Sunteți pe pagina 1din 15

Cultivarea rosiilor in gospodarie Tomatele sunt plante originare din America Centrala si de Sud, aduse in Europa dupa debarcarea

lui Cristofor Columb, mai intai in Spania, Portugalia si Italia, de unde s-au raspandit rapid pe tot globul. Importanta deosebita a tomatelor este alimentara si economica Fructele (rosiile) contin vitamine (A, B1, B2, C, PP), glucide, protide, acizi organici, saruri minerale (Ca, Fe, P, K) si se consuma in stare proaspata sau preparata in numeroase moduri. Prin cultura tomatelor se obtin importante venituri la unitatea de suprafata.

Descrierea plantei Tomatele sunt plante anuale, cu radacina pivotanta, in cazul in care se cultiva prin semanat direct. Daca se cultiva prin rasad, radacina se ramifica puternic in stratul superficial al solului (30 - 40 cm), necesitand irigarea. Tulpina poate avea inaltimi diferite, in functie de varietate si soi. Tomatele sunt plante iubitoare de caldura. Temperatura minima de germinare a semintelor este de 8 - 10C. Pentru crestere si fructificare plantele necesita o temperatura optima de 22 - 26C. Temperaturi sub -1C duc la moartea plantelor. Fata de lumina pretentiile sunt ridicate, in special in faza de rasad si de fructificare. Cerintele fata de umiditate sunt moderate. Tomatele dau rezultate bune pe soluri usoare, profunde si fertile, cu o reactie neutra sau slab acida. Ele valorifica bine ingrasarea organica si minerala in anul de cultura. Tomatele prezinta o tehnologie complexa si datorita importantei deosebite se cultiva in numeroase sisteme: in camp (cultura timpurie, de vara, de toamna), in sere (ciclul I si II), in solarii (ciclul scurt si ciclul prelungit), in tunele joase, in rasadnite etc. Cultura tomatelor timpurii Se practica in zonele in care brumele tarzii au o frecventa mai redusa (Campia de Vest, Campia Dunarii, Lunca Dunarii, terasa superioara a vailor Jiu, Olt, Arges, Ialomita, Siret si o parte din Delta Dunarii). Se aleg terenurile cu textura usoara, cu expozitie sudica, ferite de vanturile dominante, plane sau cu o panta usoara, bine afanate si care se incalzesc primavara devreme. Este recomandabil ca tomatele sa se cultive dupa lucerna, mazare, fasole, castraveti, pepeni, morcov, ceapa, varza etc. Terenul se pregateste din toamna prin desfiintarea culturii precedente, nivelare de intretinere, fertilizare de baza cu 30 40 t/ha gunoi de grajd, 400 kg/ha superfosfat si 100 kg/ha sulfat de potasiu, aratura adanca la 28 - 30 cm. Primavara solul se grapeaza si concomitent se executa fertilizarea cu 200 - 250 kg/ha azotat de amoniu. Erbicidarea se face cu Treflan 3 l/ha si Patoran 1,5 kg/ha, cu incorporare in sol la 8 - 10 cm cu grapa cu discuri. Modelarea se realizeaza in straturi inaltate cu latimea la coronament de 104 cm. Rasadurile se produc in sere inmultitor, solarii incalzite, rasadnite calde. Semanatul se face la sfarsitul lunii februarie, folosind 250 g de samanta pentru un hectar. Se folosesc hibrizi timpurii: Arges 1, Export II, Vidra H-14, Isalnita 50, H-601, Ioana, Precoce de Someseni etc. Rasadul se repica in cuburi nutritive de 7 x 7 x 7 cm sau se produce prin semanat direct in ghivece. Pentru a mari precocitatea se folosesc diferite solutii stimulatoare, cum vor fi: - Procaina 10 mg/l apa timp de 4 ore sau - Atonik 1 : 2000 timp de 12 ore. Pentru evitarea alungirii rasadului in faza de 3 - 4 frunze se fac tratamente cu Cycocel 0,1%, 10 l la 100 m ocupati de rasaduri. La plantare rasadurile trebuie sa aiba varsta de 45 - 50 zile, sa fie viguroase, sanatoase, bine calite. Plantarea in camp se face in momentul in care temperatura in sol, la 10 - 15 cm adancime, se stabilizeaza la 12C si cand pericolul brumelor tarzii a trecut (15 - 25 aprilie in sudul tarii si 1 - 10 mai in restul tarii). Se va tine seama si de conditiile concrete ale anului respectiv. Se planteaza 2 randuri pe stratul inaltat, distantate la 80 cm, iar pe rand la 20 - 23 cm (fig. 1). Pe teren nemodelat plantarea se poate face la 70 cm intre randuri si 30 cm intre plante pe rand. Este bine la plantare, daca nu s-a facut o fertilizare corespunzatoare, sa se adauge 300 g mranita la fiecare planta. Rasadurile de rosii se pot planta mai adanc deoarece emit usor radacini adventive. Dupa plantare rasadurile se uda. Lucrarile de intretinere

Sunt destul de numeroase. La 3 - 5 zile de la plantare se face completarea golurilor, manual, cu rasad din rezerva pastrata la plantare. Afanarea solului se realizeaza prin prasile mecanice si manuale, de 3 - 4 ori, de obicei dupa fiecare ploaie sau udare. Irigarea se face la inceput mai rar, cu cantitati mai mici de apa, pentru a evita racirea solului, apoi mai des, la 7 - 10 zile, cu norme de udare de 300 - 350 m/ha. Fertilizarile faziale cu ingrasaminte chimice se aplica la inceputul legarii fructelor cu 100 kg/ha azotat de amoniu si 50 kg/ha sulfat de potasiu si la inceputul coacerii fructelor cu 100 - 150 kg/ha superfosfat, 150 - 200 kg/ha azotat de amoniu si 50 - 100 kg/ha sulfat de potasiu. Tratamentele contra bolilor si daunatorilor se executa cu: - oxiclorura de cupru 0,5%, zeama bordeleza 0,5 - 1%, in alternanta cu Dithane M-45 - 0,2% si Onthocid 0,2%, Perozin 0,5%, Bavistin 0,1%, Ronilan 0,05%, Ridomil Plus 0,25% contra manei si a septoriozei; - Decis 0,05% contra gandacului din Colorado, - Ultracid 0,1% contra musculitei albe - Ekalux 0,1% sau Onevos 0,2%. Coropisnitele se combat cu Galition. Lucrarile cu caracter special, de dirijare a cresterii si fructificarii, cuprind: copilitul radical, lasandu-se doar tulpina principala; carnitul dupa 3 - 4 inflorescente, la 1 - 2 frunze deasupra ultimei inflorescente. In unele cazuri se poate lasa primul copil prefloral care se carneste dupa o inflorescenta, iar tulpina principala obligatoriu dupa 3 inflorescente. In felul acesta se obtine o productie mai timpurie. Soiurile cu crestere determinata (pitice) nu se copilesc si nu se carnesc. In perioadele cu luminozitate scazuta, racoroase, pentru evitarea asortarii florilor, se recomanda stimularea cu Tostim, Tomaset, Duvaset, Bavatostim 1%. Sustinerea plantelor se face pe araci sau spalier cu o singura sarma, la 40 - 45 cm de la sol. Aceasta lucrare este obligatorie pentru cultura timpurie. In cazul aparitiei pericolului brumelor tarzii se iau masuri de protectie a culturilor prin realizarea perdelelor de fum din brichete funigene, arderea gunoiului de grajd, a cauciucurilor uzate etc. Recoltarea rosiilor poate incepe in decada a doua a lunii iunie si se continua pana la sfarsitul lunii iulie, efectuandu-se manual, la maturitatea fiziologica, daca valorificarea se face imediat si cu putin inainte de parga, sau in faza de parga pentru transportul la distante mai mari. Dupa recoltare fructele (rosiile) se sorteaza pe calitati si se ambaleaza in ladite de 5 - 6 kg. Productiile obtinute sunt de 25 - 30 t/ha, dar in conditiile respectarii tehnologiei se pot obtine productii mult mai mari. Prof. univ. dr. Victor POPESCU

Mana tomatelor (Phytophthora infestans) Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, flori i fructe . Primele simptome ale bolii apar pe frunzele bazale ale plantelor, sub forma unor pete mai mult sau mai putin circulare sau de forma neregulata. La nceput esuturile petelor sunt de culoare verde-glbui, apoi se brunifica treptat. Mana este produsa de ci uperca Phytophtora infestans var. lycopersici si apare in special in ani cu precipitatii abundente si temperaturi moderate, care favorizeaza producerea infectiilor. In cazul atacurilor intense, boala apare si pe tulpini sub forma unor pete, la nceput mici, de culoare bruna, care apoi se extind si inconjoara tulpina pe portiuni mari, de 10-20 cm. De regula, tulpinile putrezesc, se rup sau se indoaie.

Masuri de prevenire si combatere: - printre fungicidele cele mai eficiente n combaterea manei la rosii se numara: Ridomil plus (25 gr/10 l apa), Turdacupral (50 gr/10l apa) , Dithane M 45 (20 gr/10l apa), Bravo 500 SC ( 20 ml/10l apa), Topsin. Aceste produse se aplic mai ales preventiv i la intervale de 6-7 zile. - rasadurile trebuie obtinute numai din seminte sanatoase, tratate. Samanta folosita se dezinfecteaza inainte de rasadire prin scufundare in apa incalzita la 45-50 C timp de 10 minute. - se evita cultivarea tomatelor invecinatatea cartofilor si nu se cultiva tomate pe terenurile unde au fost cultivati cartofi in anul anterior - toamna se aduna si se ard resturile vegetale.

Virusul mozaicului tutunului (Tobacco mosaic on tomato)

Boala este produsa de virusul mozaicului tutunului se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete decolorate dispuse in mozaic. Frunzele atacate sunt de dimensiuni mai mici decat cele sanatoase, au un aspect usor incretit iar culoarea este verde mat cu pete galbui. Fructele plantelor atacate sunt reduse ca numr i dimensiune.

Masuri de prevenire si combatere: - se vor folosi numai seminte de la plante sanatoase sau tratate termic - se recomanda de asemenea cultivarea de soiuri rezistente - resturile vegetale se strang si se ard - daca ati atins o planta bolnava, spalati-va foarte bine pe maini, intrucat mozaicul tomatelor se transmite foarte usor la plantele sanatoase prin atingere - dezinfectati semintele pe care doriti sa le plantati permanganat de potasiu 1%, timp de 5 minute, dupa care se spalati-le bine in mai multe ape - tratati termic semintele la o temperatura de 50C timp de 24 de ore - plantele din cultura, care prezinta simptomele bolii, trebuie distruse imediat.

Virusul mozaicului castravetilor sau filozitatea la tomate (Marmor cucumeris Holmes) Virusul mozaicului castraveilor este o boala ce se in talneste mai rar tomatele din sere dar frecventa in camp unde se produc infectii puternice, mai ales in culturile tarzii de tomate. Frunzele plantelor atacate, devin filiforme prin reducerea suprafetei foliolelor, capatand aspectul de feriga, boala fiind cunoscuta si sub numele de boala frunzelor de feriga la tomate. De asemenea pe marginea frunzelor sau in apropierea nervurilor apar pete galbui, cu aspect mozaicat. Productia acestor plante este mult diminuata sau chiar pierduta.

Masuri de prevenire si combatere: - pentru prevenirea infeciilor cu acest virus se recomanda evitarea cultivarii castravetilor n aceleasi sere cu tomate si ardei - in camp se vor amplasa culturile de cucurbitacee i alte plante susceptibile la atac, izolat de culturile de tomate - se recomanda cultivarea si soiuri rezistente - se vor folosi numai seminte de la plante sanatoase sau tratate termic si chimic - plantele din cultura, care prezinta simptomele bolii, trebuie distruse imediat - resturile vegetale se strang si se ard. Ofilirea bacterian a tomatelor (Clavibacter michiganensis ssp.michiganensis) Ofilirea bacteriana este una dintre cele mai pagubitoare boli ale tomatelor si este o boala caracteristica tomatelor cultivate mai ales in sera si solarii. In conditii favorabile pentru infectie, se poate intalni si in culturile din camp deschis. Boala se manifesta pe organele aeriene si radacini, in toate fazele de dezvoltare ale plantelor. Simptomul caracteristic consta in ofilirea necrotica a plantelor care progreseaza de la baza catre varf. Pe cotiledoanele rasadurilor apar pete circulare de 1-5 mm., albicioase, in dreptul carora tesuturile se necrozeaza, la plantele dezvoltate, boala se manifesta prin ofilirea frunzelor incepand de la cele bazale si inaintand treptat spre cele superioare, pe tulpinile plantelor atacate apar din loc in loc dungi cenusii negricioase, in dreptul carora tesuturile se crapa, iar la fructe infectia se produce prin peduncul sau uneori local, pe suprafata lor. In cazul infeciilor prin peduncul, fructele au aspect normal, secionnd ns un fruct se observ brunificarea vaselor din interior, iar semintele sunt si ele brune sau negre. In cazul infeciilor locale fructele afectate prezint la exterior simptomul caracteristic ochi de pasare (un punct brun negricios cu inconjurat de un inel de culoare albicioasa si usor proeminente). Raspandirea bacteriilor de la o planta la alta se face cu ocazia copilitului sau defolierilor, mai ales daca aceste lucrari se executa pe timp umed. De la un an la altul boala se

transmite prin resturile ramase in camp sau in sera, sau prin seminte infectate unde bacteria este localizata intre tegument si endosperm. Infecia este favorizata de temperatura de 28C si de umiditate relativ ridicata a aerului.

Masuri de prevenire si combatere: - culturile de tomate se vor amplasa pe terenuri neinfestate unde nu s-au observat plante cu simptome de vestejire bacteriana - in sere si rasadnite este necesara dezinfecatarea terenului pe cale termica (cu vapori fierbinti) - semintele vor fi recoltate numai de la plante sanatoase. In cazul n care nu se cunoaste originea lor, semintele se dezinfecta cu acid acetic 0,8% timp de 24 de ore - in perioada de vegetaie plantele atacate se smulg si se ard - combaterea chimica se face prin tratament cu Dithane M45, zeama bordeleza, Topisn M70, sau Ridomil gold MZ - dupa recoltare se strang resturile vegetale i se distrug prin ardere.

Fainarea tomatelor (Leveillula solanacearum) Pe fata superioara a frunzelor apar la inceput pete de decolorate de dimensiuni mici, care ulterior se maresc, capata forme neregulate si acopera partial sau total suprafata frunzelor. Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor se formeaz o pqslq finq, cenuwiu albicioasq, prafoasa. In urma atacului frunzele se ingalbenesc si se usuca in totalitate. Fructele plantelor puternic atacate raman mai mici si se vor dezvolta anormal. In culturile din sera factorii favorizanti sunt temperatura cuprinsa intre 18C si 24C si umiditatea relativa a aerului ce variaza intre 70 si 82%. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale.

Masuri de prevenire si combatere: - in sere,solarii si camp se va respecta rotatia culturilor(se exclud ardeii si vinetele,care pot fi de asemenea atacate) - se face dezinfectia solului cu fungicide pe baza de cupru (CuSO4-1%) sau din grupa decarboximide (Captan, Captadin, Foldin, Folpan, Merpan0,8%) - in sera dupa aparitia bolii, temperatura se va ridica cu 2-3C peste 24C,iar umiditatea relativa se va reduce sub 75% - la sfarsitul ciclului de cultura,resturile de plante se aduna si se ard - se recomanda cultivarea de soiuri si hibrizi cu rezistenta genetica - masurile prezentate anterior, vor fi completate cu tratamente chimice : Topsin M 70 WP, Aliette 80 WP, Dithane M45, Tilt 250 EC, Topas 100 EC.

Patarea cafenie a frunzelor de tomate (Fulvia fulva) Boala este specifica mai ales tomatelor cultivate in spatii protejate. Boala ataca numai frunzele, care prezinta pete de culoare galbuie, care evolueaza, se extind si se brunifica, iar pe fata inferioara apare un puf de culoare cafenie. Frunzele se usuca, dar nu se desprind de pe planta. Datorita infectiei, plantele stagneaza in crestere, la fel si fructele. Factorii favorizanti ai aparitiei acestei boli sunt: temperatura de peste 22C, corelata cu umiditate relativa ridicata (peste 95%) si circulatia redusa a aerului la nivelul plantelor.

Masuri de prevenire si combatere: - folositi doar samanta tratata - defoliati etajele inferioare ale plantelor pentru a asigura ventilatie mai buna a aerului la nivelul solului - irigarea prin brazde sau cu picatura reduce atacul - cultivati soiuri si hibrizi cu rezistenta genetica - la aparitia primelor pete se recomanda tratamente chimice cu: Bravo 500 SC, Dithane M45, Topsin M70 Wp, Merpan 50 WP.

Patarea alba a frunzelor de tomate sau septorioza (Septoria lycopersici) Boala se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete circulare de 1-4 mm. La inceput petele sunt brune, apoi capata o culoare alb-cenusie, inconjurata pe margini de o dunga brun intunecata, in dreptul petelor observandu-se puncte negre. Atacul incepe pe frunzele de la baza. Frunzele atacate se brunifica, se usuca si cad de timpuriu. Vara, n condiii de umezeal suficient i de temperaturi cuprinse ntre 15-28C, se pot inregistra atacuri puternice dupa legatul fructelor.

Masuri de prevenire si combatere: - adunarea si arderea resturilor vegetale infectate - rotatia culturilor : tomatele nu trebuie sa revina pe acelai teren mai devreme de 3 ani - indepartarea de la plantare a rasadurilor cu atac incipient pe frunze - combaterea in timpul perioadei de vegetatie se face prin aplicarea a 2-3 stropiri la interval de 7-10 zile cu: zeam bordelez 0,75%, Dithane M45, Topsin M70 PU, Ridomil gold MZ, Bravo 500 SC. Primul stropit, se face imediat dup apariia primelor simptome.

Patarea bruna a frunzelor de tomate sau alternarioza (Alternaria solani) Plantele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare, incepand chiar din faza de rasad. Cea mai frecventa forma de atac produsa de aceasta ciuperca se constata pe frunzele bazale, sub forma unor pete izolate, circulare, brune, cu zone concentric mai inchise la culoare. De la frunze, infectia se va transmite treptat pe tulpina si ulterior pe fructe. Infeciile pe fructe se manifest prin pete mici, de form circular, mai frecvente n jurul pedunculului.

Masuri de prevenire si combatere: - arderea resturilor vegetale contaminate - tratarea termica sau chimica a semintelor inainte de semanare - dezinfectia termica sau chimica a solului. - tratamente chimice in timpul perioadei de vegetatie, la intervale de 7-10zile, cu: Bravo 500 SC, Ridomil gold MZ 68, Rovral 500 SC, Dithane M45. Ofilirea fuzariana sau fuzarioza tomatelor (Fusarium oxysporum)

Este o boala vasculara, produsa de ciuperca Fusarium oxysporum care prezinta mai multe forme specializate. La tomate boala este produsa de varianta f.spec. lycopersici. Primul semn de boala este reprezentata de ingalbenirea frunzelor de la baza plantei si ofilirea acestora, dupa care boala progreseaza treptat catre varful plantelor. In sectiune pe tulpina plantelor bolnave, se poate observa brunificarea tesutului vascular. Temperaturile situate intre 28-32 de grade Celsius, umiditatea ridicata, PH-ul solului de 5- 5,6, nivelurile crescute de azot si scazute de potasiu sunt factori care favorizeaza evolutia fuzariozei tomatelor. Sub 20 si peste 34 de grade Celsius fuzarioza nu se manifesta.

Metode de prevenire si combatere: - pentru culturile de tomate in camp deschis, realizati un plan de rotatie a culturilor si nu plantati tomate in acelasi loc mai devreme de 4 ani - distrugeti sau ardeti toate resturile vegetale - cultivati soiuri rezistente - in cazul culturilorde tomate in sera, se va dezinfecta solul cu aburi la o temperatura de 92-95C timp de 45 de minute - pe terenurile infectate, se va evita irigarea pe rigole - tratamente chimice in perioada de vegetatie cu Topsin, Dithane M-45 sau Mirage F0,5%. Stolburul tomatelor (Potato stolbur MLO) Boala se manifesta in toate fazele de vegetaie, n funcie de momentul producerii infeciei. Primele simptome se manifest prin ingalbeniri marginale ale frunzelor tinere, n timp ce nervurile capt o nuan violacee. Plantele bolnave se recunosc prin frunziul srccios i poziia mai erect a lstarilor, frunzelor i inflorescenelor. Florile formate dup infecie rmn sterile iar deja legate la apariia bolii rmn mici i cnd se coc au o culoare portocalie.

Masuri de prevenire si combatere: - in scopul distrugerii focarelor de infecie se vor lua msuri de distrugere a volburei, care este buruiana purtatoare de virus si a insectelor vectoare. Pentru aceasta se vor efectua tratamente in culturile plantelor gazda cu insecticide de mare eficacitate - cultivarea de soiuri si hibrizi cu rezistenta la stolbur.

Putregaiul coletului tomatelor (Didymella lycopersici) Este produsa de ciuperca Didymella lycopersici, iar aparitia bolii este favorizata de temperaturi cuprinse intre 13 si 30 de grade Celsius, umiditate atmosferica de 80-90% si un sol umed. Boala se manifesta atat la rasaduri, cat si la plantele mature din sere sau din camp, atacul cel mai frecvent fiind prezent insa pe plantele ajunse ntr-o faza mai avansat de dezvoltare. Prinele simptome apar la baza tulpinii, sub forma unor pete brune-cenusii, care treptat pot cuprinde tulpina de jur imprejur. Tulpina se subtiaza, scoarta putrezeste , se crapa, se exfoliaza si duce intr-un final ofilirea plantei. Pe fructe, boala apare spre faza de maturitate si se manifesta prin aparitia unor pete brune care se adancesc in interiorul pulpei si care pot duce intr-un final la putrezirea completa a fructului.

Masuri de prevenire si combatere: - dezinfectarea solului din sere si rasadnite, pe cale termica sau chimica - tratamentul in perioada de vegetatie cu :Dithane M45, Mancozeb, Captadin,sau Bavistin - folositi numai samanta certificate sau dezinfectata termic prin introducerea acesteia in apa calda de 50C timp de 15minute - smulgerea si arderea plantelor atacate, la primul semn de imbolnavire - adunarea si arderea resturilor vegetale in toamna. Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) Atacul se manifesta in sere, solarii, iar in anii cu precipitaii abundente si in cimp. Simptomul cel mai frecvent la infestarea cu putregaiul cenusiu, este o ofilirea brusca a tesuturilor suculente cum sunt: tulpinlie si frunzele tinere. Pe fructe atacul se prezinta sub form de pete adancite, umede, de culoare bruna, de forme si marimi neregulate. In conditii de umiditate ridicata, pe suprafaa petelor se dezvolta lor un puf cenusiu.

Masuri de prevenire si combatere: - dezinfectia chimica sau termica a solului din sere si solarii - la sfarsitul ciclului de cultura, resturile de plante se aduna si se ard - evitati fertilizarile cu prea mult nitrogen - in timpul irigarii, nu stropiti frunzele cu apa - tratamente chimice cu: Bravo, Sumilex, Folpan, Rovral. Putrezirea varfului fructelor de tomate Este o boala neparazitara a tomatelor iar simptomele acestei boli sunt reprezentate de aparitia unor pete mici, imbibate cu apa la capatul inferior al fructelor, care cu timpul se

largesc si se transforma in pete mari imbibate cu apa, de culoare brun-negricioasa. Intrun final acestea pot duce la putrezirea totala a fructului. Aceasta boala este cauzata de tulburari fiziologice determinate de udari cu cantitati de apa cu variatii mari intre udari, la intervale de timp neregulate, combinate cu lipsa calciului din sol.

Masuri de prevenire si combatere: - aplicati pe sol piatra de var, cu o luna inainte de plantarea rasadurilor, pentru a atinge un nivel al pH-ului din sol de 5.8-6.8 - mentineti cantitatea de apa cu care udati la un nivel constant. Prea multa apa sau apa prea putine la intervale neregulate pot crea conditiile necesare dezvoltarii bolii - stropiti plantele in faza de inflorire si fructificare cu un fertilizant pe baza de calciu.

Caderea florilor la tomate De multe ori, rosiile nu reusesc sa produca o cultura normala de fructe, deoarece florile se scutura cu putin inainte de maturizarea completa a acestora. Acest lucru se poate intampla in toate culturile de tomate din urmatoarele cauze: - umiditatea solului este scazuta, - existenta unor temperaturi ridicate sau schimbari bruste de temperatura - lipsa sau surplus de azot in sol - infectarea cu bacterii sau ciuperci parasite - lipsa polenizarii - producerea unui numar prea mare de fructe pe o singura planta, lucru care duce la epuizarea acesteia.

Masuri de prevenire si combatere:

- folositi soiuri potrivite climatului in care infiintati cultura de tomate - nu fertilizati in exces cu azot - udati plantele in profunzime, cel putin o data pe saptamana - intr-o zi insorita, efectuati o polenizare manuala a florilor de tomate, prin scuturarea usoara a plantelor care au dezvoltat flori. Este cunoscut faptul ca tomatele au nevoie de polenizare pentru a produce fructe, iar in zilele cu temperature extreme, insectele polenizatoare isi fac rara aparitia.

Formarea crapaturilor pe fructele de tomate. Crapaturile aparute pe fructele de tomate sunt rezultatul unei perioade de crestere si dezvoltare rapida a fructelor, determinata de perioade de ploi abundente urmate de perioade cu temperaturi ridicate sau invers, atunci cand dupa o seceta prelungita urmeaza o perioada de ploi abundente. O alta cauza a aparitiei crapaturilor pe fructe, poate fi variatia mare intre temperaturile din timpul zilei si cele din timpul noptii, lucru care duce la dilatarea respectiv contractia celulelor epidermei si provoaca aaparitia crapaturilor. Crapaturile apar mai intai la pedunculul fructelor si se extind treptat, ranind fructele si favorizand atacul ciupercilor si bacteriilor. Fructele care stau in soare direct si nu sunt protejate de frunzele plantei, sunt mai predispuse la aparitia crapaturilor decat cele care sunt umbrite de frunzis.

Masuri de prevenire si combatere: - incercati sa irigati cultura de tomate la intervale de timp regulate si fara fluctuatii mari privind cantitatea de apa - in momentul in care defoliati plantele de tomate, aveti grija sa nu lasati in totalitate fructele expuse razelor solare (pastrati cateva frunze deasupra fructelor) - puteti planta soiuri rezistente la aparitia crapaturilor, dar acestea au coaja mai groasa. Caderea si putrezirea plantutelor (Pythium debarianum si Pythium ultimum) Este una dintre cele mai importante boli ale rasadurilor de legume. In faza de germinatie si rasarire a plantelor, pana la stadiul de 2-3 frunze adevarate, tesuturile

tulpinitei de la nivelul solului se innegresc, se inmoaie, devin apoase si se descompun. Ca urmare a acestui fapt, plantele se ofilesc, cad pe sol si putrezesc. Aparitia bolii este favorizata de temperaturi intre 18-30C si umiditate de peste 90%. In faza de vegetatie, transmiterea bolii de la o planta la alta se face prin sporii transportati de apa de irigatie, iar de la un an la altul se face prin samanta infestata sau prin sporii care raman in sol.

Masuri de prevenire si combatere: - eliminarea imediata a plantelor infestate din cultura si dezinfectarea solului din zona respectiva; - dezinfectarea termica si chimica a solului inainte de insamanatare; - tratarea semintelor cu Tiramet 60 PTS sau Tiradin 70 PUS; - evitati udarea in exces; - asigurati o buna aerisire a plantelor din cultura; - tratamente chimice pe durata vegetatiei cu: Previcur, Merpan sau Captadin.