Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Lapusneanu a fost scris de Costache Negruzzi si publicat pentru intaia aora in primul numar al revistei Dacia literara.

Tema principala este una istorica si se refera la perioada medievala din Moldova. Asistam la evenimente zbuciumate din timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu .

Negruzzi a folosit drept inspiratie cronica lui Grigore Ureche, de unde a captat intreg episodul intoarcerii lui Lapsneanu impotriva marilor boieri, implicit cel a uciderii celor 47 de boieri. Scriitorul a transformat succintele fapte istorice intr-o fictiune credibila.

Titlul reprezinta numele protagonistului , proiectie romantica a unei figure istorice reale. Actiunea nuvelei este clara si se bazeaza pe conflictul dintre domnitori si boierii care-l tradasera in prima domnie si il silisera sa paraseaca tronul. Opera este alcatuita din 4 parti, fiecare avand un motto semnificativ. Daca voi nu ma vreti, e va vreu! ilustreaza hotararea lui Lapusneanu de a ocupa tronul impotriva dorintei marilor boieri. Ai sa dai sama, doamna! sunt cuvintele unei vaduve adresate doamnei Ruxandra, care o ameninta pentru crimele infaptuite de sotul ei. Capul lui Motoc vrem! exprima nemultumirea poporului din cauza numeroaselor dari si din cauza asupririi boeresti. De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! reprezinta cuvintele li Lapusneanu care ii ameninta pe cei care vroiau sa-l calugareasca. Nuvela are o compozitie echilibrata si a fost asemanata cu a celor 4 acte ale unei drame. Astfel, expozitiunea este reprezentata de sosirea lui Lapusneanu in Moldova, in timp ce intriga dezvalui actiunile domnitorului indreptate asupra marilor boieri, respectiv desfasurarea actiunii este prezentata de boierii care incearca sa-l convinga pe Lapsneanu sa renunte la ocuparea tronului. Uciderea celor 47 de boieri reprezinta punctual culminant al operei iar deznodomantul nuvelei este redat de moartea lui Lapusneanu.

Alexandru Lapusneanu isi concentreaza toate luminile asupra personajului principal in scopul conturarii trasaturilor sale caracteristice. Dupa cum arata si titlul nuvelei, autorul isi propune sa scoata in relief, cu toata vigoarea, figura impresionanta acestui domnitor si personalitatea lui complexa si controversata. Alexandru Lapusneanu este un damnat romantic. El e disimualt, blazat, cunoscator al slabiciunilor umane, hotarat, rabdator, viclean, ipocrit si de o inteligenta diabolica. Prin intermediul personajelor, scriitorul desfasoara si organizeaza actiunea operei, isi dezvaluie gandurile si sentimentele.

Negruzzi acorda o importanta deosebita detaliilor care ofera culoarea locala si atmosfera epocii respective. Utilizarea arhaismelor in scopul unei reconstituiri cat mai izbutite a epocii relatate, reprezinta un bun exemplu in acest sens. Culoarea de epoca e data nu atat insa prin descrieri, cat mai ales prin limbaj. Utilizarea arhaismelor, vestimentatia, folosirea verbelor la imperfect si gerunziu, inspirit cu multa grija din cronica si adus in contexte perfect inteligibile contemporanilor. Nararea faptelor se face in mod obiectiv, respectand in general izvorul de la care a pornit, insa scriitorul isi ia cateva libertati in privinta unora dintre personaje, cum ar fi Tomsa, Spancioc, Stroici si a actiunilor intreprinse de acestia cu scopul de a asigura coerenta structurii narrative si de a mentine intensitatea conflictelor dintre domnitori si boieri. Totodata, puntul de vedere al autorului este rareori exprimat prin expresii ca aceasta denat cuvantare, mediteaza vreo noua moarte. Pe langa naratiune, autorul mai utilizeaza descrierea si dialogul, prima folosita si in inegalabilul portret pe care il realizeaza domana Ruxandra: Viteazul meu sot, Bunul meu domn sau in reliefarea psihologiei maselor de tarani ridicati impotriva lui Motoc. Folosirea antitezei este specifica epocii romantic, ca si tipul lui Lapusneanu de personaj exceptional actionand in imprejurari senzationale, cu trairi intense, in conflict cu lumea.