Obligatii Contracte

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ

ANUL II 2007/2008 – SEMESTRUL I
OBLIGAłII. CONTRACTE
CUPRINSUL CURSULUI
Capitolul 1. ObligaŃia civilă

1.1. NoŃiunea de obligaŃie
1.2. Clasificarea obligaŃiilor
Capitolul 2. Contractul
1.1. DefiniŃia contractului
1.2. Clasificarea contractelor civile
1.3. CondiŃiile de validitate ale contractelor
1.3.1. Capacitatea de a contracta
1.3.2. ConsimŃământul părŃii care se obligă
1.3.3. Obiectul contractului
1.3.4. Cauza contractului
1.4. Oferta de a contracta
1.4.1. NoŃiune
1.4.2. Forma ofertei
1
1.4.3. Felurile ofertei de a contracta
1.4.4. CondiŃiile ofertei
1.4.5. ForŃa obligatorie a ofertei
1.5. Promisiunea de vânzare
1.6. Acceptarea ofertei
1.6.1. DefiniŃie
1.6.2. Felurile acceptării ofertei
1.6.3. CondiŃiile acceptării ofertei
1.7. Momentul încheierii contractului
1.7.1. Încheierea contractului între prezenŃi
1.7.2. Încheierea contractului prin corespondenŃă
1.7.3. ImportanŃa momentului încheierii contractului
1.8. Locul încheierii contractului
1.8.1. ImportanŃa locului încheierii contractului
Capitolul 3. Efectele contractului

3.1. NoŃiune şi reglementare
3.2. Interpretarea contractului
3.2.1. Regulile generale de interpretare a contractului
3.2.2. Regulile speciale de interpretare a contractului
3.3. Principiile efectelor contractului şi excepŃiile de la aceste
principii
3.3.1. Principiul obligativităŃii contractului
3.3.1.1. ExcepŃiile de la principiul obligativităŃii contractului
3.3.2. Principiul relativităŃii efectelor contractului
3.3.2.1. ExcepŃiile de la principiul relativităŃii efectelor
contractului
3.3.3. Principiul opozabilităŃii efectelor contractului
3.3.3.1. ExcepŃia de la principiul opozabilităŃii efectelor
contractului
3.4. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice
3.4.1. ExcepŃia de neexecutare a contractului
3.4.2. RezoluŃiunea şi rezilierea contractului
3.4.3. Riscul contractului
Capitolul 4. Răspunderea contractuală
4.1. NoŃiunea şi reglementarea legală
4.2. CondiŃiile acordării de despăgubiri
4.2.1. Prejudiciul
4.2.2. Fapta ilicită
4.2.3. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu
4.2.4. VinovăŃia debitorului
4.2.5. Punerea debitorului în întârziere
4.3. ConvenŃiile de modificare a răspunderii contractuale
4.4. Evaluarea despăgubirilor
4.4.1. Evaluarea judiciară
4.4.2. Evaluarea legală
4.4.3. Evaluarea convenŃională
Capitolul 5. Contractul de vânzare-cumpărare

5.1. NoŃiunea
2
5.2. Reglementarea legală
5.3. Caracterele juridice
5.3.1. Contract consensual
5.3.2. Contract bilateral (sinalagmatic)
5.3.3. Contract cu titlu oneros
5.3.4. Contract comutativ
5.3.5. Contract translativ de proprietate
5.4. CondiŃiile de validitate
5.4.1. Capacitatea părŃilor
5.4.2. ConsimŃământul
5.4.2.1. Promisiunea de vânzare
5.4.2.2. Pactul de preferinŃă
5.4.2.3. Dreptul de preempŃiune
5.5. Obiectul contractului
5.5.1. Lucrul vândut
5.5.1.1. Lucrul să fie în comerŃ
5.5.1.2. Lucrul să existe
5.5.1.3. Lucrul să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil
5.5.1.4. Lucrul să fie proprietatea vânzătorului
5.5.2. PreŃul
5.5.2.1. PreŃul să fie stabilit în bani
5.5.2.2. PreŃul să fie determinat sau determinabil
5.5.2.3. PreŃul să fie sincer şi serios
5.6. Efectele contractului de vânzare-cumpărare
5.6.1. ObligaŃiile vânzătorului
5.6.1.1. Predarea lucrului vândut
5.6.1.2. ObligaŃia de garanŃie
5.6.2. ObligaŃiile cumpărătorului
5.6.2.1. Plata preŃului
5.6.2.2. Luarea în primire a lucrului vândut
5.6.2.3. Suportarea cheltuielilor vânzării
5.7. VarietăŃi de vânzare
5.7.1. Vânzarea cu grămada
5.7.2. Vânzarea după greutate, număr sau măsură
5.7.3. Vânzarea pe gustate
5.7.4. Vânzarea pe încercate
5.7.5. Vânzarea cu pact de răscumpărare
5.7.6. Vânzarea unei moşteniri
5.7.7. Vânzarea de drepturi litigioase şi retractul litigios
Capitolul 6. Contractul de schimb
6.3. Reguli aplicabile
6.4. Schimbul de imobile
Capitolul 7. Contractul de donaŃie
7.3.1. Capacitatea părŃilor
3
7.3.3. CondiŃii de formă
7.4. Principiul irevocabilităŃii donaŃiilor
7.5. Revocabilitatea donaŃiilor între soŃi
7.6. DonaŃiile simulate, indirecte şi darurile manuale
7.7. Efectele contractului de donaŃie
7.8. Cauzele legale de revocare a donaŃiilor
Capitolul 8. Contractul de locaŃiune
8.4. Obiectul contractului
8.4.1. Lucrul închiriat
8.4.2. Chiria
8.5.Efectele contractului de locaŃiune
8.5.1. ObligaŃiile locatorului
8.5.2. ObligaŃiile locatarului
8.6. Contractul de sublocaŃiune şi de cesiune a contractului
8.7. Încetarea locaŃiunii
Capitolul 9. Contractul de închiriere a locuinŃei
9.1. NoŃiunea
9.2. Reglementarea
9.4. Încheierea contractului de închiriere
9.4.1. PărŃile contractante
9.4.2. Forma contractului de închiriere
9.4.3. Obiectul contractului de închiriere
9.4.4. Termenul închirierii
9.5. Efectele contractului de închiriere
9.5.1. ObligaŃiile locatorului
9.5.2. ObligaŃiile locatarului
9.6. Contractul de subînchiriere
9.7. Schimbul de locuinŃe
9.8 Încetarea contractului de închiriere
9.9 SoluŃionarea litigiilor locative
Capitolul 10. Contractul de arendare
10.1. NoŃiunea
10.4.1. PărŃile contractante
10.4.3. Termenul arendării
10.5. Efectele contractului de arendare
10.5.1. ObligaŃiile arendatorului
10.5.2.ObligaŃiile arendaşului
10.5. Suportarea riscului în contractul de arendare
10.6. Încetarea contractului de arendare
Capitolul 11. Contractul de antrepriză
11.1. NoŃiunea
4
11.5. Reguli generale privind contractul de antrepriză
11.6. Reguli generale privind antrepriza de construcŃii
Capitolul 12. Contractul de mandat. Mandatul cu reprezentare
12.1. NoŃiunea
12.5. Întinderea mandatului
12.6. Contractul cu sine însuşi şi dubla reprezentare. Mandatul în interes
comun
12.7. Efectele contractului de mandat
12.8. Încetarea mandatului
12.9. Mandatul fără reprezentare
Capitolul 13. Împrumutul de folosinŃă (comodatul)
13.1. NoŃiunea
13.5. Efectele contractului de comodat
13.5.1. ObligaŃiile comodatarului
13.5.2. ObligaŃiile comodantului
13.6. Încetarea contractului de comodat
Capitolul 14. Împrumutul de consumaŃie (propriu-zis)
14.1. NoŃiunea
14.5. Efectele contractului
14.5.1. ObligaŃiile împrumutatului
14.5.2. ObligaŃiile împrumutătorului
14.6. Încetarea contractului de împrumut
Capitolul 15. Contractul de depozit
15.1. NoŃiunea
15.4. Felurile contractului de depozit
15.4.1. Depozitul obişnuit (voluntar)
15.4.2. Depozitul necesar
15.4. 3 Depozitul neregulat
Capitolul 16. Contractul de societate civilă

16.1. NoŃiunea
16.5. Domeniul de aplicare
16.6. Încetarea societăŃii civile
5
Capitolul 17. Contractele aleatorii
17.1. Contractul de asigurare
17.1.1. NoŃiunea şi reglementarea legală
17.1.2. Caracterele juridice
17.1.3. Clasificarea asigurărilor
17.1.4. PărŃile contractului
17.1.5.ConŃinutul contractului de asigurare
17.1.6.Forma şi dovada contractului
17.1.7.Categorii de asigurări
17.1.8. Încetarea contractului de asigurare
17.1. Contractul de rentă viageră
17.2.1. NoŃiunea şi reglementarea legală
17.1.4. Efectele contractului
17.2.5.Încetarea contractului
17.2. Contractul de întreŃinere

17.3.1. NoŃiunea
17.3.3. Efectele contractului
17.3. Contractele de joc şi prinsoare (pariul)

17.4.1. NoŃiunea
17.4.2. Reglementarea legală
17.4.4. Efectele jocului şi prinsorii
Capitolul 18. Contractul de tranzacŃie

18.1. NoŃiunea
18.5. Cauzele de anulare a contractului
18.6. Efectele contractului de tranzacŃie
CURSUL nr. 1
OBLIGAłIA CIVILĂ
NOłIUNEA ŞI CLASIFICAREA OBLIGAłIILOR

NoŃiunea de obligaŃie civilă
ObligaŃia este acel raport juridic în conŃinutul căruia intră dreptul
subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, numit debitor, a
da, a face sau a nu face ceva, sub sancŃiunea constrângerii de stat în caz de
neexecutare de bunăvoie.
Clasificarea obligaŃiilor
ObligaŃiile se pot clasifica în funcŃie de mai multe criterii:
6
• După izvoare:
1) obligaŃii născute din acte juridice;
2) obligaŃii născute din fapte juridice.
• După obiectul lor:
1) obligaŃii de a da, obligaŃii de a face şi obligaŃii de a nu face;
2) obligaŃii pozitive şi obligaŃii negative;
3) obligaŃii de rezultat sau obligaŃii determinate;
4) obligaŃii de mijloace sau obligaŃii de prudenŃă şi diligenŃă.
• După sancŃiunea juridică proprie:
1) obligaŃii civile perfecte;
2) obligaŃii civile imperfecte sau naturale.
• După opozabilitatea lor:
1) obligaŃii obişnuite;
2) obligaŃii reale;
3) obligaŃii opozabile şi terŃilor.
Izvoarele obligaŃiilor
Prin izvor de obligaŃii se înŃelege acel fapt juridic – în sens larg – care
dă naştere unui raport juridic obligaŃional. Sunt izvoare de obligaŃii: actele
juridice: contractul şi actul juridic unilateral; faptele juridice: faptele juridice
licite şi faptele juridice ilicite.
NOłIUNEA ŞI CLASIFICAREA CONTRACTELOR

DefiniŃia
Potrivit art.942 C. civ., contractul este acordul între două sau mai multe
persoane, pentru a constitui sau a stinge între dânşii raporturi juridice.
În doctrină, contractul este definit ca fiind acordul de voinŃă între două
sau mai multe persoane, prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi
şi obligaŃii, adică un raport juridic de obligaŃii.
Clasificarea contractelor
Contractele se clasifică în funcŃie de mai multe criterii.
1. După modul de formare:
- contracte consensuale – acele contracte care se încheie prin simplul acord
de voinŃă al părŃilor; în dreptul nostru, contractele consensuale constituie
regula;
- contracte solemne – acele contracte pentru a căror încheiere valabilă se
cere respectarea unei anumite forme, care, de regulă, este forma autentică;
- contracte reale – acele contracte care se caracterizează prin faptul că pentru
formarea lor manifestarea de voinŃă a părŃilor trebuie să fie urmată de
remiterea materială a lucrului.
2. După conŃinutul lor:
- contracte sinalagmatice – acele contracte care se caracterizează prin
reciprocitatea şi interdependenŃa obligaŃiilor;
- contracte unilaterale – acele contracte care dau naştere la obligaŃii numai în
sarcina uneia din părŃi, cealaltă parte având numai calitatea de debitor.
3. După scopul urmărit de părŃi:
- contracte cu titlu oneros – acele contracte la încheierea cărora fiecare parte
urmăreşte obŃinerea unui folos patrimonial în schimbul folosului patrimonial
procurat celeilalte părŃi. La rândul lor, acestea se subclasifică în : contracte
comutative – acele contracte la încheierea cărora fiecare parte cunoaşte atât
existenŃa, cât şi întinderea obligaŃiilor; contracte aleatorii – acele contracte la
7
încheierea cărora părŃile cunosc doar existenŃa obligaŃiilor, nu şi întinderea
acestora, existând şansa unui câştig sau riscul unei pierderi, care depinde de
un eveniment incert, viitor, alea; contracte cu titlu gratuit – acele contracte la
încheierea cărora o parte procură celeilalte părŃi un folos patrimonial, fără a
urmări obŃinerea, în schimb, a unui folos patrimonial.
Contractele cu titlu gratuit se subsclasifică, la rândul lor, în: contracte
dezinteresate – acele contracte prin care se urmăreşte a se procura un folos
patrimonial, fără ca dispunătorul să-şi micşoreze patrimoniul; liberalităŃi –
contractele prin care se procură un folos patrimonial prin micşorarea
patrimoniului dispunătorului.
4. După modul de executare:
- contracte cu executare imediată – acele contracte a căror executare se
realizează printr-o singură prestaŃie din partea debitorului;
- contracte cu executare succesivă – acele contracte în care executarea
prestaŃiei se face în timp sub forma unor prestaŃii succesive.
5. După efectele produse:
- contracte constitutive – acele contracte care dau naştere la drepturi şi
obligaŃii care nu au existat anterior încheierii lor;
- contracte translative – acele contracte prin care are loc transmiterea unui
drept patrimonial, de la transmiŃător la dobânditor;
- contracte declarative – acele contracte prin care se consolidează un drept
existent anterior.
6. După modul de reglementare:
- contracte numite – acele contracte care au o denumire şi reglementare
proprie;
- contracte nenumite – acele contracte care nu au o denumire şi reglementare
proprie.
7. După corelaŃiile existente între ele:
- contracte principale – acele contracte care au o existenŃă de sine stătătoare,
soarta lor juridică nedepinzând de soarta altor contracte;
- contracte accesorii – acele contracte care au o soartă juridică dependentă
de alte contracte preexistente.
8. După modul de realizare a acordului de voinŃă:
- contracte negociate – acele contracte prin care părŃile contractante convin
asupra clauzelor contractuale;
- contracte de adeziune – acele contracte care cuprind în conŃinutul lor clauze
prestabilite de una dintre părŃile contractante, cealaltă parte neputând
negocia, având însă opŃiunea de a le accepta, şi atunci contractul se încheie,
sau de a nu le accepta;
- contracte obligatorii – acele contracte a căror încheiere este impusă prin
lege.
Încheierea contractului
Oferta de a contracta. Prin aceasta se înŃelege o propunere – scrisă,
verbală sau tacită – făcută în acest scop unei anumite persoane sau
publicului de a încheia un contract în anumite condiŃii. Oferta de a contracta
reprezintă prima manifestare de voinŃă a consimŃământului şi trebuie să
întrunească condiŃiile generale ale acestuia, adaptate însă la specificul ofertei.
Acceptarea ofertei este a doua latură a consimŃământului şi reprezintă
un răspuns în care se manifestă acordul cu oferta primită.
8
Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea
întâlneşte oferta şi este format consimŃământul.
Locul încheierii contractului se determină diferit, după cum încheierea
contractului s-a realizat între prezenŃi, prin telefon sau prin corespondenŃă.
APLICAłII
AlegeŃi varianta/variantele corecte de răspuns:
1. În conŃinutul raportului juridic obligaŃional intră dreptul

subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv,
numit debitor :
a)să dea
b)să facă
c)să nu facă ceva
Răspuns: a), b), c)
2. După opozabilitatea lor, obligaŃiile se clasifică în:
a)obligaŃii civile perfecte
b)obligaŃii opozabile şi terŃilor
c) obligaŃii civile imperfecte sau naturale
Răspuns: b)
3.Contractele consensuale:
a)se încheie prin simplul acord de voinŃă al părŃilor
b)manifestarea de voinŃă a părŃilor trebuie să fie urmată de
remiterea materială a lucrului
c)se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenŃa
obligaŃiilor
Răspuns: a)
4. Contractele cu titlu oneros sunt acele contracte:
a) la încheierea cărora fiecare parte urmăreşte un folos
patrimonial în schimbul folosului patrimonial procurat
celeilalte părŃi
b) prin care se urmăreşte a se procura un folos patrimonial fără
ca dispunătorul să-şi micşoreze patrimoniul
c) prin care se procură un folos patrimonial prin micşorarea
patrimoniului dispunătorului
Răspuns: a)
5. După modul de realizare a acordului de voinŃă, contractele se
clasifică în:
a) contracte negociate
b) contracte de adeziune
c) contracte aleatorii
Răspuns: a), b)
9
CURSUL NR. 2
EFECTELE CONTRACTULUI
Prin efectele contractului se înŃeleg drepturile şi obligaŃiile civile la care

dă naştere un contract. Determinarea efectelor presupune stabilirea sau
fixarea drepturilor şi obligaŃiilor pe care le-a generat, modificat sau stins un
contract.
Determinarea efectelor presupune: dovedirea contractului şi
interpretarea clauzelor contractului, după regulile de interpretare cuprinse în
Codul civil în capitolele referitoare la interpretarea convenŃiilor, contracte sau
convenŃii şi diferite moduri prin care se dobândeşte proprietatea.
Principiul obligativităŃii contractului

Acest principiu este reglementat în art.969 alin.1 C. civ., conform căruia
convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante. De la
acest principiu există excepŃii care trebuie să fie expres prevăzute în lege sau
contract, cum ar fi: denunŃarea unilaterală a contractului, reglementată în
materia contractului de închiriere fără termen, a contractului de mandat şi a
contractului de depozit.
Principiul relativităŃii efectelor contractului
Acest principiu poate fi definit ca regula potrivit căreia contractul
produce efecte numai faŃă de părŃile contractante, el neputând să profite sau
să dăuneze altor persoane. ExcepŃia reală de la acest principiu este stipulaŃia
pentru altul sau contractul în folosul unei terŃe persoane. Contractul în folosul
unei terŃe persoane este acel contract prin care o persoană – numită
promitent – se obligă faŃă de altă persoană – numită stipulat – să dea, să facă
sau să nu facă ceva în folosul unei persoane străine de această convenŃie –
numită terŃ beneficiar.
Principiul opozabilităŃii contractului
Opozabilitatea reprezintă modul de a defini obligativitatea contractului
în raport cu terŃii. Aceasta înseamnă că orice contract se impune terŃilor ca o
realitate juridică, ce nu poate fi ignorată. ExcepŃia de la acest principiu apare
în cazul în care un terŃ va fi îndreptăŃit să ignore
existenŃa unui contract şi, pe cale de consecinŃă, a drepturilor şi obligaŃiilor
născute din acesta.
O astfel de excepŃie este simulaŃia, operaŃiune juridică în care, printr-un
contract aparent – public, ostensibil -, dar mincinos, nereal, se creează o altă
situaŃie juridică decât cea stabilită printr-un contract ascuns, dar adevărat –
contraînscrisul.
Pentru a ne găsi în prezenŃa simulaŃiei este necesar ca actul secret să
fie încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului
aparent.
SimulaŃia se poate înfăŃişa în trei forme: contractul fictiv; contractul
deghizat; contractul prin interpunere de persoană.
10
Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice
ExcepŃia de neexecutare a contractului
ExcepŃia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat
la dispoziŃia uneia din părŃile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se
pretinde executarea obligaŃiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde
această executare să-şi execute propria obligaŃie.
Nu există în Codul civil o reglementare de principiu a excepŃiei de
neexecutare, dar există aplicaŃii ale sale în materie de vânzare, schimb şi
depozit neremunerat.
RezoluŃiunea şi rezilierea contractului

RezoluŃiunea contractului este o sancŃiune a neexecutării culpabile a
contractului sinalagmatic cu executare imediată, constând în desfiinŃarea
retroactivă a acestuia şi repunerea părŃilor în situaŃia anterioară. Temeiul
juridic al rezoluŃiunii îl reprezintă art.1020 C. civ.
RezoluŃiunea este de două feluri: judiciară şi convenŃională.
Rezilierea se aplică în cazul neexecutării culpabile a unor contracte
sinalagmatice cu executare succesivă şi face să înceteze efectele contractului
numai pentru viitor.
Riscul contractului
Riscul contractului este o consecinŃă a neexecutării contractului ca
urmare a unei imposibilităŃi fortuite, adică a unei cauze independente de orice
culpă a vreuneia dintre părŃi.
În contractul sinalagmatic, riscul îl suportă debitorul obligaŃiei imposibil
de executat, în sensul că, neputând să-şi execute propria obligaŃie, dintr-un
motiv de forŃă majoră sau caz fortuit, el nu poate pretinde celeilalte părŃi să-şi
execute obligaŃia.
În Codul civil nu există dispoziŃii de principiu privind riscul contractului,
dar sunt aplicaŃii ale acestui efect specific în materia contractului de locaŃiune
şi a contractului de antrepriză.
În cazul contractelor translative de proprietate, regula consacrată în
legislaŃie este aceea că riscul contractului îl suportă partea care avea calitatea
de proprietar în momentul pieirii fortuite a lucrului – res perit domino.
APLICAłII
1.Efectele contractului sunt guvernate de principiile:
a) obligativităŃii
b) relativităŃii
c) opozabilităŃii
2.Potrivit principiului obligativităŃii contractului:
a) contractul produce efecte numai faŃă de părŃile contractante
b) convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile
contractante
c) reprezintă modul de a defini obligativitatea contractului în
raport cu terŃii
Răspuns: a)
11
3. DenunŃarea unilaterală a contractului, ca excepŃie de la principiul
obligativităŃii contractului, este reglementată în materia:
a) contractului de închiriere fără termen
b) contractului de mandat
c) contractului de depozit
4. ExcepŃia reală de la principiul relativităŃii efectelor contractului este:
a) denunŃarea unilaterală a contractului
b) simulaŃia
c) stipulaŃia pentru altul sau contractul în folosul unei terŃe
persoane
Răspuns: c)
5. Pentru a ne găsi în prezenŃa simulaŃiei este necesar ca actul secret,
contraînscrisul, să fie încheiat:
a) posterior încheierii contractului public
b) anterior încheierii contractului public
c) concomitent încheierii contractului public
Răspuns: b), c)
CURSUL NR. 3
RĂSPUNDEREA CONTRACTUALĂ
NoŃiunea
Răspunderea contractuală este definită ca fiind obligaŃia debitorului de a
repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea,
executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaŃiilor născute dintr-un
contract valabil încheiat.
Categorii de despăgubiri
Despăgubirile sau daunele – interese sunt de două feluri:
• despăgubiri compensatorii, care reprezintă echivalentul
prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau
parŃială a obligaŃiei;
• despăgubiri moratorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului
suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaŃiei.
Aceste despăgubiri se pot cumula cu executarea în natură a
obligaŃiei, spre deosebire de despăgubirile compensatorii care au
rolul de a înlocui executarea în natură.
În Codul civil este reglementată distinct răspunderea civilă delictuală, iar
răspunderea contractuală este tratată la efectele obligaŃiilor, împreună cu
despăgubirile, astfel că în doctrină se afirmă că despăgubirile reprezintă unul
dintre aspectele posibile ale executării obligaŃiei contractuale prin echivalent
atunci când nu este posibilă executarea în natură.
CondiŃiile răspunderii contractuale

Din analiza textelor Codului civil, rezultă că pentru existenŃa răspunderii
contractuale trebuie să fie întrunite următoarele condiŃii:
• fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaŃiilor contractuale
asumate de debitor;
12
• existenŃa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului;
• existenŃa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului
şi prejudiciul creditorului;
• vinovăŃia debitorului.
Evaluarea despăgubirilor
Evaluarea judiciară
Modalitatea evaluării despăgubirilor de către instanŃa de judecată este
reglementată de art. 1084-1086 Cod civil:
• la stabilirea despăgubirilor, instanŃa de judecată va avea în vedere
atât pierderea efectiv suferită cât şi câştigul pe care creditorul nu
l-a putut realiza;
• în principiu, debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul
previzibil la momentul încheierii contractului;
• debitorul este obligat să repare numai prejudiciul direct, care se
află în legătură cauzală cu faptul care a determinat neexecutarea
contractului.
Evaluarea legală
Evaluarea legală există în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru
neexecutarea unei obligaŃii având ca obiect o sumă de bani.
Astfel, conform art. 1088 Cod civil, „la obligaŃiile care de obiect au o
sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât
dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerŃ, de
fidejusiune, de societate. Aceste daune – interese se cuvin fără ca creditorul
să fie Ńinut a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în
judecată, afară de cazurile în care , după lege, dobânda curge de drept.”
Evaluarea convenŃională
Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea făcută prin
convenŃia părŃilor. Acest lucru se realizează prin inserarea în contract a unei
clauze numită clauză penală.
Clauza penală este definită ca fiind acea convenŃie accesorie prin care
părŃile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca
urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a
obligaŃiei de către debitorul său.
APLICAłII
AlegeŃi varianta/variantele corecte de răspuns:

1. Pentru existenŃa răspunderii contractuale trebuie să fie întrunite
următoarele condiŃii:
a) fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaŃiilor contractuale
asumate de debitor;
b) existenŃa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului;
c) existenŃa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi
prejudiciul creditorului;
d) vinovăŃia debitorului.
Răspuns: a), b), c), d)
13
2. Debitorul este pus de drept în întârziere în următoarele cazuri:
a) în cazurile determinate de lege, de câte ori legea face să curgă de
drept dobânda, care Ńine loc de daune- interese la obligaŃiile ce au ca obiect
sume de bani;
b) când părŃile au convenit expres că debitorul este în întârziere la
împlinirea termenului;
c) când obligaŃia, prin natura sa, putea fi îndeplinită într-un termen
determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire fără să-şi execute obligaŃia;
Răspuns: a), b)
3. Punerea în întârziere a debitorului produce următoarele efecte
juridice:
a) de la data punerii în întârziere debitorul datorează daune –interese
moratorii;
b) din acest moment creditorul este îndreptăŃit să pretindă daune-interese
compensatorii;
c) când obligaŃia constă în a da un bun individual determinat, ca efect al
punerii în întârziere, riscul se strămută asupra debitorului.
4. În cazul evaluării judiciare:
a) la stabilirea despăgubirilor, instanŃa de judecată nu va avea în vedere
decât pierderea efectiv suferită nu şi câştigul pe care creditorul nu l-a
putut realiza;
b) în principiu, debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul
previzibil la momentul încheierii contractului;
c) debitorul este obligat să repare numai prejudiciul direct, care se află
în legătură cauzală cu faptul care a determinat neexecutarea
contractului.
Răspuns: b), c)
CURSUL NR. 4
CONTRACTUL DE VÂNZARE – CUMPĂRARE
NoŃiunea
Vânzarea – cumpărarea este un contract prin care vânzătorul transmite
dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun al său
cumpărătorului, care se obligă în schimb, să plătească un preŃ.
Reglementarea legală
Contractul de vânzare – cumpărare este reglementat, în principal, pe
planul dreptului intern, în Codul civil (art. 1294-1404).
Caracterele juridice
Contractul de vânzare-cumpărare are următoarele caractere juridice:
• contract consensual;
• contract bilateral (sinalagmatic);
• contract cu titlu oneros;
• contract comutativ;
• contract translativ de proprietate;
14
CondiŃiile de validitate
Potrivit art. 948 Cod civil, condiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei
convenŃii sunt:
- capacitatea de a contracta
- consimŃământul valabil al părŃilor
- obiectul determinat
- o cauză licită
Capacitatea părŃilor contractante
Vânzarea – cumpărarea fiind un act de dispoziŃie, atât vânzătorul cât şi
cumpărătorul trebuie să aibă capacitate de exerciŃiu deplină la momentul
încheierii contractului.
Pentru persoanele juridice regula capacităŃii este subordonată
principiului specialităŃii reglementat în art. 34 din Decretul nr. 31/1954.
IncapacităŃi speciale de a vinde şi de a cumpăra
- vânzarea între soŃi este interzisă (art. 1307 Cod civil);
- tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub tutela lor cât timp
socotelile definitive ale tutelei n-au fost date şi primite (art.1308 pct. 1 Cod
civil);
-mandatarii, atât convenŃională, cât şi legali, împuterniciŃi a vinde un
lucru nu pot să-l cumpere(art. 1308 pct. 2 Cod civil);
- persoanele ce administrează bunuri ce aparŃin statului, comunelor,
oraşelor, municipiilor sau judeŃelor, nu pot cumpăra bunurile aflate în
administrarea lor ( art.1308 pct.3 Cod civil);
- funcŃionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau unităŃilor
administrativ-teritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 Cod
civil);
- judecătorii, procurorii şi avocaŃii nu pot deveni cesionari (cumpărători)
de drepturi litigioase care sunt de competenŃa CurŃii de Apel în a cărei
circumscripŃie îşi exercită funcŃia sau profesia (art. 1309 Cod civil); iar în cazul
judecătorilor de la Curtea ConstituŃională, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi
al procurorilor de la Parchetul general de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie, interdicŃia se întinde pe tot teritoriul Ńării;
- persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând
prin licitaŃie publică (art. 535 Cod proc.civilă).
- membrii formelor asociative de administrare şi exploatare a terenurilor
forestiere restituite persoanelor îndreptăŃite, aflaŃi în devălmăşie sau
indiviziune, nu pot înstrăina propriile cote – părŃi unor persoane din afara
acestora (art. 28 alin. 6 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr.
247/2005.
ConsimŃământul
Antecontractul de vânzare – cumpărare
Promisiunea de vânzare este un antecontract care dă naştere unui
drept de creanŃă, una dintre părŃi având o obligaŃie de a face faŃă de cealaltă
parte – să vândă în viitor un anumit bun -, iar beneficiarul promisiunii are un
drept de opŃiune, în sensul de a cumpăra sau nu bunul.
Spre deosebire de oferta de a contracta, care este un act juridic
unilateral, în cazul promisiunii de vânzare, o persoană primeşte promisiunea
proprietarului de a vinde acel bun, rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta
ulterior consimŃământul de a cumpăra bunul.
15
Promisiunea de vânzare poate fi nu numai unilaterală, ci şi bilaterală –
de a vinde şi cumpăra – în ipoteza în care ambele părŃi se obligă să încheie în
viitor, la preŃul stabilit, contractul de vânzare – cumpărare.
Astfel, printr-un înscris sub semnătură privată se va poate constata
doar existenŃa unui antecontract de vânzare – cumpărare, iar din aceste
antecontract ia naştere obligaŃia părŃilor de a face tot ce este necesar pentru
ca înstrăinarea să aibă loc. Dacă promitentul – vânzător nu îşi respectă
obligaŃia şi vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul – cumpărător nu poate
cere predarea lucrului, deoarece nu a devenit proprietar, iar vânzarea
încheiată cu altă persoană este – sub rezerva fraudei la lege – este valabilă.
În această situaŃie, beneficiarul – cumpărător nu poate cere decât daune –
interese. Dacă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există
alte impedimente legale, oricare dintre părŃile antecontractului de vânzare –
cumpărare poate cere instanŃei de judecată, alternativ:
- acordarea de daune – interese;
- obligarea promitentului, sub sancŃiunea daunelor cominatorii, la
încheierea contractului;
- pronunŃarea, în baza art. 1073 şi 1077 Cod civil a unei hotărâri care
să Ńină loc de contract de vânzare – cumpărare.
Obiectul contractului
Lucrul vândut
Pentru ca vânzarea să fie valabilă, lucrul vândut trebuie să
îndeplinească următoarele condiŃii:
- lucrul să fie în comerŃ (în circuitul civil). Nu pot forma obiectul
contractului de vânzare – cumpărare lucrurile care potrivit legii nu sunt în
comerŃ (bunurile inalienabile);
- bunul să fie determinat sau determinabil;
- lucrul vândut să existe în momentul încheierii contractului sau să
poată exista în viitor;
- vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului
PreŃul
PreŃul reprezintă obiectul prestaŃiei cumpăîrătorului în schimbul lucrului
transmis de vânzător, în lipsa căruia vânzarea este lovită de nulitate absolută.
Ca element esenŃial de validitate a vânzării, preŃul trebuie să
întrunească următoarele condiŃii:
- preŃul trebuie să fie stabilit în bani;
- preŃul trebuie să fie determinat sau determinabil;
- preŃul trebuie să fie sincer şi serios.
Efectele contractului de vânzare – cumpărare

ObligaŃiile vânzătorului
Vânzătorul are două obligaŃii principale:
1. să predea lucrul vândut;
2. să-l garanteze pe cumpărător contra evicŃiunii şi contra viciilor.
ObligaŃiile accesorii ale vânzătorului sunt:
- conservarea lucrului până la predare;
16
- suportarea cheltuielilor de radiere a inscripŃiilor ipotecare sau a altor
garanŃii reale.
ObligaŃiile cumpărătorului
Cumpărătorul are două obligaŃii principale:
1. de a plăti preŃul;
2. de a lua în primire lucrul vândut.
În afara acestor obligaŃii, cumpărătorul are şi obligaŃia de a suporta
cheltuielile vânzării, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract.
APLICAłII
AlegeŃi varianta corectă de răspuns:
1. Contractul de vânzare – cumpărare prezintă următoarele caractere

juridice:
a) contract sinalagmatic;
b) contract cu titlu oneros;
c) contract aleatoriu.
Răspuns: a), b)
2. De regulă, vânzarea este un contract:

a) solemn;
b) real;
c) consensual.
Răspuns: c)
3. CondiŃiile de validitate ale contractului de vânzare – cumpărare

privesc:
a) consimŃământul;
b) capacitatea părŃilor;
c) obiectul contractului.
4. Lucrul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

a) să fie în comerŃ (în circuitul civil);
b) să existe;
c) să fie sincer şi serios.
Răspuns: a), b)
5. Nu pot forma obiect al contractului de vânzare – cumpărare:

a) drepturile personale nepatrimoniale;
b) drepturile patrimoniale cu caracter strict personal;
c) drepturile prevăzute de lege ori contractate intuitu personae.
17
CURSUL NR. 5
CONTRACTUL DE DONAłIE
NoŃiunea
Conform art. 801 Cod civil, donaŃiunea este un act de liberalitate prin
care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primeşte.
În doctrină, donaŃia este definită ca fiind un contract prin care una
dintre părŃi, donatorul, îşi manifestă intenŃia liberală (animus donandi) prin
care îşi micşorează, în mod irevocabil, propriul patrimoniu cu un drept real
sau de creanŃă, fără a urmări să, primească ceva în schimb.
Reglementare legală
Contractul de donaŃie este reglementat în Codul civil, precum şi în alte
acte normative, cum ar fi Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea OrdonanŃei
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii.
Contractul de donaŃie prezintă următoarele caractere juridice:
- contract unilateral;
- contract cu titlu gratuit;
- contract solemn, cu excepŃia darurilor manuale care se încheie
în mod valabil prin tradiŃiune;
- contract translativ de proprietate.
CondiŃiile de fond
Pentru a fi valabil încheiată, donaŃia trebuie să îndeplinească condiŃiile
de fond prevăzute de art. 948 Cod civil.
IncapacităŃile la încheierea contractului de donaŃie sunt expres şi
limitativ prevăzute de lege.
IncapacităŃi de a dispune prin donaŃii

Sunt incapabili absolut de a dispune de bunurile lor prin donaŃie, minorii
şi persoanele puse sub interdicŃie, sub sancŃiunea nulităŃii absolute a actului
încheiat.
IncapacităŃi de a primi donaŃii

Sunt incapabili absolut de a primi donaŃii persoanele fizice
neconcepute şi persoanele juridice care nu au dobândit personalitate juridică.
Sunt incapabili relativ de a primi donaŃii medicii şi farmaciştii de la
persoanele tratate pentru boli care au produs decesul acestora, preoŃii care l-
au asistat pe bolnav, surdo – mutul care nu ştie să scrie, care poate accepta
valabil o donaŃie numai cu asistarea unui curator special numit de autoritatea
tutelară.
Persoanele juridice pot primi donaŃii dacă dreptul care face obiectul
donaŃiei corespunde scopului stabilit în statut.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998, bunurile donate care urmează să
intre în domeniul public al statului sau unităŃilor administrativ – teritoriale, se
acceptă de Guvern sau de Consiliul judeŃean sau local.
18
ConsimŃământul
ConsimŃământul, ca element de validitate al contractului, trebuie să nu
fie dat prin eroare, smuls prin violenŃă sau surprins prin dol.
În materie de liberalităŃi, vicierea consimŃământului se face, de regulă,
prin dol, care se manifestă sub forma captaŃiei sau sugestiei.
Contractul de donaŃie poate avea ca obiect bunuri mobile şi imobile
care se află în circuitul civil, sunt determinate sau determinabile, posibile,
licite, care există sau pot să existe în viitor.
Principiul irevocabilităŃii
DonaŃia este irevocabilă, în raport de prevederile art. 801 Cod civil.
În materia donaŃiei, irevocabilitatea este specială deoarece priveşte nu
numai efectele contractului, dar şi natura acestuia.
De la acest principiu există o excepŃie, reglementată în art. 937 Cod
civil, care priveşte revocarea donaŃiilor între soŃi.
CondiŃiile de formă
DonaŃia este un contract solemn, iar nerespectarea formei autentice se
sancŃionează cu nulitatea absolută a contractului.
În doctrină şi jurisprudenŃă sunt recunoscute următoarele donaŃii pentru
care nu se impune formalismul dispoziŃiilor art. 813 Cod civil, considerate
excepŃii de la principiul solemnităŃii donaŃiilor, respectiv:
- donaŃiile deghizate
- donaŃiile indirecte
- darurile manuale
DonaŃia deghizată este o donaŃie simulată care, sub aparenŃa uni
contract cu titlu oneros, ascunde natura gratuită a unui contract secret.
DonaŃiile indirecte sunt liberalităŃi realizate pe calea unui alt act juridic,
diferit de contractul de donaŃie, cele mai folosite în acest scop fiind renunŃarea
la un drept, remiterea de datorie şi stipulaŃia în favoarea unei terŃe persoane.
Darul manual este o donaŃie realizată prin tradiŃiunea (remiterea
materială) a bunului mobil corporal, transmis de la dispunător la gratificat, pe
baza acordului de voinŃă al părŃilor contractante.
Efectele contractului de donaŃie

Principalul efect al contractului de donaŃie este transmiterea dreptului
de proprietate cu privire la bunul care formează obiectul contractului, de la
donator la donatar.
Donatorul are obligaŃia să predea bunul donat donatarului.
Donatorul nu are nicio obligaŃie decât în cazul donaŃiei cu sarcini,
respectiv de a executa sarcina.
Cauzele legale de revocare a donaŃiilor

În principiu, donaŃiile sunt irevocabile.
De la acest principiu sunt cunoscute două excepŃii: donaŃiile între soŃi şi
donaŃiile de bunuri viitoare.
Art. 829 Cod civil prevede alte trei situaŃii în care donaŃia se revocă,
apreciate ca fiind cauze legale de revocare a donaŃiei, respectiv:
19
- revocarea donaŃiei pentru neexecutarea sarcinii;
- revocarea donaŃiei pentru ingratitudine;
- revocarea donaŃiei pentru naşterea unui copil.
APLICAłII
1.Caracterele juridice ale contractului de donaŃie sunt:
a)revocabilitatea;
b)caracterul translativ de proprietate;
c) solemnitatea.
Răspuns: b), c)
2.Nu pot încheia contract de donaŃie, în calitate de donatori:

a)minorii;
b)persoanele puse sub interdicŃie;
c)medicii şi farmaciştii.
Răspuns: a), b)
3. IncapacităŃile de a primi prin donaŃie se referă la:

a) persoanele fizice neconcepute;
b) minorii;
c) persoanele puse sub interdicŃie.
4. Este nulă donaŃia:
a. când este făcută sub condiŃie pur potestativă;
b. donaŃia care impune donatarului plata datoriilor pe care
donatorul le-ar contracta în viitor şi a căror valoare n-a fost
specificată prin actul de donaŃie;
c. în cazul în care donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de
un bun sau de o sumă determinată din bunurile dăruite, chiar
dacă donatorul moare fără a fi dispus de ele.
5. Darul manual reprezintă o categorie de donaŃie pentru validitatea

căreia se cer următoarele elemente:
a. acordul de voinŃă pentru a transfera şi dobândi un drept cu titlu
gratuit;
b. tradiŃiunea, predarea efectivă şi reală a bunului dăruit;
c. forma solemnă a contractului de donaŃie.
Răspuns: a), b)
CURSUL NR. 6
CONTRACTUL DE LOCAłIUNE
NoŃiune
Conform art. 1411 Cod civil, locaŃiunea este un contract prin care o
persoană, numită locator, pune la dispoziŃia unei alte persoane, numită
locatar, folosinŃa temporară a unui bun, în schimbul unei sume de bani,
numită chirie.
20
În principiu, contractul de locaŃiune este reglementat în art. 1410 –
1490 Cod civil.
LocaŃiunea prezintă următoarele caractere juridice:
- contract consensual
- contract bilateral (sinalagmatic)
- contract cu titlu oneros
- contract comutativ
- contract cu executare succesivă
- contract translativ de folosinŃă
Capacitatea părŃilor
În contractul de locaŃiune, locatorul poate fi o persoană fizică sau
juridică, titulara unui drept real care conferă dreptul de folosinŃă asupra
bunului ce formează obiectul contractului, cum ar fi proprietarul, uzufructuarul,
locatarul principal.
Lucrul transmis în folosinŃă
Lucrul transmis în folosinŃă poate fi un bun mobil, imobil, corporal sau
incorporal, care nu trebuie să se distrugă sau să se consume prin folosinŃă.
Pot forma obiect al locaŃiunii şi bunurile viitoare, cu excepŃia bunurilor
dintr-o moştenire nedeschisă.
Chiria
Chiria este preŃul plătit de locatar pentru folosinŃa lucrului închiriat şi se
stabileşte, prin acordul părŃilor, de regulă în bani, global sau pe unităŃi de
timp.
Chiria trebuie să fie determinată sau determinabilă, sinceră şi serioasă.
Efectele contractului de locaŃiune

ObligaŃiile locatorului
Pentru a asigura folosinŃa lucrului, locatorul este obligat să predea şi să
menŃină lucrul în stare de întrebuinŃare, să-l garanteze pe locatar de
tulburările provenite din propria sa faptă, de la terŃi şi din viciile lucrului.
ObligaŃia de garanŃie
În virtutea obligaŃiei de garanŃie (art. 1420 pct. 3 Cod civil), locatorul
răspunde de tulburările provenind:
din propria faptă;
de la terŃi;
din viciile lucrului.
Tulburarea folosinŃei provenind din propria faptă
Locatorul este obligat să se abŃină de la orice fapt personal, care ar avea
drept consecinŃă tulburarea în folosinŃa lucrului, tulburare de fapt sau de
drept.
21
Potrivit art. 1424 Cod civil, locatorul nu poate în cursul locaŃiunii să
schimbe forma lucrului închiriat, prin transformarea materială a lucrului sau
prin schimbarea destinaŃiei.
Tulburarea folosinŃei provenind din fapta unui terŃ
Dacă tulburarea provine de la un terŃ, se va distinge după cum este
vorba de o tulburare de fapt sau o tulburare de drept.
Potrivit art. 1426 Cod civil, locatorul nu răspunde de tulburarea cauzată
prin faptul unui terŃ care nu invocă un drept asupra lucrului, deoarece locatarul
se poate apăra singur prin intermediul acŃiunilor posesorii.
Dacă locatarul este tulburat în folosinŃa lucrului prin exercitarea de către
un terŃ a unui drept real (de proprietate, de uzufruct, de folosinŃă), locatorul
răspunde pentru pierderea sau reducerea folosinŃei, chiar dacă dreptul
invocat de terŃ nu a fost confirmat în justiŃie, dar a împiedicat folosinŃa
locatarului. Într-o asemenea situaŃie, locatarul este îndreptăŃit să solicite
rezilierea contractului cu daune – interese sau o micşorare a chiriei
proporŃională cu pierderea parŃială a folosinŃei şi daune – interese (art. 1427 şi
1428 Cod civil).
Tulburarea folosinŃei provenind din viciile lucrului
Potrivit art. 1422 Cod civil, locatarul trebuie să fie garantat pentru toate
stricăciunile şi viciile lucrului închiriat ori arendat, ce-i împiedică
întrebuinŃarea.
PărŃile pot să modifice prin acordul lor obligaŃia de garanŃie, în sensul
agravării, limitării sau înlăturării ei.
ObligaŃiile locatarului
ObligaŃia de întrebuinŃare a lucrului potrivit destinaŃiei sale
Potrivit art. 1429 Cod civil, locatarul trebuie să întrebuinŃeze lucrul
închiriat ca un bun proprietar şi numai la destinaŃia determinată prin contract,
ceea ce înseamnă că destinaŃia lucrului închiriat nu poate fi schimbată decât
cu acordul locatorului.
Locatarul are obligaŃia să efectueze reparaŃiile mici, numite reparaŃii
locative, precum şi lucrări de mică însemnătate, cum ar fi: instalarea de aer
condiŃionat, instalarea unui sistem de alarmă.
ObligaŃia de plată a chiriei

Conform art. 1429 pct. 2 Cod civil, locatarul este obligat să plătească
chiria la termenele stabilite în contract.
Plata chiriei se face la domiciliul debitorului, iar în cazul nerespectării
acestei obligaŃii, locatorul poate să aleagă între:
• să ceară executarea silită;
• să ceară rezilierea contractului;
• să invoce excepŃia de neexecutare a contractului, dacă nu a
predat lucrul.
ObligaŃia de restituire a lucrului

După încetarea locaŃiunii, locatarul trebuie să restituie lucrul în starea în
care a fost predat conform inventarului făcut, cu precizarea că prin inventar se
înŃelege orice act de constatare a stării în care s-a aflat lucrul la predare.
Dacă părŃile nu au încheiat un inventar, se prezumă că lucrul s-a
predat în stare bună, această prezumŃie fiind relativă.
22
Răspunderea pentru incendiu
ObligaŃia de a întreŃine lucrul şi de a restitui lucrul în starea primită îl face
răspunzător pe locatarul unei clădiri de toate pagubele pricinuite clădirii de
incendiu, dacă nu va dovedi că incendiul a provenit din caz fortuit, forŃă
majoră sau dintr-un defect de construcŃie ori prin comunicarea focului (fără
greşeala sa), de la o casă vecină.
Apărarea contra uzurpărilor

Potrivit art. 1433 Cod civil, locatarul este obligat să aducă la cunoştinŃa
locatorului, în timp util, orice uzurpare încercată de un terŃ asupra lucrului,
pentru a apăra lucrul închiriat.
Prin uzurpare se înŃelege orice încălcare provenită de la un terŃ asupra
proprietăŃii sau posesiei lucrului dat în locaŃiune.
Contractul de sublocaŃiune şi de cesiune a contractului
Potrivit art. 1418 Cod civil şi având în vedere că locaŃiunea nu este, în
principiu, un contract intuitu personae, locatarul are dreptul de a subînchiria
sau cesiona dreptul său către o terŃă persoană, cu condiŃia ca o asemenea
facultate să nu-i fie interzisă prin contract.
SublocaŃiunea
Prin sublocaŃiune se înŃelege acel contract prin care locatarul, ca titular
al unui drept de folosinŃă dobândit printr-un contract de locaŃiune valabil,
transmite acest drept unei terŃe persoane, numită sublocatar, în schimbul unei
chirii.
Pentru a fi valabil, contractul de sublocaŃiune trebuie să îndeplinescă
două condiŃii:
încheierea lui să nu fie interzisă printr-o clauză expresă a
contractului principal;
sublocaŃiunea să nu conŃină dispoziŃii contrare contractului
principal.
Cesiunea contractului de locaŃiune

Spre deosebire de sublocaŃiune care este un nou contract de locaŃiune,
cesiunea constituie o vânzare a dreptului de folosinŃă, adică o cesiune
de creanŃă cu titlu oneros.
Încetarea locaŃiunii
DenunŃarea unilaterală
Dacă părŃile sau legea nu au determinat durata locaŃiunii, contractul de
locaŃiune încetează prin denunŃarea unilaterală de către locator sau locatar,
cu condiŃia, însă, a respectării dreptului de preaviz (art. 1436 alin. 2 Cod civil).
Manifestarea de voinŃă de a desface contractul, numită de lege
concediu, este un act unilateral de voinŃă care produce efecte chiar dacă nu a
fost acceptată de partea concediată.
Expirarea termenului
Conform art. 1436 alin. 1 Cod civil, locaŃiunea făcută pentru timp
determinat încetează de la sine cu trecerea termenului.
Dacă după expirarea termenului, raporturile de locaŃiune continuă, în
sensul că locatarul foloseşte mai departe lucrul închiriat, iar locatorul nu se
23
opune, contractul de locaŃiune se consideră reînnoit prin tacita relocaŃiune
(reconducŃiune).
Tacita relocaŃiune presupune încheierea unui nou contract de locaŃiune,
ceea ce înseamnă că nu se prelungesc efectele vechiului contract, iar noul
contract operează pe durată nedeterminată.
Rezilierea contractului
Potrivit art. 1439 alin. 2 Cod civil, neexecutarea obligaŃiilor de către una
din părŃi dă dreptul celeilalte părŃi să ceară, după punerea în întârziere a
debitorului, rezilierea contractului cu daune – interese.
Pierirea lucrului
Conform art. 1423 Cod civil, dacă în timpul locaŃiunii bunul se strică în
totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfăcut.
Art. 1429 alin. 1 Cod civil prevede că în cazul pieirii totale a lucrului sau
când acesta nu mai este apt pentru întrebuinŃare conform destinaŃiei,
contractul de locaŃiune se desfiinŃează.
DesfiinŃarea titlului locatorului

Dacă se desfiinŃează titlul în baza căruia locatorul consimŃise la
locaŃiune, se va desfiinŃa şi contractul de locaŃiune, conform principiului
resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.
Efectele înstrăinării lucrului prin acte între vii

Conform art. 1441 Cod civil, dacă locatorul vinde lucrul închiriat,
cumpărătorul este dator să respecte locaŃiunea făcută înainte de vânzare, cu
condiŃia să fi fost încheiată prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură
privată, dar cu dată certă, în afară de cazul când desfacerea ei din cauza
vânzării a fost prevăzută în contractul de locaŃiune.
APLICAłII
1. Contractul de locaŃiune prezintă următoarele caractere juridice:

d. contract sinalagmatic;
e. contract consensual;
f. contract cu titlu oneros, aleatoriu.
Răspuns: a), b)
2. Prin contractul de locaŃiune:

a) se transmite dreptul de proprietate asupra lucrului închiriat;
b) se transmite dreptul de folosinŃă temporară a lucrului închiriat;
c) se transmite dreptul de dispoziŃie asupra lucrului închiriat.
Răspuns: b)
3. Calitatea de locator într-un contract de locaŃiune o poate avea:

a) proprietarul lucrului;
b) uzufructuarul lucrului;
c) un alt locatar al lucrului.
24
4. Locatorul are următoarele obligaŃii:
a) obligaŃia de predare;
b) obligaŃia efectuării reparaŃiilor;
c) obligaŃia de garanŃie.
5. Contractul de locaŃiune încetează prin:

a) revocare;
b) rezoluŃiunea pentru neexecutare;
c) rezilierea pentru neexecutare.
Răspuns: c)
CURSUL NR. 7
CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE A LOCUINłEI
NoŃiune
Închirierea locuinŃei este contractul prin care o persoană, numită locator, se obligă
să asigure unei alte persoane, numită locatar sau chiriaş, folosinŃa temporară a unei
locuinŃe, în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
Contractul de închiriere a locuinŃei este reglementat de Legea nr.
114/1996, republicată, legea locuinŃei, OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.
40/1999 privind protecŃia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaŃiile cu
destinaŃie de locuinŃă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001.
PărŃile şi forma contractului

Locatorul poate fi o persoană fizică, juridică, statul sau o unitate
administrativ teritorială.
Chiriaşul (locatarul) este persoana care dobândeşte dreptul de
folosinŃă temporară a locuinŃei.
Conform art. 21 din Legea nr. 11471996, închirierea locuinŃelor se face
pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris.
Obiectul contractului de închiriere îl reprezintă locuinŃa închiriată şi
chiria.
LocuinŃa închiriată
Conform art. 21 din Legea nr. 114/1996 dispoziŃiile acestui act normativ
sunt aplicabile numai dacă lucrul închiriat este o locuinŃă – camere de locuit,
dependinŃe şi alte dotări folosite în exclusivitate sau în comun, inclusiv curtea
şi grădina aferente clădirii - .
Art. 28 din O.U.G. nr. 40/1999 prevede că suprafaŃa utilă a locuinŃei este
formată din suprafaŃa locuibilă împreună cu suprafaŃa dependinŃelor.
25
SuprafaŃa locuibilă cuprinde suprafaŃa dormitoarelor şi a camerei de zi,
iar dependinŃele sunt încăperile care, prin funcŃiunile lor, asigură folosirea
corespunzătoare a locuinŃei, respectiv: antreu, tindă, vestibul, hol, verandă,
culoar, bucătărie, chicinetă, oficiu, debara, cămară, cameră de baie, WC,
spălătorie, uscătorie, pivniŃă, boxă, logie, terasă şi magazie de zid.
Chiria
Chiria este obiectul prestaŃiei chiriaşului şi este un element esenŃial al
contractului de închiriere având în vedere caracterul oneros al contractului.
Chiria se stabileşte prin acordul părŃilor, cu excepŃia locuinŃelor pentru
care, prin lege specială, se stabileşte nivelul maxim al chiriei, diferenŃiat pe
categorii de localităŃi şi zone.
Termenul închirierii
Potrivit art. 21 lit. i din Legea nr. 114/1996, în contractul de închiriere
trebuie să fie prevăzut termenul pentru care se închiriază locuinŃa.
Prorogarea legală
Prin prorogare legală se înŃelege prelungirea în temeiul legii a
contractelor de închiriere.
Dreptul chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere

În temeiul art. 14 din O.U.G. nr. 40/1999, la expirarea termenului de
închiriere, chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi
perioadă, dacă părŃile nu modifică prin acord expres durata închirierii.
Dreptul de preempŃiune al chiriaşului la cumpărarea locuinŃei

Potrivit art. 18 alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999, în cazul în care contractul
de închiriere nu se reînnoieşte, deoarece proprietarul doreşte să vândă
locuinŃa, chiriaşul are drept de preempŃiune la cumpărarea acesteia.
Proprietarul care doreşte să vândă locuinŃa este obligat să-l notifice pe
chiriaş de intenŃia sa, cu cel puŃin 1 an înainte de expirarea termenului
prevăzut în contract, prin intermediul executorului judecătoresc, notificarea
Ńinând loc şi de ofertă de vânzare.
Efectele contractului de închiriere

ObligaŃiile locatorului
Predarea locuinŃei
Potrivit art. 28 lit. a din Legea nr. 11471996, republicată, locatorul este
obligat să predea chiriaşului locuinŃa în stare normală de folosinŃă.
În cazul în care locatorul nu-şi respectă această obligaŃie, chiriaşul se
poate adresa instanŃei de judecată şi să solicite:
predarea silită a locuinŃei;
rezilierea contractului pentru neexecutarea obligaŃiei principale;
daune – interese.
Efectuarea reparaŃiilor
Pe parcursul executării contractului, locatorul are următoarele obligaŃii,
conform art. 28 din Legea nr. 114/1996, republicată:
26
- să ia măsuri pentru repararea şi întreŃinerea în stare de siguranŃă în
exploatare şi de funcŃionalitate a clădirii pe toată durata închirierii locuinŃei;
- să întreŃină în bune condiŃii elementele structurii de rezistenŃă a clădirii,
elementele de construcŃie exterioare ale clădirii (acoperiş, faŃadă, împrejmuiri,
pavimente), curŃile şi grădinile, precum şi spaŃiile comune din interiorul clădirii
(casa scării, casa ascensorului, holuri, coridoare, subsoluri, scări exterioare);
- să întreŃină în bune condiŃii instalaŃiile comune proprii clădirii.
ObligaŃiile locatarului
Folosirea locuinŃei potrivit destinaŃiei
Chiriaşul este obligat să folosească locuinŃa potrivit destinaŃiei şi ca un
bun proprietar.
Dacă chiriaşul schimbă destinaŃia locuinŃei, locatorul este îndreptăŃit să
solicite rezilierea contractului şi evacuarea chiriaşului.
ÎntreŃinerea locuinŃei
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 114/1996, chiriaşul are următoarele
obligaŃii:
- efectuarea lucrărilor de întreŃinere, reparaŃii sau înlocuire a elementelor de
construcŃii şi instalaŃii din folosinŃa exclusivă;
- repararea sau înlocuirea elementelor de construcŃii şi instalaŃii deteriorate
din folosinŃa comună, ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare;
- asigurarea curăŃeniei şi igienizării în interiorul locuinŃei şi la părŃile de
folosinŃă comună pe toată durata contractului de închiriere;
- de a preda locuinŃa în stare normală de folosinŃă.
Plata chiriei
Chiriaşul este obligat să plătească chiria la termenele stabilite în
contract, la domiciliul său, dacă în contract nu s-a prevăzut altfel.
Contractul de subînchiriere
Conform art. 26 din Legea nr. 114/1996, prin derogare de la dreptul
comun în materie de locaŃiune (art. 1418 Cod civil), chiriaşul poate subînchiria
locuinŃa deŃinută numai cu acordul scris şi prealabil scris şi în condiŃiile
stabilite de proprietar, respectiv locator.
Contractul de subînchiriere trebuie să se încheie în formă scrisă şi să fie
înregistrat la organul fiscal teritorial.
Schimbul de locuinŃe
Schimbul de locuinŃe voluntar
Legea nr. 114/1996, prevede în art. 33 că titularii de contracte de
închiriere pot face între ei schimb de locuinŃe, cu avizul autorităŃii care a
aprobat închirierea sau, după caz, al proprietarului locuinŃei.
Schimbul de locuinŃe obligatoriu

Schimbul obligatoriu de locuinŃă este reglementat prin art. 23 – 25 din
O.U.G. nr. 40/1999.
Conform art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 40/1999, proprietarii au dreptul să
ceară şi să obŃină mutarea chiriaşilor din spaŃiile cu destinaŃia de locuinŃă pe
calea unui schimb obligatoriu, sub condiŃia punerii la dispoziŃie a unei locuinŃe
corespunzătoare, cu contract de închiriere.
27
Încetarea contractului de închiriere
Contractul de închiriere poate să înceteze, ca şi în dreptul comun, prin
acordul părŃilor sau pentru cauzele generale prevăzute în codul civil.
Legea nr. 114/1996 instituie reglementări speciale privind încetarea
contractului de închiriere.
AplicaŃii
1. Contractul de închiriere a locuinŃei prezintă următoarele caractere

juridice:
a) contract consensual:
b) contract unilateral;
c) contract oneros
d) contract translativ de proprietate
Răspuns: a), c)
2. Locator poate fi:

b) titularul dreptului real de uzufruct;
c) titularul dreptului real de superficie.
Răspuns: a), b),c)
3. Contractul de închiriere:
a) contractul de închiriere a locuinŃei se încheie în formă autentică;
b) contractul de închiriere a locuinŃei se încheie în scris;
c) contractul de închiriere a locuinŃei se înregistrează în 30 de zile
la organele fiscale teritoriale.
Răspuns: b)
4. Dacă locatorul nu-şi respectă obligaŃia de predare a locuineŃi, locatarul

se poate adresa instanŃei de judecată şi să solicite:
a) predarea silită a locuinŃei;
b) anularea contractului;
c) rezilierea contractului pentru neexecutarea obligaŃiei principale.
Răspuns: a), c)
5. Chiriaşul poate subînchiria locuinŃa:

a) numai cu acordul prealabil şi scris al proprietarului sau
locatorului;
b) în condiŃiile stabilite de proprietar sau locator;
c) în condiŃiile dreptului comun în materie de locaŃiune.
Răspuns: a), b)
28
CURSUL NR.8
CONTRACTUL DE ARENDARE
NoŃiunea
Potrivit art. 2 din Legea nr. 16/1994, arendarea este un contract prin
care una dintre părŃi, numită arendator, transmite bunuri agricole celeilalte
părŃi, numită arendaş, în vederea exploatării pe o durată determinată, în
schimbul unui preŃ, numit arendă.
Reglementare legală
Contractul de arendare este reglementat de Legea nr. 16/1994,
modificată şi completată prin Legea nr. 350/2003, Legea nr.247/2005 şi
Legea nr. 276/2005.
PărŃile contractante
Arendatorul
În calitate de arendator, contractul poate fi încheiat de proprietar,
uzufructuar sau un alt deŃinător legal de bunuri agricole care formează
obiectul contractului de arendare şi care are dreptul la exploatarea agricolă a
bunurilor respective şi are capacitatea, respectiv îndeplineşte condiŃiile
necesare pentru încheierea contractului.
Calitatea de arendator o poate avea o persoană fizică sau o persoană
juridică, cu excepŃiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr.
16/1994, modificat prin Legea nr. 350/2003, regiile autonome, institutele şi
staŃiunile de cercetare şi de producŃie agricolă care au în administrare terenuri
proprietate publică nu pot da în arendă bunurile agricole, sub sancŃiunea
nulităŃii absolute a actelor încheiate.
Arendaşul
Potrivit art. 3 din Legea arendării nr. 16/1994, astfel cum acesta a fost
modificat prin art. 1 din Legea nr. 276/2005, arendaşii, persoane fizice, pot fi
cetăŃeni români sau cetăŃeni străini.
Persoanele fizice trebuie să aibă pregătire de specialitate agricolă sau
un atestat de cunoştinŃe agricole ori de practică agricolă şi să prezinte
garanŃiile solicitate de arendatori. Atestatul este eliberat de organele abilitate
de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar în cazul
persoanelor fizice străine, de autoritatea competentă din statul de origine sau
de provenienŃă.
Arendaşii persoane juridice, pot fi de naŃionalitate română sau străină şi
trebuie să aibă ca obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole şi să
prezinte garanŃiile solicitate de arendator.
Bunurile arendate
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 16/1994 enumeră bunurile agricole care pot fi
arendate: terenuri cu destinaŃie agricolă (arabile, vii, livezi, pepiniere viticole),
păşuni împădurite, terenuri ocupate de construcŃii şi instalaŃii agrozootehnice,
29
platforme şi spaŃii de depozitare ce servesc nevoilor producŃiei agricole,
terenurile neproductive care pot fi folosite pentru agricultură, animale,
construcŃii, maşini, utilaje şi alte bunuri destinate exploatării agricole.
Bunurile ce fac obiectul arendării pot fi deopotrivă mobile sau imobile şi
trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
- să existe în momentul încheierii contractului;
- să fie determinate individual sau generic;
- să fie licite şi posibile;
- să fie în proprietatea arendatorului sau în posesia uzufructuarului sau
deŃinătorului legal;
- să fie în circuitul civil, conform art. 963 Cod civil.
Arenda
PreŃul în contractul de arendare se numeşte arendă. Arenda reprezintă
contraprestaŃia datorată de arendaş în schimbul transmiterii folosinŃei
bunurilor agricole de către arendator şi se stabileşte de către părŃi.
Termenul arendării
Potrivit dispoziŃiilor Legii nr. 16/1994, modificată, termenul arendării se
stabileşte prin contractul încheiat de părŃi, legea neprevăzând care este
durata termenului.
Efectele contractului de arendare

ObligaŃiile arendatorului
ObligaŃia de predare
Legea nr. 16/1994 prevede în art. 8 alin. 1 obligaŃia arendatorului de a
preda bunurile care formează obiectul contractului de arendare, în termenul şi
condiŃiile stabilite de părŃi prin contract.
ObligaŃia de garanŃie
Arendatorul este obligat să-l garanteze pe arendaş pentru evicŃiune şi
pentru vicii, în aceleaşi condiŃii în care operează această obligaŃie pentru
locator.
ObligaŃia de efectuare a reparaŃiilor capitale

Având în vedere faptul că arendarea este o varietate a contractului de
locaŃiune, arendatorul are obligaŃia de efectuare a reparaŃiilor capitale, după
regulile dreptului comun.
ObligaŃia de a-l înştiinŃa pe arendaş de expirarea contractului

Potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 16/1994, modificată prin Legea nr.
350/2003, arendatorul este obligat să-l înştiinŃeze în scris pe arendaş, cu cel
puŃin 3 luni înainte de expirarea contractului, dacă intenŃionează sau nu să
continue raporturile contractuale.
30
ObligaŃiile arendaşului
ObligaŃia de plată a arendei
Principala obligaŃie a arendaşului este plata arendei la termenele,
modalităŃile şi condiŃiile stabilite în contract. De regulă, plata arendei se face
la domiciliul arendaşului fiind cherabilă, iar nu portabilă (art. 1104 Cod civil).
ObligaŃia de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar

ObligaŃia arendaşului constă în cultivarea terenului cu grija şi stăruinŃa
pe care le-ar fi depus însuşi proprietarul bunului agricol.
Potrivit art. 20 din legea arendării, arendaşul nu poate schimba categoria
de folosinŃă a terenului arendat decât cu acordul prealabil şi scris al
proprietarului.
ObligaŃia de a restitui bunurile arendate

La încetarea contractului, arendaşul este obligat să restituie bunurile
arendate în starea în care le-a primit, conform inventarului (procesului –
verbal) făcut la predare.
ObligaŃia de plată a cheltuielilor de arendare

Arendaşul este obligat să plătească taxele de redactare şi înregistrare
a contractului de arendare, conform art. 6 alin. 3 din legea arendării.
Suportarea riscurilor în contractul de arendare

Riscul pierii lucrului
Riscul pieririi totale sau parŃiale a bunului arendat se suportă de
arendator, conform regulii res perit domino, dacă acesta este proprietarul sau
uzufructuarul bunului.
Dacă arendaşul a fost pus în întârziere cu privire la predarea bunului, iar
după această dată bunul piere, riscul pierii bunului va fi suportat de arendaş,
cu excepŃia cazului în care acesta va dovedi că bunul ar fi pierit şi la
arendator.
Riscul contractului
În caz de pieire fortuită a bunurilor arendate, riscul neexecutării
contractului se suportă de arendator, deoarece aceste este debitorul obligaŃiei
imposibil de executatat.
Prin excepŃie, în situaŃia în care contractul s-a încheiat pe 1 an şi recolta
a pierit în totalitate sau cel puŃin jumătate, arendaşul este îndreptăŃit să ceară
o reducere proporŃională din arendă.
Încetarea contractului de arendare

Contractul de arendare, ca şi contractul de locaŃiune, încetează prin:
reziliere pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiilor, pieirea totală sau parŃială
a bu7nurilor arendate, desfiinŃarea titlului arendatorului, acordul părŃilor, dar si
din cauze speciale, prevăzute de legea arendării, respectiv: expirarea
termenului, moartea uneia dintre părŃi sau înstrăinarea prin acte între vii de
către arendator a bunurilor arendate.
31
Expirarea termenului
La expirarea termenului prevăzut în contract, arendarea încetează, dar
înainte de expirarea termenului, părŃile pot conveni continuarea raporturilor de
arendare, cu precizarea că, în materie de arendare, nu este posibilă
reînnoirea tacită a contractului datorită caracterului solemn al contractului.
Moartea uneia din părŃi

Având în vedere faptul că arendarea este un contract intuitu personae,
moartea uneia dintre părŃi ar trebui să atragă încetarea contractului, dar art.
251 alin. 1 din Legea nr. 16/1994, modificată prin Legea nr. 350/2003,
prevede că arendarea poate continua în cazul decesului arendaşului sau
arendatorului.
APLICAłII
1. Fiind o varietate a locaŃiunii, contractul de arendare prezintă

următoarele caractere juridice:
a) contract consensual;
b) contract sinalagmatic;
c) contract cu titlu oneros;
d) contract cu executare succesivă în timp.
Răspuns: b), c), d)
2. În calitate de arendator, contractul de arendare poate fi încheiat de:

a) proprietar;
b) uzufructuar;
c) deŃinătorul legal de bunuri agricole.
3. Arendaşii, persoane fizice:

a) trebuie să aibă pregătire de specialitate;
b) trebuie să aibă pregătire de specialitate agricolă;
c) trebuie să aibă un atestat;
d) trebuie să aibă un atestat de cunoştinŃe agricole ori de practică
agricolă.
Răspuns: b), d)
4. Bunurile arendate trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

a) să existe sau să poată exista în viitor;
b) să fie determinate individual sau generic,
c) să fie în detenŃia arendatorului.
Răspuns: b)
5. Nerespectarea obligaŃiilor părŃilor născute din contractul de arendare se

sancŃionează cu:
a) rezoluŃiunea contractului;
b) nulitatea contractului;
c) excepŃia de neexecutare a contractului;
32
d) rezilierea contractului
Răspuns: c), d)
Cursul nr. 9
CONTRACTUL DE MANDAT
Mandatul cu reprezentare
NoŃiunea
Mandatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se
obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte
persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care îl
reprezintă.
Contractul de mandat prezintă următoarele caractere juridice:
• contract cu titlu gratuit, cu precizarea că acest caracter al mandatului
de a fi gratuit nu este de esenŃa contractului, ci numai de natura sa,
ceea ce înseamnă că dacă părŃile stipulează în contract o clauză,
contractul de mandat poate fi cu titlu oneros;
• contract sinalagmatic, dacă este un contract cu titlu oneros;
• contract consensual, dar dacă actul juridic ce urmează a fi încheiat de
mandatar pentru mandant este un act autentic, atunci şi mandatul
trebuie să îmbrace forma autentică, în raport de principiul simetriei
actelor juridice;
• contract intuitu personae, deoarece se încheie în temeiul încrederii
mandantului în mandatar.
CondiŃiile de validitate
Conform art. 948 Cod civil, condiŃiile esenŃiale pentru validitatea unui
contract sunt: capacitatea de a contracta, consimŃământul valabil al părŃii ce
se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.
Aceste condiŃii generale sunt aplicabile şi în materia contractului de
mandat, cu precizări speciale în ceea ce priveşte capacitatea părŃilor şi
obiectul contractului.
Referitor la mandant, acesta trebuie să aibă capacitatea necesară
pentru a încheia el însuşi actul încheiat în numele său şi pentru el de
mandatar.
Astfel, dacă actul care se va încheia este un act de conservare sau de
administrare, mandantul poate avea capacitate restrânsă de exerciŃiu, dar
dacă actul care se încheie este un act de dispoziŃie, se cere să aibă
capacitate deplină de exerciŃiu.
În ceea ce priveşte situaŃia mandatarului, acesta trebuie să aibă
capacitate deplină de exerciŃiu, indiferent de natura actului pe care urmează
să-l încheie.
Ca regulă generală, obiectul contractului de mandat trebuie să fie
determinat, posibil şi licit, cu precizarea că în materia contractului de mandat
33
obiectul principal al contractului îl reprezintă încheierea de acte juridice, cu
excepŃia actelor cu caracter strict personal.
Întinderea mandatului
Conform art. 1535 Cod civil, mandatul poate fi de două feluri:
a) mandat general, de a încheia orice acte juridice în interesul unei
persoane;
b) mandat special, de a încheia un anumit contract.
Actul cu sine însuşi şi dubla reprezentare. Mandatul în interes

comun.
Actul cu sine însuşi este operaŃiunea juridică în care mandatarul
acŃionează, pe de o parte, ca reprezentant al unei alte persoane, iar pe de
altă parte, pentru sine. De exemplu, este împuternicit de proprietarul unui
imobil să încheie un contract de închiriere şi îl închiriază pentru sine, în
calitate de chiriaş.
În ceea ce priveşte dubla reprezentare, aceeaşi persoană acŃionează
ca mandatar al ambelor părŃi contractante şi încheie contractul în numele
acestora. De exemplu, un contract de vânzare-cumpărare în care mandatarul
este acelaşi pentru vânzător şi pentru cumpărător.
Mandatatul în interes comun este un contract prin care mandatarul are,
pe lângă dreptul la remuneraŃie, un interes propriu la încheierea actului pentru
care a fost însărcinat de mandant. De exemplu, mandatarul şi mandantul sunt
coproprietarii unui imobil ce urmează a fi vândut.
Efectele contractului de mandat

Efectele contractului de mandat între părŃi
ObligaŃiile mandatarului
obligaŃia de a executa mandatul ce i-a fost încredinŃat, sub sancŃiunea
plăŃii unor daune interese în caz de neîndeplinire (art. 1539 alin. 1 Cod
civil);
obligaŃia de a da socoteală şi de-ai remite mandantului tot ce a primit în
puterea mandatului, chiar dacă nu i s-ar cuveni mandantului (art. 1541
Cod civil);
răspunderea pentru substituirea unui terŃ, având în vedere caracterul
intuitu personae al contractului de mandat, cu excepŃia cazului în care,
prin clauză expresă, părŃile au prevăzut dreptul de substituire al
mandatarului.
ObligaŃiile mandantului
despăgubirea mandatarului, potrivit art. 1547 – 1549 Cod civil, pentru
toate cheltuielile făcute de mandatar, precum şi pentru pierderile
suferite cu ocazia îndeplinirii mandatului;
obligaŃia de plată a remuneraŃiei, dacă părŃile au convenit încheierea
unui contract cu titlu oneros.
Efectele contractului de mandat faŃă de terŃi

Efectele contractului de mandat în raport cu terŃii sunt diferite după cum
actele au fost îndeplinite de mandatar în limitele împuternicirii primite de la
mandant sau au fost făcute în afara împuternicirii primite.
34
În cazul actelor îndeplinite de mandatar în limitele împuternicirii primite,
mandantul va fi obligat ca şi când ar fi încheiat personal acele acte, în raport
de dispoziŃiile art. 1546 alin. 1 Cod civil, care prevede că mandantul este
îndatorat a îndeplini obligaŃiile contractate de către mandatar în limitele
puterilor date.
Dacă mandatarul a îndeplinit acte în afara împuternicirii primite,
acestea nu îl pot obliga pe mandant , care este un terŃ faŃă de actul încheiat
de mandatar, iar sancŃiunea specifică pentru încheierea unui act juridic prin
reprezentare, dar cu depăşirea puterilor conferite, este inopozabilitatea
actului.
Încetarea mandatului
Contractul de mandat încetează din cauze generale: expirarea
termenului pentru care a fost acordat, executarea contractului, imposibilitatea
de executare, dar şi din cauze speciale care decurg din caracterul intuitu
personae al contractului.
Revocarea mandatului
Mandantul este îndreptăŃit să revoce mandatul, această revocare
putând fi, sub aspectul formei, expresă sau tacită, iar pentru opozabilitatea
faŃă de terŃi, art. 1554 Cod civil prevede necesitatea notificării.
RenunŃarea mandatarului
Conform art. 1556 alin. 1 Cod civil, mandatarul poate renunŃa la
mandat, notificând mandantului renunŃarea sa, dar va rămâne răspunzător
pentru daune dacă prin renunŃarea sa i-a cauzat mandantului un prejudiciu.
Decesul uneia din părŃi

Din caracterul intuitu personae al mandatului decurge cauza de
încetare a contractului prin decesul uneia din părŃi, conform art. 1552 pct. 3
Cod civil.
Cauze speciale de încetare a mandatului

Contractul de mandat poate să înceteze şi datorită unor cauze speciale
cum ar fi: punerea sub interdicŃie, insolvabilitatea şi falimentul uneia din părŃile
contractului.
Mandatul fără reprezentare

Mandatul fără reprezentare (prete – nom) este contractul prin care una
dintre părŃi, împrumutătorul de nume, este împuternicită de cealaltă parte să
îndeplinească unul sau mai multe acte juridice pe seama acesteia din urmă,
dar ascunzând faŃă de terŃii contractanŃi calitatea de intermediar în care
lucrează pentru altul.
APLICAłII
1. Obiectul contractului de mandat trebuie să fie:

a)determinat;
b)posibil;
c)licit.
35
2. ObligaŃiile mandatarului sunt:
a. îndeplinirea mandatului;
b. obligaŃia de a da socoteală despre îndeplinirea mandatului;
c. să răspundă de faptele substituitului.
3. Mandantul are următoarele obligaŃii:

a. obligaŃii rezultând din substituirea unei terŃe persoane;
b. dezdăunarea mandatarului;
c. plata remuneraŃiei.
Răspuns: b), c)
4. Contractul de mandat se stinge prin:

a. revocarea mandatului;
b. renunŃarea mandantului;
c. moartea unei părŃi.
Răspuns: a), c)
5. Contractul de mandat:
a. poate avea ca obiect principal încheierea de acte juridice de
către mandatar;
b. este special când se dă pentru o singură operaŃie juridică;
c. poate avea ca obiect încheierea de către mandatar a unor acte
juridice cu caracter strict personal.
Răspuns: a), b)
CURSUL NR.10
CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT
ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINłĂ (COMODATUL)

NoŃiunea şi caracterele juridice
Conform art. 1560 Cod civil, împrumutul de folosinŃă este un contract
prin care o persoană, numită comodant, transmite folosinŃa temporară a unui
lucru determinat unei alte persoane, numită comodatar, care se obligă să-l
restituie în individualitatea sa.
Comodatul prezintă următoarele caractere juridice:
- contract real;
- contract cu titlu gratuit;
- contract unilateral;
- contract translativ de folosinŃă.
Comodatul este un act de administrare, astfel că sub aspectul
capacităŃii părŃilor, comodantul trebuie să aibă capacitatea necesară pentru a
efectua acte de administrare.
36
Comodatul poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, cu condiŃia
ca acestea să fie nefungibile şi neconsumptibile.
Efectele contractului
ObligaŃiile comodatarului
Datorită caracterului unilateral, comodatul dă naştere la obligaŃii numai
în sarcina comodatarului:
1. obligaŃia de conservare a lucrului;
2. obligaŃia de folosire a lucrului potrivit destinaŃiei;
3. obligaŃia de plată a cheltuielilor necesare folosinŃei lucrului;
4. obligaŃia de restituire a lucrului.
Încetarea contractului
Contractul de comodat încetează prin:
- restituirea lucrului;
- reziliere;
- moartea comodatarului
ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAłIE
Împrumutul de consumaŃie gratuit (mutuum)
NoŃiunea
Împrumutul de consumaŃie gratuit este, potrivit art. 1576 Cod civil, un
contract prin care o persoană, numită împrumutător, transmite temporar unei
alte persoane, numită împrumutat, proprietatea asupra unei câtimi de bunuri
fungibile şi consumptibile, în scopul de a le utiliza, cu obligaŃia pentru acesta
din urmă de a restitui la scadenŃă o cantitate egală de lucruri de aceeaşi
natură şi calitate.
Împrumutul de consumaŃie are următoarele caractere juridice:
a) este un contract unilateral
b) este un contract real;
c) este un contract cu titlu gratuit;
d) este un contract translativ de proprietate.
Deoarece acest contract este translativ de proprietate, împrumutătorul
trebuie să îndeplinească condiŃiile legale pentru a încheia acte de dispoziŃie şi
să fie proprietarul lucrului care formează obiectul contractului.
Împrumutatul trebuie şi el să aibă capacitatea de a încheia acte de
dispoziŃie.
Împrumutul de consumaŃie poate avea ca obiect bunuri de gen,
fungibile şi consumptibile.
37
ObligaŃiile împrumutatului
Conform art. 1584 Cod civil, împrumutatul are obligaŃia principală de a
restitui, la expirarea contractului, lucruri de acelaşi gen, în aceeaşi cantitate şi
de aceeaşi calitate.
ObligaŃiile împrumutătorului
Deoarece împrumutul de consumaŃie este un contract unilateral, în
principiu, împrumutătorul nu are nicio obligaŃie.
Împrumutul de consumaŃie încetează prin îndeplinirea obligaŃiei
principale a împrumutatului, respectiv restituirea lucrului la termenul stabilit în
contract.
Împrumutul cu dobândă
NoŃiunea
Împrumutul cu dobândă este acel contract de împrumut de consumaŃie,
cu titlu oneros, în care împrumutatul, în schimbul transferului temporar al
dreptului de proprietate asupra unei câtimi de bunuri, în schimbul unei
remuneraŃii numită dobândă.
Obiectul împrumutului cu dobândă este alcătuit dintr-o sumă de bani.
Prin dobândă, conform art. 6 din OrdonanŃa Guvernului nr. 9/2000, se
înŃeleg nu numai semele socotite în bani cu acest titlu, dar şi alte pretaŃii sub
orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al
folosinŃei capitalului.
În cazul împrumuturilor de bani, legea intervine pentru stabilirea
cuantumului dobânzilor sau limitarea nivelului acesteia.
APLICAłII
1. Contractul de comodat prezintă următoarele caractere juridice:

a) contract consensual;
b) contract gratuit;
c) contract unilateral;
d) contract translativ de proprietate.
Răspuns: b), c)
2. Comodatul poate fi:

b) uzufructuarul lucrului;
c) locatarul lucrului.
3. Obiectul contractului de comodat pot fi:

a) bunuri mobile şi bunuri imobile;
b) bunuri fungibile şi nefungibile;
38
c) bunuri nefungibile şi neconsumptibile.
Răspuns: a), c)
4. Bunurile proprietate a statului şi a unităŃilor administrativ – teritoriale pot forma

obiectul contractului de comodat:
a) dacă fac parte din domeniul public;
b) dacă pot fi închiriate;
c) dacă pot fi concesionate.
Răspuns: b), c)
5. în contractul de împrumut de consumaŃie, împrumutătorul:

a) poate să fie locatarul lucrului;
b) trebuie să fie proprietarul lucrului;
c) trebuie să aibă capacitatea cerută de lege pentru a face acte de
dispoziŃie.
Răspuns: b), c)
CURSUL NR.11
CONTRACTUL DE DEPOZIT
NoŃiunea
Potrivit art. 1591 Cod civil, depozitul în genere este un act prin care se
primeşte lucrul altuia spre a-l păstra şi a- restitui în natură.
În doctrină depozitul este definit ca fiind un contract prin care o
persoană, numită deponent, încredinŃează un lucru altei persoane, numită
depozitar, care se obligă să-l păstreze pe o perioadă determinată sau
nedeterminată şi să-l restituie la cerere în natură.
Contractul de depozit este reglementat de art. 1591 – 1634 Cod civil.
o contract real;
o contract cu titlu gratuit sau cu titlu oneros;
o contract intuitu persoane,
o contract netranslativ de proprietate
Felurile contractului de depozit

Potrivit clasificării pe care o face art. 1592 Cod civil, depozitul poate fi
depozit propriu – zis şi sechestru.
Depozitul propriu – zis poate îmbrăca trei forme:
• depozit voluntar (obişnuit);
• depozit necesar;
• depozit neregulat.
Depozitul obişnuit (voluntar)

Depozitul obişnuit (voluntar) poate avea ca obiect numai bunuri mobile
corporale, sau incorporale asimilate, cum ar fi titlurile la purtător, individual
39
determinate, care sunt încredinŃate depozitarului pentru a fi puse la adăpost
de riscurile pierderii, deteriorării sau furtului.
Deoarece contractul de depozit nu este translativ de proprietate,
deponentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia acte de administrare, iar
depozitarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciŃiu, deoarece el îŃi
asumă răspunderea pazei bunului.
Forma contractului
Potrivit art. 1597 Cod civil, contractul de depozit se poate face numai prin
înscris, forma scrisă fiind cerută numai pentru probă, nu pentru valabilitatea
contractului.
Efectele contractului de depozit obişnuit
Depozitarul are obligaŃia de a se îngriji de lucrul pe care l-a primit spre
păstrare şi obligaŃia de restituire, obligaŃii reglementate de art. 1599 – 1617
Cod civil.
Conform art. 1599 Cod civil, depozitarul trebuie să se îngrijească de
paza lucrului depozitat, întocmai precum se îngrijeşte de paza lucrului său, iar
potrivit art. 1604 alin. 1 Cod civil, depozitarul este Ńinut să restituie în natură
lucrul depozitat.
Din contractul de depozit nu se nasc obligaŃii pentru deponent decât
dacă este vorba de un contract cu titlu oneros, când principala obligaŃie a
deponentului este plata remuneraŃiei.
Depozitul necesar
Depozitul necesar este contractul în temeiul căruia deponentul este
obligat de împrejurări excepŃionale să lase lucrul în grija unui depozitar
ocazional.
Datorită împrejurărilor şi imposibilităŃii preconstituirii unui înscris,
contractul poate fi probat şi prin alte mijloace de probă, cum ar fi proba cu
martori sau prin prezumŃii legale, chiar dacă valoarea bunurilor depăşeşte 250
de lei.
Cu depozitul necesar este asimilat depozitul bunurilor aduse de călători
în unităŃile hoteliere, cu precizarea că prin unităŃi hoteliere se înŃeleg nu numai
hotelurile propriu – zise dar şi motelurile, pensiunile, hanuri, vile, popasuri
turistice.
Depozitul neregulat
Depozitul neregulat se caracterizează prin faptul că are ca obiect lucruri
fungibile şi consumptibile, care nu trebuie să fie restituite în individualitatea
lor, ci prin alte lucruri asemănătoare.
O formă de depozit neregulat o reprezintă depunerile de sume de bani la
bănci şi la C.E.C.
APLICAłII
1. Poate constitui obiect al contractului de depozit:

a) un lucru mobil corporal;
b) un lucru individual determinat;
c) o creanŃă constatată prin titlu la purtător.
40
2. Constituie caractere juridice ale contractului de depozit:
a) este un contract real;
b) poate fi numai cu titlu oneros;
c) este un contract translativ de proprietate.
Răspuns: a)
3. Depozitul propriu – zis poate îmbrăca următoarele probe:

a) depozit voluntar (obişnuit)
b) depozit necesar
c) depozit neregulat.
4. Contractul de depozit:
a) se poate face şi prin înscris,
b) se poate face numai prin înscris;
c) forma scrisă este cerută pentru valabilitatea contractului.
Răspuns: b)
5. Dacă depozitarul nu-şi respectă obligaŃia de restituire a bunului,

deponentul are la îndemână:
a) o acŃiune în revendicare;
b) o acŃiune personală
c) o acŃiune negatorie.
Răspuns: a), b)
CURSUL NR. 12
CONTRACTELE ALEATORII
Contractul de asigurare
NoŃiunea şi reglementarea legală
Contractul de asigurare este acel contract prin care una dintre părŃi,
numită asigurat sau contractant al asigurării, se obligă să plătească celeilalte
părŃi, numită asigurător, o sumă de bani determinată, numită primă de
asigurare, în schimbul asumării riscului ca, în ipoteza producerii cazului
asigurat, să-i plătească lui sau beneficiarului asigurării o sumă de bani.
Contractul de asigurare este reglementat de Legea nr. 136/1995,
modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 1194/2000, Legea nr.
172/2004, OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 61/2005, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 283/2005, Legea nr. 113/2006 şi Legea nr.
172/2006.
Contractul de asigurare prezintă următoarele caractere juridice:
♦ contract consensual;
♦ contract sinalagmatic;
♦ contract cu titlu oneros,
41
♦ contract aleatoriu, deoarece la momentul încheierii contractului părŃile
cunosc numai existenŃa obligaŃiilor reciproce, nu şi întinderea acestora;
♦ contract cu executare succesivă;
♦ contract încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată.
Clasificarea asigurărilor
După natura contractului de asigurare:
- asigurări comerciale
- asigurări mixte (comercial – civile)
După obiectul lor:
- asigurări de bunuri
- asigurări de persoane
- asigurări de răspundere civilă
După modul în care iau naştere:
- asigurări facultative
- asigurări obligatorii
După locul în care se află sediul/domiciliul părŃile:
- asigurări interne (naŃionale)
- asigurări externe (internaŃionale)
După numărul subiectelor raporturilor de asigurarea:
- asigurări (directe)
- coasigurări
- asigurări mutuale
- reasigurări
PărŃile contractului
PărŃile contractului de asigurare sunt asigurătorul şi contractantul
asigurării.
Conform art. 11 din Legea nr. 136/1995, modificată şi completată,
contractant al asigurării este persoana care încheie contractul de asigurare
pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obligă faŃă de
asigurător să plătească prima de asigurare.
ConŃinutul contractului de asigurare

Potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi
completările ulterioare, contractul de asigurare cuprinde:
- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părŃilor contractante;
- obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garanŃii,
asigurări de pierderi financiare, alte asigurări;
- riscurile ce se asigură;
- momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
- primele de asigurare;
- sumele asigurate.
Forma şi dovada contractului

Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă şi nu poate fi probat
cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.
Încheierea contractului de asigurare se probează cu poliŃa de asigurare
sau cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori cu nota de
42
acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care
atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace
electronice, în condiŃiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura
electronică.
Categorii de asigurări
În Capitolul 2 al Legii nr. 136/1995 sunt reglementate asigurarea de
bunuri, asigurarea de persoane şi asigurarea de răspundere civilă.
În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului
asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau
altor persoane în drept o despăgubire (art. 24 din Legea nr. 136/1995).
Asigurarea de persoane se referă la categoria asigurărilor de viaŃă, iar
din categoria asigurărilor generale, la asigurările de accidente şi boală şi la
asigurările de sănătate (art. 31 din Legea nr. 136/1995).
În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o
despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în faŃa legii faŃă de
terŃele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul
civil (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 136/1995).
Legea nr. 136/1995 reglementează şi două forme de asigurare
obligatorie:
♦ asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse
prin accidente de autovehicule;
♦ asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională pentru medici,
farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenŃei medicale.
Încetarea contractului de asigurare

Cauzele de încetare a contractului de asigurare sunt:
♦ expirarea termenului;
♦ neexecutarea obligaŃiilor;
♦ denunŃarea unilaterală;
♦ înstrăinarea lucrului.
Contractul de rentă viageră

NoŃiunea şi reglementarea legală
Renta viageră este un contract prin care o persoană, numită
credirentier, înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani unei alte
persoane, numită debirentier , în schimbul unei prestaŃii periodice în
bani, care se plăteşte până la moartea credirentierului
PrestaŃia datorată de debirentier se numeşte rentă viageră.
Contractul de rentă viageră este reglementat în Codul civil, art. 1639 –
1651.
Contractul de rentă viageră prezintă următoarele caractere juridice:
- în principiu, contract consensual, deoarece dacă vizează transmiterea
dreptului de proprietate asupra unui teren trebuie să se încheie în formă
autentică;
- contract oneros sau gratuit dacă se constituie prin donaŃie sau testament;
- contract aleatoriu;
- contract sinalagmatic (sinalagmatic);
43
- contract translativ de proprietate.
Obiectul contractului de rentă viageră este dublu:
- obiectul prestaŃiei credirentierului, care poate fi un bun imobil sau mobil,
inclusiv o sumă de bani (capital);
- obiectul prestaŃiei debirentierului, care constă într-o sumă de bani sau alte
bunuri (renta).
ObligaŃiile credirentierului
Având în vedere caracterul translativ de proprietate al contractului,
credirentierul are obligaŃia de a preda bunul şi să-l garanteze pe debirentier.
ObligaŃiile debirentierului
Debirentierul are obligaŃia de plată a rentei şi obligaŃia de garanŃie
pentru plata rentei.
Contractul de rentă viageră încetează prin moartea credirentierului sau
a altei persoane în favoarea căreia a fost constituită renta, precum şi în cazul
împlinirii termenului de prescripŃie extinctivă.
Contractul de întreŃinere
NoŃiunea
ÎntreŃinerea este un contract prin care una dintre părŃi, numită
întreŃinător, se obligă să asigure întreŃinerea celeilalte părŃi, numită întreŃinut,
pe tot timpul vieŃii, în schimbul unei sume de bani sal al înstrăinării unui lucru.
Contractul de întreŃinere are caractere juridice proprii, respectiv:
- este, în principiu, un contract consensual, cu excepŃia cazului când obiectul
înstrăinării este un teren;
- de regulă, are un caracter oneros;
- este un contract bilateral (sinalagmatic);
- are un caracter aleatoriu;
- are caracter intuitu personae;
- este un contract cu executare succesivă.
ObligaŃiile întreŃinutului
Având în vedere caracterul translativ de proprietate, în cazul în care
întreŃinutul s-a obligat la transmiterea unui lucru, el va avea obligaŃiile de
predare a lucrului şi de garanŃie pentru evicŃiune şi contra viciilor.
ObligaŃiile întreŃinătorului
Debitorul întreŃinerii trebuie să asigure întreŃinerea în natură, succesivă
şi permanentă, conform clauzelor contractului.
44
În cazul contractului de întreŃinere se poate cere rezoluŃiunea
contractului numai pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiei de întreŃinere, în
temeiul art. 1020 – 1021 Cod civil.
Contractele de joc şi prinsoare (pariul)

NoŃiunea
Jocul şi prinsoarea sunt contracte prin care părŃile se obligă reciproc să
plătească o sumă de bani câştigătorului, în caz de producere sau nu a unui
eveniment, a cărui realizare depinde de forŃa, îndemânarea, cunoştinŃele, unor
persoane sau de hazard şi în care există şanse de câştig sau de pierdere
pentru ambele părŃi.
- art. 1636 – 1638 din Codul civil
- Hotărârea Guvernului nr. 251/1999 privind modalitatea de autorizare,
organizare şi exploatare a jocurilor de noroc, modificată prin Hotărârea
Guvernului nr. 348/2002.
Jocul şi prinsoarea prezintă următoarele caractere juridice:
contracte bilaterale;
contracte consensuale;
contracte aleatorii.
Efectele jocului şi prinsorii

Potrivit art. 1636 – 1638 Cod civil, efectele contractelor de joc şi prinsoare
sunt guvernate de trei reguli:
1. obligaŃiile născute din aceste contracte sunt lipsite de sancŃiune;
2.datoriile din joc şi prinsoare sunt recunoscute ca obligaŃii juridice care,
executate de bună voie, nu pot da naştere la acŃiunea în repetiŃiune, plata
fiind valabilă, fiind astfel asimilate obligaŃiilor civile imperfecte;
3. prin excepŃie de la regula anterioară, între participanŃii jocurilor
sportive obligaŃia născută din contract are caracter perfect.
APLICAłII
1) După obiectul lor, asigurările pot fi :

a)asigurări de bunuri
b)asigurări de persoane
c)asigurări de răspundere civilă
d)asigurări mixte
Răspuns : a), b), c)
2) Încheierea contractului de asigurare se probează cu :

a) poliŃa de asigurare
b) certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător
c) nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare
Răspuns :a), b), c)
45
3) Contractul de întreŃinere prezintă următoarele caractere juridice:
a) întotdeauna este un contract consensual
b) contract cu titlu oneros, de regulă
c) contract comutativ
Răspuns: b)
4) Contractul de asigurare:
a) se încheie în formă scrisă;
b) poate fi probat cu martori, dacă există un început de dovadă scrisă
c) nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.
Răspuns: a), c)
46

Obligatii Contracte

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Obligatii Contracte

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ

Capitolul 1. ObligaŃia civilă

Capitolul 3. Efectele contractului

Capitolul 5. Contractul de vânzare-cumpărare

Capitolul 16. Contractul de societate civilă

17.2. Contractul de întreŃinere

17.3. Contractele de joc şi prinsoare (pariul)

Capitolul 18. Contractul de tranzacŃie

NOłIUNEA ŞI CLASIFICAREA OBLIGAłIILOR

NOłIUNEA ŞI CLASIFICAREA CONTRACTELOR

1. În conŃinutul raportului juridic obligaŃional intră dreptul

Prin efectele contractului se înŃeleg drepturile şi obligaŃiile civile la care

Principiul obligativităŃii contractului

RezoluŃiunea şi rezilierea contractului

CondiŃiile răspunderii contractuale

AlegeŃi varianta/variantele corecte de răspuns:

Efectele contractului de vânzare – cumpărare

AlegeŃi varianta corectă de răspuns:

1. Contractul de vânzare – cumpărare prezintă următoarele caractere

2. De regulă, vânzarea este un contract:

3. CondiŃiile de validitate ale contractului de vânzare – cumpărare

4. Lucrul vândut trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

5. Nu pot forma obiect al contractului de vânzare – cumpărare:

IncapacităŃi de a dispune prin donaŃii

IncapacităŃi de a primi donaŃii

Efectele contractului de donaŃie

Cauzele legale de revocare a donaŃiilor

2.Nu pot încheia contract de donaŃie, în calitate de donatori:

3. IncapacităŃile de a primi prin donaŃie se referă la:

5. Darul manual reprezintă o categorie de donaŃie pentru validitatea

Efectele contractului de locaŃiune

ObligaŃia de plată a chiriei

ObligaŃia de restituire a lucrului

Apărarea contra uzurpărilor

Cesiunea contractului de locaŃiune

DesfiinŃarea titlului locatorului

Efectele înstrăinării lucrului prin acte între vii

1. Contractul de locaŃiune prezintă următoarele caractere juridice:

2. Prin contractul de locaŃiune:

3. Calitatea de locator într-un contract de locaŃiune o poate avea:

5. Contractul de locaŃiune încetează prin:

PărŃile şi forma contractului

Dreptul chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere

Dreptul de preempŃiune al chiriaşului la cumpărarea locuinŃei

Efectele contractului de închiriere

Schimbul de locuinŃe obligatoriu

1. Contractul de închiriere a locuinŃei prezintă următoarele caractere

2. Locator poate fi:

4. Dacă locatorul nu-şi respectă obligaŃia de predare a locuineŃi, locatarul

5. Chiriaşul poate subînchiria locuinŃa:

Efectele contractului de arendare

ObligaŃia de efectuare a reparaŃiilor capitale

ObligaŃia de a-l înştiinŃa pe arendaş de expirarea contractului

ObligaŃia de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar

ObligaŃia de a restitui bunurile arendate

ObligaŃia de plată a cheltuielilor de arendare

Suportarea riscurilor în contractul de arendare

Încetarea contractului de arendare

Moartea uneia din părŃi

1. Fiind o varietate a locaŃiunii, contractul de arendare prezintă

2. În calitate de arendator, contractul de arendare poate fi încheiat de:

3. Arendaşii, persoane fizice: