Sunteți pe pagina 1din 24

DREPT PROCESUAL CIVIL

PARTEA GENERALĂ

Universitatea de Studii Europene din Moldova

Alexandru PRISAC

DREPT PROCESUAL CIVIL

PARTEA GENERALĂ

j u r i d i c
j u r
i
d i c

Aprobată la Ședinţa Senatului USEM, proces-verbal nr. 9 din 01 iule 2013. Autorul prezentei lucrări a utilizat suportul normativ în vigoare la 01 iunie 2013.

a utilizat suportul normativ în vigoare la 01 iunie 2013. Editura Cartier, SRL, str. București, nr.

Editura Cartier, SRL, str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012. Tel./fax: 022 24 05 87, tel.: 022 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, București. Tel./fax: 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md www.cartier.md Cărţile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile bune din România și Republica Moldova. Cartier eBooks pot fi procurate pe iBookstore și pe www.c artier.md

LIBRĂRIILE CARTIER Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău. Tel./fax: 21 42 03. E-mail: librariadincentru@cartier.md Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md

Comenzi CARTEA PRIN POȘTĂ CODEX 2000, Str. Toamnei, nr. 24, sectorul 2, 020712 București, România Tel./fax: (021) 210.80.51 E-mail: romania@cartier.md www.cartier.md Taxele poștale sunt suportate de editură. Plata se face ramburs, la primirea coletului.

Recenzenţi: Prof. univ. dr.h.c. Ioan Leș, Facultatea de drept a Universităţii ,,Lucian Blaga” din Sibiu; prof. univ., dr. Florin Ciutacu, Universitatea Creștină ,,Dimitrie Cantemir” din București. Redactor știinţific: prof. univ., dr. Victor Volcinschi, șeful catedrei Drept Privat a Facultăţii de drept a Universităţii de Studii Europene din Moldova

Colecţia Cartier juridic este coordonată de Oleg Efrim Editor: Gheorghe Erizanu Lector: Valentin Guţu Coperta seriei: Vitalie Coroban Coperta: Vitalie Coroban Design/tehnoredactare: Ruxanda Dobzeu Prepress: Editura Cartier Tipărită la Balacron

Alexandru Prisac DREPT PROCESUAL CIVIL

PARTEA GENERALĂ

Ediţia I, septembrie 2013

2013, Alexandru Prisac. Toate drepturile rezervate. Cărţile Cartier sunt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Prisac, Alexandru. Drept procesual civil. Partea generală / Alexandru Prisac. - Chişinău: Cartier, 2013 (Tipogr. “Balacron”). - 372 p. - (Colecţia “Cartier juridic”). 1000 ex. ISBN 978-9975-79-849-5.

347.91/.95

P 92

CUPRINS

CUVÎ NT-Î NAINTE

13

Ca p ito l ul I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE ÎN STUDIUL DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

15

§ DEFINIŢIA, OBIECTUL ȘI METODA DE REGLEMENTARE A DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

1.

16

§ SARCINILE PROCESULUI CIVIL

2.

24

§ SISTEMUL DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

3.

26

§ NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA FORMELOR DE APĂRARE A DREPTURILOR ŞI INTERESELOR LEGITIME ALE PERSOANEI

4.

27

4.1. Noţiunea formei de apărare a drepturilor și intereselor legitime

27

4.2. Forma judiciară

30

4.3. Forma privată (obștească)

32

4.4. Forma administrativă

37

4.5. Alte forme de apărare a drepturilor civile

38

§ IZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

5.

40

5.1.

Noţiunea și felurile izvoarelor dreptului procesual civil

40

5.1.2 Clasificarea izvoarelor dreptului procesual civil

52

§ NOŢIUNEA ȘI CLASIFICAREA NORMELOR DE PROCEDURĂ CIVILĂ

6.

53

6.1.Noţiunea și structura normei procesual civile

53

6.2.

Clasificarea normelor de procedură civilă

55

§ ACŢIUNEA LEGII PROCESUALE CIVILE ÎN TIMP, SPAŢIU ŞI ASUPRA PERSOANEI

7.

57

7.1. Acţiunea legii procesuale în timp

57

7.2. Acţiunea legii procesuale în spaţiu

60

7.3. Acţiunea legii procesual civile asupra persoanelor

61

§ FAZELE PROCESULUI CIVIL

8.

62

8.1. Noţiunea și clasificarea fazelor procesului civil

62

8.2. Fazele obligatorii ale procesului civil

64

8.3. Fazele facultative ale procesului civil

66

§ FELURILE PROCEDURII CIVILE

9.

67

§

10. LEGĂTURA DREPTULUI PROCESUAL CIVIL CU ALTE RAMURI DE DREPT

69

Dreptul procesual civil și dreptul constituţional

72

Dreptul procesual civil și dreptul civil

72

Dreptul procesual civil și dreptul familiei

72

Dreptul procesual civil și dreptul muncii

73

Dreptul procesual civil și dreptul administrativ

73

Dreptul procesual civil și dreptul procesual penal

73

Dreptul procesual civil și dreptul internaţional privat

74

Ca p ito l ul I I PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

75

§ 1. NOŢIUNEA ȘI IMPORTANŢA PRINCIPIILOR DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

76

§ 2. SISTEMUL PRINCIPIILOR DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

78

§ 3. PRINCIPIILE ORGANIZAŢIONAL-FUNCŢIONALE ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

81

 

3.1.

Principiul înfăptuirii justiţiei în exclusivitate de către instanţele

judecătorești

81

3.2.

Principiul independenţei judecătorului și supunerii

lui numai legii

83

3.3. Principiul rolului diriguitor al judecătorului în procesul civil

86

3.4. Principiul judecării unipersonale și colegiale a pricinilor civile

88

3.5. Principiul egalităţii tuturor persoanelor în faţa legii și a justiţiei

89

3.6. Principiul publicităţii ședinţelor de judecată în procesul civil

91

3.7. Principiul limbii de procedură și dreptul la interpret

95

§ 4. PRINCIPIILE FUNCŢIONALE ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

97

 

4.1. Principiul legalităţii în procesul civil

97

4.2. Principiul disponibilităţii

101

4.3. Principiul

contradictorialităţii

106

4.4. Principiul egalităţii în drepturi procedurale ale părţilor

110

4.5. Principiul nemijlocirii dezbaterilor judiciare

112

4.6. Principiul oralităţii dezbaterilor judiciare

114

§ 5. PRINCIPIILE INTERNAŢIONALE ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

117

 

5.1. Prioritatea contractelor și convenţiilor internaţionale

117

5.2. Principiul legii forului în materie de procedură

118

5.4.

Principiul respectării jurisdicţiei instanţelor

judecătoreşti străine

120

5.5.

Principiul imunităţii judiciare a statelor străine şi organizaţiilor

internaţionale

121

5.6. Principiul exequaturului hotărîrilor judecătorești străine

123

5.7. Principiul reciprocităţii în executarea delegaţiilor și hotărîrilor

judecătorești

124

Ca p ito l ul I I I RAPORTURILE PROCESUAL CIVILE

126

§ 1. NOŢIUNEA RAPORTURILOR PROCESUAL CIVILE ȘI PARTICULARITĂŢILE LOR

126

§ 2. PREMISELE (TEMEIURILE) APARIŢIEI RAPORTURILOR PROCESUAL CIVILE

130

§ 3. STRUCTURA RAPORTURILOR PROCESUAL CIVILE

134

3.1. Obiectul raporturilor procesual civile

134

3.2. Conţinutul raporturilor procesual civile

135

3.3. Subiecţii raporturilor procesual civile și clasificarea lor

136

3.3.1.

Instanţa de judecată – subiect obligatoriu al

raporturilor procesual civile

137

3.3.2. Participanţii la proces

145

3.3.3. Persoanele care contribuie la înfăptuirea justiţiei

146

Ca p ito l ul I V COMPETENŢA GENERALĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREȘTI

149

§ 1. NOŢIUNEA DE COMPETENŢĂ GENERALĂ

149

§ 2. CLASIFICAREA COMPETENŢEI GENERALE

152

§ 3. CRITERIILE ȘI REGULILE DE DELIMITARE A COMPETENŢEI GENERALE

156

§ 4. DELIMITAREA DINTRE COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREȘTI ȘI COMPETENŢA CURŢII CONSTITUŢIONALE

158

§ 5. DELIMITAREA DINTRE COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREȘTI DE DREPT COMUN ȘI COMPETENŢA JUDECĂTORIEI COMERCIALE DE CIRCUMSCRIPŢIE

160

§ 6. EFECTELE ÎNCĂLCĂRII REGULILOR CU PRIVIRE LA COMPETENŢA GENERALĂ

162

Ca p ito l ul V COMPETENŢA JURISDICŢIONALĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREȘTI DE DREPT COMUN ȘI COMERCIALE

165

§ 1. NOŢIUNEA DE COMPETENŢĂ JURISDICŢIONALĂ ȘI DEOSEBIREA EI DE COMPETENŢA GENERALĂ

165

§ 2. FELURILE DE COMPETENŢĂ JURISDICŢIONALĂ

167

2.1. Competenţa jurisdicţională materială

168

2.2. Competenţa jurisdicţională funcţională

170

2.3. Competenţa jurisdicţională teritorială

171

2.3.1. Competenţa jurisdicţională teritorială generală

171

2.3.2. Competenţa jurisdicţională teritorială alternativă

174

2.3.3. Competenţa jurisdicţională teritorială

excepţională (exclusivă)

176

2.3.4.

Competenţa jurisdicţională teritorială după legătura

obiectivă a pretenţiilor înaintate spre soluţionare

181

§ 3. STRĂMUTAREA PRICINII

182

§ 4. CONFLICTELE DE COMPETENŢĂ JURISDICŢIONALĂ ȘI SOLUŢIONAREA LOR

184

§ 5. EFECTELE ÎNCĂLCĂRII REGULILOR CU PRIVIRE LA COMPETENŢA JURISDICŢIONALĂ

185

Ca p i t o l u l V I PĂRŢILE ÎN PROCESUL CIVIL

187

§ 1. NOŢIUNEA DE PĂRŢI ÎN PROCESUL CIVIL

187

§ 2. CONDIŢIILE PENTRU A FI PARTE LA PROCES

191

2.1. Calitatea procesuală

191

2.2. Capacitatea procesuală

194

2.3. Justificarea unui interes juridic

199

§ 3. DREPTURILE ȘI OBLIGAŢIILE PROCESUALE ALE PĂRŢILOR

200

§ 4. ABUZUL DE DREPTURI PROCEDURALE

203

§ 5. COPARTICIPAREA PROCESUALĂ

205

§ 6. SUCCESIUNEA ÎN DREPTURILE PROCEDURALE

211

Ca p ito l ul VI I PARTICIPAREA INTERVENIENŢILOR LA PROCESUL CIVIL

215

§ 1. NOŢIUNEA ȘI FELURILE INTERVENIENŢILOR ÎN PROCESUL CIVIL

215

§ 2. INTERVENIENŢII CARE FORMULEAZĂ PRETENŢII PROPRII LA OBIECTUL LITIGIULUI (INTERVENŢIA PRINCIPALĂ)

217

§ 3. INTERVENIENŢII CARE NU FORMULEAZĂ PRETENŢII PROPRII LA OBIECTUL LITIGIULUI (INTERVENŢIA ACCESORIE)

221

Ca p i to l u l V I I I PARTICIPAREA PROCURORULUI LA PROCESUL CIVIL

227

§ 1. ROLUL ȘI IMPORTANŢA PARTICIPĂRII PROCURORULUI LA PROCESUL CIVIL ÎN ETAPA ACTUALĂ A DEZVOLTĂRII SOCIETĂŢII

227

§ 2. TEMEIURILE ȘI FORMELE DE PARTICIPARE A PROCURORULUI ÎN PROCESUL CIVIL

228

§ 3. POZIŢIA PROCESUALĂ A PROCURORULUI ÎN PROCESUL CIVIL

232

Ca p i t o l u l I X PARTICIPAREA LA PROCES A AUTORITĂŢILOR PUBLICE, ORGANIZAŢIILOR ȘI CETĂŢENILOR PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR, LIBERTĂŢILOR ȘI INTERESELOR ALTOR PERSOANE

234

§ 1. TEMEIURILE, SCOPUL ȘI FORMELE DE PARTICIPARE LA PROCES A AUTO- RITĂŢILOR PUBLICE, ORGANIZAŢIILOR ȘI CETĂŢENILOR PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR, LIBERTĂŢILOR ȘI INTERESELOR ALTOR PERSOANE

234

§ 2. INTENTAREA PROCESULUI CIVIL ÎN APĂRAREA DREPTURILOR, LIBERTĂŢILOR ȘI INTERESELOR ALTOR PERSOANE DE CĂTRE AUTORITĂŢILE PUBLICE, ORGANIZAŢIILE ȘI PERSOANELE FIZICE ÎN CAZURILE PREVĂZUTE DE LEGE

236

§ 3. DEPUNEREA CONCLUZIILOR DE CĂTRE AUTORITĂŢILE PUBLICE ÎN CAZURILE PREVĂZUTE DE LEGE

240

§ 4. DEOSEBIREA POZIŢIEI PROCESUALE A AUTORITĂŢILOR PUBLICE, ORGANIZAŢIILOR ȘI CETĂŢENILOR CA PARTICIPANŢI LA PROCES DE ALŢI PARTICIPANŢI

243

Ca p i t o l u l X REPREZENTAREA JUDICIARĂ ÎN PROCESUL CIVIL

245

§ 1. NOŢIUNEA DE REPREZENTARE JUDICIARĂ

245

§ 2. FELURILE ȘI TEMEIURILE REPREZENTĂRII JUDICIARE

248

2.1. Reprezentarea legală

249

2.2. Reprezentarea

contractuală

251

2.3. Reprezentarea din oficiu

254

2.4. Reprezentarea

statutară

256

§ 3. ÎMPUTERNICIRILE REPREZENTANTULUI ÎN JUDECATĂ

257

3.1. Volumul împuternicirilor reprezentantului în judecată

257

3.2. Formularea împuternicirilor reprezentantului în judecată

259

Ca p i t o l u l X I CHELTUIELILE DE JUDECATĂ

261

§ 1. NOŢIUNEA ȘI FELURILE CHELTUIELILOR DE JUDECATĂ ÎN PROCESUL CIVIL

261

§ 2. TAXA DE STAT

263

§ 3. SCUTIRILE DE TAXA DE STAT. AMÎNAREA ȘI EȘALONAREA PLĂŢII TAXEI DE STAT

267

§ 4. CHELTUIELILE DE JUDECARE A PRICINII

270

§ 5. REPARTIZAREA CHELTUIELILOR DE JUDECATĂ ÎNTRE PĂRŢI ȘI COMPENSAREA LOR

277

Ca p i t o l u l X I I ACŢIUNEA CIVILĂ

279

§ 1. NOŢIUNEA ȘI ESENŢA PROCEDURII DE JURISDICŢIE CONTENCIOASĂ

279

§ 2. NOŢIUNEA ACŢIUNII CIVILE

281

§ 3. ELEMENTELE ACŢIUNII CIVILE ȘI IMPORTANŢA LOR

284

 

3.1. Obiectul acţiunii civile

285

3.2. Temeiul acţiunii civile

286

3.3. Conţinutul acţiunii civile

288

3.4. Importanţa determinării elementelor acţiunii civile

289

§ 4. CLASIFICAREA ACŢIUNILOR CIVILE

290

 

4.1.

Clasificarea acţiunilor civile după scopul procesual-juridic

urmărit de reclamant (după obiectul acţiunii civile)

290

4.2. Clasificarea acţiunilor civile după caracterul intereselor apărate

292

4.3. Clasificarea acţiunilor civile după natura juridică a dreptului

dedus apărării

294

4.4.

Clasificarea acţiunilor civile după calea procedurală aleasă

de parte pentru apărarea dreptului

295

§ 5. DREPTUL LA ACŢIUNE. PREMISELE ȘI CONDIŢIILE DE EXERCITARE A ACŢIUNII CIVILE

296

§ 6. CONEXAREA ȘI SEPARAREA PRETENŢIILOR

300

§ 7. MODALITĂŢ ILE DE APĂRARE A PÎ R Î TULUI ÎMPOTRIVA AC Ţ IUNII

301

§ 8. ACTELE DE DISPOZIŢIE ALE PĂRŢILOR

304

§ 9. ASIGURAREA ACŢIUNII

307

Ca p i t o l u l X I I I PROBELE ȘI PROBAŢIUNEA ÎN PROCESUL CIVIL

310

§

1. NOŢIUNEA ȘI SCOPUL PROBAŢIUNII JUDICIARE

310

§ 2. NOŢIUNEA ȘI CLASIFICAREA PROBELOR

315

2.1. Noţiunea probelor

315

2.2. Clasificarea probelor

317

§ 3. OBIECTUL PROBAŢIEI

319

§ 4. FAPTELE CARE NU SE CER A FI DOVEDITE

321

§ 5. REPARTIZAREA SARCINII DE PROBAŢIUNE ÎNTRE PĂRŢI

325

§ 6. PERTINENŢA PROBELOR ȘI ADMISIBILITATEA MIJLOACELOR DE PROBĂ

327

§ 7. VERIDICITATEA ȘI SUFICIEN ŢA PROBELOR

331

§ 8. APRECIEREA PROBELOR

332

§ 9. FELURILE MIJLOACELOR DE PROBĂ

335

9.1. Explicaţiile părţilor şi intervenienţilor

335

9.2. Depoziţiile martorului

337

9.3. Înscrisurile

339

9.4. Rapoartele de expertiză

343

9.5. Probele materiale

345

9.6. Înregistrările audio video

348

§ 10. ASIGURAREA PROBELOR. DELEGAŢIILE JUDECĂTOREȘTI

349

10.1. Asigurarea probelor

349

10.2. Delegaţiile judecătorești

352

BIBLIOGRAFIE

355

MONOGRAFII, MANUALE, TRATATE, PUBLICAŢII PERIODICE

355

ACTE NORMATIVE ŞI CONVENŢII INTERNAŢIONALE

365

PRACTICA JUDICIARĂ

370

JURISPRUDENŢA CEDO

372

HOTĂRÎRILE CURŢII CONSTITUŢIONALE

372

ABREVIERI

Convenția europeană – Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950; CADO – Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950; CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

CF – Codul familiei;

CPC – Codul de procedură civilă;

CC – Codul civil;

CM – Codul muncii;

CPP – Codul de procedură penală;

CSJ – Curtea Supremă de Justiție;

CNAJGS – Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat;

Ex. – Exemplu.

CUVÎNT-ÎNAINTE

Subsemnatul, prof. univ., dr.h.c. Ioan Leș – Facultatea de Drept a Universității ,,Lucian Blaga” din Sibiu – formulez următoarele considerații ge- nerale asupra lucrării cu titlul de mai sus:

Lucrarea elaborată de domnul Al. Prisac este consacrată Părții genera- le a cursului de drept procesual civil, disciplină juridică ce se predă la toate facultățile de drept din Republica Moldova, dar și din alte țări europene și nu numai. Este o disciplină de maximă importanță pentru formarea viitorilor juriști, astfel că ea nu poate lipsi din planurile de învățământ ale facultăților de drept. De aceea, elaborarea unui asemenea curs reprezintă o necesitate obiec- tivă incontestabilă, iar abordarea realizată de autor este meritorie. Interesul publicării unei asemenea lucrări este incontestabil unul didactic, ea având semnificația unui ,,instrument documentar” esențial pentru studenții facultăților de drept. Conținutul lucrării și modul de abordare a instituțiilor judiciare ne de- termină să apreciem că o atare lucrare cu caracter monografic va fi utilă nu doar pentru studenții facultăților de drept, ci și pentru cei care își desfășoară activitatea în sfera activității de justiție: judecători, procurori, notari, executori judecătorești, avocați, mediatori etc. Lucrarea însumează peste 300 de pagini în care sunt tratate într-o manie- ră sintetică și originală principalele instituții care formează partea generală

a dreptului procesual civil. Ne-au reținut atenția în mod deosebit abordările

realizate de autor în privința unor instituții fundamentale ale procedurii civi- le, cum sunt cele privitoare la principiile fundamentale, competența materială

și teritorială a instanțelor judecătorești, conflictele de competență, la inciden-

tele privind competența și la sistemul probatoriu. Cu prilejul cercetărilor referitoare la competența judiciară autorul ne ofe- ră și unele reflecții asupra departajării competenței instanțelor judecătorești față de competența altor autorități sau entități statale, cum este, în special, cazul delimitării competenței instanțelor judecătorești de competența Curții Constituționale. Referindu-se la criteriile de departajare a competenței în acest caz, autorul remarcă faptul că instanța constituțională nu este chemată să dezlege un litigiu de drept material, un veritabil conflict între două părți cu interese contrare, ci doar să se pronunțe asupra constituționalității legilor și,

evident, asupra altor atribuții conferite de lege, dar care nu se prezintă nici ele ca sursa unor litigii izvorâte dintr-un raport de drept material. Evidențiem, în acest context, și succintele, dar pertinentele referiri ale autoru- lui la competența instanțelor de apel și a instanței supreme, împrejurare ce oferă

o perspectivă mai amplă și mai comprehensibilă asupra instituției competenței.

În aceste condiții, cititorii pot reține cu mai multă ușurință nu doar semnificația normelor de competență, ci și aspecte importante cu privire la organizarea sis- temului judiciar din Republica Moldova, care, în opinia noastră, este unul suplu

și rațional, căci multiplicarea căilor de atac poate fi mai dăunătoare operei de

optimă administrare a justiției decât un sistem în care rolul esențial revine judecătoriilor și instanței de control judiciar. Opiniile exprimate de autor sunt judicios argumentate din punct de vede- re logico-juridic și se întemeiază pe o exegeză sistematică și de mare rigoare a dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură civilă. Reținem și cercetarea nor- melor procesuale cuprinse în Cod și în lumina unor reglementări derogatorii de la dreptul comun. Întreaga cercetare a materiei se întemeiază pe o vastă doctrină procesuală, atât din Republica Moldova, cât și din alte țări europene, cum sunt Federația Rusă, România, Franța. Reținem și unele incursiuni semnificative în doctrina din unele țări din America Latină, împrejurare care oferă un plus de valoare cursului elaborat de autor. Soluțiile doctrinare promovate de doctorand se întemeiază și pe jurisprudența în materie, inclusiv pe deciziile pronunțate de instanța supremă, în special pe cele care au un caracter de îndrumare pentru instanțele din țară, autorul remarcând judicios că, deși acestea din urmă nu constituie izvoare de drept, ele joacă un rol important în constituirea unei jurisprudențe unitare. Considerațiile de mai sus ne îndreptățesc să apreciem că ne aflăm în prezența unui curs universitar valoros a cărui publicare va fi utilă nu doar pen- tru studenții facultăților de drept, ci și pentru toți cei interesați de cunoașterea temeinică a principiilor de bază și a instituțiilor fundamentale ale procedurii civile din Republica Moldova. Nădăjduim că autorul va continua activitatea de cercetare în domeniul procedurii civile și va elabora în viitor și un al doilea volum, consacrat părții speciale a cursului de procedură civilă. Pentru toate aceste motive recomandăm cu căldură publicarea lucrării re- cenzate într-o editură de prestigiu din Republica Moldova.

Ioan Leș Prof. univ., dr.h.c. Facultatea de drept a Universității ,,Lucian Blaga” din Sibiu.

C a pit o lu l

I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE ÎN STUDIUL DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

§ 1. DEFINIŢIA, OBIECTUL ȘI METODA DE REGLEMENTARE A DREPTULUI PROCE- SUAL CIVIL

§ 2. SARCINILE PROCESULUI CIVIL

§ 3. SISTEMUL DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

§ 4. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA FORMELOR DE APĂRARE A DREPTURILOR ŞI INTERESELOR LEGITIME ALE PERSOANEI

4.1. Noţiunea formei de apărare a drepturilor și intereselor legitime

4.2. Forma judiciară

4.3. Forma privată (obștească)

4.4. Forma administrativă

4.5. Alte forme de apărare a drepturilor civile

§ 5. IZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

5.1.

Noţiunea și felurile izvoarelor dreptului procesual civil

5.1.

Clasificarea izvoarelor dreptului procesual civil

§ 6. NOŢIUNEA ȘI CLASIFICAREA NORMELOR DE PROCEDURĂ CIVILĂ

6.1. Noţiunea și structura normei procesual civile

6.2. Clasificarea normelor de procedură civilă

§ 7. ACŢIUNEA LEGII PROCESUALE CIVILE ÎN TIMP, SPAŢIU ŞI ASUPRA PERSOANEI

7.1. Acţiunea legii procesuale în timp

7.2. Acţiunea legii procesuale în spaţiu

7.3. Acţiunea legii procesual civile asupra persoanelor

§ 8. FAZELE PROCESULUI CIVIL

8.1. Noţiunea și clasificarea fazelor procesului civil

8.2. Fazele obligatorii ale procesului civil

8.3. Fazele facultative ale procesului civil

§ 9. FELURILE PROCEDURII CIVILE

§ 10. LEGĂTURA DREPTULUI PROCESUAL CIVIL CU ALTE RAMURI DE DREPT Dreptul procesual civil și dreptul constituţional Dreptul procesual civil și dreptul civil Dreptul procesual civil și dreptul familiei Dreptul procesual civil și dreptul muncii Dreptul procesual civil și dreptul administrativ Dreptul procesual civil și dreptul procesual penal Dreptul procesual civil și dreptul internaţional privat

16

D R E P T

P R O C E S UA L

C I V I L

§ 1. DEFINIŢIA, OBIECTUL ȘI METODA DE REGLEMENTARE A DREPTULUI PROCESUAL CIVIL

Prevederile art. 13 al Codului civil al RM stipulează drept metodă de apăra- re a drepturilor civile autoapărarea. Însă autoapărarea nu este întotdeauna efi- cientă, iar de multe ori imposibilă. De exemplu, potrivit art. 31 alin. (1) al Legii nr. 99 din 28.05.2010 cu privire la regimul juridic al adopției, nu poate fi adoptat un copil pe cale extrajudiciară, iar potrivit art. 24 al Codului civil al RM, doar instanța de judecată este în drept de a dispune declararea incapacității persoanei fizice. În viața de zi cu zi, persoanele fizice sau juridice pot avea necesitatea de a recurge la apărarea drepturilor și intereselor legitime încălcate sau contestate. Neachitarea salariului, cauzarea prejudiciului, neexecutarea cu privire la plata pensiei de întreținere, refuzul vînzătorului de a restitui suma de bani achitată pentru bunul cu vicii materiale – astfel de situații sunt cunoscute oricărei per- soane. Potrivit art. 10 al Codului civil al RM, ,,Apărarea drepturilor civile încăl- cate se face pe cale judiciară” . În cazul în care apărarea drepturilor civile are loc prin intermediul instanțelor judecătorești, vorbim de procedura civilă. 1 Procedura civilă constituie activitatea desfășurată de către instanțele judecătorești în scopul apărării drepturilor și intereselor legitime ale persoanei. Sarcina de înfăptuire a justiției într-un stat de drept revine organelor statului special constituite în acest scop. Potrivit art. 114 al Constituției RM, ,,Justiția se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești”. Activitatea instanțelor judecătorești este reglementată de totalitatea normelor adoptate și sancționate în acest sens de către stat pentru a garanta respectarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei la înfăptuirea justiției. Dreptul procesual civil, ca ramură a sistemului de drept, și-a schimbat de-a lungul timpului atît denumirea, cît și conținutul. Pînă în secolul al XVIII-lea, de- numirile predominante au fost acelea de ,,practică judiciară”, ,,practică civilă” și ,,practica procesului civil”. Un secol mai tîrziu, cuvîntul ,,procedură” l-a înlocuit pe acela de practică. Încet își face loc și denumirea de ,,drept procesual civil”. 2 Totuși și în doctrina contemporană au apărut unele încercări de renunțare la terminologia care abia se consacrase. Astfel, în doctrina franceză întîlnim denumirea de ,,droit judiciare privé”. În literatura spaniolă și-a fă cut loc sin- tagma ,,derecho jurisdiccional”. 3

1 Гражданский процесс России, учебник под. ред. М Л. Викут, изд. Юристь, Москва,:

2005, с. 9.

2 Ioan Leș. Drept procesual civil. Lumina Lex, București 2002, p. 8.

3 Idem.

C a p i t o l u l

I

17

Astăzi, termenul ,,proces civil ”

– ramură de drept;

– obiect de studiu;

– activitate a instanței de judecată cu privire la examinarea și soluționarea cauzelor civile;

– cauză civilă concretă examinată în instanța de judecată.

este polisemantic și poate avea înțelesul de:

Dreptul procesual civil ca ramură de drept, în definiția restrînsă, con- stituie totalitatea normelor juridice care reglementează modul de desfășurare

a activității judiciare în scopul soluționării litigiilor civile. 4 Este oportun de

a face o delimitare dintre noțiunea drept procesual civil și legislația procesual

civilă, ce nu trebuie a fi subînțelese ca sinonime. Legislația procesual civilă constituie un sistem de legi și de alte acte normative în care sunt prevăzu- te norme de procedură civilă, dreptul procesual civil fiind doar un sistem de drept. Astfel, termenul de drept procesual civil are o semnificație mai îngustă decît legislația procesual civilă. Conform art. 1 al CPC, ,,Legislaţia procedura- lă civilă a Republicii Moldova reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile ce apar la înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti de drept comun şi de cele specializate în cadrul judecării pricinilor în acţiuni civile, precum şi a altor pricini, date în competenţa lor de prezentul cod şi de alte legi”. Autorul român Viorel Mihai Ciobanu definește dreptul procesual civil ca fiind un sistem de norme juridice ce reglementează modul în care este organi- zată şi se desfăşoară activitatea de judecată a pricinilor privitoare la drepturi şi interese civile legitime, precum şi modul în care sunt duse la îndeplinire (sunt executate) hotărîrile judecătoreşti sau alte titluri executorii. 5

La analiza de ansamblu a definiţiilor citate mai sus observăm că în formu-

larea lor sunt cuprinse anumite coordonate privind definirea ramurii dreptu- lui procesual civil. Dreptul procesual civil este o ramură de drept:

Constituie o totalitate de norme juridice dislocate într-un sistem. Ca element esenţial al definiţiei unei ramuri de drept este ,,totalitatea re- gulilor de conduită” ori ,,totalitatea (ansamblul, sistemul) normelor juridice”. 6 Totalitatea normelor dreptului procesual civil sunt adoptate și sancționte de către stat și, potrivit art. 2 al Codului de procedură

4 D. Radu, Gh. Durac. Drept procesual civil. Junimea, seria Jus, Iași, 2001, p. 23.

5 V.M. Ciobanu. Drept procesual civil. Vol. I, T.U.B., 1986, p. 11.

6 Gheorghe Avornic. Tratat de teorie generală a statului și dreptului: Tratat,Vol. I. Chișinău 2009, p. 343.

18

D R E P T

P R O C E S UA L

C I V I L

civlă, ,,Procedura de judecare a cauzelor civile în instanţele judecăto- reşti de drept comun şi în cele specializate este stabilită de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul cod şi de alte legi organice.”

Reglementează relațiile sociale ce apar între instanța de judecată, pe de

o

parte, și participanții la proces, pe de altă parte. Subiect obligatoriu

al

relațiilor procesual civile este instanța de judecată. Relațiile stabilite

între instanța de judecată și participanții la procesul civil sunt de sub- ordonare. Toate relațiile apărute dintre participanții la procesul civil constituie relații de drept material și nu ale dreptului procesual civil. Raporturile juridice ce apar între instanța de judecată și participanții la proces sunt de subordonare și din acest considerent, ținînd cont de criteriul ,,organic” 7 , dreptul procesual civil face parte din sistemul dreptului public.

Activitatea desfășurată de către instanțele judecătorești și participanții

la proces la examinarea cauzelor civile și la executarea hotărîrilor, de-

ciziilor și a altor acte de dispoziție ale instanțelor judecătorești sau ale altor organe de jurisdicție. Activitatea acestor subiecți de drept proce- sual se limitează la aceste două categorii menționate mai sus. În prin- cipiu procesul civil parcurge două mari faze 8 :

a) faza judecării propriu-zise care se desfășoară mai întîi în fața instanței de fond și se finalizează cu deliberarea și pronunțarea hotărîrii urmată de judecata în căile ordinare de atac (apelul și recursul), etape după care hotărîrea judecătorească rămîne definitivă sau irevocabilă, urma- tă, dacă este cazul, de judecata în căile extraordinare de atac.

b) faza executării silite a hotărîrilor judecătorești ce include activitatea

executorilor judecătorești care își îndeplinesc atribuțiile sub controlul instanței judecătorești. Asemănător fazelor mari, procesului civil corespunde și activității 1) de exa- minare a cauzelor civile; 2) de executare a hotărîrilor, deciziilor și a altor acte de dispoziție ale instanțelor judecătorești sau ale altor organe de jurisdicție. În acest context, putem defini dreptul procesual civil ca o ramură de drept de sine stătătoare, constituită din totalitatea normelor juridice, dislocate într-un sistem, ce reglementează relațiile sociale apărute între instanța de judecată și participanții la proces în legătură cu examinarea și soluționarea cauzelor civile, precum și a executării hotărîrilor, deciiziilor și a altor acte de dispoziție ale instanței judecătorești.

7 Arseni Al. Drept constituțional și instituții politice. Vol. I, Chișinău, 1997, p. 73.

8 Florea Măgureanu. Drept procesual civil. ALL BECK, București, 1998, p. 8.

C a p i t o l u l

I

19

În scopul evidențierii particularităților dreptului procesual civil menționăm următoarele caractere:

1. Caracter formalist. În procesul de înfăptuire a justiției în cauzele ci- vile urmează a fi respectate anumite cerințe de formă prevăzute de le- gea procesual civilă, precum și anumiți termeni. De exemplu: cerințele prevăzute de legea procesuală față de întocmirea cererii de chemare în judecată (art. 166 CPC), a cererii de apel (art. 365 CPC), a cererii de re- curs (art. 437 CPC) etc. Din aceste considerente, în vederea respectării tuturor condițiilor de formă la intentarea unui proces civil, și pentru a-și susține poziția în ședința de judecată, este recomandabil ca parti- cipantul la proces să fie consultat sau reprezentat de către un avocat.

2. Caracter de sancționare. Prin intermediul dreptului procesual civil

se garantează cu anumite construcții legale eficiența și aplicabilitatea

normelor de drept material. În teoria generală a dreptului, pe bună dreptate este menționat că, spre deosebire de normele materiale, nor- mele juridice procesuale nu reglementează nici relații economice, nici politice, nici alte relații, dar întăresc formele procesuale (procedura, ordinea, regulile) de realizare și apărare a celor materiale. 9 Dreptul procesual civil, fiind constituit dintr-o totalitate de norme juridice procesuale, asigură realizarea normelor materiale ce fac parte din dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul afacerilor etc.

3. Caracter garantat. Potrivit acestui caracter, normele ce formează conținutul dreptului procesual civil nu permit libertatea de acțiune a

instanței de judecată și a participanților la proces. Procesul conține un cadru strict determinat (de ex.: instanța de judecată nu va putea trece

la faza susținerilor orale și a replicii dacă nu a fost desfășurată faza

pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare și examinarea cauzei în fond). Spre deosebire de normele de drept civil, părțile pot acționa și

în baza libertății contractuale.

4. Caracter de drept comun. Procesul civil, ca obiect al dreptului pro- cesual civil, cuprinde orice activitate ce presupune examinarea și soluționarea anumitor divergențe ce nu conțin o problemă legată de

o anumită procedură specială. Obiectul procesului civil constituie

toate cauzele privind apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei ce nu urmează a fi examinate într-o altă procedură expres prevăzută de lege (de ex.: procesual penal sau contravențional). Deter-

9 Gheorghe Avornic. Op. cit., p. 439.

20

D R E P T

P R O C E S UA L

C I V I L

minarea cauzelor ce sunt examinate în ordinea procedurii civile are loc prin excluderea cauzelor ce urmează a fi soluționate în alte pro- ceduri prevăzute de lege (de ex.: cauzele penale și contravenționale). Astfel, litigiile ce nu sunt soluționate într-o procedură specială vor fi examinate și soluționate în procedura civilă. În ceea ce privește categorisirea dreptului procesual civil ramurilor drep- tului public sau dreptului privat, părerile sunt împărțite printre savanți. Însă, pentru a face o claritate, este necesar de a aplica criteriile de delimitare a ra- murilor ce fac parte din sistemul dreptului privat de cele ale dreptului public. Unul din criteriile de delimitare este categoria apărării drepturilor încălcate, și anume: apărarea interesului privat se face la cererea persoanei ale cărei drep- turi au fost încălcate, în baza unui proces civil. În cazul încălcării unui interes public 10 , organele statului intervin pentru a depista infractorii și pentru a-i pedepsi. 11 La apărarea interesului public statul își manifestă inițiativa pentru a aplica mijloacele de apărare. Conform acestui criteriu, putem afirma că drep- tul procesual civil face parte din sistemul dreptului privat. După alte criterii, cum ar fi sfera de reglementare și criteriul organic, dreptul procesual civil ar constitui o ramură a dreptului public. Potrivit aces- tor criterii, dreptul public este aplicabil organelor de guvernare, raporturilor dintre aceste organe, precum și raporturilor dintre ele și persoanele parti- culare. Dreptul public cuprinde norme ce se referă la conducerea statului și funcționarea organelor de stat. Dreptul privat se aplică raporturilor juridice avînd ca subiecți particularii. 12 Potrivit acestor criterii, dreptul procesual civil constituie o ramură a dreptului public. Suntem de părerea că dreptul proce- sual civil constituie o ramură a dreptului public. Instanța de judecată, fiind organ de stat, este un exponent al puterii publice. Dreptul procesual civil re- glementează relațiile apărute între instanța judecătorească și participanții la proces în legătură cu soluționarea cauzei civile. Raporturile juridice apărute între acești subiecți de drept sunt de subordonare. Deși anumite criterii din cele menționate indică faptul că ramura dreptului procesual civil este o ramu- ră a sistemului dreptului privat, totuși criteriul organic este unul predominant în delimitarea ramurilor dreptului public și privat.

10 Amintim că primul om care a făcut divizarea în drept privat și public a fost jurisconsul- tul roman Ulpian, care menționa că: ,,dreptul public este cel care se referă la organizarea statului roman, iar dreptul privat la interesele fiecăruia”.

11 Iurie Mihalache. Drept privat roman. Litera AVN, Chișinău, 2012, p. 24.

12 Teodor Cârnaț. Drept constituțional. Ed. a 2-a, Chișinău, 2010, p. 32.

C a p i t o l u l

I

21

Dreptul procesual civil ca obiect de studiu este o disciplină cu ajutorul căreia se obțin informații și cunoștințe în domeniu. Pentru toate facultățile de drept, unde se formează viitorii juriști, cursul de drept procesual civil este obligatoriu. Pentru a definitiva cunoștințele în aplicarea normelor juridice ce fac parte din ramurile de drept material este indispensabilă studierea discipli- nei dreptului procesual civil, ca ramură prin intermediul căreia are loc apli- carea normelor de drept material. De menționat că dreptul procesual civil se caracterizează printr-un stil precis și auster și nici un concept, nici o împreju- rare sau noțiune nu urmează a fi exprimate cu aproximație. În orice postură în care va fi viitorul jurist în calitate de avocat, judecător, notar, funcționar public etc., el trebuie să aibă o idee clară privind conținutul ipotezei, dispoziției și sancțiunii normelor de drept procesual civil. Procesul civil ca activitate a instanței de judecată cu privire la examinarea cauzelor civile. Denumirea de proces derivă din cuvîntul latin ,,processus”, care semnifică ,,succesiune de operații, de stări sau de fenomene prin care se efec- tuează o lucrare, se produce o transformare” 13 . Procesul constituie o mișcare înaintare sau un progres. În acest sens, noțiunea de proces semnifică mișcarea, acțiunea, activitatea instanțelor de judecată pentru înfăptuirea justiției. Înfăptuirea justiției civile se realizează în urma desfășurării unei activități din partea organelor statului. Conținutul procesului civil este format din ac- tivitatea instanței de judecată, iar în cazul executării hotărîii judecătorești, cuprinde implicit și activitatea executorului judecătoresc. Din momentul in- tentării procesului civil pînă la finisarea acestuia, se desfășoară o activitate în- treagă de către instanțele judecătorești în urma căreia se aplică norma juridică concretă pentru soluționarea litigiului. Activitatea desfăș urată în acest sens constituie procesul civil. Știința dreptului procesual civil studiază instituțiile dreptului procesual civil, adică dreptul procesual civil ca ramură de drept. Obiectul de studiu al științei dreptului procesual civil îl formează normele de drept procesual civil. Rolul științei dreptului procesual civil este, așa cum remarcau și unii proceduriști francezi 14 , acela de a contribui la ,,regăsirea” sau reabilitarea drep- tului procesual civil. În alți termeni, știința dreptului procesual civil trebuie să contribuie la formarea unei imagini reale asupra naturii și importanței acestei ramuri a sistemului juridic. Reabilitarea științei dreptului procesual civil se impune și datorită unei imagini artificial ,,create uneori de practica procedurii

13 Dicționar explicativ al limbii române. Academia Română, Institutul de lingvistică ,,Ior- gu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 853

14 J. Vincent, S. Guinchard. Procédure civile. 23 editition, Dalloz, Paris, 1994, p. 2.

22

D R E P T

P R O C E S UA L

C I V I L

civile, dar și de o ,,reputație” nemeritată. 15 Astfel, în înțeles abstract în cadrul științei dreptului se formează idealul înțelegerii ramurii dreptului procesu- al civil pentru a înlătura aplicarea imperfectă a legii procesual civile. Știința dreptului procesual civil trebuie să contribuie la aplicarea corectă a normelor procesuale. O sarcină importantă a științei dreptului procesual civil este aceea de a studia reglementările în materie în concordanță cu cerințele vieții sociale contemporane, spre a sesiza eventualele lacune și a formula propuneri cores- punzătoare de legiferare 16 . Obiectul de reglementare a dreptului procesual civil constituie totalitatea ra- porturilor juridice ce apar între instanța de judecată și participanții la procesul la înfăptuirea justiției în cauzele civile. Relațiile apărute între instanța de judecată și participanții la proces sunt de subordonare. Între părțile în procesul civil, rapor- turile apărute în legătură cu soluționarea pricinii sunt raporturi juridice de drept material, ce nu fac parte din obiectul de reglementare a dreptului procesual civil. Drepturile și obligațiile ce formează obiectul raporturilor procesual ci- vile sunt de natură diferită față de acelea care structurează conținutul unor raporturi de drept substanțial. Acestea reprezintă facultăți acordate părților sau altor participanți cu finalitatea de a sesiza instanța, a impulsiona procesul civil, a solicita o soluție favorabilă, prerogative ce se raportează și la obligațiile instanței de judecată. 17 Dreptul procesual civil constituie o ramură de drept procesual și, ca o altă ramură de drept procesuală, se caracterizează prin fap- tul că reglementează relațiile în dinamica lor. De aceea, în obiectul ei de re- glementare se includ nu doar raporturile juridice existente între subiecții de drept, dar și activitatea procesuală pentru realizarea acestor legături. 18 De menționat că în literatura de specialitate se vehiculează opinia 19 că rapor- turile procesual civile nu se stabilesc numai între părți și instanța de judecată. Acestea sunt însă cele mai numeroase și mai semnificative. Există și o a doua ca- tegorie de raporturi procesuale: între instanța de judecată, pe de o parte, și ceilalți subiecți ai raporturilor procesul civile, pe de altă parte. Asemenea raporturi se stabilesc, de exemplu, între instanță și martori, între instanță și experți etc. O altă opinie, mult mai controversată în literatura de specialitate privind obiectul dreptului procesual civil, este legată de posibilitatea de apărare a dreptu- rilor civile și prin activitatea altor organe decît instanța de judecată. Pornind de

15 Ioan Leș. Op. cit.,. p.9.

16 Idem.

17 Ioan Leș. Op. cit., p.8.

18 Op. cit., под. ред. М.Л. Викут, p. 10.

19 Idem.

C a p i t o l u l

I

23

la aceast ă poziție, anumiți autori au ajuns la concluzia că activitatea organelor de

stat și a organizațiilor obștești privind soluționarea litigiilor de drept și de apă- rare a drepturilor civile urmează a fi considerată parte integrantă a procesului civil. Totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea organelor de stat

și a organizațiilor obștești privind apărarea drepturilor și intereselor legitime ale

persoanelor, potrivit acestei opinii, urmează a fi considerate o instituție juridică

a ramurii dreptului procesual civil. 20 Însă poziția pe care o susținem este că pro-

cesul civil constituie doar activitatea instanțelor judecătorești. Această activitate

îi este specifică doar instanțelor de judecată, avînd anumite caracteristici proprii,

deosebindu-se de forma de activitate a judecăților arbitrale. Dreptul procesual civil are principii și metode proprii de reglementare. 21 Autorul rus М.K. Тreușnikov diferen țiază obiectul procesului civil și obiec- tul dreptului procesual civil. Obiectul procesului civil îl constituie cauzele (pri- cinile) civile concrete. Obiectul dreptului procesual civil ca ramură de drept este însuși procesul civil, activitatea instanței și a participanților la proces și, de asemenea, într-o anumită măsură și activitatea organelor de executare a hotărîrilor judecătorești. 22 Metoda de reglementare a dreptului procesual civil. Prin metodă de regle- mentare se înțelege totalitatea de mijloace folosite de stat pentru a influența o anu- mită categorie de relații sociale. 23 Specificul metodei se determină de scopurile și sarcinile, stabilite de către legislator pentru un obiect de reglementare cores- punzător. 24 Astfel, metoda de reglementare a dreptului procesual civil constituie o totalitate de mijloace juridice, procedee și metode juridice, prin intermediul căro- ra legislatorul influențează relațiile sociale apărute la înfăptuirea justiției de către instanțele judecătorești în cauzele civile și exercită o influență asupra lor.

Nivelul de dezvoltare și de perfecțiune al normelor dreptului procesual civil, cu condiția respectării acestora cu exactitate în procesul de aplicare, de- termină și îndeplinirea de către instanțele de judecată a sarcinilor justiției la momentul actual de dezvoltare a societății. 25

20 Щеглов В.Н. Советское гражданское процессуальное право. Томск, 1976, с. 8.

21 Н.Г. Юркевич и В.Г. Тихин. Гражданское процессуальное право. Минск, 1979, с. 5.

22 Гражданский процесс, учебник под. ред. М.К. Треушникова, 3- изд. Городец-издат, Москва: 2001, с. 27.

23 Baieș Sergiu, Roșca Nicolae. Dept civil. Partea generală. Persoana fizică. Persoana juri- dică. – Ediția a 2-a, Chișinău, 2005, p. 41.

24 Мелъни-ков. А.А. Советский гражданский процессуальный закон. Вопросы теории гражданского процессуального права. М., 1973 С. 89.

25 Лесницкая Л.Ф. Концепция развития гражданского процессуального законодательства. М., 1998, с. 116-123.

24

D R E P T

P R O C E S UA L

C I V I L

Metoda de reglementare a dreptului procesual civil are un caracter mixt – fiind o combinație între caracterul dispozitiv ș i cel imperativ. Astfel, pu- tem numi metoda dreptului procesual civil dispozitiv-imperativă, deoarece inițiativa de apariție a raporturilor procesual civile aparține persoanelor inte- resate și nu a instanței de judecată. Prin inițiativa instanței de judecată nu pot apărea relații procesuale. Doar procurorul poate înainta acţiunea în apărarea intereselor persoanei incapabile indiferent de existenţa cererii persoanei inte- resate sau a reprezentantului ei legal. În cazurile prevăzute de lege, procurorul este în drept să se adreseze în judecată în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unui număr nelimitat de persoane (art. 71, alin. (2) al CPC), aceasta fiind una din excepțiile de la regula generală. Pe de altă parte, subiecții raporturilor procesual civile pot avea doar con- duita pe care o impune dispozițiile normelor dreptului procesual civil. Din acest considerent metoda de reglementare a dreptului procesual civil are și un caracter imperativ. Totuși normele dreptului procesual civil poartă mai mult un caracter dispozitiv decît imperativ. În literatura de specialitate, metoda de reglementare a dreptului procesual civil este caracterizată și prin următoarele elemente specifice: 26

– temeiuri specifice de apariție, modificare și încetare a raporturilor ju- ridice;

– ordine specială de apărare a drepturilor și asigurare a executării obligațiilor subiecților procesuali;

– aplicare specifică a măsurilor de constrîngere a statului pentru încăl- carea exigențelor legale. Caracterul dispozitiv al metodei dreptului procesual civil pentru părțile procesului civil se stabilește prin aceea că temeiul drepturilor și obligațiilor procedurale ce le aparțin constituie normele de drept material (drept civil, dreptul familiei etc.), unde părțile raportului juridic sunt pe poziție de egalita- te și în care se admite alegerea conduitei sale.

§ 2. SARCINILE PROCESULUI CIVIL

Potrivit art. 4 al CPC, ,,Sarcinile procedurii civile constau în judecarea jus- tă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contes- tate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi aso- ciaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sînt subiecte ale

26

Комаров В.В. Метод правового регулирования гражданских процессуальных отношений: Диссканд. юрид. наук. Харьков, 1980. c. 16.