Sunteți pe pagina 1din 4

Fiziopatologie 20.11.

2001
LP 01

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A METABOLISMELOR

1. METABOLISMUL PROTIDIC

 Plasma –(proba de sânge) – este cea mai utilizată


 Urina
 Orice lichid biologic: LCR, lichid peritoneal, pleural, pericardic

A. Explorarea funcţională a proteinelor plasmatice

1. albumine – sintetizate în ficat: α, β, + o parte din γ


2. globuline – sintetizate în ficat – γ-globuline – cu Ig – sintetizate în
plasmocite (limfocite B activate în splină şi ganglioni limfatici)
3. sistemul complement – 20 de fracţiuni proteice cu rol enzimatic ce se
suprapun peste γ-globuline, sunt sintetizate în ficat, acţionează în
cascadă şi ficatul le sintetizează în formă inactivă întotdeauna
4. factorii plasmatici ai coagulării – 13, cei mai mulţi sintetizaţi în ficat
(protrombinic +)
5. factorii fibrinolizei – plasminogenul – globulină sintetizată în ficat sub
formă inactivă
6. hormonii proteici: STH, hormonii hipofizari (oligopeptidici), insulina,
parathormonul, glucagonul
7. enzime funcţionale plasmatice: renina, pseudocolinesteraza(sintetizată
în ficat), imunoglobuline
Orice investigaţie se începe cu testul: Proteine totale. Metoda se
numeşte Van Slyke – concentraţia proteinelor plasmatice variază: 6,5-
8,5g/100 ml plasmă
O proteinemie normală nu exclude o situaţie patologică, dar ne
putem confrunta cu 2 sindroame: hiperproteinemie şi hipoproteinemie ce
pot fi reale sau apărute

B. Hiperproteinemia

1) Forma aparentă : caracterizează întotdeauna perturbările


lichidiene din organism: în orice situaţie de deshidratare sau într-un
sindrom de hemoconcentraţie. Cresc şi celelalte componente raportate la
volumul plasmatic.
2) Forma reală : mai rară – cu semnificaţie mai gravă. Trebuie să
fie o situaţie gravă: cel mai frecvent apare în plasmocitoame = tumori
maligne localizate la nivel splenic sau ganglioni limfatici şi de unde se
trimit în plasmă cantităţi mari de proteine, numai cu structură de Ig-like.

1/4
Fiziopatologie 20.11.2001
LP 01
Aceste proteine sintetizate de tumoră nu au funcţie de anticorpi. Într-o
tumoră secreţia de proteine e monoclonală (niciodată nu secretă 2 tipuri
de structuri, ori M ori A)

Exemple de plasmocitoame:
1. Macroglobulinemia Waldenstron – se sintetizează Ig M ( formă
pentamerică)
 în plasmă găsim cantităţi mari de Ig M, dar nu le găsim în urină
(nu pot trece filtrul glomerular ). Se acumulează în plasmă.
2. Mielomul multiplu – secreţie monoclonală din unul din celelalte 4 în
afară de Ig M. Tumora sintetizează atât Ig complete dar mai trimite şi
lanţuri uneori libere din aceeaşi Ig
 în urină găsim lanţurile uşoare şi apare paraproteinemia Bence
Jones.
3. Mielomul micromolecular – plasmocitomul sintetizează numai lanţuri
uşoare regăsite în urină – paraproteinemie
4. Boala lanţurilor grele
- dacă s-a exclus situaţia de deshidratare, e o proteinemie gravă
dacă avem hiperproteinemie

C. Hipoproteinemia

1) Forma aparentă : în tulburări lichidiene, în sindroamele de


hemodiluţie. Se întâmplă mai ales iatrogen (perfuzii)
2) Forma reală : mai frecvent decât hiperproteinemia reală

1. scăderea aportului proteic în malnutriţia proteincalorică


2. scăderea absorbţiei intestinale – în sindroamele de malabsorbţie ce pot
apare în boli parazitare, boli inflamatorii acute sau cronice ale
peretelui intestinal: ulceraţii, hemoragii, edeme ale mucoasei; fibroză
post iradiere; sindroame diareice severe; scăderea suprafeţei de
absorbţie în rezecţii
3. scăderea sintezei :
a. în insuficienţa hepatică acută – nu prea e timp să scadă
proteinele plasmatice – scăderea e dată de hepatite dar formă
foarte gravă, hepatite lichidiene, septicemie, otrăviri cu toxice
hepatice. În aceste situaţii scad brusc proteinele plasmatice, dar
mai există cele sintetizate dinainte
b. în insuficienţa hepatică cronică proteinele scad obligatoriu
c. imunodepresiile în formele congenitale în care există hipo sau
a- γ-globulinemie (blocarea genelor pentru sinteza γ-
globulinelor)
4. pierderi de proteine:

2/4
Fiziopatologie 20.11.2001
LP 01
a. pe cale renală: există o proteinurie fiziologică <100-150mg
proteine/24h.Trecerea peste acest prag se numeşte proteinurie
patologică şi când depăşeşte 3,5g/24h avem sindrom nefrotic
b. calea digestivă
c. arsuri: când e o suprafaţă întinsă se pierd mari cantităţi de
proteine, dar numai de albumine, fenomen numit plamexodie
5. sechestrarea de proteine:
a. în ocluzia intestinală deasupra, ocluziei se acumulează zeci de
litri de lichid în care există şi proteine – dureri cumplite,
abdomen mărit de volum, deshidratat
b. lichid de ascită –dacă au aspect neoplazic
c. elephantiazis
6. hipercatabolism proteic: boli consumptive cronice: TBC, hipertiroidie
severă netratată, impregnări neoplazice la indivizii cu tumori maligne,
stare febrila prelungită (duce la activarea în muşchii striaţi a unor
enzime – proteaze)

Al doilea pas în integrare :


Metode de studiu analitic pentru proteinele plasmatice
Electroforeza (daca individul are lichid de ascită)
1. Metode de separare a fracţiunilor proteice când le aşezăm în câmp
electric, după masă şi încărcare electrică – albumine, globuline,
alfa1, alfa2, beta, gama. Cel mai departe migrează albuminele : nu
poate migra fibrinogenul
2. Medii de migrare :
a. Gelul : agar, agaroză, în care migrarea poate dura până la 24
ore
b. Foliile de acetat de celuloză şi poliacrilamidă – durează 2-3
ore
Un comportament normal la electroforeză = euproteinemie
6 - 8,5 g de proteine totale :
 Albumine : 55 – 60% (3,5 – 5,5 g)
 Alfa 1 globuline : 4%
 Alfa 2 globuline : 8%
 Beta globuline : 12%
 Gama globuline : 18 – 20%
 Fibrinogenul : 200 – 450 mg la 100 ml plasmă

Abateri de la euproteinemie cu disproteinemie = scăderea


albuminelor combinată cu creşterea globulinelor. Sunt grupate în 4
tablouri majore

3/4
Fiziopatologie 20.11.2001
LP 01
I. Disproteinemia reactivă din inflamaţia acută
 Proteine totale normale
 Albumine normale cu excepţia inflamaţiilor acute din arsuri intense
când avem hipoalbuminemie
 Alfa1 şi alfa2 globulinele sunt crescute , mai ales alfa2 –
caracteristică reacţiei inflamatorii acute
 Beta şi gama globulinele sunt normale
 Fibrinogenul crescut peste 450 mg %
 VSH-ul crescut (normal <10mm la 1h; <20 mm la 2h), dacă este la
limită repetăm
 Prezenţa proteinei C reactive

4/4