Sunteți pe pagina 1din 1

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

de Camil Petrescu

Publicat in anul 1930 romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, a omenirii ce traieste un razboi absurd. Roman modern, psihologic, de tip subiectiv, are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, raportul dintre timpul cronologic si timpul psihologic, fluxul constiintei, memoria afectiva (involuntara), naratiunea la persoana I, luciditatea (auto) analizei, anticalofilismul dar si autenticitatea trairii. Cartea se nscrie ntr-o nou direcie a prozei interbelice, denumit literatura autenticitii, Camil Petrescu este cel care teoretizeaza in literatura romana romanul modern de tip proustian, bazat pe fluxul memoriei involuntare (- dupa spusele autorului Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai), repingand romanul de tip traditional. Titlul indica cele doua parti in care este structurat romanul, cele doua teme si in acelasi timp si cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul. Tema este dragostea si razboiul ca experiente ale cautatorului de absolut, drama intelectualului lucid insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini. In viziunea autorului o subiectivitate poate asuma lucid totalitatea evenimentelor din realitate. Incipitul este construit in maniera realista, cu detalii de timp si spatiu, iar finalul deschis lasa loc interpretarilor multiple. Perspectiva narativa, subiectiva, este cea a personajului - narator. Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal Stefan Gheorghidiu, oferind astfel doar punctul de vedere unic si subiectiv al personajului narator. Perspectica spatiala reflecta un spatiu real: frontul, Bucuresti, Odobesti, Campulung, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului. Perspectiva temporala este discontinua, bazata pe alternanta temporala a evenimentelor. Tehnici ale analizei psihologice intalnite in romanul modern, subiectiv sunt introspectia, retrospectia, autoanaliza lucida si monologul interior, prin care Stefan Gheorghidiu isi examineaza cu luciditate trairile. Compozitional, prima parte (cu actiune in intregime fictionala) reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate, iar partea a doua (care valorifica jurnalul de campanie al autorului) ne aduce in fata, in prezent, imaginea de pe front si experienta traita acolo. Cele doua parti insumeaza 13 capitole cu titluri sugestive. Doua episoade care infatiseaza tema sunt discutia despre dragoste si fidelitate din primul capitol si deznodamantul. Romanul incepe cu o discutie iscata de un articol din gazeta (un brbat din aa-zis societate bun i-a ucis nevasta necredincioas i a fost absolvit de vin de ctre judectorii lui), la popata unde Stefan se afl alturi de alti 13 ofiteri ai batalionului. El intervine spunand ...Nu cunoatei nimic din psihologia dragostei si mai apoi Dar iubirea e altceva. Iar dac nu tii ce e (...) Discutati mai bine la ceea ce v pricepei. Discutia declanseaza memoria afectiva a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela Eram nsurat de doi ani i jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m nal. Acest capitol scoate in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ: timpul nararii (prezentul frontului) si timpul narat (trecutul povestii de iubire) printr-un artificiu compozitional. Cea de-a doua experienta pune in umbra experienta iubirii. Pe masura ce se implica tot mai mult in zbuciumul razboiului, Stefan reflecta la cat de strain se simte de drama cu Ela. Ironic, se gandeste ca aceasta l-a inselat numai dupa ce a devenit bogat. Frontul inseamna haos, mizerie, msuri absurde, dezordine. Din cauza informatiilor eronate, artileria romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane. Ranit, Stefan este trimis la Bucuresti unde familia il copleseste cu ceea ce el considera falsa afectiune. Se simte detasat de tot ceea ce il legase de Ela -sunt obosit si mi-e indiferent chiar daca e nevinovata-, isi da seama ca oricand ar fi putut gasi alta la fel si ii daruieste casele de la Constanta, banii, absolut tot ce era in cas [...] Adica tot trecutul. Conflictul este interior, din constiinta personajului narator care traieste stari si sentimente contradictorii fata de sotia sa. Principalul motiv este implicarea ei in lumea mondena, pe care eroul o dispretuieste. Conflictul interor este dublat de conflictul exterior, plasat in categoria inadaptatului social. Personajul narator, Stefan Gheorghidiu, reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior. Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoascute de cititor decat in masura in care se reflecta in constiinta sa. Astfel, Ela, este prezentata doar din perspectiva lui Stefan iar cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei: Nu Ela se schimba, (...) ci felul in care o vede Stefan (Nicolae Manolescu). Autenticitatea limbajului este sustinut de stilul anticalofil (impotriva scrisului frumos), Camil Petrescu considera ca pentru un scriitor este importanta experienta de viata care poate fi transformata in literatura: fr ortografie, fr compozitie, fr stil i chiar fr caligrafie. Opinie: Prin formula narativa abordata, Camil Petrescu schimba viziunea asupra unor teme precum iubirea si razboiul din literatura internationala. Din dorinta de a da autenticitate naratiunii, autorul combina un fragment autobiografic cu o poveste fictiva, atribuind perspectiva narativa unui personaj imposibil de incadrat intr-o tipologie.