Sunteți pe pagina 1din 5

"PSIHOLOGIA SUBIECTULUI" Operarea cu subpersonalitatile Continul. Psihosinteza. Roberto Assagioli.

Etapele de psihosinteza: 1 - cunoasterea profunda a propriei personalitati ; 2 - instituirea controlului asupra diverselor ei elemente; 3 - coceperea Eului s au adevarat; 4 - psihosinteza propriu-zisa formarea sau modificarea personalitat ii n jurul unui centru nou. Subpersonalitatile. Operarea cu subpersonalitatile. Etapele lucrarii cu subpersonalitatile: constientizare; acceptare; trans formarea; integrarea; sinteza. Exercitiul nr.1: Cercul de subpersonalitati . Tehnica dialogului interior. Operarea cu subpersonalitatile reprezinta una dintre directiile de corec tie n psihosinteza. Autorul psihosintezei este Roberto Assagioli (1888-1978). Cuvn tul psihosinteza nu suna ntmplator ca o antiteza a cuvntului psihoanaliza. Initial, nsusi Assagioli se ocupa de psihoanaliza la nceputul secolului XX. Autorul psihoa nalizei, Sigmund Freud, l considera pe Roberto Assagioli unul din principalii sai succesori n Italia. Mai trziu nsa, cercetarea adncimilor psihicii individului, prop usa de psihoanaliza, este considerata de catre Assagioli insuficienta pentru arm onizarea personalitatii, cu toate ca permite cunoasterea fortelor tenebroase ale s ubconstiintei, care conditioneaza (determina) problemele noastre, temerile, conf lictele interioare. Astfel, Assagioli a elaborat o directie proprie n psihologia practica, numind-o psihosinteza. Cunoasterea profunda a propriei personalitati se considera n psihosinteza d oar prima etapa de investigatii, orientate spre reconstituirea personalitatii ntr egi a omului, dupa care urmeaza: instituirea controlului asupra diverselor ei elemente coceperea Eului sau adevarat dezvaluirea sau crearea unui centru unificator psihosinteza propriu-zisa formarea sau modificarea personalitatii n jurul unui ce ntru nou. Assagioli definea psihosinteza drept o conceptie dinamica, ba chiar drama tica a vietii noastre psihice, care se prezinta drept o continua interactiunea s i lupta multor si diferitelor forte, inclusiv si a celor reactive, cu centrul un ificator, care n permanenta ncearca sa le manipuleze, sa le coordoneze ntre ele si sa profite de ele . Psihosinteza este orientata n primul rnd spre dezvoltarea si perfectiona rea personalitatii, si apoi spre armonizarea raportului ei cu Eu-l si fuziunea tot mai deplina cu el. Spre deosebire de scolile psihologice premergatoare (de exemplu, a psi hoanalizei), psihosinteza se concentreaza, nainte de toate, asupra calitatilor po zitive ale omului, asa cum snt bucuria, curiozitetea, iubirea etc., cauta sa obti na acces la aceste nsusiri, necesare pentru a avea de-a face att cu suferinta pers onala a omului ct si cu suferinta societatii, planetei, a universului. Psihosinte za nu-si concentreaza atentia asupra problemei omului, ci spre telul, motivarea lui pozitiva si asupra faptului unde ar dori el sa ajunga. Subpersonalitati se numesc partile semiautonome ale personalitatii care, organizndu-se n jurul unei anumite necesitati, tind spre o existenta independenta . Pentru autoexprimarea lor, subpersonalitatile utilizeaza instrumentele noastre corpul, emotiile, gndirea. Activizarea vreunei subpersonalitati e nsotita de anum ite senzatii fizice (corporale): tinuta corpului, stari emotive corespunzatoare, gnduri. Subpersonalitatile se pot forma le diferire vrste, si se consolideaza p

rin repetare si reconfortare regulata. Fiecare subpersonalitate are stilul si mo tivarea sa, caracteristicile sale, diferite de celelalte (altele). Uneori se cre eaza impresia ca nsusirile separate a individului se intensifica, atractia ntre el e sporeste si ele ncep sa duca o viata independenta, cu propriile ei scopuri si d orinte. Orice fiinta umana poate fi prezentata ca un amestec de subpersonalita ti separate. Modificarea sau transformarea cel putin a uneia dintre subpersonali tati influenteaza psihicul individului n ntregime. Adesea subpersonalitatile reprezinta o mostenire psihologica, a carei radacini se trag din trecutul cultural si religios si se transmit inconstient de la parinti la copii prin copiere inconstienta, imitare a comportamentului par intilor, educatorilor si a oamenilor din anturajul (mediul) lor. Orice repetare a schemei formate de comportament serveste la cristalizarea structurii psihodina mice (subpersonalitatii) n curs de formare. Functia de baza a subpersonalitatiilor de obicei consta n ocrotirea per sonalitatii copilului sau a maturului. Formarea subpersonalitatilor uneori pot fi conditionate de anumite traume psihologice. Invitndu-va sa luati cunostinta de propriile subpersonalitati, sa menti onam afirmarea lui R.Assagioli: Orice barbat si orice femeie, care doresc sa duca o viata constienta, t rebuie sa constientizeze partile componente ale propriei personalitati, ceea ce presupune aprecierea si cunoasterea componentelor personalitatii proprii si pric eperea de a conduce cu ele (Assagioli, 1965). Operarea cu subpersonalitatile. Prima etapa de operare cu subpersonalitatile o constituie constientiza rea si determinarea lor. Acest proces include n sine dezvoltarea la subiect a cap acitatilor de identificare si deidentificare. Assagioli considera drept principi i psihologice fundamentale urmatoarele:

Asupra noastra domina tot cu ce noi ne identificam. Noi putem domina si controla tot cu ce noi ne deidentificam. Cnd omul se identifica cu mnia, frica lui, cu simtul vinovatiei, cu nepu tinta lui, aceasta l ncatuseaza si l margineste. Cnd omul rosteste Eu sunt ngrozit , E unt furios , el ntr-un fel se autonsereaza n interiorul mniei, groazei sale, limitndu-s e cu ele. Atunci mnia sau groaza devin stapnii omului. Cu astfel de expresii omul accentueaza subordonarea, dependenta sa n asemenea situatie. nsa daca n aceeasi sit uatie omul spune un val de frica ncearca se ma nghita sau o izbucnire de furie ncearca sa puna stapnire pe mine , atunci el ntr-un fel se supara de ele, dobndind calitatea de a urmari impartial si nepartinitor cele ntmplate; de a constientiza si analiza natura lor, originea si urmarile posibile. O astfel de pozitie e cu totul difer ita de nabusirea impulsurilor ne dorite si permite transformarea energiilor acest or porniri (impulsuri), orientndu-le ntr-o albie dorita si constructiva. Principiu l fundamental, n baza caruia se structureaza practica psihosintezei, consta n fapt ul ca omul poate constientiza diverse parti ale sale, independent de sine. (Dezvoltarea deprinderilor de identificare si neidentificare este desc risa amanuntit n capitolul). Etapele lucrarii cu subpersonalitatile. Daca omul doreste sa faca unele anumite schimbari n viata sa, atunci pr imul pas trebuie sa fie constientizarea acelor structuri psihologice, pe care ar dori el sa le schimbe, ndreptarea focarului atentiei asupra lor si clasificarea lor. Procesul mental de constientizare e nsotit sau de trairi repetate sau de rep rimarea acelui continut care a fost identificat. Urmatoarea etapa de lucru cu subpersonalitatile acceptarea lor. Descop

eririle facute pe parcursul analizei subpersonalitatii nu sunt ntotdeauna placute . Uneori omul are nevoie de multa ndrazneala, putere, dragoste pentru a recunoast e slabiciunile, partile sale negative precum recunoaste partile puternice ale pe rsonalitatii sale. Orice subpersonalitate, chiar si cea mai ne atragatoare, ndepl ineste o anumita functie, de asigurare a necesitatilor Dvs., de protejare a pers onalitatii Dvs., ceea ce reprezinta calitatea ei latenta, esentiala. Uneori mprej urarile care au generat subpersonalitatea, traumele psihologice duc la denaturar ea calitatii esentiale si atunci energeticul se transforma in agitatie, puterea de vointa n ncapatinare, aspiratie spre iubire n donjuanism superficial. Ne accepta rea subpersonalitatii duce la departarea ei de la centrul Eu-lui veridic. Acceptar ea dezvolta capacitatile umane de compatimire si ntelegere, si, prin urmare, o ma i buna ntelegere de sine si de altii. A treia etapa transformarea. Acceptarea si constientizarea vechii st ructuri de credinte permite nlaturarea restrictiilor existente, largirea percepti ei de sine si de lume, coordonarea modurilor sale de comportament n corespundere cu scopurile vitale a subiectului. Energia vitala si vointa, care anterior sluje au motivarea de apararea si erau orientate spre lupta, evitare si mpotrivire, se elibereaza, ndreptndu-se spre o exprimare creativa a personalitatii, spre crearea unor relatii constructive cu sine, cu ceilalti, cu lumea. Totodata, calitatea es entiala a subpersonalitatii ramne neschimbata, dar ea nu mpiedica integrarea subpe rsonalitatii ntr-o subpersonalitate complexa. E de remarcat ca viteza procesului de transformare depinde de vrsta, rigiditatea, profunzimea structurii psihologice cu care se efectueaza lucrul. Calitatea lucrului, la rndul sau, depinde de atitu dinea ne formala fata de ea. Integrarea reprezinta urmatoarea, a patra etapa de lucru. Pna a ncepe lu crul subpersonalitatile existau ca lumi separate, care nu se luau n consideratie una pe alta, adesea conflictnd ntre ele, dar, n rezultatul integrarii lor, hotarul n tre ele se dispare, totodata ele si pastreaza calitatile sale individuale esentia le, dar ncep sa actioneze n comun acord cu dorintele personalitatii. Despre sinteza, a cincia si ultima etapa de lucru cu subpersonalitatil e, este vorba atunci cnd doua sau mai multe subpersonalitati formeaza o unitate n oua, indivizibila. Aceasta noua unitate capata o oarecare calitate noua complexa , care exceleaza suma tuturor calitatilor subpersonalitatilor initiale. Cum s-a mai mentionat deja, fiecare om are o multime de subpersonalita ti. Acestea pot fi de tipul: Fiinta rationala, Luptatorul pentru Libertate, Caut atorul de Placeri, Frica de Autoritate, Spiritualul, Norocosul, Vaicarosul, Bufo nul, Fiinta ntelegatore, Scepticul, Nimeni nu ma Iubeste, Vesnicul Cautator si a multe alte. Multe subpersonalitati snt legate de acele roluri pe care omul le joa ca n viata: Copilul, Maturul, Parintele (Mama sau Tatal), Seful, Subalternul, Stu dentul, Pacientul, Consumatorul etc. Exista diverse exercitii care permit sa ne cunoastem subpersonalitatil e. Primul din cei propuse n continuare este orientat, n mare parte, spre parte ana litica (logica) a subconstiintei. Exercitiul nr.1: Cercul de subpersonalitati (G. Reinuoter, 1996). 1. . Enumerati toate dorintele Dvs. nscrieti tot ce va trece prin cap. Convingeti-va ca ati inclus si ceea ce aveti deja, si ce va doriti sa aveti n con tinuare (desigur, aici nu este vorba despre lucruri sau cadouri). Deoarece nu aveti posibilitatea sa vedeti listele altor oameni, mai jo s se indica o lista de dorinte cel mai frecvent ntlnite: sa termin studiile; sa nu fiu bolnav si sa nu se nbolnaveasca nimeni din cei dragi; sa am bani suficienti;

sa iubesc; sa fiu iubit; obtin succes n lucru/business; sa capat studii bune. 2. Acum concentrati-va asupra faptului ce ati simtit citind lista. A veti o subpersonalitate care va spune ca si-ar dori toate astea? Sau o subperson alitate ce critica oameni care au dorinte pe care nu le aveti voi sau care sunt ne esentiale pentru Dvs.? Acum ntocmiti o lista a dorintelor Dvs. proprii. 3. Cnd n lista Dvs. se vor aduna 20 de puncte (sau cnd veti simti ca at i nscris toate dorintele), examenati-va lista si alegeti 5-6 dorinte esentiale. P oate veti dori sa schimbati ceva n ea. Spre exemplu, puteti contopi dorintele sa p atinez , sa not , sa joc tenis , sa merg n marsuri turistice ntr-o unitate comuna rt n aer liber . Acum evidentiati dorintele voastre cele mai importante si nu le in cludeti pe acelea carora le-ar da prioritate subpersonalitatea Dvs. Ce vor crede oamenii? 4. Pe o coala mare de hrtie desenati un cerc cu diametrul de aproximati v 20 cm. n interiorul lui un cerc mai mic. Ati obtinut un inel, partea centrala a caruia este eu-l Dvs. n inel nscrieti 5-6 subpersinalitati care constituie exponent ele dorintelor voastre. 5. Desenati (de dorit n creioane colorate sau acuarela) simbolurile c are ar reflecta dorintele Dvs. n acest caz lipsa talentului artistic nu conteaza. Pur si simplu desenati si colorati orice simboluri va trec prin cap. 6. Cnd veti termina de desenat, puteti-i un nume individual fiecarei subpersonalitati. Unele dintre ele pot semana cu porecle de felul: Aventurierul, Prevazatorul, Micutul Lipsit de Aparare, Zdragonul, Amorezul-erou, Doftorul, Ex pertul. Altele vor fi mai romantice: Zna Padurii, Fata din Provincie, Strabunul A mator de Cai si de Copoi, Doamna Perfectiune s. a. Este important sa alcatuiti d enumirile proprii, care au sens pentru Dvs. 7. Acum colorati Eu-l propriu .

Acest exercitiu, n primul rnd, permite dezvaluirea subpersonalitatilor orientate pozitiv, care corespund dorintelor noastre constientizate. Subpersona litatile negative (Scepticul, Criticul), care corespund dorintelor reprimate, ra mn n umbra la ndeplinirea acestui exercitii. Exercitiul poate fi repetat de multe ori. Si denumirile unor subperson alitati, inclusiv celor mai importante, se pot modifica pe masura ce veti deslus i cu mai multa precizie pentru Dvs., cum actioneaza ele si de ce se modifica. Pentru a gasi raspunsurile la aceste ntrebari si a cunoaste mai ndeaproape subpersonalitatile proprii, n psihosinteza se utilizeaza tehnica dialogului interior, autorul careia este considerat Roberto Assagioli. Ea consta n faptul ca omul si im agineaza o subpersonalitate si porneste o discutia cu ea. ntrebarile de baza snt u rmatoarele (M. Ruffler, 1998): Care este scopul tau? De ce te afli aici? Ce doresti de la mine? Ce-ti trebuie de la mine? Ce vrei sa-mi propui? mpotriva cui tu ma aperi? Prima ntrebare Care este scopul tau? permite deslusirea scopului existent ial al subpersonalitatii si permite sa verificam daca el corespunde sau nu tendi ntei vitale alese de catre Dvs. constient. ntrebarea De ce te afli aici? permite ntelegerea activitatii reale a subpe rsonalitatii, tendinta ei, daca ea contribuie sau nu la manifestarea Dvs.

Urmatoarea ntrebare Ce doresti de la mine? descopera sperantele si dorint ele subpersonalitatii. ntrebarea Ce-ti trebuie de la mine? dezvaluie necesitatile reale ale subp ersonalitatii. ntrebarea Ce vrei sa-mi propui? exteriorizeaza calitatile latente ale subpersonalit atii, care indica posibilitatile de transformare a subpersonalitatii si potentia la influenta a unei astfel de transformari asupra subpersonalitatii. Ultima ntrebare mpotriva cui tu ma aperi? permite sa ntelegem motivarea sub personalitatii. Dupa cum s-a mai mentionat, motivarea primara a subpersonalitati i adesea consta n protejarea personalitatii. Dar anume caile si mijloacele aceste i protectii deseori se dovedesc a fi ne adecvate scopurilor si planurilor actual e ale personalitatii. Aprecierea (recunoasterea) acestei motivatii protectoare d e baza adesea necesita din partea omului multa ntelegere si compasiune.