Sunteți pe pagina 1din 15

Maitreyi de Mircea Eliade

Maitreyi de Mircea Eliade


Mircea Eliade ( 13 martie 1907, Bucureti - 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficiune, eseist, filozof i profesor romn la Universitatea din Chicago. Se naste la Bucuresti, unde face scoala primara si Liceul Spiru Haret. Debuteaza in ultimul an de liceu cu articolul Cum am descoperit piatra filozofala. Tine un jurnal personal si scrie proza autobiografica, publicata cu titlul Romanul adolescentului miop.

In anul 1928, isi ia licenta la Facultatea de Filozofie si Litere a Universitatii din Bucuresti, perioada in care se sinte tot mai atras de spiritualitatea Orientului. Primeste o bursa de studii in India si urmeaza la Calcutta cursuri de sanscrita si filozofie indiana. Sta in casa profesorului sau Surendranath Dasgupta, de a carui fiica de 16 ani, Maitreyi, se indragosteste. Se reintoarce in tara, in decembrie 1931, si este numit asistent la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii Bucuresti (1933), dupa ce, cu putin inainte, devenise doctor in filozofie cu o teza despre filozofia si practicile yoga. Experienta intima a sederii in India se va regasi in romanul Maitreyi (1933), carte pentru care este premiat de Societatea Scriitorilor Romani. Publica romane, carti de eseuri, studii si articole, lucreaza intens, febril, convins ca face parte dintr-o generatie care trebuie sa irupa in istorie. In 1940, este numit atasat cultural la Londra, apoi la Lisabona. Invitat, in 1945, se predea un curs de istorie a religiilor la Scoala de inalte studii din Paris, va alege calea exilului, pana la sfarsitul vietii.In Franta, se imprieteneste cu mari personalitati, in special cu orientalisti. In anul 1956, pleaca in S.U.A., unde a fost profesor la Universitatea din Chicago , titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962 , devenita ulterior catedra Mircea Eliade. Naturalizat cetean american n 1966,el a fost onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume tiinifice, opere literare i eseuri filozofice traduse n 18 limbi i a circa 1200 de articole i recenzii cu o tematic extrem de variat, foarte bine documentate, Eliade a scris peste 80 de volume, fr a lua n calcul jurnalele sale intime i manuscrisele inedite.Este ales membru a numeroase societati culturale si membru al academiilor americana, britanica, austriaca, belgiana. In exil, publica nuvele fantastice, amintiri, romanul Noaptea de Sanziene, precum si marea sinteza Istoria credintelor si ideilor religioase (1976-1978), care il impune ca unul dintre cei mai importanti cercetatori ai domeniului pe plan mondial.

Context

Scrierile literale ale lui Mircea Eliade reprezint dou tendinte ireconciliabile: pe de o parte experienta , autenticitatea, trairea nemijlocita, intensa a realitatii, mai ales sub aspect spiritual si erotic, pe de alta parte fantasticul, reflectand experienta sacrului.
Gide-ism

Cu privire la prima tendinta, G. Calinescu afirma ca Mircea Eliade reprezinta cea mai integrala ( si servila ) intrupare a gide-is-mului la noi .

Aprecierea se refera la faptul ca pentru romancierul Mircea Eliade, ca si pentru scriitorul Andr Gide, sensul artei este cunoasterea ( intelegere instruirea de esente pe cale mitologica ) . Artistul traieste intens raul si binele eliberandu-se de amandoua, ramanand cu o intacta curiozitate si isi noteaza cu raceala experimentele in caiete . Orice rand trebuie sa fie autentic ( documentar in sensul semnificatiei interioare) si atunci stilul e un fel de a te prefera pe tine adevarului. (G. Calinescu ). Romanul Maitreyi de Mircea Eliade face parte din prima tendinta, fiind un roman modern subiectiv, de analiza psihologica, un roman al autenticitatii si al experientei, dar si un roman exotic. Aparut in 1933, romanul s-a bucurat la aparitie de un mare succes de critica si de public, care a trecut repede granitele tarii.
Argumentare

Este un roman al experientei si al autenticitatii pentru ca valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii. Proza experientei se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate, prin utilizarea unor elemente care tin de realitate ( jurnalul din India al scriitorului, elemente autobiografice, scrisori, etc.).
Roman al experientei

Desi este un roman cu surse autobiografice, iar Allen este un alter-ego al scriitorului, experientialismul / trairismul nu provine din legaturile cu viata reala a autorului, ci din faptul ca romanul creeaza impresia de viata autentica, iar eroii lui isi traiesc iubirea cu intensitate, ca experienta definitorie a existentei.
Roman subiectiv

Romanul experientei se aseamana cu romanul subiectiv : naratorul are o cunoastere partiala a realitatii, pentru ca el este si personaj. Naratiunea se desfasoara asadar la persoana intai. Deosebirea fata de romanul subiectiv este aceea ca personajul-narator al romanului experientei nu se lasa dus de sentimente, priveste faptele propriei vieti si, mai ales cele pe care le produce vietii celorlalti cu un fel de curiozitate rece, ca aceea cu care omul de stiinta urmareste evolutia experimentului. Este vorba, de altfel, de un experiment incheiat, pe care l-a depasit, ca sa poata trece catre o alta experienta a cunoasterii. Romanul este un jurnal subiectiv, povestit la persoana intai, dar ulterior ca timp intamplarilor, ceea ce aduce si o distantare din punct de vedere al afectivitatii.
Experientialismul/ Trairismul

Critica literara a evidentiat relatia dinte exotism si trairism in roman: Aparent exotic, Maitryi reconstituie o relevatoare diagrama a inaltarilor si caderilor pe care le poate cunoaste iubirea intre doi oameni cu formatii sufletesti foarte diferite. Adevarul psihologic strapunge insolitul situatiilor si confera experientei o densa substanta omeneasca. (Ovid S. Crohmalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, I )
Romanul exotic

Intaiul nostru roman exotic isi datoreaza aceasta calitate mai putin decorului, cat mai ales aspectelor sociale din Calcutta si din familia bengaleza in care patrunde europeanul, dar si prin Descoperirea sufletului feminin indian, o adevarata terra incognita pentru un european (Ovid S. Crohmalniceanu) . In Calcutta traieste o lume pestrita, formata din trei comunitati : cea autohtona, foarte conservatoare ; apoi comunitatea alba, preponderent engleza si o comunitate eurasiatica, dispretuitoare fata de indigeni, dar grabita sa-i imite pe europeni. In acest cadru social se desfasoara idila intre doua fiinte de rase deosebite, despartite prin moravuri, unite de universalitatea dragostei, o veche tema romantica ( G. Calinescu ), Allan si Maitreyi sunt intruchipari exotice ale unui mit etern : acela al cuplului de indragostiti. (Eugen Simion ).
Surse autobiografice

Romanul Maitreyi valorifica aspecte autobiografice : o poveste de dragoste traita de autor alaturi de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade petrece mai multi ani, dedicandu-se studiilor de orientalistica la Universitatea din Calcutta. Notele din jurnalul acestei perioade vor sta la baza creatie epice, care apartine fictiunii, fiind modificate numele si ocupatiile unor personaje, ca si finalul intamplarii, dupa cum marturiseste Mircea Eliade in Memorii.
Tema

Tema romanului este iubirea incompatibila.Povestea nefericita traita de cuplul de indragostiti Allan si Maitreyi,in decor exotic,aminteste de Romeo si Julieta sau de Tristan si Isolda,incat se poate spune ca prin acest roman Mircea Eliade a sporit cu unul seria miturilor erotice ale umanitatii. O alta tema prezenta in roman, care a adus interesul maxim in epoca,o constituie prezentarea lumii exotice a Indiei.Din acest punct de vedere,dragostea dintre Allan si Maitreyi poate fi pusa si pe seama unui destin tragic,al unei incompatibilitati date de diferenta de cultura,de civilizatie.De aici si framantarea accentuata a personajuluinarator,care,pentru dragoste,ar trebui sa treaca bariere dure,una dintre ele

fiind tocmai tipul diferit de sensibilitate al sufletului indian.Astfel,armonia cu natura,ilustrata cel mai puternic de momentul in care Maitreyi ii povesteste despre logodna sa cu un copac i se pare europeanului absurda.
Titlul

Titlul cartii coincide cu numele personajului principal feminin-Maitreyiconsiderata de critica literara cel mai exotic personaj feminin din literatura romana, ,,femeie si mit,in acelasi timp, ,,simbol al sacrificiului in iubire (Pompiliu Constantinescu). Romanul este structurat in cinsprezece capitole,iar intamplarile sunt relatate la persoana I,din perspctiva personajului-narator,europeanul Allan.
Tehnici compozitionale

Formula care sintetizeaz problematica romanului este cea a autenticitii, prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I, introspecia si autoanaliza lucida. Autenticitatea este sustinuta atat prin utilizarea tehnicii narative moderne, secvente din jurnal fiind introduse in naratiunea romanesca, cat si prin anticalofilismul declarat de narator : ,,eu nu stiu sa povestesc. E un dar asta al povestilor. Nu-l are oricine. Tehnica narativ este una modern, fcndu-se apel la fluxul memoriei, care dizolv cursul firesc al povestirii n mbinarea prezentului cu trecutul n diferitele lui etape. Ca in orice roman in care domina perspectiva analitica, de data aceasta o analiza care incearca sa se obiectivizeze, sa priveasca ,,rece intamplarile, indicii spatio-temporali nu sunt bine accentuati. Aciunea se desfaoar la nceputul secolului, pe trmul misterios al Indiei. Mai clar apare timpul scrierii, la distanta de incheierea evenimentelor relatate, distanta ca si timp, dar si ca spatiu, pentru ca Allan scrie jurnalul intr-o manastire din Himalaya. Datele realitatii par a avea mai multa amploare prin acest act al rememorarii, decat in momentul in care au fost traite. Chipul Maitreyi devine enigmatic dar pregnant doar odata cu retragerea lui in amintire : ,,Fapte de mult uitate isi recapatau prospetime si inchipuirea mea le implinea, le adancea, le lega intre ele. Metoda romanului experientei, unul dintre indicii pe care ii putem folosi pentru a-l deosebi de romanul subiectiv este ca, dincolo de aceasta distantare prin scris, faptele trecutului pastreaza totusi o cronologie( deoarece ele redau chiar parcursul experientei).
Relatia dintre incipit si final

Incipitul romanului coincide cu inceputul rememorarii prin scris, de aceea naratorul-personaj, inginerul Allan pare a fi preocupat de exactitatea momentului in care a inceput experienta povestita: Am sovait in fata acestui caiet pentru ca nu am izbutit sa aflu inca ziua precisa cand am intalnit-o pe Maitreyi Incipitul este deci in acest roman al experientei o stabilire initiala a datelor experientei, care sunt insumate cu grija, spre deosebire de romanul subiectiv. Cel care alcatuieste jurnalul experientei pare a dori sa priveasca totul asemenea omului de stiinta care nu uita niciun detaliu, pentru ca altfel ar putea fi stirbit sensul intreg. In mod simetric, finalul aduce restabilirea timpului prezent al scrierii (corespunzand perioadei petrecute la manastirea din Himalaya). Este si punctul final al experientei, care a ramas departe, ca un fel de treapta urcata de cel care mai are multe de parcurs. Relatia dintre cele doua componente, incipit si final este cea de a accentua faptul ca ceea ce romanul experientei(adica jurnalul scris de Allan) vrea sa realizeze este, in primul rand, un act de cunoastere. Finalul romanului ajunge la o concluzie fireasca pentru o astfel de formula narativa, subiectiva, cum este cea a jurnalului: realitatea este mult prea bogata, mai ales cand ea include o spiritualitate de alta rasa, asa ca raspunsurile pot fi doar banuite. Inceritudinea nu poate fi inlaturata.
Perspectiva narativa

Naratorul este protagonistul romanului, perspectiva narativa fiind subiectiva si unica (trasatura a romanului modern de tip subiectiv). Naratorul omniscient, obiectiv si naratiunea la persoana a III-a (specifice romanului traditional, obiectiv) sunt inlocuite in romanul modern de tip subiectiv prin naratiunea la persoana I, cu focalizare exclusiv interna/ viziunea impreuna cu. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Punctul de vedere unic si subiectiv, situarea eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate. Reprezentarea epica neutra a unor evenimente exterioare (in romanul traditional) face loc reprezentarii unei proiectii subiective in planul constiintei naratorului (in romanul modern subiectiv). Originalitatea romanului modern, amestec de jurnal intim i naraiune retrospectiv, este susinut de utilizarea tehnicii narative moderne, secvene din jurnal fiind introduse n naraiunea romanului. Astfel, jurnalul devine un pretext literar si o modalitate de confesiune si rememorare: "Totusi n-am scris nimic in jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care

sa mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind evenimentele esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele". Romanul depaseste datele realitatii exacte, imediate, prin felul in care se deplaseaza personajul-narator fata de intamplari in jurnalul sau. Povestirea la persoana I, dar posterioara ca timp intamplarilor, duce la o distantare din punctul de vedere al afectivitatii. Autointrospectia constiintei si a sufletului, retrospectia, dialogul si monologul interior scot in evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de incertitudinea iubirii, aceste tehnici de analiza psihologica fiind proprii construirii personajului modern. Allan este intr-o permanenta deruta interioara: cand este un observator rece, cand este coplesit de fericire deplina. Insa principala dominanta a eroului ramine luciditatea, perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din jur. Inceputul relatiei dintre Allan si Maitreyi este total lipsit fie si de intuitia erosului, de acea iluminare spontana a "dragostei la prima vedere". "Niciodata nu m-am gandit la dragoste in primele cinci luni" marturiseste Allan cercetind jurnalul si cautind cu infrigurare momentul exact in care s-a aprins flacara iubirii.
Subiectul

Subiectul romanului se organizeaz n jurul cuplului Allan Maitreyi. Europeanul Allan, atras de exotismul Indiei, dar si dornic de a-si face o cariera se angajeaza in Calcutta, la o societate de canalizare a deltei. Allan supravegheaza lucrari la Tambuk i Assam, n jungl, unde se mbolnvete de malarie si este spitalizat. Aceast boal constituie intriga, reprezentand momentul care i schimb radical existena deoarece superiorul sau, inginerul hindus Narenda Sen, cu studii stralucite la Edinburgh, i propune s locuiasc n casa lui in timpul convalescentei, pentru a evita revenirea bolii. Pe lng ajutorul pe care i l-ar da tnrului englez faptul de a locui ntr-o familie, Narendra Sen intenioneaz s-l adopte ca fiu pe Allan, iar apoi s se mute cu toat familia n Anglia, pentru c n India ncepuse revoluia. Allan va afla mult mai trziu inteniile inginerului, dup ce crezuse la nceput c Sen vroia s-l nsoare cu fiica lui. Mutarea n casa inginerului declaneaz n viata lui Allan un adevrat proces iniiatic. Eroul devine astfel un fin observator al lumii indiene i hotrete s-i noteze observaiile ntr-un jurnal. Familia lui Sen este una tipic indian, unde tradiia este legea suprem, dup care se organizeaz i se structureaz totul. Allan observ c n familie brbatul este stapanul. Cele dou fiice ale sale, Maitreyi i Chabu, precum i soia lui, Srimate Devi Indira, l respect i l ascult cu o supunere oarb. O apariie stranie este Chabu, sora mai mic a Maitreyiei, care are un ten mai nchis la culoare,

motiv pentru care familia trebuie s-i pregteasc o zestre mai mare pentru ca acesta s se poat integra in societate. Atenia lui Allan este captat de Maitreyi, frumoas indian de 16 ani, prin care el descoper att lumea tainic a Indiei, ct i iubirea adevrat. Cnd o vede pentru ntia oar, Allan nu este impresionat, ba dimpotriv, adolescenta i se pare chiar urt cu ochii ei prea mari i prea negri, cu buzele crnoase i rsfrnte, cu snii puternici, de fecioar bengalez crescut prea plin, ca un fruct trecut n copt. La nceput, fata i apare asemenea unei fpturi nefireti: O priveam cu oarecare curiozitate, cci nu izbuteam s neleg ce tain ascunde fptura aceasta n micrile ei moi, de mtase, n zmbetul timid, preliminar de panic, i mai ales n glasul ei att de schimbat n fiecare clip, un glas care parc ar fi descoperit atunci, anumite secrete. Dup ce o privete ca pe o curiozitate, Allan o observ pe Maitreyi ntr-o alt postur, aceea a unei persoane distante, protocolare, chiar dispreuitoare. Iniial, ntlnirea dintre cei doi nu anun nimic deosebit, iar lui Allan i se pare c prinii fetei ncurajeaz prietenia lor n vederea unei eventuale cstorii. Treptat, se poate observa c Maitreyi devine pentru erou un univers, cci el vrea s descopere tot ce era sigilat i fascinant n viaa ei. Atracia spre Maitreyi are o serie de consecine: Allan ncepe s nvee bengaleza si el la randul lui o invata franceza si se desparte de grupul de prieteni europeni. Cu floarea roie pe care i-o ofer tnrului, Maitreyi declaneaz involuntar jocul seduciei. Din acest moment, se urmrete traiectoria capricioas a evoluiei sentimentului erotic, de la manifestarea echivoc de la nceput i pn la dezlnuirea ptima de care sunt prini cei doi ndrgostii. Strile interioare ale eroului ncep s fie contradictorii, dovad notaiile din jurnal: Maitreyi s-a schimbat fa de mine, a nceput s-mi fie drag (not: nu e adevrat), i sufr un pic de gelozie, de singurtate. O nou treapt a evoluiei acestei iubiri este marcat de lungile discuii ale celor doi tineri, dup cum noteaz Allan n jurnal: Patima crete, delicios i firesc amestec de idil, sexualitate, prietenie, devoie. Seducia continu cu jocul crilor, n bibliotec, jocul privirilor, al minilor, al atingerilor i al picioarelor. Treptat, Allan ncepe s contientizeze c sentimentele lui se modific i c ncepe s triasc o iubire fr precedent. Gesturi tandre, izbucniri neateptate, luciditate i tulburare, indiscreii abil camuflate alterneaz n comportamentul celor doi. Punctul maxim este atins n momentul n care Allan i declar iubirea. Maitreyi reacioneaz cu candoare: i acoper ochii i i rspunde c ea nu l poate iubi dect ca pe un scump prieten. Allan, derutat de atitudinea ngduitoare a familiei Sen, este gata s o cear n cstorie pe Maitreyi, dar ea i atrage atenia c un asemenea mariaj nu poate fi acceptat de prini. Fata, dei are premoniia finalului nefericit al iubirii lor, se avnt n acest vrtej pasional, asumndu-i toate riscurile.

Iubirea tainic a celor doi este deconspirat incontient de Chabu, sora mai mic a Maitreyiei. Allan este alungat din cas i i se interzice orice legtur cu familia i Maitreyi. Abia acum afl c o cstorie cu Maitreyi era imposibil, deoarece ea aparinea celei mai nobile caste indiene, a brahmanilor, iar cstoria cu cineva din afara castei sale ar fi adus dizgraia ntregii familii. Ruptura aduce supliciul, boala, martirajul n casa inginerului Sen: tatl orbete, Chabu moare n urma unor crize de nebunie. Brutalizat de tat, Maitreyi ia asupra ei toat vina. nfrnt, fr vreo speran de a-i mai vedea iubita, alungat de Sen i ironizat de cunotinele sale, Allan prsete Calcutta. Eroul rtcete n Delhi, Simla, trece prin Naini-Tal i se ndreapt spre Himalaya, unde va tri n singurtate. Calmarea suferinei erotice, prin retragerea n pustnicie, confer experienei trecute o aur de mister. ncearc s aib relaii cu alte femei, ns observ cu durere c nu este capabil s uite zilele petrecute alturi de marea i unica sa iubire. Apariia lui Jeni Isaac, o sud-african rtcit n cutarea absolutului, i aventura trectoare cu aceasta, atenueaz criza, mpingnd amintirea dragostei trecute din plan concret ntrunul mitic. Plecarea din India i apare ca o izbvire. La Singapore, unde obinuse o slujb, se ntlnete dup un timp cu J., nepotul doamnei Sen, care i povestete de ncercarea disperat i inutil pe care o fcuse Maitreyi pentru a fi alungat din cas. Finalul accentueaz i mai mult aceast distanare de real, iar imaginea eroinei, care, n ncercarea de a se elibera de sub autoritatea familiei, se d unui vnztor de fructe, capt o dimensiune tragic. n ncercarea sa de a descifra adevrul despre Maitreyi, Allan d peste o scrisoare a acesteia. La vechile ntrebri fr rspuns se adaug altele, sporind tot mai mult misterul n care se pierde imaginea eroinei, finalul fiind unul deschis: Dac a fi citit scrisorile aduse de Khokha... Poate plnuise ceva. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. i vreau totui s scriu aici tot, tot. i dac n-ar fi dect o pcleal a dragostei mele? De ce s cred? De unde tiu? A vrea s privesc ochii Maitreyiei
Caracterizarea Maitreyei

Maitreyi, eroina romanului cu acelasi nume scris de Mircea Eliade, cel mai exotic personaj feminin din literatura romana, simbolizeaza misterul feminitatii. Aceasta este personajul principal, pozitiv ,inspirat din realitate,reprezentand tipul femeii hinduse,educat in spiritul supunerii absolute fata de familie, si este construit intr-o maniera realista prin tehnica acumularii detaliilor. Cel mai reusit portret al tinerei este cel realizat de Pompiliu Constantinescu intr-un studiu asupra romanului, care dateaza din 1933:,, In centrul romanului este fara indoiala figura imateriala si de o prezenta carnala atat de vie a Maitreyiei. Fiinta umana si aspiratie metafizica, naivitate

animala si trecere lunara printe nori diafani,ingenuitate si rafinament, pudicitate si indrazneala impetuoasa, pachet de senzatii forte si prelungire de vis magic, consumare de simturi si ecou de adoratie magica[]. Maitreyi este o femeie si un mit; este mai ales un simbol al sacrificiului in iubire , traind cu o intensitate si un farmec de substanta tare, aromitoare ca insesi parfumurile orientale. Portretul fetei,o adolescenta de 16 ani,fiica inginerului Narendra Sen din Calcutta, se realizeaza in intregime din perspectiva subiectiva a personajului -narator, Allan, care se indragosteste treptat de ea. Felul in care Allan o percepe variaza in functie de starile si sentimentele indragostitului,care sunt,prin excelenta, schimbatoare. Cand o vede prima oara , Allan nu este impresionat de Maitreyi, ba dimpotriva, adolescenta bengaleza i se pare chiar ,,urata-cu ochii ei prea mari si prea negrii, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea in plin, ca un fruct trecut in copt.(caracterizare directa). Aceasta impresie se schimba cand merge cu un prieten francez,Lucien Metz, la cina in casa familiei Sen:,, Maitreyi mi s-a parut,atunci,mult mai frumoasa,in sari de culoarea ceaiului palid, cu papucii albi cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galbene-si buclele ei prea negre,ochii ei prea mari, buzele ei prea rosii care au parca o viata si mai putin umana in acest trup infasurat si totusi transparent,care traia,s-ar fi spus,prin miracol, nu prin biologie.(caracterizare directa). Ba mai mult, rasul Maitreyiei-,,un ras nestavilit,contagios,un ras de femeie si de copil in acelasi timp-il fascineaza pe Allan. Pentru european , eroina este o faptura misterioasa:,, nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta,dar,cu toate acestea,invata sa-i descopere frumusetea:,,Nu are o frumusete regulata,ci dincolo de canoane, expresiva pana la rasvratire, fermecatoare,in sensul magic al cuvantului. Caracterizarea indirecta a fetei se constituie treptat, din fapte,gesturile si cuvintele ei, pe masura ce Allan se indragosteste. Plina de sensibilitate (atunci cand ii daruieste lui Allan o floare in care impletise un fir din parul ei), mandra si dispretuitoare in alte momente, cantand de una singura si intristandu-se dintr-o data, Maitreyi arata mereu o alta infatisare. Ceea ce impresioneaza la aceasta orientala este amestecul de nevinovatie si senzualitate, de Ia jocul copilaresc si naiv, pana la daruirea totala din clipele de dragoste. Treptat tanarul englez este fascinat de viata bengaleza, dar si de complexitatea sufletului Maitreyiei,dupa cum el insusi afirma:,,As vrea sa marturisesc de la inceput si raspicat ca niciodata nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in tovarasia Maitreyiei. Ma ispitea mai mult faptul ei,ceea ce era sigilat si fascinant in viata ei. Daca ma gandeam adesea la Maitreyi, daca in jurnalul meu din acel timp se gesesc notate o seama din cuvintele si intamplarile ei,daca,mai ales,ma turbura si ma nelinistea-aceasta se datora straniului si neintelesului din ochii,din raspunsurile,din rasul ei. Dar

as minti daca n-as spune ca intreaga mea viata din Bhowanipore-nu numai fata-mi se parea miraculoasa si ireala. Adolescenta,poeta precoce preocupata de filozofie si apreciata in cercurile intelectuale bengaleze,care tine conferinte despre esenta frumosului,copil si femeie, in acelasi timp,(,,Stiu ca e inimaginabil de senzuala,desi pura ca o sfanta remarca Allan), Maitreyi reprezinta pentru Allan un mister inepuizabil si o caracterizeaza drept,, cea mai talentata si mai enigmatica fata pe care o cunosc. ,,Setea violenta,mistica,dupa puritate a fetei il emotioneaza pe european si,de asemenea, ingenuitatea,inocenta sufletului ei indian il impresioneaza. Inca din copilarie Maitreyi prezinta largi disponibilitati afective,cand isi dedica intreaga iubire unui copac numit,,sapte frunze. Un copac ,,inalt si mandru, dar atat de gingas, atat de mangaietor. Nu ma puteam desparti de el . Stam ziua intreaga imbratisati si-i vorbeam, il sarutam , plangeam. [. . . ] Fugeam noaptea din odaie, goala, si ma urcam in pomul meu; nu putea dormi singura. Plangeam sus, intre frunze, pana se apropia ziua si incepeam sa tremur. . . " Evoluand pe scara existentiala, intelectuala, se dedica sufleteste gurului sau ,Tagore, care i-a dat "o mantra", aparatoare de pacate ,,sa ramana pura toata viata (...) sa scrie versuri, sa iubeasca, sa viseze." De aceasta data ar fi dorit sa fie mai invarsta,pentru a putea fi mai aproape de fiinta poetului si de a intelege mai bine trairile acestuia. Implinirea eroinei si imbinarea celor doua experiente anterioare: cea trupeasca fata de copac si cea spirituala-fata de guru, se vor realiza alaturi de Allan. Desi Maitreyi este dornica de a-si revarsa iubirea asupra cuiva,este cuprinsa de o ezitare candida,specifica varstei,deoarece ipostaza ei sacra este infricosata la ideea ca pacatul va fi pedepsit de acea forta superioara,numita de indieni Karma. Ipostaza sacra a Maitreyei deriva chiar din numele ei: in mitologia indiana, acest nume era purtat de sotia unui mare intelept si le simboliza pe femeile superioare din punct de vedere intelectual. ,,Maitreyi inseamna o persoana initiata, insetata de cunoasterea adevarului absolut. Numele eroinei mai trimite, prin asemanare, la o alta zeitate: Maitreya, in traducere "Cel legat intru prietenie". Poate si din acest motiv, daruindu-i o carte lui Allan, ea i-o dedica, simplu, "Prietenului". Faza premergatoare marii pasiuni este marcata de confuzia prietenieiubire. Cand Allan ii declara iubire,Maitreyi afirma ca pentru ea,el nu este decat un ,,scump prieten. Ca sa oficieze intr-un fel legatura lor, naiva asiatica imagineaza o logodna mistica. Juramantul eroinei o descopera pe aceasta in ipostaza Marii Zeite a Pamantului-Mama, caci pentru ea viata este iubire,iar iubirea inseamna sacrificiu si rodnicie:,,Ma leg de tine,pamantule,ca eu voi fi a lui Allan, si a nimanui altuia. Voi creste din el ca iarba din tine.[]Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi,caci mi-e drag

cu voia mea, si tot raul,daca ar fi,sa nu cada asupra lui,ci asupra-mi,caci eu lam ales. Tu ma auzi,mama pamant,tu nu ma minti maica mea. Aceasta ceremonie este semnul ca iubirea a deposit firescul,vizand astfel perfectiunea in dragoste. Descoperita prin imprudenta lui Chabu, iubirea dintre Maitreyi si Allan este repudiata cu ferociatate. Fata se sacrifica pe altarul pasiunii, isi santifica iubitul, il idealizeaza, numindu-l,,soarele meu , ,,zeu din aur si din pietre scumpe, ,,viata mea, iar prin gestul disperat de a se darui vanzatorului de fructe incearca nu numai sa-l regaseasca pe Allan prin izgonirea de acasa, ci si sa inlature posibilitatea casatoriei cu un alt barbat. Ipostaza de mireasa pentru o viitoare "nunta in cer" se contureaza in ultima parte a romanului cand, dupa dramatica lor despartire, Maitreyi ii spune lui Allan: "in viata viitoare ne vom intalni iar, dragule. Ai sa ma recunosti atunci?" Tragica interogatie ramane fara raspuns, caci in Univers era tarziu si asfintise steaua iubirii celor doi. Dupa cum afirma si Pompiliu Constantinescu ,,Maitreyi isi ia asupra-si toata vina pacatului;notiunea de ispasire ii este atat de organica, incat suporta umilinti,claustrare, dar nu-si reneaga o pasiune funesta. Vrea sa-si reintalneasca iubitul si sa se cufunde, nelimitat,cu un simt al eternului indic, in pasiunea care a sanctificat-o prin suferninta. Daca nu-l va putea regasi, isi va da intalnire in viata de dincolo. In concluzie, in proza lui Mircea Eliade, Erosul reprezinta insasi substanta narativa a romanelor "Maitreyi"si "Nunta in cer", dragostea fiind inteleasa ca un act integral, ca un proces al reintregirii umane prin faptura nou creata din fuziunea barbatului cu femeia- reconpunand perechea ideala. In opinia mea, Maitreyi reprezinta prin sensibiliate si naturalete ,ca si Otilia din romanul ,,Enigma Otiliei,eternul feminin, ce poarta amprenta iubirii senzuale, dar si spirituale. La fel de enigmatica pentru Allan ca Otilia pentru Felix, Maitreyi este mai profunda,mai devotata iubirii sale,pe care o considera unica,intelegand-o ca devotiune. Indianca si Allan, prin marea lor iubire,deveneau spirite absolute, dar oamenii le pretindeau incorsetarea in dogme si legi impuse de religie si traditie. Astfel iubirea ideala dintre cei doi se sfarseste cu o despartire tragica, in urma careia, Maitreyi,simbol al sacrificiului in iubire, isi asuma toata responsabilitatea si spera in continuare la o dragoste ideala.
Caracterizarea lui Allan

Personaj principal,narator si reflector, Allan intruchipeaza un tanar englez, inginer in varsta de 25 de ani.Desi personajul este imaginar, toate trairile sale sunt reale, deoarece provin din amintirile si din jurnalul autorului,care in timpul lunilor de dragoste cu Maitreyi, a notat cu sinceritate si exacititate trairile sale interioare.

Povestea de dragoste este atat un proces intiatic cat si un proces de autocunoastere. Drumul initiatic incepe cand personajul se imbolnaveste de malarie si isi petrece convalescenta in casa superiorului sau,inginerul Narendra Sen.In noul cadru familial, personajul se transforma intr-un fin observator dorinc sa afle cat mai multe despre indieni si obiceiurile lor. El observa ca inginerul este un stapan autoritar, ascultat cu sfintenie de sotia sa(Srimate Devi Indira) si de cele doua fiice(Maitreyi si Chabu) Atentia lui Allan se concentreaza tot mai mult asupra Maitreyei pe care o priveste ca pe o curiozitate ,,Caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi, de matase, in zambetul timid preliminar de patima si, mai ales in glasul ei atat de schimbat in fiecare clipa.O serie de fapte duce la aproprierea din ce in ce mai fireasca a celor doi:Allan o invata pe Maitreyi franceza, ea il invata bengaleza,fac schimb de autografe pe carti si reviste,isi viziteaza reciproc camerele,vorbesc despre casatoria indiana s.a. Englezul descopera astfel in aceasta tanara de 16 ani o gandire profunda, o mare sensibilitate si tendinta de a iubi total pe cineva. Se simte tot mai atras de ea, dar incearca totusi sa se mentina intr-o zona a luciditatii. Dupa logodna de ,,La lacuri, unde Maitreyi rosteste emotionantul ei juramant( M leg de tine, pmntule, c eu voi fi a lui Allan i a nimnui altuia. Voi crete din el ca iarba din tine. i cum astepi tu ploaia, asa i voi atepta eu venirea, i cum i sunt ie razele, aa va fi trupul lui mie.), iubirea lor cunoaste si implinirea trupeasca;Allan constata ca starea sa prezenta este altceva, o iubire cu totul deosebita, fara precedent, apta sa dureze; considera ca nimeni si nimic nu-i poate desparti si ca dragostea lor are destula forta pentru a uni contrariile si pentru a calma diferentele de rasa,de religie , de obiceiuri.Din acest motiv invata bengaleza si este dispus sa treaca la religie hindusa. Despartit brutal de Maitreyi, Allan se vede aruncat in mijlocul unei existente dure care sa sub semnul insingurarii totale;departe de fiinta iubita,dezgustat,nauc,rataceste fara ganduri,disperat.Isi organizeaza dezintoxicarea erotica evadand in Himalaya,un mediu care sa-i permita sa-si aline dorul si suferinta,insa compania lui Jenia Isaac nu-i permite acest lucru, imaginea Maitreyei ramanand imprimata pe sufletul sau. Allan este in permanenta deruta interioara, cand observator rece, cand exaltat, coplesit de fericire, totusi trasatura dominanta a eroului ramane luciditatea, perceptia rationala a propriilor trairi si a celor din jurul sau. In opinia mea, Allan reprezinta tipul barbatului ce tinde spre idealul de iubire, dar capabil sa ramana lucid, analizandu-si sentimentele si trairile.
Conflicte

O secventa memorabila, incarcata cu un lirism autentic, este cea in care Allan si Maitreyi se unesc in secret, logodna avand loc in fata unui martor vesnic- pamantul. Conflictul care se impune clar si pe care actul scrierii jurnalului pare a-l accentua este, in aceasta poveste de dragoste cu final trist, nu faptul ca legile sau regulile sociale ale Indiei nu permiteau casatoria celor doi, ci incompatibilitatea lor din punctul de vedere al lumilor pe care le reprezinta, concretizate printr-o spiritualitae, o suma de conceptii sau chiar de obiceiuri, gesturi, care sunt de neinteles pentru cel care vine din alta lume, din alt orizont cultural si de credinte. Un exemplu elocvent in acest sens este momentul in care Maitreyi ii povesteste europeanului despre logodna ei cu un copac. Incapabil sa inteleaga profunzimea spiritualitatii hinduse, ajunsa la o forma de comuniune perfecta cu natura si cu viata, lui Allan i se pare complet absurd acest gest al tinerei indience. De asemenea, un alt exemplu de detaliu, dar foarte sugestiv pentru obiceiurile ce-i par europeanului de neinteles este gestul frecarii gambelor vecinului de masa, pe care Allan nu-l intelege, parandu-i-se aproape obscen, pentru ca se desfasoara in vazul intregii familii. Contrar perceptiilor europeanului, pentru indieni acesta nu avea semnificatia unei atingeri care sa duca cu gandul la o intentie erotica. Dragostea lui Allan si Maitreyi poate fi pusa si pe seama unui destin tragic, al unei incompatibilitati date de diferenta de cultura, de civilizatie. De aici si framantarea accentuata a personajului-narator, care, pentru dragoste, ar trebui sa treaca bariere dure, unu dine le fiind tocmai tipul diferit de sensibilitate al sufletului indian. Privit din punctul de vedere al personajului narator este, asadar, vorba de un dublu conflict : unul exterior, care consta in reguli, obiceiuri sau interdictii pe care cei doi nu le pot depasi, acestea ducand la despartirea lor si celalalt interior : imposibilitatea lui Allan de a patrunde sufletul indian, deci de a o intelege pe Maitreyi, fiind conditionat de principiile sale si de cunoasterea limitata, de european. Fire autoreflexiva, el oscileaza intre trairea intensa a iubirii, ca experienta definitorie, i luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descopera atat lumea tainica a Indiei, cat si iubirea adevarata. Conflictul cultural dintre europeanul Allan i bengalezul Narendra Sen (simbolul autoritatii si al fortei in plan social, dar si in cel familial) reda opozitia dintre libertatea dragostei i constrangerile traditionale, iar la nivel general, accentueaza incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaii i mentalitati: cea european si cea asiatic. Un moment in care se vede clar acest lucru este cand Sen respinge ideea convertirii lui Allan la religia hindusa, spunandu-i ca religia nu se poate schimba fara consimtamantul celor din tara si ca religia sa e buna si "trebuie pastrata nu din convingere, ci din dragoste si respect."

Concluzii

n concluzie, fiind considerat un roman autobiografic, prezentnd numeroase elemente demonstrabil reale (identitatea real a Maitreyiei, cltoria lui Mircea Eliade n Calcutta i gzduirea acestuia de ctre tatl fetei etc.) Maitreyi" poate fi privit drept o manifestare a literaturii care red experienele unui european ntr-o lume nou, oriental, reuind s contureze astfel cultura indian i s creeze imaginea mentalitii specifice.