Sunteți pe pagina 1din 8

Tema 2 MEDIA S I SITUATIILE DE CRIZA : RELATII, INFLUENTE, PROVOCA RI, IMPACT 1. Implicatiile mass-media n situat iile de criza 2.

Interesul mediatic al crizei 3.Organizarea relationala n timpul crizelor 4.Moduri de raportare a mass-media la situatiile de criza

1. Implicatiile mass-media n situatiile de criza


Jurnalismul n situatii de criza este o activitate mediatica care presupune colectarea, sistematizarea,

ierarhizarea si analiza informatiei brute n conditii exceptionale, cnd implicatiile mass-media, n general, si ale jurnalistilor, n particular, comporta grave modificari psihologice, sociale, profesionale etc. Starea de lucruri respective solicita jurnalistilor si institutiilor mediatice sa adopte diverse strategii si linii comportamentale adecvate momentului si situatiei, dar, totodata, si sa respecte cu strictete standardele profesionale, fapt care, pe de o parte, asigura succesul misiunii jurnalistice, iar pe de alta calitatea produsului mediatic finit. Functia sociala a jurnalismului n situatii de criza cere articularea lui la configurarea de moment a realitatii n scopul aco-mpanierii informationale ntru expunerea obiectiva si impartiala a situatiei create. Aici apare si se contureaza obiectivul primar al acestui tip de jurnalism reflectarea multiaspectuala a crizelor. Rolul de cine de paza cel mai mult i se potriveste jurnalismului tocmai n situatiile de criza. Formula realista a acompanierii informationale a unei criza presupune expunerea deosebit de consistenta a tuturor etapelor crizei. Si aceasta pentru a crea o viziune de ansamblu corecta asupra fenomenului, care ar putea sa influenteze benefic att opinia publica, ct si factorii de decizie. n acest context, misiunea presei este sa puna la dispozitie un tablou reprezentativ al crizei, oferindu-le cetatenilor suficienta informatie pentru ca ei nsisi sa-si poata forma independent opiniile si sa poata lua atitudini asupra unui sir de probleme care urmeaza sa fie solutionate. Comunicarea jurnalistica de criza diminueaza rolul institutional al mass-media, ncadrndu-se, mai curnd, n categoria lanternei cautatoare a adevarului. Or, punerea n circuit a unei informatii impartiale si corecte creeaza premise reale pentru reglementarea situatiilor de criza. Rolul de oglinda a presei este deosebit de important, ndeosebi, la faza initiala a crizelor, cnd jurnalistul trebuie sa raspunda cert si operativ la ntrebarile: cine?, ce?, unde?, cnd?. Jurnalismul de informare n situatiile de criza consta n reflectarea rapida, exacta, echidistanta si obiectiva a evenimentelor ce se produc n contextul crizei la moment si sunt urmarite, n dinamica dezvoltarii lor, de catre jurnalisti, de catre subiectii actiunilor (implicati direct sau tangential) si de catre diversi martori. Expunerea factuala a ceea ce vede jurnalistul sau a ceea ce au vazut altii constituie misiunea primordiala a jurnalismului de informare. Astfel, dupa cum sustine Ed Turner, jurnalist de la CNN, este responsabilitatea noastra, prima si nainte de toate, sa ncercam sa explicam spectatorilor nostri ce s-a ntmplat astazi, de ce s-a ntmplat si ce poate sa nsemne asta mine. Jurnalismul informativ n situatiile de criza ncearca, n masura posibilitatilor, sa raspunda si la ntrebarile cum? si de ce?, dar fara a intra n detalii. n plus, acesta exclude din start posibilitatea jurnalistului de a-si expune opinia si atitudinea fata de eveniment sau ntmplare, aceasta fiind prerogativa exclusiva a jurnalismului analitic. Jurnalismul de opinie consta n expunerea realitatii prin inter-mediul explicatiilor, comentariilor si interpretarilor. Acest tip de jurnalism, ndeosebi n situatiile de criza, ofera jurnalistilor posibilitati enorme de analiza si interpretare a faptelor. Gratie posibilitatilor sale analitice si comentative, comunicarea jurnalistica interpretativa mai este considerata si instrument de minimalizare si chiar de asanare a crizelor. Astfel, un al obiectiv al mass-media este si dirijarea crizelor. Misiunea de a explica si a comenta evolutia crizei impune jurnalistilor obligatia de analiza toate componentele structurale ale acesteia. nti de toate, jurnalistul trebuie sa stabileasca motivele si factorii care au declansat criza si sa-i cerceteze nu ca pe ceva independent si izolat, dar ca pe o parte a unui tot ntreg, ca pe o veriga a unui sistem complex.

Criza urmeaza sa fie reflectata din perspectiva parametrului temporal, conjunctura contemporana a crizei fiind raportata la trecut si la viitor. Apoi e necesara identificarea subiectilor din perspectiva rolului, intereselor, obiectivelor si a gradului de implicare a lor n criza. Un interes aparte trebuie sa prezinte si interactiunile anticriza si actuale ale subiectilor. Cunoasterea acestora i-ar permite jurnalistului sa se clarifice asupra multor lucruri, sa dea n vileag unele aspecte camuflate sa le scoate la suprafata si, n fine, sa depisteze motivele reale ale crizei. Nu mai putin importante sunt si constatarea si reflectarea starilor de spirit ce persista n jur. Starea psihologice a subiectilor crizei, n particular, si a societatii, n general, n mare parte, determina alegerea de catre factorii de decizie a tacticilor si metodelor concrete de actionare. Un alt pas ar fi si conturarea contextului ntru analiza potentialului evolutiv al crizei. Pe cine si cum afecteaza cel mai mult criza? Pna unde poate sa ajunga dimensiunile crizei? Care sunt limitele temporale ale crizei? Care va fi impactul si efectele ei? Ce putem ntreprinde pentru a ne proteja? Cum putem diminua sau evita efectele crize? Acestea si multe alte ntrebari trebuie sa-si gaseasca raspunsul n comunicarea jurnalistica de criza. n acest context se contureaza alt obiectiv, si anume activitatea de prognozare a jurnalismului n situatii de criza. Acest obiectiv urmareste, nti de toate, trasarea unor perspective ale crizei ntru depistarea impactului si a efectelor potentiale ale acesteia asupra societatii. Cunoas terea perspectivelor n cauza l mobilizeaza pe cetatean sa adopte un anumit tip de comportament si sa ntreprinda masuri concrete, care i-ar ajuta sa evite sau sa suporte mai usor consecintele crizei. Mobilizarea indivizilor n situatiile de criza este un proces ce se realizeaza cu concursul mai multor institutii sociale, ntre care si mass-media. Pe buna dreptate, presa poate fi considerata agent al mobilizarii,or, ea furnizeaza informatii ce asigura interese comune, inculca valori, distribuie reprezentari care determina viziunile oamenilor asupra crizei. Datorita activitatii mass-media, indivizii sociali se afla, n particular, n legatura unii cu altii si, n general, n legatura cu comunitatea si societatea. As adar, mobilizarea maselor este un alt obiectiv al jurnalismului n situatiile de criza. Situatiile de criza transforma ziarele si televiziunea dintr-un element neutru ntr-un element implicat n viata publica, care ncearca sa faciliteze discutia dintre subiectii implicati, dintre oamenii de rnd si autoritati, fiind pregatite (mass-media), n acelasi timp, sa ofere niste solutii posibile problemelor cu care se confrunta societatea la moment. Din aceasta perspectiva, se impune un jurnalism care trebuie sa-i uneasca pe oameni n procesul rezolvarii diverselor aspecte ale crizei. Presa are obligatia de a informa societatea n scopul implicarii acesteia n solutionarea crizei. Acest obiectiv este un motiv n plus de a sustine ca obligatia primara a comunicarii jurnalistice n situatiile de criza rezida n prezentarea starii de lucruri astfel, nct cetatenii sa nteleaga scopurile propuse pentru a actiona n mod corespunzator. Expunerea impartiala si echidistanta, n materialele de presa, a solutiilor, propuse pentru rezolvarea problemelor att de experti, ct si de membrii comunitatii, valideaza abilitatea jurnalis tilor de a monitoriza criza si viata societatii afectata de aceasta criza. Cititorii urmeaza a fi tratati nu doar ca un auditoriu simplu, pasiv, ci ca unul participativ. Mediatizarea realitatii si tratarea populatiei din perspectiva integrarii sociale nseamna definitivarea prioritatilor sociale, determinarea problemelor cu care se confrunta si care i preocupa n prezent, stabilirea impactului si a efectelor potentiale a crizei asupra individului, n particular si asupra comunitatii, n general. Din punct de vedere profesional, jurnalistii nu se pot implica direct n procesul de solutionare a crizelor, dar nici nu au dreptul sa stea deoparte cnd este vorba despre analizarea, observarea si ntelegerea acestor fenomene si a tendintelor lor. Aceasta se face pentru conformitate si pentru a asigura dialogul social ntre partile aflate n conflict ntru determinarea vointei lor de cooperare. Starea de criza sociala este similara senzatiilor de teama, incertitudine, neputinta, pe care orice om le poate simti pe plan individual, numai ca efectele acestora sunt mult mai ample, si mult mai persistente n timp. Asigurarea echilibrului psihologic, n aceasta ordine de idei, devine un obiectiv esential al jurnalismului n situatii de criza. Acest imperativ vizeaza, n primul rnd, nu selectarea evenimentelor, nici chiar continutul materialelor, ci forma de expresie a lor. Informatiile despre criza trebuie sa trezeasca compasiune, solidaritate, toleranta, n nici un caz, nsa, ura si panica. Prin acompanierea informationala a procesul de evolutie a crizei, mass-media trebuie sa modeleze o perceptie civica a ei, sa induca sentimentul de responsabilitate la factorilor de decizie si cel de toleranta si calmul la indivizii sociali, Calmarea spiritelor poate fi o contributie efectiva n vederea sigurantei publice n timpul crizelor.

2. Interesul mediatic al crizei


Interesul mass-media pentru situatiile de criza este generat de doi factori primari: unul obiectiv, iar celalalt subiectiv. Factorul obiectiv se datoreaza, n primul rnd, celor doua functii socialcomunicationale ale presei: de supraveghere a mediului nconjurator si de legatura sau socializare. Functia de informare sau de supraveghere i permite presei sa puna n circuitul informational materiale despre orice eveniment, conflict, fenomen etc. de importanta sociala, prin aceasta, satisfacnd nevoile informationale ale populatiei. Dat fiind faptul ca necesitatea si interesul informational al populatiei creste simtitor n timpul crizelor, fapt ce se datoreaza incertitudinilor generate de modificarile s i rupturile produse n mersul normal al vietii, mass-media este obligata sa asigure aceasta sete informationala. Or, prin activitatea sa, presa se manifesta ca unicul intermediar ntre situatia de criza si publicul larg. Supravegherea mediatica, nsa, nu presupune doar transmiterea informatiei factuale, ci si a cele interpretative, n scopul fructificarii tuturor oportunitatilor sau inoportunitatilor situatiei create. Mai mult, supravegherea crizelor se face si pentru a tine n vizor si a monitoriza activitatile, masurile ntreprinse de factorii de decizie, dar si pentru a semnala atunci, cnd acestia nu-si onoreaza obligatiunile sau comit greseli conceptuale sau manageriale. Prin functia de socializare, mass-media creeaza acele legaturi ntre factorii de decizie si societate, care asigura patrunderea n esenta crizei si constientizarea ei (se presupune ca acest lucru genereaza si un comportament adecvat al indivizilor sociali), precum s i faciliteaza suportarea mai usoara a efectelor si consecintelor crizei. Tinnd cont de caracterul pluridimensional al crizei, mass-media trebuie sa reflecte un spectru ct mai larg de aspecte ale ei, punnd accentul, ndeosebi, pe cele ce au semnificatie, n primul rnd, pentru categoriile cel mai grav afectate de criza, astfel nct sa provoace si sa conduca exponentii acestor grupuri la cautarea unor solutii comune. Jurnalismul n situatiile de criza este mai eficient, atunci cnd circuitul informational este nentrerupt si liber; cnd stirile prezinta coerent toata gama particularitatilor crizei; cnd dialogul public este ncurajat, iar deliberarea publica amplificata; cnd informatia ajuta cetatenii sa actioneze ntru ameliorarea situatiilor create. Factorul subiectiv tine de doua aspecte ale activitatii jurnalistice: de imaginea informativa a institutiei de presa si de a marketingul dezvoltarii vnzarilor. Primul aspect vizeaza motivarea activitatii intense a presei n situatiile de criza si interesul sporit al acesteia pentru toate schimbarile ce intervin n evolutia crizei. Interesul presei are o natura dubla, or este generat, pe de o parte, de necesitatile informationale crescnde ale societatii (pe care, n mod obligatoriu, trebuie sa la satisfaca), iar pe de alta, de necesitatea propriu-zisa a ei (a presei) de a influenta situatia de criza, prin efectele sporite ale materialelor puse n circuitul informational si, prin aceasta de a-si ridica prestigiul sau profesional si institutional. Cel de-al doilea aspect se datoreaza necesitatii permanente ale institutiilor de presa de a-si asigura buna functionare la nivel financiar, care constituie temelia independentei politicii editoriale. Acest lucru poate explica tendinta mass-media de a-si mari tirajele si de a-si extinde auditoriul pe contul informatiilor despre diverse tipuri de situatii incerte, despre actorii si resursele acestora, despre potentiala evolutie, impactul si efectele lor. Asadar, din perspectiva marketingului dezvoltarii vnzarilor, precum si din cea a imaginii informative a publicatiilor periodice, a posturilor de radio si TV, criza reprezinta o oportunitate pentru ntreg sistemul mijloacelor de informare n masa.

3. Organizarea relationala n timpul crizelor


Criza este perceputa n mod foarte diferit. Viziunile subiectilor implicati direct si a celor implicati tangential n aceste situatii nu vor fi identice, asa precum si atitudinea celor afectati usor si a celor care au devenit victime ale crizei. Thierry Libaert arata ca criza este perceputa diferit, n functie de interesul aflat n joc. Daca pentru organizatii si sisteme ea este, de obicei, catastrofala, atunci pentru mass-media (n cazul n care nu acestea sunt afectate de criza), din contra, ea apare ca o excelenta oportunitate. Acolo unde sistemul n criza va ncerca sa-si protejeze integritatea institutionala, relationala si sa-s i salveze interesul, mass-media va ncerca sa utilizeze situatiile create pentru cresterea audientei si ameliorarea imaginii de referinta n domeniul informatiei. Raportate la criza, institutiile statale/cele ale societatii civile si mass-media sunt doi interlocutori care, avnd obiective diferite, uneori chiar diametral opuse, nu au ncredere unul n altul, sau snt chiar doi adversari potentiali. Cu toate ca se afla pe parti diferite ale baricadei, acesti doi actori nu pot exista unul fara altul. Interdependenta lor este determinata de faptul ca organizatia, sistemul, ntreprinderea, firma etc. utilizeaza mass-media ca pe unul din instrumentele de solutionare, care poate influenta evolutia si rezultatele crizei, iar presa, la rndul sau, foloses te situatia de criza a institutiei drept obiect de cercetare. n situatiile de criza, mediile de informare n masa, n cele mai dese cazuri, se afla ntr-o concurenta dura unele cu altele, faptul fiind determinat de interesul acestora de a furniza primele informatiile de rigoare, iar prin aceasta, de a provoca interesul cititorului si de a-si mari tirajele publicatiilor. Tocmai acest moment si genereaza comportamente deviate ale jurnalistilor, axate pe goana dupa senzational, pe interpretari duble intentionate, pe un tratament provocatoriu s i chir pe promovarea zvonurilor si a brfelor etc. Exceptie pot fi, nsa, situatiile de forta majora determinate, de obicei, de crize cu caracter natural sau tehnic. O cooperare relativa ntre institutiile mediatice putem atesta n cazurile n care crizele risca sa afecteze un stat ntreg, un continent sau chiar omenirea, n genere, provocnd efecte ireparabile. Cooperarea mediatica, n acest context, trebuie nteleasa n mod alegoric, ea referindu-se, nti de toate, la functiile si rolurile presei n situatiile de criza si apoi la modul de abordare a crizei (aprecierea nu si tratamentul crizei). n ceea ce priveste termenele de obtinere, pregatire s i punere n circuit a informatiei, ele, indiferent de tipul si amploarea crizei, ntotdeauna genereaza concurenta mediatica, n bunul sens al cuvntului. Pentru sistemul mediatic, situatiile de criza reprezinta elemente ale masivului informational potential, care au o valoare sociala deosebita, gratie impactului si a efectelor potentiale ale lor asupra societatii. Aceasta situatie explica cel mai bine interesul presei pentru crize si comportamentul relational al acesteia n situatiile de criza. Comportamentul jurnalistic este dictat de caracterul imprevizibil si imediat al evenimentului, de necesitatea de a avea acces larg la informatii si de a primi operativ aceste informatii si presupune un contact prioritar cu sursele de informare din perspectiva rolului si a implicatiei acestora n crize, a gradului lor de initiere, dar si a volumului de cunostinte pe care l detin. Organizarea relationala se efectueaza conform schemei clasice de definire a tintelor. Sursele-tinta ale jurnalistilor pot fi: a. factorii de decizie n gestionarea directa a crizei: administratie, manageri, specialistii n relatii cu publicul; b. subiectii implicati si afectati de criza; c. factorii de decizie n gestionarea indirecta a crizei: d. oficialitatile statale centrale s i locale. Cunoasterea interlocutorilor potentiali este un factor prioritar n organizarea relationala a jurnalistului n timpul crizelor si prezinta avantaje majore. Pentru fiecare din aceste categorii jurnalistii adopta diverse tipuri de comportament, tratamentul informatiei primite fiind si el unul diferit, mai ales din perspectiva gradului de credibilitate a acesteia. Relatia jurnalist factorii de decizie n gestionarea directa a crizei. Comportamentul jurnalistului n aceasta relatie este determinat de reactia standard a directorilor, managerilor, specialistilor n relatiile cu publicul si reflexul acestora de a justifica si a linisti.

n acest scop ei, de obicei, evita sa prezinte situatia reala, furniznd doar acele date care, n nici un fel, nu pot afecta imaginea firmei. Sursele din aceasta categorie nu refuza niciodata n mod direct sa le dea informatii, ba din contra, cauta ct mai multe prilejuri de a i contacta. Dar calitatea factuala a informatiilor furnizate nu ntotdeauna este la nivel, or deseori nu corespunde ntru totul realitatii. De obicei, acestia si pregatesc din timp materialul, curatndu-l si redactndu-l n conformitate cu interesele lor de moment, prin aceasta ncercnd sa sustraga atentia jurnalistilor de la aspectele negative reale ale situatiei si sa-i manipuleze, n scopul evitarii unor reactii potentiale nedorite ale societatii, generate de efectele materialelor de presa. Jurnalistii, nsa, trebuie sa cunoasca tacticele comunicatorilor n situatiile de criza si sa stie ca, de obicei, acestia: a. si formuleaza cu mare atentie raspunsurile; b. evita sa raspunda la ntrebarile incomode s i la provocarile jurnalistilor; c. relateaza despre aspectele dificile prin formulari de idei generale si ambigue; d. pun ntotdeauna accentul pe latura pozitiva a situatiei; e. scot n evidenta valoarea deciziilor administratiei (chiar daca acestea, n realitate, sunt lipsite totalmente de importanta); f. accentueaza eforturile administratiei primeaza rolul factorilor de decizie interni. Asadar, din moment ce relatiile surselor din aceasta categorie cu presa poarta un caracter interesat, verificarea informatiei survenite de la ele este absolut obligatorie. Relatia jurnalist - subiecti implicati si afectati de criza. n opozitie cu prima categorie, sursele de informare din categoria a doua colaboreaza dezinteresat cu presa. Exceptie fac doar subiectii implicati n criza, care fac jocul sefilor n speranta ca vor avea de cstigat n urma crizei (apreciindu-le fidelitatea, sefii, drept multumire, i vor promova n viitor). Aceasta categorie de surse nu are intentia sa manipuleze. Ei sunt deschisi si, de obicei, accepta usor sa expuna faptele si sa se dea cu parerea asupra situatiei, fapt determinat de credibilitatea presei, or, n cele mai dese cazuri, presa este vazuta ca un factor de solutionare a problemelor generate de criza. Ar fi, nsa o eroare a jurnalistilor daca ar crede pe cuvnt de cinste cele afirmate de sursele respective. Si aceasta pentru ca informatia expusa de ei are un caracter subiectiv, dat fiind faptul ca este trecuta prin trairile lor personale si prin viziunea lor asupra lucrurilor. Perceperea personala a lucrurilor este influentata de diversi factori fiziologici, psihologici, morali, sociali, economici etc. Jurnalistii trebuie sa retina ca orice sursa vie, chiar daca este martor ocular, furnizeaza doar o copie a evenimentului, nu si originalul lui. Acest lucru determina necesitatea colectarii informatiilor din ct mai multe surse posibile si confruntarea sau ncrucisarea acestora n scopul conturarii unei realitati obiective a situatiei de criza. Relatia jurnalist autoritatile de control si factorii de decizie economici sau politici. Acest tip de surse poate fi ncadrat n categoria expertilor. De obicei, ei sunt persoane publice, binecunoscute n domeniu, si sunt antrenati n gestionarea crizelor gratie competentelor lor profesionale. Ei au legitimitatea de a interveni si de a comunica n situatiile de criza. Cunostintele lor despre situatia firmei si despre activitatile ntreprinse de factorii de decizie interni pot contribui la ntregirea ansamblului informativ al crizei. Informatiile factuale furnizate de catre autoritatile de control si de factorii de decizie economici sau politici ne pot servi ca sursa de alternativa, pentru a le confrunta cu cele furnizate de catre purtatorii de cuvnt, managerii, expertii interni ai firmei. Iar opiniile si comentariile lor asigura fiabilitatea informatiei si cresterea credibilitatii materialelor jurnalistice. Cu toate acestea, jurnalistii trebuie sa nteleaga ca, odata ce au fost angajati de firma, acesti experti ar putea avea interese speciale si atunci impartialitatea lor poate sa penduleze (lucru, de altfel, foarte greu de verificat). Jurnalistul care face un material analitic despre criza, pentru a nu fi manipulat, va evita sa utilizeze doar opinia autoritatilor de control si a factorilor de decizie economici sau politici, antrenati n gestionarea crizei. Pentru a se asigura ca aprecierile acestora sunt obiective, jurnalistul poate sa solicite opiniile si interpretarile unor experti independenti nationali si internationali.

Relatia jurnalist oficialitati statale centrale si locale. Aceasta relatie pentru jurnalist este cea mai putin productiva din perspectiva intereselor lui profesionale. Oricum, ea trebuie tratata din perspectiva dimensiunii crizei. Comportamentul oficialitatilor va fi diferit n cazul n care criza afecteaza doar o organizatie si atunci cnd ea pune n pericol activitatea ntregului sistem. Daca este vorba despre o criza a unor organizatii sau ntreprinderi, demnitarii foarte pasiv se ncadreaza n solutionarea acesteia, eforturile lor, de obicei, sunt doar la nivel de hotarri, decizii si declaratii. Odata ce jurnalistul a pomenit n materialele sale despre hotarri si decizii ale demnitarilor, este de datoria lui sa urmareasca gradul lor de realizare si efectele acestora.. ntr-o criza generala, care ameninta existenta sistemului, n genere, comportamentul oficialitatilor statale este aproape similar cu cel al managerilor, purtatorilor de cuvnt, al specialistilor n relatii cu publicul reprezentanti ai unei organizatii afectate de criza. n aceste situatii, reprezentantii administratilor publice centrale si locale ncearca sa calmeze spiritele si sa linisteasca atmosfera, evitnd sa expuna situatia reala, furniznd informatii partiale si musamaliznd aspectele negative ale crize, care pot produce panica n societate, pot sifona imaginea puterii si pot diminua credibilitatea indivizilor n capacitatea decizionala a acestea. n fine, jurnalistii trebuie sa fie precauti cu sursele oficiale de informare, sa caute si sa gaseasca surse de alternativa, care ar confirma sau infirma informatia obtinuta de la ei.

4. Moduri de raportare a mass-media la situatiile de criza


Declansarea, evolutia si consecintele crizei sunt generate si influentate de mai multi factori, asa precum: grupuri politice, grupuri economice, institutii sociale etc. Mass-media, n acest context, i revine un loc aparte, deloc de neglijat. Gratie potentialului sau de a transmite concomitent aceleasi mesaje unui auditoriu extins, forta ei de influenta este foarte mare. O importanta deosebita n redarea ansamblului crizei o are si frecventa difuzarii materialelor despre criza. Or, presa formeaza perceptia sociala a crizei. Alaturi de aspectul cantitativ al acompanierii mediatice, e necesar sa vorbim si despre aspectul calitativ, care, de fapt, si legitimeaza statutul mass-media de factor independent, ce influenteaza n mod direct evolutia crizei. Diagnosticarea crizei si a factorilor care au generat-o, aprecierea cursului si a mersului de dezvoltare a ei, pronosticurile asupra consecintelor potentiale etc. sunt activitati, care formeaza imaginea crizei. Modul de abordare a crizei este o conditie primara, ce influenteaza parametrii crizei: dinamica, durata, intensitatea. Formnd cmpul informational al crizei, presa determina viziunile indivizilor sociali si modifica sau sugereaza anumite modele de comportament n raport cu criza. Potentialul mass-media poate fi explicat nu att prin influenta directa a continutului sau asupra auditoriului sau prin starea publicului, ct prin relatia: public sistem mass-media sistem social. Aceasta este o relatie, n care satisfacerea necesitatilor informationale ale indivizilor sociali, precum si realizarea scopurilor acestora depinde, practic ntru totul, de aceasta interdependenta. Cu alte cuvinte, cu ct interesul individului fata de mass-media este mai mare, cu att mai mare este si dependenta sa de informatiile mediatice. Ele influenteaza cunostintele, sentimentele si comportamentul lui si, astfel, contribuie la crearea curentelor de opinii. Procesul de influentare asupra auditoriului structural poate fi divizat n doua parti: informativ si analitic. Prima treapta presupune aparitia frecventa n presa a mesajelor informative despre criza. Acest proces, sistematic si n flux, duce la aparitia si formarea interesului publicului cititor fata de evenimentul reflectat. Anume aici se manifesta primele posibilitati ale jurnalismului de a influenta situatia de criza. A doua treapta presupune punerea n circuit a mesajelor de opinie, cu un caracter sporit de analiza si date operative, ce reprezinta complexe multiaspectuale si interpretative si care duc la formarea atitudinii publicului cititor fata de problema luata n discutie. Influentnd fiecare persoana n parte, mass-media creeaza premise pentru formarea sau modificarea opiniei individuale, opiniei de grup, de colectiv si n fine a opiniei publice. Atitudinea, sustine sociologul Andrei Novac, poate fi considerata ca o predispozitie generala de a lua o anumita pozitie sau de a avea un anumit rationament, de a reactiona printr-un anumit tip de comportament, din care se va putea masura intensitatea sau forta de convingere personala si de angajare ntr-o actiune corespunzatoare.

Astfel, atitudinea mai mult sau mai putin stabila, permanenta s i statornica este predispozitia individului de a reactiona ntru-un anumit mod fata de situatia de criza Atitudinea publica sociala, la un moment dat, se transpune n actiune, iar actiunea constituie mecanismul de transformare a unei stari de lucruri n alta. Asadar, nu de putine ori, actiune sociala, generata indirect de mass-media, modifica cursul evolutiv al crizei. Dupa efectele activitatii mass-media, deosebim mai multe tipuri de implicatii mediatice n evolutia crizei. Astfel, putem vorbi despre presa ca: a) sursa de crize potentiale, b) spatiu de amplificare a crizelor, c) instrument de gestiune a crizelor. Presa sursa de crize potentiale. Activitatea jurnalistica nu se reduce doar la reflectarea evenimentelor si a ntmplarilor vizibile din realitatea nconjuratoare. Caracterul autonom al jurnalismului ofera posibilitati investigatorii complexe pentru angajatii mass-media, care, descoperind subiecte noi, tabu sau uitate de toti, pot schimba agenda discutiilor sociale. n acest context, un rol deosebit i revine investigatiei jurnalistice, ce abordeaza, de obicei, probleme, pe care autoritatile sau factorii de decizie ncearca sa le doseasca. Subiectele investigate sunt actuale si prezinta interes general, dat fiind faptul ca au un impact potential asupra sigurantei populatiei, iar consecintele lor pot fi devastatoare. Tocmai din aceste considerente, investigatia de presa este segmentul de jurnalism cu cel mai mare potential de generare a crizelor. Or, punnd n circuitul informational subiecte de acest fel, comunicarea jurnalistica provoaca reactii ale populatiei, care se pot transforma n actiuni sociale de amploare, capabile sa afecteze activitatea unui sistem si sa provoace o criza. O alta forma de generare a crizelor este maximalizarea informatiei. Frecventa intensa a materialelor si caracterul alarmant al mesajelor sunt factori ce pot stimula aparitia crizelor. Astfel, unele accidente, incidente, probleme, care nu se ncadreaza n conceptul de criza, sunt etichetate de jurnalisti drept situatii de criza. Perceperea conflictelor, fie si grave, de catre public drept crize poate genera reactii inadecvate si distorsiona bunul mers al lucrurilor, chiar genernd, n fine, o criza. Minimalizarea informatiei cu privire la o situatie exceptionala sau extremala, de asemenea poate genera o criza sociala. Mihail Melnicov, analist al Centrului pentru Jurnalism Extrem al Uniunii Jurnalistilor din Rusia, sustine ca delictul de informatie sau dezinformarea activa si intentionata a societatii cu privire la gravitatea pericolului problemei duce la deteriorarea acuta a situatiei. Or, n acest caz, reactiile societatii civile si a statului vor fi inadecvate, fapt care, ulterior, va duce la cresterea tensiunii, la confruntari crude si, n fine, la aparitia crizei. Presa spatiu de amplificare a crizelor. Presa poate, dupa Mihail Melnicov, sa reflecte evenimentul ca pe ceva independent si izolat sau ca pe un element al unui tot ntreg. Unghiul de abordare n situatiile de criza este factorul, care cel mai mult influenteaza perceptiile auditoriului. Unghiurile diferite de abordare creeaza produse informationale, care reflecta realitatea n mod diferit. Acest lucru conduce la perceperi diferite ale situatiei si la reactii diferite care, n fine, pot amplifice dimensiunile crizei. Dupa O. Lerbinger, presa contribuie la agravarea perceptiilor asupra unei crize prin repetarea informatiilor si, mai ales, prin hiperbolizarea lor. Mediatizarea zvonurilor nentemeiate si provocarile persuasive, de asemenea, influenteaza dimensiunile si intensitatea crizei. Amploarea unei crize frecvent se masoara dupa marimea titlurilor, pozitionarea informatiilor n ziar, pagina sau n deschiderea jurnalelor de stiri, precum si dupa lungimea articolelor sau timpul alocat n emisiunile radiofonice si televizate. Daca jurnalistii, cu vrere sau fara ea, utilizeaza aceste procedee, nu fac altceva dect ca contribuie n mod direct la escaladarea crizei. De mentionat ca implicitul n materialele de presa despre criza, la fel, poate determina valuri de reactii, escaladnd, astfel, criza. n acest context, de datoria jurnalistului este sa aleaga unghiul de abordare optimal, sa puna corect accentele logice, sa chibzuiasca bine asupra mesajului implicit, sa aleaga un limbaj adecvat, astfel, nct sa nu perturbeze echilibrul social, ci, din contra, sa-l mentina sau sa calmeze spiritele. Presa instrument de gestiune a crizelor. Calitatea produsului informational n perioadele de criza este forte importanta. De ea depinde, n mare parte, att perceptiile auditoriului, ct si reactiile si actiunile factorilor de decizie n gestionarea directa a crizei. Activitatea presei de gestionare a crizelor presupune formularea realista a situatiei, evaluarea corecta a evolutiei, aprecierea obiectiva a deciziilor si analiza obiectiva a consecintelor potentiale ale crizei.

Pentru a reactiona adecvat, oamenii trebuie sa fie informati corect. Iar pentru aceasta mass-media va acorda atentie si va mediatiza mai multe aspecte, ntre care: a) preistoria crizei (factorii ce au generat-o, contextul n care s-a produs); b) subiectii implicati n criza, pe orizontala s i pe verticala (administratia organizatiei, departamentele, filialele ei, colectivul etc.); c) segmentele societatii care pot avea de suferit de pe urma declansarii acestei crizei; d) situatia reala la moment (resursele crizei; hotarrile si masurile ntreprinse de factorii de decizie; actiunile celor afectati, direct si indirect, de criza; atitudinea si actiunile oficialitatilor etc.); e) baza normativa; f) daunele de moment si consecintele de viitor. Mediatizarea acestor aspecte, nsa, trebuie facuta cu mult calm si responsabilitate. Or, acompanierea informationala obiectiva si corecta creeaza premise reale pentru reglementarea si solutionarea crizei. Responsabilitatea sociala nu este o mostra, un standard aplicabil n orice situatie, ci un lucru pe care jurnalistul l face ori de cte ori se confrunta cu loialitati, prioritati si valori care ntra n conflict unele cu altele situatii, de altfel, specifice si crizelor. Principiul de baza al jurnalismului n situatiile de criza este pastrarea echilibrului ntre un obiectivism posibil si un inevitabil subiectivism, iar deciziile si actiunile jurnalistilor trebuie sa provina din angajamentele acestora de a se afla, obiectiv si impartial, n serviciul consumatorului de informatie. Astfel, ei sunt obligati sa-si asume raspundere pentru consecintele muncii lor, sa tina cont de efectele potentiale ale scriiturii de presa si de consecintele ei posibile asupra publicului. Gestionarea potrivita a crizelor poate fi compromisa daca institutiile mediatice admit: a) prezentarea fragmentata si unilaterala a situatiei; b) prezentarea neveridica a factorilor, ce au declansat criza si a partilor implicate si afectate de ea; c) tratarea eronata a etapelor crizei; d) reflectarea selectiva a initiativelor, deciziilor si actiunilor partilor implicate n criza; e) promovarea zvonurilor si problemelor inexistente; f) prezentarea pesimista, alarmanta si n exclusivitate negativa a consecintelor potentiale ale crizei. Obligatia profesionala a jurnalistilor n procesul de reflectare a crizelor este de a spune adevarul. Adevarul este sacru, el nu poate fi ascuns sau mus amalizat, dar exista mai multe posibilitati de prezentare mediatica a acestui adevar. Gravitatea situatiei poate fi frumos si estetic ilustrata fara a apela la cele mai sngeroase cadre. Or, minimalizarea daunelor este un obiectiv primordial al jurnalismului de calitate n perioadele de criza. n acest context, pentru o gestionarea corecta a crizei, institutiile de presa trebuie sa-si revada politica editoriala, iar jurnalistii comportamentul profesional ntru ajustarea acestora la cele mai nalte standarde informationale.