Sunteți pe pagina 1din 3

Flori de mucigai

de Tudor Arghezi Tudor Arghezi este unul dintre reprezentanii de seam ai modernismului romnesc ce se impune prin promovarea esteticii urtului care aduce dup sine inovarea ntregului imaginar poetic, precum i a limbajului , aspecte ce sunt ilustrate in arta poetica Flori de mucigai, text care deschide volumul omonim din 1931. Poemul ilustreaza concepia despre art a scriitorului, evideniind faptul c adevrata poezie trebuie s transfigureze i registre ale referentului care n mod tradiional erau considerate materie apoetic. Ca form de manifestare a sincronismului lovinescian- trstura esenial a modernismului- se poate decela la Arghezi ca sursa de inspiraie i ideile esteticii urtului configurate n volumul Florile rului (1857) al lui Charles Baudelaire. Ca specie literar, Flori de mucigai este o art poetic modern n care Tudor Arghezi i comunica ideile despre condiia creatorului, esena artei, natura surselor de inspiraie artistic. Apartenena la modernism e dat de nesupunerea la forma prozodic tradiional, de autoreferenialitate, de evidenierea esteticii urtului i a categoriilor negative. Prin arta sa poetic, Arghezi se plaseaz n opoziie cu tradiia. Tema operei este condiia creatorului i esena artei , iar viziunea despre lume a poetului vizeaz faptul c poezia i arta n general pot s i aproprieze toate formele de limbaj i implicit pot crea texte n care se contureaz un imaginar artistic neobinuit care poate oca cititorul . Actul creator presupune, in viziunea sa, singuratatea absoluta, sacrificiul propriei fiintei.Versurile nu mai sunt produsul unei revelatii, al harului divin, ci al unei nelinisti artistice si al setei creatoare, iar creatorul este un damnat. Opera are ca surse de inspiratie, atat experienta de viata a autorului, cat si idei referitoare la estetica uratului. Viziunea despre lume a artistului modern sugereaz implicit fora i sensibilitatea cuprinztoare a artei/poeziei care poate reflecta orice, inclusiv lumea imund, ordinar a unei umaniti deczute i poate scoate la lumin frumosul, sublimul acestui univers. n Flori de mucigai aceast atitudine iconoclast, specifica esteticii moderniste, este reflectat artistic la toate nivelurile textului: compoziie necanonic a textului, limbajul poetic i condiia de damnat a creatorului, precum i imaginarul poetic ocant. Titlu poeziei coincide cu motivul central -"flori de mucigai" ce reprezinta un oximoron in care florile sugereaza frumusetea, puritatea, iar mucegaiul semnifica uratul, descompunerea, intunericul. Titlul este reprezentativ pentru inovatia limbajului arghezian ca expresie a adeziunii la estetica uratului .Asocierea celor doua categorii estetice contradictorii, frumosul si uratul, ofera titlului, in opinia mea, o expresivitate socanta si fascinanta prin efectele sale estetice.Uratul are rolul de a evidentia imperfectiunile vietii ce fac parte si ele din existenta umana. La nivel prozodic, se observ modernismul creaiei deoarece poezia este alctuit dintr-o strof polimorf -structur prozodic ampl alctuit dintr-un numr mare de versuri- i un catren. Versul clasic alterneaz cu cel liber evideniind o structur poetic negativ. Discursul ia forma monologului liric, structurat in doua secvente inegale, confesiune a eului care-si asuma conditia de artist nverunat s descopere poeticitatea ntr-un univers degradat, in zonele de umbra ale fiintei umane. Remarcam caracterul insolit al incipitului datorat deicticului (pronume personal) "Ie" cu care incepe primul vers si prin care se realizeaza identitatea semantica dintre florile de mucegai devenite simbol al esteticii urtului si stihuri. Prima secventa surprinde conditia neobisnuita a poetului care creeaz ntr-un spatiu al claustrarii exprimata, in maniera modernista, prin imagini poatice atipice. Indicii spaio-temporali fixeaza prin enumeraia pe tencuial/pe un perete de firid goal/pe ntuneric, n singurtate mprejurarile in care se desfasoara procesul artistic. Prin metafora firidei goale se sugereaz condiia de damnat a creatorului care se afl ntr-un univers infernal al recluziunii. In acest context, singuratatea si intunericul devin metafore ale conditiei umane, iar spatiul -un simbol al unei lumi pragmatice care actioneaza constrangator artistic, social, afectiv, spiritual. Faptul c ntregul su proces creator se produce n condiii climaterice nefavorabile sugereaz plasarea n opozitie cu tradiia, cu tot ceea ce reprezint regula. El este un marginal care recurge la o estetic netradiional, fapt sugerat metaforic de scrierea cu unghiile de la mna stng.Polisindetonul nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul exprim absena unor adjuvani divini n procesul creator n care se angajeaz de unul singur, ceea ce presupune un efort sisific, un efort de martir. Pe de alt parte, eul se definete prin elips, prin ceea ce nu are, el nu are harul, element care trimite la categoria modernist a cretinismului n ruin, identificat de Hugo Friedrich printre cele mai importante trsturi ale poeziei moderne. Secventa urmtoare defineste metaforic creatia . Aributele neobisnuite, socante sunt plasate in seria enumerativa: Sunt stihuri fr an,/Stihuri de groap,/De sete de ap/i de foame de scrum,/Stihurile de acum. Poezia asimileaz n adncul ei tot ce este urt, distrugtor, ru, demonic, ea este floare de mucigai. Stihurile fara an situeaz

in atemporalitate creatia i se nasc ca urmare a unei nevoi interioare imperioase exprimate prin instinctele vitale: sunt stihuri De sete de ap/i de foame de scrumprin care este transfigurata artistic lumea periferica, thanatica, a anihilarii . Procesul artistic este epuizant. Versurile subliniaza forta mistuitoare necesara creatiei care sugereaza sacrificul de sine iar harul poetic, "unghia ingereasca" este tocit de efort, nu-i mai permite poetului revelatia deoarece "nu a mai crescut" sau, altfel spus, artistul nu se mai poate regasi in sine, nu se mai percepe ca pe un creator de valori spirituale: "sau nu o mai am cunoscut". Contemplarea universului tragic in care omul este etrern prizonier, prezentat sintetic prin motivele intunericului si al ploii care batea departe afara provoaca o suferinta ce trebuie exprimata artistic. Actul de a scrie este sinonim cu un gest de revolta, de sfidare a lumii conformiste, exprimat metaforic de scrisul cu unghiile de la mana stanga. Estetica urtului, ca rezultat al atitudinii iconoclaste a poetului modern, este, n nelesul ei cel mai adnc, aspiraia spre supremaia artei moderne de a capta n spaiul ei artistic orice tip de realitate. Conform acestei estetici, uratul, desi are origini intunecate, este purificator in esenta, sublimandu-se in arta. Textul programatic Flori de mucigai reflect un lirism subiectiv n care apar elemente de narativitate simbolica. Limbajul poetic, modern, se remarca prin amestecul registrelor stilistice: registrul popular prete, firid, arhaicstihuri, religios: Luca, Marcu, Ioan, ingereasca, prin termenii duri , socanti- unghia, gheara, scrum, considerati de vechea estetica apoetici. n Flori de mucigai contextul liric are o importan decisiv deoarece numai prin raportare la acesta se poate nelege simbolul central. Se cultiv astfel o trstur modernist i anume autoreferenialitatea. n concluzie, poezia este modernist prin crearea unui nou limbaj poetic, prin dislocarea topicii normale nu o mai am cunoscut, prin abordarea unor registre stilistice care n mod tradiional sunt considerate apoetice. Poezia se deliricizeaz prin abordarea esteticii urtului i valorificarea expresivitii limbajului oral.

Le-am scris cu unghia pe tencuial Pe un prete de firid goal, Pe ntuneric, n singurtate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat mprejurul Lui Luca, lui Marcu i lui Ioan. Sunt stihuri fr an, Stihuri de groap, De sete de ap i de foame de scrum, Stihurile de acum. Cnd mi s-a tocit unghia ngereasc Am lsat-o s creasc i nu mi-a crescut Sau nu o mai am cunoscut. Era ntuneric. Ploaia btea departe, afar. i m durea mna ca o ghiar Neputincioas s se strng i m-am silit s scriu cu unghiile de la mna stng. Modernismul este o orientare larga si diversa in plan doctrinar si estetic prin care literatura romana se aliniaza literaturii europene.Apare la inceputul secolului al XX-lea, situandu-se in opozitie cu traditionalismul, propunandu-si sa innoiasca expresia estetica, punand-o in acord cu viata moderna, cu sensibilitatea epocii. Promotorul modernismului la noi este Eugen Lovinescu, el pledand pentru sincronizarea literaturii noastre cu tendintele occidentale, cu spiritul veacului. In poezie, modernismul se manifesta prin cultivarea citadinului, ruptura cu traditia, negarea ratiunii si proclamarea intuitiei ca singur mod de cunoastere, intelectualizarea emotiei, imagismul puternic, ermetism, ambiguitate, obscuritate. Modernismului romanesc ii sunt asociate poetici diverse: expresionismul lui Blaga, ermetismul lui Barbu, poetica antipoeticului lui Arghezi.