Manipularea prin mass-media

Introducere.
n ultimul timp, ncepand de la instaurarea televiziunii de masa, suntem martorii unei extraordinare prevalente a practicilor de comunicare n toate domeniile societatii, precum si la o dezvoltare exuberanta si multivoca a tehnicilor si tehnologiilor de comunicare.

Informatia.
Ca prim pas, e bine sa ne oprim asupra cuplului informare-informatie, dezinformarea putnd fi perceputa ca o "negare" a informarii sau, mai bine spus, ca o asimilare de informatii false, o intoxicare informationala. n opozitie cu informarea, dezinformarea nu vizeaza cunoasterea si poate fi nedeliberata, atunci cnd mesajele sunt transmise catre public de catre neprofesionisti (amatorism jurnalistic etc.) sau deliberata, implicnd o strategie care are ca efect transmiterea unor mesaje partial sau total neadevarate, ndreptate spre anumite tinte relevante. Sub aspect neintentional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesionisti. Valeitarismul acestora sau diletantismul celor ce transmit aceste mesaje pot servi la colorarea senzationala a continuturilor, cu intentia de a strni curiozitatea si interesul unor segmente ct mai largi de opinie. Bourdieu surprinde, ntr-un mod foarte elegant, tocmai acest aspect de "coborre" a senzationalului n cotidian. Gradul de pertinenta cu care sunt prelucrate insuficient "stirile", diversitatea enunturilor, prin corelarea cu un spatiu (canal de comunicare) limitat de inserare ntr-o situatie informationala, deci inevitabilitatea unei selectii a mesajelor, practica uzuala mass-media (distorsionare a mesajelor) pot duce la dezinformare. Informatia, ca bun de baza n societatea comunicarii generalizate, si modul de transmitere a acesteia duc la subsumarea comunicarii categoriei serviciilor si la o conlucrare a producatorului cu utilizatorul, cu atat mai mult cu cat practica de folosire a consumatorului devine imperativul dupa care se structureaza productia. sumar

Informarea
Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a continutului unui mesaj dinspre un emitator individual sau colectiv nspre un receptor individual sau colectiv prin care se sporeste nivelul acestuia de cunoastere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau actiuni sociale.[1] Dupa cum am vazut, scopul oricarui act comunicational este de a transmite informatie. Umberto Eco spune despre informatie ca este cantitatea de noutate ce poate fi transmisa prin comunicare, fie ca e detinuta implicit de catre o sursa, fie ca e generata de un sistem de decodificare si reprezinta o variabila direct cuantificabila a acestui proces. Se pot distinge cinci tipuri de informatie (n functie de localizarea, n cadrul tripletelor semnal-semn-mesaj[2] sau emitatormesaj-receptor, a consistentei informationale ) : informatia detinuta de sursa - ceea ce emite sursa n plus fata de ceea ce cunoaste receptorul. informatia generata de sistemul de codificare - plusul de informatie datorat tratarii n cheia proprie emitatorului a unor evenimente cunoscute att de receptor ct si de emitator. informatia transmisa mecanic - prezenta mesajului ca atare prin prezenta implicit; a mesajului. informatia datorata traducerii n semne a unui semnal (eveniment). informatia nula - redundanta

n acesta clasificare se pot regasi astfel toate nivelurile invocate de Lassewell si, fara a intra n detaliile legate de fiecare tip de analiza propus de autor, putem intui faptul ca primele patru forme pot fi manipulate iar ncarcatura informativa poate fi "gestionata", n mod premeditat, de catre emitator. Codurile pot fi exprimate prin limbaj natural, limbaj non-verbal, simboluri concrete si simboluri abstracte. Combinarea acestor coduri conduce la crearea unui nivel metacomunicativ care poate sa decontextualizeze mesajul n sensul dorit de sursa de emisie. De asemenea, codificarea polisemantica a unui mesaj, n sensul unei multitudini de semnificatii imanente a enuntului, poate genera o diversitate de opinii ce se va rasfrnge ntr-o diversitate de atitudini care poate merge de la adeziune pna la refractarism, ducnd la o tensionare a relatiilor intrapersonala a celor care primesc mesajul. sumar

Efectele comunicarii n masa

Consecintele comunicarii se datoreaza unor efecte de prag care dau nastere unei convergente a tehnicilor si tehnologiilor alta data bine delimitate: retelele de cablu TV, retelele telefonice si retelele de transmitere de date, sustinute de traductibilitatea cvasi-totala a culturii n informatie digitala, caruia autorul i indexeaza urmatoarele caracteristici: pretul informatiei poate sa nu aiba nimic de-a face cu valoarea sa de folosire; informatia poate fi multiplicata, copiata, revanduta; informatia nu este un bun indefinit divizibil (mai multe exemplare diferite dintr-o revista si acelasi numar de informatii identice nu dau aceeasi cantitate de informatie) si nu raspunde principiului aditionarii (utilitatea nu creste prin posesia a doua exemplare ale aceluiasi ziar); informatia este partial substituibila. sumar

Tematici majore privind efectele comunicarii n masa puterea de influentare asupra anumitor tipuri de publicuri directiile de influentare clasificarea variantelor de efecte mecanismele de functionare a efectelor conditiile efective ce se afla la fiecare nivel al procesului de comunicare sumar

Caracteristicile efectelor comunicarii de masa efectele sunt identice cu consecintele manifestarea efectelor se raporteaza la orizontul temporal : certitudini si probabilitati se produc la diferite niveluri ale realitatii sociale efectele actioneaza asupra : opiniei sau convingerii individuale sau de grup, organizarii institutionale, societatii sau culturii efectele au sens de actiune n vederea modificarii, prevenirii, facilitarii sau ntaririi unei opinii sau convingeri efectele sunt complexe si relative sumar

Tipologia efectelor 1. dupa momentul manifestarii

certitudini - sesizabile probabilitati - potentiale

2. dupa nivelul manifestarii a. prima grupare individuale - modificari la nivel personal de grup - modificarea sau alegerea reprezentarilor comune societale - resimtite la nivel general institutionale - schimbare n existenta sau functionarea unei institutii sociale b. a doua grupare microefecte mezoefecte - la nivelul grupurilor macroefecte - la nivelul societatii

3. dupa durata manifestarii termen scurt - < 6 zile termen mediu - 6 - 30 zile termen lung - > o luna

4. dupa modul de actiune directe - expunere nemijlocita indirecte - prin intermediul tertilor (lideri, membrii grupului de apartenenta etc)

5. dupa orientarea actiunii efecte de activare a atitudinilor latente efecte de ntarire - confirmare a atitudinilor existente convertire - schimbare de atitudine sau comportament

6. dupa natura actiunii de ordin cognitiv - schimbarea sistemului de cunostinte de ordin comportamental - influentare, alterarea perceptiilor, a continututrilor valorice etc. sumar

Avantajele comunicarii n masa

Faciliteaza un schimb de ganduri sau idei Prin dimensiunea sa, faciliteaza mprastierea informatiei, creste viteza cu care un mesaj se propaga Este o modalitate de a lega parti discontinue ale vietii sociale Alimenteaza nevoia de reducere a certitudinii Diminueaza stressul cotidian Compenseaza anumite frustrari Sprijina efortul de autoidentificare Are rol de supraveghere publica Denunta si sactioneaza formele de devianta sociala Raspunde unor asteptari specifice cu grade diferite de satisfactie Mesaje complexe, cantitate mare de date Ofera alternative substantiale Mediaza raporturi dintre stat si public si dintre individ li mass-media Repereaza, selecteaza, evalueaza, prezinta evenimente etc. sumar

Dezavantajele comunicarii n masa (din perspectiva destinatarului)

Relationarea ntre sursa si receptor este de obicei univoca. Publicul este aflat sub controlul direct al comunicatorului Continuturile comunicarii sunt generate de nevoile publicului, deci informatia va fi prelucrata ct sa satisfaca aceste nevoi Profesionalizarea substantiala a specialistilor din mass-media are si efecte negative, deoarece institutiile furnizoare de mesaje sunt ghidate de criteriul eficintei Transforma cotidianul n senzational Deformeaza perceptia asupra lumii reale

Creaza (uneori involuntar) modele false, "proaste", pentru publicul care se expune, dar care nu are capacitatea de a selecta si prelucra informatia (copiii, bolnavii etc.) Mesajul, orict de obiectiv se vrea, este distorsionat nca de la sursa (subiectivitatea creatorului) Creaza efecte de dependenta de natura cognitiva, afectiva si comportamentala Poate induce usor dezinformarea pentru anumite tipuri de public Produce modificari, facilitari sau ntariri a unor opinii sau convingeri ce pot fi gresite, periculoase social etc. Poate manipula publicurile prin modificarea, schimbarea contextualitatii unui evenimet, stire etc. sumar

Manipularea

Conform Dictionarului de Sociologie, manipularea reprezinta actiunea de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate etc.) sa gndeasca si sa actioneze ntr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsioneaza intentionat adevarul, lasnd impresia libertatii de gndire si decizie. Spre deosebire de influenta de tipul convingerii rationale, prin manipulare nu se urmareste ntelegerea mai profunda a situatiei, ci inculcarea unei ntelegeri convenabile, recurgndu-se la inducerea n eroare cu argumente falsificate, ct si la apelul palierelor emotionale sau nonrationale. n cazul manipularii, intentiile reale ale celui care transmite mesajul ramn insesizabile celui manipulat. Din punct de vedere politic, manipularea reprezinta o forma de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivitati nu prin mijloace coercitive, la ndemna totusi puterii, ci prin inducere n eroare. Din acest motiv, recurgerea la aceasta cale n situatii de divergenta de interese devine tot mai frecventa n societatea actuala, manipularea fiind un instrument mai eficient si mai puternic dect utilizarea fortei. Herbert Marcurse (scoala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize a manipularii, considerata a fi un instrument esential al "societatii industriale de masa". El

evidentiaza formele particulare pe care manipularea le ia n diferite sfere ale vietii sociale, ncepnd cu cea politica si sfrsind cu cea economica.

Clasificarea manipularilor (cf. Ficeac, 1997) :

1. Manipulare mica - modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex: Romnia 1992, criza artificiala de pine - facilitarea importurilor - comisioane) 2. Manipulare medie - modificari importante ale situatiilor sociale, cu efecte uneori peste ateptari (Ex: experimentul lui Milgram; Revolutia din decembrie 1998 disiparea responsabilitatii prin fragmentarea actelor genocide - neputinta detectarii vinovatilor) 3. Manipularea mare - influentarii culturi n care traieste individul (Ex: nvatamntul instrument de perpetuare si nradacinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente).

Formele si modurile generale de manipulare : persuasiunea,

dezinformarea, intoxicarea (prin minciuna, zvon etc.) sumar

Persuasiunea.
Prin persuasiune ntelegem actiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa faca sau sa aleaga un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee, incercand sa convinga auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor tipuri de argumente dect cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de "necesitatea" sau aparenta a actiuni sau lucrului respectiv. Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci le evidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa. Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de "importanta"

la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila. Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Un favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie de a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare, oamenii devin mai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit. Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu, imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferente culturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de la un simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este usor de folosit: ofera ceva, si asteaptate (sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta de folosire a acestui principiu este metoda "usii-n nas". Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor face aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pe care individul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu actiunile sale anterioare. Acest principiu este folosit de metoda "piciorului in prag". Pentru a obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala. Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un anumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri de comportament. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va face tot ceea ce este specific unui om care are acea caracteristica. Daca seful ii va spune angajatului ca il considera o persoana competenta si care lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient caracteristica de om care lucreaza mult, si se va comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratie poate conduce la surprize! Metoda sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nu se bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis oferi concesii, manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta. Acesta are libertatea de a decide; iar tu nu

ii ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi verbale. Este cea mai etica dintre toate tehnicile de persuasiune discutate anterior, dar in acelasi timp si cea care necesita cel mai mult timp pentru a fi realizata. sumar

Dezinformarea
Dezinformarea reprezinta orice interventie asupra elementelor de baza ale unui proces de comunicare, interventie ce modifica deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina n receptori anumite atitudini, reactii, actiuni dorite de un anumit agent social[3]. Uneori este considerata ca fiind echivalenta cu propaganda neagra deoarece vehiculeaza informatii false. Etimologia cuvntului vine si sustine aceasta legatura. Desinformation (< rusa dezinformatsia "numele unei divizii KGB raspunzatoare cu propaganda neagra"). O alta definitie acceptata si destul de influenta este cea data de R. Shultz si R. Godson (1986, p. 41, apud A. Gavreliuc, 2002, p.280) "conceptul descrie ansamblul informatiilor false, incomplete, eronate, care sunt ndreptate, alimentate, confirmate catre o tinta ce reprezinta un individ, un grup sau o tara." De regula, actiunea de dezinformare presupune existenta unei structuri sistemice alcatuita din : unul sau mai multi comanditari, specialisti (planificatori si controlori), intermediari (agentii de influenta) si relee. Comanditarii - formeaza nivelul de decizie. Sunt cei care concep si proiecteaza continutul mesajului, stabilesc tintele, atitudinile si comportamentele dezirabile care se cauta a se obtine. Acestia sunt factori de decizie (guverna, state majore militare, partide politice, firme influente, organizatii economice etc.) care pot solicita acest gen de operatiuni defensive (replica la atacurile adversarilor, mascarea propriilor esecuri etc.) sau ofensive (angajarea ntr-o dezinformare). n cea mai mare parte cele doua tipuri de operatiuni se ntrepatund si se autoalimenteaza reciproc ntr-o banala logica circulara. Specialistii (expertii) - nivelul de elaborare strategica. Reprezinta planificarea profesionista a secventelor tactice ale dezinformarii. n aceasta categorie gasim specialisti n comunicare, n tehnicile de influentare sociala, sociologi, psihologi sociali, analisti politici etc. Controlorii - nivelul de legatura. Sunt alesi dintre persoanele ce stabilesc o relationare eficienta ntre comanditari si agentii de influenta. Ei sunt "binevoitorii" care sugereaza cine si n ce conditii ar fi dispus sa participe la dezinformare. Au ca misiune racolarea subiectilor

interesanti din perspectiva derularii operatiunilor de dezinformare si de a comunica cu regularitate "efectele dezinformarii" Agentii de influenta - nivelul de propagare penetranta, releele. Indivizi care se bucura de prestigiu n grupul lor si care, datorita statusului de prestigiu, vor ajunge sa propage mesajul cu eficienta sporita. Acestia sunt recrutati din rndul liderilor de opinie, persoane cu prestigiu academic, stiintific, cultural. Tehnicile uzuale n vederea racolarii lor sunt : santajul ("fiecare are ceva de ascuns") sau cumpararea ("fiecare are pretul lui") . Dezinformatorul este cel care dezinformeaza receptorul (tinta), dar acesta poate sa fie diferit de individul, structura, grupul, institutia care doreste dezinformarea. Tintele pot fi att grupuri sau segmente ale societatii, ct si indivizi, dar ntotdeauna lideri, oameni ce pot influenta decizional grupul n care se afla. Dezinformarea desfasurata prin mass-media are cele mai eficiente rezultate la nivel social. Efectele dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine critica, personalitate, nivel intelectual, aspiratii etc.), iar pe de alta parte, de posibilitatea sau imposibilitatea de verificare a informatiilor vehiculate. Dezinformarea, ca fenomen malign, nedorit, dar totusi real n procesele comunicationale contemporane de masa, poate fi surprinsa si din perspectiva analizei tipurilor de informatie si a mijloacelelor de alterare ale acesteia, respectnd nivelurile de abordare propus de H. Lassewell : analiza sursei sau a emitatorului (control analysis), analiza mesajului (content analysis), analiza canalelor de comunicare (media analysis), analiza receptorului sau a destinatarului (audience analysis) si analiza efectelor comunicarii (effect analysis). Acest set de modele va fi nbunatatit de P. Lazarsfeld, L. Berelson si H. Gaudet (1948) care aduc amendamentul luarii n considerare si a contextului social (nuclee organizatoare de opinii - teoria celor doi pasi n comunicare). Plecnd de la dimensiunile informatiei (sintactica, semantica (intentionala sau realizata) si pragmatica), se pot intui alte cai de dezinformare : manipularea contextelor receptorului prin modificarea, la nivel sintactic, a continutului mesajului; distorsionare semantica, prin apelul la moduri de decodificare neadecvate, dar cladite pe baza unor conventii sociale acceptate; reglarea efectului continutului informativ asupra receptorului prin dozarea, organizarea, modificarea mesajului etc. Nu trebuie ignorat aspectul legat de gradul de valabilitate a informatiei[4], adica verosimilitate (caracterul plauzibil sau absurd) si/sau autoritatea sursei (prestigiul cunoscut de catre receptor), aspect ce tine de componenta sociala a procesului comunicational. Dezinformarea are deci un caracter deliberat (n comparatie cu zvonul) si presupune, n general, circulatia unor informatii false, create deliberat, construite, manipulate strict de un grup

de specialisti etc. Poate fi o componenta a propagandei, cum zvonul poate fi o subspecie a dezinformarii. Dezinformarea este practicata de toate marile puteri si reflecta o realitate a politicii internationale pe parcursul istoriei schimbndu-se doar mijloacele, mizele si strategiei acesteia. Structura sistemului social n societatile moderne este puternic influentata de raportul dintre informare si dezinformare aferent mesajelor care se vehiculeaza n spatiul social respectiv. Cercetarile de teren au demonstrat ca rezultatele cele mai eficiente se nregistreaza n domeniul mass-mediei, unde se poate atinge, frontal, toate segmentele de opinie ale spatiului social. sumar

Intoxicarea.
Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu informatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele tendentioase. Intoxicarea este operatia de "anesteziere" a publicului in scopul acceptarii unei diversiuni majore sau pentru a-l face neincrezator, ostil in fata unui adevar care urmeaza a fi comunicat. Prin intermediul televiziunii, intoxicarea poate produce adevarate razboaie ale imaginii, din care iese invingator cel care a investit cel mai mult in propria sa imagine si care a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt. Exemplul cel mai apropiat in acest sens il reprezinta modurile in care au fost mediatizate de catre combatanti conflictele etnice si razboaiele din fosta Iugoslavie. (Televiziunea sarba a produs un clip in care portretele lui Bill Clinton, Madeleine Albright, Tony Blair, Hitler erau mixate pe fondul zvasticii naziste, peste care scria Criminali de Razboi. La randul lor, aliatii au prezentat dramele refugiatilor albanezi, ca efect al epurarii etnice, in paralel cu rememorarea atrocitatilor comise evreilor in lagarele de concentrare de la Auschwitz.) sumar

Minciuna
O specie mai putin tratata, de mesaj deliberat fals, este minciuna. Deoarece este un concept cu puternice amprente morale si culturale, subiectul nu a interesat, pna acum ctiva ani, dect pe filosofi, teologi, antropologi si pe psihologi (s-au facut studii cu precadere pe copii).

Este ciudat desi putem spune ca ntlnim minciuni pretutindeni, att n public, ct si n viata privata, la orice nivel social si n toate socitatile trecute sau prezente.Un ziarist britanic spunea ca anii '80 reprezinta decada minciunilor (Lott, 1990). n 1991, Bradlee afirma "am impresia ca n ultimii ani minciunile au luat proportiile unei epidemii fata de care am devenit cu totii imuni"[5]. A minti este pentru oameni un obicei care dureaza de milenii si nu o lamentabila inovatie de ultima ora, iar dupa cum considera Ruskin (1905, p. 351-352) inducerea n eroare nu a fost considerata ntotdeauna si oriunde un act condamnabil. La grecii antici sentimentul de admiratie pentru cei care reuseau sa pacaleasca un strain era uzual. sumar

Zvonul
Zvonul reprezinta o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se verifice corectitudinea. Zvonurile care sunt lansate n circulatie au o functie dubla : -functie explicativa -functie de atenuare a anumitor tensiuni emotionale. Circulatia lor este dependenta de contextele societale, de trasaturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile psihosociologice ale indivizilor, grupurilor sau comunitatilor. Lucrarile lui Allport si Postman (1965) au pus n evidenta trei legi de transmisie a zvonurilor: -legea saraciei (a nivelarii) - pe masura ce zvonul circula, el tinde sa fie tot mai scurt, mai usor de nteles si de relatat. -legea accentuarii - anumite detalii se vor ntari, dobndind loc central n semnificatia acestuia -legea asimilarii - informatia se conserva si se reorganizeaza n jurul unor motive centrale. Asimilarea se poate face la tema centrala, prin condensare, anticipare sau prin stereotipuri verbale. Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor individului, apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite. Individul care propaga zvonul se loveste de dificultatea de a sesiza si de a retine n obiectivitatea lor elemente ale lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, ei trebuie sa le adapteze si sa le structureze conform modelului lor de ntelegere si n functie de interesele personale. Kapferer (1987) a aratat ca circulatia zvonurilor se bazeaza pe trei conditii esentiale : -credibilitatea zvonului (poate si a sursei etc.)

-aparenta de adevar (ca un zvon sa circule mai mult trebuie sa aiba totusi un miez important de adevar) -dezirabilitatea continutului informational (daca zvonul este indezirabil, exista posibilitatea blocarii lui) Pentru public, zvonul evoca ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboara, serpuiesc, mocnesc, circula. Circulatia zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii si a incertitudinilor n fata unei situatii ambigue. Ea este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si credibilitatea informatiei oficiale sau formale. Cu ct cea din urma este mai saraca, incompleta sau putin credibila, cu att se intensifica propagarea zvonului. Din acest motiv n societatile totalitare zvonurile au o mare raspndire (informatia oficiala este gestionata strict). Circulatia zvonurilor se restrnge atunci cnd exista posibilitatea verificarii rapide a adevarului unei informatii. "Zvonul nu este neaparat fals, n schimb este mereu neoficial. Paralel sau uneori n opozitie cu informatia oficiala, zvonul o contesta, propunnd alte realitati. Asa se explica faptul ca mediile de informare (n.a. mass media) nu l-au desfiintat"[6]. El va reprezenta un mijloc de comunicare complementar, dar si o informatie paralela, asadar necontrolata. Pentru profesionistii din media lipsa de control a zvonului evoca spectrul unei defectiuni a fiabilitatii informatiei, defectiune ce trebuie eliminata. Pentru cetatean si pentru omul politic, lipsa controlului denota lipsa cenzurii si accesul la o realitate obscura sau ascunsa. Autorul amintit determina 6 tipuri de zvonuri (o matrice ce are pe o latura sursa zvonului un eveniment, un detaliu sau imaginatia pura-, iar pe cealalta latura modul de aparitie a zvonului spontan sau provocat). Din perspectiva analizei noastre ne intereseaza tipurile de zvonuri provocate cu un anumit scop, a caror aparitie este premeditata. n aceste cazuri nu se poate neglija implicarea unor actori care urmaresc sa profite de pe urma unui eveniment. Astfel se pot obtine efecte care se ntind pe o gama larga (panica, furie, frustrare, modificari nefavorabile de imagine pentru persoanele publice etc.). n spatiul cultural romnesc trebuie amintita, ca aproape identificndu-se cu zvonul, brfa. Aceasta are aceleasi motivatii psihologice (emotionale, afective, cognitive), putnd fi perceputa ca un laborator de productie a zvonurilor. sumar

Modurile de manipulare specifice televiziunii.

Micul ecran are o forta manipulatoare cu atat mai mare cu cat se bazeaza pe credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este considerat a fi veridic).

Bibliografie

Aries, Philippe & Duby, Georges (coord.), Istoria vietii private, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1997. Barnes, J.A., Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iasi, 1998. Bourdieu, Pierre, Despre televiziune, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1998. Bruner, Roland, Psihanaliza si societate postmoderna, Ed. Amarcord, Timisoara, 2000. Buzarnescu, stefan, Sociologia Opiniei Publice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 2000. Ferreol, Gilles (coord.), Dictionar de sociologie, Editura Polirom, Iasi, 1998. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucuresti, 1997. Haines, Rosemarie, Comunicarea televizuala, Editura Eficient, Bucuresti, 2000. Joule, K.V. & Beauvois, J.L.,Mic tratat de manipulare, Editura Antet, Oradea, 1997.

10. Kapferer, Jean - Noel, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993. Lorenz, Konrad, Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate, ED. Humanitas, Bucuresti, 1996.

12. Mige, Bernard, Societatea cucerita de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2004 Moscovici, Serge, Psihologia sociala sau masina de fabricat zei, Ed. Polirom, Iasi, 1997. Muchelli, Alex, Tehnici de manipulare, Ed. Polirom, Iasi, 2002. 15. O'Donnell, Jowett, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982.. Peretti, Andre de (coord.), Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2001 Roth, Andrei, Modernitate si modernizare sociala, Ed. Polirom, Iasi, 2002.

18. Zamfir, Catalin (coord.), Dictionar de Sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1998.

Resurse web

http://www.leadercommunications.com/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid =33 - legile manipularii http://www.stopcalomnia.ro/product.php/Formele_si_modurile_de_manipulare_prin_telev iziune_-_partea_5/14/ http://www.aber.ac.uk/media/index.php - The media and Communications Studies Site Joshua Meyrowitz (1986) : No Sense of Place : The Impact of Electronic Media on Social Behavior. Oxford: Oxford University Press http://www.aber.ac.uk/media/sections/go.php?url=http://www.aber.ac.uk/media/Students/ rtf0401.doc&f=1 - Fowler, Rhys (2004) 'Electronic Media: Changing Social Behaviour?'