Sunt oameni care au venit in Biserica, insa o plac doar in parte.

Treptat, de-a lungul anilor, au ajuns s constate un adevr cumplit in strfundul sufletului lor: au un dispre profund fa de Ortodoxie. O boal cumplit, a unui cinism trdtor, incepe s domneasc printre ei, asemenea nelegiuirii lui Ham (Facerea 9:20-27). Asta ii va molipsi si pe cei din jurul lor, intr-un fel sau altul.
*

Puterea vrjmasului care crete din ce in ce mai mult inluntrul Bisericii, printre cretinii care au devenit reci din punct de vedere duhovnicesc, este infinit mai primejdioas dect orice for sau prigoan din afar .
Arhimandritul Tihon s-a botezat la vrsta deplinei cunotine. In 1982, la scurt vreme dup ce a absolvise cursurile Academiei de Film, intr-o Uniune Sovietic fi prigonitoare a credinei, i a ales s intre in monahism, formndu-se duhovnicete pe seama Printelui Ioan Krestiankin marele duhovnic de la Mnstirea Peterilor din Pskov. La mnstire, scrie el: mi s-a deschis pe neateptate o lume nou, de o neasemuit frumusee. Este in prezent egumenul Mnstirii moscovite Sretenski i directorul seminarului monahal de acolo. A avut un rol insemnat in reunificarea Bisericii Ruse din afara granielor cu Patriarhia Rus, din 2007. A ajuns cunoscut in mediile ortodoxe de la noi pentru filmul documentarCderea unui Imperiu lecia Bizanului (2008), ct i pentru volumul aprut de curnd la Editura Egumenia Nesfinii Sfini (declarat in 2012 de ctre Uniunea Scriitorilor rui Cartea anului). ***

De vorba cu Arhimandritul Tihon (Sevkunov): Adu-i aminte de dragostea ta dinti! - cf. Apocalipsa (2:4-5)
Ascultndu-i pe Prini vorbind despre starea deczut a cretinilor din zilele noastre, i incuviinm, de cele mai multe ori aezndu-ne pe o poziie acuzatoare, fr a bnui mcar in autosuficiena noastr c, printre cei vizai cel dinti sunt eu. (I Timotei 1:15) Pornind cu acest reper in lectura cuvintelor tari ale Printelui Tihon ce urmeaz, vom avea ansa nu doar a ne pune un diagnostic sincer al lncezelii care ne macin (cci dac am pierdut dorina de a-L inha pe Dumnezeu, atunci avem motive serioase de ingrijorare), ci mai ales, vzndu-ne boala, s o putem tmdui, prin simpla redeteptare in noi a gustului de Dumnezeu numit in Scriptur dragostea dinti (A.S.)

<img class="aligncenter size-full wp-image67727" alt="OLYMPUS DIGITAL CAMERA" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2013/08/arh-tihon-1.jpeg" width="300" height="266" /> - Printe Tihon, de ce ni se rcete credinta? Cum de ne-am pierdut dragostea [si bucuria] pentru sfintele slujbe, pentru rugaciune [...]? - Odat, intr-o discuie despre viaa monahal, un printe mi-a spus c cea mai mare problem a monahismului contemporan este nehotrrea. S-ar putea spune, probabil, acelai lucru nu numai despre clugri, ci si despre muli dintre cretinii notri din ziua de azi . Hotrarea, curajul si nobleea duhovniceasc care vine impreun cu ele sunt din ce in ce mai greu de aflat. Ins dac oamenii ar inelege cu toat fiina lor, in intreaga via, c cel mai important lucru indiferent de cte piedici sau ispite ar avea este s mergi ctre Dumnezeu, sa-I fii credincios Lui, atunci nu s-ar mai cltina din credin att de mult incat s o piard. Criza credinei despre care vorbii se vede mai ales la adolescenii notri. Copii de 8-9 ani merg la biseric si cnt n stran, uimindu-i si incantandu-i pe toi in jurul lor. Ins cnd ajung pe la 14-16 ani, muli dintre ei dac nu majoritatea nu mai vin la biseric. - De ce se intampl asta? - Copiilor nu li se face cunotin cu Dumnezeu. Bine, e drept, au fost familiarizai cu slujbele, cu rnduiala din biseric si cu vieile sfinilor povestite pe inelesul lor. Ins cu Dumnezeu nimeni nu le-a facut cunotin. Nu s-au intalnit niciodat cu El. Din pricina asta, prinii, colile de Duminic i oricat de trist ar fi! preoii le construiesc casa credinei copilriei pe nisip (Matei 7:26), iar nu pe piatra care este Hristos. Cum e posibil ca nite copii s nu-L observe pe Dumnezeu, n ciuda tuturor eforturilor ct se poate de sincere ale adulilor de-a le insufla credina? Cum e posibil s se ajung la situaia in care copiii sa nu -i gseasc inluntru puterea s-L vad pe Mntuitorul Hristos in viaa lor de copii si in Scriptur? Pentru a rspunde la aceast intrebare, trebuie s ridicm inca o problem legata de aduli i care se reflect in copiii notri ca intr-o oglind. Astfel de lucruri se intmpl atunci cnd si prinii, preoii una invaa si alta triesc. Asta este cea mai infricotoare lovitur pe care o poate suferi fragilitatea credintei din copilarie o drama insuportabila pentru mintea sensibila a copiilor.

Imi vine in minte un caz anume. In 1990, la prima mea cltorie n Germania, am pri mit, spre marea mea surprindere, o lecie bun de la un preot catolic. Am fost uimit de enoriaii lui: erau tineri foarte curai, intre 16 i 20 de ani, care se strduiau sincer s duc o via cretin. L-am intrebat pe preot cum reuea s-i apere pe adolesceni de presiunea agresiv a ispitelor si de mulimea de distracii cu care colegii lor din Occident sunt att de obinuii. S-a uitat la mine cu totul consternat. Apoi a rostit nite vorbe care, n simplitatea si claritatea lor, pur i simplu m-au copleit si regret foarte mult ca n-am auzit asta de la un preot ortodox: Pi, ei, pur si simplu, l iubesc pe Hristos mai mult dect toate distraciile astea!. - Si la noi e alt situaie? - Bineineles c nu! Slav Domnului, avem i noi o mulime de exemple strlucite. In Seminarul nostru de la Sretenski vd mereu tineri deosebit de curai i de sinceri dei, sigur, mai sunt si ispite de tot felul. Aa e viaa.

Caut-L pe Dumnezeu cu orice pre cu incapanare i tenacitate!

- Dar acetia sunt adolescenti. Ce ne putei spune despre adulii care vin la biseric? - Nu-i nici o diferen. Si n cazul adulilor se intmpl acelai lucru. i noi ne rnim unii pe alii (in cazul acesta, cei mici despre care vorbete Mntuitorul nu sunt neaprat copiii, ca varst), prin credina noastr cldicic, prin inclcrile noastre cu bun -tiin ale poruncilor Evangheliei, prin vieile noastre lipsite de curie. Incet-incet, oamenii incep s cread c un cretin poate duc viaa cum i convine. Cnd se ajunge aici, cei care au venit la credin la vrsta matur ii pierd treptat interesul pentru viaa duhovniceasc; ajung s fie obosii de toate lucrurile astea. Nu au o comuniune real cu Dumnezeu, ceea ce inseamn c nu au via in duh. In primii trei-patru ani de credint, Ortodoxia e interesant; noua viat e captivant i eti copleit de un val de impresii noi. Dar apoi toate devin rutin. Probabil asta seamn cu viata de familie. Pe msur ce trece timpul, trebuie s facem eforturi si s rbdm i s ne rbdm pe noi, n primul rnd. E, intr-adevr, greu. Oamenii care vin la credint, s zicem, la 25 de ani, mai au inc in fa 50 de ani de astfel de eforturi. Aa a fost dintotdeauna; nu trebuie s ne mirm. Uscciunea aceasta este, de regul, o etap de neocolit n viaa duhovniceasc. Sfntul Teofan Zvortul, de pild, a scris multe lucruri interesante pe tema asta. Partea asta de drum este o pustie prin care omul trebuie s treac. Din pcate, nu toi fraii si surorile noastre reuesc s o depeasc. Sunt si unii care se impotmolesc definitiv i cu mult plcere in aceste nisipuri sterpe. Poate fi cumplit de greu sa-i tragi afar! - Cum ajunge s se instaleze aceast uscciune? Cineva face tot ceea ce trebuie sa faca: se spovedete, mrturisind toate lucrurile care tie c se numesc pcate; face pravila de rugciune; se apropie de potirul Sfintei Imprtanii si cu cat face aceste lucruri, cu atat simte c toate sunt doar formalism, iar toate aciunile lui de a citi, de a sta la slujbe si a se spovedi devin din ce in ce mai mecanice. Ce-i de fcut in situaia asta? - In Sfnta Scriptur se spune foarte lmurit cum s-i readuci sufletul la via, cum s i-l faci din nou tnr si viu: Cutai-L pe Domnul, i va viia sufletul vostru (Psalm 68:33).

Caut-L pe Dumnezeu cu orice pre cu incpnare si tenacitate! Si atunci fagduina Domnului Iisus Hristos se va implini: Cutai si vei afla (Matei 7:7; Luca 11:9) Dar dac nu-L mai cutm pe Dumnezeu, dac s-a pierdut setea dup Dumnezeu, dac s-a pierdut dorina de a-L inha pe Dumnezeu, atunci avem motive serioase de ingrijorare. Trebuie s folosim orice mijloc posibil pentru a trezi n sufletul nostru aceast dorin. Fr de ea, nu putem dobndi nimic bun. Sau, in cel mai bun caz, va trebui s ateptm aa cum atepi ploaia izbvitoare pe un pmnt uscat s fim trecui prin incercri extraordinare, prin boli, dureri adnci si ispite.

Acolo stau nite nevoitori extraordinari la etajul 8 sau 12, intr-un bloc!
- Dar e posibil pentru un mirean s triasc la o asemenea msur? - Pentru mireni? Da, sigur c da, e posibil chiar si pentru mireni. Dup cum spunea Printele Ioan Krestiankin, in vremurile noastre cretinii puternici se mntuiesc in lume, iar cei slabi in mnstiri. Cnd asculi oamenii la spovedanie i stai de vorb cu credincioii, ii, dai seama ce nevoitori uimitori sunt printre mireni i la o asemenea msur, incat noi, cei care ne numim monahi, avem de invat de la ei. Imi aduc aminte cum, pe la mijlocul anilor 80, m plimbam odat prin Mnstirea Pskov cu Printele Ioan Krestiankin. Dintr-o dat, un tnr agitat a alergat spre printe i a inceput s se vaite n gura mare: Printe! Moscova e un ora ingrozitor! Un nou Babilon! Oamenii sunt fr-de-Dumnezeu si cumplii!. La care Printele Ioan i-a astupat gura cu mna si i-a spus cu asprime: Ce vorbeti? La Moscova se svresc in fiecare zi patruzeci de Dumnezeieti Liturghii, in patruzeci de biserici! Acolo stau nite nevoitori extraordinari, netiui de lume, undeva, la etajul 8 sau 12, intr -un bloc! Adevrai sfini, cum nici mcar nu poi s-i inchipui dumneata!. Am rmas uimit la vremea respectiv, pentru c eram obinuit s cred c toi nevoitorii triau numai in mnstiri de prin pustie, din Solovki sau Egipt. i astzi eu insumi vd, cu adevrat, nevoitori uimitori: simpli mireni, de la care am de invtat i care m ajut la mntuire, smerindu -m, oameni care-mi dovedesc c poti s duci o viat cu adevrat nevoitoare cretineasc n vremurile noastre. - Ce inseamn aceast via cretineasca? - Implinirea poruncii lui Hristos de a-L iubi pe Dumnezeu si pe aproapele. i sunt oameni obinuiti: femei, tineri, tinere, adulti. Nici nu mai vorbesc despre bunici ei tin nite pravile de rugciune care, sincer vorbind, l-ar ruina pan si pe un clugr. Mai mult, tin aceste pravile cu statornicie, de zeci de ani de zile si cu siguranta absolut c nu fac nimic deosebit! De pild, tiu o femeie care citete un anumit numr de catisme pentru fiul ei mai mare; apoi un numr pentru cel mijlociu; apoi un alt numr pentru fiica ei cea mai mic. Apoi spune Rugciunea lui Iisus de 1.500 de ori, doar ca s-i simt starea de pctoenie mcar un pic. Apoi inc nite rugciuni de mijlocire pentru altii, si un acatist cum s-ar putea fr acatist? V vorbesc aici de pravila real a unei credincioase pe care o cunosc. Asemenea nevoitori brbati si femei sunt nenumrati! i, pe lang ceea ce fac, mai au si de lucru: merg la cumprturi, spal, calc rufe, ii cresc copiii si nepotii. i nici nu se mndresc, nici nu se slvesc in deert; nu se gandesc in nici un fel la propria persoan si sunt gata in orice clip s-i slujeasca aproapele. Simpla prezent alturi a unor astfel de oameni te ajut extraordinar de mult s capeti ndejde si hotrare.

E n interesul nostru sa ne apram propria trndvie

- Dar, bine, adevratul cretinism nu insearnn s stai si s citeti rugciuni - Bineinteles, nu s stai si s citeti rugciuni ci mai degrab s ai o rugciune ca o comuniune vie cu Dumnezeu! Trebuie s inelegem, pur si simplu, c pot exista multe feluri de rugciune. Sfinii Prini aveau simirea c viaa duhovniceasc este dat de calitatea si curia rugciunii. Dar, se inelege de la sine, dac cineva are impresia c se roag, dar n acelai timp este mnios si nu are dragoste pentru aproapele, atunci nu poi decat s -i plngi de mil. tii poate oi fi eu norocos, dar de mult n-am mai intlnit astfel de oameni. - Sunt multe exemple de tineri care slujesc in biseric, dar nu-i ajut familiile in nici un fel. - Ei bine, i se mai intmpl cte unuia se adnceasc n viaa duhovniceasc si s se indrepte ctre un el mre, si in acelai timp s calce peste bieii lui apropiai. Pentru asta exist printele duhovnic. Vine un moment, vine o nenorocire, in cele din urm, vine o cdere. Dar n-a vrea s vorbesc despre asemenea cazuri triste ca i cum ar fi norma zilelor noastre. M gndesc mai degrab la ele ca la o boal a copilriei. Muli au avut varicel, dar puini au rmas cu urme pe fa. - Dar astzi se vorbete tocmai despre asemenea cazuri - Intr-un anume fel, in ziua de azi a devenit de bon ton in mediile ortodoxe s spui c cineva se roag peste msur: ii face pravila, canoanele si catismele pur si simplu, e prea evlavios. Ca si cum i s-ar pune un diagnostic. Ins noi ne asumm acest rol de judectori nu pentru c am suferi de un exces de discernmnt duhovnicesc, ci mai degrab dintr-o lips de credin; din lenea noastr, din iubirea de sine. Pentru c, nu-i aa?, e in interesul nostru s ne aprm propria trndvie, aa c ne zugrvim cu bun tiin asemenea chipuri, cam ca Ferapont din Fraii Karamazov v aducei aminte c in romanul lui Dostoievski e descris un nevoitor de un pseudo-ascetism crud si neinelept. Sa tii c exist un pericol real in rvna aceasta cu care accentum si exagerm asemenea cazuri nesntoase, folosind astfel aceste exemple pentru a incepe insesizabil pentru noi inine s ne aprm propria neglijen si credin cldicic. In biserici a ajuns ceva foarte obinuit s circule de la un om la altul stereotipuri rutcioase i periculos de generalizante: Dac femeile merg la biseric, sunt nite babornie nenorocite; dac sunt tineri, inseamn c au probleme cu nervii; dac sunt aduli, nseamn c sunt nite ratai; dac slujesc in altar, nseamn c i-au lsat de izbelite familiile ca s fie in biseric; dac sunt monahi, inseamn c sunt lacomi de avere i hulitori. - Dar uneori chiar aa este - Cine-ar putea spune c nu-i aa? Dar de ce s incerci s te convingi pe tine si pe cei din jur, cu o struin demn de-o cauz mai bun, ca situaia asta este generala in Biserica noastr?

Cinismul i cretinismul sunt incompatibile - Am fcut odat un tur al forumurilor ortodoxe de pe Internet i pur si simplu nu mi-a venit s cred cnd am vzut maliiozitatea cinic pe care unii ortodoci care se mai consider foarte invai in problemele bisericeti o manifest nu numai fa de clerici (pentru care nu au nici un pic de cinstire), dar chiar si fa de mirenii cei mai evlavioi. - Ei le spun ortoicnii - Mi-e team c astfel de expresii nu au aprut de nicieri; s-au nscut chiar in snul mediului ortodox, pentru c numai unii dintr-ai notri puteau s arunce asemenea zeflemele ascuite. Ins, indiferent de unde-ar fi venit, au fost adoptate cu entuziasm de-ai notri. Si acesta e un fenomen cu adevrat tulburtor n comunitatea noastr cretin. Mai mult: incepem, puin cte puin, s ne privim att pe noi inine, ct i pe cei din jurul nostru prin prisma unor astfel de notiuni peiorative. Un astfel de cinism, de fapt, ii are originea in insi boala aceasta a credinei cldicele, care i-a molipsit pe cretini inc de pe vremea Bisericii din Laodiceea (Apoc 3:15-16). Puterea vrjmasului care crete din ce in ce mai mult inluntrul Bisericii, printre cretinii care au devenit reci din punct de vedere duhovnicesc, este infinit mai primejdioas dect orice for sau prigoan din afar. Cnd se adun oameni din generaia mai in vrst, de multe ori spun: Ce bine era in anii 60 i 70! Ce credin era pe-atunci!. Noi vorbim aa nu numai pentru c incepem s imbtrnim, s bombnim, ci pentru c chiar aa stteau lucrurile. Pe vremea aceea exista o opoziie din afar fa de Biseric, din partea statului, ins noi eram unii i ne pretuiam unul pe altul. Termenul de orto-icnii nu putea veni, pe vremea aceea, dect din tabra vrjma. Un ortodox n-ar fi folosit, si nar fi repetat niciodat asemenea cuvinte. Ins acum le auzim in mediile bisericeti, iar cei care le rostesc le arunc cu mndrie! Sunt oameni care au venit in Biserica, insa o plac doar in parte. Treptat, de-a lungul anilor, au ajuns s constate un adevr cumplit in strfundul sufletului lor: au un dispre profund fa de Ortodoxie. O boal cumplit, a unui cinism trdtor, incepe s domneasc printre ei, asemenea nelegiuirii lui Ham (Facerea 9:2027). Asta ii va molipsi si pe cei din jurul lor, intr-un fel sau altul. La urma urmelor, noi chiar suntem un singur Trup Biserica i, de aceea, trebuie s i se pun cumva stavil acestei boli. Nu ne mai rmne decat s ne amintim de cuvintele Sfntului Ignatie Briancianinov, care spunea: Apostazia este ingduit de Dumnezeu: s nu incerci s o opreti cu

mna ta slab. Ins mai departe spune: Trage-te de-o parte i pzete-te tu insui de ea nu s fii cinic.
- De ce nu? La urma urmei, judecaile cinice pot, uneori, sa fie foarte la obiect - Unii nevoitori ar putea spune nite lucruri foarte aspre, cum fcea Sfntul Leonid de la Optina. Chiar si astzi, la Moscova, avem un protoiereu care e capabil de glume att de inteligente, incat e bine s fii atent ca s nu te prind pe picior greit. Ins nimnui nu i-ar trece prin cap s spun c e cinic, pentru c nu este rutate in glumele sfintiei sale. O remarc grav si plin de spirit, atunci cnd o persoan care se comport prostete sau fr ruine trebuie pus la punct, sau cnd vrei protejezi pe cineva de un entuziasm excesiv, poate fi chiar de folos. Ins cinismul i cretinismul sunt incompatibile. Baza cinismului orict ar incerca s aduc indrepttiri! nu poate fi decat un singur lucru: necredina.

Cinismul este foarte adesea boala Ortodoxiei profesioniste

Odat mi s-a intmplat s pun aceeai intrebare unor nevoitori, Printelui Ioan Krestiankin i Printelui Nicolae Gurianov: Care e boala de care suferim cel mai mult in viaa bisericeasc a zilelor noastre?. Printele Ioan mi-a rspuns imediat: Necredinta!. Am fost uluit: Cum aa? Dar preoii?. Printele Ioan mi-a rspuns din nou: La fel si pentru preoti: necredina!. Mai tarziu l-am vizitat pe Printele Nicolae Gurianov, care, independent de Printele Ioan, mi-a rspuns acelai lucru: Necredina. Oamenii nu-i mai dau seama c si-au pierdut credinta. Cinicii au intrat in Biseric: triesc in ea, s-au obinuit cu ea si nu in neaprat s-o prseasc, de vreme ce totul le-a devenit att de familiar. Si cum se vede situaia asta din afar? Cinismul este foarte adesea boala Ortodoxiei profesioniste. - Cnd am citit memoriile lui Nesterov, ma trezeam gndindu-m c astazi ar fi luat peste picior. De exemplu: Mama s-a dus paraclisul Ivironului. Poseta ei, in care avea bani, i-a fost furat; dar bine c a reusit s se inchine la icoan. Toat lumea ar spune imediat: Uite, o orto icnit! -Acum douzeci de ani, am fi spus despre o asemenea persoan: Doamne, ce credin! Ce frumos!. Ins propirea credinei ortodoxe a ajuns astzi o provocare deloc mic pentru cretini. Amintii-v cuvintele din Apocalips: Fiindc tu zici: Sunt bogat m-am imbogit i de nimic nu am lips! Si, nu stii ca tu esti cel ticlos vrednic de plns, srac i orb i gol! (Apoc. 3:17). Am devenit sraci in credin i, din cauza asta, muli se satur de gndul de a fi ortodox doar uitndu-se la noi. Continu s fie ortodoci din inerie, datorit dragostei celei dinti: mai in inc minte ct de mult au dobndit n Biseric si mai ndjduiesc inc s primeasc harul. - Parinte, cum sa facem sa ne indreptam viata noastra duhovniceasca?

- Cea mai mare bucurie in viaa duhovniceasc este s descoperi mereu ceva nou. Poart in minte bucuria cu care te-ai trezit Duminic dimineat ca s te duci la Liturghie; nesaul cu care ai citit din Sfinii Prini, descoperind tot timpul ceva nou. Dac Evanghelia nu ne mai arat nimic nou, asta nu inseamn dect c noi suntem cei care ne-am inchis i nu mai lsm s ne fie artat nimic nou. Purtai in minte cuvintele lui Hristos, adresate Bisericii din Efes: Adu-i aminte dragostea ta cea dinti (cf: Apoc. 2:4-5). Interviu realizat de Anna Danilova, redactor-ef la PravMir.ru Traducere de Mihaela Mihil