Sunteți pe pagina 1din 5

Ceptureanu Vladimir, FAP, Foto-Video, An II Exista diferente intre frumosul natural si frumosul artistic?

Abastract
Termenul de frumos a fost dintodeauna folosit pentru a descrie lucrurile care creaza placere si pe care ne dorim sa le avem in posesia noastra. De-a lungul istoriei, obiectele carora le-a fost atribuita frumusetea sau schimbat, fapt care demonstreaza ca nu a existat niciodata Frumusetea absoluta. Perceptia oamenilor s-a schimbat in timp si tocmai de aceea nu putem sa explicam frumosul decat daca ne legam de o perioada istorica si o epoca. Insa, avand in vedere ca acest referat este o cercetare in domeniul esteticii, domeniu care investigheaza Arta prin, exista diferente intre frumusetea natural, cea a lucrurilor preexistente pe Pamant si frumusetea artistica, care se refera la operele create de om.

1. Frumosul in viziunea antichitatii grecesti Din punct de vedere estetic, exista diferente intre frumosul natural si cel artistic. Dar pentru a putea discuta despre acestea, trebuie intai sa incercam sa definim frumusetea si sa avem in vedere in ce fel este ea atribuita naturii si artei. Iar grecii din antichitate au fost deosebit de preocupati cu stabilirea relatiei dintre arta si natura. Frumusetea, pentru greci, se putea traduce prin 1bunatate, simetrie si armonie, mai cu seama bunatatea sufletului, simetria corpului si armonia cosmosului. Natura era, prin definitie, frumoasa. Mai mult chiar, Socrate percepea natura ca simbol al frumusetii ideale. Asadar, iata cum natura, prin armonia proportiilor si prin relatia 2elementelor primordiale apa, aer, pamant si foc, este frumusetea desavarsita. Ordinea lumii este data de catre zeii care au scos lumea din haos. Ei nu au creat elementele, acestea fiind preexistente, ci le-au aranjat creand astfel armonia atat de iubita de greci. Am stabilit atributele naturii, iar acum vom vedea cum era vazuta arta si artistul in Antichitate. Grecii aveau o viziune dualista asupra artistului. Pe o parte el este un demiurg, un fauritor capabil sa aduca ordine si armonie in propria sa lume. Prin tchn, care este o forma de creatie dar si de cunoastere, omul aranjeaza materialele deja existente si creaza o forma noua. Pe de alta parte, artistul nu este vazut cu ochi buni de catre comunitatea in care traia caci, pentru a crea o opera de arta, acesta era nevoit sa depuna efort fizic. Cei care isi castigau existenta prin munca fizica nu erau considerati cetateni buni, asadar, un filosof sau un poet care facea munca intelectuala era mai presus decat un artist.

1 2

Eco, Umberto, Istoria Frumsetii Platon, Timaios

Exista trei teorii ale artei in Grecia Antica, cea mimetica, cathartica si iluzionista. Teoria mimetica este, fara indoiala, cea mai importanta in cercetarea mea, fiinda descrie cel mai bine legatura dintre arta si natura. Ea mai este, totodata, cea mai importanta. Platon ne vorbeste despre 3Idee, sau Eidos, care este principiul suprem. Toate obiectele din natura sunt copii ale Ideii, iar arta, care este de fapt o rearanjeare a obiectelor din natura, este o copie a copiei. Platon ii desconsidera pe poeti si pictori, acuzand ca descrierile lor nu sunt exacte. Asadar, in viziunea sa, cu cat o opera de arta este mai aproape de natura, cu atat aceasta este mai frumoasa. Tocmai de aceea, teoria mimetica, adica ceea a imitatie, este atat de importanta. Aristotel insa, este cel care a sustinut teoria imitatiei in arta. El vine si completeaza viziunea lui Platon, chiar daca nu vorbeste despre arta vizuala ci despre cea literara. El sustine ca 4 poezia este mai filosofica decat istoria si ca imitatia poate avea ca obiect original un sentiment, o traire, o actiune si nu neaparat un obiect fizic. Aristotel doreste sa faca o distinctie clara intre tragedie, care imita actiuni, trairi, fericire sau nefericite si comedie, care intr-adevar imita oamenii intr-un mod ironic, tocmai pentru a le scoate la iveala calitatile ori defectele. Iata cum Aristotel transforma teoria mimetica in ceva foarte complex. Acesta desconsidera teoria iluzorie, asa cum o face Platon, acuzand ca orice opera de arta care nu reproduce natura este o minciuna, o inselatorie. Sa nu uitam ca pentru greci, frumosul artistic consta si in cat de practic este un anumit obiect. Cu cat lucrul respectiv isi serveste scopul pentru care a fost creat, cu atat el este considerat mai frumos. Asadar, avem o viziune clara asupra frumusetii naturale, si idealizarea acesteia. Chiar daca Platon pune principiul Edios pe primul loc, natura vine pe al doilea, fiind mai aproape de Idee decat Arta. Cat despre frumusetea artistica, aceasta este conditionata de cat de aproape este de natura. Insa e clar ca Natura este mai presus de Arta, aceasta fiind armonia realizata de catre zei. Arta este si ea un micro cosmos, insa elementele deja existente sunt rearanjate de catre om, ba chiar un om care nu era vazut ca un cetatean cumsecade, datorita muncii depuse. Insa trebuie sa tinem cont de faptul ca in Grecia Antica, natura era considerata frumoasa, in primul rand datorita armoniei ei. In natura existau si lucruri urate si
3 4

Platon, Republica Aristotel, Poetica

respingatoare, dar acestea isi aveau rolul lor in alcatuirea unui intreg perfect. Astfel, daca Arta poate fi frumoasa doar daca imita cat mai bine Natura, atunci chiar si 5 un obiect respingator din natura este considerat frumos in arta, daca este redat cat mai natural in opera de arta. In Evul Mediu insa, odata cu nasterea Crestinismului, perceptia asupra naturii se schimba, la fel ca si cea asupra artei. Nu mai exista o legatura stransa intre natura si arta. Natura este creata ex nihilo de catre Dumnezeu, deci ramane in continuare frumoasa, dar frumusetea ei este efemera. Cat despre arta, aceasta nu mai trebuia sa imite perfect natura pentru a fi considerate frumoasa. Ci trebuia sa aiba un scop precis. 2.Scopul operelor de arta Spre deosebire de natura, care 6nu are un scop exact si care poate fi apreciata doar datorita formei ei, opera de arta trebuie sa aibe un concept, un motiv, deoarece ea este o reprezentare a naturii. Iar acest concept care ii este atribuit operei de arta contribuie in mod semnificativ la frumusetea si valoarea acesteia. Caci opera de arta este alcatuita dintr-o parte vizuala pe care o percepem datorita simturilor si o parte sensibilia pe care o gandim, o constientizam la nivel mental. Sa luam ca exemplu figurile monstruase zugravite pe manastirile Evului Mediu. Aceste creaturi nici macar nu imitau vreo fiinta ce exista cu adevarat in natura, dar ele aveau ca scop ilustrarea raului, care facea si el parte din religia crestina. Aceste figuri nu incantau cu nimic privirea, dar ele existau cu un motiv, asadar puteau fi considerate opere de arta frumoase. Cu cat avansam in istorie, cu atat teoria mimetica isi pierde importanta si cu atat artistilor le revine o identitate si nu mai sunt vazuti ca simpli mestesugari. In Renastere ei ies cu totul din anonimat si invata noi tehnici pentru a face operele lor cat mai exacte si precise. Ei ajung sa imite natura la perfectie, datorita inovatiilor precum perspectiva. Dar imediat ce mesteresc aceste metode, deja trec mai departe. Dupa cum observam, frumosul artistic castiga din ce in ce mai mult teren, datorita faptului ca este mereu in schimbare, dar si pentru ca frumusetea in general este perceputa altfel de catre oameni. Frumosul natural ramane insa neschimbat. Natura este in continuare frumoasa dar ramane pe un plan second, chiar daca artistii continua sa imite
5 6

Aristotel, Poetica Kant, Immanuel, Critica facultatii de judecata

realitatea. Insa acestia nu se tem sa experimenteze si cu timpul se departeaza din ce in ce mai mult de natural. Cu cat inaintam spre epoca contemporana, cu atat artistii devin mai curajosi si aplica ceea ce Platon ar numi teoria iluzorie. Insa, pe cand frumosul natural ramane cat de cat neschimbat, cel artistic continua sa evolueze pana cand aproape ca dispare complet, cel putin vizual, din peisaj. Cu alte cuvinte, partea fizica a unei opere de arta lasa loc pentru concept, care devine din ce in ce mai puternic. Se pune accentul pe starea creata de catre o opera. Walter Pater vorbeste despre felul in care 7cel mai nesemnificativ lucru este capabil sa nasca in noi un sentiment puternic, o traire emotionala. Tot astfel, putem sa privim la o pictura care nu este in mod deosebit frumoasa, dar care transmite anumite emotii si concepte. Iar acestea contribuie la frumusetea si valoarea lucrarii respective. Aceasta idee devine din in ce in ce mai pregnanta, mai cu seama la sfarsitul secolului XIX si de-a lungul secolului XX. Sa nu uitam ca inca din epoca medievala, simbolul a devenit un element cheie in arta. Asadar, partea vizuala a unei opere este simbolul unei idei, unui concept puternic. Iar felul in care este executata lucrarea depinde de natura conceptului. Astfel, cu cat ideea este mai bine exprimata de forma operei, cu atat opera este mai frumoasa. Sa tinem mine ca in natura nu exista scop. Natura pur si simplu este, iar frumusetea ei se datoreaza exclusiv formei. Odata cu sfarsitul secolului XIX, oamenii devin obsedati de sticla, fier si obiecte abstracte, cu totul diferite de idealul natural. Iar mai departe, odata cu avangarda, forma operei de arta se pierde aproape in intregime, lasand datoria de frumusete pe seama conceptului. Arta se abstractizeaza complet, iar frumosul artistic consta in scopul operei de arta, in mesajul transmis. Si in aceasta epoca, la fel ca la greci, se pune accentul pe functionabilitatea lucrurilor, elementele perfect geometrice si formele reci si dure. Felul in care este perceputa natura nu se schimba, dar se pare ca arta si natura s-au departat mai mult ca niciodata una de alta. 3.Diferentele dintre frumosul natural si cel artistic Concluzia la care am ajuns este urmatoarea: frumosul natural ramane aproape neschimbat de-a lungul istoriei, oamenii iubind natura si acceptand-o asa cum este, pe cand frumos artistic, care este atribuit operelor de arta create de om, este in continua
7

Pater, Walter, Viziunea Epifanica

schimbare, asemenea idealurilor si conceptiilor omenesti, care au suferit nenumarate schimbari in timp. Acest fapt este cat se poate de firesc. Natura a ramas neschimbata, nealterata, fiindca ea nu este creata de om. Arta este alcatuita din doua parti, cea pe care o percepem cu simturile si cea pe care o percepem cu sufletul si mintea, ambele contribuind la frumusetea ei. Arta are forma dar trebuie neaparat sa aiba si un scop precis, pe cand natura exista doar ca forma. Astfel, intre frumosul natural si frumosul artistic exista multe diferente, dar pentru a le enumera in mod concret, trebuie sa ne referim la o anumita perioada istorica si o anumita epoca. Bibliografie consultata Aristotel, Poetica, Bucuresti, Editura Iri, 1998; Eco, Umberto, Istoria frumuseii, Bucuresti, Editura Rao, 2004; Platon, Republica, Opere complete vol III, Bucuresti, Editura Humanitas, 2001; Resurse electronice: http://www.bu.edu/wcp/Papers/Aest/AestGilm.htm, Philosophical Beauty: The Sublime in the Beautiful in Kant's Third Critique and Aristotle's Poetics; www.caslam.ro, Curs de estetic.