MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SCOALA POSTLICEALA SANITARA SF.

VASILE CEL MARE FILIALA PLOIESTI

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE

DOMENIUL SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA CALIFICAREA PROFESIONALA ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

INDRUMATOR, DR. CRISTESCU MARIOARA

ABSOLVENT, STOIAN IOAN ADRIAN 2013

TEMA PROIECTULUI

ANTIFUNGICE

CUPRINS ARGUMENT
CAPITOLUL I. NOTIUNI GENERALE DESPRE MICOZE CAPITOLUL II- ANTIFUNGICELE SAU ANTIMICOTICELE CAPITOLUL III- EXEMPLE DE MEDICAMENTE ANTIFUNGICE UZ DERMATOLOGIC CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT Bolile micotice sunt produse de microorganisme ncadrate sistematic n regnul Fungi sau Ciuperci. Unii dintre fungi sunt implicai, att prin multiplicarea i dezvoltarea lor, ct i prin produsele lor de metabolism. Peste 300 de specii de micete au fost gsite a fi patogene pentru om. Fungii sunt un mare grup de organisme multinucleate, cu nuclei de tip eucariot, dispersati intr-un unocit micelial lipsit de pigmenti fotosintetici si acoperit cu un perete celular polizaharidic, adesea septat. Structura celulara si nutritia absorbtiva individualizeaza suficient aceste organisme pentru a forma un regn separat, regnul Fungi. Majoritatea fungilor sunt organsme saprofite care traiesc pe materie organica moarta. In mediul umed se multiplica bine la temperatura camerei, unii si la temperatura frigiderelor, dar cresterea este sensibil accelerata in atmosfera calda. Prezenta zaharurilor in mediu le favorizeaza cresterea. In aceste conditii pot acapara si medii acide defavorabile dezvoltarii bacteriilor. Studiul substantelor antibiotice antifungice este in plina dezvoltare datorita necesitatii de a combate imbolnavirirle micotice de suprafata sau viscerale care sunt in deplina crestere datorita utilizarii pe scara larga a antibioticelor, corticosteroizilor, citostaticelor si imunosupresivelor. Dupa modul si locul de actiune aceste substante pot fi impartite in fungicide care actioneaza local si fungicide care pot actiona si sistemic. Antimicoticele sunt substante active fata de diferite ciuperci patogene, avand un spectru ingust sau larg; multe au tmare si sunt folosite doar local. Importana bolilor micotice rezid din faptul c ele sunt relativ frecvente la om, cheltuielile cu profilaxia i combaterea sunt mari, diagnosticul nu este facil iar rezultatele terapeutice nu sunt ntotdeauna cele scontate. n plus, n domeniul medical exist o penurie de specialiti

CAPITOLUL I- NOTIUNI GENERALE DESPRE MICOZE

Ciupercile (fungii) sunt omniprezente n mediul nconjurtor. Dintre miile de specii diferite de fungi, doar o parte dintre acestea pot cauza boli. Fungii sunt un mare grup de organisme multinucleate, cu nuclei de tip eucariot, dispersai ntr-un unocit micelial lipsit de pigmeni fotosintetici i acoperit cu un perete celular polizaharidic, adesea septat. Structura celular i nutriia absorbtiv individualizeaz suficient aceste organisme pentru a forma un regn separat, regnul Fungi. Majoritatea fungilor sunt organsme saprofite care triesc pe materie organic moart. n mediul umed se multiplic bine la temperatura camerei, unii i la temperatura frigiderelor, dar creterea este sensibil accelerat n atmosfera cald. Prezena zaharurilor n mediu le favorizeaz creterea. n aceste condiii pot acapara i medii acide defavorabile dezvoltrii bacteriilor. Prin termenul de fung se nelege o grupare de structuri biotice eucariote, imobile,unicelulare sau organizate n structuri pluricelulare. Micromiceii, ciupercile microscopice, reprezint elementul de diagnostic al clinicianului uman ; acestea sunt structuri capabile s manifeste o puternic i extins aciune patogen, prin afectarea direct a organismelor omului, declannd stri morbide specifice (micoze), a cror evoluie este, de cele mai multe ori, trenant i rebel la tratament. Termenul uzual de ciuperci (macromicei) nu reprezint obiectul micologiei medicale propriuzise, dei, tangenial ele suscit atenia medicului patolog, prin unele toxine implicate fortuit n declanarea unor intoxicaii grave la persoanele careau consumat exemplare din specii necomestibile. Numeroase specii de fungi au fost considerate a fi patogene. n prezent, prin folosirea antibioticelor cu spectru larg sau prin aplicarea unei corticoterapii de lung durat,acompaniate cu metode moderne de diagnostic, muli fungi care au fost considerai contaminani s-au dovedit a fi patogeni. n diferenierea fungilor patogeni de cei contaminani concur mai muli factori: sursa de unde a fost izolat fungul, numrul decolonii izolate, specia, posibilitatea izolrii fungului n mod repetat, i, cel mai relevant aspect, evidenierea elementului fungic n esut. Un fung izolat dintr-o biopsie poate fi considerat patogen fa de acelai fung izolat de la suprafaa pielii, unde poate fi un contaminant aeropurtat.

Orice ciuperca tipica este formata din doua parti: 1. o parte vegetala denumita tal, si 2. o parte de reproducere (care ia nastere din tal) denumita spor. In cadrul metabolismului lor unii fungi produc o parte de substante, unele folositoare, antibioticele, altele daunatoare, toxinele. Toxinele pot fi secretate de ciuperca, exotoxinele, altele sunt puse in libertate numai dupa liza celulelor, endotoxinele. In plus unele ciuperci secreta si enzime litice cu proprietati necrozate pentru substrat. DEFINITIA MICOZELOR Micozele sunt boli infecioase ale omului, animalelor i plantelor produse de microorganisme din regnul Fungi (ciuperci microscopice). Etiologie Agentul cauzal face parte din categoria miceilor, terapia i diagnosticul bolii fiind de obicei dificil. In medicin au fost submprii n: Dermatophyte (care produc n general bolile de piele) Sporophyte Mucegaiuri

Patogeneza bolii Ciuperca microscopic patogen care poate fi i sub form de spori ptrunde printr-o aa numit poart de intrare n organism, care poate fi pe cale aerogen, digestiv sau prin piele. Aici ncepe s se nmuleasc producnd simptomele bolii care n general nu sunt specifice unei infecii micotice. Tratamentul n orientarea clasic, terapia infeciilor fungice consta exclusiv n folosirea unor substane antimicotice, mai mult sau mai puin eficace, influenarea evoluiei rmnnd n principal la latitudinea forelor de aprare ale organismului. Tendina actual dirijeaz terapeutul spre

administrarea substanelor antifungice asociat cu msuri de ordin igieno dietetic i/sau cu terapia imuno stimulatoare Clasificare Micozele se clasifica in functie de nivelul de tesut pe care le "colonizeaza": Superficiale - Se limiteaza la zonele ultraperiferice ale pielii si parului Cutanate - Se extind catre un nivel mai profund al epidermei, determinand infectii si la nivelul parului si unghiilor. Organismele care intervin la acest nivel se numesc dermatite si provoaca pecingina sau tinea (infectie a pielii). Subcutanate - Afecteaza stratul dermic, tesuturile subcutanate, muschii sau nivelul de fascie (foita care acopera muschii sau alte portiuni anatomice). Provoaca infectii cronice si sunt adesea rezultatul piercingurilor. Sunt greu de tratat si pot cere chiar interventii chirurgicale cum ar fi debridementul (inlaturarea tesuturilor afectate). Sistemice - Sunt localizate la nivelul plamanilor si se pot extinde si la alte organe. Astfel de micoze determina infectii de o mare toxicitate. Oportuniste - Provoaca infectii pacientilor care sufera de deficiente imunitare si care, in mod normal, nu ar fi afectati. Intra in discutie SIDA, alterarea florei normale din cauza antibioticelor, terapie prin imunosupresoare, cancer metastatic. Exemple de astfel de micoze sunt: Candidiasis sau Aspergillosis. In mod traditional, infectiile fungice micozele se impart in doua clase distincte: 1 micoze superficiale 2 micoze profunde (sau sistemice). In consecinta si antifungicele sunt studiate in capitole separate : -topice (sau locale) si -sistemice. In realitate aceasta separare este arbitrara din mai multe puncte de vedere : - antimicoticele din clasele de imidazoli, triazoli, poliene se utilizeaza atat topic cat si sistemic; - multe micoze superficiale se trateaza atat topic cat si sistemic; - in anumite conditii unele micoze superficiale pot evolua profund

1. MICOZE SUPERFICIALE Parazitii fungici afecteza cu precadere straturile superficiale ale pielii, anexele pielii (par si foliculi sebacei), unghiile si mucoasele. In functie de localizare se disting mai multe tipuri de micoze superficiale: EPIDERMOFITII ( epidermomicoze, dermatofitii) Au ca localizare pielea glabra si se clasifica in: Herpesul cincinat , cu localizare la nivelul pielii glabre, mai ales a extremitatilor si pe fata la copil. Agentii fungici uzuali sunt cei din genul Tricophyton Pitiriazis versicolor , cu localizare la torace si gat, (in special partea dorsala). Agentul parazit este Malassesia furfur Epidermofitia inghinala (tinea cruris) , cu localizare inghinala si pe partea superioara interna a coapsei sub pliul inghino-crural, cu posibile extinderi regionale. Agentii paraziti obisnuiti sunt Epidermophyton floccosum, E. Inghinale. Epidermofitia interdigitala-plantara( tinea pedis) cu localizare la picioare. Agentii paraziti obisnuiti: T. Interdigitale, T.floccosum. Epidermofitia mainilor (Tinea manis) cu localizare la palme si degete. Agentii paraziti sunt diferite specii de Epidermophyton. Eritrasma care are ca localizari preferentiale fata interna si superioara a coapselor si pliurilor inghino-genitale. Agentul patogen este Corynebacterium minutissimum, care este astazi considerat de natura bacteriana si nu fungica. Datorita asemanarilor clinice cu pitiriasis-ul versicolor si a faptului ca raspunde mai ales la antifungice, dar si la antibacteriene, se incadreaza in mod obisnuit la micoze. ONICOMICOZE ( Tinea unguium) Sunt localizate la una sau la mai multe unghii de la maini si picioare. Agentii paraziti sunt specii de dermatofiti din genul Tricophyton (in special T. Rubrum, T. Violaceum) Poarta aceasta denumire orice infectie a unei unghii provocata de o ciuperca microscopica. Manifestarile pot fi variate: dezlipirea unghiei de patul unghial, mici pete albe de partea superficiala a lamei unghiale ingrosarea in forma de sul a marginii cutanate care inconjoara unghia. tratamentul va depinde de tipul de ciuperca ce cauzeaza boala. Fie se va proceda la ablatia unghiei prin slefuire, decapaj keratolitic cu ajutorul pansamentelor imbibate in substante

keratolitice care inmoaie unghia in cazul unui dermatofit. Fie in cazul de o levura se va asocia tratamentul cu bai alcaline cu o dezinfectie locala, aplicatii locale si administrarea de antifungice pe cale orala. Daca insa unghia este afectata de un mucegai se va proceda la utilizarea de lacuri pe baza de antifungic PILOMICOZE Sunt localizate la nivelul parului si a folicului polisebaceu. Se diferentiaza in pilomicoze uscate si pilomicoze supurate. Pilomicoze uscate Afecteaza predominant pielea paroasa a capului copiilor de 7-14 ani; obisnuit dispar odata cu pubertatea. Microsporia. Agentul patogen obisnuit este Microsporum canis. Afecteza rar adultii (barba si alte regiuni paroase). Copii si adultii afectati pot face si leziuni de herpes tricofitic pe pielea glabra. Tricofitia. De asemenea este foarte rara intalnita la adulti, iar agentii patogeni sunt mai multe specii de Tricophyton (violaceum). Favusul intalnit foarte rar astazi, iar agentul patogen este tot din specia de Tricophiton. Piloze supurate Se gasesc sub doua forme clinice si anume: Kerion celsi, polimicoza supurata a capului, specifica baiatilor de varsta scolara, mai rar la fetite si adulti ( mai ales la barbat, la barba, dosul mainilor si antebratelor). Agentii etiologici din categoria Tricophyton ( veruccosum). Sicosisul tricofitic. Apare exclusiv la barbati, la barba si mustati. Are aceeasi agenti etiologici ca si kerion celsi. CANDIDOZE Nu au specificitate de varsta sau sex, se dezvolta pe piele, mai ales pe mucoase, pe semimucoase, in cavitati (bucala, vaginala, preputiala). In timp, prin cronicizare, se pot extinde in zonele invecinate sau la distanta. Unii dermatologi le considera micoze profunde sau cel putin la granita dintre cele superficiale si cele profunde. Agentul patogen este genul Candida mai ales candida albicans.

Se pare ca majoritatea indivizilor sunt purtatori de candida saprofita din cadrul florei eubiotice ale pielii, mucoaselor si cavitatilor. In anumite conditii si mai ales la imunocompromisi, in cazul unor cure prelungite cu citostatice sau cortizoni, la debili sau subnutriti, la cei sub antibioterapie cu spectru larg prelungita, ciuperca devine patogena. In functie de localizare candidozele pot fi: 1-Candidozele mucoaselor: -bucala ( a nou nascutului, a copilului, adultului), a mucoasei genitale masculine, a mucoasei vulvo-vaginale: - candidoza bucala - forma usoara: la adulti, cazurile usoare de candidoza bucala pot fi tratate cu succes la domiciliu.Tratamentul implica, de obicei, administrarea antifungicelor in solutii apoase cu aplicare locala. Durata maxima a tratamentului este de 14 zile. In cazul sugarilor, se folosesc medicamente cu administrare locala (bandijonaj bucal), tratamentul fiind continuat cel putin 48 de ore dupa disparitia simptomelor. - candidoza bucala forma moderat severa : in cazul infectiei candidozice severe, care s-a extins pana la nivelul esofagului, se foloseste atat medicatia antifungica in administrare orala cat si in administrare locala. Infectiile severe necesita un tratament de durata, de obicei peste 14 zile. Antifungicele orale nu sunt recomandate in sarcina, datorita riscului de afectare a fatului. Totusi, in cazuri grave, in care infectia micotica s-a extins pana la nivelul sangelui, aceste medicamente sunt necesare. In acest caz, riscul infectiei de a afecta mama si fatul este mai mare decat cel datorat utilizarii medicatiei antifungice. - candidoza bucala persistenta sau recurenta: In aceste cazuri candidoza va necesita tratament de lunga durata si tratament antifungic cu administrare orala si locala.Persoanele cu un sistem imun precar pot folosi medicamentele antifungice orale in administrare continua pentru a preintampina aparitia candidozei. Indepartarea surselor de infectie reprezinta o etapa importanta a tratamentului candidozei. Astfel spalarea jucariilor, a recipientelor sau a oricaror altor obiecte pe care un copil le poate duce la gura sunt suficiente pentru a indeparta sursa de infectie. Este important, de asemenea, sa se trateze afectiunile medicale asociate ce predispun la aparitia candidozei, cum sunt diabetul zaharat, neoplasmele sau HIV

2-Candidoze cutanate: ale adultului ( intertrigourile candidozice), perionixul si onixisul candidozic ( repliul periunghial), ale sugarului ( perianal), granulomul candidozic ( la copii imunodeficitari, in jurul cavitatii bucale). Candidoza cutanata implica cel mai adesea tegumentele macerate, cum ar fi cele din zonele acoperite de scutece la copii, intertrigo-ul submamar, sau cele de pe mainile tinute in mod constant in apa sau acoperite de manusi ocluzive. Candida poate trece de pe suprafetele colonizate in tesutul profound atunci cand este compromisa integritatea mucoasei sau tegumentelor, ca de exemplu, perforatia tractului digestive traumatica, chirurgicala sau prin ulcer peptic sau prin distrugeri mucoase datorate agentilor citotoxici folositi in chimioterapia anticanceroasa. Candidoza cutanata se prezinta ca zone intertiginoase rosii, macerate, paronichie, balanita sau prurit anal. Candidozele de la nivelul pielii perineale si scrotale pot fi acompaniate de leziuni pustulare discrete pe fata interna a coapselor. Candidozele mucocutanate cornice sau granuloamele candidozice se prezinta in mod tipic cu aspect de de leziuni cutanate hiperkeratozice circumscrise, unghii distrofice saramacioase, alopecie partiala in zonele cu leziuni ale scalpului, precum si ca leziuni orale si vaginale. 2. MICOZE PROFUNDE ( SISTEMICE ) Acest tip de micoze sunt mult mai rar intalnite comparativ cu cele superficiale dar sunt mult mai grave si mai greu de tratat; ele uneori debuteaza ca micoze superficiale care in anumite conditii pot disemina. Micozele profunde afecteaza straturile subcutanate. Poarta de intrare a parazitului fungic este epidermul, apoi se dezvolta in derm si hipoderm de unde ciuperca invadeaza tesuturile moi si osoase subiacente; de asemenea poate migra la distanta in viscere, ganglioni, etc. Uneori poarta de intrare poate fi cea respiratorie, prin inhalarea sporilor, infectia primara fiind cea pulmonara. Sporotricoza Locul infectiei primare este pielea ( obisnuit la mana- noduli cu abcese) de unde infectia se propaga la ganglionii limfatici zonali; mai rar are loc o diseminare sistemica ( de obicei pulmonara). Agentul patogen este sporotricum schenckii ( anaerob) si se gaseste in pamant ca saprofit sau la plante ca parazit. Boala cronica provocata de o ciuperca microscopica denumita Sporotrix schenkeii. Sporotrix schenkeii este prezenta in sol si in ramasitele vegetale. Sporotricoza se intalneste pe toata suprafata globului. Aceasta micoza se contracteaza adesea cu ocazia unui traumatism

minor: ciuperca este inoculata atunci printr-o intepatura intr-un spin sau in cursul unei raniri cu o bucatica de lemn. Simptome si semne - Forma primara corespunde dezvoltarii leziunii plecand de la locul de inoculare, ea se traduce prin aparitia, in cateva zile sau in cateva luni, a unor noduli nedurerosi care evolueaza in ulceratii dureroase. Ulceratiile se necrozeaza (sancru sporotricozic), acest fenomen este insotit de o diseminare limfatica a germenelui. Tratament si prognostic - Tratamentul formelor cutanate ale sporotricozei consta in administrarea de iodura de potasiu. Antifungicele pe cale orala sau in perfuzie sunt rezervate, in general, cazurilor de diseminare pe cale limfatica. Micetomul ( piciorul de Madura) Localizarea este la nivelul piciorului, iar agentii etiologici sunt multiplii, fie bacterii actinomicete: Nocardia brasiliensis, Madurella mycetomatis, Aspergilus fumigatus. Micetomul este o boala cronica, granulomatoasa a pielii i a esutului subcutanat, care, uneori, afecteaza si muchii, oasele, sau organele vecine. Simptome Afectiunea se manifesta prin tumefactie, formarea de abces, i fistule.Se prezinta sub forma de tumoare micotic inflamatorie, alcatuita din nodoziti hipodermice, confluate i fistulizate, din care se scurge o secreie purulent ce conine gruni de mrime i culoare variabile (albi, glbui, roii sau negri ). Micetomul afecteaz de obicei membrele inferioare, mai ales la persoanele care umbl n picioarele goale, dar poate aprea n aproape orice regiune a corpului. Micetomul apare predominant la persoanele care se ocupa cu agricultura dar poate afecta si restul populatiei. Cauze Bacteriile sau fungii care produc boala ptrund n piele prin buci de lemn la persoanele care isi expun diversele parti de contact ( de exemplu umblatul in picioarele gopale ).

CAPITOLUL II- ANTIFUNGICELE SAU ANTIMICOTICELE

Preparatele antifungice sunt medicamente din diverse grupe farmacologice destinate pentru combaterea infeciilor sistemice sau locale produse de ciuperci prin aciune fungicid i/sau fungistatic. In ultimi ani, patogenia produsa de aceste microorganisme a luat o mare extindere (incidenta si prelevanta crescute) datorita inmultirii cauzelor care determina scaderea imunitatii organismului: infectia HIV-SIDA; cancere de diferite localizari; leucemii; cure lungi ce corticoterapie; utilizarea chimioterapiei citostatice; sedinte repetate de terapie de iradiere cu izotopi radioactivi; transplante de organe etc. In toate aceste cazuri este vorba de persoane imunodependente ( cu rezietenta antiinfectioasa si mecanismele de aparare mult diminuate), unde este favorizata invazia si agresiunea fungilor asupra organismului uman. CLASIFICAREA ANTIFUNGICELOR Clasificarea antifungicelor dupa modul de administrare: 1- antifungice de uz local ( micoze superficiale), cutanate si subcutanate: - specifice pe fungi patogeni - nespecifice , cu spectru larg (bacterii, virusuri, fungi, protozoare): antiseptice, chimioterapice generale 2- antifungice sistemice- micoze viscerale, micoze sistemice invazive, micoze opertuniste 3- antifungice sistemice si locale Antifungicele, in functie de mecanismul lor de actiune pot fi: fungicide fungistatice

Dup modul de administrare antifungicele sunt subdivizate n:

1) preparatele utilizate local n tratamentul micozelor pielii i mucoaselor clotimazol, izoconazol, bifonazol, nistatina, natamicina, naftifina, tolnaftat,fluonilida, tolciclat, ciclopiroxolamina, acidul undecilenic, antisepticele etc. 2) preparatele utilizate n tratamentul micozelor sistemice amfotericina B,flucitozina, grizeofulvina, itraconazol, fluconazol. 3) preparatele utilizate local i sistemic- ketoconazol, terbinatina, miconazol. Din remediile antifungice fac parte: 1) antibioticele nistatina, natamicina, levorina, grizeofulvina, amfotericina B; 2) preparatele sintetice ketoconazol, mekonazol, clotrimazol, fluconazol,itraconzol, terbinafina, fluomilida, flucitazina, tolnaftat, tolciclat,ciclopiroxalamina etc; 3) preparate combinate micozalon, triderm, micodecil, travcart, primafucart,macriror etc; 4) preparate cu afeciune nespecific antisepticele (halogenii, fenolii, coloranii,etc.) EXEMPLE DE ANTIFUNGICE Dupa provenienta si structura chimica: - antibiotice : amfotericina B, griseofulvina, nistatina, natamicina - azoli (imidazoli, triazoli) : ketoconazol, miconazol, clotrimazol, econazol, fluconazol, itraconazol, tioconazol, voriconazol, isoconazol, bifonazol, fenticonazol, sertaconazol, flutrimazol - alilamine : terbinafina, naftifina - alte structuri : flucitozina, amarolfina, haloprogin, tolnaftat,nifuratel, tolciclat, ciclopirox Dupa calea de administrare: - exclusiv local : econazol, tioconazol, naftifina, amarolfina, haloprogin, tolnaftat, ciclopirox, bifonazol - exclusiv sistemic : voriconazol, griseofulvina, fluconazol, itraconazol - local si sistemic : amfotericina B,nistatina, ketoconazol, miconazol, clotrimazol, flucitozina, terbinafina, natamicina

Dupa spectru antimicotic: - spectru larg :amfotericina B, natamicina, ketoconazol, miconazol, econazol, fluconazol, itraconazol, terbinafina, naftifina, amarolfina, ciclopirox - spectru ingust : griseofulvina, clotrimazol, flucitozina, haloprogin, tolnaftat Antibioticele si chimioterapice antifungice se utilizeaza in oftalmologie in unele infectii antifungice ale ochiului : cheratite, blefarite, conjunctivite, endoftalmii. Diferitele forme farmaceutice se administreaza local in sacul conjunctival (solutii, suspensii) sau se injecteaza local ( subconjunctival, intravitros) sau chiar intravenos. Exista preparate tipizate sau se pot prepara forme magistrale pentru calea de administrare precizata.

Principalele antifungice utilizate in oftalmologie antifungicul amfotericina B calea de administrare - local, solutie 0.1%-0.5% - injectare subconjunctivala 0.8-1 mg - injectare intravitros - injectare intravenos natamicina fluconazolul ketoconazolul miconazolul - local suspensie 5% - oral - oral - local, solutie 1% - injectare subconjunctivala - injectare intravitros - endoftalmii fungice - endoftalmii fungice - blefarite, conjunctivite si keratite ungice - keratite si endoftalmii fungice - endoftalmii fungice - keratite fungice - endoftalmii fungice - endoftalmii fungice indicatia - keratite si endoftalmii fungice - endoftalmii fungice

In micozele superficiale se pot prescrie o serie de preparate oficinale sau magistrale continand ca substante active : acid salicilic, acid benzoic, acid boric, acid lactic, acid undecilenic ( si unele saruri : undecilat de zinc, undecilat de calciu), iod, iodura de potasiu, rezorcina, urotropina, formaldehida. Aceste substante cu actiune locala se conditioneaza sub forma de : solutii, suspensii, unguente, creme, pudre,etc.

Exemple de antimicotice cu sectru larg Amfotericina B (amphotericin B, fungizone) este un antibiotic macrolidic polienic produs de Streptomyces nodosus. Foarte eficace fa de civa fungi patogeni, ndeosebi fa de levurile din genul Candida, este folosit intravenos pentru tratamentul infeciilor sistemice grave. Toxicitatea mare, mai ales pentru rinichi, reprezint un factor limitativ important. Administrat oral sau topic, amfotericina B poate fi util pentru tratamentul i profilaxia candidozelor cutaneomucoase, fiind lipsit de riscurile toxice ale administrrii sistemice, deoarece nu se absoarbe practic prin mucoase i piele. Spectrul antimicotic cuprinde urmtorii fungi: Aspergillus fumigatus, Blastomyces dermatidis, Candida, Cryptococcus neoformans, Histoplasma capsulatum, Coccidioides immitis, Paracoccidioides brasiliensis, Rhodotorhula, Sporothrix schenki, Torulopsis glabrata, ca i amebele din genul Naegleria. Sensibilitatea in vitro nu este ntotdeauna corelat cu eficacitatea terapeutic. Alte antibiotice, asociate amfotericinei B, pot avea efecte sinergice: flucitozina fa de Candida, Cryptococcus neoformans i Aspergillus, rifampicina fa de Aspergillus, Histoplasma capsulatum i Candida, minociclina fa de Candida i Cryptococcus neoformans. Amfotericina B acioneaz fungistatic sau fungicid, n funcie de agentul patogen i de concentraie. Molecula, care cuprinde poriuni lipofile i hidrofile, se leag ireversibil de ergosterol i ali steroli specifici din membrana celulelor fungice. Se formeaz pori membranari prin care se pierd potasiu, ali ioni, macromolecule, cu consecine toxice. Aciunea sinergic cu alte antibiotice este atribuit uurrii ptrunderii acestora n celule prin membrana lezat. Este posibil ca anumite efecte toxice la nivelul organismului gazd s fie datorate legrii de colesterolul din compoziia membranei celulelor organismelor superioare.

Dei rezistena poate fi indus in vitro pentru anumite tulpini ale unor fungi (Candida albicans, Coccidioides immitis), dezvoltarea rezistenei in vivo este excepional. Rezistena este atribuit scderii cantitii de ergosterol din membran sau modificrii structurii acestuia, cu micorarea capacitii de legare a antibioticului. n afara aciunii antibiotice, amfotericina B are proprieti imunostimulante referitoare att la imunitatea umoral, ct i la cea celular. Semnificaia clinic a acestei proprieti nu este precizat. Dup injectarea intravenoas a unei doze de 50 mg se realizeaz o concentraie plasmatic maxim de 0,5-2 g/ml; concentraia n platou se menine n jurul a 0,3-0,5 g/ml. Antibioticul se leag n proporie de peste 90% de proteinele plasmatice. Are un volum de distribuie de 0,76 l/kg. Ptrunde n pleur, peritoneu i sinovial, realiznd concentraii de 60-70% fa de cele plasmatice cnd seroasele sunt inflamate. Concentraia n lichidul cefalorahidian este mic. Trece n umoarea apoas, dar puin n umoarea vitroas. Traverseaz placenta cu uurin, trece n cantiti mici n lichidul amniotic. Este epurat ndeosebi prin metabolizare i se elimin lent prin urin, n cea mai mare parte sub form de metabolii. Se elimin i prin bil. Timpul de njumtire este de 15 zile. Amfotericina B se introduce n perfuzie intravenoas (atunci cnd este indicat n micozele sistemice). Doza pentru o dat se dizolv n 500 ml soluie glucozat izoton (la un pH mai mare de 4,2) i se introduce n decurs de 8-10 ore. Soluia trebuie preparat extemporaneu. Adugarea altor medicamente n soluia per-fuzabil trebuie evitat. Tratamentul se ncepe cu o doz test de l mg (introdus n timp de 20-30 minute, sub controlul presiunii arteriale, pulsului, respiraiei i temperaturii). n continuare se crete treptat cu cte 5 mg, ajungnd pn la 0,5-1 mg /kg i zi (n funcie de gravitatea infeciei), fr a depi 50 mg. Perfuziile se fac zilnic sau la 2 zile. Doza total pentru o cur este n mod obinuit de 1-3 g, administrate n decurs de 6-12 sptmni, n candidozele sistemice sunt suficiente doze mai mici - 100-300 mg - introduse n decurs de 4-18 zile. Pentru evitarea unor reacii adverse se pot administra acid acetilsalicilic, antihistaminice sau, la nevoie, 25 mg hemisuccinat de hidrocortizon intravenos la nceputul perfuziei, n meningite este necesar injectarea intrarahidian (n plus fa de administrarea intravenoas), cte 0,1-0,5 mg dizolvate n 5 ml ap distilat, apoi diluate cu lichid cefalorahidian i introduse lent, de 1-3 ori/sptmn. Antibioticul poate fi introdus direct n vezica urinar, n cavitile pulmonare

(prin cateter), intraarticular; n infeciile oculare poate fi instilat n sacul conjunctival (ca soluie l ); de asemenea poate fi injectat intravitros, subconjunctival sau episcleral. Amfotericina B este indicat n unele infecii micotice sistemice grave, n care poate salva viaa bolnavului. Beneficiul terapeutic este evident n meningita cu Candida (mai puin n septicemie i n endocardit), n aspergiloza invaziv (cnd ciuperca este sensibil), n histoplasmoza progresiv sever sau forma cavitar cronic, n coccidioidomicoza diseminat sau meningeal, n meningit i alte forme diseminate de criptococoz (n asociaie cu flucitozina), n toate formele active de blastomicoz. De asemenea este eficace n meningoencefalita cu Naegleria gruberi. Toxicitatea amfotericinei B este mare, n timpul perfuziei se produc, deseori, stare de ru, febr i frisoane, anorexie, grea, vom, diaree, mialgii, artralgii, flebit local; modificrile tensionale i aritmiile cardiace (excepional fibrilaie ventricular) sunt mai rare. Ocazional apar reacii alergice manifestate prin congestie, hipotensiune, dispnee, n cursul tratamentului se instaleaz progresiv o anemie normocitar normocrom (datorit probabil unui deficit de eritropoietin); leucopenia i trombocitopenia sunt rare. Principala problem n folosirea amfotericinei este nefrotoxicitatea sa marcat. Circa 80% din bolnavi prezint valori crescute ale creatininei i ureei n snge, hematurie, cilindrurie; urina este diluat, se pierde potasiu i bicarbonat. Hipokali-emia cu acidoz, relevant n 20% din cazuri, determin slbiciune muscular i modificri electrocardiografce. Rareori apare o insuficien renal acut, cu stare de oc. Aspectul anatomopatologic este de tubulopatie distal. Fenomenele sunt de regul lent reversibile. Afectarea rinichiului este sever pentru dozele mari (depind 3 g/cur). Introducerea intrarahidian poate fi cauz de cefalee, dureri lombare i n membrele inferioare, parestezii i alte tulburri de sensibilitate, dificultate n miciune. Tratamentul cu amfotericin B trebuie efectuat obligatoriu n spital. Este necesar supravegherea funciei renale (dozarea ureei i a creatininei sptmnal); afectarea rinichiului impune oprirea medicaiei sau micorarea dozei (n funcie de situaia clinic). De asemenea, se controleaz formula sanguin i echilibrul electrolitic. Nu se asociaz cu alte medicamente nefrotoxice. Flucitozina (flucytozine, ancobon, ancotil) este o fluorpirimidin nrudit cu fluorouracilul.

Spectrul antifungic, mai ngust dect cel al amfotericinei B, cuprinde majoritatea tulpinilor de Cryptococcus neoformans i parte dintre tulpinile de Candida, care sunt inhibate la concentraii pn la 25 g/ml. Unele tulpini de Aspergillus, ca i unele specii de Cladosporium, sunt de asemenea sensibile. Rezistena se dezvolt frecvent n timpul tratamentului, mai ales dac dozele utilizate sunt prea mici. Aciunea antifungic este exercitat prin intermediul fluorouracilului, care se formeaz din flucitozin la nivelul microorganismelor sensibile. Flucitozina se absoarbe repede din tubul digestiv, cu o biodisponibilitate de 84%. Doza de 2 g administrat oral realizeaz dup 2-4 ore o concentraie plasmatic maxim de 30-40 g/ml. Se leag de proteinele plasmatice n proporie de numai 4%. Timpul de njumtire este de 4,2 ore. Se distribuie larg n esuturi. Trece n lichidul cefalorahidian, unde realizeaz o concentraie de 75% fa de cea plasmatic. Se elimin prin urin, 99% sub form neschimbat. Insuficiena renal crete nivelul plasmatic. Flucitozina se administreaz obinuit pe cale oral n doz de 100-200 mg/kg i zi, fracionat la intervale de 6 ore. Intervalul ntre doze se prelungete n insuficiena renal, n funcie de clearance-ul creatiniei (cnd clearance-ul este de 10-20 ml se administreaz o singur doz n 24 de ore); n aceste condiii este de dorit controlul concentraiei plasmatice. n cazurile grave pot fi folosite temperai- perfuzii intravenoase cu aceleai doze. Exist i preparate destinate aplicrii locale (introducere prin sond, pansamente). Flucitozina este indicat n infecii cu lungi sensibili: n candidoze - infecii urinare, septicemii, granuloame, n criptococoza pulmonar i meningeal, n cromomicoze i n unele forme de aspergiloz. Uneori este avantajoas asocierea cu amfotericin B - de exemplu n meningita criptococic. Flucitozina este mai bine suportat dect amfotericin B, reaciile adverse grave fiind rare. Provoac frecvent grea i diaree, mai rar vrsturi. Uneori apar erupii maculopapulare. La circa 5% din bolnavi se produc trombocitopenie, leucopenie, anemie, rareori aplazie medular i agranulocitoz; afectarea sngelui apare mai ales la dozele mari (cnd nivelurile plasmatice depesc 100 ug/ml) i la bolnavii cu insuficien renal. Dozele mari pot provoca, de asemenea, alopecie. Ocazional se produc creteri ale transaminazelor i fosfatazei alcaline, care semnaleaz afectarea toxic a ficatului.

Ketoconazolul (ketoconazole, fungicide, nizoral, sostatin) este un antimicotic din grupa derivailor de imidazol, eficace oral n micozele sistemice. Are activitate antimicotic cu spectru larg. Este activ, in vitro, fa de numeroase fungii i mucegaiuri, dar rezultatele nu pot ti ntotdeauna transpuse n terapeutic. Miconazolul s-a dovedit eficace clinic n infecii sistemice cu Blastomyces dermatitidis, Candida sp., Coccidioides immitis, Histoplasma capsulalum, Paracoccidioides brasiliensis, Phialophora sp. Dezvoltarea rezistenei este rar. Intoxicarea ciupercilor se datorete, probabil, mpiedicrii transformrii lanosterolului n ergosterol, o component esenial a membranei celulelor fungice. Ketoconazolul, ca i ali derivai imidazolici, inhib enzima responsabil de aceast reacie - lanosterol demetilaza posibil secundar afectrii citocromului P 450. Ketoconazolul administrat oral se dizolv n sucul gastric acid i se absoarbe. Doza de 200 mg realizeaz dup 1-2 ore concentraia plasmatic maxim de 3,5 g/ml. Se leag de proteinele plasmatice n proporie de peste 99%. Se distribuie limitat. Ptrunde n lichidul cefalorahidian n cantiti mici, ineficace. Este epurat n majoritate prin metabolizare n ficat. Se elimin n mare parte prin bil, mai puin prin urin (mai puin de 1% neschimbat). Timpul de njumtire este dependent de cantitatea administrat -1 1/2 ore pentru doza de 200 mg, 4 ore pentru 800 mg. Ketoconazolul este indicat n diferite infecii micotice sistemice i de organ: histoplasmoz, blastomicoz, coccidioidomicoz, paracoccidioidomicoz. De asemenea, poate fi util n candidoze (cutaneo-mucoas, oral, vaginal) i n micoze ale pielii, prului i mucoaselor, care nu rspund la tratamentul local. Deoarece rspunsul este lent, ketoconazolul este avantajos n formele cronice, mai puin n infeciile acute, grave. Se administreaz oral, obinuit o singur doz a 200 mg/zi (la mas), crescnd la nevoie la 400 mg o dat/zi. Tratamentul se face pn cnd testele clinice i de laborator indic terminarea infeciei, n micozele sisternice sunt deseori necesare 6 luni de tratament sau mai mult. n candidoz administrarea se face cel puin 2 sptmni; formele cutaneo-mucoase cronice necesit obinuit un tratament de ntreinere. Ca reacii adverse, sunt relativ frecvente (1-3%) greaa i voma, durerile abdominale, pruritul, ceva mai rare cefaleea, ameelile, somnolena, diareea. Ketoconazolul poate provoca creterea enzimelor hepatice, obinuit tranzitorie; uneori apar simptome clinice de hepatit toxic. Leziunile, de tip hepato-celular, sunt de regul reversibile la oprirea medicaiei, dar au fost

semnalate cazuri rare cu evoluie grav, n timpul tratamentului este necesar controlul transaminazelor i oprirea medicaiei dac disfuncia hepatic se menine. Dozele mari de ketoconazol inhib formarea testosteronului i a corticosteroizilor (probabil consecutiv micorrii activitii enzimelor citocromului P 450). n cazuri rare se produc oligospermie, impoten sexual, ginecomastie. Reaciile anafilactice sunt posibile, dar rare. Au fost descrise cteva interaciuni medicamentoase semnificative clinic. Medicaia inhibitoare a secreiei gastrice acide - anticolinergicele i, mai ales, cimetidina - micoreaz disponibilitatea ketoconazolului pentru absorbie (mediul acid condiioneaz dizolvarea substanei). Rifampicina scade concentraia plasmatic a ketoconazolului (prin inducie eozimatic), de aceea cele 2 medicamente nu trebuie administrate concomitent. Asocierea cu fenitoina modific metabolizarea ambelor substane (este necesar controlul concentraiei plasmatice). Ketoconazolul crete concentraia plasmatic a ciclosporinei. Asocierea cu anticoagulantele cumarinice mrete riscul accidentelor hemoragice, iar asocierea cu antidiabeticele orale poate fi cauz de reacii hipoglicemice (se ajusteaz dozele). Miconazolul (miconazole, daktar) este un alt derivat imidazolic, care are proprieti antimicotice cu spectru larg. Este folosit mai ales local. Introdus n perfuzie intravenoas este de utilitate limitat, fiind indicat n diferite micoze sisternice i de organ, mai ales cnd alte chimioterapice adecvate s-au dovedit ineficace sau sunt contraindicate. Poate provoca reacii adverse, uneori grave, datorite att substanei active, ct i solventului (polioxietilen 40 - oleu de ricin). Au fost semnalate reacii alergice, chiar oc anafilactic, dureri anginoase i, pentru tratamentul prelungit, hiperlipidemie, inhibarea agregrii plachetare, modificarea proprietilor reologice ale sngelui. Fluconazolul (fluconazole, diflucan, syscan) este un bistriazol, care in vitro are poten antimicotic mai mic dect ketoconazolul. Este mai activ n infeciile fungice provocate la animalele de laborator - mrete supravieuirea n condiiile unui inocul letal de Candida, Cryptococcus, Aspergillus, Blastomyces, Coccidoides, Histoplasma. Ca i n cazul derivailor de imidazol, aciunea antimicotic se datorete mpiedicrii sintezei sterolilor me.mbranari specifici, datorit inhibrii enzimelor citocromului P 450. Fluconazolul se absoarbe bine dup administrarea oral, avnd o biodisponi-bilitate mai mare de 90%. Absorbia nu este modificat de alimente, antiacidele gastrice sau cimetidin. Doza de 100

mg i 400 mg realizeaz o concentraie plasmatic maxim de 1,9 g/ml, respectiv 6,7 g/ml; dup un tratament de 6-10 zile nivelele plasmatice maxime cresc de 2,5 ori. Se leag de proteinele plasmatice n proporie de 11%. Distribuia este larg, n apa total din organism (volum de distribuie 0,8 l/kg). Concentraia n lichidul cefalorahidian, saliv, sput i secreia vaginal corespunde aproximativ celei plasmatice. Este epurat n majoritate prin eliminare renal - se elimin 80% sub form neschimbat prin urin. Timpul de njumtire este de circa 30 ore, fiind prelungit de insuficiena renal. Fluconazolul se administreaz obinuit pe cale oral. Este indicat n candidoza digestiv superioar - dup o doz iniial de 200 mg se recomand 100 mg o dat/zi, timp de cel puin 2 sptmni pentru localizarea orofaringian i cel puin 5 sptmni pentru cea esofagian. Rezultatele obinute la bolnavii cu SIDA i candidoz orofaringian asociat, au artat o vindecare clinic a micozei n 88-100% din cazuri i negaivarea culturilor n proporie de 5090%, eficacitatea fiind similar cu cea a ketoconazolului. n candidoz vaginal acut o singur doz oral de 150 mg provoac vindecare la aproximativ 80% din femei (evaluare dup 1-2 luni de la terminarea tratamentului), rezultat comparabil cu cel obinut prin clotrimazol intravaginal 3 zile sau ketoconazol oral 5 zile. n candidoz sever se administreaz o doz iniial de 400 mg, apoi cte 200 mg o dat/zi (la nevoie 400 mg), timp de cel puin 4 sptmni, n meningita criptococic se recomand aceleai doze mari, timp de 10-12 sptmni dup negativarea culturilor din lichidul cefalorahidian; la bolnavii cu SIDA se continu cu 200 mg/zi, ca tratament supresiv. Pentru aceast indicaie s-au obinut vindecri sau ameliorri nete n aproximativ 60% din cazuri, comparabil cu rezultatele realizate de amfotericina B. Exist i preparate injectabile doza intravenoas este aceeai cu cea oral, n caz de insuficien renal cantitatea de medicament pentru 24 ore se scade la 1/2 sau la 1/4 pentru un clearence al creatininei de 21-50 ml, respectiv 11-20 ml/ minut. Fluconazolul este relativ bine suportat. Frecvena global a reaciilor adverse este n jurul a 16%; n 1,5% din cazuri ele fac necesar ntreruperea tratamentului. Se pot produce grea, vom, diaree, dureri abdominale, cefalee, erupii cutanate, pozitivarea testelor hepatice. Rareori apar fenomene hepatotoxice, favorizate de starea general alterat sau de asocierea cu alte medicamente potenial toxice pentru ficat. La bolnavii cu SIDA au fost semnalate cteva cazuri de dermatit exfoliativ, dar legtura cu medicamentul nu este cert.

Fluconazolul poate crete concentraia plasmatic a fenitoinei, anticoagulantelor orale, sulfamidelor antidiabetice, ciclosporinei. Rifampicina poate micora concentraia plasmatic a fluconazolului (prin inducie enzimatic), iar diureticele tiazidice o pot crete. Aceste asocieri trebuie evitate sau dozele trebuie ajustate corespunztor. Itraconazolul (itraconazole, orungal, sempera, siros, sporanox), un alt antimicotic tiazolic activ pe cale oral, este recomandat pentru tratamentul aspergilozei invazive, al meningitei criptococice i n alte micoze grave. Se administreaz 200 mg de 2 ori/zi timp de cteva luni. Doze mai mici - 100 mg de 2 ori/zi timp de l-3 sptmni - pot fi utile n dermatomicoze i n keratitele micotice. Ca reacii adverse poate provoca tulburri gastrointestinale, cefalee, ameeli, reacii alergice, ocazional creterea enzimelor hepatice, foarte rar sindrom Stevens-Johnson. Pentru dozele mari administrate timp ndelungat se pot aduga hipokaliemie (uneori marcat), edeme, cderea prului, foarte rar nevrit periferic. Rifampicina i fenitoina pot scdea nivelul plasmatic al itraconazolului (prin inducie enzimatic), de aceea asocierea este contraindicat. Itraconazolul mrete concentraia plasmatic a ciclosporinei - doza acesteia trebuie redus. Antiacidele i cimetidina pot micora biodisponibilitatea itraconazolului - se administreaz la cel puin 2 ore pentru antimicotic. Terbinafina (terbinafine, lamisil), un derivat alilaminic, este un antimicotic cu spectru larg. Se absoarbe bine din intestin. Se distribuie preferenial n piele, sudoare, sebum i unghii. Este epurat prin metabolizare hepatic i eliminare renal, cu un timp de njumtire lung. Se administreaz oral pentru tratamentul dermatofiiilor. Doza recomandat este de 250 mg o dat/zi cteva sptmni (sau cteva luni pentru localizrile unghiale). n insuficiena hepatic i renal doza se reduce. Este utilizat i topic sub form de crem 1%. Ca reacii adverse provoac uneori anorexie, grea, diaree, dureri abdominale, erupii cutanate, artralgii, mialgii. Au fost semnalate cazuri rare de disfuncie hepatic, hepatit, reacii cutanate grave de tip eritem multiform sau sindrom Stevens-Johnson. Cimetidina poate crete concentraia plasmatic a terbinafinei, iar rifampicina o poate scdea.

CAPITOLUL III- EXEMPLE DE MEDICAMENTE ANTIFUNGICE UZ DERMATOLOGIC ANTIFUNGICE PREPARATE PENTRU UZ TOPIC 1. ANTIBIOTICE ENBECIN, spray Compozitie100 g unguent contine: -bacitracina -neomicina sulfat 100 g spray contine: -bacitracina -neomicina sulfat Actiune terapeutica Actiunea medicamentului se bazeaza pe efectul sinergic bactericid al neomicinei si bacitracinei, cu un vast spectru antimicrobian in majoritatea infectiilor locale cu germeni Gram negativi si Gram pozitivi . Aplicat local, ENBECIN-ul va fi absorbit aproape in intregime, fara actiune sistemica. Indicatii terapeutice Dermatologie: Piodermite (impetigo), foliculite, dermatite de origini diverse (eczema vulgara, dermatita seboreica), ulceratii cutanate de diverse etiologii (tumori ulcerate, ulceratii cutanate din insuficiente circulatorii), eritrasma, dermatite bacteriene (ectima gangrenosum, antrax), prevenirea suprainfectiilor in herpes simplex, Zona Zoster, intepaturi de insecte. Oftalmologie: blefarita, dacriocistita, conjunctivita acuta, ulcer cornean, cheratoconjunctivita, blefaroconjunctivita, orjelet. ORL: infectii cutanate ale pavilionului, otite externe. Chirurgie: profilaxia arsurilor, plagilor postoperatorii, posttraumatice si tratamentul plagilor si arsurilor infectate, pe suprafete reduse de piele. Mod de administrare Unguent: Infectii cutanat- Se aplica local, in strat subtire de 2 - 5 ori / zi. Infectiile ochiului: Se aplica de 2 - 3ori / zi , in strat subtire pe pleoapa inferioara sau pe conjunctiva. 6.250 UI 82.500 UI 50.000 UI 330.000 UI

Spray: Infectii cutanate: Se pulverizeaza local, de 2 - 3 ori / zi, de la o distanta de 20 - 25 cm. Se va agita flaconul inainte de utilizare. Efecte secundare Rar pot apare reactii de hipersensibilitate la substantele active componente. Contraindicatii Hipersensibilitate la neomicina, bacitracina. Avertisment Nu se va folosi timp indelungat si pe suprafete intinse ale pielii. Se va tine cont de faptul ca si aplicarea locala a bacitracinei si neomicinei poate produce reactii alergice grave, chiar soc anafilactic. Prezentare Tub cu 5 g unguent oftalmic Spray 200 g. ENBECIN, unguent Compoziie Un gram unguent oftalmic contine bacitracina 500 UI i neomicina 3,3 mg (sub forma de neomicina sulfat) si excipieni: vaselina alba. Grupa farmacoterapeutic: produse oftalmologice, antibiotice. Indicaii terapeutice Tratamentul infectiilor bacteriene ale ochiului i anexelor sale produse de germeni sensibili: conjunctivite acute, keratite, ulcer cornean, blefaroconjunctivite, blefarite, dacriocistite, orjelet. Doze i mod de administrare Se aplica intr-un strat subtire pe suprafata afectata sau n sacul conjunctival inferior de 2 sau mai multe ori pe zi, n functie de severitatea afectiunii. Tratamentul trebuie continuat cel putin inca doua zile dupa ce, aparent, simptomatologia s-a remis. Contraindicaii Hipersensibilitate la neomicina, bacitracina sau la oricare dintre excipienti. Precauii

Unguentul nu trebuie aplicat mai mult de 7-10 zile, tratamentul indelungat putand determina suprainfectii cu microorganisme rezistente. Neomicina poate determina reactii de hipersensibilitate incrucisata cu alte aminoglicozide. Dac nu s-au obinut rezultate terapeutice semnificative dup o perioad relativ scurt de timp sau dac apar reacii de hipersensibilitate, se impune ntreruperea tratamentului i reevaluarea atitudinii terapeutice. In cazul infectiilor ochiului, pe durata tratamentului purtarea lentilelor de contact este contraindicat. In cazul tratamentului concomitent cu un colir continand un principiu activ diferit, colirul si unguentul se aplica la interval de 15 minute. Pentru a preveni contaminarea aplicatorului i unguentului, se va evita atingerea acestuia de pleoape, suprafee nvecinate sau alte suprafee. Tubul se pstreaz nchis ntre administrri. Interaciuni Este contraindicat asocierea cu alte aminoglicozide administrate concomitent. Se recomand evitarea asocierii aminoglicozidelor, chiar i local, cu polimixine, cefalotin, furosemid, acid etacrinic, amfotericina B, ciclosporin, cisplatin sau cu alte medicamente cu potenial nefrotoxic i ototoxic (crete riscul oto- i nefrotoxicitii). Atenionri speciale La copii produsul trebuie folosit numai dac este absolut necesar i sub strict control medical. Sarcina i alptarea Neomicina poate fi absorbit dupa aplicare topica la nivelul ochiului in cazul leziunilor tisulare: In cazul bacitracinei, absorbtia sistemica este neglijabila. Nu sunt disponibile date de teratogeneza la animale. In clinica, pana in prezent, nu s-au pus in evidenta efecte malformative sau fetotoxice. Totusi, Enbecin se administreaz n timpul sarcinii numai dac este absolut necesar i dup evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenial fetal. In lipsa datelor privind excretia neomicinei si bacitracinei in lapte, nu se recomanda administrarea in timpul alaptarii. Capacitii de a conduce vehicule i de a folosi utilaje In caz de discomfort ocular, fie datorat infectiei fie datorat tratamentului este preferabil sa se astepte pana la sfarsitul tratamentului pentru a conduce vehicule i a folosi utilaje.

Reacii adverse Pot sa apara rar reactii de hipersensibilitate (prurit, eritem, edem) i iritaii oculare tranzitorii. Supradozaj Nu s-au inregistrat cazuri de supradozaj cu neomicina sau bacitracina. Datorit concentraiei mici a substanei active i administrrii locale, supradozajul acut este puin probabil. Pstrarea A nu se utiliza dup data de expirare nscris pe ambalaj. A nu se lsa la ndemna copiilor. A se pstra la temperaturi sub 25C, n ambalajul original Ambalaj Cutie cu un tub de aluminiu, prevzut cu aplicator a 5 g unguent oftalmic. PIMAFUCIN , crema Substanta activa: natamycinum Indicatii: Pimafucin crema: in infectii ale pielii, unghiilor si ale patului unghial, intertrigo, infectia interdigitala datorate Candidei albicans si altor microorganisme sensibile la natamicina; in extinderea vaginitei candidozice la regiunea inghinala; in rush-ul scutecelor etc. Pimafucin solutie: in candidozele dezvoltate in urma unui tratament prelungit cu antibiotice; in otomicoze sau otite externe; in candidoza unghiilor si a pielii. Pimafucin ovule vaginale: in vaginita produsa de Candida albicans. Pimafucin tablete orale: in candidoza intestinala; datorita invelisului enteric al tabletelor, natamicina trece nemodificata prin stomac si isi poate exercita actiunea la nivel intestinal. In tratamentul adjuvant al celui topic in infectiile pielii si unghiilor, produse de Candida albicans si Trichomonas. Contraindicatii: Pimafucin crema, picaturi si tablete orale nu au contraindicatii. Nu s-a raportat nici un caz de reactie alergica la natamicina. Pimafucin ovule vaginale: Preparatul contine si alcool etilic. In caz de hipersensibilitate la acest compus, tratamentul trebuie intrerupt. Administrare:

Pimafucin crema: 1-4 aplicari pe zi in regiunea afectata; Durata tratamentului: 2-3 saptamani. Pimafucin in otomicoze: se aplica 2-3 picaturi in ureche dupa o prealabila curatire a acesteia; in dermatomicoze: se aplica 1-2 picaturi de 3-4 ori pe zi in functie de extinderea leziunii. Pimafucin ovule: seara inainte de culcare se introduce adanc in vagin un ovul de Pimafucin. Se administreaza un ovul vaginal pe zi timp de 3-6 zile. Tratamentul se intrerupe in timpul ciclului menstrual si se reia dupa oprirea sangerarii. Pimafucin tablete orale: candidoza intestinala: adulti: 1 tableta p.o. de patru ori pe zi timp de 7 zile; copii: 1 tableta p.o. de 2 ori pe zi timp de 7 zile; candidoza unghiilor: 1 tableta p.o. de 4 ori pe zi timp de 2-3 luni in asociere cu tratamentul local cu Pimafucin crema; candidoza extinsa a pielii: 1 tableta p.o. de 4 ori pe zi pentru adulti. Tratamentul se face pana la o saptamana dupa completa disparitie a simptomelor clinice ca un adjuvant al terapiei locale cu Pimafucin crema. In cazurile rezistente de vaginita produse de Candida albicans, tratamentul local cu ovule vaginale poate fi asociat cu o tableta orala de Pimafucin p.o. de 4 ori de zi timp de 10-20 de zile pentru adulti. La copii, in candidoza vaginala, se administreaza 50 mg de 2-4 ori pe zi. Actiune: Natamicina este o substanta polienica cu spectru larg de actiune, activa impotriva fungilor patogeni, in special Candida albicans si impotriva microorganismelor ca: Rhodotorula si Torulopsis, Epidermophyton, Tricophyton, Microsporum, Aspergillus si Scopulariopsis. Prin actiunea sa fungicida, natamicina se leaga ireversibil de componenta sterol a membranei celulare, distrugand microorganismele mentionate. Natamicina este un produs activ topic. Nefiind absorbita, utilizarea natamicinei prezinta siguranta chiar si pentru categoriile de bolnavi vulnerabili (gravide, nou-nascuti etc.). Compozitie: Pimafucin crema Pimafucin picaturi* Pimafucin ovule vaginale Pimafucin tablete orale Natamicina 20 mg/g 25 mg/ml 100 mg/ovul 100 mg/tb. *contine conservant clorura de benzalconiu. Precautii: Sarcina si alaptare: Din datele existente Pimafucinul poate fi folosit conform prescriptiilor si in cursul sarcinii si alaptarii. Reactii adverse:

Pimafucin crema nu are efecte adverse. Pimafucin picaturi: Rareori poate produce o usoara iritatie sau o senzatie de arsura la nivelul mucoasei, pe locul aplicarii. Pimafucin ovule vaginale: Rareori in timpul terapiei se poate observa o hipersensibilizare la alcool etilic, ceea ce implica intreruperea tratamentului. O senzatie usoara de arsura locala dupa introducerea ovulului poate fi perceputa, dar acest lucru nu impiedica continuarea terapiei. Pimafucin tablete orale: In unele cazuri la inceputul tratamentului pot surveni greata si diareea, care de obicei dispar odata cu continuarea terapiei.

2. DERIVATI DE IMIDAZOL SI TRIAZOL

CLOTRIMAZOL, crema | clotrimazolum

Substanta activa: clotrimazolum Producator: Antibiotice-Iasi Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: Dermatomicoze provocate de dermatofite (micoze interdigitale, paronichii, Pitiriazis versicolor, eritrasma); candidoza cutanata si genitala (vulvita, balanita); dermatoze suprainfectate cu fungi; trico-monaza vaginala. Contraindicatii: In afara de o posibila sensibilizare la Clotrimazol, nu are alte contraindicatii. Administrare: Crema se aplica de 2-3 ori pe zi pe zonele parazitate, cu masaj usor al regiunii Actiune: Antimicotic cu spectru larg, antitricomonazic.

Compozitie: Un tub de crema contine 0,150 g Clotrimazol (1%). CLOTRIMAZOL, sol.ext. | clotrimazolum Substanta activa: clotrimazolum Producator: Biofarm S.A Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: Dermatomicoze, candidoze, Pitiriazis versicolor, eritrasma; vaginita micotica (mai ales cu Candida), vaginita cu Trichomonas, vaginita bacteriana nespecifica. Contraindicatii: Alergie la clotrimazol; prudenta in timpul sarcinii, mai ales in primul trimestru. Administrare: Crema si solutia se aplica local, de 2-3 ori/zi, pana la 4 saptamani; comprimatele se introduc intravaginal, obisnuit unul, seara la culcare, timp de 6 zile (la nevoie 2/zi, dimineata si seara, 612 zile). Actiune: Antimicotic cu spectru larg, activ fata de dermatofiti, Candida si alte levuri, Malassezia furfur (Pitiriazis versicolor); antitricomonazic; antibacterian activ fata de Coryne-bacterium minutissima (eritrasma) si diferiti germeni grampozitivi Compozitie: solutie pentru uz extern continand clotrimazol 1 g/100 ml Reactii adverse: Rareori iritatie locala, uscaciunea pielii, eritem, prurit, reactii alergice. LOTRIMAZOL PUMPSPRAY, spray | clotrimazolum Substanta activa: clotrimazolum Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii:

- dermatomicoze provocate de dermatofite (micoze interdigitale, paronichii, Pitiriazis versicolor, eritrasma); - candidoza cutanata si genitala (vulvita, balanita); - dermatoze suprainfectate cu fungi; - trico-monaza vaginala. Contraindicatii: In afara de o posibila sensibilizare la Clotrimazol, nu are alte contraindicatii. CANESTEN, crema | clotrimazolum

Substanta activa: clotrimazolum Producator: Bayer AG Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: Canesten are un spectru larg de activitate. Actioneaza asupra dermatofitilor, levurilor, mucegaiurilor si ciupercilor. Toate dermatomicozele provocate de: dermatofiti (Trichophyton infectios, tipuri de Microsporum, Epidermophyton floccosum); levuri (Candida albicans si alte tipuri de Candida); mucegaiuri si alte ciuperci (Malassezia furfur). In afectiunile cutanate provocate de ciuperci si suprainfectate: micoze interdigitale (Tinea pedum, Tinea manuum); micoze ale pielii (Tinea corporis, Pityriasis versicolor); micoze ale plicilor cutanate (Tinea inguinalis, Eritrasma); paronichii in onicomicoze (Tinea unguium); vulvite, balanite; otomicoze. Contraindicatii: Posibile hipersensibilitati la clotrimazol, alcool cetilstearilic si hidrocortizon. Daca exista o hipersensibilitate la alcool cetilstearilic, trebuie folosita o alta forma farmaceutica de Canesten:

solutie, spray sau pudra. Nu este indicata utilizarea in dermatoze provocate de tuberculoza, sifilis, varsat de vant, dermatita periorala, Herpes simplex, Rosacea. Administrare: Cu exceptia altui mod indicat de medic, se aplica, 1 pana la 2 ori pe zi (dimineata si seara) in zona afectata si se maseaza usor. Durata terapiei: de obicei cateva zile (forme acute). Compozitie: Compozitie: 1 g Canesten HC crema contine: 0,01 g clotrimazol si 0,01 g hidrocortizon. Alti ingredienti: alcool benzilic, alcool cetilstearilic, apa distilata, trisalchil (C16-C18)-polio xietilen-4-fosfat, triglicerid. Reactii adverse: Foarte rar: iritatii ale pielii (eritem tranzitoriu, senzatie de usturime). Din cauza prezentei hidrocortizonului, daca produsul se foloseste pentru mai mult de 2-4 saptamani, pot aparea reactii cutanate precum telangiectazie, striatii, hipertrichoza. CANESTEN, pulb. | clotrimazolum Substanta activa: clotrimazolum Producator: Bayer AG Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: Canesten are un spectru larg de activitate. Actioneaza asupra dermatofitilor, levurilor, mucegaiurilor si ciupercilor. Toate dermatomicozele provocate de: dermatofiti (Trichophyton infectios, tipuri de Microsporum, Epidermophyton floccosum); levuri (Candida albicans si alte tipuri de Candida); mucegaiuri si alte ciuperci (Malassezia furfur). In afectiunile cutanate provocate de ciuperci si suprainfectate: micoze interdigitale (Tinea pedum, Tinea manuum); micoze ale pielii (Tinea corporis, pityriasis versicolor); micoze ale plicilor cutanate (Tinea inguinalis, Tinea cruris, Eritrasma); paronichii in onicomicoze (Tinea unguium); micoze ale unghiilor. Contraindicatii: In afara de o posibila sensibilitate la Canesten pudra, nu exista o alta contraindicatie. Administrare:

Canesten pudra se aplica o data sau de cateva ori pe zi (1-2 ori pe zi) in zona afectata. Canesten pudra se poate aplica alternativ cu celelalte forme farmaceutice: Canesten crema sau Canesten solutie/spray (de exemplu: pudra dimineata, iar seara crema, solutie sau spray). In cazul micozelor interdigitale ("picior de atlet") se recomanda pudrarea ciorapilor si a interiorului pantofilor dimineata, pentru a nu aparea umiditate din cauza transpiratiei si a se preintampina reinfectarea. Canesten patrunde in tegumente, permitand prin spectrul sau larg o terapie imediata. Substanta sa activa patrunde in profunzime pana la baza procesului infectios. Fiziologia tegumentelor ca si localizarea infectiilor necesita pentru obtinerea unui efect de durata o continuare a tratamentului de circa 14 zile, dupa disparitia simptomelor. Durata terapiei este de 4-5 saptamani. Atentie! A nu se folosi Canesten pudra in regiunea ochilor. Masurile igienice sunt foarte importante in vindecarea dermatomicozelor interdigitale (in special la picioare). Dupa spalarea picioarelor, spatiile interdigitale trebuie uscate. Actiune: Antibiotic (spectru larg) cu actiune fungicida. Compozitie: Compozitie: 30 g Canesten pudra contin 0,3 g clotrimazol. Alti ingredienti: amidon (orez). Reactii adverse: Iritatii ale pielii (eritem tranzitoriu, senzatie de usturime), au fost observate foarte rar. CANESTEN, sol. ext. | clotrimazolum Substanta activa: clotrimazolum Producator: Bayer AG Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: Toate dermatomicozele provocate de: dermatofiti (Trichophyton infectios, tipuri de Microsporium, Epidermophyton floccosum); levuri (Candida albicans si alte tipuri de Candida); mucegaiuri si alte ciuperci (Malassezia furfur). In afectiunile cutanate provocate de ciuperci si suprainfectate: micoze interdigitale (Tinea pedum, Tinea manuum); micoze ale pielii (Tinea corporis, Pityriasis versicolor); micoze ale plicilor cutanate (Tinea inguinalis, Eritrasma); paronichii in onicomicoze (Tinea unguium). In plus in: sicoza barbii, Favus.

Contraindicatii: In afara de o posibila sensibilitate la Canesten solutie nu exista alta contraindicatie. Administrare: Canesten solutie se aplica de 2-3 ori pe zi asupra zonelor infectate si se maseaza usor regiunea. Sunt suficiente cateva picaturi odata (1-2 picaturi). Canesten patrunde in tegumente si par, permitand prin spectrul sau larg o terapie imediata. Substanta activa patrunde in profunzime pana la baza procesului infectios. Fiziologia tegumentelor ca si localizarea infectiilor necesita pentru obtinerea unui efect de durata o continuare a tratamentului de circa 14 zile dupa disparitia simptomelor. Durata terapiei este de: 1-3 saptamani pentru Pityriasis versicolor; 2-4 saptamani pentru Eritrasma; 2 saptamani pentru micoze interdigitale; 3-4 saptamani pentru celelalte dermatomicoze. Atentie! A nu se folosi Canesten solutie in regiunea ochilor si mucoaselor. Masuri igienice sunt foarte importante in vindecarea dermatomicozelor interdigitale (in special la picioare). Dupa spalarea picioarelor spatiile interdigitale trebuie uscate. Onicomicozele (micozele unghiilor) datorita amplasarii si factorilor psihologici, in general, nu sunt rezolvabile numai cu terapie antifungica topica, datorita faptului ca unghiile sunt dificil de penetrat pentru solutie. Actiune: Antibiotic (cu spectru larg) cu actiune fungicida. Compozitie: Compozitie: 1 ml solutie contine 0,01 g clotrimazol. Alti ingredienti: Macrogol 400, 2-propanol, propilenglicol. Reactii adverse: Iritatiile pielii (eritem tranzitoriu, senzatie de usturime) au fost observate foarte rar. In cazul unei hipersensibilitati la propilenglicol, reactie de altfel foarte rara, pot aparea reactii alergice. MEDACTER, crema | miconazolum Substanta activa: miconazolum Producator: Faran Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii:

Vulvovaginite micotice (in general candidozice) suprainfectate sau nu cu bacili grampozitivi. Contraindicatii: Hipersensibilitate la derivate de imidazol sau la oricare dintre excipientii utilizati. Administrare: Aplicatii intravaginale a 5 g Medacter in fiecare seara inainte de culcare, 14 seri consecutiv cu ajutorul aplicatorului. Actiune: Miconazolul substanta activa din Medacter este un agent antifungic din grupa imidazolului, are actiune anticandidozica si contra microorganismelor grampozitive. Activitatea sa antipruriginoasa este eficienta cu mult inainte de vindecarea finala. Compozitie: 100 g crema contine: Miconazol nitrat 2 g. Excipienti q.s. Reactii adverse: Foarte rar sunt posibile senzatii de usturime dupa prima aplicare a cremei. Simptomatologia dispare curand si terapia cu Medacter nu trebuie intrerupta. De asemenea, mai pot aparea, anemie hemolitica, scaderea numarului de eritrocite si leucocite, tulburari ale activitatii hepatice. Interactiuni cu alte medicamente: pH-ul acid favorizeaza multiplicarea Candidei si creeaza riscul de inactivare a cremei. Terapia se intrerupe in timpul menstruatiei. Prezentare ambalaj: Crema 2% miconazol nitrat in tub de 78 g crema cu aplicator. MICONAL ECOBI, crema | miconazolum Substanta activa: miconazolum Producator: Ecobi Farmaceutici Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: Crema dermatologica 2%: tratamentul local al infectiilor cutanate si ale unghiei provocate de dermatofiti sau Candida. Crema ginecologica 2%, ovule vaginale 50 mg, capsule vaginale 1 200

mg, lavanda vaginala 0,2%: tratamentul infectiilor fungice vaginale sau vulvo-vaginale in special cu Candida. Contraindicatii: Hipersensibilitate individuala dovedita fata de produs. Administrare: Crema dermatologica 2%: 1-2 aplicatii pe zi. Crema vaginala 2%: continutul aplicatorului vaginal (5 g crema) de doua ori pe zi. Ovule vaginale 50 mg: 2 ovule pe zi. Capsule vaginale 1 200 mg: o capsula in doza unica, doua zile consecutiv. Lavanda vaginala 0,2%: o aplicatie pe zi, timp de 5 zile consecutiv. Infectii ale pielii: inainte de aplicarea cremei Miconal pe leziuni cutanate, suprafata infectata trebuie spalata si bine uscata, apoi se aplica 1 cm crema pe zona lezata, o data sau de doua ori pe zi, masand usor pana la completa absorbtie a cremei. Dupa disparitia leziunilor (2 pana la 5 saptamani) tratamentul va fi continuat cel putin inca doua zile, pentru prevenirea eventualelor recaderi. Infectii ale unghiilor: unghiile infectate trebuie in primul rand taiate cat mai scurt, spalate si uscate, inainte de aplicarea cremei, o data sau de doua ori pe zi. Zona interesata se maseaza usor cu degetele, apoi se aplica un pansament ocluziv. Este necesara indepartarea partilor moarte prin taiere si pastrarea patului unghiei si marginilor perfect curate. Tratamentul se continua fara pauze si dupa caderea completa a unghiei bolnave (de obicei 2-3 saptamani), pe toata durata cresterii unghiei noi (de la 2 la 3 luni) si pana la vindecarea completa confirmata clinic si prin examen de laborator. Modalitate de folosire a aplicatorului pentru crema vaginala: se deschide tubul de crema perforand capacul de aluminiu cu extremitatea opusa a dopului. Se insurubeaza aplicatorul pe filetul tubului. Se preseaza tubul in partea terminala, pana la umplerea completa a aplicatorului cu crema. In caz de rezistenta a pistonului, acesta se retrage usor. Se detaseaza aplicatorul si se inchide tubul. In pozitia culcat, cu genunchii flectati si indepartati, se introduce cu atentie aplicatorul profund in vagin. Se impinge pistonul pana la capat pentru completa golire a aplicatorului. Se retrage aplicatorul fara a atinge pistonul. Dupa utilizare, aplicatorul va fi pastrat bine spalat cu apa calda si sapun si uscat. Daca medicul recomanda, acesta se va steriliza, fara a utiliza apa calda la o temperatura mai mare de 50C sau eter. Pistonul poate fi extras din cilindru pentru o mai buna spalare si uscare. Se pastreaza in conditii de perfecta curatanie pana la utilizarea urmatoare, inchis in cutie. Modul de utilizare a flaconului de lavanda vaginala: se rupe partea terminala a capsulei de inchidere. Se introduce canula in pozitie corecta. Se introduce cu delicatete canula in vagin si se

preseaza flaconul treptat, concomitent cu o usoara miscare circulara a acestuia, in asa fel incat irigarea sa fie lenta si omogena. Actiune: Antimicotic. Compozitie: 1 g crema contine: Principiu activ: miconazol nitrat: 20 mg. Excipienti: palmito-stearat etilen glicol, gliceride polioxietilenate, ulei de vaselina, hidroxietilidenmetil-pirandiona sare sodica, butilhidroxianisol, butilhidroxitoluol, ascorbil palmitat, apa distilata. Un ovul contine: Principiu activ: miconazol nitrat: 50 mg. Excipienti: mono-di-trigliceride de acizi grasi naturali partial polioxietilenati, polioxietilensorbitan monostearat, etilendietilenglicol. O capsula contine: Principiu activ: miconazol nitrat: 1 200 mg. Excipienti: ulei de parafina, vaselina alba F.U., gelatina F.U., glicerol F.U., lecitina de soia, etil p-hidroxibenzoat de sodiu, propil phidroxibenzoat de sodiu, bioxid de titan. 100 ml lavanda contin: Principiu activ: miconazol. Excipienti: glicol propilenic, acid lactic, paraoxibenzoat de etilenglicofenilundecileter, derivat polioxietilenic de trigliceride ricinoleic hidrogenat, apa distilata. Precautii: La femeile insarcinate produsul va fi utilizat numai in caz de stricta necesitate sub controlul medicului. Utilizarea produsului timp indelungat poate da nastere unor fenomene de sensibilizare. In aceasta situatie se impune intreruperea tratamentului si instituirea unei terapii corespunzatoare. Reactii adverse: Uz local: ocazional, fenomene de sensibilizare sau iritatii locale, care impun intreruperea tratamentului. Uz vaginal: in primele saptamani de tratament sunt posibile: arsuri si iritatie vaginala, crampe pelviene, mult mai rar eruptii cutanate si cefalee. In aceste cazuri se impune intreruperea tratamentului si instituirea terapiei corespunzatoare. In cazul aparitiei unor fenomene diferite de cele descrise, se recomanda a se adresa medicului curant. Nu se utilizeaza produsul dupa data expirarii.

 MICOTOP gel 2, gel | miconazolum Substanta activa: miconazolum Producator: Europharm Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: In tratamentul vulvovaginitelor micotice (in special candidozice) suprainfectate sau nu de o flora bacteriana grampozitiva; in tratamentul pitiriazisului si a dermoepidermitelor infectioase; in tratamentul acneei. Contraindicatii: Hipersensibilitate la miconazol nitrat, la alti derivati imidazolici sau la una din componentele formularii. Aplicarea pe mucoasa oculara. Administrare: Se aplica numai extern, pe piele si pe mucoasa intravaginala. Intravaginal: se aplica pe mucoasa intravaginala, seara, inainte de culcare, timp de 7 sau 14 zile. Tratamentul se repeta daca este nevoie. In timpul tratamentului, se vor evita spalaturile vaginale pentru mentinerea impregnarii mucoasei vaginale cu substanta activa continuta in gel. Tratamentul nu se intrerupe pe durata menstruatiei. In cazul unei micoze digestive asociate, tratamentul oral (cu comprimate) permite eliminarea posibilelor recidive. Local: in cazul manifestarilor vulvare, anale sau perianale, gelul se aplica extern, dimineata si seara, dupa efectuarea toaletei locale; in pitiriazis si acnee, gelul se aplica de doua ori pe zi, dimineata si seara, timp de 7 zile, pe zonele afectate, pe pielea curata. Actiune: Produsul contine ca principiu activ miconazol nitrat, derivat imidazolic cu actiune fungicida polivalenta si antibacteriana fata de bacteriile grampozitive. Este foarte activ in special fata de Candida sp., principalul responsabil de micozele vaginale. Trecerea miconazolului nitrat in circulatia generala este nesemnificativa dupa aplicarea pe mucoasa intravaginala. Concentratia plasmatica regasita dupa aplicatii repetate cu gel este nesemnificativa. Compozitie: Gel continand miconazol nitrat 2%, conservanti (nipagin, nipasol), excipienti pana la 100 g. Precautii:

Sarcina: Pe perioada sarcinii trebuie evaluate avantajele si riscurile terapeutice atat pentru pacienta cat si pentru fat. Alaptare: Nu exista suficiente date privind distribuirea miconazolului nitrat in laptele matern, de aceea se va utiliza cu precautie la femeile care alapteaza. Reactii adverse: Este posibila aparitia unor efecte sistemice: urticarie, dureri pelviene, dureri de cap. Local: este posibila aparitia unei senzatii de arsura la prima aplicare a gelului, prurit, iritatii. TRAVOGEN, crema | isoconazolum

Substanta activa: isoconazolum Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: Micoze superficiale ale pielii acoperite sau neacoperite cu par, produse de dermatofite, levuri, ciuperci asemanatoare levurilor si ciuperci de mucegai, in afara de aceasta este indicat in eritrasma. Contraindicatii: Hipersensibilitate la cetilstearilalcool (continut in crema). Administrare: In general, o singura administrare locala pe zi, pe o durata de cel putin 6 saptamani. Actiune: Produs dermatologic pentru aplicare externa. Compozitie: 1 g crema contine 10 mg isoconazolnitrat. Reactii adverse: Uneori, dupa aplicare, apar fenomene de iritatie locala cu usoara senzatie de arsura, in cazuri rare reactii alergice cutanate.

 NIZORAL, crema | ketoconazolum

Substanta activa: ketoconazolum Producator: Janssen Pharmaceutica Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: Nizoral crema este indicat pentru tratamentul topic al infectiilor pielii cu dermatofiti: tinea corporis, tinea cruris, tinea manus si tinea pedis, cauzate de Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes, Microsporum canis si Epidermophyton floccosum, ca si in tratamentul candidozelor cutanate si tinea (pitiriazis) versicolor. Nizoral crema este de asemenea indicat in tratamentul dermatitei seboreice, o afectiune a pielii asociata cu prezenta Pityrosporum ovale. Contraindicatii: Crema Nizoral este contraindicata persoanelor care au hipersensibilitate la oricare din ingrediente. Administrare: In candidoze cutanate, tinea corporis, tinea cruris, tinea manus, tinea pedis si tinea (pitiriazis) versicolor se recomanda aplicarea cremei Nizoral 2% o data pe zi, pe zona afectata si pe cea inconjuratoare. In dermatita seboreica: crema Nizoral 2% trebuie aplicata pe zona afectata o data sau de doua ori pe zi, in functie de severitatea infectiei. Tratamentul trebuie continuat o perioada suficienta, cel putin cateva zile dupa disparitia tuturor simptomelor. Daca nu se observa nici o imbunatatire clinica dupa un tratament de 4 saptamani, atunci trebuie reconsiderat diagnosticul. Trebuie avute in vedere masuri generale de igiena pentru controlarea surselor de infectare sau reinfectare. Durata uzuala de tratament este: de 2-3 saptamani in tinea versicolor, de 2-3 saptamani in infectiile fungice, de 2-4 saptamani in tinea cruris, de 3-4 saptamani in tinea corporis, de 4-6 saptamani in tinea pedis. Durata uzuala de tratament in dermatita seboreica este

de 2-4 saptamani. In dermatita seboreica, pentru terapia de intretinere, Nizoral crema se aplica o data sau de doua ori pe saptamana. Actiune: Farmacodinamica: Ketoconazol, un derivat sintetic de imidazol dioxolan, are o puternica actiune antimicotica impotriva dermatofitilor precum Trichophyton sp., Epidermophyton floccosum si Microsporum sp., cat si impotriva levurilor. Efectul sau este foarte pronuntat asupra Pityrosporum sp. Crema cu ketoconazol actioneaza foarte rapid asupra pruritului, care este intalnit in mod curent in dermatofitoze si infectii fungice ca si in afectiuni ale pielii asociate cu prezenta Pityrosporum sp. Aceasta ameliorare simptomatica se observa inainte de aparitia primelor semne de vindecare. Farmacocinetica: Nizoral crema nu realizeaza nivele plasmatice detectabile dupa aplicare topica. Compozitie: Nizoral crema contine ketoconazol, un agent antifungic sintetic cu spectru larg. Fiecare gram contine 20 mg de ketoconazol. Ceilalti ingredienti sunt: propilen glicol, alcool stearic, alcool cetilic, sorbitan stearat, polisorbit, izopropil miristat, sulfit de sodiu si apa purificata . Precautii: Nizoral crema nu este indicat pentru uz oftalmic. Pentru a preveni o recadere dupa incetarea unui tratament indelungat cu corticosteroizi topici, se recomanda continuarea aplicarii unui corticosteroid topic slab dimineata, si aplicarea cremei Nizoral seara, si eliminarea gradata a corticoterapiei dupa o perioada de 2-3 saptamani. Sarcina si alaptare: Efectele asupra sarcinii si alaptarii nu sunt relevante, deoarece Nizoral crema aplicat topic nu este absorbit. Reactii adverse: In timpul tratamentului cu Nizoral crema, au fost observate cateva cazuri de iritare si senzatie de arsura. De asemenea, in cazuri foarte rare, manifestari alergice locale, ca de exemplu dermatita de contact, au fost asociate cu crema Nizoral sau cu unul din componentii sai, cum ar fi sulfitul de sodiu sau propilenglicol.

 NIZORAL, sampon | ketoconazolum

Substanta activa: ketoconazolum Producator: Janssen Pharmaceutica Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: Tratamentul si profilaxia infectiilor cu Pityrosporum, precum pityriazis versicolor (localizat), dermatita seboreica si pityriazis capitis (matreata). Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la ketoconazol sau la oricare ingredient. Administrare: Se recomanda spalarea pielii capului cu Nizoral sampon 2%, si se mentine timp de 3-5 minute inainte de clatire. Tratament: Pityriazis versicolor: o data pe zi timp de 5 zile. Dermatita seboreica si pityriazis capitis: de doua ori pe saptamana timp de 2-4 saptamani. Profilaxie: Pityriazis versicolor: o data pe zi timp de 3 zile - cura unica inainte de sosirea verii. Dermatita seboreica si pityriazis capitis: o data pe saptamana sau la 2 sapatamani. Actiune:

Farmacodinamica: Ketoconazol, un derivat sintetic de imidazol dioxilan, are o activitate antifungica puternica asupra dermatofitilor, precum Trichophyton sp., Epidermophyton sp., Microsporum sp., si fungilor, precum Candida sp. si Malassezia furfur (Pityrosporum ovale). Samponul cu ketoconazol indeparteaza rapid descuamarea si pruritul, care se asociaza in mod frecvent cu pityriazis versicolor, dermatita seboreica si pityriazis capitis (matreata) Compozitie: Nizoral sampon 2% contine ketoconazol, un agent antifungic sintetic cu spectru larg. Un gram contine 21 mg ketoconazol. Ceilalti ingredienti sunt: sulfat eteric de sodiu lauril, sulfosuccinat eteric disodic de monolauril, dietanolamid acid gras din nuca de cocos, colagen animal laurdimonium hidrolizat, dioleat de macrogol 120 metil glucoza, clorura de sodiu, acid clorhidric, imiduree, aroma de parfum, hidroxid de sodiu, eritrozina sodica, si apa purificata. Precautii: A se evita contactul cu ochii. In caz contrar, se recomanda clatirea imediata cu apa. Pentru a preveni recaderile dupa intreruperea unui tratament prelungit cu corticosteroizi topici, se recomanda continuarea aplicarii acestuia impreuna cu Nizoral sampon 2% si eliminarea gradata a tratamentului steroid in 2-3 saptamani. Dermatita seboreica si matreata sunt adesea insotite de caderea parului, ceea ce s-a raportat foarte rar si la utilizarea samponului Nizoral 2%. Sarcina si alaptare: Deoarece ketoconazol nu se absoarbe prin piele dupa aplicarea topica, sarcina si lactatia nu reprezinta o contraindicatie pentru utilizarea samponului Nizoral 2%. Reactii adverse: Tratamentul topic cu Nizoral sampon 2% este in general bine tolerat. In timpul tratamentului cu Nizoral sampon 2% rareori pot sa apara senzatii locale de arsura, prurit, iritatie si ingrasarea/uscarea parului, la fel ca si la utilizarea altor sampoane. In cazuri rare, s-a observat o decolorare a parului in special la pacientii cu parul carunt sau alterat chimic. BIFONAZOL, crema | bifonazol Substanta activa: bifonazol Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol

Indicatii: Dermatofitoze: Tinea Corporis, Tinea Manum, Tinea Pedis, tinea cruris, Tinea Unghium date de specii de Tricophyton, Epidermophyton si Microsporum; Candidoze cutanate superficiale; Pityriasis Versicolor; Erythrasma. Contraindicatii: Hipersensibilitate la bifonazol. Administrare: Se aplica o singura data pe zi (de preferabil seara), in strat subtire pe suprafata afectata, prin masaj usor. Durata tratamentului variaza in functie de tipul infectiei: in dermatofitoze 2-3 saptamani, in candidoze cutanate 2 saptamani, in Pityriasis versicolor 2 saptamani, Erythrasma 1-2 saptamani, onicomicoze 6-8 saptamani. Actiune: Antimicotic cu spectru larg de actiune, fungicid si fungistatic. Activ impotriva infectiilor cutanate superficiale cu dermatofiti, levuri, mucegaiuri, bacterii gram pozitive. Capacitatea de penetrare excelenta si concentratia intraepidermica eficienta care persista 4872 de ore, permite administrarea topica o singura data pe zi. Compozitie: Crema continand bifonazol 1 g la 100 g excipienti. Reactii adverse: Rar poate sa apara iritatie locala (prurit sau senzatie de arsura), care dispare la intreruperea tratamentului.

BIAZOL 10mg/g, crema | bifonazol

Substanta activa: bifonazol Producator: Anfarm Hellas Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii: candidoze cutanate: intertrigo ale pliurilor, vulvite, balanite, eritem fesier, inflamatii anale, onico - si perionicomicoze, tricofitii; dermatofitii ca: foliculite cu Torulopsis glabrata, eczema marginala Hebra; Pitiriasis versicolor; dermatomicoze suprainfectate cu germeni grampozitivi. Contraindicatii: Hipersensibilitate la bifonazol. Administrare: Biazolul fiind stabil si activ timp de 24 de ore se aplica local in zona afectata o singura data pe zi. Durata tratamentului variaza in functie de tipul de afectiune: candidoze: 6-8 zile; dermatoftii: 10-12 zile; Pitiriasis: 2 saptamani; onicomicoze: 2 luni; tricofitii: 6 zile; se repeta dupa o saptamana de pauza. Se recomanda curatarea zonei afectate inainte de aplicare cu o solutie cu pH neutru sau slab alcalin si uscarea, pentru a impiedica dezvoltarea ciupercilor. Se indeparteaza descuamarile mari pentru a usura patrunderea bifonazolului in piele. Trebuie sa se schimbe zilnic prosoapele si hainele care vin in contact cu pielea infestata. Actiune: Biazolul, avand ca principiu activ bifonazolul - derivat imidazolic - este un antimicotic cu spectru larg de actiune asupra dermatofitilor, ciupercilor de fermentatie si mucegaiurilor. Asupra dermatofitilor, de exemplu unele specii de tricofite, actioneaza ca fungicid, iar asupra ciupercilor de fermentatie actioneaza ca fungistatic. Toxicitatea fata de ciuperci se datoreste permeabilizarii membranei celulare a acestora. Compozitie: 100 g crema contine: Bifonazol 1g; Excipienti q.s. Reactii adverse: Rareori iritatii si maceratia pielii.

 CANESPOR ONICHOSET / Bifonazol

Descriere: Canespor Onichoset - antifungic pentru uz topic derivati de imidazol si triazol. Cutie x 1 tub din Al x 10 g ung. + disp. pt. extragerea ung. + 15 plasturi + 1 razuitoare pt. unghii Indicatii: Canespor Crem este un medicament antifungic cu spectru larg folosit pentru tratamentul infeciilor fungice cutanate. Bifonazolul, substana activ din Canespor crem, penetreaz straturile afectate ale pielii i atac fungii. De asemenea, are efect antiiflamator. Actiune: Canespor crem este un medicament pentru infeciile fungice(micoze) cutanate cauzate de dermatofii, levuri, mucegaiuri i alte microorganisme precum Malassezia furfur i pentru infecii cutanate determinate de Corynebacterium minutissimum. Acestea includ infecii fungice ale picioarelor i minilor (tinea pedis, tinea manuum), infecii fungice ale pielii i ale pliurilor pielii (tinea corporis, tinea inguinalis), pitiriazis versicolor (infecie fungic provocat de Malassezia furfur), eritrasma (o afeciune cutanat cauzat de Corynebacterium minutissimum); infecii superficiale cu Candida. Administrare:

Canespor Crem se utilizeaz o dat pe zi, preferabil seara nainte de culcare. Se aplic n strat subire pe zona afectat i se maseaz. Pentru obinerea unor rezultate definitive, tratamentul cu bifonazol crem trebuie continuat de-a lungul unei perioade adecvate. Doza uzual a tratamentului : -Micozele picioarelor , picior de atlet(tinea pedum, tinea pedum interdigitalis) : 3 sptmni. -Micozele trunchiului, minilor i pliurilor tegumentare (tinea corporis, tinea manuum, tinea inguinalis) : 2-3 sptmni. - Pitiriazis versicolor, eritrasma : 2 sptmni. - Candidoza superficial a pielii : 2-3 sptmni. Dac starea dumneavoastr se nrutete sau nu se mbuntete n aproximativ 1 sptmn, trebuie s v prezentai la medic. Schimbai zilnic toate prosoapele sau articolele de mbrcminte care intr n contact cu zonele afectate. Aceast msur de precauie va mpiedica rspndirea infeciei fungice la alte pri ale corpului dumneavoastr sau la alte persoane. Reacii adverse posibile : Piele : -Mai puin frecvente (mai puin de 1 din 100, dar mai mult de 1 din 1000 pacieni tratai) : Reacii cutanate iritante, tranzitorii, precum nroire, nepturi. Reacii de hipersensibilitate . -Rare (mai puin de 1 din 1000, dar mai mult de 1 din 10.000 pacieni tratai) : Reacii de hipersensibilitate (reacii alergice) la substana activ bifonazol sau la oricare dintre excipieni (de exemplu, alcoolul cetilstearilic), care se manifest prin mncrime, nroire i erupie vezicular, chiar dincolo de suprafaa cutanat expus aplicrii cremei (la pacienii cu eczem de contact, contactul direct cu pielea a fost urmat de reacii dispersarte).

MICETAL CREMA, crema | flutrimazolum

Substanta activa: flutrimazolum Clasa ATC: [D01AC]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> derivati de imidazol Indicatii:

Antifungice pentru uz topic derivati de imidazol si triazol. Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie.

2.

ALTE ANTIFUNGICE DE UZ TOPIC

LAMISIL, crema | terbinafinum

Substanta activa: terbinafinum Producator: Novartis Clasa ATC: [D01AE]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> alte antifungice de uz topic Indicatii: Comprimate: Infectii fungice ale pielii si unghiilor produse de dermatofiti, cum ar fi Trichophyton (ex. T. rubrum, T. mentagrophytes, T. verrucosum, T. violaceum), Microsporum canis si Epidermophyton floccosum. Este indicata administrarea orala de Lamisil in tratamentul dermatofitozelor (Tinea corporis, Tinea cruris si Tinea pedis) si al infectiilor pielii produse de genul Candida (ex., Candida albicans), in cazurile in care localizarea, gravitatea sau intinderea infectiei o impun. Onicomicoze (infectii fungice ale unghiilor) produse de ciuperci dermatofite. Nota: spre deosebire de forma topica, forma de Lamisil cu administrare orala nu este eficace in pityriasis versicolor. Crema: Infectii fungice ale pielii produse de dermatofiti, cum ar fi Trichophyton (ex. T. rubrum, T. mentagrophytes, T. verrucosum, T. violaceum), Microsporum canis si Epidermophyton floccosum. Infectii ale pielii produse de levuri, in special din genul

Candida (ex. Candida albicans). Pityriasis (Tinea) versicolor produs de Pityrosporum orbiculare (cunoscut si ca Malaessezia furfur). Contraindicatii: Hipersensibilitate la terbinafina sau la oricare dintre excipientii continuti in crema (vezi "Compozitie"). Administrare: Durata tratamentului variaza in functie de indicatie si de severitatea infectiei. Se recomanda un comprimat de 250 mg, o data pe zi. Infectii cutanate. Durata medie a tratamentului: Tinea pedis (interdigitala, plantara/tip mocasin): 2-6 saptamani. Tinea corporis, cruris: 2-4 saptamani. Candidoza cutanata: 2-4 saptamani. Este posibil ca disparitia completa a semnelor si simptomelor de infectie sa nu survina decat abia la cateva saptamani dupa vindecarea micologica. Onicomicoze: La majoritatea pacientilor, durata unui tratament eficient este intre 6 saptamani si 3 luni. Se poate anticipa o durata mai scurta de 3 luni pentru tratamentul infectiilor unghiilor mainilor si ale picioarelor, in afara de ale halucelui, in special la tineri cu ritm normal de crestere a unghiilor. In restul cazurilor, 3 luni de tratament sunt de obicei suficiente, desi unii pacienti, in special cei cu onicomicoza a halucelui, pot necesita tratament timp de 6 luni sau chiar mai mult. Cresterea defectuoasa a unghiilor, observata in primele saptamani de tratament, poate servi la identificarea acelor pacienti la care este indicat un tratament mai lung de 3 luni. In onicomicoze, efectul clinic optim este observat la cateva luni de la vindecarea micologica si oprirea tratamentului. Aceasta se datoreaza perioadei necesare pentru cresterea tesutului ungheal sanatos. Sub forma de crema: Lamisil-ul poate fi aplicat o data sau de doua ori pe zi. Inainte de aplicarea Lamisil-ului, se spala si se sterg bine suprafetele afectate. Se aplica crema in strat subtire pe pielea lezata si pe zona inconjuratoare si se freaca usor. In cazul infectiilor intertriginoase (submamare, interdigitale, intergluteale, inghinale), zona tratata poate fi acoperita cu tifon, in special noaptea. Durata medie a tratamentului: Tinea corporis, cruris: 1-2 saptamani. Tinea pedis: 2-4 saptamani. Cand se aplica de doua ori pe zi, o saptamana de tratament este de obicei suficienta. Candidoza cutanata: 1-2 saptamani. Pityriasis versicolor: 2 saptamani. Disparitia simptomelor clinice se produce de obicei in cateva zile. Administrarea inconsecventa sau intreruperea prematura a tratamentului creeaza riscul recurentei. Daca nu sunt semne de ameliorare dupa 2 saptamani, trebuie revazut diagnosticul. Utilizarea Lamisil-ului la varstnici: Nu exista dovezi ca pacientii varstnici ar necesita doze diferite sau ar fi expusi unor efecte

secundare diferite de cele de la tineri. Cand se administreaza comprimate varstnicilor, trebuie luata in considerare posibilitatea afectarii functiei hepatice sau renale (vezi ?Precautii?). Utilizarea Lamisil-ului la copii: Nu exista experienta cu preparatul oral de Lamisil la copii si administrarea sa nu poate fi recomandata. Experienta cu preparatul topic de Lamisil la copii este limitata. Actiune: Agent antifungic pentru administrare orala si topica. Compozitie: Comprimate (marcate): terbinafina hidroclorica 125 mg (pentru copii), terbinafina hidroclorica 250 mg (pentru adulti). Crema 1%: terbinafina hidroclorica 10 mg/1 g crema, excipienti: hidroxid de sodiu, benzil alcool, monostearat de sorbitan, cetil palmitat, cetil alcool, stearil alcool, polisorbat 60, isopropil miristat, apa demineralizata. Precautii: Comprimate: Pacientii cu disfunctie hepatica preexistenta stabila sau cu functie renala afectata (clearance de creatinina sub 50 ml/min sau creatinina serica peste 300 mol/l = 3,5 mg%) trebuie sa primeasca jumatate din doza obisnuita (vezi de asemenea "Efecte adverse"). Crema: Lamisil crema este destinat numai uzului extern. Trebuie evitat contactul cu ochii. A nu se lasa la indemana copiilor! Sarcina si alaptare: Studiile de toxicitate fetala si de fertilitate la animale nu sugereaza nici un efect advers. Deoarece lipseste experienta clinica la gravide, Lamisil-ul nu trebuie administrat in timpul sarcinii decat in situatiile in care beneficiile potentiale sunt mai importante decat orice risc potential. Terbinafina este excretata in laptele matern; de aceea, femeile care primesc tratament oral cu Lamisil nu trebuie sa alapteze. Daca tratamentul este topic, este improbabil ca micile cantitati absorbite prin piele sa afecteze sugarul. Reactii adverse: Comprimate: In general, Lamisil-ul este bine tolerat. Efectele secundare sunt blande sau moderate si pasagere. Cele mai comune sunt simptomele gastrointestinale (senzatie de plenitudine, inapetenta, greata, dureri abdominale usoare, diaree) sau formele usoare de reactii cutanate (eruptii, urticarie). Au fost relatate cazuri izolate de reactii cutanate severe (ex., sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica). Daca survine o eruptie cutanata progresiva, tratamentul cu Lamisil trebuie intrerupt. Rareori, Lamisil-ul poate produce tulburari ale functiei

gustative, care se remit in cateva saptamani de la intreruperea tratamentului. Au fost descrise cazuri izolate de disfunctie hepato-biliara semnificativa. Desi nu a fost stabilita o relatie cauzala cu medicamentul, tratamentul cu Lamisil trebuie intrerupt in cazul dezvoltarii disfunctiei hepatobiliare. Crema: Ocazional, la locul aplicarii apar eritem, prurit sau senzatie de usturime, totusi, numai rareori trebuie intrerupt tratamentul din aceste motive. Aceste simptome inofensive trebuie diferentiate de reactiile alergice care sunt rare, dar necesita intreruperea tratamentului. EXODERIL, crema | naftifinum

Substanta activa: naftifinum Producator: Biochemie Clasa ATC: [D01AE]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> alte antifungice de uz topic Indicatii: Exoderil este indicat in: infectii micotice cutanate sau ale pliurilor cutanate (Tinea corporis, Tinea inguinalis); micoze interdigitale (Tinea manum, Tinea pedum); infectii micotice ale unghiilor; infectii cutanate cu candida; pityriasis versicolor; dermatomicoze inflamatorii (cu sau fara prurit). Contraindicatii: Hipersensibilitate la naftifina sau la alcool benzilic (conservant). Administrare: A se administra in aplicatii locale doar la nivelul tegumentelor sau unghiilor. Exoderil se aplica local o data pe zi la nivelul zonei afectate precum si a zonelor invecinate dupa

ce in prealabil acestea au fost curatate si uscate. Pentru prevenirea recurentelor se recomanda a se administra Exoderil pentru inca cel putin 2 saptamani de la vindecarea clinica. Actiune: Exoderil este un agent antimicotic destinat aplicatiilor externe. Substanta activa a produsului este naftifina. Naftifina este activa impotriva fungilor cu localizare cutanata dermatofiti, de ex. tricofiton, microsporon si specii de epidermofiton), levuri (specii de Candida, Pityriasis versicolor), ciuperci (specii de Aspergillus) si alti fungi (ex. Sporothrix schenkii). In cazul dermatofitilor si a speciilor de Aspergillus, naftifina este fungicida in vitro. In cazul levurilor, naftifina este fie fungicida, fie fungistatica in functie de tipul de tulpina implicat. Suplimentar fata de actiunea sa antimicotica, naftifina are de asemenea si activitate antibacteriana actionand asupra unei game variate de microorganisme grampozitive sau gramnegative care apar frecvent in asociatie cu afectiunea micotica. Din punct de vedere clinic s-a dovedit ca naftifina are si actiune antiinflamatorie intrinseca, care duce la o reducere rapida a simptomelor inflamatorii, in special a pruritului. Deoarece penetreaza rapid la nivel cutanat si este prezent in concentratii antimicotice persistente la nivelul diferitelor straturi ale pielii, produsul Exoderil se poate administra o singura data pe zi in aplicatii locale. Compozitie: 1 g de crema contine: clorhidrat de naftifina 10 mg si alcool benzilic drept conservant 10 mg. Precautii: Sarcina si alaptare: Nu se cunoaste nici un efect al Exoderil-ului asupra fatului sau asupra copilului, daca acest produs este folosit corespunzator. Studiile asupra teratogenezei nu au evidentiat nici un efect embriotoxic al naftifinei. Reactii adverse: Sporadic, pot aparea semne de iritatie locala cum ar fi senzatia de uscaciune, caldura si aparitia eritemului. Reactiile secundare sunt intotdeauna reversibile si nu necesita intreruperea tratamentului. Atentionari speciale: A se evita contactul cu ochii a produsului Exoderil crema.

 EXODERIL, sol. ext. | naftifinum

Substanta activa: naftifinum Producator: Biochemie Clasa ATC: [D01AE]: preparate dermatologice >> antifungice de uz dermatologic >> antifungice preparate pentru uz topic >> alte antifungice de uz topic Indicatii: Exoderil este indicat in: infectii micotice cutanate sau ale pliurilor cutanate (Tinea corporis, Tinea inguinalis); micoze interdigitale (Tinea manum, Tinea pedum); infectii micotice ale unghiilor; infectii cutanate cu candida; pityriasis versicolor; dermatomicoze inflamatorii (cu sau fara prurit). Contraindicatii: Hipersensibilitate la naftifina sau la alcool benzilic (conservant). Administrare: A se administra in aplicatii locale doar la nivelul tegumentelor sau unghiilor. Exoderil se aplica local o data pe zi la nivelul zonei afectate precum si a zonelor invecinate dupa

ce in prealabil acestea au fost curatate si uscate. Pentru prevenirea recurentelor se recomanda a se administra Exoderil pentru inca cel putin 2 saptamani de la vindecarea clinica. Actiune: Exoderil este un agent antimicotic destinat aplicatiilor externe. Substanta activa a produsului este naftifina. Naftifina este activa impotriva fungilor cu localizare cutanata dermatofiti, de ex. tricofiton, microsporon si specii de epidermofiton), levuri (specii de Candida, Pityriasis versicolor), ciuperci (specii de Aspergillus) si alti fungi (ex. Sporothrix schenkii). In cazul dermatofitilor si a speciilor de Aspergillus, naftifina este fungicida in vitro. In cazul levurilor, naftifina este fie fungicida, fie fungistatica in functie de tipul de tulpina implicat. Suplimentar fata de actiunea sa antimicotica, naftifina are de asemenea si activitate antibacteriana actionand asupra unei game variate de microorganisme grampozitive sau gramnegative care apar frecvent in asociatie cu afectiunea micotica. Din punct de vedere clinic s-a dovedit ca naftifina are si actiune antiinflamatorie intrinseca, care duce la o reducere rapida a simptomelor inflamatorii, in special a pruritului. Deoarece penetreaza rapid la nivel cutanat si este prezent in concentratii antimicotice persistente la nivelul diferitelor straturi ale pielii, produsul Exoderil se poate administra o singura data pe zi in aplicatii locale. Compozitie: 1 ml solutie contine: clorhidrat de naftifina 10 mg si propilenglicol 50 mg. Atentionari: A se evita contactul cu ochii a produsului Exoderil crema. Reactii adverse:Sporadic, pot aparea semne de iritatie locala cum ar fi senzatia de uscaciune, caldura si aparitia eritemului. Reactiile secundare sunt intotdeauna reversibile si nu necesita intreruperea tratamentului. Sarcina si alaptarea:Nu se cunoaste nici un efect al Exoderilului asupra fatului sau asupra copilului

CONCLUZII
In ultimul deceniu sunt elaborate multiple preparate medicamentoase eficace in lupta cu epidermomicozele. Din ele fac parte preparate atit cu actiune sistemica cit si remedii cu aciune locala. In present, antimicoticele reprezinta una din cea mai mare grupa dintre preparatele dermatologice, peste 100 denumiri, si peste 20 forme farmaceutice. Medicul este supus unei probleme deficile in alegerea unui preparat cu eficacitate inalta si siguranta antimicotica maximala. Trebuie mentionat faptul ca organismul uman poseda imunitate atit specifica cit si nespecifica impotriva invaziei diferitor microorganisme, inclusiv si impotriva celor fungice. Dintre factorii de protectie se mentioneaza functia de bariera a pielii si mucoaselor ; manta acida a pielii ; activitatea functionala a imunitatii celulare T si B etc. Aparitia candidozelor cutaneo-mucoase CCM este determinat de un complex de circumstane precum reactivitatea gazdei + numeroi factori favorizani i predispozani (endogeni sau exogeni). Nu exist predilecie geografic, rasial, de vrst sau sex, chiar dac femeile sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta CCM. Factorii favorizani: 1.Factorii endogeni: a) fiziologici vrsta fraged sau senil, pubertatea, graviditatea, menopauza, andropauza; b) patologici diabetul zaharat, boala Cushing, boala Adisson, SIDA, hipovitaminozele, malnutriia, neutropenia, cancerul etc.; 2. Factorii exogeni: a) medicamentoi sau iatrogeni antibioticoterapia n doze mari, corticoterapia general i local, consumul de anticoncepionale, tratamentul imunosupresiv, edinele de radioterapie, heroinomania;

b) non-medicamentoi interveniile chirurgicale majore, transplantul de organe, hemodializa, cateterele intravenoase, proteza dentar, traumatismele, umiditatea, cldura excesiv etc. La copii Candidozele cutaneo mucoase CCM sunt determinate de mecanismele de protecie slab dezvoltate, la aduli de perioada sexual activ, reproductiv, iar la vrstnici de menopauz, andropauz, incidena mai crescut a unor afeciuni/dermatoze de fond (intercurente, predispozante, favorizante). Pacienii cu vrste cuprinse ntre 18-35 ani dezvolt mai des candidoze cu localizare uro-genital (n special femeile), iar la copii i subiecii cu vrste peste 55 ani prevaleaz candidozele cu localizare bucal i tegumentar. Pentru sigurana unui tratament etiologic, corect i complex, este necesar examenul micotic direct i cultural. ntruct rezistena la anticandidozice crete vertiginos, n formele cronice este obligatorie i antifungigrama. Din cauza utilizrii excesive, deseori incorecte i abuzive (perioade indefinite de timp, doze necorespunztoare) a azolilor n tratamentul, dar i n profilaxia CCM, se nregistreaz o rezisten tot mai crescut la aceste preparate, ceea ce creaz dificulti serioase n alegerea unei formule reuite de tratament. n context, azolii de ultim generaie i echinocandinele constituie o alternativ promitoare n arsenalul terapeutic anticandidozic.

BIBLIOGRAFIE

1. DUMITRESCU A. Dermatologie 2. DIMACHE GHE. PANAITESCU Microbiologie si parazitologie medicala 3. BARBU CUPARENCU The Pharmacological Receptors; 4. DUMITRU 5. MIHAI BUIUC, DANIELA EUGEN BOSNEA, DIACONU CARMEN Actualiti STADOLEANU n Microbiologia oral; NECHIFOR, chimioterapia antibacterian; 6. VALENTIN STROESCU Bazele farmacologice ale practicii medicale. 7. GHERMAN I. Dictionar de parazitologie 8. AURELIA NICOLETA CRISTEA Tratat de farmacologie ed. I 9. MEMO MED 2010 ed. 16 10. MINE SOYLO, Soylu S, Kurt S Mycopathologia 161, 2006. 11. VALENTIN STROESCU Farmacologie ed. 10 12. CRIN MARCEAN Ghid de farmacologie pentru asistenti medicali si de farmacie 13. DUMITRU DOBRESCU Farmacologie homeopata 14. NICOLAE MATEESCU - Ciupercile