Sunteți pe pagina 1din 11

Iolanda Lemke Hatschepsut 1.

printesa egipteana

Fiica a faraonului Tuthmosis I si a sotiei sale Ah-Mose, tanara Hatschepsut al carei nume insemna prima dintre nobilele doamne, a crescut si a fost educata la curtea tatalui ei. Egiptenii nu i-au spus Hatschepsut , ci o numeau aproximativ Huschpeswa . Numele de Hatschepsut l-a primit prin traducerea numelui ei si anume hat-schepesut unde hat inseamna prima ori cea din fata iar schepesut se traduce prin doamne ori aristocrate. Ajungand regenta si mai apoi regina a Egiptului, ea a fost o sustinatoare a pacii, preferand bunastarea poporului ei, dezvoltarea economiei si mai ales a culturii. In timpul vietii ea a poruncit ridicarea unor monumente printre care cel mai cunoscut este colosalul templu mortuar din Deir el Bahari. O lunga perioada de timp templele divine si palatele faraonilor egipteni, rigid construite pe orizontala - cu piloni masivi, sali hypostile cu uriase coloane lotiforme ori palmiforme si sanctuare niciodata deschise muritorilor de rand egipteni - erau aproape identice, unul langa altul, continuindu-se la nesfarsit conform vagoanelor unui urias tren. La Deir el Bahari se gaseste prima exceptie de la regula dura a artei egiptene clasice ruinele milenare a doua temple mortuare ridicate pe verticala. Primul a fost ridicat pentru Mentuhotep, un faraon dintr-o dinastie timpurie care unificase oficial cele doua regate egiptene, de sud si de nord. Celalalt, intentionat construit ca un fel de remake al primului, este minunatul templu mortuar al reginei Hatshepsut, constituit din terase sustinute de coloane masive in centrul unui platou superb de gresie. Coloanele de aici sunt si ele o exceptie a rigidei arhitecturi egiptene, fiind antropomorfe, ele infatisand-o pe regina Hatschepsut in toata splendoarea ei. Informatii privindu-i pe primii regi ai dinastiei a 18 a, ofera in biografia sa batuta in piatra, Ahmose Pen Nechbet, fost functionar si ofiter de la curtea lui Ahmose (primul rege al dinastiei) care a i-a servit cu constiinciozitate, in continuare, pe toti regii care au urmat, pana la Hatschepsut. Cazul lui nu este unic, majoritatea demnitarilor care siau permis construirea unui mormant pentru viata de dupa moarte, au lasat inscriptii, desigur laudative, despre ei insisi. Medici, ingineri, masuratori de terenuri, primari, arhitecti ori nobili, si-au construit hypogee in Valea Regilor. Pe langa enumerarea faptelor lor bune, a povestilor de familie si a ocaziilor cand si-au dovedit fidelitatea fata de faraon si zeii atotputernici, defunctii comenteaza si unele evenimente mondene ori critici la adresa unor dusmani, ceea ce constituie sarea si piperul acestor biografii. Din textele scrise pe papirusuri ori pe peretii cavourilor milenare, am observat ca egiptenii posedau un umor aproape englezesc, exprimarea lor eufemistica cucerindu-ma inca de cand am intreprins primele cercetari egiptologice mai amanuntite . Pen Nechbet scrie de pilda despre Amenhotep I fiul faraonului Ahmose: majestatea sa i-a ucis pe toti rebelii nubieni Eu stateam alaturi de stapanul nostru si luptam. Iar majestatea sa s-a convins de vitejia mea! ( James Henry Breasted). De fapt Pen Nechbet a fost un apropiat al dinastiei, faraonii avand nevoie de viziunea lui clara si de sfaturile lui. Fiind foarte invatat, el nu lipsea de la consiliile de coroana, cuvantul lui fiind respectat. Spre sfarsitul domniei lui, faraonul Tuthmosis I se zbatea in nesiguranta, prada unei dileme grele in timp ce doi dintre fii sai murisera deja, cel de-al treilea care ar fi putut deveni faraon, nu era nici el prea sanatos. In acelasi timp fiica sa Hatschepsut in varsta de cca 13 ani, era sanatoasa, isteata, ambitioasa si talentata insa o femeie nu putea domni in Egipt decat ca regenta. Intrucat potrivit unei alte legi un faraon nu putea ocupa tronul egiptean fara a fi insurat, Tuthmosis hotari sa-i casatoreasca pe fiul si pe fiica sa pe care-i avea de la mame diferite, in speranta ca tronul Egiptului va fi onorat si aparat. Astfel ca dupa moartea faraonului Tuthmosis I, Hatschepsut s-a casatorit imediat cu fratele vitreg, Tuthmosis al 2-lea dar n-a avut parte de un mostenitor de sex masculin. Totusi, pe ultima suta de metri, o sotie secundara i-a daruit sotului ei, un baiat. Dat fiind ca faraonul in exercitiu era tot timpul indispus si bolnavicios, inteligenta Hatschepsut i-a preluat sarcinile, fiind din aceasta cauza denumita in anumite cercuri, eminenta cenusie a Egiptului. Cu toate suferintele cauzate de sanatatea lui precara, faraonul a participat la cateva batalii despre care tot Pen (James Henry Breasted) ne da informatii : ..L-am urmat pe majestatea sa regele Tuthmoses al 2 lea al Egiptului de Sus si de Jos si am adus din tara Saschu (Palestina de sud) foarte multi prizonieri, nici nu puteam sa-i numar. Regele mi-a dat patru bratari de aur masiv si patru coliere ca si trei bratari din lapislazuli si un buzdugan de argint! Tuthmosis al 2 lea a murit de timpuriu aproximativ in anul 1479 inainte de Christos - iar Hatschepsut s-a declarat regenta pe langa Tutmosis III, pruncul care abia invata sa mearga, ca mai tarziu sa se incoroneze ca regina absoluta. Aceasta hotarire l-a jignit de moarte pe batranul si fidelul functionar Pen Nechbet care n-a numit-o niciodata in Memoriile lui altfel decat sotia regelui raposat ori protejata zeului Amon... Recunoasterea ei ca femeie-faraon nu a fost facuta niciodata oficial, numele ei lipsind din originala lista a regilor egipteni din templul de la Abydos - este vorba de coridorul regilor din templul Memnonion pe ai carui pereti faraonul Seti I a pus sa se

noteze cateva zeci de ani mai tarziu, cartusele tuturor faraonilor care au condus regatul egiptean pana la el. Conform unui obicei impamantenit intre faraoni damnatio mamoriae - dupa moartea lui Hatschepsut, adversarii ei politici au poruncit distrugerea cartuselor reginei, a basoreliefurilor si picturilor care o infatisau. De pilda uriasul relief ce impodobeste porticul capelei zeitei-vaca, Hathor la Deir el Bahari si care o infatiseaza pe vaca Hathor lingandu-i mana reginei-faraon, a fost vandalizat. Dupa venirea la tron a lui Tuthmosis III, profilul lui Hatschepsut este sters si in locul lui este reliefat chipul noului faraon si cartusul cu numele sau. Ofiter al regatului, Pen a luptat, cum am vazut mai sus, alaturi de faraonii timpului sau, in Nubia ori Libia si chiar cu beduinii. Pe Hatschepsut nu a avut-o niciodata la inima, el impartasind opinia nobililor egipteni si anume ca singurul mostenitor legitim al tronului ar fi fost Tuthmosis III. Cu toate astea, asa cum se intampla in viata de toate zilele, Hatschepsut i-a pastrat o mare simpatie batranului carcotas care ii amintea de strabunicul ei glorios si i-a incredintat in semn de apreciere chiar functia de pedagog al fiicei sale mai mari, printesa Neferu-Ra. In afara de trancanelile lui, mosul avea o gramada de calitati. De altfel toate comentariile negative erau de prisos. Datorita pacii, Egiptul prospera. E adevarat ca imperiul poseda o armata puternica insa folosirea armelor era minimala. Mai multi istorici o numesc pe Hatschepsut regina pacii. Caravane cu marfuri strabateau drumurile comerciale spre Africa de Est sau Centrala ca si spre Asia, venind inapoi cu alte bunuri care au imbunatatit felul de viata egiptean. Mi-as fi dorit ca povestea lui Hatschepsut care a devenit faraon prin vointa ei proprie, a cirmuit regatul mai bine decat un barbat, a iubit si a fost iubita, a lasat in urma ei o mostenire culturala uriasa, sa fie numai o biografie exacta a reginei; nu se poate insa separa personalitatea reginei de epoca in care ea a trait . Ca atare, cu riscul de a-l plictisi pe cititor, voi continua cu amanunte istorice care mi se par importante ca si cu informatii privind unele traditii ale antichitatii egiptene. Lucrarea de fata se bazeaza pe fapte reale, pe documente istorice, in mare parte traduceri si eseuri semnate de profesorul universitar roman Constantin Daniel ca si pe cautarile si cercetarile intreprinse de mine insami in calatoria pe care am facut-o in Egipt in martie 2009. Desigur ca am apelat si la enciclopediile online, am cules informatii vizitand numeroase websites, printre care cea apartinand renumitului egiptolog Zahi Hawass ori profesorului german Eduard Mayer. Am cercetat carti importante semnate de britanicii Andrew Weigall, Cyril Aldred si de colaboratorul meu, egiptologul argentinian Jorge Dulitzky. Sunt recunoscatoare memoriei digitale care a pastrat adevarate comori cum ar fi de pilda povestea descoperirii mormintelor antice ori a unor mumii celebre, semnata de insusi Howard Carter, (descoperitorul tezaurului lui Tutankhamon) ori biografiile demnitarilor lui Hatschepsut pe care le-am gasit in cartea Das Alte Aegypten ( Vechiul Egipt) de Herman A Schlgl si Regine Buxtorf ori in Ancient Records of Egypt a lui James Henry Breasted precum si alte texte online apartinand unor profesori egiptologi. In ceea ce ma priveste, desi n-am pretentia sa fi dezlegat enigme, m-am straduit totusi sa gasesc raspunsuri decente numeroaselor semne de intrebare iscate de golurile din documentatie.

2. Ea

face fericite amandoua malurile cand vorbeste

Hatschepsut si-a luat sarcinile de regenta in serios, astfel ca pentru inceput a poruncit redeschiderea drumurilor comerciale sudice, inchise in trecut din cauza numeroaselor razboaie. Deasemenea, cu pretul unor lupte inversunate, ea a ordonat incasarea tributului din Nubia, tara vasala ai carei printi recalcitranti nu voiau sa se supuna de buna voie egiptenilor. Documentele vorbesc despre o ocazie cand regina insasi a participat la lupta contra nelinistitilor nubieni, pentru a-i sili sa plateasca tribut. Este vorba de Ty, trezorierul Egiptului de Jos, care pune sa se scrie pe o inscriptie (gasita pe insula Sehel) ca a luptat sub comanda directa a lui Hatschepsut. In general insa tarile vasale ca Somalia ori Etiopia, plateau de buna voie tributul si acceptau regulile impuse de regatul egiptean. In timpul domniei lui Hatschepsut, Egiptul a trait o perioada infloritoare, descrisa amanuntit pe obeliscurile ei de la Karnak. In a doua decada a domniei, au fost repuse in functiune minele de turcoaze si de cupru din peninsula Sinai aceasta stire fiind de fapt ultima referire cronologica la Hatschepsut. Hatschepsut este si initiatoarea festivalului Opet, care are loc si in zilele noastre intre templele din Karnak si Luxor. Un cortegiu lung porneste de la templul lui Amon din Karnak, ducand statuile a trei zei: Amun, Khonsu si Mut, ascunsi de privirile muritorilor de rand intr-un fel de relicvar purtat de catre preoti. Se presupune ca procesiunea avea loc de-a lungul aleii sfincsilor, lunga de cca 2 kilometri, care unea pe atunci cele doua complexe templiere din Karnak si Luxor. Procesiunea se oprea odinioara in dreptul unor sanctuare situate de-a lungul drumului unde aveau loc slujbe si se depuneau ofrande, ultimele avand loc in templul divin al lui Amon din Luxor. Opet (sau Ipet) inseamna camera secreta si se referea la sanctuarul lui Amon din templul de la Luxor unde muritorii de rand nu erau lasati sa intre, doar preotii. La sfarsitul ceremoniei cufarul sfintit pleca inapoi de la Luxor catre Karnak, nemaifiind purtat pe umerii preotilor ci transportat in aval cu o ambarcatiune pe Nil. Festivalul initiat de Hatschepsut avea loc in timpul cand Nilul se revarsa, intre iulie si noiembrie, desfasurarea lui fiind imortalizata in basoreliefurile

de pe Capela Rosie, de fapt sanctuarul lui Amon din Karnak. Hatschepsut s-a preocupat ca si faraonii precedenti de imbogatirea templelor divine clerul fiind principalul ei sustinator. Cat despre construirea propriului ei monument mortuar, regina l-a chemat pe Ineni, fost primar al orasului Teba (Luxor) si arhitect al casei regale - cel care executase comenzile monumentale ale lui Tuthmosis I, tatal reginei, si chiar cele ale raposatului ei sot - pentru a discuta despre locul ei de veci. Spre deosebire de Pen, batranul architect Ineni o tinea la mare cinste pe Hatchepsut, hieroglifele de pe stelele funerare din mormantul lui vorbind cu mare simpatie despre regina: Maiestatea sa m-a apreciat si m-a iubit. A recunoscut valoarea mea la curte, mi-a facut cadouri si onoruri, mi-a umplut casa cu aur si argint, cu lucruri demne de o casa regala. Si am mai gasit si o marturisire romantica, emotionanta si caracteristica supusilor fideli ai reginei: Ea face fericite amandoua malurile (Nilului) cand vorbeste. Cu toate ca e vandalizat, mormantul lui Ineni a ramas singurul in care numele reginei nu a fost razuit, poate si din respect pentru aristocratul Ineni. In afara de functia de arhitect regal, el mai fusese primar al orasului Teba, mare sef peste silozurile regale, superintendent al constructiilor faraonice, trezorier etc. Mi s-a mai parut demn de pomenit faptul ca pictogramele din hypogeul lui Ineni infatiseaza in jur de 394 de arbori (sycomori, accacia, palmieri) cu numele lor intr-un fel de lista botanica, fapt care nu s-a mai vazut in alte morminte. De fapt arhitectul Ineni inaugurase necropola tebana, fiind autorul primului hypogeu un mormant subteran in stancile din Valea Regilor - pentru faraonul Ahmose. Hypogeele au constituit in dinastia a 18-a o noutate in domeniul pompelor funebre, fiind intentionat sapate in roca muntelui pentru a ramane necunoscute jefuitorilor de morminte. In trecut ascunse in peisaj, hypogeele au astazi porti duble din fier forjat deschise larg pentru turisti... Conservator si admirator al traditiei, Ineni i-a explicat reginei ca locul ales de ea pentru templul mortuar, si anume stancile amenintatoare de la Deir El Bahari, e total nepotrivit, mormintele sotiilor de regi aflandu-se in Valea Reginelor. Doar ca Hatschepsut nu intra in tiparele faraonilor si nici ale reginelor, ea urmand sa devina un faraon de sex feminin. In afara de asta, locul stabilit de ea se afla, cum am specificat mai sus, in apropierea ruinelor templului lui Mentuhotep unificatorul, prin alegerea sa, Hatschepsut voind sa se puna pe aceeasi treapta cu puternicul faraon. Ineni a sosit la palat impreuna cu colegul sau mai tanar, Senemut, un personaj foarte instruit, fost student in teologie, devenit mai tarziu arhitect. De fapt templele pregateau pe langa teologi si numerosi medici, avocati, arhitecti ori pedagogi. Senemut se remarcase ca teolog la curtea lui Amenophis I, bunicul lui Hatschepsut, astfel ca trebuie sa fi avut putin peste 40 de ani cand a fost pentru prima oara invitat la curte. Noul arhitect nu era nobil, dar provenea dintr-o familie fidela monarhiei, mama sa Hatnofer care servise la curte, fiind prietena de o viata a mamei reginei, Ah-Mose-Nofretari, lucru atestat documentar ( Christiane Descroches Noblecourt). Emotionat de marea onoare care i se facea cu aceasta prima audienta, Senemut, un barbat in floarea varstei, statea probabil ingenunchiat si cu capul plecat in fata tronului. Conform etichetei, divina Hatschepsut privea inainte formal, fara sa-l vada ori sa-l identifice pe demnitar, lasand ca discutiile sa fie duse de catre purtatorul ei de cuvant, Pen Nechbet si arhitectul regal, Ineni. In cele din urma regina isi exprima dorinta de a afla ce s-a hotarit: Senemut avea sa-i construiasca monumentul funerar, hotarire care-i placu teribil tinerei regine, tot asa si arhitectul Desigur ca in urma acestei prime intrevederi cu Senemut, a ramas stabilit ca aproape de ruinele vechiului templu al lui Mentuhotep sa fie ridicat un altul, mai mare si mai stralucitor. Subliniez aceasta prima intalnire dintre regina si arhitect, intrucat ea a constituit si momentul in care s-a intemeiat prietenia celor doi. Silita sa se casatoreasca de foarte tanara cu fratele ei si ramasa vaduva de mai multi ani, Hatschepsut nu avea, si probabil nici nu concepea, altfel de relatii cu functionarii ei decat cele oficiale. Preocupata doar de conducerea regatului si de ritualurile religioase, inconjurata de preoti rasi pe cap ori de batrani ministri zaharisiti, doamne de onoare sterse si o armata de sclavi care nu merita atentia ei, regina nu avusese ocazia sa cunoasca un exemplar masculin reusit si totodata inteligent. Natura ei divina fusese mereu o piedica in relatiile cu aristocratii de la curtea ei si in general in comunicarea de orice fel. Insa pot sustine fara rezerve ca Hatschepsut nu se consolase cu situatia de femeie singura, rolul ei de lidera intangibila a celor doua regate egiptene facand-o si mai ambitioasa si mai doritoare de recunoasterea puterii, talentului si frumusetii ei. Unii egiptologi sustin despre ea ca era in stare sa calce pe cadavre pentru a-si satisface orgoliul ori interesele nu e greu de imaginat ca regina nu trebuia decat sa intinda mana si sa se serveasca Interesul manifestat de Hatschepsut pentru noul designer a fost la inceput de ordin profesional, ulterior intre cei doi s-a ivit o prietenie frumoasa si probabil in final, vazandu-se zilnic, tanara vaduva si distinsul ei consilier s-au indragostit unul de altul. Asa se explica faptul ca frumosul Senemut, pe care eu il vad ca pe un functionar egiptean subtire cu ochi catifelati, fidel si constiincios, a urcat in galop treptele ierarhiei desi nu mai era de loc tanar... Senemut a preluat si functiile lui Ineni, de arhitect regal si sfetnic, ca si ale lui Pen Nechbet, si anume pedagog al printesei Neferu Ra si pe acela de pazitor al tezaurului regal, ajungand la un moment dat sa cumuleze cam 80 de titluri pentru care desigur incasa un venit considerabil.

In muzeul din Cairo am gasit replica unei statui cubice de tip bloc, un fel de taburet din granit, reprezentandu-l pe Senemut ingenuncheat si tinandu-si in brate pupila, pe Neferu-Ra. Aceasta poarta o mica barba de faraon dar si bucla egipteana de copil pe crestet, ca si cand ar fi fost baiat. De-a lungul blocului cubic sunt insiruite hieroglife albe . Originalul statuii se afla la muzeul de egiptologie din Berlin. Cealalta fiica a reginei, Merira-Hatschepset, cu mult mai mica decat prima, se afla la venirea lui Senemut, inca in bratele doicii. Mai tarziu mezina ar fi devenit sotia lui Tuthmosis al 3 lea, fiind probabil mama lui Amenophis al 2-lea desi informatiile nu sunt sigure. Pe la jumatatea domniei lui Hatshepsut il gasim pe Senemut pe post de ministru plenipotentiar. Puterea si onorurile de care se bucura i-au facut pe unii aristocrati gelosi, importanta ce i se dadea fiind considerata exagerata si nepotrivita pentru un personaj fara rang nobiliar. Din aceasta cauza multi partizani ai reginei au trecut de partea lui Tuthmosis, fiul vitreg care inca lincezea in universitatea-inchisoare de la Memphis

3. Scara

spre cer

Senemut i-a construit deci reginei templul funerar care se afla in vechea Theba ( Luxor), pe malul vestic al Nilului la Deir el Bahari. Constructia monumentala din gresie, avand o lungime de cca 213 metri, este cel mai mare templu mortuar care exista la ora actuala. In apropiere se aflau Valea Regilor si Valea Reginelor, adica cimitirul faraonic subteran. Desi nu e complet renovat, templul mortuar al reginei Hatschepsut arata acum probabil cum arata in antichitate, somitati in domeniul egiptologiei impreuna cu autoritatile locale, au muncit din greu la reconstituirea lui. In afara de terasele uriase si sanctuarele inchinate lui Anubis, Ra-Horahte, Amon ori Hathor, in stanca muntelui a fost taiat un coridor lung de 97 de metri pana la intrarea in camera mortuara ( un put de fapt) care din pacate, in prezent (2009) nu este accesibil vizitatorilor. Pilonii, de fapt uriasele porti de intrare in templu, caracteristice templelor divine de la Theba, Karnak, Habu ori Edfu, au fost inlocuite cu porticuri monumentale, preluate mai tarziu si de greci. Se spune ca templul mortuar al lui Hatschepsut a servit drept exemplu lui insusi Fidias, sculptorul si arhitectul sef al Parthenonului atenian. Templul mortuar este strajuit din trei parti de roca muntelui.O alee strajuita de sase sfincsi regali cu corp de leu si chipul lui Hatschepsut, purtand nemesul si alte insemne faraonice, ducea odinioara de la drum catre templu. Un astfel de sfinx urias din granit a fost gasit facut bucati printre darimaturi inainte ca templul sa fie restaurat. Sfinxul respectiv in greutate de 7 tone se afla in prezent la Metropolitan Museum of Art din New York. Siruri lungi de arbori exotici plantati de-a lungul drumului si din loc in loc in curtea templului, tineau pe vremuri un pic de umbra. Acum totul era acoperit de un strat fin de praf ori nisip saharic. Curtea propriu zisa mai este inca pavata cu blocuri de alabastru galbui translucid pe care si azi turistii le calca in picioare... Constructia a fost conceputa pe doua etaje ori terase, la care se urca pe doua rampe din cremene alba, marginite de ziduri groase, ornamentate cu spinari gigantice de carabusi din alabastru si strajuita de doi soimi Horus. Prima terasa era sustinuta de 26 de statui antropomorfe ale reginei. In stanga primei rampe se afla capela lui Hathor ale carei coloane au capiteluri cu chipul lui Hatshepsut dar cu urechile si coarnele zeitei-vac. La parter, in dreapta se afla capela lui Anubis-sacalul cu 12 coloane pe care s-au reconstituit cu succes basoreliefurile originale. Capela lui Anubis e cea mai bine pastrata din toate componentele templului, din nise lipsesc insa statuile lui Hatschepsut. La o distanta de 3500 de ani, am admirat tavanul capelei lui Anubis - este pictat nemuritor cu indigo albastru si pe el mai stralucesc inca stelute de aur in sase colturi. La primul si al doilea nivel se pot vedea mai multe sali ( fara acoperis) cu reliefuri in mare proportie distruse am vorbit despre ele in Darul Nilului, ele glorifica anii de domnie ai lui Hatschepsut, cuprinzand scene nemuritoare din vremea cand Egiptul a fost condus de o femeie! Mai multi istorici ori egiptologi contemporani au comparat aspectul templului constituit din terase si coloane, cu o uriasa org sonor aflata la poalele masivului stancos Varful Tebei numit si Iubitorul Linistii unde se presupunea ca traieste zeita care prezida intreaga necropola. Asa cum l-am vazut eu de la departare am avut impresia ca seamana mai degraba cu o gigantica scara ce urca la cer... Djeser Djeseru, adica Sfanta Sfintelor cum a fost denumit mormantul lui Hatschepsut, a fost refacut in proportie de 95 la suta, fiind distrus la putin timp dupa constructia lui, adica in anul 1100 inainte de Christos, de un devastator cutremur . Templul a fost descoperit abia in 1817 de catre primii europeni - arheologul italian Giovanni Belzoni nu a mai gasit decat un portic in picioare, restul zacea sub tone de darimaturi. In 1893 un alt arhitect, Edouard Naville a incercat sa separe darimaturile si a schitat pentru prima oara forma probabila a templului lui Hatschepsut. Notabil este faptul ca Champollion, cel care a descifrat scrierea hieroglifica egipteana, a fost chemat sa citeasca hieroglifele din templul mortuar de la Deir el Bahari, pe vremea cand nu se stia cine anume l-a ridicat. Toate traducerile facute de el din textele gasite,

referitoare la un faraon necunoscut presupus a fi de sex masculin, s-au lovit de exprimarea gramaticala care denumea in repetate randuri o persoana feminina pana la urma s-a vazut ca proprietarul de drept al monumentului funerar fusese intr-adevar o femeie-faraon. Cu cateva sute de ani inainte de cucerirea araba, cativa calugari crestini ori copti au ridicat o manastire in partea de nord a vaii, foarte aproape de templu. Ea a si dat numele vaii, Deir El Bahari insemnand in araba manastirea de la nord. In capela zeului Amon din Templul mortuar al lui Hatschepsut, calugarii si-au incropit bucataria, tavanul capelei fiind si acum innegrit de focul cuptorului lor. Fumul gros a distrus ori a acoperit pur si simplu frescele si hieroglifele aflate acolo. Senemut a mai continuat la Karnak, adica pe malul estic al Nilului, lucrarile de intregire ale templului lui Amon, ridicat de Tuthmosis I-ul, tatal reginei, construind si un sanctuar inchinat lui Amon chiar langa Capela Rosie. Una din relatarile sapate pe peretii templului lui Hatschepsut, se refera la cele doua obeliscuri gemene uriase inchinate reginei si taiate in cariera Syene de langa Aswan. Senemut a organizat pentru transportul lor, construirea unei ambarcatiuni gigant asemanatoare unei barje. Monolitii au fost transportati de la Aswan pe Nil pana in portul din Karnak unde, inainte de a fi fixati langa intrarea templului lui Amon, au fost poleiti cu aur in asa fel incat sa straluceasca in lumina soarelui ca o minune divina...Obeliscurile au fost initial construite pentru a servi ca gigantice ceasuri solare, umbra lor aratand in permanenta ora exacta. Barja din lemn de sycomor a fost trasa pe Nil de 27 de ambarcatiuni la care vasleau cca 864 de vaslasi ( William C Hayes, Istoria Veche de la Cambridge) si descarcata la Karnak de numerosi marinari si soldati. Unul dintre obeliscuri mai poate fi vazut si azi la Karnak - un al treilea monolit cantarind mai multe tone a ramas pentru totdeauna in cariera de la Aswan intrucat se fisurase. Lucrarile de constructie ale templului mortuar din Deir el Bahari au durat in jur de 15 ani, tot asa si prietenia dintre Hatschepsut si Senemut. Nici n-ar mai fi fost nevoie de jurnalul intocmit de Pen Nechbet pentru a dezvalui bunele relatii dintre regina si arhitect, pe zidurile templului de la Deir el Bahari numele lui Senemut apare de cel putin 50 de ori, semn ca Hatschepsut il rasfata din cale afara. Ea se straduia sa-l rasplateasca regeste pentru devotiunea si fidelitatea lui iar el, avand venituri atat de mari, si-a construit un mormant in apropierea templului mortuar al reginei, cu un... tunel de legatura, ca sa o serveasca si dupa moarte. Mormantul lui avea tavanele impodobite cu stele aurii, ca si capela lui Anubis din templul reginei, acest lucru tradand a doua mare pasiune a lui Senemut, si anume astronomia. In hypogeul respectiv el a organizat si depunerea corpului defunctei sale mame, Hatnofer, prietena reginei Ah-mose, mama lui Hatschepsut. Hatnofer a fost ingropata ea insasi ca o regina, cu masca mortuara de aur si vase canopice, onorata de fiul ei dar si de regina. Cu exceptia faptului ca lipsea mumia arhitectului, mormantul familiei lui Senemut a fost gasit intact in 1935 de cercetatorii americani de la Metropolitan Museum. Arheologii care au deschis mormantul au descoperit si numeroase oglinzi de bronz si argint lustruit precum si un depilator primitiv poate ca defuncta mai indeplinea si functia de cosmeticiana pe langa regina Ah-Mose. Cercetandu-se mumia lui Hatnofer, egiptologii au mai gasit pe locul inimii un medalion din aur masiv cu montura din piatra verde, legat de un lantzug fin de aur si avand forma unui scarabeu. Conform Cartii Mortilor, spre deosebire de celelalte organe interne care erau prelevate in timpul procesului de mumificare si puse la pastrare in vasele canopice, inima era considerata casa spiritului si era lasata in corpul defunctului, aparata de un scarabeu sacru. Medalionul care poate fi vazut la Metropolitan Museum of Art din New York, apartinea lui Hatchepsut, ea isi arata astfel aprecierea pentru cea care-i fusese apropiata mamei ei. Cei doi presupusi amanti isi faceau reciproc cadouri, astfel in mormantul ei (KV60) s-a gasit un colier de margele din calcedonie de culoarea caisei, daruit de Senemut. Siragul purta o dedicatie: Pentru marele zeu Maatkare (numele de faraon al lui Hatschepsut ) din partea administratorului templului lui Amun, Senemut. Margelele colierului, aflat acum la muzeul de arte fine din Boston, o reprezinta stilizat pe zeita-vaca Hathor. Desigur ca bijuteria a dat din nou nastere la speculatii privind relatia intima dintre cei doi. T rebuie sa admitem ca exista persoane care vor cu tot dinadinsul sa ramana in istoria omenirii chiar daca numai in umbra personalitatilor istorice adevarate un astfel de om a fost Senemut, arhitectul reginei Hatshepsut. Relatia dintre cei doi este si azi suspectata de a fi fost cu mult mai mult decat o relatie oficiala ori amicala, mai ales ca intr-una din fostele locuinte ale lucratorilor de la templu, a fost gasit un grafitti asa zis infamator, infatisandu-i pe femeia-faraon si inginerularhitect in timpul unui act sexual. Mai multi egiptologi printre care si Zahi Hawass nu sunt de acord cu statutul de gigolo al lui Senemut ci, intrucat nu se poate gasi nici o dovada defaimatoare la adresa celor doi, explica pozitia favorizata a ministrului la curtea lui Hatschepsut prin aceea ca avea acces la urechea reginei, cuvantul lui fiind ascultat.

Este insa cert ca faraonii-barbati nu se dadeau inapoi sa-si faca numeroase concubine, ca insasi homosexualitatea nu era condamnata in Egipt, fiind ceva obisnuit ca faraonii sa-si permita mici placeri cu sclavi tineri ori cu call-boys profesionisti. Un astfel de comportament sexual nu trebuie sa uimeasca, despre vechii egipteni se spune intr-un papirus (Thomas Mann, Iosif si fratii sai ) ca in emancipatele lor jocuri sexuale erau ceva mai aprigi si chiar mai dotati decat magarii. Sexualitatea in general era ridicata in slavi in templele marilor zeitati atotputernice ale Egiptului antic, si, lucru care poate sa ne vexeze, nu constituia un secret pentru copiii egipteni - pe mai multe ostraka se vad scene in care copiii asista la desfasurarea actului sexual intre parinti. Sigur ca ne intrebam de ce sa fi facut Hatschepsut exceptie si sa se fi izolat in abstinenta in loc sa profite de pozitia ei de regina-faraon???De ce sa fi renuntat la privilegiile pe care i le dadea functia??? Sigur ca dupa moartea sotului nu s-a dus singura la culcare dupa cum e sigur ca avea roabe tinere ori sclavi care-i indeplineau orice dorinta Faptul ca l-ar fi putut accepta de iubit pe cel mai apropiat prieten al ei si ca ar fi trait cu el o poveste de dragoste nu poate decat sa ne bucure fiind ca intreaga ei epoca sta sub semnul fericirii si al iubirii - mai putin perioada de sfarsit cand Senemut paraseste curtea.Totusi s-au gasit egiptologi care au observat ca in toate reliefurile ori in textele in care arhitectul era pomenit, el apare mereu singur. Provenit dintr-o familie numeroasa, avand inca 2-3 frati si 2 surori, Senemut e singurul care nu si-a intemeiat o familie poate pentru ca fusese destinat unei vieti de eunuc? Asa cum nu se pot gasi dovezi ca cei doi ar fi fost amanti, tot asa nu exista nici o dovada pentru singuratatea si abstinenta ministrului. Ce este sigur e ca odata ajuns la o asemenea pozitie sociala inalta, nu l-a mai interesat de loc viata lui din trecut, daruindu-se pur si simplu cu trup si suflet fascinantei regine. Cei doi alcatuiau o pereche ideala, el - un vizionar, ea - posedand o inteligenta iesita din comun amandoi gandeau prea repede, prea avansat pentru timpul pe care il traiau.

4.

Regina-faraon

La curtea tatalui ei, Hatschepsut a primit o educatie speciala - ca pentru copiii de faraoni - sa scrie si sa citeasca si deasemenea sa cante ori sa danseze. Desigur ca a fost initiata si in culte. Era spirituala si spontana si mai ales de spita regala. Dupa 6 ani de regentza, Hatschepsut a considerat ca o fiica de faraon ori o prima sotie de faraon are o mai mare legitimitate la tron decat fiul unei sotii secundare si a hotarit metamorfozarea ei in faraon si, dupa cum era de asteptat, incoronarea. Sustinuta de Ineni, de diferiti ministri ori personalitati masculine de la curte, de amiralul Nehsy, de arhitectul Senemut si avand si ajutorul lui Hapuseneb, marele preot al lui Amon care i-a fabricat pe loc un oracol favorabil conform caruia ea ar fi fost fiul Zeului Amon Ra si al zeitei Maat, Hatschepsut s-a incoronat faraon peste Egiptul de Sus si de Jos. Maat este o zeita din mitologia egipteana infatisata ca o femeie cu o coroana de pene pe cap si o cruce Ankh in mana, simbolizand ordinea, corectitudinea morala. Amon Ra e seful pantheonului egiptean, cel mai puternic dintre zei. De fapt Hatschepsut, ea insasi foarte emancipata pentru epoca ei, se inconjurase de barbati puternici si abili care au sustinut-o timp indelungat cu toate puterile si in toate ocaziile. Egiptologul doctor Sameh Arab spune despre Hapuseneb ca inainte de a fi mare preot, fusese vizir al palatului si bun prieten cu regina, care i-a dat in felul acesta putere si marire in timp ce pe Senemut il inobilase si-ii daduse o gramada de titluri si functii. Incoronarea lui Hatschepsut s-a petrecut in Capela Rosie din Karnak, aflata pe atunci intre cele doua obeliscuri aurite, eveniment descris cu amanunte in reliefuri. Cu aceasta ocazie Hatschepsut si-a schimbat titulatura si numele din majestatea sa Hatschepsut sotia faraonului in majestatea sa faraonul Maatkara Hatschepsut Khnemet-Amon. De fapt ea a ordonat sa fie numita faraon al Egiptului, cuvantul regina neexistand in limba egipteana veche. Incepand din acest moment a inceput sa poarte barba faraonica, nemes-ul (baticul dungat) si hainele barbatesti de faraon precum si alte insemne faraonice: coada de taur, coroana cu sarpele Uraeus peste batic, sceptrul si altele. Unii egiptologi sunt de parere ca desi se imbraca barbateste, fizionomia ei era foarte feminina, ceea ce o facea sa semene cu un hermafrodit. Printre obligatiile unui faraon de sex masculin, se numarau probe sportive dificile, cum ar fi joggingul zilnic, pe nemancate ca si exercitii de forta in sala de antrenament, perfectiunea lui atletica trebuind sa dea exemplu supusilor sai. Egiptenii aveau o traditie in cultivarea frumusetii si robustetii fizice, nu se rusinau de loc de nudul lor, dimpotriva. Putem spune linistiti ca la inceput a fost Egiptul, cand e vorba, de pilda, de cultura greaca. Se stie ca marii filosofi greci au studiat in universitatile egiptene pe vremea cand biblioteca din Alexandria ascundea papirusuri nepretuite cu invataturi milenare. Popoare ale marii, nelinistiti si iscoditori, grecii au preluat de la egipteni nu numai multimea de zei ci si traditiile lor sportive interesante : probele atletice, vanatoarea ori body building-ul.

Regii dinastiei a 18 a erau insa mai relaxati si cu cateva exceptii, ceva mai pasnici. Nu iubeau sportul, multi erau suferinzi, casatoriile intre frati slabind sangele urmasilor care, din cauza numeroaselor boli, nu apucau sa traiasca prea mult. Totusi, desi Tuthmosis al 2 lea fusese bolnav si neputincios. Hatshepsut era sanatoasa, frescele naive infatisand-o ca pe o femeie voinica, cu obraji rotunzi si forme pline, placute ochiului. Nu era de loc o atleta iar mumia ei obeza, descoperita in 1903 dar identificata abia in 2007, dezvaluieste o posibila disfunctie glandulara dar si multa pofta de mancareAmenofis al 3-lea fusese un razboinic curajos si puternic insa fiul lui Akhnaton, starul dinastiei a 18-a, suferea de o multime de boli: malformatii congenitale, epilepsie, obezitate etc. Adevarul e ca faraonii mancau foarte mult, chiar si dulciuri. Deschid aici o paranteza: mancarurile vechilor egipteni nu se prea deosebesc de cele de azi. Egiptenii simpli mancau fasole si lipii si chiar un dip, un pireu de mazare condimentat cu usturoi ori zeama de lamaie. Maslinele, pepenii, rodiile, smochinele, nu lipseau de la masa celor mai instariti. Din curmale si smochine se facea uneori si vin. Carnea de vita o mancau doar nobilii, restul lumii manca pasari de balta si vanat - carne de antilopa. Gainile au fost aduse in Egipt de catre Tuthmosis al 3 lea, in urma unei batalii, ca prada de razboi din Palestina. Am gasit un papirus care infatiseaza doi chelneri cu tavi incarcate - un adevarat festin din care nu lipseau fructele si vinul. Anticii preparau bere din cereale si vin de struguri, vita de vie fiind foarte apreciata in Egipt. Spre deosebire de plantatiile de maslini si smochini, vita de vie cerea o ingrija speciala. Felahii egipteni sustin si acum ca vita de vie e o delicata doamna de la oras care in clima capricioasa egipteana necesita multa atentie. Smochinul este o fellaha - o taranca zdravana, care nu are nevoie decat de putina ingrijire. Maslinul este insa o beduina care si in locuri pustii si neumblate este inca destul de tare si capabila de munca... Painea egipteana era ( si mai este din pacate!) tare si greu de mestecat s-au gasit urme ale resturilor de alimente in morminte, deasemenea picturile care impodobesc mormintele infatiseaza intregul lor menu. Zaharul nu exista, totusi bogatii foloseau mierea pentru prepararea de prajituri. Egiptenii mai preparau niste bomboane ca niste gume de mestecat dintr-un fel de gelatina extrasa din radacinile plantei althea officinalis (marsh-mallow). Sa ne intoarcem insa la mormantul din Deir el Bahri - sculptorii si scribii au impodobit templul mortuar al faraonului femeie cu portretele ei, au sapat in piatra evenimente ori intamplari din viata lui Hatschepsut cum ar fi nasterea ei divina, recunoscuta de preotii lui Amon, transportul monolitilor care au fost destinati obeliscurilor din Karnak, despre care deja am vorbit, ori incursiunea armata pentru incasarea cu forta a tributurilor din Nubia. Dupa cat se pare, cand nu mai vedeau o cale de iesire, faraonii egipteni rezolvau lucrurile declarand ca au avut un vis - regal. Cu mult inainte ca Akhnaton sa viseze celebrele lui vise pomenite in Biblie in capitolul despre Iosif si fratii sai, Hatschepsut a visat ca zeul Amon, mai mare peste ceilalti zei a declarat ca isi doreste sa aiba propriul sau descendent la tronul Egiptului. Ca atare Amon ar fi numit-o pe Ah-Mose, sotia faraonului Tuthmosis I sa fie mama acestui copil. Intrucat aceasta n-a avut-o decat pe Hatschepsut, cei trei fii murind inainte de maturitate, e de la sine inteles ca zeul isi exprimase clar dorinta ca Hatschepsut sa devina faraon, ea fiind chiar fiul anuntat de Amon. Aceasta poveste preluata de Hapuseneb si ceilalti preoti ai lui Amon este explicata pe larg in reliefurile de la Deir el Bahari, ea lamurind originea divina a reginei faraon. Intr-una din gravuri il vedem pe insusi Hapuseneb, marele preot al lui Amon, recunoscand si slavind in Hatschepsut pe fiul zeului patron al templului si al Egiptului.

5.Expeditia

in Tara Punt

Cea mai interesanta dintre relatarile gravate pe zidurile templului de la Deir el Bahari, ramane cronica expeditiei catre tara Punt, identificata de unii ca fiind regiunea Cornului Africii, Somalia de azi, ori Eritreea ori chiar Yemen. Conceputa ca o calatorie geografica de descoperire ori luare in posesie a unor tinuturi pentru exploatarea lor si bineinteles pentru procurarea de tributuri, expeditia condusa de amiralul Nehsy s-a transformat in cea mai de succes actiune diplomatica a reginei Hatshepsut. Cinci ambarcatiuni enorme asteptau intr-un port la Marea Rosie, incarcate cu marfuri de schimb adica arme, bijuterii si tot felul de mici masini agricole ori instrumente de lucru. Corabiile masurau fiecare cate 21 de metri lungime si aveau mai multe panze. Numai putin de 210 oameni insoteau fiecare corabie, dintre care 30 de vaslasi, 21 de marinari experimentati, 8 soldati si un ofiter al marinei egiptene. Dupa parerea majoritatii egiptologilor, un convoi urias transportase pe uscat cale de mai multe zile de la Luxor la Safaga marfurile destinate tarii Punt pe un drum care a ramas mai multe sute de an cel mai bun drum comercial dar care putin inainte de cucerirea araba - 700 dupa Christos - avea sa devina nesigur. Cercetatorii francezi sunt insa de parere ca amiralul Nehsy a plecat cu cele cinci corabii direct din Luxor pe Nil pana in Ethiopia, de acolo pe un riu (acum secat) au iesit in Golful Aden. Carmind spre Peninsula Arabica au ajuns la un riu Tamil (un riu omonim apare in sudul Indiei). Cu alte cuvinte tara Punt s-ar fi aflat in Sri Lanka unde cresc arborii de mirt atat de cautati de egiptenii antici.

Ipotezele nu s-au concretizat, Puntul ramanand pana in prezent o tara de legenda. Intr-un fel sau altul originala caravana a ajuns in tara Punt. In tot cazul tara respectiva avea palmieri, port la mare si maimute, deci era situata intr-o clima calda. Puntul i-a uimit pe egipteni. Sculptorii naivi ai templului de la Deir el Bahari s-au intrecut pe sine incercand sa redea ciudatele case suspendate ale oamenilor tarii Punt, in forma de faguri conice de albine locuitorii barbosi si aramii ai tarii, purtatori ai unor pitoresti palarii-clopot, foloseau... scari pentru a intra ori iesi din ele - ca si fauna si flora tarii. Puntinii isi transportau bunurile ori produsele cu ajutorul magarilor, casele lor ciudate, asemanatoare cu cele din centrul Africii, erau pazite de niste caini albi. Dar, cum am specificat mai sus, locuitorii tarii Punt nu erau negri africani ci, tanand seama de pictogramele din templul lui Hatschepsut, aveau trasaturi apropiate egiptenilor ori arabilor. Artistii l-au infatisat si pe regele Parhu impreuna cu Iti, sotia lui supraponderala aratand ca un carnat enorm, aducandu-i omagii atotputernicei Hatschepsut. Langa perechea regala a tarii Punt se aflau si copiii lor, o fiica si doi fii. Ulterior, copiii regelui Parhu au fost trimisi la curtea egipteana ca toti printii din tarile vasale, constituind o garantie a supunerii, alaturi de tineri din Kush ( Nubia) ori Irem( Sudan). Sculptorii au sapat in peretele templului scena banchetului oferit de regele puntin, reprezentantilor reginei Hatschepsut unde Nehsy si garzile lui sunt infatisati fara arme in fata corturilor lor militare. Calatoria a durat aproape un an, corabiile s-au intors din misiune pline virf cu mirt, smirna, lemn de teak, zeci de puieti de arbori de diferite esente ( mai ales mirt) din care 31 au fost replantati in curtea templului lui Hatschepsut, mult fildes si chiar bulgari de minereu de aur neprelucrat, ceea ce a facut ca tara Punt sa fie numita si Tara Aurului. Egiptenii au mai cerut la schimb pe marfurile lor, piei de leopard, pene de strut, sare, argint si foarte mult lemn de abanos si de cedru. Lemnul de orice fel lipsea si inca mai lipseste din Egipt, el fiind un material de constructie foarte apreciat. Regele tarii Punt a mai oferit egiptenilor balsamuri si tamaie, kohl pentru machiat ochii si zeci de cosuri cu cinabru. Kohl-ul, o cenusa obtinuta prin arderea unei rasini, a fost folosit in Africa inca din epoca bronzului, fiind un produs cosmetic foarte indragit de aristocratele, dansatoarele si cantaretele egiptene. Combinat cu praf verde de malachit ori cu galena, kohl-ul sublinia contururile ochiului, le prelungea spre tample ori dadea ochilor forma oblica exotica. Tuaregii si beduinii de azi obisnuiesc sa-si machieze copiii inca de la nastere, impotriva deochiului insa specialistii au descoperit efectul dezinfectant al kohlului din cauza particulelor de nisip din desert, cazurile de conjuctivita nu erau rare unul din leacuri era machiajul cu kohl. De asemenea se obisnuia tatuarea cu kohl iar mai tarziu cu henna a unor regiuni ale pielii, din motive asa zis magice, astfel dansatoarele-prostituate isi tatuau coapsele pentru a se feri de boli venerice. Cinabrul, un minereu care contine sulfura de mercur, despre care Pliniu cel Batran a scris primul ca e o otrava foarte periculoasa ( inghitit ori in atingere cu o rana deschisa poate provoca moartea) era folosit de egipteni ca vopsea rosie dar si pentru a extrage mercurul. Totusi egiptenii cunosteau si calitatile curative ale cinabrului si il foloseau in medicina. Printre incarcatura corabiilor se numarau si custi cu paviani si alte feluri de maimute unele scapate din captivitate, se urcau pe catargele vaselor! - si chiar sclavi, barbati, femei si copii, adica marfuri si cadouri pe care regele Parhu i le trimitea reginei egiptene. Corabiile stateau toate insirate una langa alta intr-un port din tara Punt in timp de hamalii carau darurile ori tributul benevol platit de Parhu reginei egiptene. Cine vrea sa vada ori sa desluseasca toate aceste minunate scene sapate in piatra templului lui Hatschepsut, trebuie sa stie dinainte ce sa caute si unde zidurile sunt decolorate si nu toate contururile basoreliefurilor deteriorate de prabusiri si eroziunile milenare au putut fi complet restaurate. In afara de asta, bucati mari din basoreliefuri au fost scoase din templul mortuar si expuse in diferite muzee, astfel ca nu se mai pot vedea la Deir el Bahari. Referindu-se la parfumurile extrase din smirna si mirtul din tara Punt, un ziarist american glumet si-a permis sa constate ca lui Hatshepsut ii placea sa domneasca precum un barbat dar prefera sa se parfumeze ca o doamna . Acesta a fost se pare unul din scopurile expeditiei spre tara Punt si anume sa procure plante ori arbori de esente parfumate, mirtul fiind aroma preferata a reginei. Puietii de mirt si de Styrax (din a caror scoarta se extrage rasina numita smirna) au fost adusi in Egipt cu tot cu radacini in cosuri speciale pentru a fi transplantati in solul egiptean. Rasinile erau cu atat mai pretioase cu cat erau mai deschise la culoare, intrucat parfumul pe care il emanau era mai placut. Pentru prima oara in istorie se consemneaza aducerea si plantarea de arbori dintr-o tara in alta. Egiptenii pareau a fi fascinati de parfumurile si balsamurile orientale. Desigur ca balsamurile erau folosite si ca sa previna deshidratarea pielii in clima uscata din Egipt. Insa in antichitate uleiurile parfumate serveau in proportie de 90 la suta scopurilor religioase iar mai tarziu ele au fost folosite si in medicina, unele fiind foarte apreciate pentru efectele lor sedative si narcotice. Parfumurile se pastrau pe atunci in sticle de culoare inchisa ori recipiente din alabastru cu gat lung si ingust - nu numai pentru dozare ci si pentru ca erau foarte usor volatile. Ca uleiurile parfumate serveau in scopuri medicinale ne-o dovedeste o celebra scena de familie, gravata pe tronul aurit al lui

Tuthankamon, in care sotia lui, tanara Ankhesenamon, il maseaza pe brate cu ulei parfumat dintr-un recipient de forma rotunda - de fapt un leac ori calmant pentru dureri ori rani capatate in lupta. Uleiul de mirt se extragea inca din antichitate din florile ori frunzele arbustului prin distilare cu vapori de apa. Lichidul obtinut, galbui deschis, cu mirosul apropiat de camfor si eucalipt era cunoscut ca fiind euforic si reconfortant. Mi se pare interesant de comentat cum se foloseau de parfumuri dansatoarele egiptene ori cantaretele din antichitate: purtau pe cap conuri mici din aur ori alte metale moi, pline cu parfum care se raspandea delicat in timpul dansului ori a miscarilor pe care le faceau. Acest lucru imi aminteste de eroina lui Gustave Flaubert, nobila Salammbo - ea isi prinsese in urechi cercei din safire de care atarnau mici perle scobite in care se aflau picaturi de parfum. Hatschepsut insa purta parfumul aproape de inima ei, intr-o sticluta de aur cu gatul lung. De fapt descoperitorul de acum o suta de ani a doua mumii feminine ramase mult timp neidentificate, Howard Carter, gasise atarnat de gatul uneia din ele un recipient gingas din aur moale - era vorba de mumia lui Hatschepsut, dupa cum s-a constatat abia in 2007 cand a fost definitiv identificata oficial. Sticluta veche de 3500 de ani se afla acum in posesia muzeului de egiptologie din Bonn. Cu ajutorul razelor X s-a constatat ca flaconul cu gatul lung si subtire continea urme uscate de parfum. Parfumul in Egiptul antic - de fapt un fel de ulei parfumat - era un produs in exclusivitate pentru aristocrati - a declarat in 2008 profesorul german Michael Hveler Muller de la muzeul universitatii din Bonn, care crede ca va putea reconstitui in laborator aroma originala din interiorul flaconului, desi nu e sigur daca acesta fusese plin cu parfum, vreun leac vindecator ori o crema cosmetica. Cosmeticele erau intr-atat de cautate si atat de folosite incat nobilele egiptene isi luau la petreceri gentile, de fapt niste casete portabile , care contineau cutiute de pudra ori mici recipiente din alabastru cu parfum, flacoane cu uleiuri, capsule cu praf de lapiz-lazuli ori tubulete cu praf verde de malachit, si le puneau sub scaunele pe care sedeau la masa, improspatandu-si destul de des machiajul, acest lucru fiind considerat foarte chic.

6. Dincolo

de Nil

Domnia lui Hatschepsut a durat in jur de 22 de ani, adica din 1479 pana aproximativ in 1457 inainte de Christos si a stat tot timpul sub semnul intoarcerii furtunoase la tron a mostenitorului legitim Tuthmoses al 3-lea. Senemut a disparut la un moment dat din cronicile batute in piatra, cam prin al 18 lea an de domnie a lui Hatschepsut. Este un fapt demonstrat ca atunci cand puterea regala slabeste din diferite motive (boala, tradarea suporterilor, noi interese) apar comploturile. Nu e nevoie de multa imaginatie pentru ca sa ne inchipuim situatia de la curte, in absenta, la propriu, a unui mostenitor masculin. Sigur ca toata lumea stia ca Tuthmosis se va intoarce, insa puterea reginei slabea vazand cu ochii iar adversarii politici avand ca unic tel tronul faraonic, teseau intrigi pentru a inlatura din calea lor orice piedica. Printi nobili ai altor familii carora succesiunea la tron a actualei dinastiei nu le era pe plac, ignorau cu bunastiinta drepturile viitoare ale pretendentului legitim, grabindu-se sa puna mana pe putere. Este de la sine inteles ca insusi Tuthmosis isi pregatea intoarcerea, cumparandu-si suporteri si complotand alungarea celor care o sprijineau pe mama sa vitrega, uneltind in paralel cu ceilalti. In varsta de cca. 60-63 de ani, Senemut a plecat deci de la curtea tebana si putin timp dupa aceea a si murit. Plecarea lui de la curte coincide cu moartea fiicei mai mici a reginei, cea despre care se presupune ca se casatorise cu Tuthmoses III. Nu stim daca arhitectul a fost gonit de la palat ori a plecat singur, fratele care s-a ocupat de inmormantarea lui nu a pomenit nici macar motivul decesului, documentele arata numai ca fostul functionar s-a stins din viata dupa ce a parasit-o pe regina. Corpul lui a fost depus dincolo de Nil, in Valea Regilor, in mormantul pe care arhitectul si-l pregatise din timp, adica in apropierea templului reginei si alaturi de mama sa dar la deschiderea cavoului de catre egiptologii americani, s-a constatat ca mumia lui Senemut disparuse. Mormantul sau a fost gasit intact de aceea s-au putut citi multe informatii pe peretii din interior. Numai despre cauza alungarii de la curte nu se pomeneste nicaieri. Dupa cum spuneam mai sus, se prea poate ca el sa fi avut un anume trecut pana la intalnirea cu regina, trecut pe care a dorit sa-l uite. Din aceasta cauza ar fi posibil ca una din fostele lui iubite, revoltata de atentia pe care Hatschepsut i-o daruia ministrului ei, sa fi uneltit impreuna cu partidele adverse. O data cu moartea ultimului faraon, haremurile ca si dansatoarele de la curte isi pierdusera utilitatea. Desigur ca dupa disparitia sotului ei, Hatschepsut a dizolvat haremurile, lasandu-le pe focoasele concubine fara obiectul muncii..Nu e exclus ca o fosta favorita a lui Senemut, sa fi cautat sa se razbune construind scenarii tradatoare. Ocaziile criminale n-au lipsit niciodata in jurul tronurilor, serpi veninosi pe care eu insami i-am descoperit in sanctuarele de la Karnak ar fi putut intra cu usurinta prin ferestrele deschise ale palatului, ucigasi platiti in genul luptatorilor ninja s-ar fi putut

strecura nevazuti de garzile palatului, pana in dormitoarele dusmanilor politici. Politia e intotdeauna neputincioasa acolo unde exista coruptie sclavii ori body-guard-zii demnitarilor preferau sa-si tina gura decat sa fie executati. Speculatii poate face oricine, istoria omenirii e plina de povesti de dragoste, ura si razbunare, de crime pasionale si victime ale uitarii. Sunt insa sigura ca Hatschepsut nu l-a tradat si nici nu l-a persecutat - Senemut fusese singurul ei prieten adevarat si cel mai fervent sustinator . Love-story-ul lor a semanat intrucatva cu povestea reginei Elisabeta I si a contelui Essex. Amandoi barbatii au gustat din putere, dragoste si tradare insa Hatschepsut a fost cu mult mai marinimoasa cu Senemut ea n-a avut cruzimea sa-i ia viata ci l-a lasat sa plece in buna pace. Ca era marinimoasa, o dovedeste si faptul ca putin inainte sa moara, regina s-a impacat in sfarsit cu nepotul/fiul vitreg /ginerele ei Tuthmosis, dandu-i pentru inceput comanda unei campanii militare. Apoi din cauza numeroaselor boli de care suferea, a inceput sa ii lase mana libera tanarului razboinic, retragandu-se tot mai mult de la conducerea regatului, ceea ce a declansat desigur o schimbare politica si administrativa la curte. Regina a inceput sa fie neglijata, din aceasta cauza dar si din cauza bolilor, devenind apatica. Specialistii in nutritie declara ca de obicei satietatea omoara si nu infometarea - Fiind depresiva, Hatschepsut manca prea mult. Dupa cum s-a constatat la Roentgen, mumia ei avea dantura foarte deteriorata sa fi fost de vina painea egipteana in care se aflau firisoare de nisip ori poate dulciurile cu miere? Faptul ca devenise atat de voluminoasa, de-a dreptul obeza, ma duce cu gandul la Iti, sotia regelui din Punt, aceea pe care sculptorii egipteni inzestrati cu simtul umorului, au reliefat-o pe zidurile templului, avand membrele infasurate in colaci de grasime si sira spinarii deformata de greutate. Poate chiar frumoasa Hatschepsut a poruncit ca nevasta regelui Parhu, sa fie ridiculizata in basorelieful respectiv nestiind ca inainte de moarte ea insasi va deveni rotunda si greoaie. Ajungand enorma, se misca cu siguranta foarte putin, suferind poate si din cauza arsitei cauzate de clima tropicala din Luxor. Pe vremea expeditiei in tara Punt, Hatschepsut fusese intr-adevar tanara si frumoasa, ba chiar declara despre ea (intr-un fel de haiku) ca e cea mai frumoasa femeie si reginafaraon de pana atunci. Statuile si picturile murale o infatiseaza ca avand ochii mari, luminosi, obrajii rosii, nasul drept si pometii proeminenti. Putini stiu ca pe langa celebrul bust al lui Nefertiti de la Berlin, muzeul de egiptologie german se afla in posesia unui alt bust, mai putin spectaculos dar tot atat de valoros si realist ca si primul, este vorba de bustul lui Hatschepsut facut pe cand regina era foarte tanara, putin dupa incoronare, intrucat poarta insemnele faraonice. Ea isi ingrijea frumusetea si feminitatea si desi era obligata sa se imbrace ca un barbat, se dadea in vant dupa produse cosmetice preparate din uleiuri parfumate volatile, creme, kohl si pudra. Bolile si batranetea i-au rapit stralucirea dintilor si chiar dintii, i-au ingrosat talia si i-au adus tristetea in suflet. Hatschepsut a murit, asa cum s-a vazut in laborator, in urma unui cancer de piele si oase, mai suferea si de diabet in stare avansata. Intre timp fiica cea mare a reginei, Neferu- Ra, purtatoare a titlului de Mare Doamna a Regatului, s-a stins si ea din viata. Pen Nechbet a supravietuit reginei disparute dar n-a mai trait mult. Ineni insa s-a bucurat pentru un timp de atentia lui Tuthmoses al 3-lea. Nu stim cum s-a desfasurat inmormantarea reginei de asemenea nu stim daca sarcofagul cu mumia ei a fost depus in mormantul pe care cu grija si-l pregatise Howar Carter a explorat personal putzul care ducea spre camera mortuara, de la templul din Deir el Bahari ( KV20) - negasind nimic, daca nu luam in considerare emanatiile otravitoare ale excrementelor de lilieci si doua sarcofage goale. Absenta mumiei nu era o surpriza asa cum am mai pomenit deja in lucrarea mea Darul Nilului, de frica vandalizarii stramosilor, un faraon grijuliu din dinastia 22 a dispus la un moment dat aducerea tuturor mumiilor existente intr-o originala ascunzatoare ori cacheta, numerotata DB320. Neobositul Carter care a gasit peste 40 de mumii celebre in Cacheta regala dar si alte obiecte apartinand faraonilor decedati, a mai descoperit acolo o caseta de lemn, gravata cu cartusul lui Hatschepsut si continand o masea, si un vas canopic din fildes straveziu, continand un ficat omenesc. S-au mai identificat si cateva mobile de-ale lui Hatschepsut printre care un tron ori jilt, o cutie continand figurinele din jasp rosu ale unui joc la moda asemanator sahului, un inel gravat si o sculptura ushabti purtand numele ei. Mumia reginei lipsea din ascunzatoare. Dar arheologul Howard Carter descoperise deja in alt mormant din Valea Regilor (KV60), doua mumii feminine, una slaba si una grasa, nereusind insa sa le identifice intrucat erau puternic vandalizate. Ele au stat fara nume in uimitoarea sala a mumiilor din muzeul de egiptologie din Cairo pana cand, datorita noii tehnologii de cercetare, a fost posibila identificarea - un succes personal al inimosului egiptolog Zahi Hawass. Mumia slaba cu parul alb se afla, la venirea lui Carter intr-un sarcofag pictat, construit pentru o persoana cu mult mai inalta. Cealalata mumie, apartinand unei femei obeze cu par lung, zacea de-a dreptul pe podeaua

mormantului. Hatschepsut a mai zacut inca un secol pe un raft de muzeu, in asteptarea identificarii corecte. Nu cred ca neglijenta cercetatorilor e de vina pentru identificarea tarzie a mumiei - e vorba desigur de fondurile dedicate acestor cercetari. Salut initiativa egiptologului Zahi Hawass, primul arheolog si jurnalist egiptean care a reusit sa-si atraga opinia mondiala de partea sa, sporind curiozitatea iubitorilor de cultura si in felul acesta bugetul egiptean dedicat arheologiei. Cand a fost gasita, mumia lui Hatschepsut era infasurata in benzi lungi de in regal. Jumatate din cap deasupra fruntii era rasa, asa cum trebuia sa aibe un faraon, in timp ce occiputul era acoperit cu par lung, blond- roscat, culoare ce s-ar putea datora vopselelor henna ori substantelor ce intrau in saramura ce preceda mumificarea propriu zisa. Mumia avea la gat flaconul de aur de care am vorbit mai sus, pe care se afla cartusul cu numele lui Hatschepsut. O mana ii fusese infasurata separat, dezlipita de corp si cu pumnul deschis ridicat un fel de indiciu faraonic. In stare mumificata, regina masura 1,59 m iar varsta parea sa fie intre 46 si 50 de ani. Probele de ADN ca si o tomografie computerizata a cavitatii bucale ( pentru a se vedea daca maseaua din caseta de lemn e cea care lipsea din maxilarul mumiei) au fost decisive in vara anului 2007 Zahi Hawass impreuna cu Farouk Hosny, ministrul egiptean al antichitatilor au declarat mumia reginei faraon Hatschepsut ca definitiv identificata. Cu toata vandalizarea, mumia se tinea inca bine! Poate ca ar fi bine sa arat aici ca specialistii egiptologi de la Universitatea din Mnchen au descoperit in urma cu cativa ani lichidul conservant cu care se imbalsamau mumiile egiptene; ei au experimentat reteta lui Plinius cel Batran, obtinand din lemnul de cedru un ulei care contine guaiacol (ori cedrium) substanta care a conferit mumiilor o... nesperata longevitate. Personalitatea lui Hatschepsut continua sa atraga interesul multor pasionati de egiptologie. In anul 1960 trei astronomi au descoperit un mic asteroid pe care l-au numit Hatschepsut in onoarea reginei. O strada din Luxor, perpendiculara pe traseul de 2 km pe care inca se mai desfasoara festivalul Opet , poarta numele reginei faraon. Pelerinajul la templul reginei continua, autocarele descarca zilnic la intrarea din fata templului zeci de mii de turisti, veniti sa admire frescele vechi de 3500 de ani, hieroglifele si basoreliefurile. Calatoria spre tara Punt si misterul care o inconjoara, constituie unul din subiectele preferate ale cautatorilor de comori. Love story-ul reginei impresioneaza persoanele de ambe sexe. Lumea moderna este fascinata de povestile antichitatii egiptene pe care egiptologii, jurnalistii ori scriitorii le descopera ori le... inventeaza. Ma simt onorata ca am avut ocazia sa cunosc mai indeaproape destinul acestei regine, cu mult mai bogata si mai puternica decat Cleopatra, cu mult mai curajoasa pe campul de bataie decat un faraon-barbat si cu mult mai frumoasa decat alte regine din istoria lumii. Hatschepsut a reusit ce n-a mai facut nici o femeie pana la ea, a condus cea mai puternica si mai avansata civilizatie din lumea de atunci, pentru mai mult de douazeci de ani, instaurand pacea la hotare si bunastarea in Egipt.