Sunteți pe pagina 1din 174

GHID DE STUDIU AL DISCIPLINEI DREPTUL MEDIULUI

PENTRU PLATFORMA BLACKBOARD

1.Precizari si recomandari privind desfasurarea activitatii didactice in anul


universitar 2006/2007.
Codul cursului:
Denumirea cursului: Dreptul mediului
Tipul cursului: optional
Durata cursului/ Numar credite: un semestru/ 4 credite.
Perioada de accesare a cursului: prelegeri, semestrul I.
Manualul recomandat:
- Florin Fainsi , Dreptul mediului , Editura Pinguin Book, Bucuresti 2005
Obiectivul principal al cursului: cunoasterea tuturor reglementarilor ce implica
activitatea de mediu in Romania si pe plan international.
Modul de stabilire a notei finale: examen.
Consultatii pentru studenti: pe internet si luni la sediul Facultatii de Drept si
Administratie Publica
Adresa e-mail responsabil pentru contactul cu studentii:
Titularul cursului: lect. univ. dr. Florin Fainisi
florinfainisi@yahoo.com
Facultatea de Drept si Administratie Publica
Interval orar disponibil pentru studenti: pe Internet,luni la
sediul Facultatii de Drept si Administratie Publica.

2.Continutul tematic al cursului:


Capitolul 1 . Probleme fundamentale ale ocrotirii mediului în epoca contemporană
Capitolul 2. InstituŃiile cu atribuŃii în protejarea mediului
Capitolul 3. ProtecŃia juridică a atmosferei
Capitolul 4 . ProtecŃia juridică a solului
Capitolul 5 . ProtecŃia juridică a apei
Capitolul 6. ProtecŃia juridică a subsolului
Capitolul 7. ProtecŃia juridică a pădurilor
Capitolul 8. ProtecŃia faunei terestre şi acvatice
Capitolul 9. ProtecŃia juridică a aşezărilor umane
3.Bibliografie minima obligatorie- - Florin Fainsi , Dreptul mediului , Editura
Pinguin Book, Bucuresti 2005

4.Bibliografie facultativa:
-Legislatia privind protectia mediului in vigoare din Romania..

5.Prezentarea cursurilor:

Capitolul 1

PROBLEME FUNDAMENTALE ALE OCROTIRII MEDIULUI


ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea problemelor de mediu cu care se confruta


omenirea in prezent.
Concepte, date si sintagme-cheie: om , mediu, viata, apa, animal, atmosfera, resurse de
mediu, biodiversitate, specie umana, reglementari internationale, legislatie romaneasca, regim
juridic.
Prezentarea cursului:

1.1. Permanenta degradare a mediului înconjurător. Omul a încercat dintodeauna să


modeleze natura, care avea legi aspre ce trebuiau respectate pentru a supravieŃui. În ultimele două
secole s-a făcut însă simŃită încercarea omului de a domina natura, de a utiliza în folos propriu
toate bogăŃiile naturale, ajungâdu-se la “criza ecologică”.
Cauzele acestei crize se datorează în primul rând, dezvoltării civilizaŃiei industriale de la
mijlocul secolului al XIX-lea, care a produs modificări profunde şi accelerate mediului
înconjurător. Din ce în ce mai mult, resursele naturale au fost solicitate, s-au extins despăduririle
masive pentru obŃinerea de masă lemnoasă şi de terenuri noi pentru agricultură, s-a intensificat
utilizarea păşunilor, s-a dezvoltat mult exploatarea subsolului. În acelaşi timp, civilizaŃia
industrială a făcut posibilă şi necesară o creştere demografică rapidă, a însemnat o puternică
dezvoltare a procesului de urbanizare, a creat mari aglomerări umane pe spaŃii tot mai restrînse.
Omul nu şi-a pus mult timp problema de a proceda raŃional, în condiŃii normale de echilibru
şi dezvoltare a vieŃii. El a sesizat târziu că este creaŃia şi creatorul mediului său înconjurător care
îi asigură existenŃa biologică şi, totodată, cea intelectuală. Exploatarea iraŃională a resurselor
regenerabile (păduri, floră, faună etc.)şi a celor neregenerabile (bogăŃii minerale ale subsolului)a
accentuat efectul nociv al acŃiunilor omului asupra naturii.

2
Folosindu-se pe scară largă ştiinŃa şi tehnologia în scopul dezvoltării industriale, s-a ignorat
necesitatea păstrării unui echilibru între satisfacerea nevoilor materiale proprii în continuă
creştere şi protecŃia tuturor factorilor mediului înconjurător.
Ruperea de către om a echilibrelor naturale este o caracteristică a celei de a doua jumătăŃi a
secolului XX, deşi fenomene izolate au apărut cu mult înainte.
RevoluŃia tehnico-şiinŃifică contemporană care se desfăşoară într-un ritm din ce în ce mai
accelerat, în toate Ńările lumii a pus în faŃa omenirii mai multe probleme determinate de situaŃiile
previzibile ale ultimului deceniu al secolului XX şi începutul mileniului trei, dintre care cităm: o
populaŃie de peste 6 miliarde de oameni; dorinŃa firească a tuturor oamenilor de a atinge un nivel
de viaŃă cât mai ridicat ; necesitatea creşterii producŃiei agricole vegetale şi animale pentru a
asigura hrana tuturor oamenilor; necesitatea creşterii producŃiei de materii prime, de combustibil
şi energie.
Din aceste cauze, pretutindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acŃiuni în sprijinul
protecŃiei mediului înconjurător, aceasta fiind una dintre preocupările contemporane prioritare.
„Pământul este poluat, nu pentru că omul ar fi un animal deosebit de murdar şi nici pentru că
specia umană ar fi prea numeroasă. Vina o are societatea omenească – modul în care societatea
înŃelege să obŃină, să repartizeze şi să folosească bogăŃiile pe care munca manuală le extrage din
resursele planetei” (B. Commoner, Cercul care se închide, Ed.Politică, Bucureşti, 1980, p.123).
Poluarea îndelungată a mediului natural a determinat acumularea problemelor ecologice
contemporane, exprimabile printr-o dizarmonie accentuată între mediul creat de om şi cel natural,
cu perspective reale de deteriorare a condiŃiilor de viaŃă ale omului planetar şi ale dezvoltării
civilizaŃiei viitorului.
Deşi modificările mediului înconjurător sunt o consecinŃă a civilizaŃiei industriale, nu
civilizaŃia industrială în sine este cauza deteriorării mediului. Aceasta pentru că nu orice
modificare a mediului înseamnă o deteriorare. Deteriorarea mediului înconjurător constă în
necorespondenŃa dintre condiŃiile de mediu şi cerinŃele obiective (biologice, psihologice,
economice, sociale etc.)ale omului, fiind provocate nu de modificarea mediului ca atare, ci de
apariŃia unor dezechilibre în cadrul relaŃiilor dintre om şi natură.
Pare de-a dreptul paradoxal că numai în epoca în care progresul tehnic a generat convingerea
că omul este stăpânul planetei, a putut să se cristalizeze şi convingerea dependenŃei sale
nemijlocite de ansamblul parametrilor mediului natural şi odată cu aceasta, convingerea că nu se
poate sustrage de sub dominaŃia legilor ecologice.

3
Eliberată de presiunea forŃelor naturii, omenirea devine tot mai mult ameninŃată de procesele
pe care ea însăşi le-a generat şi care par să scape într-o măsură tot mai mare de sub controlul său.
Cu cât societatea devine mai “socială” , cu atât ea devine mai dependentă de natură.
Deteriorarea mediului de către om nu înseamnă însă numai distrugerea echilibrului ecologic,
ci şi apariŃia unei reacŃii inverse din partea mediului astfel modificat asupra omului: noile condiŃii
de mediu sunt mai puŃin favorabile pentru viaŃa omului, pentru desfăşurarea activităŃii sale
economice.
Poluarea este una din formele cele mai insiduoase de atentat în masă asupra sănătăŃii
colectivităŃilor umane. Este un paradox faptul că pe măsură ce societatea omenească se dezvoltă
ea devine tot mai distructivă în procesul productiv şi în consumul personal , casnic.
PosibilităŃile actuale ale prognozei ecologice dirijează azi într-un mod tot mai eficient
obiectivele tehnologiei contemporane spre reducerea sensibilă a riscurilor ecologice.
Poluarea , ca un rău al secolului , este azi un fenomen de răspândire universală care nu
depinde în principal de caracterul orânduirii sociale (deşi aceasta poate determina , printr-o
gospodărire chibzuită a resurselor şi printr-o legislaŃie adecvată oarecare scădere a gradului de
poluare) şi care se amplifică urmând cursul ascendent al progresului tehnic, fiind un atribut direct
al acestuia.
Criza ambientală este deci rezultatul agresiunii noastre inconştiente asupra sistemelor
naturale care ne susŃin. Degradarea ecologică are numeroase consecinŃe manifestate sub toate
formele şi toate planurile vieŃii şi activităŃii omului. Astfel, dintre consecinŃele sociale , cele mai
serioase sunt reducerea producŃiei de alimente pe locuitor şi prin urmare, creşterea subnutriŃiei şi
a mortalităŃii.
Există o legătură la fel de strânsă între problemele de mediu şi cele privind războiul şi pacea.
Războiul nuclear, chimic sau biologic constituie o mare ameninŃare asupra supravieŃuirii
ecologice. Războaiele şi cursa înarmărilor constituie prin ele însele o sursă de deteriorare dintre
cele mai serioase pentru ansamblul mediului înconjurător, cu atât mai mult armele chimice şi cele
de distrugere în masă. De aceea, menŃinerea păcii este indispensabilă pentru a obŃine o mai bună
calitate a vieŃii, un mediu înconjurător sănătos, productiv.
O cerinŃă majoră născută din reconstrucŃia ecologică este reproiectarea tehnologiilor
productive actuale pentru a se conforma cât mai mult cu putinŃă cerinŃelor ecologice, urmând ca
majoritatea activităŃilor industriale , agricole şi de transporturi să fie dictate mai ales de
considerente ecologice, astfel încât structura generală a investiŃiilor să poată fi guvernată de
imperative ecologice şi nu de profit şi alte criterii economice tradiŃionale.

4
Constatăm că, problematica ecologică pătrunde astfel tot mai mult în aria preocupărilor
economice şi social-politice, cu toate implicaŃiile sale pentru promovarea calităŃii vieŃii umane,
căci nu se poate clădi o societate sănătoasă pe un mediu natural bolnav.

1.2. Biodiversitatea şi problematica conservării acesteia


Astăzi nu avem decât o idee aproximativă asupra numărului total de specii vii existente în
ansamblul biosferei. Una dintre limitele evaluării acestuia Ńine de lacunele cunoştinŃelor noastre
asupra faunei şi florei; există un număr considerabil de specii necunoscute. Se estimează că au
fost descrise circa 1,4 milioane de specii vii; dintre acestea, regnurile cele mai primitive
reprezintă circa 78.000 de specii, vegetalele vasculare (Plantae), 248.000 de specii, iar restul ,
respectiv aproape un milion de specii, aparŃinând regnului animal (Animalia). Insectele, cu
750.000 de specii descrise, reprezintă de departe grupul viu având cea mai mare bogăŃie
specifică. Desigur, numărul total de 1,4 milioane de specii vii nu reprezintă dintr-un anumit punct
de vedere decât un fel de parte vizibilă a unui aisberg, lacunele cunoaşterii rămânând deosebit de
importante. Numeroşi experŃi au avansat numărul de trei milioane de specii trăitoare numai în
ecosistemele terestre tropicale, în timp ce numai 600.000 de specii sunt cunoscute în prezent,
adică una din cinci.
Cum există o mare corelaŃie între diversitatea specifică plantelor şi cea a animalelor , se
poate face următorul calcul: dacă am considera de la 10 la 20 de specii de insecte pentru o specie
de plantă superioară, se ajunge la o valoare cuprinsă între 2,4 şi 4,8 milioane pentru numărul total
al speciilor vieŃuitoare, ceea ce reprezintă oricum un minim, dar deosebit de semnificativ.
Din aceste considerente, conservarea biodiversităŃii reprezintă o prioritate a epocii
contemporane. Şi aceasta întrucât asistăm la dispariŃia unui număr crescând de specii vii într-o
perioadă foarte scurtă. AcŃiunea omului asupra biosferei se traduce printr-un dublu efect negativ:
marea majoritate a speciilor utile omului se rarefiază, ceea ce a sporit dominaŃia altor specii, dar
diminuează diversitatea; într-o a doua fază survine stingerea anumitor specii, în totalitate în aria
lor de repartiŃie biogeografică. Ritmul stingerii speciilor a cunoscut o accelerare fără precedent o
dată cu dezvoltarea “ civilizaŃiei umane”; astfel, 151 de specii de vertebrate superioare au
dispărut în cursul ultimilor 400 de ani, respectiv o specie la 2,7 ani. Se poate aprecia astfel că ,
dacă există 10 milioane de specii trăitoare în biosferă, viteza dispariŃiei speciilor legate de
distrugerea pădurilor tropicale a devenit cauza principală de extincŃie datorată acŃiunii omului
modern, întrucât acele ecosisteme cuprind cea mai mare parte a speciilor care populează biosfera.
Numărul total al speciilor care dispar în fiecare an nu este încă pe deplin cunoscut; el este
evaluat pe baza extrapolării vitezei cu care sunt distruse pădurile pluviale tropicale, ceea ce duce

5
la o subestimare. Ultimele aprecieri indică o pierdere de 250.000 până la 1.250.000 de specii
până în anul 2025.
Impactul despăduririi asupra biodiversităŃii este datorat nu numai bogăŃiei specifice
extraordinare a ecosistemelor , dar şi a importantului endemism; termenul desemnează faptul că o
specie vie nu ocupă decât o arie geografică foarte localizată şi posedă o nişă ecologică foarte
îngustă.
La nivel global s-a estimat că 90 la sută dintre cele 25.000 de specii de plante superioare care
au dispărut din cauza omului proveneau din pădurile tropicale; în acelaşi fel, trei pătrimi dintre
cele 566 de specii de mamifere şi 1073 de specii de păsări aflate în pericol de dispariŃie conform
CărŃii roşii a speciilor în pericol a UICN, trăiesc în pădurile tropicale.
Prin urmare, pentru ce trebuie să conservăm diversitatea biologică ? Răspunsul comportă mai
multe argumente, dar primul este acela că biodiversitatea reprezintă în materie de resurse naturale
, garantul deopotrivă cel mai important pentru dezvoltarea durabilă a umanităŃii, dar şi cel mai
ameninŃat. Sub dubla presiune a creşterii demografice şi a amplificării consumului individual în
Ńările dezvoltate, biodiversitatea şi patrimoniul genetic afectat pot dispărea. Aceasta priveşte nu
numai speciile sălbatice, ci şi varietatea plantelor cultivate şi „viŃa” animalelor domestice.
Fenomenul este cu atât mai preocupant cu cât agricultura şi creşterea animalelor se bazează pe un
număr restrâns de specii vegetale şi animale domestice, pentru marea majoritate, de la debutul
neoliticului şi până astăzi, adică aproximativ 10.000 de ani. În consecinŃă, dispariŃia a numeroase
specii de plante şi animale privează generaŃiile viitoare de posibilitatea de cultivare sau de
creştere încă neexploatate; de asemenea, pierderea patrimoniului genetic al speciilor sălbatice
vecine plantelor cultivate actual este deosebit de îngrijorătoare pentru viitorul ameliorării lor,
dispărând genele de rezistenŃă la bolile endemice.
În sfârşit, dincolo de argumentele de ordin ecologic şi economic, iată şi unul etic. Diversitatea
specifică biosferei actuale este fructul unui lung proces evolutiv, care se măsoară în multe sute de
milioane de ani, poate chiar miliarde. Aşa că în virtutea cărui temei specia umană ar putea să-şi
aroge dreptul de a fi procedat şi mai ales de a continua să distrugă milioane de specii vii?

1.3. Specia umană – sprijin şi pericol pentru mediul înconjurător


Conservarea biodiversităŃii implică recunoaşterea şi aplicarea unor măsuri ferme de protecŃie
cu caracter activ ori pasiv. Primele corespund la ceea ce se denumeşte “conservarea ex situ”,
constând în favorizarea salvării speciilor ajunse la limitele existenŃei. Celelalte măsuri tind la
“protecŃia in situ”, constând în trecerea în rezervaŃii a unei părŃi a ecosistemelor ori habitatelor

6
proprii speciilor ameninŃate. Aceste măsuri trebuie însoŃite bineînŃeles de interdicŃii parŃiale ori
totale ale prelevării de plante sau vânării speciilor de animale în pericol.
Printre principalele măsuri de conservare ex situ se numără: crearea de grădini botanice ori de
arboret, creşterea în condiŃii de grădină zoologică sau parcuri, în incinte închise, de specii
sălbatice în pericol iminent de dispariŃie. Aceşti indivizi sunt puşi adesea să supravieŃuiască în
afara regiunilor de origine. Pentru intervenŃii de alt tip se pot cita crearea de bănci de
germoplasme, prin care se pot conserva în cultură in vitro specii vegetale, la care se adaugă
recurgerea la conservarea embrionilor congelaŃi şi transferul acestora. Desigur, speciile astfel
prezervate vor prezenta o derivă genetică. Rezultă deci că , în orice caz, conservarea ex situ nu ne
permite să protejăm decât partea vizibilă a aisbergului biodiversităŃii.
Conservarea in vitro se efectuează prin intermediul creării de zone protejate; parcurile
naŃionale şi alte categorii de arii protejate permit salvarea unui număr considerabil de specii. În
acelaşi timp, scopul ultim de atins îl reprezintă salvarea majorităŃii speciilor care populează
biosfera; aceasta implică punerea în operă a procedeelor agriculturii moderne şi amenajarea
spaŃiului care să permită salvgardarea totalităŃii diverselor tipuri de habitate.

1.4. Preocuparea umanităŃii de a reglementa relaŃia sa cu natura; istorie şi actualitate în


domeniu
Fără îndoială, prevenirea dispariŃiei speciilor ameninŃate impune omenirii un ansamblu de
măsuri speciale. Pentru a determina ierarhia urgenŃelor se recurge mai ales la o formulă care să
Ńină seama deopotrivă de amploarea şi de gradul de iminenŃă a pierderii.
Păstrarea biodiversităŃii implică o conservare riguroasă a principalelor tipuri de ecosisteme;
aceasta determină amplificarea considerabilă a numărului şi suprafeŃei parcurilor naŃionale şi
altor categorii de arii protejate. Ca atare, conform teoriei populării insulare, numărul de specii
care populează un tip de habitat determinat, indiferent că este continental ori oceanic, este direct
legat de suprafaŃa totală pe care o ocupă. De altfel, alegerea localizării de arii protejate trebuie să
fie efectuată nu numai în funcŃie de criterii administrative, legate, de pildă, de stăpânirea
funciară, dar şi Ńinându-se cont de gradul de importanŃă regională sau locală a biodiversităŃii şi de
iminenŃa ameninŃărilor. În acest context, rezervaŃiile naturale, parcurile naŃionale şi alte zone
protejate trebuie să fie stabilite cu prioritate în zonele care corespund centrelor de endemism în
care există atât cea mai mare vulnerabilitate a biodiversităŃii, cât şi bogăŃia specifică cea mai
ridicată.
După crearea primului parc naŃional din timpurile moderne, cel din Yellowstone, în 1872,
numărul total al ariilor protejate, precum şi suprafaŃa aferentă, au crescut într-o manieră

7
considerabilă. În 1990 existau circa 6.940 de parcuri naŃionale şi de rezervaŃii analoage în lume,
acoperind aproape 700 de milioane ha.
Trebuie subliniat faptul că, oricât de remarcabile ar fi, crearea de arii protejate şi conservarea
lor nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivului complex al conservării naturii, întrucât rămâne
în afară problema restului suprafeŃei diverselor regiuni ale lumii, supuse în întregime
artificializării „transparente” în câmpuri ori plantaŃii de arbori de înalt randament ori, şi mai rău,
în zone urbane şi industriale. AcŃiunea lumii moderne asupra diverselor medii naturale aparŃinând
biosferei se traduce, în definitiv, printr-o distrugere fără precedent a speciilor trăitoare. Prin
urmare, dacă nu se întreprinde un efort substanŃial de protecŃie a naturii, omul va anihila în câteva
decenii biodiversitatea actuală, ca o consecinŃă a evoluŃiei distructive imprimată tot de om cu
câteva secole în urmă.
Se impune cu stringenŃă construirea unei alte ecuaŃii om (societate)- mediu, a unui mod de
viaŃă, de existenŃă al omului adaptat realităŃilor mileniului trei, cu alte cuvinte, o nouă perspectivă
asupra condiŃiei umane. Aceasta presupune reevaluarea relaŃiilor omului în cadrul mediului său
de existenŃă din cel puŃin patru puncte de vedere.
În raport cu planeta ca atare, mediu-matrice a vieŃii, cheia problemei pare a fi dată de
conceperea şi promovarea unui model de dezvoltare durabil, care să ia în calcul limitele naturale
ale Terrei, prezervarea diversităŃii şi menŃinerea unei naturi acceptabile pentru om.
Referitor la binomul om-societate, un loc privilegiat se conferă valorilor de solidaritate şi
deschidere, restaurării unei Ńesături de relaŃii interumane şi comunitare într-o lume socială
deopotrivă planetară şi diversificată prin particularizare, marcată profund de modernizare.
În cadrul ecuaŃiei om-ştiinŃă, progresul trebuie conceput ca alegerea permanentă şi conştientă
a societăŃii pentru înflorirea şi autonomia persoanei.
Desigur, nu poate fi ignorată nici dimensiunea economică a condiŃiei umane. RaŃionalităŃii
repliate pe ea însăşi a actualei gândiri dominante trebuie să i se opună raŃiunea unei economii
deschise spre om şi spre viaŃă în general. Numai un model nou de economie, bazat pe o integrare
mai precisă şi mai deplină cu cerinŃele naturale, şi o asimilare completă a finalităŃilor umane pot
fi în măsură să asigure o devenire durabilă. Este nevoie pentru aceasta ca activitatea productivă
să asigure respectarea normelor care generează reproducerea biosferei, să redefinească durata şi
calitatea muncii, precum şi regândirea modului de repartiŃie a veniturilor.

1.5. Reglementări internaŃionale actuale privind protecŃia mediului


InteracŃiunea dintre om şi natură a existat din cele mai vechi timpuri, cu mult mai înainte de
apariŃia statului şi dreptului ca forme de existenŃă socială. Ea a generat fenomene culturale

8
diferite în eforturile permanente de adaptare între condiŃia umană şi mediul natural. Dreptul pare
a fi apărut şi a se fi manifestat relativ uniform, în fibra sa esenŃială, de la o comunitate umană la
alta şi chiar la nivel planetar. “Datul” ecologic pare a fi marcat esenŃial fenomenul juridic. Cercul
de apariŃie, evoluŃie şi afirmare a dreptului s-a deschis şi se va închide, într-o perspectivă
rezonabilă, prin şi cu dreptul mediului.
Raportarea la condiŃiile naturale primare de subzistenŃă a produs reguli obligatorii minime,
care mai apoi s-au transpus în cadrul existenŃei sociale. Aceste norme primordiale de pre-drept,
legate atât de natural, au constituit „certificatul de naştere” al dreptului, care, iată, a apărut ca
drept al mediului, al raporturilor, încă confundabile, dintre om şi natură, condiŃia naturală fiind
atotbiruitoare.
Născut ca “drept al mediului”, al raporturilor dintre om şi societate, dreptul, sistemul juridic
în general, s-a refugiat treptat, complet şi definitiv în social. ApariŃia şi afirmarea presantă a
problemelor ecologice în a doua jumătate a secolului al XX-lea au reclamat rapid implicarea
reglementării juridice.
Dezvoltat preŃ de mii de ani ca un sistem centrat pe valori individualiste, pe individ şi
contextul său social, dreptul, prin excelenŃă conservator, accepta greu adaptarea prin salt la
nevoile realităŃii. Eficienta ocrotire a mediului a presupus recunoaşterea unui statut juridic,
mergând până la calitatea de subiect de drept pentru o serie de factori naturali, consacrarea, în
numele nevoii unei dezvoltări durabile, a unor drepturi la natură ale generaŃiilor viitoare,
regândirea până la reformare totală a unor instituŃii juridice fundamentale (răspunderea civilă,
exercitarea dreptului de proprietate etc.). Eliminarea elementului subiectiv al răspunderii,
respectiv culpa, în favoarea unei răspunderi obiective sau consacrarea regulii răspunderii solidare
în cazul pluralităŃii autorilor a dus la “depersonalizarea” acesteia în favoarea unei reparări urgente
şi depline a pagubelor ecologice. Elemente de mediu precum apa, aerul, climatul, biodiversitatea,
genomul uman, ca şi cunoştinŃe sunt consacrate şi recunoscute drept “patrimoniul comun al
umanităŃii”.
Dar cel mai spectaculos element îl constituie faptul că, în acest context, dreptul a trebuit să
facă saltul fundamental de la dreptul individului (exprimat în puzderia de ramuri şi discipline
particulare, de la dreptul constituŃional şi administrativ la dreptul civil şi penal, în plin proces de
multiplicare, pe măsura diversificării vieŃii sociale), la dreptul speciei umane (dreptul mediului,
menit să găsească şi să asigure reconcilierea şi armonia dintre om, ca specie, şi celelalte elemente
ale biodiversităŃii, ale mediului în general). În virtutea unei asemenea evoluŃii inexorabile, cercul
devenirii dreptului pare a se închide tot prin dreptul mediului.

9
La nivel global, preocuparea pentru calitatea şi protecŃia mediului înconjurător a fost pusă în
discuŃie în anul 1972 la prima ConferinŃă Mondială a NaŃiunilor Unite pe această temă, care s-a
desfăşurat la Stockholm. Dezbaterile s-au concretizat într-o declaraŃie comună şi o serie de
recomandări adresate Ńărilor membre O.N.U. Ulterior, s-a trecut la Programul NaŃiunilor Unite
pentru Mediu şi s-au elaborat proiecte având ca obiective majore supravegherea gradului de
poluare a oceanului planetar, degradarea solului, defrişarea pădurilor ş.a., precum şi studii
interdisciplinare care au evidenŃiat riscurile degradării ireversibile a mediului şi necesitatea
corelării creşterii economice cu protecŃia mediului înconjurător.
De asemenea, o mare realizare contemporană o constituie faptul că protecŃia mediului este
plasată în fruntea listei drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului. FuncŃia de protecŃie a
mediului s-a consolidat cu apariŃia dreptului la dezvoltare şi la creşterea economică. Problemele
mediului înconjurător sunt inseparabile de cele ale bunăstării şi de procesele economice în
general. În acest sens, Comisia Mondială asupra Mediului şi Dezvoltării de pe lângă O.N.U. a
finalizat o serie de recomandări, una dintre acestea referindu-se la implementarea conceptului de
“dezvoltare durabilă”. Conceptul de dezvoltare durabilă a fost recomandat de Adunarea Generală
a O.N.U., prin RezoluŃia nr.42/1987, ca principiu director al strategiilor şi politicilor naŃionale în
domeniul evoluŃiei economice şi protecŃiei mediului. Termenul de “dezvoltare durabilă” apelează
la noŃiuni, ca: ”viabilitate” sau “susŃinere pe termen lung” sau “fiabilitate”. Aceste noŃiuni pot
căpăta semnificaŃii diferite în funcŃie de cei ce le folosesc sau de locul unde le folosesc.
“Dezvoltarea durabilă” a fost a introdusă în Raportul Brundtland 1987 şi acceptată de
reprezentanŃii guvernelor celor 7 Ńări puternic industrializate.
Conceptul de dezvoltare durabilă a fost definit ca fiind acel tip de dezvoltare economică care
asigură satisfacerea necesităŃilor prezente fără a compromite posibilităŃile generaŃiilor viitoare de
a-şi satisface propriile cerinŃe. Obiectul general al dezvoltării durabile este de a găsi un spaŃiu al
interacŃiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic într-un proces
dinamic şi flexibil de funcŃionare.
În contextul sporirii eforturilor naŃionale şi internaŃionale pentru promovarea dezvoltării unui
mediu înconjurător sănătos în toate Ńările, Adunarea Generală O.N.U. din 22 decembrie 1989 a
lansat apelul la întrunire globală care să definească strategia pentru stoparea efectelor degradării
mediului.
Ziua Mondială a Mediului din anul 1992 a fost marcată de un eveniment unic în istoria
omenirii şi anume, cea de a doua ConferinŃă a NaŃiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la
Rio de Janeiro. (Ziua de 5 iunie a fost proclamată ca “Ziua Mondială a Mediului Înconjurător”cu
ocazia ConferinŃei de la Stockholm).

10
Scopul general al ConferinŃei a fost acela al elaborării de strategii şi măsuri care să contribuie
la combaterea degradării mediului înconjurător în toate Ńările, în contextul dezvoltării durabile şi
optime din punct de vedere al mediului.
Documentele adoptate de ConferinŃa de la Rio au fost:
- DeclaraŃia de principii numită şi Carta Pământului, în care sunt enumerate principiile după
care omenirea trebuie să se conducă în relaŃiile interumane, precum şi în relaŃiile dintre om şi
natură.
- Agenda 21, care reprezintă un program de acŃiune ce va fi aplicat de guverne, agenŃii de
dezvoltare, organizaŃii ale NaŃiunilor Unite şi grupuri independente, în fiecare sector unde
activitatea economică a omului afectează mediul înconjurător.
- ConvenŃia privind schimbările climatice a reprezentat un argument ferm al Ńărilor
semnatare de a-şi reduce până în anul 2000 emisiile de bioxid de carbon în atmosferă , la nivelul
anului 1990. Pentru Ńările mai dezvoltate, problema putea fi rezolvată prin utilizarea unor
tehnologii perfecŃionate, dar ea a ridicat multiple dificultăŃi Ńărilor în curs de dezvoltare. łările
dezvoltate s-au angajat să creeze un fond special pentru asistenŃă în Ńările în curs de dezvoltare
sau să contribuie la furnizarea necesarului de energie al acestora.
- ConvenŃia privind diversitatea biologică, prevede măsurile ce trebuie luate pentru
protejarea ecosistemelor şi a diverselor forme de viaŃă. Statele semnatare s-au angajat să
stabilească zone protejate, să integreze problemele biologice în sistemele de dezvoltare pe plan
naŃional şi să asigure întregii comunităŃi umane, avantajele ce decurg din utilizarea resurselor
genetice, inclusiv asigurarea transferului de tehnologii biologice de la Ńările dezvoltate spre cele
în curs de dezvoltare (fapt ce a provocat reacŃii din partea unor Ńări dezvoltate care nu au semnat
convenŃia).
- DeclaraŃia de principii asupra conservării şi exploatării pădurilor, s-a dorit a fi o
convenŃie, dar datorită imposibilităŃii realizării unui acord, a rămas doar o declaraŃie de principii
privind conservarea pădurilor tropicale, crunt exploatate în ultimul timp.
După summitul de la Rio reprezentanŃii Ńărilor lumii s-au întâlnit, în cadrul unor conferinŃe
importante sub auspiciile O.N.U. , printre care ConferinŃa de la Monterrey asupra mijloacelor de
finanŃare necesare dezvoltării şi ConferinŃa Ministerială de la Doha. Aceste conferinŃe au întregit
viziunea nouă asupra viitorului umanităŃii.
Cea de a treia ConferinŃă mondială a O.N.U. asupra mediului a avut loc la Johanesburg între
26 august şi 4 septembrie 2002, fiind dedicată dezvoltării durabile.
Pe ordinea de zi a ConferinŃei au stat următoarele probleme: apa şi sistemul de salubritate
publică; energia; sănătatea; agricultura; managementul ecosistemelor.

11
Cel mai important document adoptat a fost DeclaraŃia de la Johanesburg, care cuprinde
angajamentul statelor semnatare de a promova şi consolida principiile de bază ale dezvoltării
durabile – dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecŃia mediului – la nivel local,
naŃional , regional şi global (punctul 5).
În DeclaraŃie se recunoaşte că eradicarea sărăciei, protecŃia şi managementul resurselor
naturale pentru asigurarea dezvoltării economice şi sociale constituie obiective şi cerinŃe esenŃiale
ale dezvoltării durabile, fapt pentru care statele semnatare se angajează în lupta împotriva tuturor
factorilor care împiedică această dezvoltare.
Un alt document adoptat a fost Planul de implementare a sarcinilor socio-economice şi de
mediu.
Toate aceste iniŃiative pe plan mondial au avut marele merit de a fi abordat problema
protecŃiei mediului şi a metodelor de implementare de o manieră globală, şi aceasta în toate
sensurile termenului. Globalitate în sensul unei concepŃii planetare asupra mediului, dar şi în ceea
ce priveşte structurile instituŃionale ale lumii. În sfârşit, globalitate întrucât toate temele au fost
abordate şi au făcut obiectul reflecŃiilor mai mult sau mai puŃin aprofundate.
Sub raport instituŃional, organismele create în sânul O.N.U., respectiv PNUE şi Fondul pentru
Mediu, menit să alimenteze financiar acŃiunile pertinente au jucat rolul coordonator pentru alte
organizaŃii internaŃionale, atât pentru cele din sistemul NaŃiunilor Unite, cât şi pentru cele
regionale. Sub egida organizaŃiei mondiale s-au elaborat şi s-au adoptat o serie de documente
internaŃionale care au reglementat cooperarea internaŃională în diferite sectoare ale protecŃiei
mediului.
De exemplu, ConferinŃa ONU privind Dreptul Mării, prin adoptarea ConvenŃiei de la
Montego Bay din 10 decembrie 1982, a consacrat cadrul juridic general al protecŃiei mediului
marin împotriva poluării. Prin ConvenŃia de la Geneva din 18 mai 1977 s-a interzis utilizarea
tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare ori în oricare alte scopuri ostile. Totodată,
este vizată orice tehnică având ca obiect modificarea, datorită unei manipulări deliberate a
proceselor naturale, a dinamicii, compoziŃiei ori structurii Pământului, inclusiv biotipurile sale,
litosfera, biosfera, atmosfera ori spaŃiul extraatmosferic.
Protocolul adiŃional la convenŃiile de la Geneva din 12 august 1949 semnat la 10 iunie 1977,
interzice utilizarea de metode ori mijloace de război concepute pentru a cauza ori putând
determina pagube întinse, durabile şi grave mediului natural. Art.30 din Carta dreptului şi
îndatoririlor economice ale statelor, adoptată de către Adunarea Generală a ONU la 12 decembrie
1974 (RezoluŃia nr. 3281 – XXIX), care stabileşte că protecŃia, prezervarea şi valorificarea
mediului pentru generaŃiile prezente şi viitoare sunt responsabilităŃi ale tuturor statelor. La data

12
de 30 decembrie 1980, Adunarea Generală a ONU a proclamat responsabilitatea istorică a
statelor pentru prezervarea naturii în interesul generaŃiilor prezente şi viitoare.
O serie de principii de drept cutumiar s-au sedimentat în această perioadă, mai ales în cadrul
OCDE şi PNUE, ca “Principiile de conduită în domeniul mediului, în materie de conservare şi
utilizare armonioasă a resurselor partajate între două sau mai multe state” (adoptate de către
consiliul de administraŃie al PNUE la 19 mai 1978). Printre aceste principii se numără: dreptul
suveran al statelor de a exploata propriile lor resurse, îndatorirea de a informa şi de a intra în
consultaŃii cu acestea, informarea şi cooperarea în caz că se produc efecte dăunătoare mediului.
În domeniul conservării naturii au fost adoptate o serie de convenŃii precum: ConvenŃia de la
Ramsar din 2 februarie 1971 asupra zonelor umede de importanŃă internaŃională, ConvenŃia din
16 noiembrie 1972 asupra protecŃiei patrimoniului mondial, cultural şi natural, ambele elaborate
sub egida UNESCO, ConvenŃia de la Bonn din 23 iunie 1979 asupra conservării speciilor
migratoare aparŃinând faunei sălbatice şi altele.
În acest context, mai amintim: ConvenŃia asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe
distanŃe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, ConvenŃia – cadru de la Viena din 22
martie1985 şi Protocolul de la Montreal din 1989 privind stratul de ozon etc. În sfârşit, accidentul
de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 a determinat adoptarea în cadrul AIEA a două convenŃii: una
privind notificarea rapidă a unui accident nuclear şi o alta cu privire la asistenŃa în caz de
accident nuclear sau urgenŃă radiologică.
Importante evoluŃii juridice au avut loc şi pe plan regional . La nivel european, Actul final al
ConferinŃei de la Helsinki din 1 august 1975 a consacrat un întreg capitol problemelor cooperării
continentale în materie de mediu. Un rol important l-au avut instituŃiile regionale, de exemplu,
Consiliul Europei, Consiliul Nordic (ConvenŃia nordică privind protecŃia mediului, din 19
februarie 1974, a fost considerată mai mult un model pentru cooperarea privind ocrotirea
mediului) etc. Totodată, PNUE, în colaborare cu alte instituŃii specializate ale ONU, a iniŃiat
adoptarea unei serii de convenŃii privind „mările regionale”.
Preocupări vizând cooperarea în domeniul protecŃiei mediului au revenit şi organizaŃiilor
neguvernamentale, în frunte cu Uniunea InternaŃională pentru Conservarea Naturii şi Resurselor
(UICN), Greenpeace etc.

1.6. LegislaŃia românească privind conservarea mediului ambiant; apariŃie, dezvoltare


şi actualitate
ApariŃia, dezvoltarea şi constituirea legislaŃiei româneşti privind mediul ca ramură de drept
autonomă are o istorie relativ recentă şi a cunoscut mai multe etape cu caracteristici proprii. De la

13
primele reguli nescrise de drept cutumiar, care vizau aspecte minore de ocrotire a naturii, s-a
ajuns treptat la reglementările actuale , ce tind să se armonizeze cu legislaŃia comunitară şi
normele juridice privind problemele ecologice globale. ConcepŃiile generale exprimate de
reglementările juridice au evoluat şi ele de la o abordare utilitaristă, de ocrotire a factorilor de
mediu în raport direct cu valoarea lor economică, cu utilitatea prezentată pentru om, toate până la
viziunea care pune înainte de toate valoarea intrinsecă a mediului, protejându-se elementele sale.
Acest proces a fost puternic influenŃat , înainte de 1989, de evoluŃiile reglementărilor
internaŃionale în materie, de prima ConferinŃă a ONU privind mediul uman (Stockholm, iunie
1972), şi după 1990, de hotărârile ConferinŃei mondiale de la Rio de Janeiro (iunie 1992) şi de
eforturile de integrare euroatlantică.
Într-o fază iniŃială, unele reglementări care se refereau la instituŃii juridice generale, precum
proprietatea, deşi urmăreau în principal alte scopuri, mai ales economice, contribuiau totuşi în
mod indirect şi la ocrotirea unor factori naturali. De exemplu, încă din secolul al XIV-lea este
cunoscută instituŃia braniştei, care desemna, printre altele, un fel de rezervaŃie unde erau
interzise, în scop de conservare, doborârea arborilor, păscutul vitelor, vânătoarea şi pescuitul fără
autorizarea expresă a proprietarului . În anul 1872 apare prima lege a vânătorii, în 1874 este
adoptată Legea serviciului sanitar, în 1896 Legea asupra pescuitului ş.a. La 19 iunie 1881 este
adoptat primul Cod silvic al României, care oferă o reglementare de ansamblu a regimului de
exploatare a tuturor pădurilor. Se instituia pentru prima dată necesitatea igienizării unor păduri ,
indiferent de proprietar, iar în scop antierozional, măsuri de fixare a solului şi regularizare a
regimului apelor.
O serie de măsuri cu semnificaŃii antipoluante au fost fixate de către noua Lege sanitară din
1885, pe baza şi în aplicarea căreia s-a elaborat, la 24 septembrie 1894, Regulamentul pentru
industriile insalubre. Alte măsuri de sănătate publică au fost stabilite prin Regulamentul pentru
condiŃii de igienă şi salubritate publică, din 7 octombrie 1893, care cuprindea şi reglementări
referitoare la poziŃia construcŃiilor şi alinierea străzilor, completate prin Regulamentul pentru
alinierea satelor şi construirea locuinŃelor Ńărăneşti, din 14 iunie 1894.
În domeniul ocrotirii vegetaŃiei s-au adoptat “CondiŃiile generale pentru exploatarea pădurilor
statului” (11 iunie 1896), precum şi Legea pentru crearea unui fond necesar pădurilor, menŃinerea
coastelor şi fixarea terenurilor pe moşiile statului (16 mai 1900). În sfârşit, la 21 octombrie 1899
este publicat Regulamentul pentru măsuri de apărare a sănătăŃii publice faŃă de exploatările
petroliere.
Regimul legal al animalelor s-a îmbogăŃit printr-o serie de reglementări. Astfel, Legea asupra
vânatului şi regulamentul său de aplicare, din 2 noiembrie 1891 au introdus elemente noi în

14
privinŃa dreptului vânătorii, referitoare la perioadele de prohibiŃie. O serie de măsuri pentru
protejarea vânatului împotriva braconierilor au fost consacrate prin Regulamentul din 22
decembrie 1899 privitor la arendarea pe proprietăŃi ale statului a dreptului de vânătoare prin
“permis”, deosebit de arendarea licitativă.
După această perioadă “preliminară” urmează o perioadă care marchează apariŃia şi
dezvoltarea preocupărilor legate în mod direct de ocrotirea naturii. Au fost avute în vedere,
pentru început, ocrotirea unor suprafeŃe datorită valorii excepŃionale a peisajelor lor, precum
MunŃii Bucegi şi unele sectoare ale Văii Prahovei, protecŃia unor specii de păsări sau plante,
ameninŃate cu dispariŃia. Se afirmă un curent de opinie tot mai riguros (promovat în special de
către oamenii de ştiinŃă şi cultură) împotriva despăduririlor abuzive, degradării peisajelor,
exploatării iraŃionale a bogăŃiilor naturale etc., şi în favoarea elaborării şi adoptării unei legislaŃii
adecvate ocrotirii naturii.
După Primul Război Mondial preocupările în domeniu s-au multiplicat. În 1919, Sfatul
NaŃional de la Sibiu a introdus în articolul 2 din Legea agrară următorul aliniat: „Toate locurile
care prezintă un deosebit interes ştiinŃific să fie expropriate în întregime, pentru ştiinŃă”. Este
considerată drept prima măsură legislativă românească pentru protecŃia naturii. În Bucovina,
prima măsură de protecŃie a naturii datează din 1904, când a fost redactat un anteproiect de lege
ce cuprindea şi lista monumentelor naturale care urmau să fie protejate din punct de vedere
juridic. Pe baza acestui act normativ s-au înfiinŃat prima Comisiune pentru Ocrotirea
Monumentelor Naturii, precum şi o serie de organisme regionale de acest gen (comisia regională
pentru Ardeal în 1933, pentru Oltenia în 1936, iar pentru Moldova în 1938).
După cel de-al Doilea Război Mondial, preocupările în domeniu s-au pus în alŃi termeni.
Problemele generale ale conservării naturii din această perioadă s-au rezolvat în condiŃiile
dezvoltării economico-sociale planificate şi ale regimului politic totalitar. Primul act normativ de
acest gen îl constituie Decretul nr.237 din 17 octombrie 1950 privind ocrotirea naturii, însoŃit de
un Regulament de aplicare, aprobat prin H.C.M. nr.518 din 1954. Ocrotirea naturii era
considerată o problemă de stat. Au fost înfiinŃate consilii regionale de îndrumare pentru ocrotirea
naturii şi conservarea genofondului, având ca scop de a Ńine o legătură permanentă între Comisia
pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi structurile politico-administrative regionale şi de a le
sprijini în această privinŃă. H.C.M. nr.518 din 1954 abilita instanŃele administrativ-teritoriale să
adopte, la propunerea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, măsuri provizorii în
direcŃia ocrotirii faunei, florei, depozitelor fosilifere, peşterilor şi altele.
S-a conturat astfel un corpus juridic, care a încercat ca, pornind de la o reglementare cu
caracter mai general referitoare la ocrotirea naturii, să ofere reglementări speciale pentru diferiŃi

15
factori naturali de mediu – protecŃia resurselor de apă potabilă (Decretul nr.1958 din 1967),
gospodărirea apelor ( Legea nr.8 din 1972) – sau creaŃi prin activităŃi umane ( H.C.M. nr.969 din
1967 privind amplasarea şi proiectarea întreprinderilor industriale şi a celor zootehnice, Decretul
nr.974 din 1965 privind inspecŃia sanitară de stat).
Conştientizarea la nivel planetar a gravelor probleme ecologice şi desfăşurarea primei
ConferinŃe mondiale ONU asupra mediului ( iunie 1972, Stockholm) au impus şi în România o
nouă viziune asupra problemelor în domeniu şi trecerea la abordarea aprofundată a aspectelor
vizând conservarea, protecŃia şi ameliorarea mediului ambiant.
Sub raport legislativ, în anul 1973 s-a adoptat Legea privind protecŃia mediului înconjurător
(nr.9 din 20 iunie 1973) ca o reglementare-cadru, atotcuprinzătoare. Pe această bază juridică
generală, ulterior s-au adoptat, o serie de acte normative vizând protecŃia unor factori de mediu
precum : apa (Legea apelor nr.8 din 1974, Legea privind gospodărirea raŃională, protecŃia şi
asigurarea calităŃii apelor nr.5 din 1989), solul (Legea privind fondul funciar nr.58 din 1974 şi
Legea privind sistematizarea teritoriului şi localităŃilor urbane şi rurale nr.59 din 1974), pădurile
(Legea privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raŃională,
economică şi menŃinerea echilibrului ecologic nr.2 din 1987) etc.
De asemenea, au fost instituite o serie de reglementări speciale referitoare la unele substanŃe
şi produse chimice sau alte produse care, prin natura lor, pot afecta negativ mediul, domeniul
nuclear, regimul materialelor explozive în economie, regimul şi produsele toxice etc. Au fost
adoptate o serie de programe privind gestiunea unor importanŃi factori de mediu, precum:
“Programul naŃional de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice” (Legea nr.1 din
1976), “Programul naŃional pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976-
2010” (Legea nr.2 din 1976) etc. Totodată, prin legile anuale ale “planului naŃional unic de
dezvoltare economico- socială” s-au stipulat o serie de indicatori economici referitori la calitatea
mediului, eliminarea pagubelor aduse economiei prin poluarea şi degradarea naturii, precum şi
recuperarea pe scară largă a substanŃelor reziduale, utilizabile în domeniul economic. Sub raport
instituŃional, în 1974 s-a creat Consiliul NaŃional pentru ProtecŃia Mediului Înconjurător, ca
organ central al administraŃiei de stat, cu filiale teritoriale departamentale.
Totuşi, cu toate realizările obŃinute în domeniu, una din marile deficienŃe ale legislaŃiei
ecologice din această perioadă a constituit-o slaba preocupare vizând aplicarea sa, inclusiv în
privinŃa utilizării mijloacelor juridice (ca de pildă a sancŃiunilor contravenŃionale sau penale,
care, deşi stipulate în diverse acte normative pertinente, au fost arareori aplicate). PreeminenŃa
absolută a factorului economic a dus la neglijarea (aproape totală) a dimensiunii ecologice a
dezvoltării, în ciuda declaraŃiilor oficiale.

16
Transformările social-politice şi economice care s-au desfăşurat în România după decembrie
1989 au imprimat noi dimensiuni şi modului de abordare şi soluŃionare a problematicii protecŃiei,
conservării şi dezvoltării mediului. ConstituŃia din 8 decembrie 1991 a consacrat obligaŃia
statului de a asigura “refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menŃinerea
echilibrului ecologic”, stabilind astfel concepŃia generală conform căreia protecŃia mediului
constituie o responsabilitate publică, a statului. Au fost ratificate o serie de convenŃii
internaŃionale, mai ales în domeniul protecŃiei naturii, care, potrivit legii fundamentale, fac parte
din dreptul intern.
De exemplu, în urma aderării României la ConvenŃia U.N.E.S.C.O. din 16 noiembrie 1972
privind patrimoniul cultural şi natural ( prin Decretul nr. 187 din 1990) şi la ConvenŃia de la
Ramsar din 2 februarie 1971 privind zonele umede de importanŃă internaŃională şi înscrierii
Deltei Dunării ca obiectiv al acestor tratate internaŃionale, s-a adoptat Legea nr. 82 din 1993
privind constituirea RezervaŃiei Biosferei “Delta Dunării”. În acelaşi timp, printr-o serie de
hotărâri de guvern s-au stabilit regulile speciale privind importul şi exportul deşeurilor, regimul
contravenŃiilor în sectoare precum apele, protecŃia propriu-zisă a mediului, măsuri stimulative ş.a.
Trecerea de la dominaŃia absolută a proprietăŃii publice (de stat) la cea a proprietăŃii private,
în special în domeniul funciar, dar şi în alte sectoare ale economiei, a implicat şi stabilirea unui
nou tip de raporturi între proprietate şi protecŃia mediului. De aceea, ConstituŃia din 8 decembrie
1991 a stabilit că “dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia
mediului...” (art.41, alin.6). Iar la 30 decembrie 1995 a intrat în vigoare Legea protecŃiei mediului
nr.137, concepută ca o reglementare-cadru în temeiul şi dezvoltarea căreia se prevedea expres
adoptarea a 17 legi speciale. Ea a fost modificată substanŃial prin OrdonanŃa de urgenŃă a
Guvernului nr. 91/2002 şi prin Legea nr. 294/2003. Apoi au fost adoptate noi reglementări în
domeniul silvic (Codul silvic, Legea nr. 26 din 1996), al gestiunii şi protecŃiei apelor (Legea nr.
107 din 1996), privind regimul activităŃilor nucleare (Legea nr. 111 din 1996), regimul ariilor
protejate, în domeniul conservării habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice (OrdonanŃa de
urgenŃă a Guvernului nr. 236 din 2000), privind protecŃia atmosferei (OrdonanŃa de urgenŃă a
Guvernului nr. 243 din 2000), regimul deşeurilor (OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 78 din
2000) şi altele.
Noua legislaŃie adoptată după decembrie 1989 consacră concepŃia continentală conform
căreia protecŃia mediului constituie “un obiectiv de interes public major” şi face parte din
strategia generală de dezvoltare durabilă.

1.7. Regimul juridic stabilit prin Legea nr. 137 din 1995 privind protecŃia mediului

17
Completând lacunele ConstituŃiei din 8 decembrie 1991, care se mărginise în a stabili
obligaŃia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului, Legea-cadru nr. 137, adoptată la 29
decembrie 1995 a recunoscut expres “dreptul tuturor persoanelor la un mediu sănătos” (art.5).
Legea-cadru în domeniul protejării mediului enunŃă regulile generale ale regimului
conservării biodiversităŃii şi protecŃiei resurselor naturale. Astfel, autoritatea publică centrală
pentru protecŃia mediului, împreună cu autorităŃile publice de specialitate care gestionează
resursele naturale, este împuternicită să elaboreze reglementări tehnice, după caz, privind
măsurile de protecŃie a ecosistemelor, de conservare şi utilizare durabilă a componentelor
diversităŃii biologice şi de asigurare a sănătăŃii umane.
Această lege garantează dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos, introduce
sistemul de autorizare pentru activităŃile potenŃial periculoase pentru mediu; consacră principiul
răspunderii obiective în materie de daune ecologice; reglementează o serie de mijloace
stimulative pentru ocrotirea naturii; asigură participarea publicului la luarea şi aplicarea deciziilor
publice centrale şi locale în domeniul protecŃiei mediului şi altele.
Pentru asigurarea unei dezvoltări economice durabile, legea respectivă a stabilit următoarele
principii: a) principiul precauŃiunii în luarea deciziei; b) al prevenirii riscurilor ecologice şi a
producerii daunelor; c) al conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural; d) “poluatorul plăteşte”; e) înlăturarea cu prioritate a poluanŃilor care
periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor; f) prevenirea, reducerea şi controlul integrat
al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităŃile care pot produce
poluări semnificative; g) crearea sistemului naŃional de monitorizare integrată a mediului; h)
utilizarea durabilă; i) menŃinerea, ameliorarea calităŃii mediului şi reconstrucŃia zonelor
deteriorate; j) crearea unui cadru de participare a organizaŃiilor neguvernamentale şi a populaŃiei
la elaborarea şi aplicarea deciziilor; k) dezvoltarea colaborării internaŃionale pentru asigurarea
calităŃii mediului.
Legea nr. 137 din 1995 a fost completată cu o serie de reglementări sectoriale, cum sunt :
Codul silvic, aprobat prin Legea nr. 26 din 1996, Legea apelor nr. 107 din 1996, Legea privind
desfăşurarea activităŃilor nucleare nr. 111 din 1996, Legea fondului cinegetic şi a protecŃiei
vânatului nr. 103 din 1996, OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 243 din 2000 privind protecŃia
atmosferei, OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 236 din 2000 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale , a florei şi faunei sălbatice, Legea nr. 192 din 2001
privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura şi altele.
Din toată această legislaŃie rezultă prevederi importante care apără mediul ambiant. Astfel, la
proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de

18
evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluŃiilor tehnice de menŃinere a
zonelor de habitat natural, de conservare a funcŃiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor
vegetale şi animale, cu respectarea alternativei şi condiŃiilor impuse prin acordul şi/sau
autorizaŃia de mediu, precum şi monitorizarea proprie până la îndeplinirea acestora. SuprafeŃele
terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacerea
ecologică sunt gestionate de către deŃinătorii legali numai în cazul în care aceştia se angajează să
aplice măsurile de conservare stabilite de către autoritatea publică centrală pentru protecŃia
mediului . De asemenea, introducerea pe teritoriul Ńării a unor culturi de microorganisme, plante
şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de către autoritatea publică
centrală pentru protecŃia mediului cu consultarea Academiei Române şi, după caz, a autorităŃii
centrale pentru sănătate, este interzisă. ActivităŃile de recoltare, capturare şi /sau de achiziŃie şi
comercializare pe piaŃa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi
acvatică sau a unor părŃi ori produse ale acestora în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, se pot
organiza şi desfăşura numai de către persoane fizice sau juridice autorizate de către autorităŃile
publice teritoriale pentru protecŃia mediului. Pentru exportul speciilor de plante şi animale din
flora şi fauna sălbatică este necesar acordul de mediu eliberat de către autoritatea publică centrală
pentru protecŃia mediului .
Perspectivele dezvoltării dreptului mediului în România în următorul deceniu sunt
determinate de obiectivele fundamentale ale perioadei istorice: desăvârşirea tranziŃiei spre
economia de piaŃă şi integrarea Ńării în structurile euroatlantice, respectiv NATO şi Uniunea
Europeană. Cele două procese nu sunt paralele sau contigue, ci, dimpotrivă, se suprapun şi se
întrepătrund, conferind o serie de particularităŃi evoluŃiei reglementărilor.
Analizând critic problematica juridică de mai sus constatăm că, în prezent, dreptul român al
mediului se constituie într-o sumă de reglementări diverse, dar nedeplin corelate, incomplete în
anumite privinŃe, care nu prezintă încă o dispunere sistematică. Principiile generale nu-şi găsesc
pe de-a-ntregul semnificaŃiile în planul reglementărilor specifice. Din punct de vedere cantitativ,
este vorba despre circa 270 de texte normative, dintre care 180 de drept intern (30 de legi, 30 de
ordonanŃe guvernamentale, 50 de hotărâri de guvern şi peste 70 de ordine ministeriale) şi 90 de
tratate internaŃionale (dintre care 60 de convenŃii multilaterale şi 30 de acorduri bilaterale).
Această statistică degajă câteva concluzii importante. Se constată mai întâi că principala
autoritate de reglementare în domeniul protecŃiei mediului este puterea executivă (fie pe calea
delegării puterii legislative şi emiterii de ordonanŃe, fie prin elaborare de norme de aplicare a
legii prin hotărâri şi ordine ministeriale), intervenŃia directă a parlamentului rămânând secundară.
ExplicaŃia rezidă în faptul că, pe de o parte, procedura de adoptare a legii este prea lentă în raport

19
cu stringenŃa reglementării în domeniul ecologic, iar pe de altă parte, în caracterul accentuat
tehnic al legislaŃiei de mediu, care presupune o elaborare atentă, cu participarea masivă a
specialiştilor. În al doilea rând, se remarcă rolul important pe care îl joacă reglementarea
internaŃională, atât prin numărul consistent al actelor internaŃionale adoptate de România, cât şi
prin aceea că, potrivit ConstituŃiei, tratatele ratificate conform legii fac parte din dreptul intern.
Finalizarea tranziŃiei – desfăşurată până acum într-un ritm lent şi dezordonat – presupune în
primul rând desăvârşirea procesului de privatizare şi relansare economică în noile date strategice.
Astfel, privatizarea unităŃilor economice de stat supradimensionate şi puternic poluante a
presupus elaborarea şi aplicarea unei legislaŃii specifice, menite să asigure în principal două
obiective: efectuarea unui bilanŃ de mediu şi stabilirea impactului asupra mediului şi, respectiv,
stipularea obligaŃiilor ce revin în acest domeniu noului proprietar. ExperienŃa de până acum arată
că insuficienŃa mijloacelor economico-financiare a făcut ca poluarea trecută să fie ignorată, iar
pentru a nu se transforma într-o frână suplimentară a privatizării, obligaŃiile de mediu sunt
adesea neglijate.
Depăşirea acestei etape istorice presupune realizarea unei compatibilităŃi cât mai depline între
reglementările privind protecŃia mediului şi dreptul de proprietate, mai ales cea privată. Datorită
tradiŃiilor istorice şi relaŃiilor social-economice, apreciem că se va păstra concepŃia/strategia
considerării protecŃiei mediului ca o responsabilitate în primul rând publică şi, în consecinŃă, a
preeminenŃei metodei de a reglementa juridic mijloacele de atingere a acestui obiectiv.
Considerăm că legislaŃia va trebui să asimileze şi să exprime mecanismele economice de
protejare a mediului. Pentru aceasta, se impune stabilirea sistemului de exprimare a cerinŃelor şi
aplicare a semnificaŃiilor principiului „ poluatorul plăteşte”; de asemenea, generalizarea
instrumentelor economico-fiscale de protejare a mediului, astăzi cvasiinexistente.
O latură importantă a tranziŃiei o reprezintă tranziŃia constituŃională, declanşându-se
preocupările de revizuire a ConstituŃiei din 8 decembrie 1991. În acest context, se impune
modernizarea bazei constituŃionale a legislaŃiei de mediu, cel puŃin sub două aspecte: asimilarea
ca valoare constituŃională a dezvoltării durabile şi, respectiv, consacrarea şi garantarea, printre
drepturile fundamentale ale cetăŃenilor, a dreptului la un mediu sănătos.

Lista subiectelor:
-Permanenta de gradare a mediului
-Specia umana sprijin si pericol pentru mediul inconjurator
-Reglementari internationale si actuale privind protectia mediului
-Legislatia romaneasca privind conservarea mediului ambiant

20
CAPITOLUL 2
INSTITUłIILE CU ATRIBUłIUNI ÎN PROTEJAREA MEDIULUI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea organismelor autonome romane cu atributii in


protejarea mediului si a organismelor internationale.
Concepte, date si sintagme-cheie: scurt istoric, organisme autonome, mediu, legislatie
romaneasca, ministerul mediului, autoriatate locala, politica ecologica
Prezentarea cursului:

2.1. Scurt istoric în domeniu


O parte importantă a legislaŃiei mediului este consacrată reglementării cadrului organizatoric
propriu. Ideea centrală a acestor reglementări este că sistemul organizatoric respectiv este chemat
să asigure un cadru corespunzător pentru realizarea de către organe şi organizaŃii statale şi
neguvernamentale, precum şi de către toate celelalte persoane, a sarcinilor în domeniul protecŃiei
mediului. Sistemul organizatoric naŃional al protecŃiei mediului este conceput în aşa fel încât să
cuprindă pe toŃi participanŃii la raporturile de dreptul mediului: statul şi unităŃile administrativ-
teritoriale cu autorităŃile centrale şi locale care au atribuŃii, directe sau indirecte, în domeniul
protecŃiei mediului; persoanele juridice private care au ca scop protecŃia mediului sau care sunt
potenŃiali poluatori ori victime ale poluării; persoanele fizice în calitatea lor de victime sau de
poluatori.
După agravarea crizei ecologice internaŃionale guvernele diferitelor state şi-au pus problema
creării la nivel naŃional a unor instituŃii specifice domeniului, care să se ocupe de gestionarea şi
administrarea problemelor protecŃiei şi dezvoltării durabile a mediului.
În Ńara noastră, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în cadrul ministerelor se
înfiinŃează unele servicii, consilii etc. specializate în gestionarea anumitor factori de mediu, care
contribuiau, cel puŃin indirect, la realizarea protecŃiei şi conservării mediului. Prin Legea pentru
înfiinŃarea Ministerului Agriculturii, Industriei, ComerŃului şi Domeniilor , din 30 martie 1883, s-
a creat serviciul exterior al pădurilor; Legea regimului apelor din 1924 a creat, pe lână o direcŃie
generală de specialitate în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, şi Consiliul Superior al Apelor;
în condiŃiile Legii Energiei din 4 iulie 1924, a funcŃionat un serviciu al energiei şi un Consiliu
Superior al Energiei; în privinŃa subsolului, prin Legea minelor din 4 iulie 1924 se stabilea că
autoritatea minieră este Ministerul Industriei şi ComerŃului şi aceasta se exercita prin DirecŃia
generală a minelor, prin Consiliul Superior de Mine şi Institutul Geologic al României.

21
În 1903 a luat fiinŃă Societatea Turistică din România, care la început a pregătit terenul pentru
ocrotirea şi punerea în valoare a frumuseŃilor naturale ale Ńării, iar evoluŃiile în domeniu fac ca, în
1920, să se creeze asociaŃia Clubul DrumeŃilor, transformat mai târziu în Touring-Clubul
României, care îşi propunea, printre altele, şi adoptarea unor măsuri privind realizarea primului
parc naŃional din România. În 1921 a luat fiinŃă Societatea de Turism pentru ProtecŃia Naturii,
care este considerată drept prima formă organizată de ocrotire a naturii, cu un program care
prevede, printre altele, formarea unor rezervaŃii naturale şi împrejmuirea lor. Congresul
Naturaliştilor din România, din 1928, a cerut insistent o lege a ocrotirii naturii. În acest sens,
Legea pentru protecŃia monumentelor naturii, din 7 iulie 1930, a stabilit primele instituŃii ale
mediului din România. În baza ei a luat fiinŃă Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii;
apoi, în 1933, Comisia Regională pentru Ardeal; în anul 1936, Comisia Regională a Olteniei, iar
în anul 1938, cea pentru Moldova. Cea mai însemnată realizare a Comisiei a fost înfiinŃarea , în
anul 1935, a Parcului NaŃional Retezat.
După cel de-al Doilea Război Mondial, preocupările vizând protecŃia mediului se desfăşoară
sub influenŃa economiei centralizate şi planificate. În 1950 se reorganizează activitatea Comisiei
pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, sub tutela Academiei Române. La nivel local, măsurile
de administrare a monumentelor naturii au fost atribuite primăriilor în perimetrul cărora se aflau
rezervaŃiile naturale. Ulterior, în locul fostelor comisii regionale au fost înfiinŃate subcomisii pe
lângă filialele Academiei. De asemenea, au fost create consiliile regionale de îndrumare pentru
ocrotirea naturii şi conservarea genofondului României, cu rolul de a Ńine legătura permanentă
între Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii şi fostele comitete executive ale consiliilor
populare. Pe baza H.C.M. nr.518 din 1954 acestea, la propunerea Comisiei pentru Monumentele
Naturii, adoptă măsuri pentru ocrotirea faunei, florei, depozitelor fosilifere, peşterilor etc. din
zona lor de responsabilitate.
Ca o reacŃie la ConferinŃa O.N.U. (Stockholm, iunie 1972) consacrată mediului, în anul 1973
a fost adoptată Legea privind protecŃia mediului înconjurător (considerată drept legea-cadru în
domeniu). În anul 1974, a fost înfiinŃat Consiliul NaŃional pentru ProtecŃia Mediului Înconjurător,
abilitat cu coordonarea şi urmărirea îndeplinirii măsurilor privind ocrotirea naturii. În fiecare
judeŃ au fost stabilite comisii speciale, compuse din reprezentanŃii în plan departamental ai mai
multor ministere şi subordonate consiliilor populare judeŃene şi municipiului Bucureşti. Toate
aceste structuri de mediu au devenit cu timpul decorative, fără o activitate concretă. Minima
activitate în domeniu a fost preluată de către Consiliul NaŃional al Apelor, dar cu un evident
caracter sectorial şi ineficient.

22
După decembrie 1989, dezvoltarea instituŃiilor mediului a cunoscut mai multe formule
organizatorice, care reflectă, într-o măsură semnificativă, prioritatea acordată de către autorităŃi
problematicii ecologice. Prin decretul nr.11 din 28 decembrie 1989 al C.F.S.N. s-a înfiinŃat
Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător, prin reorganizarea Consiliului NaŃional al
Apelor, Ministerului Silviculturii şi Consiliului NaŃional pentru ProtecŃia Mediului Înconjurător,
care se desfiinŃau. Astfel se consacra o nouă formulă organizatorică, în cadrul aceluiaşi minister,
se reuneau competenŃele de administrare şi gestionare, de exploatare şi protecŃie a factorilor
naturali de mediu.
Într-o viziune sectorială, atribuŃiile şi structura organizatorică a ministerului erau grupate pe
cele trei mari domenii: ape, mediu şi păduri.
În domeniul mediului, ministerul se preocupa de: asigurarea protecŃiei apelor, aerului, solului
şi a celorlalŃi factori de mediu, menŃinerea echilibrului ecologic, organizarea şi exploatarea unui
sistem naŃional de monitoring, exercitarea măsurilor poliŃieneşti privind aplicarea şi respectarea
dispoziŃiilor legale în materie etc.
Ulterior, obiectivul ministerului a devenit, aplicarea strategiei dezvoltării şi politicii
guvernului în domeniul gospodăririi apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului.
În privinŃa structurilor teritoriale, prin H.G. nr.483 din 1990 s-au înfiinŃat inspectorate pentru
protecŃia mediului înconjurător în fiecare judeŃ şi municipiul Bucureşti, ca unităŃi cu personalitate
juridică, subordonate departamentului mediului înconjurător din Ministerul Apelor, Pădurilor şi
Mediului Înconjurător. Ulterior, în plan judeŃean s-au instituit agenŃii de protecŃia mediului, ca
servicii publice descentralizate, şi filiale ale regiilor autonome ale apelor şi pădurilor.
Ca expresie a preocupărilor de integrare europeană, la nivel central s-a constituit un
departament pentru integrare, iar la nivelul fiecărui inspectorat judeŃean - un compartiment
necesar dezvoltării capacităŃilor de iniŃiere şi participare la fazele de identificare şi implementare
a strategiilor de armonizare şi a programelor comunitare şi internaŃionale. De asemenea, în
structura fiecărui IPM s-a creat serviciul pentru protecŃia naturii şi arii protejate şi serviciul de
monitorizare integrată a factorilor de mediu şi serviciul de inspecŃie ecologică şi urmărire a
investiŃiilor pentru protecŃia mediului.
În ultimii ani se remarcă în România accentuarea tendinŃelor de afirmare a unor structuri
administrative cu caracter specific, inclusiv în plan teritorial, reprezentând adevărate
circumscripŃii ecologice. Acestea urmăresc gestionarea şi protecŃia anumitor factori de mediu în
mod unitar şi se organizează teritorial şi structural independent de diviziunile administrativ-
teritoriale ale Ńării. Asemenea circumscripŃii ecologice sunt în prezent bazinele hidrografice
(definite de lege drept unităŃi fizico-geografice ce înglobează reŃeaua hidrografică până la

23
cumpăna apelor), fondurile forestiere, inspectoratele silvice, fondurile de vânătoare sau
AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei “Delta Dunării”.
2.2. Organisme autonome române cu atribuŃii de protecŃie a mediului
Sistemul organizatoric naŃional al protecŃiei mediului, bazat pe interese publice sau private,
cuprinde în structura sa următoarele: autorităŃile publice; persoanele juridice, altele decât
autorităŃile publice; persoane fizice. Acest sistem cuprinde organele centrale şi locale ale statului,
în primul rând pe cele a căror activitate priveşte, direct sau indirect, protecŃia mediului şi
îmbunătăŃirea condiŃiilor de mediu. Puterea legislativă – Parlamentul României – adoptă
ConstituŃia Ńării şi normele juridice speciale ale dreptului mediului, prin care reglementează
relaŃiile sociale – obiect de reglementare al acestei ramuri de drept.
Puterea executivă are atribuŃii complexe în protecŃia mediului. În primul rând, în vederea
aplicării în practică a legilor votate în Parlament, organele executive adoptă reglementări sub
forma unor hotărâri sau ordonanŃe ale Guvernului, a unor ordine ale miniştrilor şi a unor hotărâri
şi decizii ale consiliilor judeŃene sau locale, contribuind astfel, în mod substanŃial, la eficienŃa
practică a dreptului mediului. Puterea executivă, mai ales cea judeŃeană şi locală are rolul să
realizeze sarcinile protecŃiei mediului, iar prin persoanele împuternicite să constate încălcările
legislaŃiei şi să aplice sancŃiunile prevăzute. Puterea judecătorească are un rol important în cadrul
acestui sistem organizatoric, prin soluŃionarea corespunzătoare a litigiilor ivite în cadrul
raporturilor de dreptul mediului şi aplicarea sancŃiunilor date în competenŃa lor prin lege.
În sistemul autorităŃilor publice un rol important îl are Guvernul României. Acesta
coordonează activitatea celorlalte componente în domeniu şi are răspundere globală în cadrul
programului de guvernare aprobat de Parlament pentru realizarea sarcinilor de protecŃie a
mediului. Prin organele şi organismele subordonate, Guvernul transpune în practică, în teritoriu
sarcinile ce-i revin statului român, care trebuie să asigure refacerea şi protecŃia mediului, precum
şi menŃinerea echilibrului ecologic.
Guvernul României a adoptat în iulie 1999 Strategia naŃională a dezvoltării durabile, care
constituie fundamentul pentru elaborarea şi dezvoltarea strategiilor sectoriale, în rândul cărora
deŃine un rol de prim rang aceea referitoare la problematica mediului. Ca strategii sectoriale au
fost aprobate : Strategia dezvoltării durabile a silviculturii româneşti în perioada 2000-2020 ;
Strategia dezvoltării durabile a apelor în perioada 2000-2020; Strategia protecŃiei mediului în
România în perioada 2000-2020.
La elaborarea Strategiei protecŃiei mediului s-au avut în vedere resursele naturale de care
dispune România, stadiul dezvoltării economice şi sociale şi , mai ales, calitatea factorilor de
mediu, ca premise ale elaborării. Strategia are un caracter dinamic, se actualizează Ńinând seama

24
de fiecare etapă parcursă şi se corectează în funcŃie de elementele nou apărute. Aceasta răspunde
cerinŃelor şi sarcinilor celor implicaŃi în protecŃia mediului pe plan naŃional şi internaŃional,
obligaŃiilor ce revin Ńării noastre din convenŃiile la care a aderat sau este parte . De asemenea, ea
constituie modul de rezolvare a problemelor complexe din domeniu, determinând elaborarea unui
Program NaŃional de AcŃiune, care este racordat la Programul european din domeniu, aprobat de
ConferinŃa Ministerială de la Lucerna din aprilie 1993, care a fost însuşit şi de România.

2.3. Ministerul mediului


Sarcinile de specialitate privind protecŃia mediului revin autorităŃii centrale, adică
Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. Denumirea şi organizarea actuală a acestuia rezultă
din Hotărârea de Guvern nr. 409/2004..
AtribuŃiile autorităŃilor centrale pentru protecŃia mediului sunt stabilite în art.65 din Legea nr.
137 din 1995 şi în mai multe legi speciale, prin exercitarea cărora acest minister aplică strategia
dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile gospodăririi apelor şi protecŃiei mediului şi în cel
al silviculturii.
Ministerul la care ne referim are în subordine agenŃii de protecŃie a mediului, judeŃene şi a
municipiului Bucureşti, care sunt servicii publice descentralizate, precum şi mai multe instituŃii
publice finanŃate de la bugetul de stat, precum AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei “Delta
Dunării” ş.a. În subordinea ministerului mai există unităŃi de cercetare ştiinŃifică, proiectare,
documentare şi informare, finanŃate din venituri extrabugetare (Institutul de Cercetări şi Ingineria
Mediului Bucureşti, Institutul Român de Cercetări Marine ConstanŃa, Institutul de Cercetări şi
Proiectări “Delta Dunării” Tulcea, Oficiul de Informare şi Documentare Bucureşti) şi regii
autonome sau societăŃi naŃionale.
Pe lângă minister funcŃionează organisme consultative precum: Comisia Centrală de Apărare
Împotriva InundaŃiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la ConstrucŃiile
Hidrotehnice; Comisia NaŃională pentru Evaluarea Trofeelor Cinegetice; Comisia NaŃională
pentru SiguranŃa Barajelor şi Lucrărilor Hidrotehnice; Comitetul NaŃional Român pentru
Programul Hidrologic InternaŃional.
În vederea exercitării atribuŃiilor sale, ministerul colaborează cu celelalte ministere şi organe
centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu autorităŃile publice locale şi cu alte
organisme interesate. Amintim aici Ministerul SănătăŃii, Ministerul Apărării NaŃionale,
Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, Ministerul Transporturilor şi Lucrărilor Publice , Ministerul
AdministraŃiei şi Internelor ş.a.; de asemenea, cu organele vamale, Garda Financiară etc.

25
Din atribuŃiile cu caracter general ce revin ministerului, enumerăm: emite acordurile de
mediu; avizează licenŃele sau permisele prevăzute în actele normative; omologhează împreună cu
alte autorităŃi tehnologii, echipamente, produse şi aparatură din domeniul său de activitate;
asigură desfăşurarea activităŃii de cercetare ştiinŃifică şi inginerie tehnologică; promovează
măsuri pentru conservarea mediului şi diversităŃii biologice ; stabileşte regimul de administrare a
ariilor protejate; asigură cadrul legal pentru accesul societăŃii civile la informaŃiile de mediu;
avizează programele de exploatare a resurselor naturale ale Ńării; formulează şi propune strategii
şi politici pentru mediu şi pentru dezvoltarea durabilă a Ńării ş.a.
AtribuŃiile specifice ce revin ministerului sunt: a) în domeniul gospodăririi apelor: stabileşte
regimul de utilizare a resurselor de apă şi asigură elaborarea de cercetări, studii, prognoze şi
strategii în domeniu; realizează unitatea de concepŃie în acest domeniu şi colaborează cu celelalte
autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale pentru amenajarea complexă a bazinelor
hidrografice, descoperirea unor noi surse de apă şi protecŃia lor împotriva epuizării şi degradării;
coordonează activitatea de avizare şi autorizare a lucrărilor ce se construiesc pe ape; organizează
întocmirea cadastrului apelor; asigură documentaŃiile pentru concesionarea resurselor de apă;
stabileşte strategia la nivel naŃional în domeniul meteorologiei, hidrologiei, sistemului de
informare, prognoză şi avertizare asupra fenomenelor meteo periculoase , precum şi a sistemului
de avertizare în caz de calamităŃi şi accidente în domeniu; b) în domeniul protecŃiei mediului:
emite avize, acorduri, autorizaŃii şi permise ; promovează instrumentele juridice, economice şi
financiare pentru introducerea tehnologiilor nepoluante; actualizează şi aplică Strategia şi Planul
naŃional de acŃiuni pentru protecŃia mediului, precum şi a altor politici şi strategii în acest
domeniu.
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor exercită şi alte responsabilităŃi, în conformitate cu
dispoziŃiile legislaŃiei naŃionale şi ale actelor juridice internaŃionale la care România este parte,
precum şi cu prevederile Programului naŃional de aderare la Uniunea Europeană.

2.4. Organisme interministeriale având răspunderi în domeniu


În ultimii ani s-au creat şi funcŃionează şi unele organisme interministeriale, constituite din
reprezentanŃi ai mai multor ministere cu atribuŃii într-un anumit domeniu, care au răspunderea să
gestioneze o serie de probleme ecologice cu caracter transversal. De regulă, în cadrul acestor
structuri rolul de coordonator îl îndeplineşte Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
Au fost constituite asemenea structuri (organisme) interministeriale pentru urmărirea
exploatării raŃionale şi a protecŃiei resurselor naturale, precum şi a refacerii echilibrului ecologic
în unele zone natural-ecologice sensibile precum şi pentru zona Lacului Amara (prin H.G. nr.106

26
din 1999), zona Lacului Techirghiol (H.G. nr.107 din 1999) şi zona litoralului românesc (H,G.
nr.108 din 1999). Ca organisme interministeriale, acestea sunt formate din reprezentanŃi ai
administraŃiei publice centrale de specialitate, ai administraŃiei publice locale şi ai unor agenŃii,
organe şi instituŃii şi au un rol de supraveghere şi control.
Comisia Interministerială de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar este formată de
specialişti în domeniul fitosanitar, sanitar, sanitar-veterinar, precum şi al silviculturii şi protecŃiei
mediului, împuterniciŃi ai Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerului
SănătăŃii şi Familiei şi ai Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. AtribuŃiile acestei Comisii
modul de organizare şi procedura de lucru sunt prevăzute în regulamentul propriu de organizare
şi funcŃionare.
Comisia Interministerială pentru autorizarea şi omologarea îngrăşămintelor folosite în
România este organizată şi funcŃionează în cadrul Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi
Pădurilor. A fost înfiinŃată prin Ordinul nr.263 din 17 iulie 2001 al ministrului agriculturii,
alimentaŃiei şi pădurilor, nr.722 din 1 august 2001 al ministrului apelor şi protecŃiei mediului şi
nr.494 din 18 iulie 2001 al ministrului sănătăŃii şi familiei (înlocuit prin Ordinul nr.6/22/2004).
Comisia autorizează şi omologhează noile îngrăşăminte din producŃia internă şi din import,
pentru folosirea acestora în agricultură şi silvicultură.
AgenŃia NaŃională pentru SubstanŃe şi Preparate Chimice Periculoase, persoană juridică de
interes public, aflată în Subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor. A fost înfiinŃată prin
O.U.G. nr.200 din 2000 şi modificată şi aprobată prin Legea nr.451 din 18 iulie 2001.Din
atribuŃiile ei, menŃionăm: solicită şi primeşte informaŃii despre proprietăŃile substanŃelor şi
preparatelor chimice periculoase, care vor fi utilizate numai în scopul satisfacerii unei cerinŃe
medicale; coordonează, în colaborare cu ministerele interesate, pregătirea şi perfecŃionarea
personalului atestat pentru controlul şi supravegherea produselor chimice; coordonează şi
furnizează suportul informaŃional în domeniul substanŃelor şi preparatelor chimice periculoase;
sancŃionează încălcarea prevederilor legale în domeniu etc.
Comitetul NaŃional pentru ProtecŃia Stratului de Ozon, înfiinŃat şi organizat prin H.G. nr.243
din 1995, este un organism interministerial, fără personalitate juridică, a cărui activitate este
coordonată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. El promovează măsurile de aplicare
pe teritoriul Ńării a prevederilor ConvenŃiei de la Viena privind protecŃia stratului de ozon din
1985, a protocoalelor şi amendamentelor ulterioare la această convenŃie. Este format din
reprezentanŃii unor ministere şi are printre atribuŃii, următoarele : propune Guvernului înŃelegeri
bilaterale şi regionale în domeniul activităŃilor cu substanŃe aflate sub incidenŃa Protocolului de la
Montreal, echipamente şi produse care conŃin asemenea substanŃe, măsuri de reducere, înlocuire,

27
interzicere a producŃiei şi consumul de substanŃe aflate sub incidenŃa acestui Protocol; propune,
în condiŃiile legii, “Programul naŃional de cercetare ştiinŃifică şi tehnologică privind protecŃia
stratului de ozon” şi “Programul naŃional de înlocuire a substanŃelor care epuizează stratul de
ozon”; colaborează cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor la elaborarea sau avizarea,
proiectelor de acte normative privind producŃia, importul, exportul, reciclarea, recuperarea,
regenerarea, distrugerea etc. substanŃelor aflate sub incidenŃa Protocolului de la Montreal
Comisia Guvernamentală de Apărare Împotriva Dezastrelor, condusă de primul ministru,
propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare apărării împotriva
dezastrelor şi înlăturării efectelor acestora; informează asupra situaŃiilor create în teritoriu, printr-
un sistem informaŃional propriu; coordonează Programul naŃional de pregătire şi planurile de
protecŃie şi intervenŃie pentru apărare împotriva dezastrelor ş.a. În subordinea ei s-au constituit
mai multe Comisii Centrale specializate, pe tipuri de dezastre, organizate pe lângă ministerele de
resort.
Comitetul NaŃional “Om – Biosferă”- subordonat Comisiei NaŃionale pentru UNESCO are,
potrivit art. 42 din O.U.G. nr.236 din 2000 privind regimul ariilor naturale protejate, a florei şi
faunei sălbatice, următoarele atribuŃii: analizează şi avizează proiectele de acte normative care
privesc rezervaŃiile biosferei; cooperează cu autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului
la administrarea rezervaŃiilor biosferei; analizează şi avizează planul de management al acestora
şi numirea membrilor organelor ştiinŃifice şi de administrare etc.
Autoritatea NaŃională a Produselor Ecologice, subordonată Ministerului Agriculturii,
AlimentaŃiei şi Pădurilor, înfiinŃată prin O.U.G. nr.34 din 17 aprilie 2000, stabileşte normele şi
standardele de producŃie, prelucrare şi comercializare a produselor agroalimentare ecologice;
propune Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor reglementări privind controlul la
importul şi exportul produselor agroalimentare ecologice.
Comisia NaŃională pentru Securitate Biologică , înfiinŃată prin O.G. nr.49 din 30 ianuarie
2000 privind regimul de obŃinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate
genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum şi a produselor rezultate din acestea.
Comisia pune în aplicare dispoziŃiile legislaŃiei naŃionale şi internaŃionale referitoare la regimul
activităŃilor în acest domeniu. Este un organism interdepartamental format din membrii care sunt
specialişti cu titluri academice şi universitare pentru activităŃi specifice acestor domenii, lucrează
în ministerele, departamentele şi agenŃiile guvernamentale ce au responsabilităŃi în conformitate
cu prevederile OrdonanŃei de Guvern nr.49 din 2000. CompetenŃa Comisiei se stabileşte pe baza
propunerilor făcute de conducătorii autorităŃilor sau instituŃiilor prevăzute în OrdonanŃă şi se
aprobă prin ordinul comun al miniştrilor implicaŃi.

28
Centrul NaŃional pentru Aşezări Urbane , înfiinŃat prin H.G. nr.515 din 1991 (înlocuit prin
H.G. nr. 711/2001) se află sub patronajul direct al primului ministru. Are atribuŃii privind
elaborarea şi aplicarea strategiei naŃionale a locuirii. Centrul reprezintă România în relaŃiile
internaŃionale şi, prin Secretariatul său, asigură legătura cu Comisia ONU pentru Aşezări Urbane
şi Centrul NaŃiunilor Unite pentru Aşezări Urbane de la Nairobi.
Comisia NaŃională pentru Controlul ActivităŃilor Nucleare, a fost creată prin Legea nr.61 din
1974 cu privire la desfăşurarea activităŃilor în domeniul nuclear. Ulterior, funcŃionarea şi
atribuŃiile Comisiei NaŃionale au fost precizate prin Decretul nr.29 din 11 mai 1990 şi O.G. nr.7
din 3o ianuarie 2003, privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare. Ea se află
în subordinea Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi este autoritatea naŃională
competentă în acest domeniu. Emite norme tehnice şi instrucŃiuni cu caracter obligatoriu privind
calitatea şi funcŃionarea în condiŃii de siguranŃă a obiectivelor şi instalaŃiilor nucleare, protecŃia
împotriva radiaŃiilor nucleare a personalului expus profesional, a populaŃiei, mediului şi bunurilor
materiale, protecŃia fizică a materialelor fisionabile speciale. Aceasta organizează reŃeaua de
supraveghere a mediului pe teritoriul României, asigurând fluxul informaŃional necesar
sistemului integrat de monitorizare a parametrilor mediului..
Consiliul NaŃional pentru Energie Nucleară a fost înfiinŃat prin O.G. nr.7 din 30 ianuarie
2003 care se referă la utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare. Acesta se află în
subordinea primului ministru şi are, printre atribuŃiile sale următoarele: avizarea Planului Nuclear
NaŃional şi monitorizarea acestuia; promovarea cercetării-dezvoltării în domeniul energiei
nucleare în scopuri paşnice; avizarea documentaŃiilor privind amplasarea, construirea, transferul
proprietăŃii reactoarelor nucleare şi a depozitelor finale de deşeuri radioactive şi de combustibil
nuclear uzat; monotorizarea sistemelor de marcare a surselor radioactive în conformitate cu
cerinŃele specifice internaŃionale ş.a.
Comandamentul Republican de IntervenŃie în Caz de Accident Nuclear, înfiinŃat prin Ordinul
nr. 242 din 1993 al ministrului apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului, pentru cazuri care impune
intervenŃia. Este subordonat Guvernului şi abilitat să declare starea de urgenŃă şi să notifice acest
lucru autorităŃilor competente; evacuează personalul din perimetrul instalaŃiei şi, la nevoie,
populaŃia din zonă; evaluează pagubele şi efectele reparaŃiilor necesare; declară încetarea stării de
urgenŃă ş.a.
AgenŃia NaŃională pentru Deşeuri Radioactive înfiinŃată prin O.G. nr.11 din 2003, este
persoană juridică în subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor; coordonează procesul de
gestionare în siguranŃă a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, precum şi
depozitarea finală a acestora.

29
Comandamentul Antiepizootic Central înfiinŃat prin H.G. nr.1004 din 2001, funcŃionează în
cadrul Ministrului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor. Tot în cadrul acestui minister mai
funcŃionează şi Compania NaŃională de Administrare a Fondului Piscicol şi are printre atribuŃii:
aplicarea strategiei naŃionale în domeniul protejării fondului piscicol, dezvoltarea pisciculturii şi
a celorlalte ramuri ale acvaculturii; elaborarea metodologiei de evaluare a fondului piscicol şi de
stabilire a cotelor anuale de peşti; acordarea de licenŃe şi autorizaŃii de pescuit comercial,
recreativ-sportiv, persoanelor fizice şi juridice etc.; Consiliul NaŃional de Vânătoare înfiinŃat prin
Legea nr. 103 din 1996 privind fondul cinegetic şi protecŃia vânatului; AgenŃia NaŃională
Sanitară Veterinară înfiinŃată prin O.U.G. nr.61 din 2001 (înlocuită prin O.G. nr.42/2004); Regia
NaŃională a Pădurilor; Comisia NaŃională pentru Acordarea Etichetei Ecologice înfiinŃată prin
H.G. nr.189 din 2002.

2.5 AutorităŃile locale şi rolul lor juridic în înfăptuirea politicii ecologice


AutorităŃile administraŃiei publice judeŃene şi locale sunt participante active la acŃiunile
complexe de protecŃie a mediului, conform Legii nr.137 din 1995, având sarcini deosebite în
asigurarea serviciilor comunale necesare, în conducerea şi îndrumarea activităŃii organelor de
protecŃie a mediului din subordinea lor .
Consiliile judeŃene analizează propunerile făcute de comune şi oraşe în vederea elaborării de
prognoze pentru protecŃia şi refacerea mediului. Prefectul poate dispune luarea măsurilor
corespunzătoare pentru apărarea drepturilor cetăŃenilor la un mediu sănătos, prin organele legale
constituite.
Aceste autorităŃi supraveghează aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi
amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu; de asemenea, veghează ca agenŃii
economici din zona de responsabilitate să nu comită accidente de poluare sau să facă depozitări
necontrolate de deşeuri; dezvoltarea sistemelor de colectare a deşeurilor refolosibile; adoptă
programe pentru dezvoltarea reŃelelor de canalizare, de aprovizionare cu apă potabilă, precum şi
pentru transportul în comun; asigură servicii în ecologia urbană şi protecŃia mediului;
promovează o atitudine corespunzătoare a populaŃiei faŃă de protecŃia mediului ş.a.
Aceste autorităŃi mai sunt obligate să ia măsuri de prevenire şi limitare a impactului asupra
sănătăŃii populaŃiei şi a mediului a substanŃelor şi deşeurilor de orice natură şi să anunŃe
autorităŃile teritoriale pentru protecŃia mediului despre orice activitate neconformă cu prevederile
legale; la solicitarea inspectoratelor pentru protecŃia mediului, a altor organizaŃii interesate,
persoane fizice sau juridice, autorităŃile locale pot, pe baza documentaŃiei avizate de Academia

30
Română, să pună sub ocrotire provizorie în vederea declarării, arii protejate sau monumente ale
naturii, anumite obiective care justifică aceasta.
Un rol important îl mai au autorităŃile publice locale şi în ce priveşte folosirea organizaŃiilor
neguvernamentale pentru implicarea cetăŃenilor la politica de protecŃie a mediului, pentru
educarea acestora în spirit ecologic. O.N.G.-urile pot fi : a) grupuri şi organizaŃii care se ocupă de
politica mediului, încercând să influenŃeze politica oficială şi, s-o îmbunătăŃească; b) grupuri şi
organizaŃii care se ocupă cu informaŃia şi educaŃia; c) grupuri şi organizaŃii ce pun în practică, ele
însele, modul de viaŃă ecologic, oferind un exemplu personal.
OrganizaŃiile neguvernamentale se înfiinŃează şi funcŃionează conform O.G. nr.26 din 2000
cu privire la asociaŃii şi fundaŃii. DispoziŃiile OrdonanŃei se aplică nu numai asociaŃiilor cu
privire la mediu, fapt pentru care se impune adoptarea unor dispoziŃii speciale cu privire la
organizaŃii neguvernamentale în domeniul protecŃiei mediului.
Creşterea receptivităŃii faŃă de mediu şi problematica dezvoltării durabile asigură sprijinul şi
înŃelegerea publicului. Asigurând participarea unui număr mare de cetăŃeni, prin varietatea
informaŃiilor şi a opiniilor, autorităŃile locale şi O.N.G.-urile pot găsi soluŃii viabile unor
complicate probleme de mediu, ce pot fi prezentate autorităŃilor decizionale, influenŃând
activitatea acestora.

CAPITOLUL 3
PROTECłIA JURIDICĂ A ATMOSFEREI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia


atmosferei.
Concepte, date si sintagme-cheie: atmosfera, efectele poluarii, reglementari juridice interne
si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica
Prezentarea cursului:

3.1.NoŃiunea „atmosferă”; cauzele şi efectele poluării atmosferei


Atmosfera constituie mediul de viaŃă al planetei noastre, calitatea acesteia fiind direct
dependentă de calitatea aerului. Învelişului gazos alcătuit din aer, care înconjoară Pământul, nu i
se poate stabili o limită superioară precisă, stratul de aer din jurul său trecând treptat în spaŃiul
interplanetar (extraatmosferic).
Conform prevederilor O.U. nr.243 din 2000 , modificată ulterior şi aprobată prin Legea
nr.655 din 20 noiembrie 2001, prin „atmosferă” se înŃelege „masa de aer care înconjoară

31
suprafaŃa terestră, incluzând şi stratul protector de ozon”. Reglementările speciale folosesc şi
noŃiunea de “aer înconjurător”, înŃeles ca aerul troposferic, mai puŃin cel din locurile de muncă.
Datorită particularităŃilor naturale ale atmosferei şi consecinŃelor activităŃilor umane, poluarea
aerului, datorată fie creşterii unor constituenŃi normali ai atmosferei – bioxid de carbon, azot etc.
– fie pătrunderii unor compuşi străini acestui mediu – elemente radioactive, substanŃe organice de
sinteză ş.a. constituie o realitate tot mai evidentă a societăŃii moderne. Mai mult decât atât, ca
fenomen, poluarea aerului a devenit transfrontalieră şi o problemă globală, ceea ce impune o
cooperare internaŃională şi o reglementare interstatală adecvate.
Diversitatea şi numărul poluanŃilor care pot contamina atmosfera fac practic imposibil un
inventar complet al acestora. Totuşi mai ales trei activităŃi (industria, încălzitul domestic şi
transporturile) se află la originea a două mari tipuri de poluare : poluarea acidă – particulară ori
acidă, cea mai veche şi legată de utilizarea combustibililor fosili – gaz, cărbune – şi poluarea
oxidantă, rezultată din unele activităŃi industriale şi gazul de eşapament al autovehiculelor. Cele
două tipuri de poluare, ploile acide care distrug pădurile, “gaura” din stratul de ozon, schimbările
climatice au consecinŃe directe asupra calităŃii mediului şi stării de sănătate a oamenilor.
Problematica generală a calităŃii aerului vizează următoarele aspecte principale: poluarea de
impact cu diferite noxe; calitatea precipitaŃiilor atmosferice; situaŃia ozonului atmosferic;
dinamica emisiilor de gaze cu efect de seră şi unele manifestări ale schimbărilor climatice, care
şi-au găsit reglementările la nivel naŃional, internaŃional şi comunitar, ce se întrepătrund în
acŃiunea de asigurare a obiectivului comun: protecŃia şi conservarea calităŃii aerului.
ConferinŃa general-europeană pentru protecŃia mediului înconjurător care a avut loc la
Geneva în 1979, a elaborat (printre altele) ConvenŃia şi RezoluŃia privind poluarea atmosferică
transfrontalieră la mari distanŃe, convenŃie care defineşte poluarea atmosferică în general ca
fiind: “eliberarea în aer, de către oameni, mijlocit sau nemijlocit, de substanŃe sau energie cu
efecte nocive, precum şi periclitarea sănătăŃii, daune comorilor vii şi ecosistemelor sau altor
bunuri, precum şi o limitare a binefacerilor mediului sau a altor drepturi de folosire de drept a
mediului”.
În acelaşi timp, poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanŃe lungi a fost definită ca :
“acea poluare a cărei sursă fizică este cuprinsă , total sau parŃial, în zona supusă jurisdicŃiei
naŃionale a unui stat şi care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă jurisdicŃiei naŃionale a
altui stat, la o distanŃă la care nu este în general posibil să se distingă contribuŃiile surselor
individuale sau a grupurilor de surse de emisie”.
Din aceste definiŃii rezultă că, aerul devine poluat în momentul în care concentraŃia
substanŃelor străine introduse în mod artificial sau natural, sistematic sau numai accidental, se

32
situează la un nivel care poate dăuna sănătăŃii sau vieŃii animale sau vegetale. Considerat ca
element de viaŃă şi nutriŃie, aerul respirat de om trebuie să aibă puritatea necesară proceselor de
ardere din interiorul corpului său. Depăşirea valorilor naturale ale concentraŃiei de impurităŃi în
aer este admisă până la atingerea unor praguri maximale, stabilite prin acte normative,
determinate în urma observaŃiilor şi experimentelor privind comportamentul fiinŃelor vii la
expunerea îndelungată în aer poluat.
PoluanŃii din atmosferă se împart în două grupe mari: 1. poluanŃi primari, care sunt emişi
direct din surse identificate sau identificabile şi 2. poluanŃi secundari care sunt produşi în aer prin
interacŃiunea a doi sau mai mulŃi poluanŃi sau prin reacŃia cu anumiŃi constituenŃi ai aerului.
Principalii poluanŃi ai atmosferei sunt cei sulfurici, poluanŃi carbonici, hidrocarburile,
compuşii azotului, poluanŃii minerali, substanŃele radioactive, praful bacterian etc. Dintre aceşti
poluanŃi, oxidul de carbon este cel mai răspândit. El provine în proporŃie de aproape 60% de la
vehiculele ce folosesc drept combustibil benzina şi motorina, iar restul de la industria siderurgică,
petrochimică şi altele. Bioxidul de sulf se consideră că este principala substanŃă dăunătoare din
aer ; el provine, în primul rând din arderea cărbunilor (50%), a petrolului (30%) şi din alte
procese (20%).
Spre deosebire de ceilalŃi factori ai mediului care au, în afara Legii protecŃiei mediului nr.
137/1995, şi reglementări proprii speciale, în privinŃa atmosferei nu avem, până în prezent, în
legislaŃia românească o lege specială consacrată protecŃiei acesteia. În astfel de condiŃii, relaŃiile
sociale în domeniul protecŃiei atmosferei sunt reglementate în mai multe acte normative, dintre
care amintim: art.135 alin.(2) lit.e) din ConstituŃia României; Capitolul IV, din Legea protecŃiei
mediului nr.137/1995; Legea nr.24/1994 pentru ratificarea ConvenŃiei-cadru a NaŃiunilor Unite
asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992; Ordinul nr.462/1993 al
ministrului apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului pentru aprobarea CondiŃiilor tehnice privind
protecŃia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanŃi
atmosferici produşi de surse de staŃionare; Ordinul nr.125/1996 al ministrului apelor, pădurilor şi
protecŃiei mediului pentru aprobarea procedurii de reglementare a activităŃilor economice şi
sociale cu impact asuprea mediului înconjurător (înlocuit prin H.G. nr. 1076/2004 privind
stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe); Ordinul
nr.536/1997 al ministrului sănătăŃii pentru aprobarea Normelor de igienă privind mediul de viaŃă
al populaŃiei; Ordinul nr.756/1997 al ministrului apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului pentru
aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului ş.a.
Din toate aceste acte normative rezultă că, politica naŃională de protecŃie a atmosferei constă,
în principal, din următoarele: introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reŃinerea

33
poluanŃilor la sursă; gestionarea resurselor de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanŃi până la
atingerea capacităŃii de regenerare a atmosferei; gestionarea resursei de aer pentru asigurarea
sănătăŃii umane; modernizarea şi perfecŃionarea sistemului naŃional de evaluare şi gestionare
integrată a calităŃii aerului.
Regimul juridic de protecŃie a atmosferei are la bază respectarea principiului de abordare
integrată a protecŃiei mediului. În acest scop, reglementările precizează: strategia naŃională
privind protecŃia atmosferei; evaluarea şi gestionarea integrată a calităŃii aerului; prevenirea şi
combaterea poluării atmosferei prin emisii provenite din surse fixe, surse mobile şi difuze;
participarea publicului; monitorizarea calităŃii aerului; atribuŃiile şi răspunderile ce revin
autorităŃilor pentru protecŃia mediului, celorlalte autorităŃi ale administraŃiei publice şi
persoanelor juridice.
Strategia naŃională în domeniul protecŃiei atmosferei are, potrivit actelor normative
următoarele obiective: a) menŃinerea calităŃii aerului înconjurător în limitele prevăzute de
normele în vigoare pentru indicatorii de calitate; b) îmbunătăŃirea calităŃii aerului înconjurător în
zonele ce nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de
calitate; c) adoptarea măsurilor necesare pentru limitarea până la eliminare a efectelor negative
asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier; d) îndeplinirea obligaŃiilor asumate prin
acordurile şi tratatele internaŃionale la care România este parte şi participă la cooperarea
internaŃională în domeniu.
Strategia naŃională privind protecŃia atmosferei se adoptă prin hotărâre a Guvernului şi se
reactualizează periodic de autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului, după care se
supune aprobării Guvernului. Adoptarea strategiilor de dezvoltare a sectoarelor de activitate care
pot afecta calitatea atmosferei se face cu avizul autorităŃii publice centrala pentru protecŃia
mediului.
Evaluarea calităŃii aerului înconjurător pe teritoriul României se efectuează pe baza
valorilor limită şi a valorilor de prag, în acord cu standardele naŃionale şi ale Uniunii Europene.
Valorile limită reprezintă nivelul fixat pe baza cunoştinŃelor ştiinŃifice, în scopul evitării,
prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăŃii omului sau mediului, care se ating
într-o perioadă dată şi care nu trebuie depăşite după ce a fost atins (art.6 lit. k) din O.U.G.
nr.243/2000).
Criteriile, metodele şi procedeele de evaluare a calităŃii aerului se stabilesc prin ordin al
ministrului apelor şi protecŃiei mediului. Rezultatele evaluării calităŃii aerului sunt aduse la
cunoştinŃă de către autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului.

34
PoluanŃii de referinŃă care trebuie evaluaŃi, precum şi valorile limită, valorile de prag, marjele
de toleranŃă şi termenele în care trebuie atinse valorile limită se stabilesc, în acord cu standardele
europene şi internaŃionale şi se aprobă prin ordin al ministrului autorităŃii publice centrale pentru
protejarea mediului. Valorile de prag constituie nivelul pragurilor de alertă care odată ce au fost
depăşite determină luarea de măsuri de către autorităŃile competente, conform legislaŃiei în
vigoare, iar marja de toleranŃă este un procent de valoare limită cu care aceasta poate fi depăşită,
în condiŃiile precizate de legislaŃia în vigoare.
Pe baza evaluării calităŃii aerului înconjurător, autoritatea publică centrală pentru protecŃia
mediului întocmeşte, prin ordin al ministrului, lista cuprinzând zone şi aglomerări în care
nivelurile unuia sau mai multor poluanŃi sunt: a) mai mari decât valoarea limită, plus marja de
toleranŃă; b) între valoarea limită şi valoarea limită plus marja de toleranŃă; c) mai mici decât
valoarea limită.
Pentru zonele şi aglomerările prevăzute la lit. a) şi b) se adoptă, prin hotărâre a Guvernului,
procedura de elaborare şi punere îi aplicare a planurilor şi programelor de gestiune a calităŃii
aerului în vederea atingerii valorilor limită într-o anumită perioadă de timp.
Dacă valorile limită sunt depăşite pentru mai mulŃi poluanŃi, se elaborează planuri şi
programe integrate pentru toŃi poluanŃii respectivi.
Planurile şi programele de gestionare a calităŃii aerului se elaborează în colaborare cu
administraŃia publică locală, cu organele descentralizate ale administraŃiei publice centrale,
titularii de activitate şi cu alŃi factori interesaŃi şi se aduc, de asemenea, la cunoştinŃa publicului,
raportându-se şi Uniunii Europene.
Autoritatea publică centrală pentru protecŃia mediului monitorizează progresul realizat şi
încadrarea în planurile şi programele de gestionare a calităŃii aerului, raportând anual asupra
îndeplinirii acestora. AutorităŃile locale, împreună cu cele de mediu elaborează planuri cu
măsurile specifice adoptate pe termen scurt în zonele în care există riscuri de depăşire a valorilor
limită şi/sau a pragurilor de alertă, în scopul reducerii acelui risc şi al limitării duratei de
producere a lui.
Un alt efect al poluării atmosferei îl constituie ploile acide. Necesarul sporit de energie în
toate Ńările lumii a atras după sine consumuri tot mai mari de cărbune, petrol şi gaze naturale,
ducând la o creştere continuă a gradului de poluare a atmosferei. Particulele emise în atmosferă,
prin arderea acestor combustibili, acŃionează ca nucleu de condensare a apei, iar caracteristicile
acestor aerosoli se regăsesc în proprietăŃile ploii. Ca rezultat al interacŃiunii dintre gaze şi
picăturile de apă apare o acidificare a apei de ploaie.

35
Efectele ploilor acide sunt, în principal, de două feluri: directe şi indirecte. Cele directe
intervin atunci când depunerile acide vin în contact direct cu mediul receptor (plante, animale,
construcŃii etc.). Efectele indirecte se produc atunci când depunerile acide induc schimbări
chimice în sol şi în ape.
Efectele terestre, cele mai frecvente sunt despăduririle. De asemenea, pierderea de nutrienŃi în
stratul superior al solului, cu urmări complexe asupra productivităŃii acestuia , dar şi al
impurificării apelor subterane şi de suprafaŃă. În domeniul acvatic, este afectată viaŃa multor
specii de peşti.
Asupra sănătăŃii oamenilor, impactul acidificării este, de asemenea, direct şi indirect. Efectele
directe apar atunci când aerosolii de acid sulfuric vin în contact cu traectul respirator şi pielea.
Efectul indirect se produce prin ingerarea de metale rezultate prin dizolvarea în mediu acid a
plumbului, cadmiului, aluminiului, cuprului etc.
Nu mai puŃin grav, prin efectele sale pe care le produce, este şi smogul. Smogul este un
amestec de diverşi poluanŃi şi vapori de apă pe care aceştia îi condensează. Se cunosc două tipuri
de smog: londonez sau reducător şi californian sau oxidant. De exemplu, în anul 1952, smogul
londonez a Ńinut patru zile în care au murit cca. 10.000 de persoane , în majoritate suferinzi de
boli cardiace sau respiratorii. Aceasta a determinat statul englez să ia măsuri deosebit de severe
pe plan legislativ, obligând unităŃile industriale să-şi purifice emisiile gazoase sau să-şi închidă
porŃile. Încălzitul cu cărbune a fost lichidat.
Poluarea aerului nu cunoaşte graniŃe politico-administrative, ci afectează zone mai mult sau
mai puŃin întinse, putând acoperi teritorii ce aparŃin mai multor state. Poluarea aerului apare,
deci, ca un fenomen global, internaŃional. Aceasta impune ca şi lupta împotriva acelui flagel să
îmbrace caracter internaŃional, să se organizeze o cooperare între diferite Ńări pe baza unor
convenŃii bilaterale sau multilaterale, uneori sub îndrumarea organismelor internaŃionale. De
aceea, fiindcă tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statul român este
obligat să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinŃă obligaŃiile ce-i revin din tratatele
internaŃionale la care este parte, aceste reglementări au o importanŃă practică deosebită.
Prin ConvenŃia-cadru a NaŃiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnată la Rio de
Janeiro la 5 iunie 1992 s-a hotărât că trebuie stabilizată concentraŃia de gaze cu efect de seră în
atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului
climatic.
Măsurile pe care le vor lua Ńările semnatare ale ConvenŃiei pentru îndeplinirea obiectivului
propus sunt: părŃile au sarcina să ocrotească sistemul climatic în interesul generaŃiilor prezente şi
viitoare; să Ńină cont de nevoile specifice şi de situaŃia specială a Ńărilor în curs de dezvoltare; să

36
ia măsuri de precauŃie pentru a prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbărilor climatice şi
a limita efectele nefaste ale acestora; să acŃioneze pentru o dezvoltare durabilă; să lucreze de
comun acord la un sistem economic internaŃional deschis care să conducă la o creştere economică
şi la o dezvoltare durabilă a fiecăreia, în special a Ńărilor în curs de dezvoltare pentru a le permite
rezolvarea problemelor apărute din schimbările climatice.
După doi ani, la 11 decembrie 1997, la Kyoto (Japonia), s-a semnat Protocolul referitor la
respectarea angajamentelor de limitare cantitativă şi reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră
faŃă de nivelul anului 1989, în perioada obligatorie 2008-2012 (ratificat de România prin Legea
nr.3/2001). Scopul acestuia este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puŃin 5% în
raport cu nivelul din 1990, pentru perioada 2008-2012; pentru atingerea sa, statele – părŃi trebuie
să-şi stabilească politici naŃionale de reducere a emisiilor şi de favorizare a unei cooperări
adecvate. Protocolul a prevăzut şi mecanismul „permiselor de poluare”, în sensul că statele
dezvoltate pot să cedeze ori să dobândească între ele unităŃi de reducere a emisiilor; aceste
operaŃiuni sunt posibile dacă statele respective se conformează obligaŃiilor lor de estimare a
emisiilor şi de informare.
Reuniunea de la New Delhi (octombrie 2002) a constatat că protocolul nu se aplică şi că
următorii ani sunt decisivi în soluŃionarea problemelor efectului de seră şi schimbărilor climatice.
Tot cu această ocazie, organizaŃiile neguvernamentale au realizat o reuniune alternativă, intitulată
Forumul JustiŃiei Climatice, prin care s-a solicitat, printre altele, „achitarea datoriei ecologice” de
către Ńările industrializate.

3.2.Reglementări juridice interne şi internaŃionale în domeniu


În Ńara noastră, primele reglementări juridice vizând calitatea aerului au urmărit mai ales
obiectivele de sănătate publică. Ulterior, prima lege-cadru privind protecŃia mediului, Legea
nr.9/1973, prevedea că este interzisă evacuarea în atmosferă a substanŃelor dăunătoare sub formă
de gaze, vapori, aerosoli, particule solide şi altele, peste limitele stabilite şi, în al doilea rând s-a
interzis darea în exploatare de noi unităŃi sau dezvoltarea unităŃilor existente care prin activitatea
lor puteau constitui surse de poluare a aerului.
Prin Ordinul nr.623 din 4 decembrie 1973 al ministrului sănătăŃii (anexa 2) s-au stabilit
concentraŃiile maxime admisibile – C.M.A. (momentane şi medii în 24 de ore) pentru 35 de
substanŃe poluante din atmosfera zonelor locuite, printre care: acetonă, acid clorhidric, clor, fluor
şi compuşi (în F), funingine, mercur, metanol, plumb şi compuşi de plumb, tetraclorură de carbon
etc. De asemenea, se considerau substanŃe poluante ale atmosferei, peste limita admisă, şi cele
care erau perceptibile prin mirosuri persistente sau supărătoare.

37
Prin legea-cadru privind protecŃia mediului (nr.137/1995) s-a consacrat o altă concepŃie în
domeniu, modernă, stabilindu-se că prin protecŃia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea
deteriorării şi ameliorarea calităŃii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative
asupra mediului, sănătăŃii umane şi bunurile materiale. Legea stabileşte o „politică naŃională” de
protecŃie a atmosferei, integrată politicilor regionale şi globale şi aplicarea cu prioritate prin
desfăşurarea unor acŃiuni la nivel local şi naŃional, care se exprimă în principal în : introducerea
de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reŃinerea poluanŃilor la sursă; gestionarea resursei de aer,
în sensul reducerii emisiilor de poluanŃi până la realizarea celor mai scăzute niveluri şi care să nu
depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei; gestionarea resursei de aer pentru asigurarea
sănătăŃii umane; modernizarea şi perfecŃionarea sistemului naŃional de evaluare şi gestionare
integrală a calităŃii aerului.
În promovarea obiectivelor protecŃiei atmosferei, un rol fundamental este acordat autorităŃii
centrale pentru protecŃia mediului, prin abilitarea dată de lege de a elabora normele tehnice,
standardelor şi regulamentelor necesare, respectiv supravegherea şi controlul aplicării
prevederilor legale privind protecŃia atmosferei.
Toate aceste reglementări de principiu şi-au găsit o dezvoltare adecvată prin dispoziŃiile
OrdonanŃei de urgenŃă nr.243/2000.
Cadrul juridic specific actual priveşte prevenirea, eliminarea, limitarea deteriorării şi
ameliorarea calităŃii atmosferei, în scopul evitării efectelor negative asupra sănătăŃii omului şi
asupra mediului ca întreg. AcŃiunea juridică vizează reglementarea activităŃilor care afectează sau
care pot afecta calitatea atmosferei, direct sau indirect, desfăşurate de către persoane fizice şi
juridice, conform strategiei naŃionale în domeniu. Stabilirea ca scop imediat al legii a „alinierii la
normele juridice internaŃionale şi la reglementărilor comunitare” arată că dispoziŃiile sale trebuie
completate şi interpretate în sensul şi spiritul acestora din urmă.
Ulterior s-a emis OrdonanŃa de urgenŃă nr.34 din 21 martie 2002 privind prevenirea,
reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată şi modificată prin Legea nr.645/2002. Aceasta
stabileşte măsurile necesare pentru prevenirea sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă,
pentru reducerea emisiilor provenite din activităŃile prevăzute în anexa I a ordonanŃei, în aer, apă
şi sol. Documentul reglementează cerinŃa şi condiŃiile autorizării pentru instalaŃiile existente sau
noi, care desfăşoară activităŃile industriale specificate în anexă (şase categorii: industrii
energetice, producŃia şi prelucrarea metalelor, industria mineralelor, industria chimică, gestiunea
deşeurilor, alte activităŃi). Nu fac obiectul ordonanŃei instalaŃiile sau părŃi ale acestora folosite
pentru cercetare, dezvoltare şi testarea noilor produse şi procese.

38
Pentru corecta precizare a obiectivelor şi măsurilor stabilite, ordonanŃa defineşte o serie de
termeni utilizaŃi. Cei mai semnificativi în acest sens sunt: poluare; instalaŃie; instalaŃie existentă;
emisie; valoare-limită de emisie; norme de calitate a mediului; modificarea modului de
exploatare/funcŃionare; modificare substanŃială; cele mai bune tehnici disponibile; titularul
activităŃii.
În privinŃa protecŃiei aerului (atmosferei), la nivel internaŃional s-au adoptat o serie de texte
cu valoare juridică care vizează cu prioritate trei sectoare principale: problema poluării
atmosferei transfrontaliere pe distanŃe lungi (ploi acide), stratul de ozon şi schimbările climatice.
Primul document a fost DeclaraŃia de principii privind lupta contra poluării aerului, adoptată în
1968 de Consiliul Europei.
Fenomenul poluării transfrontaliere sub forma ploilor acide este reglementat prin ConvenŃia
privind poluarea atmosferică transfrontalieră la lungă distanŃă , semnată la 13 noiembrie 1979
la Geneva . Scopul său este limitarea şi, pe cât posibil, reducerea progresivă şi prevenirea poluării
atmosferice pe lungă distanŃă, înŃeleasă ca „ poluarea atmosferică a cărei sursă fizică este
cuprinsă total sau parŃial într-o zonă supusă jurisdicŃiei unui stat , şi care exercită efecte
prejudiciabile într-o zonă supusă jurisdicŃiei altui stat la o distanŃă la care nu este în general
posibil de a distinge aporturilor surselor individuale ori grupelor de surse de emisie”.
ConvenŃia-cadru, impune obligaŃii cu caracter general statelor-părŃi, în sensul dezvoltării
schimbului de informaŃii, cercetării şi dezvoltării proceselor industriale, coordonării politicilor
naŃionale. Fiecare parte trebuie să stabilească sisteme de gestiune a calităŃii aerului şi sisteme de
control, recurgând la cea mai bună tehnologie disponibilă şi avantajoasă din punct de vedere
economic. De asemenea, prevede dezvoltarea Programului concertat de supraveghere şi evaluare
a transportului la lungă distanŃă al poluanŃilor atmosferici în Europa (EMEP), care permite
asigurarea unei supravegheri continue a emisiilor de poluanŃi.
Textul-cadru al convenŃiei a fost urmat de mai multe protocoale adiŃionale, cu caracter mai
concret, adoptate în perioada 1984-1999, respectiv: privind finanŃarea programului de
supraveghere continuă (Geneva, 28 septembrie 1984), privind reducerea emisiilor de sulf
(Helsinki, 8 iulie 1985 şi Oslo, 14 iunie 1994), referitor la lupta contra compuşilor organici
volatili (Geneva, 18 noiembrie 1991), vizând emisiile de azot (Sofia, 31 decembrie 1988), asupra
metalelor grele şi poluanŃilor organici persistenŃi (Aarhus, 24 iunie 1998) şi referitor la reducerea
acidifierii şi ozonul troposferic (Goteborg, 1 decembrie 1999).
ProtecŃia stratului de ozon face obiectul ConvenŃiei pentru protecŃia stratului de ozon,
adoptată la 22 martie 1985 la Viena, sub egida PNUM. Aceasta are un caracter-cadru, cu un

39
conŃinut mai general, obligaŃiile concrete fiind asumate de către statele-părŃi şi stipulate în
protocoalele adiŃionale ulterioare.
Principalul act de concretizare a convenŃiei, în privinŃa datelor tehnice şi măsurilor concrete,
este Protocolul încheiat la 16 septembrie 1987 la Montreal privind substanŃele care sărăcesc
stratul de ozon, completat şi modificat prin amendamentele de la Londra (29 iunie 1990),
Copenhaga (25 noiembrie 1992), Montreal (17 septembrie 1997) şi Beijing (3 decembrie 1999).
Fenomenul efectului de seră şi consecinŃa sa directă, schimbările climei, în sensul încălzirii
acesteia sunt reglementate la nivelul cooperării internaŃionale prin ConvenŃia-cadru privind
schimbările climatice, adoptată la New York la 9 mai 1992 şi deschisă semnării în cadrul
ConferinŃei de la Rio de Janeiro, la 5 iunie 1992. Documentul are ca obiectiv stabilizarea
concentraŃiilor de gaze cu efect de seră în sistemul climatic.
Pentru aceasta, statele-părŃi se angajează să întocmească periodic inventare naŃionale ale
emisiilor antropice, să stabilească şi să publice programe naŃionale şi chiar regionale conŃinând
măsuri de natură a reduce modificările climatice, de aplicare şi difuzare de protocoale şi
tehnologii necesare acestui scop. łările dezvoltate trebuie să adopte măsurile prime şi
substanŃiale în această privinŃă iar statele în curs de dezvoltare beneficiază de un tratament
favorabil, în sensul că executarea angajamentelor asumate depinde de îndeplinirea de către Ńările
industrializate a obligaŃiilor de ordin financiar şi de transfer de tehnologie.
În ceea ce priveşte legislaŃia comunitară, care este destul de bogată, aceasta insistă mai ales
pe reducerea poluării produse de autovehicule şi de activitatea industrială. Ea cere utilizarea celor
mai bune tehnologii disponibile şi respectarea valorilor-limită instituite.
În 2007 va intra în vigoare Directiva din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi reducerea
integrată a poluării, care vizează emisiile în aer, apă şi sol. Directiva din 1994 (nr.94/67/CE) se
referă la incinerarea deşeurilor periculoase. Conform acestei reglementări, exploatarea
instalaŃiilor presupune obŃinerea unui permis şi îndeplinirea unor condiŃii specifice referitoare în
special la valorile-limită de emisie, eliminarea reziduurilor rezultate în urma incinerării, normele
de echipament şi tehnicile de măsură. Aceste directive vor fi înlocuite la 28 decembrie 2005 prin
Directiva nr.2000/76/CE din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor. Ea se va aplica
incinerărilor deşeurilor nepericuloase şi celor periculoase şi fixează valori-limită pentru emisiile
atmosferice şi acvatice, pentru instalaŃiile de incinerare şi diversele ramuri industriale.
În domeniul protejării stratului de ozon şi efectului de seră, la nivelul ComunităŃii Europene
s-a adoptat la 15 decembrie 1994 Regulamentul referitor la substanŃele care îl distrug având ca
obiect aplicarea Protocolului de la Montreal din 1987. Statele semnatare trebuie să stabilească

40
sisteme de recuperare, reciclare, regenerare ori distrugere acceptabile din punct de vedere
ecologic pentru substanŃele toxice.
O renovare a bazei strategiei comunitare în ansamblu a adus Directiva nr.96/62/CE din 27
septembrie 1996 privind evaluarea şi gestiunea calităŃii aerului ambiant, care a fixat obiectivele
de calitate, criterii de evaluare a calităŃii aerului, obligaŃia de a menŃine calitatea acestuia când
este bună şi de a o ameliora în celelalte cazuri, precum şi aceea de a informa publicul asupra
acestor aspecte. Directiva este completată prin Decizia nr.97/101/CE din 27 ianuarie 1997, prin
care se stabileşte un schimb reciproc de informaŃii şi de date provenite de la reŃelele şi staŃiile
individuale de măsurare a poluării aerului ambiant din statele membre.
Comisia Europeană a lansat în martie 200 un Program european privind schimbările
climatice, ca bază pentru viitoarele directive în materie. De asemenea, la 7 mai 2001 a fost
adoptat programul „Aer pur pentru Europa”. În sfârşit, cel de-al şaselea Program de acŃiune
comunitară pentru mediu (stabilit prin Decizia nr.1600/2002/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului Europei) plasează schimbările climatice printre cele patru priorităŃi ale Uniunii
Europene în următorul deceniu.
Întrucât activitatea de explorare a Cosmosului poate modifica mediul pământean, cu
consecinŃe periculoase s-a impus şi în acest domeniu nevoia adoptării unor principii şi norme
juridice care să prevină schimbările nocive ale spaŃiului aerian, terestru şi acvatic. Tratatul cu
privire la principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea spaŃiului
extraatmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti (din 27 ianuarie 1967) a prevăzut
obligaŃia statelor- părŃi de a desfăşura acŃiunile de explorare în aşa fel încât să evite contaminarea
Terrei. Pentru ca această prescripŃie să fie efectivă s-a stabilit o procedură de consultări prealabile
în cazul în care o activitate ori o experienŃă ar cauza o situaŃie potenŃial vătămătoare pentru
activităŃile altui stat-parte la tratat.
Documente ulterioare au precizat mai în detaliu conŃinutul juridic al principiului ocrotirii
mediului în activitatea de folosire a spaŃiului extraatmosferic. Astfel, în 1968 s-a adoptat Acordul
privind salvarea astronauŃilor, reântoarcerea cosmonauŃilor şi restituirea obiectelor lansate în
spaŃiu cosmic; de asemenea, Acordul privind activitatea statelor pe Lună şi alte corpuri cereşti
(1979); ConvenŃia privind responsabilitatea internaŃională pentru daunele cauzate de obiectele
spaŃiale (1972) ş.a. Alături de aceste documente de drept spaŃial, protecŃia mediului în spaŃiu este
vizată şi de alte acorduri internaŃionale, cum ar fi Tratatul privind interzicerea parŃială a
experienŃelor nucleare (1963). MenŃionăm totodată că un alt document internaŃional, respectiv
ConvenŃia privind interzicerea modificărilor mediului în scopuri militare ori pentru alte obiective
ostile, din 1978, este aplicabil şi spaŃiului extraatmosferic.

41
3.3. AtribuŃii ale organelor de stat privind protecŃia atmosferei
Potrivit ConstituŃiei României, statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi
sănătăŃii publice şi trebuie să asigure refacerea şi ocrotirea mediului, precum şi menŃinerea
echilibrului ecologic.
Conform acestor prevederi constituŃionale, statul român elaborează politica naŃională de
protecŃia atmosferei şi conduce şi coordonează întreaga activitate de transpunere în practică a
acestei politici prin organele sale el urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării atmosferei,
precum şi ameliorarea calităŃii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra
mediului, sănătăŃii oamenilor şi a bunurilor materiale.
Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului promovează politicile regionale şi globale,
fundamentând principiile şi acŃiunile specifice, atât la nivel naŃional, cât şi local, privind protecŃia
atmosferei.
Legea generală a protecŃiei mediului precizează că, protecŃia atmosferei constă în
următoarele: introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru menŃinerea poluanŃilor la sursă;
gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanŃi şi asigurării calităŃii
corespunzătoare sănătăŃii umane; modernizarea şi perfecŃionarea sistemului naŃional de
monitorizare integrată a calităŃii aerului ş.a.
ConŃinutul politicii naŃionale de protecŃie a atmosferei este stabilit de legiuitorul român luând
în considerare şi recomandările formulate de organismele internaŃionale, în primul rând europene.
Pentru traducerea în practică a acesteia, autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, cu
consultarea ministerelor competente, elaborează normele tehnice, standardele şi regulamentele de
aplicare privind: menŃinerea calităŃii aerului, emisiilor de poluanŃi atmosferici pentru surse fixe şi
mobile; calităŃii combustibililor şi carburanŃilor; stabilirea pragului fonic şi de reglementări
pentru limitarea zgomotelor; supravegherea calităŃii aerului, procedurii de prelevare şi analiză,
amplasarea punctelor şi instrumentelor pentru probare şi analiză, frecvenŃa măsurătorilor ş.a.;
identificarea, supravegherea şi controlul agenŃilor economici a căror activitate este generatoare de
risc potenŃial şi/sau poluarea atmosferică; notificarea rapidă, în caz de poluare acută a atmosferei
cu efecte transfrontaliere diverse etc.
Autoritatea centrală mai are următoarele atribuŃii: constată primele semne de poluare a
atmosferei, dă alertă şi/sau emite prognoze legate de acestea; dispune încetarea temporară sau
definitivă a activităŃilor generatoare de poluare în vederea aplicării unor măsuri de urgenŃă;
solicită măsuri tehnologice, aplică restricŃii şi interdicŃii în vederea prevenirii, limitării sau

42
eliminării emisiilor toxice; aplică sancŃiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor
dispuse.
AutorităŃile publice centrale pentru sănătate, pentru industrie şi comerŃ, pentru transporturi,
agricultură şi alimentaŃie, pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului elaborează strategiile
sectoriale în domeniul protecŃiei atmosferei, asigurând evaluarea riscului asupra stării de sănătate
a populaŃiei şi prevenirea îmbolnăvirilor determinate de poluarea atmosferei, reducerea şi
limitarea acesteia; elaborează şi reactualizează normele şi reglementările specifice privind
emisiile de poluanŃi în aer, prevenirea şi limitarea lor; participă la derularea activităŃilor din
cadrul sistemului naŃional de monitorizare integrată a calităŃii aerului; pun la dispoziŃia
autorităŃilor teritoriale pentru protecŃia mediului, informaŃiile necesare în activitatea de gestionare
a aerului şi altele.
Pe plan teritorial, autorităŃile publice pentru protecŃia mediului elaborează planuri de acŃiune
şi programe de ameliorare a calităŃii aerului, asigurând corelarea lor cu planul local de acŃiune
pentru protecŃia mediului şi le controlează aplicarea; întocmesc inventarul de poluanŃi în
atmosferă la nivel teritorial; informează populaŃia şi autorităŃile locale în cazul depăşirii
pragurilor de alertă etc.
Organele de stat pot preveni şi controla eficace problematica protecŃiei atmosferei folosind
dreptul lor de a elibera acordul şi/sau autorizaŃia de mediu. Potrivit legii-cadru şi actelor
normative în domeniu, acestea se emit în următoarele condiŃii: să fie prevăzute toate măsurile de
prevenire a poluării aerului, inclusiv folosirea cele mai bune tehnici disponibile; să menŃioneze că
funcŃionarea unităŃii de producŃie nu determină poluarea semnificativă a aerului, că nu sunt
depăşite valorile limită de emisie pentru poluanŃi; sunt avute în vedere valorile limită privind
calitatea aerului pentru toŃi poluanŃii. ObŃinerea acordului de mediu este obligatorie şi pentru
operaŃiuni de dezafectare a instalaŃiilor existente, care au impact asupra calităŃii mediului
În cazul depăşirii valorilor limită de emisii pentru unul sau mai mulŃi poluanŃi autoritatea
competentă decide, după caz, măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor şi a efectelor poluării,
inclusiv întreruperea temporară a activităŃii instalaŃiei care a produs poluarea, până la eliminarea
cauzelor ce au determina-o.
În zonele în care sunt depăşite valorile limită privind calitatea atmosferei, pe baza studiilor de
evaluare a impactului asupra mediului autorităŃile publice teritoriale pentru protecŃia mediului
stabilesc, valori limită de emisie specifice fiecărei activităŃi din zonă, mai restrictive decât
valorile stabilite de legislaŃia în vigoare.
O importanŃă deosebită o are şi activitatea ce trebuie să o desfăşoare organele de stat pentru
elaborarea şi aplicarea unor programe de educaŃie şi sensibilizare a publicului asupra

43
schimbărilor climatice şi a efectelor acestora; accesul populaŃiei la informaŃiile privind
schimbările climatice şi efectele lor; participarea la examinarea schimbărilor climatice şi
adoptarea unor măsuri pentru a face faŃă acestora; formarea personalului ştiinŃific, tehnic şi
administrativ.
De asemenea, organele de stat trebuie să susŃină eforturile desfăşurate la niveluri
internaŃionale şi interguvernamentale de către alte state şi guverne pentru a întări observarea
sistematică şi mijloacele naŃionale de cercetare ştiinŃifică şi tehnică, a încuraja accesul la datele
care provin din zone ce nu depind de jurisdicŃia naŃională, precum şi pentru promovarea
schimbului acestora, în scopul cunoaşterii din timp a schimbărilor climatice şi efectele lor asupra
atmosferei.

3.4. ObligaŃiile ce revin persoanelor pentru protejarea atmosferei


După cum am mai subliniat, atmosfera poate fi poluată din surse fixe, mobile sau difuze.
ActivităŃile economico-sociale ce constituie surse fixe de poluare se pot desfăşura numai pe baza
acordului şi/sau autorizaŃiei de mediu. Lista cu activităŃile ce sunt surse fixe de poluanŃi
atmosferici se stabileşte prin Hotărâre a Guvernului.
Titularii acestor activităŃi sunt obligaŃi: să participe la elaborarea programelor de reducere a
emisiilor în atmosferă, a planurilor de gestionare a calităŃii aerului şi să îndeplinească obligaŃiile
ce le revin din ele; să se supună procedurilor şi cerinŃelor legale ce conduc la prevenirea şi
lichidarea impactului negativ asupra aerului; să informeze şi să se supună controlului autorităŃilor
competente pe linia protejării atmosferei.
CeilalŃi titulari de activităŃi, care nu constituie surse fixe importante de poluare a aerului sunt
obligaŃi: să solicite şi să obŃină autorizaŃia de mediu; să pună în funcŃiune şi să asigure
funcŃionarea instalaŃiei care constituie sursa de poluare, cu respectarea condiŃiilor stabilite în
acordul sau autorizaŃia de mediu; să deŃină evidenŃe complete pentru exploatarea instalaŃiilor care
constituie surse de poluare, furnizând autorităŃilor competente toate datele solicitate; în situaŃia în
care nu se obŃin rezultatele scontate prin condiŃiile stabilite în autorizaŃie, să pună în aplicare
măsurile de rectificare a parametrilor şi condiŃiilor de funcŃionare, în vederea încadrării în
prevederile legale; să participe la elaborarea programelor de reducere a emisiilor, a planurilor de
acŃiune pentru calitatea aerului şi să pună în aplicare obligaŃiile ce le revin prin acestea.
AgenŃii economici care produc sisteme de depoluare sunt obligaŃi să asigure fabricaŃia de
utilaje capabile de a obŃine performanŃele tehnice necesare realizării normelor limită pentru
emisiile de poluanŃi în atmosferă.

44
DeŃinătorii de terenuri sunt obligaŃi să întreŃină şi să extindă perdelele şi aliniamentele de
protecŃie, spaŃiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăŃirea capacităŃii de regenerare a
atmosferei, protecŃia fonică şi eoliană. O obligaŃie legală asemănătoare, care vine în sprijinul
protecŃiei atmosferei, este aceea că deŃinătorii pădurilor, vegetaŃiei forestiere din afara fondului
forestier şi pajiştilor sunt obligaŃi să menŃină suprafaŃa acestora fiind interzisă reducerea lor. Cu
excepŃia cazurilor prevăzute de lege. În privinŃa zonelor de locuit există regula generală după care
nocivităŃile fizice (zgomot, vibraŃii, radiaŃii), substanŃele poluante din aerul zonelor locuite nu vor
putea depăşi limitele maxime admisibile din standardelor de stat în vigoare.

3.5. Răspunderi şi sancŃiuni juridice în domeniu; răspunderea contravenŃională, penală


şi civilă
Încălcarea normelor legale privitoare la protecŃia atmosferei atrag după sine cele trei forme de
răspunderi, contravenŃionale, penale şi civile. Aceste forme ale răspunderii juridice devenite
clasice sunt prezente în toate reglementările legale privitoare la protecŃia factorilor de mediu,
inclusiv în cazul protecŃiei atmosferei. Ele se aplică, având în vedere specificul factorului de
mediu protejat şi al faptelor săvârşite în domeniul poluării atmosferei.
În ceea ce priveşte răspunderea contravenŃională, legea prevede o serie de fapte care, dacă nu
au fost săvârşite în astfel de condiŃii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracŃiuni,
constituie contravenŃii şi se sancŃionează cu amendă, al cărui cuantum diferă în funcŃie de
gravitatea faptei contravenŃionale comise şi de persoana făptuitorului.
Unele contravenŃii pot fi săvârşite numai de persoanele juridice, cum sunt de exemplu:
nerespectarea obligaŃiilor ce revin titularilor de activităŃi care constituie surse fixe de poluare
pentru atmosferă de a participa la elaborarea programelor de reducere a emisiilor, a programelor
şi planurilor de gestionare a calităŃii aerului; nerespectarea de către aceeaşi titulari a obligaŃiei de
a informa şi de a se supune controlului autorităŃilor competente, conform legislaŃiei în vigoare;
nerespectarea prevederilor referitoare la protecŃia atmosferei din acordul şi/sau autorizaŃia de
mediu. Altele por fi săvârşite atât de persoanele juridice, cât şi de persoanele fizice. Din această
categorie menŃionăm: nerespectarea obligaŃiilor utilizatorilor de surse mobile de a asigura
încadrarea în limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursă, precum şi de a le
supune inspecŃiilor tehnice, conform prevederilor legislaŃiei în vigoare; nerespectarea obligaŃiei
de a se supune tuturor procedurilor şi cerinŃelor legale care conduc la prevenirea, eliminarea sau
reducerea impactului asupra aerului înconjurător ş.a.
Răspund contravenŃional şi primarii localităŃilor dacă aceştia nu îşi îndeplinesc obligaŃia de a
urmări şi asigura realizarea prevederilor cuprinse în planurile şi programele de gestionare a

45
calităŃii aerului, precum şi obligaŃia de a asigura punerea în aplicare a măsurilor speciale,
prevăzute în programele de gestionare a calităŃii aerului pentru persoanele fizice şi juridice care
exploatează sursele mobile de poluare.
Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se fac de către personalul împuternicit din
cadrul autorităŃii publice centrale competente şi din unităŃile teritoriale ale acestora, precum şi din
cadrul autorităŃilor administraŃiei publice locale.
Prevederile OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.243/2000 se completează în materie
contravenŃională cu cele cuprinse în OrdonanŃa de Guvern nr.2/2001 privind regimul juridic al
contravenŃiilor.
Constituie infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă,
neelaborarea de către titularul activităŃilor care constituie surse fixe importante de emisii, a
planurilor pentru situaŃii de urgenŃă, care stabilesc măsurile aplicabile în interiorul
amplasamentului, şi pentru nesolicitarea aprobării de către autorităŃile competente pentru
măsurile stabilite a se aplica în afara amplasamentului; cu închisoare de la un an la 5 ani, pentru
neoprirea în caz de pericol major sau iminent a funcŃionării instalaŃiilor care constituie sursă de
pericol cu impact asupra calităŃii aerului şi pentru neanunŃarea autorităŃilor competente; această
infracŃiune care are două agravante: 1) atunci când fapta prevăzută mai sus a pus în pericol
sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane, dacă a avut vreuna din
urmările menŃionate la art. 182 din Codul penal ori dacă a cauzat o pagubă materială importantă,
pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi; 2) în cazul în care s-a
produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naŃionale,
pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se
pedepseşte.
Constatarea şi cercetarea infracŃiunilor se fac din oficiu, de către organele de urmărire penală,
conform competenŃelor legale.
Lista subiectelor:
-Cauzele si efectele poluarii atmosferei
-Reglementari juridice interne si internationale in domeniu
-Atributii ale organelor de stat privind protectia atmosferei
-Raspunderi si sanctiuni juridice in domeniu

46
CAPITOLUL 4
PROTECłIA JURIDICĂ A SOLULUI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia


solului.
Concepte, date si sintagme-cheie: sol, efectele poluarii, reglementari juridice interne si
internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica
Prezentarea cursului:

4.1 NoŃiunile :”sol”; „teren agricol” şi „teren silvic”; factori ce determină degradarea
acestora
Solul constituie o resursă naturală deosebit de preŃioasă, reprezentând un rezervor de
minerale, de materii organice, de apă şi energie; el permite filtrarea apei, transformarea gazului şi
adăposteşte un pol genetic pentru un larg evantai de organisme. Pe pământ, vegetaŃia are nevoie
de sol pentru a absorbi nutrimentele şi a se alimenta cu apă. Solul este, de asemenea,
indispensabil fixării rădăcinilor. Protejarea solului împotriva eroziunii şi poluării se manifestă
astfel ca o miză ecologică deosebită a contemporaneităŃii. Definit în general, solul este un
element a cărui formare s-a întins de-a lungul a mii de ani, plecând de la particule minerale,
materii organice, apă, aer şi organisme vii.
Principalul mijloc de producŃie în agricultură şi silvicultură îl constituie solul. Spre deosebire
de celelalte resurse el este limitat ca întindere şi are caracter fix; adică, odată distrus, nu se va mai
putea reface cum a fost, pentru că nu se poate reproduce condiŃiile istorice ce au dus la formarea
lui.
Sintetizând cele de mai sus, putem defini solul ca fiind stratul superior şi afânat al scoarŃei
pământului, în care se dezvoltă viaŃa vegetală şi care constituie componenta cea mai importantă a
terenurilor agricole. El este baza de susŃinere a producŃiei agricole, suportul vieŃii pe Pământ.
Pentru a defini diferitele tipuri de terenuri trebuie făcută referire la legislaŃia în vigoare.
Aceasta precizează că, terenurile de orice fel, indiferent de destinaŃie, titlul juridic pe baza căruia
sunt deŃinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al
României. Fondul funciar al Ńării cuprinde: terenuri cu destinaŃie forestieră, terenuri aflate
permanent sub ape, terenuri din intravilan, terenuri cu destinaŃii speciale şi, desigur, terenuri
agricole.

47
Terenurile cu destinaŃie agricolă cuprinse în fondul funciar al Ńării sunt: „terenuri agricole
productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaŃiile de hamei şi duzi,
păşunile, fâneŃele, serele, solariile, răsadniŃele şi altele asemenea, cele cu vegetaŃie forestieră dacă
nu fac parte din amenajamentele silvice, păşuni împădurite, cele ocupate cu construcŃii şi
instalaŃii agrozootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătăŃiri funciare, drumurile tehnologice şi
de exploatare agricolă, platforme şi spaŃii de depozitare care servesc nevoilor producŃiei agricole
şi terenuri neproductive care pot fi amenajate pentru producŃia agricolă.
Ca orice factor de mediu, solul este supus poluării şi degradării. Poluarea are la origine
factori complecşi. Ea poate fi considerată ca, orice acŃiune naturală sau umană care produce
dereglarea funcŃionării normale a solului, manifestată prin degradarea lui fizică, chimică şi
biologică, având consecinŃe negative asupra fertilităŃii sale şi capacităŃii de producŃie.
Astăzi, solurile sunt din ce în ce mai ameninŃate de activităŃile umane; degradările şi poluările
le împiedică să-şi îndeplinească corect funcŃiile şi perturbă disponibilitatea şi viabilitatea lor pe
termen lung. Unele dintre aceste ameninŃări, ca de exemplu eroziunea, sunt binecunoscute; altele,
precum acumularea lentă de poluanŃi datoraŃi emisiilor aruncate în aer de activităŃile industriale,
transportului şi anumite practici agricole, riscă nu numai să polueze solul, dar, totodată, să
contamineze apa şi alimentele. Fenomenul este îngrijorător, întrucât un strat din solul actual
adânc de 20 cm. s-a format în 2000-7000 de ani. În schimb, denaturarea lui sub influenŃa
eroziunii şi factorilor nocivi se face mult mai rapid, în câŃiva ani dacă este prost gospodărit şi
intens exploatat.
Vom exemplifica acest fenomen periculos. În anii 1938 şi 1939, Walter Lowdermilk, oficial
de prim rang în Serviciul pentru Conservarea Solurilor din cadrul Ministerului Agriculturii din
S.U.A. (USDA), a călătorit în străinătate pentru a examina terenuri care au fost cultivate timp de
sute sau chiar mii de ani, căutând să vadă cum au făcut faŃă aceste vechi civilizaŃii eroziunii
solului. El a constatat că unele şi-au gospodărit foarte bine ogoarele, menŃinându-le fertilitatea pe
lungi perioade istorice. Altele, însă, nu au izbutit, lăsând doar rămăşiŃe ale trecutului lor glorios.
Într-o secŃiune a raportului său de călătorie intitulată „Cele o sută de oraşe moarte”, el a
descris un loc din nordul Siriei, unde nişte vechi clădiri încă mai stăteau în picioare, dar se aflau
pe stâncă stearpă. În secolul al VII-lea, prospera regiune a fost invadată, mai întâi de o armată
persană, iar mai târziu de nomazi din deşertul Arabiei. În aceste evenimente, practicile de
conservare a solului şi a apei folosite timp de secole au fost abandonate. Lowdermilk a notat că
„Aici eroziunea a făcut cel mai mare rău...dacă solurile s-ar fi păstrat, chiar dacă oraşele ar fi fost
distruse şi populaŃia risipită, zona putea fi repopulată şi oraşele reconstruite, dar dacă solurile s-
au pierdut, s-a pierdut totul”.

48
Să facem un salt în timp până în anul 2002, când o echipă a ONU a călătorit în Lesotho, o
mică enclavă a Africii de Sud, pentru a evalua situaŃia alimentară de aici. Concluzia a fost fără
înconjur: „Agricultura din Lesotho are în faŃă un viitor catastrofal; culturile sunt în declin şi ar
putea dispărea cu totul de pe suprafeŃe întinse dacă nu se fac paşi în direcŃia opririi eroziunii
solului, a degradării şi reducerii fertilităŃii pământului.” Michel Grunwald, scriind în Washington
Post, relatează că aproape jumătate din copii sub cinci ani din Lesotho sunt debili fizic. „MulŃi –
spune – sunt prea slabi ca să meargă la şcoală”.
Indiferent că pământul este în nordul Siriei, în Lesotho sau oriunde altundeva, sănătatea
oamenilor care trăiesc pe el nu poate fi separată de sănătatea pământului însuşi. O mare parte din
cei 840 milioane de flămânzi ai lumii trăiesc în zone unde solul a fost subŃiat de eroziune.
Stratul subŃire de sol fertil care acoperă mare parte din suprafaŃa uscatului este fundamentul
civilizaŃiei. În prezent, poate o treime sau mai mult din acest fundament, ogoarele lumii, îşi pierd
din cauza eroziunii stratul de sol fertil, reducându-se productivitatea pământului. Acolo unde
pierderile sunt masive, terenurile productive se transformă în suprafeŃe improprii agriculturii sau
chiar în deşerturi. Unele vechi civilizaŃii, precum cea Maya din câmpiile actualului stat
Guatemala, care a înflorit din secolul al VI-lea î.Hr. până în secolul al IX-lea d.Hr., se prea poate
să fi decăzut din cauza eroziunii solului care a subminat producŃia de hrană.
Degradarea solului este mai vizibilă în găvanele cu praf care se formează când eroziunea
eoliană scapă de sub control. Între acestea se disting găvanul cu praf care s-a format în anii 30 în
regiunea Marilor Câmpii din S.U.A., cel din Ńinuturile virgine ale URSS din anii ’60, uriaşul
găvan cu praf pe cale să se formeze în nord-vestul Chinei şi furtunile de praf ce vin din Africa,
traversând Atlanticul o dată cu vânturile dominante. Fiecare din acestea este asociat cu un sistem
bine dezvoltat de expansiune agricolă pe terenurile marginale, urmată de retragerea atunci când
solurile încep să dispară.
Eroziunea solului este vizibilă în înnămolirea rezervoarelor şi în aspectul noroios al fluviilor
încărcate cu aluviuni care se varsă în mare. Principalele două rezervoare din Pakistan, Mangla şi
Tarbela, care acumulează apele fluviului Indus pentru vasta reŃea de irigaŃii a acestei Ńări, pierd
anual circa 1% din capacitatea lor de stocare, pe măsură ce se colmatează lent cu aluviuni spălate
din bazinele lor despădurite. Şi Pakistanul nu este singura Ńară în această situaŃie. În diferite
grade, rezervoarele sunt afectate de înnămolire accelerată de despăduriri şi agricultură, ducând la
o dublă pagubă, în care pierderea solului reduce şi cantitatea de apă pentru irigaŃii.
O dată cu erodarea solului, productivitatea pământului scade accentuat. Analiza mai multor
studii despre efectul eroziunii solului asupra producŃiei agricole în Statele Unite a concluzionat că
pierderea fiecărui inch (2,54 cm) din stratul superficial de sol reduce recolta de grâu şi porumb cu

49
6%. Un Inventar al Resurselor Naturale efectuat în 1982 de Ministerul Agriculturii din S.U.A.,
care a evaluat pierderea de sol de pe ogoarele americane la 3,1 miliarde tone pe an, a constatat că
eroziunea excesivă se concentrează pe un procent redus al suprafeŃei agricole.
Etiopia, o Ńară muntoasă cu soluri extrem de erodabile situate pe terenuri în pantă abruptă,
pierde anual o cantitate de sol evaluată la un miliard de tone. Acesta este unul din motivele
pentru care Etiopia pare întotdeauna la limita foamei, nereuşind vreodată să acumuleze rezerve
de cereale pentru a garanta securitate alimentară.
India se crede că pierde anual 4,7 miliarde tone de sol, majoritatea prin eroziunea cauzată de
apă. Climatul musonic al Ńării, în care ploile se concentrează pe durata a numai câteva luni, face
ca solurile sale expuse să fie vulnerabile la eroziune.
În China, arăturile excesive au devenit un fapt comun în mai multe provincii, pe măsură ce
agricultura a fost împinsă spre nord, în zonele pastorale, între anii 1987 şi 1996. Eroziunea severă
a solului de pe aceste terenuri nou arate a demonstrat clar că singura utilizare durabilă a unei părŃi
dintre ele a fost păşunatul. Ca urmare, agricultura chineză este acum angajată într-o retragere
strategică din aceste provincii, limitându-se la acele terenuri capabile să susŃină producŃia.
Deoarece sănătatea oamenilor este strâns legată de sănătatea solului de care depind, foametea
este răspândită mai ales în zonele de deal şi munte şi în regiunile agricole sărace în precipitaŃii.
Rareori poate fi întâlnită în regiunile agricole bine irigate. În absenŃa practicilor de conservare,
solurile marginale tind să-i marginalizeze pe oamenii dependenŃi de ele. Richard Bilsborrow,
economist/demograf la Universitatea Carolina de Nord, notează că „Trei sferturi din cei mai
săraci 20% locuitori ai Americii Latine trăiesc pe pământuri marginale. La fel se întâmplă cu
57% din săracii Asiei şi 51% din cei ai Africii. Nu numai lipsa pământului, ci şi calitatea lui
contribuie la sărăcie în lume”.
Deşertificarea, procesul de convertire a terenurilor productive în pământuri improprii pentru
agricultură din cauza exploatării abuzive şi a proastei gestionări, este , din păcate, mult prea
răspândită. Tot ceea ce elimină stratul protector de vegetaŃie sau arbori lasă pământul vulnerabil
şi la pierderea solului fertil.
În stadiile timpurii ale deşertificării, particulele mai fine de sol sunt spulberate de vânt,
generând furtuni de praf. O dată particulele fine îndepărtate, cele mai mişcate – nisipul – sunt şi
ele duse de vânt. Furtunile de nisip sunt capabile să distrugă vegetaŃia şi să perturbe transporturile
prin blocarea autostrăzilor şi a căilor ferate cu nisipuri în derivă. Un referat ştiinŃific despre o
furtună de praf şi nisip deosebit de puternică produsă în mai 1993 în provincia Gansu din nord-
vestul Chinei, a raportat că aceasta a redus vizibilitatea la zero, şi a descris cerul din timpul zilei
ca „întunecat precum o noapte de iarnă”. Furtuna a ucis 49 de oameni, a distrus 170.000 hectare

50
de culturi agricole, a avariat 40.000 arbori şi a omorât 6.700 vite şi oi. Patruzeci şi două de
trenuri au fost anulate, întârziate sau pur şi simplu parcate aşteptând să treacă furtuna şi linia
ferată curăŃată de nisipul depus.
Deşertificarea la scară mare este concentrată în Asia şi Africa – două regiuni în care trăiesc
aproape 4 din cele 6,2 miliarde de locuitori ai Planetei. CerinŃele populaŃiei umane şi a şeptelului,
ambele în continuă creştere, depăşesc pur şi simplu capacitatea de susŃinere a pământului.
La marginea nordică a Saharei, Algeria se confruntă cu deşertificarea ogoarelor sale. La sud,
Nigeria – cea mai populată Ńară din Africa – duce o bătălie fără sorŃi de izbândă cu deşertul care
înaintează. În fiecare an, ea pierde 351.000 hectare de pământ din cauza deşertificării;
deşertificarea a devenit principala problemă de mediu a Nigeriei. În Africa de Est, Kenya este
presată de răspândirea deşerturilor, iar deşertificarea afectează până la o treime din cei 32
milioane de locuitori ai Ńării.
Iranul, de asemenea, pierde bătălia cu deşertul. Mohammad Jarian, care conduce OrganizaŃia
Anti - deşertificare din Iran, a raportat în 2002 că furtunile de nisip au îngropat 124 de sate din
provincia Sistan-Balucistan, ducând la părăsirea lor. Afganistanul învecinat este confruntat cu o
situaŃie asemănătoare. Deşertul Registan migrează spre vest, punând stăpânire pe suprafeŃele
agricole. O echipă a Programului ONU pentru Mediu (UNEP) a raportat că „până la 100 de sate
au fost acoperite de praful şi nisipul spulberate de vânt”.
China este afectată de deşertificare mai mult decât orice Ńară mare. Pentru lumea exterioară,
dovezile sunt percepute adesea sub forma furtunilor de nisip de la sfârşitul iernii şi începutul
primăverii. Aceste furtuni, care ajung până în Peninsula Coreeană şi în Japonia, uneori
traversează chiar şi Pacificul, depunând praf în vestul Statelor Unite.
Pe lângă pierderile cauzate de degradare, suprafeŃele agricole de primă importanŃă sunt
asfaltate. Odată cu începutul noului secol, competiŃia dintre maşini şi culturile agricole se
intensifică. Adăugarea în fiecare an a 12 milioane de maşini consumă, prin noile şosele,
autostrăzi şi locuri de parcare, circa un milion hectare de pământ - suficient pentru a hrăni nouă
milioane de oameni dacă ar fi cultivat. Deoarece populaŃia Globului este concentrată în regiunile
productive agricol, o parte disproporŃionată a suprafeŃelor asfaltate sunt pământuri cultivabile.
Milioane de hectare de terenuri agricole din Ńările industrializate au fost asfaltate pentru
şosele şi parcări. Statele Unite, cu cele 214 milioane vehicule cu motor, au pavat 6,3 milioane
kilometri de drumuri, suficient pentru a înconjura pământul la ecuator de 157 ori. În afară de
şosele, maşinile au nevoie de spaŃiu de parcare. Ca atare suprafaŃa dedicată şoselelor şi parcărilor
este evaluată la 16 milioane de hectare, comparativ cu cele 20 milioane de hectare cultivate de
fermierii americani cu grâu.

51
În Ńările în curs de dezvoltare, în schimb, unde parcurile de automobile sunt încă mici iar
pământul agricol deficitar, asfaltarea este în plină desfăşurare. Tot mai multe din cele 12 milioane
de maşini adăugate anual parcului mondial de 531 milioane de vehicule, sunt adăugate în lumea
în curs de dezvoltare. Aceasta înseamnă că bătălia dintre maşini şi culturile agricole se poartă
pentru ogoarele de grâu şi orezăriile din Ńările unde foametea este ceva comun. Rezultatul acestui
conflict în China şi în India, care însumează 2,4 miliarde de oameni, va afecta securitatea
alimentară pretutindeni.
Exemplele sunt şi mai convingătoare dacă le încheiem cu cele scrise de Walter Lowdermilk
în raportul său către Ministerul Agriculturii din S.U.A., sub forma unei porunci biblice: „ Să
moşteneşti sfântul pământ ca un gospodar chibzuit, conservând-i resursele şi productivitatea de la
generaŃie la generaŃie. Să fereşti câmpiile tale de eroziunea solului, apele tale vii să nu le laşi să
sece şi pădurile să Ńi se părăginească şi să-Ńi aperi dealurile de păşunatul peste măsură al turmelor,
astfel ca urmaşii tăi să-şi ducă viaŃa în îndestulare pe veci. Dacă vei da greş, în această
chivernisire a pământului, ogoarele tale roditoare vor deveni întinderi sterpe pline de pietre şi
albii secate, iar urmaşii tăi se vor împuŃina, vor trăi în sărăcie şi vor pieri de pe faŃa pământului”.

4.2. Forme şi mijloace juridice de protecŃie a solului şi terenurilor, pe plan intern şi


internaŃional
De-a lungul timpului, problema poluării solului şi a terenurilor s-a pus în mod sporadic,
pentru că acestea erau apreciate mai ales din punct de vedere economic, trebuind să fie exploatate
cât mai intens. Până în anii ’70, dreptul poluării solurilor s-a afirmat ca un drept al vecinătăŃii,
fără inovaŃii particulare în afara acestui context. Înainte de aceasta, existase o anumită stagnare a
dreptului menŃinută încă de pe vremea revoluŃiei industriale din prima jumătate a secolului al
XX-lea, până la apariŃia noŃiunii de „mediu”. La început poluarea solului nu a fost percepută de
drept decât prin prisma vecinului. Numai vecinul era atins, întrucât „mediul” nu exista ca atare, şi
regimul tulburărilor de vecinătate va permite abordarea şi înŃelegerea fenomenului, precum şi
repararea vătămărilor astfel create.
Primul document juridic modern în domeniul protecŃiei solului este considerat Planul de
acŃiune adoptat de ConferinŃa O.N.U. privind deşertificarea (Nairobi, 1977); patru ani mai târziu,
la 26 noiembrie 1981, Carta mondială a solurilor era adoptată în cadrul FAO, proclamând o serie
de principii în domeniu. Dar numai Agenda 21 (în capitolul 12) a furnizat o bază concretă pentru
lupte contra deşertificării. În sfârşit, la 17 iunie 1994, la Paris a fost adoptată ConvenŃia
NaŃiunilor Unite privind lupta contra deşertificării în Ńările grav afectate de secetă şi/sau de

52
deşertificare, în special în Africa (intrată în vigoare la 26 decembrie 1996 şi la care România a
aderat prin Legea nr. 11/1998).
În legislaŃia română, solul este protejat sub multiple aspecte, indiferent de destinaŃia
economică concretă a terenului şi de titlul juridic pe baza căruia îl deŃin diferite persoane.
ProtecŃia juridică a terenurilor în general şi a celor destinate agriculturii în special, se realizează
printr-o serie de reglementări menite să asigure conservarea şi ameliorarea solului, să împiedice
scoaterea terenurilor din circuitul agricol, să determine ca aceste terenuri să fie utilizate exclusiv
pentru producŃia agricolă sau silvică, prin stabilirea obligaŃiei generale a deŃinătorilor de a le
exploata şi folosi potrivit destinaŃiei lor.
Cele mai importante reglementări juridice în materie rezultă din Legea protecŃiei mediului nr.
137/1995 şi Legea fondului funciar nr.18/1991. Aceste documente sunt completate şi
concretizate cu alte acte normative care privesc diferite sfere mai înguste ale relaŃiilor sociale.
Art.48 din Legea-cadru stabileşte că protecŃia solului prin măsuri adecvate de gospodărire,
conservare, organizare şi amenajare a teritoriului este obligatorie pentru toŃi deŃinătorii, indiferent
cu ce titlu.
Legea fondului funciar nr.18/1991 precizează că protecŃia şi ameliorarea solului se realizează
prin lucrări de prevenire şi de combatere a proceselor de degradare şi poluare provocate de
fenomene naturale sau cauzate de activităŃi economice şi sociale; de asemenea, că statul sprijină
realizarea lucrărilor de protecŃie şi ameliorare a solului, suportând parŃial sau total cheltuielile în
limita alocaŃiei bugetare aprobate. În acest scop, legiuitorul a elaborat mai multe reglementări
parŃiale, cum sunt: Legea îmbunătăŃirilor funciare nr.84/1996 (înlocuită de Legea nr.138/2004);
H.G. nr.292/1991 privind înfiinŃarea de societăŃi comerciale pe acŃiuni în domeniul
îmbunătăŃirilor funciare; Ordinul nr.65/2000 al ministrului agriculturii şi alimentaŃiei privind
aprobarea Normelor metodologice pentru implementarea modului de organizare a activităŃii de
îmbunătăŃiri funciare (abrogat şi înlocuit de Ordinul nr.372/2001); H.G. nr.1038/1996 privind
organizarea şi funcŃionarea Oficiului NaŃional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie (care a
cunoscut mai multe evenimente legislative, în prezent AgenŃia NaŃională de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară fiind reglementată de H.G. nr. 1210/2004); H.G. nr.612/1997 privind
organizarea, funcŃionarea şi atribuŃiile oficiilor de cadastru agricol şi organizarea teritoriului
agricol (acestea fiind în prezent reglementate prin acelaşi H.G. nr. 1210/2004); Ordinul
nr.44/1998 al ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor privind protecŃia mediului ca
urmare a impactului drum-mediu înconjurător; Ordinul nr.756/1997 al ministrului apelor,
pădurilor şi protecŃiei mediului pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării
mediului ş.a.

53
Din toată această legislaŃie se desprinde preocuparea statului nostru pentru realizarea a două
tipuri de protejări a solului şi terenurilor: una calitativă şi o alta cantitativă.
Prin protecŃia cantitativă a terenurilor agricole, a solului, se urmăreşte folosirea completă a
acestora, păstrarea destinaŃiei lor economice concrete şi evitarea micşorării fondului funciar
respectiv. Pentru aceasta, scoaterea temporară sau definitivă a terenurilor din fondul funciar
agricol; se admite numai în cazurile expres prevăzute de lege şi atunci numai în mod justificat.
Prin protecŃia calitativă a solului se urmăreşte păstrarea potenŃialului productiv al solului,
prevenirea şi înlăturarea degradării calităŃii fizico-chimice şi biologice, precum şi îmbunătăŃirea
calităŃii acestuia.
Atât prin protecŃia cantitativă, cât şi prin cea calitativă se urmăreşte pe de o parte menŃinerea
şi, dacă este posibil, sporirea suprafeŃelor terenurilor respective, iar pe de altă parte, conservarea
solurilor, prevenirea şi combaterea eroziunii acestora, refacerea economică şi sporirea capacităŃii
de producŃie a solurilor prin lucrări de îmbunătăŃiri funciare şi de organizare a teritoriului.
Pe plan internaŃional, un rol important în perfecŃionarea legislaŃiei privind protecŃia solului l-a
avut ConferinŃa de la Rio de Janeiro (iunie 1992), unde, a fost adoptat un text prin care se solicita
Adunării Generale a ONU să stabilească un comitet interguvernamental de negociere a
ConvenŃiei privind lupta contra deşertificării (CIND), ceea ce s-a şi făcut în cadrul celei de-a 42
sesiuni a forumului mondial, din 1992, iar peste doi ani tratatul era semnat în capitala FranŃei.
ConvenŃia cuprinde un preambul (cu 25 de puncte), 40 de articole şi patru anexe referitoare la
Africa, Asia, America Latină şi Caraibe, Mediterana de Nord.
In documente se precizează că deşertificarea şi seceta constituie o problemă mondială întrucât
afectează toate regiunile lumii. Prima este cauzată de interacŃiunile complexe dintre factorii
fizici, biologici, politici, sociali, culturali şi economici. În soluŃionarea sa guvernele joacă un rol
crucial, iar organizaŃiile neguvernamentale, unul special. În înŃelesul documentului, „termenul de
deşertificare desemnează degradarea terenurilor în zonele aride, semiaride şi subumede,
secetoase, în urma a diverşi factori, printre care variaŃiile climatice şi activităŃile umane”.
Obiectivul convenŃiei este acela „de a lupta contra deşertificării şi de a atenua efectele secetei în
Ńările grav afectate de secetă şi/sau deşertificarea, în special în Africa...”. Pentru atingerea sa se
preconizează aplicarea de strategii integrate pe termen lung, axate simultan, în zonele afectate,
ameliorarea productivităŃii terenurilor, precum şi pe readucerea în starea anterioară, conservarea
şi gestionarea durabilă a resurselor de sol şi apă. Ca principii de urmărit sunt prevăzute:
participarea populaŃiilor şi colectivităŃilor locale, îmbunătăŃirea cooperării şi coordonarea
regională şi internaŃională într-un spirit de parteneriat, cooperarea între puterile publice,

54
colectivităŃi, ONG şi exploatanŃii terenurilor, luarea în considerare a nevoilor Ńărilor în curs de
dezvoltare.
Drept obligaŃii ale statelor-părŃi sunt prevăzute, printre altele, aceea de a încheia acorduri
bilaterale şi multilaterale şi de a acorda prioritate Ńărilor mai sărace, iar apoi se stipulează
categoriile de obligaŃii asumate pe categorii de Ńări: cele afectate (care se angajează să acorde
prioritate luptei contra deşertificării, să stabilească strategii adecvate în cadrul politicilor de
dezvoltare durabilă, să dezvolte legislaŃia pertinentă). Statele-părŃi dezvoltate, care se angajează
să ajute acŃiunile, să furnizeze resurse financiare importante, să favorizeze accesul Ńărilor afectate
la tehnologie etc.
Ca instituŃii de aplicare a convenŃiei sunt prevăzute: o conferinŃă a părŃilor, un secretariat
permanent cu sediul la Bonn, un comitet pentru ştiinŃă şi tehnologie, ca organ subsidiar care să
furnizeze informaŃii şi să formuleze avize, şi, în sfârşit, „o reŃea de instituŃii, de organisme şi de
organe existente”. Mecanismul financiar de luptă contra deşertificării funcŃionează în cadrul
fondului internaŃional de dezvoltare agricolă.
În ce priveşte protecŃia solului în context comunitar, evidenŃiem cel de-al şaselea Program
comunitar de acŃiune pentru mediu al Comisiei Europene care a formulat intenŃia de a se elabora
o strategie în favoarea protecŃiei solurilor axată pe prevenirea eroziunii, a deteriorării,
contaminării şi deşertificării. Pentru lansarea procesului, comisia a publicat în aprilie 2002 un
comunicat intitulat „Către o strategie tematică pentru protecŃia solurilor”, în care a enumerat
acŃiunile întreprinse în scopul de a asigura o protecŃie optimală a solurilor în viitor. Un prim
obiectiv era exploatarea în materia protecŃiei apei şi aerului, care poate avea un impact pozitiv şi
în privinŃa conservării solurilor, precum şi aplicarea codurilor de bună practică agricolă sau a
măsurilor agroecologice.
În acelaşi timp, propunerea de directivă privind deşeurile miniere şi compostajul, precum şi
revizuirea Directivei privind nămolurile de epurare ar avea repercusiuni benefice asupra
politicilor în domeniu, în măsura în care vor permite o mai bună reglementare a gestiunii
deşeurilor pe sol.
Comisia va acŃiona şi pentru elaborarea unei hărŃi complete a contaminării solurilor în cadrul
Uniunii Europene, în scopul de a identifica şi a implementa cele mai bune practici şi metode de
reabilitare disponibile în domeniu. AgenŃia Europeană pentru Mediu estimează între 300.000 şi
1,5 milioane de situri contaminate în Europa.

55
4.3. AtribuŃiile statului şi deŃinătorilor de terenuri pentru protejarea solului
Statul român, deşi se retrage treptat din economia Ńării îşi păstrează numeroase atribuŃii în
stabilirea şi traducerea în viaŃă a politicii de protecŃie a solului, el fiind abilitat să stabilească
cadrul legislativ al întregii activităŃi de protecŃie a lui , acŃionând în mod consecvent şi riguros.
În această activitate, însă, statul atrage, pe diferite căi, pe toŃi deŃinătorii de terenuri (agricole,
silvice etc.), asigurând astfel respectarea obligaŃiilor legale de către aceştia în domeniu.
Un rol important îl au organele de stat în asigurarea folosirii solului şi terenurilor potrivit
destinaŃiei economice stabilite prin legi. Numai în anumite condiŃii, precizate în normele juridice,
terenurile, mai ales cele agricole şi silvice pot fi folosite, temporar sau definitiv, în alte scopuri
decât asigurarea producŃiei în cele două domenii.
De exemplu, amplasarea construcŃiilor de orice fel pe terenurile agricole din extravilan de
clasa I şi a II-a de calitate, pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătăŃiri funciare, precum şi pe
cele plantate cu vii şi livezi, parcuri naŃionale, rezervaŃii, monumente, ansambluri arheologice şi
istorice este interzisă. De la această interdicŃie, se exceptează construcŃiile care servesc
activităŃilor agricole, cu destinaŃie militară, căile ferate, şoselele de importanŃă deosebită, liniile
electrice de înaltă tensiune, forarea şi echiparea sondelor, lucrările aferente exploatării ŃiŃeiului şi
gazului, conductele magistrale de transport gaze sau petrol, lucrările de gospodărire a apelor şi
realizarea de surse de apă.
Scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor din extravilan, de clasa I şi a II-a de
calitate, a celor amenajate cu lucrări de îmbunătăŃiri funciare, precum şi a celor plantate cu vii şi
livezi, prin extinderea intravilanului localităŃilor, se face la propunerea consiliilor locale, prin
hotărâre a Guvernului, cu avizul Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor. Această
operaŃiune se face cu plata, de către persoanele solicitante, a taxelor stabilite de lege; se
exceptează de la taxe terenurile scoase definitiv din circuitul agricol şi silvic pentru construcŃii
care deservesc activităŃile agricole şi silvice, lucrările de îmbunătăŃiri funciare, regularizări
agricole şi silvice, lucrările de îmbunătăŃiri funciare, regularizarea cursurilor de ape, realizarea de
surse de apă potabilă şi obiective meteorologice , ca şi perimetrele agricole din satele sau
cătunele demolate, aflate în curs de reconstrucŃie.
În cazul în care este vorba de scoaterea temporară din producŃia agricolă şi silvică a acestora,
titularul aprobării este obligat să depună o garanŃie în bani egală cu taxa prevăzută pentru
scoaterea definitivă a terenurilor din circuitul agricol sau silvic, într-un cont special al Fondului
de ameliorare a fondului funciar. După îndeplinirea obligaŃiilor prevăzute cu privire la redarea
terenurilor, la confirmarea organelor judeŃene agricole sau silvice şi a proprietarului terenului,

56
titularul va primi garanŃia depusă şi dobânda bancară. În situaŃia în care titularul aprobării nu
execută într-un termen şi la calitatea stabilită de organul agricol sau silvic a obligaŃiilor
prevăzute, întreaga garanŃie rămâne în Fondul de ameliorare a fondului funciar.
Folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole în alte scopuri decât producŃia
agricolă, o aprobă organele de stat, astfel: a) organele agricole judeŃene, prin oficiul de cadastru
agricol şi organizarea teritoriului agricol judeŃean sau al Municipiului Bucureşti, pentru terenurile
agricole de până la 1 ha; aprobarea pentru orice extindere a acestei suprafeŃe de teren se dă de
către Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor; b) Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi
Pădurilor, pentru terenurile agricole în suprafaŃă de până la 100 ha; c) Guvernul, pentru terenurile
agricole a căror suprafaŃă depăşeşte 100 ha.
Folosirea definitivă sau temporară a terenurilor forestiere în alte scopuri decât silvice se
aprobă de organul silvic judeŃean, până la 1 ha, de Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi
Pădurilor, pentru terenurile în suprafaŃă de până la 100 ha, şi de Guvern, pentru cele ce depăşesc
această suprafaŃă. Aceste aprobări se condiŃionează de acordul prealabil al deŃinătorilor de
terenuri. Refuzul nejustificat al acestora va putea fi soluŃionat de instanŃa de judecată, hotărârea
ei înlocuind consimŃământul celor în cauză.
În art.97 din Legea fondului funciar nr.18/1991 se stabileşte că, la aprobarea de către Guvern
se va prezenta în mod obligatoriu şi avizul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale pentru terenurile agricole şi silvice şi al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor,
pentru terenurile cu ape şi, dacă este cazul, al Ministerului Culturii, pentru ocrotirea
monumentelor.
Conform cu art.100 din Legea fondului funciar, titularii obiectivelor de investiŃii sau de
producŃii amplasate pe terenuri agricole şi forestiere sunt obligaŃi să ia măsuri prealabile pentru
decopertarea stratului de sol fertil de pe suprafeŃele amplasamentelor aprobate, pe care să-l
depoziteze şi să-l niveleze pe terenuri neproductive sau slab productive , indicate de organele
agricole sau silvice, în vederea punerii în valoare sau a ameliorării acestora. Această depozitare
se poate face numai cu acordul proprietarilor terenurilor, care nu pot fi obligaŃi la nici o plată
pentru sporul de valoare astfel obŃinut şi nici nu pot pretinde despăgubiri pentru perioada de
nefolosire a terenului.
Dacă se întâmplă ca titularii de investiŃii sau de producŃie să deŃină terenuri pe care nu le
folosesc în procesul de producŃie (cum sunt cele rămase în urma excavării de materii prime -
cărbune, caolin, argilă, pietriş, de la sondele abandonate şi altele asemenea) ei sunt obligaŃi prin
lege să ia , în termen de cel mult doi ani, măsurile necesare de amenajare şi de nivelare, dându-le
o folosinŃă agricolă, iar dacă aceasta nu este posibilă, o folosinŃă piscicolă sau silvică. Executarea

57
acestor lucrări se face de unităŃile specializate, din fondurile prevăzute în acest scop de
beneficiari. Celor care nu se conformează acestor dispoziŃii legale nu li se va mai aproba
scoaterea din producŃia agricolă sau silvică a altor terenuri.
Această măsură de protecŃie a terenurilor agricole priveşte ocuparea unor astfel de terenuri
pentru liniile de telecomunicaŃii şi cele de transport şi distribuire a energiei electrice, conductele
de transport pentru alimentare cu apă, canalizare, produse petroliere, gaze, precum şi alte
instalaŃii similare, care trebuie grupate şi amplasate de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor
de comunicaŃii – şosele, căi ferate, a digurilor, canalelor de irigaŃii şi de desecări şi a altor limite
obligate din teritoriu, în aşa fel încât să nu se stânjenească execuŃia lucrărilor agricole. Aprobarea
ocupării terenurilor în astfel de cazuri se dă de către oficiul de cadastru agricol şi organizarea
teritoriului agricol, judeŃean sau al Municipiului Bucureşti, după caz, indiferent de mărimea
suprafeŃei necesare, pe baza acordului deŃinătorilor şi cu plata despăgubirilor convenite.
Uneori este nevoie să se ocupe temporar unele terenuri necesare remedierii deranjamentelor
în caz de avarii şi executării unor lucrări de întreŃinere la obiectivele la care ne-am referit mai
sus, care au caracter de urgenŃă, şi până la 30 de zile. În acest scop, este necesar acordul prealabil
al deŃinătorilor de terenuri sau, în caz de refuz, aprobarea prefecturii judeŃului sau a Primăriei
Municipiului Bucureşti; în toate cazurile, deŃinătorii de terenuri au dreptul la despăgubire pentru
daunele cauzate.
Un rol important în protejarea solului şi a terenurilor îl au deŃinătorii acestora, indiferent de
titlul pe baza căruia le deŃin. ObligaŃiile lor în aceste situaŃii, sunt:
• să prevină, pe baza reglementarilor în domeniu, deteriorarea calităŃii solurilor ;
• să asigure la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcŃiune a obiectivelor de
orice fel, ca şi la schimbarea destinaŃiei terenurilor, condiŃiile prevăzute în acord şi în autorizaŃia
de mediu ;
• să pună la dispoziŃie terenurile din perimetru de ameliorare în vederea aplicării măsurilor
şi lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare, păstrând dreptul de proprietate ;
• deŃinătorii, cu orice titlu, a pădurilor, vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier şi
pajiştilor sunt obligaŃi să menŃină suprafaŃa împădurită a vegetaŃiei forestiere din afara fondului
forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea
acestora, cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege ;
• aceştia mai sunt obligaŃi să respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafeŃelor
exploatate, stabilit de autoritatea centrală pentru silvicultura, în acord cu condiŃiile de utilizare
durabilă a pădurilor.

58
La fel şi arendaşul, în afara obligaŃiilor ce-i revin ca deŃinător de teren agricol, acesta este
obligat să folosească terenurile arendate ca un bun proprietar, menŃinând potenŃialul productiv al
acestora.
DeŃinătorii terenurilor trebuie să înŃeleagă că îndeplinire de către ei a îndatoririlor enumerate
constituie prima şi principala expresie a regimului juridic de protecŃie şi conservare a calităŃii
solului în ansamblu.

4.4. ObligaŃiile juridice ale organelor de specialitate pentru protecŃia solului si


terenurilor
AtribuŃiile acestora sunt stabilite de lege. Astfel, organul administraŃiei publice centrale de
specialitate, care aplică politica Guvernului în domeniul agriculturii este Ministerul Agriculturii,
AlimentaŃiei şi Pădurilor. Acesta, pentru a-şi îndeplinii rolul său privind protecŃia solului are,
printre altele, următoarele atribuŃii:
- asigură, în domeniile sale de activitate, aplicarea programului Guvernului şi implementare
politicilor guvernamentale, cu respectare limitelor de autoritate;
- elaborează strategii şi politici specifice în acest sens;
- fundamentează şi elaborează programe privind protecŃia solului;
- supraveghează utilizarea, potrivit legii, a fondului funciar de către toŃi deŃinătorii de
terenuri cu destinaŃie agricolă sau silvică, indiferent de forma de proprietate;
- avizează documentaŃiile privind scoaterea din producŃie a terenurilor agricole şi silvice,
efectuarea de schimburi de terenuri şi schimbarea categoriei de folosinŃă, potrivit legii;
- coordonează executarea lucrărilor de geodezie, topografie, fotogrammetrie, cartografie, în
domeniul de specialitate, precum şi introducerea şi întreŃinerea cadastrului agricol şi silvic şi
asigură proiectare şi aplicarea în teren a teritoriului agricol şi silvic;
- coordonează programul privind realizarea lucrărilor de îmbunătăŃiri funciare;
- desfăşoară activităŃi de control privind respectarea legislaŃiei în domeniu, colaborând cu
celelalte organe de control abilitate.
Conform cu reglementările cuprinse în Legea protecŃiei mediului nr.137/1995, autoritatea
centrală pentru protecŃia mediului, cu consultarea ministerelor competente stabileşte:
- sistemul de monitorizare a calităŃii solului în scopul cunoaşterii stării actuale şi a
tendinŃelor de evoluŃie a acestuia;
- reglementările privind protecŃia calităŃii solului;

59
- procedura de autorizare privind probleme de protecŃiea mediului, cuprinse în planurile de
amenajare a teritoriului, amenajarea torenŃilor pentru întocmirea amenajamentelor silvice,
combaterea eroziunii solurilor;
- reglementările privind refacerea cadrului natural în zonele în care solul a fost afectat de
fenomene naturale sau de activităŃi cu impact negativ asupra mediului.
Autoritatea centrală pentru agricultură şi silvicultură are următoarele atribuŃii:
- elaborează reglementări privind standardele de calitate a solurilor în scopul ameliorării
lor;
- Ńine evidenŃa terenurilor devenite improprii pentru producŃia agricolă şi oferă, la
solicitarea deŃinătorilor, asistenŃa tehnică de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea
folosinŃei acestora;
- îndrumă şi exercită controlul tehnic de specialitate pentru lucrările de îmbunătăŃiri
funciare şi de ameliorare;
- îndrumă şi oferă asistenŃă tehnică la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai
adecvate tehnici şi tehnologii de gospodărire şi ameliorare a solurilor.
AutorităŃile pentru protecŃia mediului, precum şi alte autorităŃi ale administraŃiei publice
competente, mai au sarcina de a organiza şi exercita controlul asupra respectării legislaŃiei
privind protecŃia, conservarea, ameliorarea şi folosirea judicioasă a solurilor şi terenurilor.
Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, cu consultarea ministerelor competente,
stabileşte: sistemul de monitorizare a calităŃii solului în scopul cunoaşterii stării actuale şi a
tendinŃelor de evoluŃie a acestuia; reglementările privind protecŃia calităŃii solului, a
ecosistemelor terestre şi a biodiversităŃii; procedura de autorizare privind probleme de protecŃie a
mediului cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torenŃilor pentru
întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje, de studii şi
prospecŃiuni geologice şi hidrologice, precum şi pentru activităŃile miniere de extracŃie;
reglementările pentru refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele
terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activităŃi cu impact negativ asupra mediului.
Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,
împreună cu Academia de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Siseşti” iau măsuri pentru
dezvoltarea sistemului naŃional de supraveghere, evaluare, prognoză şi avertizare cu privire la
starea calităŃii solurilor agricole şi silvice, pe baza unui sistem informaŃional, cu asigurarea unei
bănci de date la nivelul Ńării şi al judeŃului şi propun măsuri pentru protecŃia şi ameliorarea
terenurilor.

60
Instrumentul tehnico-juridic cel mai energic pentru intervenŃia organelor de specialitate în
vederea protejării solului şi terenurilor îl constituie instituirea „perimetrului de ameliorare”.
Aceste tipuri de terenuri se stabilesc cu acordul comun al Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei
şi Pădurilor şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, pe baza propunerilor înaintate de
comune, oraşe şi municipii. DocumentaŃiile se avizează de organele agricole şi silvice şi de
protecŃie a mediului şi se înaintează Ministerului Agriculturii care, împreună cu ministerele şi
departamentele interesate, stabilesc programele de finanŃare, proiectare şi execuŃie.
DeŃinătorii sunt obligaŃi să pună la dispoziŃie terenurile din perimetrul de ameliorare în
vederea aplicării măsurilor şi lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare, păstrând dreptul de
proprietate asupra lor. Includerea de către primării a unui anumit teren în categoria menŃionată
mai sus, se poate face numai cu acordul proprietarului. Dacă proprietarul nu este de acord,
primăria face propuneri motivate prefecturii, care decide.
Dacă prefectul decide includerea terenului în perimetrul de ameliorare, consiliul local este
obligat să-i atribuie în folosinŃă titularului terenului în cauză, o suprafaŃă de teren
corespunzătoare, pe toată durata realizării lucrărilor de ameliorare
În caz că nu există în localitatea respectivă un alt teren asemănător pentru rezolvarea situaŃiei
prevăzute mai sus, iar proprietarul nu este de acord să primească alt teren la distanŃă mai mare, se
aplică procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică, prevăzută de Legea nr.33/1994.
Ordinul emis de prefect poate fi contestat în faŃa instanŃelor de contencios administrativ, potrivit
Legii nr.554/2004.
Pentru realizarea lucrărilor de protecŃie şi ameliorare a solului statul suportă parŃial sau total
cheltuielile în limita alocaŃiilor bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare elaborate de
unităŃile de cercetare şi proiectare, însuşite de organele agricole de specialitate judeŃene şi
aprobate de către Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor. Fondurile necesare pentru
cercetarea, proiectarea şi executarea lucrărilor prevăzute în proiectele de amenajare şi punere în
valoare a terenurilor degradate şi poluate, cuprinse în perimetru, se asigură, în funcŃie de
specificul lucrărilor din Fondul de ameliorare a fondului funciar şi prin alocaŃii bugetare Aceste
fonduri pot fi sporite prin participarea comunelor, oraşelor şi judeŃelor, precum şi prin contribuŃia
în bani sau în muncă a tuturor celor interesaŃi.
Terenurile degradate şi poluate, incluse în perimetrul de ameliorare sunt scutite de taxe şi
impozite către stat, judeŃ sau comună pe timpul cât durează ameliorarea lor. DeŃinătorii de
terenuri degradate, chiar dacă nu sunt cuprinse într-un perimetru de ameliorare, care, în mod
individual sau asociaŃi, vor să facă din proprie iniŃiativă înierbări, împăduriri sau alte lucrări de
ameliorare a terenurilor beneficiază din partea statului, gratuit, de materialul necesar. Cei care au

61
primit asemenea materiale şi nu le-au întrebuinŃat în vederea scopului pentru care le-au cerut,
sunt obligaŃi să plătească contravaloarea lor.

4.5. Organizarea şi amenajarea teritoriului agricol


O problemă distinctă a legislaŃiei în domeniu o constituie organizarea şi amenajarea
teritoriului agricol, prin care se urmăreşte crearea condiŃiilor pentru mai buna folosire a
terenurilor în scopul producŃiei agricole. Aceste lucrări se execută pe baza unor studii şi proiecte
iniŃiate la cererea proprietarilor.
Prin organizarea şi amenajarea teritoriului agricol se rezolvă următoarele probleme:
a) corelarea dezvoltării din zonă cu celelalte activităŃi economice şi sociale, stabilind măsuri
care să conducă la creşterea producŃiei agricole şi la exploatarea în ansamblu a teritoriului;
b) gruparea terenurilor pe proprietari şi destinaŃii în concordanŃă cu structurile de proprietate
şi cu formele de cultivare a pământului, rezultate în urma asocierilor, stabilirea perimetrelor
fiecărei proprietăŃi, comasând terenurile dispersate şi rectificând hotarele neraŃional amplasate;
c) elaborarea de studii şi proiecte de organizare şi amenajare a exploatărilor agricole;
d) stabilirea reŃelei drumurilor agricole ca o completare a reŃelei de drumuri de interes
general, integrate în organizarea şi amenajarea de ansamblu a teritoriului, în scopul efectuării
transportului producŃiei şi accesului maşinilor agricole necesare procesului de producŃie.
Studiile şi proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului agricol se elaborează de
unităŃile de studii, proiectare şi cercetare de specialitate, centrale sau judeŃene şi se supun
discuŃiei proprietarilor de terenuri din zona interesată. În cazul adoptării lor cu majoritatea
voturilor proprietarilor care deŃin cel puŃin 2/3 din suprafaŃă şi aprobării de către organele
agricole judeŃene, aplicarea măsurilor şi lucrărilor prevăzute devin obligatorii pentru toŃi
proprietarii.
ProtecŃia şi ameliorarea solului se realizează şi prin lucrări de prevenire şi combatere a
proceselor de degradare şi poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate prin
activităŃi economico-sociale. Lucrările necesare pentru astfel de situaŃii se stabilesc pe bază de
studii şi proiecte şi se execută de către deŃinătorii terenurilor sau prin grija acestora, de către
unităŃile specializate în execuŃia unor asemenea lucrări.
Statul sprijină realizarea lucrărilor de protecŃie şi ameliorare a solului, suportând parŃial sau
total cheltuielile, în limita alocaŃiilor bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare
elaborate de unităŃile de cercetare şi proiectare, însuşite de organele agricole de specialitate
judeŃene şi aprobate de către Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor.

62
Potrivit art.80 din Legea fondului funciar, pentru realizarea coordonată a lucrărilor de interes
comun, potrivit cu nevoile agriculturii, silviculturii, gospodăririi apelor, căilor de comunicaŃii,
aşezărilor umane sau altor obiective economice şi sociale, documentaŃiile tehnico-economice şi
ecologice se vor elabora în comun de părŃile interesate. Prin documentaŃii se vor stabili
contribuŃia părŃilor interesate şi ordinea de execuŃie a lucrărilor.
Constatăm că, organizarea şi amenajarea teritoriului agricol are ca principal scop mărirea
productivităŃii pământului. In acest sens, trebuie să apelăm la exemple din agricultura mondială.
De la începuturile agriculturii şi până prin 1950, producŃia de hrană a planetei a proveni aproape
în întregime din extinderea suprafeŃei cultivate. Mărirea productivităŃii pământului a fost
neglijabilă, aproape imperceptibilă de la o generaŃie la alta. Apoi, pe măsură ce întinderile
agricole ajungeau la limită, lumea a început mărirea sistematică a productivităŃii pământului.
Astfel, între 1950 şi 2000, productivitatea suprafeŃelor cultivate cu cereale a crescut cu 160%.
Această extraordinară creştere a productivităŃii, combinată cu modesta extindere a suprafeŃei
cultivate, a permis să se tripleze recolta de cereale în ultima jumătate de secol.
Triplarea producŃiei mondiale de cereale din ultima jumătate de secol a avut în centru
varietăŃile de mare productivitate, soiuri de grâu şi de orez pitice dezvoltate iniŃial în Japonia şi
porumb hibrid în Statele Unite. În condiŃii favorabile, aceste varietăŃi pot da recolte de două , trei
sau chiar patru ori mai mari decât soiurile tradiŃionale.
La realizarea potenŃialului genetic al noilor varietăŃi de mare productivitate a contribuit şi
amenajările pentru irigaŃii ale terenurilor agricole care au fost extinse de la 94 de milioane de
hectare în 1950 la 272 milioane în 2000, mărind la 4o% partea din recolta mondială de cereale
cultivată pe terenuri irigate. În prezent, extinderea suprafeŃelor irigate se încetineşte, multe Ńări
pierzându-şi apa de irigaŃii din cauza epuizării aciferelor şi a devierii ei de către oraşe.
O dată cu răspândirea varietăŃilor de înaltă productivitate şi a extinderii suprafeŃelor irigate,
utilizarea îngrăşămintelor a săltat de la 14 milioane tone în 1950 la 137 tone în 2000- o creştere
de zece ori a recoltelor. În timp ce irigaŃiile au eliminat condiŃionarea recoltelor de către
umiditate, îngrăşămintele au eliminat constrângerile impuse de nutrienŃi. Apoi diminuarea
veniturilor a făcut ca utilizarea îngrăşămintelor să scadă pronunŃat. În Statele Unite, Europa
Apuseană şi Japonia, gradul de utilizare nu a mai crescut de peste un deceniu. În cea mai mare
parte a lumii, aplicarea mai multor îngrăşăminte are acum prea puŃin efect asupra recoltelor.
Deci, prin amenajare, trebuie regândită productivitatea pământului. Aceasta, pentru că după
ce a crescut de la 1,1 tone /ha în 1950 la 2,8 tone în 2002, recolta mondială de cereale a atins un
nivel unde a devenit mai dificil să se susŃină în continuare o creştere rapidă.

63
Ritmul de creştere a recoltelor de cereale se va încetini probabil şi mai mult în acest deceniu.
Pe lângă faptul că resursele tehnologice se apropie de limită, agricultorii trebuie să facă faŃă lipsei
apei pentru irigaŃii, iar întreaga lume se confruntă acum cu perspectiva unor temperaturi record-
toate la un loc putând face dificilă creşterea în continuare a productivităŃii pământului.
Deşi mărirea recoltelor se încetineşte, mai există încă multe oportunităŃi, dar în majoritatea
situaŃiilor potenŃialul este modest. De aceea, acolo unde utilizarea îngrăşămintelor este
restricŃionată de ariditate şi de costurile de transport, plantarea simultană de cereale şi arbori
leguminoşi se arată promiŃătoare. Leguminoasele cresc mai încet, permiŃând cerealelor să se
coacă şi să fie recoltate. Ele ajung la o anumită înălŃime, iar frunzele căzute oferă azotul şi
materia organică de care solurile au o nevoie disperată. Lemnul poate fi apoi tăiat şi folosit drept
combustibil. Această tehnologie simplă, adaptată nevoilor locale, permite adesea agricultorului
să-şi dubleze recoltele de cereale în câŃiva ani, pe măsură ce se îmbunătăŃeşte fertilitatea solului.
Dimensiunea provocării care ne stă în faŃă este neîndoielnică. Ea ne va forŃa să ne gândim, pe
de o parte să limităm creşterea cererii, iar pe de altă parte să folosim mai eficient recolta
existentă. În ce priveşte cererea, realizarea unei balanŃe acceptabile între hrana populaŃiei
Globului cât mai aproape posibil de şapte miliarde şi de reducerea consumului nesănătos.
Trebuie, de asemenea, să avem o viziune mai largă asupra productivităŃii pământului, luând în
considerare nu doar recoltele individuale, ci şi cum să mărim numărul recoltelor prin amenajarea
terenului agricol şi cum să le utilizăm mai eficient.

4.6. SancŃionarea juridică pentru încălcarea normelor privind protecŃia solului şi a


terenurilor; răspunderea contravenŃională, penală şi civilă
Conform prevederilor art.82 din Legea protecŃiei mediului nr.137/1995, republicată,
încălcarea prevederilor acestei legi atrage răspunderea civilă, contravenŃională sau penală, după
caz. Aceleaşi forme ale răspunderii sunt stabilite şi în art.106 din Legea fondului funciar
nr.18/1991 pentru încălcarea prevederilor acesteia , precum şi art.95 din Codul silvic, la care se
mai adaugă şi răspunderea disciplinară şi cea materială pentru situaŃiile în care în raportul juridic
de răspundere este implicat un angajat silvic. Se mai impune precizarea că, în Codul silvic, este
reglementată doar răspunderea pentru faptele considerate infracŃiuni, stabilirea şi sancŃionarea
contravenŃiilor silvice fiind reglementate prin lege specială.
Persoanele care răspund pentru poluarea solului pot fi participanŃii la raporturile juridice
respective, care încalcă normele dreptului mediului. Normele legale privind protecŃia terenurilor
agricole pot fi încălcate de trei categorii de persoane: autorităŃile publice sau funcŃionarii publici;

64
deŃinătorii de terenuri agricole sau silvice; alte persoane fizice sau juridice care poluează solul, în
general încalcă normele legale respective.
Cea mai frecvent întâlnită abatere de la normele dreptului mediului privitoare la protecŃia
solului este contravenŃia. Faptele contravenŃionale pot fi relativ uşor identificate, fiind enumerate
în diferite acte normative, înainte de toate în Legea fondului funciar şi Legea protecŃiei mediului.
În schimb, întinderea sancŃiunii pecuniare este mai greu şi chiar inutil de reŃinut, aceasta
schimbându-se anual, în funcŃie de devalorizarea leului. Având în vedere aceste dificultăŃi, în
art.83 pct.4 din Legea protecŃiei mediului, republicată, s-a stabilit: „Cuantumul amenzilor se
actualizează anual prin hotărâre a Guvernului”.
Constituie contravenŃii la normele privind evidenŃa, protecŃia, folosirea şi ameliorarea
terenurilor agricole sau silvice următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiŃii,
încât, potrivit legii penale, constituie infracŃiuni:
- efectuarea de schimburi de terenuri şi schimbarea categoriei de folosinŃă a terenurilor de
la superioară la inferioară, precum şi folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole şi
silvice în alte scopuri decât pentru producŃia agricolă şi silvică;
- nedeclararea la organele judeŃene de cadastru funciar de către posesori, în termen de 30 de
zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri şi schimbării categoriei de folosinŃă a acestora,
precum şi a datelor cu privire la mărimea suprafeŃelor şi categoria de folosinŃă a lor;
- neluarea măsurilor de către posesorii de terenuri şi de către persoane autorizate, pentru
păstrarea în bune condiŃii a bornelor geodezice, topografice, a reperelor metalice de nivelment, a
piramidelor şi balizelor de semnalizare a punctelor geodezice, precum şi degradarea şi
distrugerea lor din culpă;
- nedecopertarea de către beneficiarii de investiŃii a stratului fertil de sol, înainte de
executarea lucrărilor de amplasament a unor obiective, şi nedepozitarea acestui strat pe
suprafeŃele stabilite de organele agricole, precum şi neluarea măsurilor de amenajare şi nivelare a
terenurilor rămase în urma excavării de cărbune, caolin, argilă, pietriş, sonde abandonate şi altele
asemenea;
- amplasarea obiectivelor de orice fel, cu excepŃia celor admise de lege, pe terenurile situate
în extravilan, fără avizele şi aprobările prevăzute de lege;
- ocuparea şi folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din producŃia
agricolă, înainte de a fi delimitate, bornate şi predate;
- degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale şi deşeuri de pietriş,
moloz, nisip, prefabricate, construcŃii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie şi altele
asemenea;

65
- neluarea unor măsuri corespunzătoare de către persoane fizice sau juridice pentru evitarea
afectării terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de producŃie şi prin
scurgeri de orice fel.
Mai sunt contravenŃii în domeniul protecŃiei solului potrivit reglementărilor cuprinse în Legea
protecŃiei mediului, neasigurarea la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcŃiune a
obiectivelor de orice fel , ca şi schimbarea destinaŃiei terenurilor, a condiŃiilor prevăzute în acord
şi în autorizaŃia de mediu, reducerea suprafeŃelor împădurite a vegetaŃiei forestiere din afara
fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, cu excepŃia cazurilor
prevăzute în lege ş.a.
Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor se fac de către specialiştii împuterniciŃi în
acest scop de Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor şi autoritatea publică centrală
pentru protecŃia mediului, împuterniciŃii prefectului şi specialiştii împuterniciŃi de directorul
general al direcŃiei generale din cadrul autorităŃii publice centrale pentru agricultură şi de
inspectorul şef al inspectoratului silvic judeŃean, de către primar, inspectorii şi agenŃii de poliŃie,
de personalul împuternicit al administraŃiei publice judeŃene şi locale etc.
În termen de 30 de zile de la data comunicării actului se poate face plângere împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenŃiei şi de aplicare a sancŃiunii. Aceasta se soluŃionează
de către judecătoria competentă.
În măsura în care legea nu dispune altfel, contravenŃiilor amintite li se aplică dispoziŃiile
O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenŃiilor.
Marea majoritate a încălcărilor legislaŃiei privitoare la protecŃia solului este calificată ca fiind
contravenŃie. Unele fapte, cele care au, în principiu, o periculozitate socială mai mare, sunt
considerate de legiuitor ca infracŃiuni şi se pedepsesc în mai mare măsură.
Astfel, constituie infracŃiune şi se pedepseşte, potrivit Codului penal şi Codului de procedură
penală, fapte ca :
- degradarea terenurilor agricole şi silvice, a împrejmuirilor acestora, distrugerea şi
degradarea culturilor agricole, a lucrărilor de îmbunătăŃiri funciare, a bornelor şi semnelor
topografice sau geodezice ori împiedicarea luării măsurilor de conservare a unor astfel de bunuri,
precum şi înlăturarea acestor măsuri; aceste fapte constituie infracŃiuni de distrugere şi se
pedepsesc potrivit Codului penal;
- ocuparea totală sau parŃială a terenurilor de orice fel, înfiinŃarea sau mutarea semnelor de
hotar şi a reperelor de marcare, fără aprobarea primită în condiŃiile legii, sau refuzul de a elibera
terenul astfel ocupat fără drept; aceste fapte se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani; dacă

66
faptele se săvârşesc prin violenŃă, ameninŃări ori de două sau mai multe persoane, pedeapsa este
de la 2 la 7 ani;
- arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaŃiei ierboase din ariile protejate şi de pe
terenurile supuse refacerilor ecologice este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă;
- provocarea de poluare prin evacuarea, cu bună ştiinŃă, pe sol a unor deşeuri sau substanŃe
periculoase este pedepsită cu aceleaşi sancŃiuni;
- nerespectarea interdicŃiilor în legătură cu utilizarea pe terenuri agricole de pesticide sau
îngrăşăminte chimice, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani ş.a.
Constatarea şi cercetarea infracŃiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală,
conform competenŃei legale.
Atunci când, printr-o contravenŃie sau infracŃiune săvârşite ca urmare a încălcării
reglementărilor referitoare la protecŃia solului se cauzează un prejudiciu patrimonial, în afara
sancŃiunilor contravenŃionale sau pedepselor penale, autorul faptei va mai fi obligat şi la
repararea prejudiciului astfel cauzat.
În privinŃa contravenŃiilor săvârşite în acest domeniu, legea stabileşte că, prin actul de
constatare se dispune şi cu privire la suportarea pagubelor de către cei vinovaŃi şi, după caz,
restabilirea situaŃiei anterioare.
De asemenea, se stabileşte prin lege că evaluarea pagubelor cauzate prin infracŃiuni şi
contravenŃii se face potrivit criteriilor şi cuantumurilor stabilite de autoritatea publică centrală
care răspunde de acest domeniu, aprobate prin lege.
Actul de constatare este acel înscris prin care se constată contravenŃia sau infracŃiunea şi se
aplică sancŃiunea. În ceea ce priveşte referirea din textul citat la „suportarea pagubelor de către
cei vinovaŃi”, aceasta ne trimite la aplicarea regulilor răspunderii civile subiective, adică priveşte
numai pe cei vinovaŃi în cauzarea prejudiciului. Trebuie însă să avem în vedere că, în dreptul
mediului „răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpă”. Prin
urmare, în măsura în care fapta cauzatoare de prejudiciu se săvârşeşte în cadrul raporturilor de
dreptul mediului, se va face abstracŃie de vinovăŃia autorului faptei, adică indiferent dacă este
vinovat sau nu el va suporta pagubele cauzate. Această regulă materializează principiul
„poluatorul plăteşte”, consacrat în legea protecŃiei mediului.
Cele două feluri de răspunderi – cea subiectivă, care este regula relativă în dreptul civil, şi cea
obiectivă, care este regula absolută în dreptul mediului – se exclud pentru aceeaşi faptă.
ContradicŃia în materie dintre legea fondului funciar şi legea protecŃiei mediului privind
această problemă se va putea soluŃiona numai prin adoptarea unei reglementări preconizate de

67
art.89 lit. r) din Legea protecŃiei mediului (dar nerealizate până în prezent) privind răspunderea
pentru prejudiciile aduse mediului; o asemenea reglementare nu va putea contraveni nici
principiului „poluatorul plăteşte”, şi nici reglementărilor exprese din lege, după care
„răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpă”.
Lista subiectelor:
-Notiunile: sol, teren agriicol, teren silvic si factorii ce determina degradarea acestora
-Forme si mijloace juridiice de protectie a solului
-Atributiile statului si detinatorilor de terenuri pentru protejarea solului
-Organizarea si amenajarea teritoriului agricol
-Sanctiuni juridice pentru poluarea solului.

CAPITOLUL 5
PROTECłIA JURIDICĂ A APEI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia apei


Concepte, date si sintagme-cheie: apa, efectele poluarii, reglementari juridice interne si
internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica
Prezentarea cursului:

5.1. Probleme generale în domeniu; clasificarea apelor; factori de poluare a acestora


Din cultura noastră generală cunoaştem că mediul pământesc cuprinde „sferele”: atmosfera,
biosfera şi litosfera. Fiecare dintre acestea poate fi considerată ca un singur rezervor, dar în
legătură şi condiŃionare reciprocă cu celelalte.
Ca resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, apa reprezintă un element
indispensabil pentru întreaga viaŃă a planetei, pentru om şi societate, materia primă pentru
activităŃi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menŃinerea
echilibrului ecologic.
Aproape ¾ din suprafaŃa totală a globului terestru, este acoperită cu apă. SuprafaŃa „hidrică” a
feŃei pământului este de 2,54 ori mai mare decât cea „uscată”. Volumul total al apelor răspândite
pe această uriaşă suprafaŃă este de aproximativ 1.330 milioane km pătraŃi, în timp ce cantitatea
totală de apă de care dispune globul pământesc este evaluată la peste 2.000 milioane km pătraŃi.
Cea mai mare cantitate de apă existentă pe glob (97%) se află în oceane şi mări. Calotele de
gheaŃă ale polilor conŃin, ceva mai mult de 2% din totalul de apă, iar fluviile, râurile, lacurile,
pânzele subterane de apă şi atmosfera, abia 1%, procent infim care constituie în mod obişnuit

68
sursa aprovizionării cu apă a omului. Apa ca şi energia, reprezintă o componentă esenŃială pentru
viaŃa şi îndeletnicirile umane, lipsa ei putând deveni în multe zone ale lumii, un factor de limitare
a creşterii economice.
De-a lungul umanităŃii utilizarea apei a înregistrat o continuă intensificare şi diversificare,
trecâdu-se de la folosirea apei pentru băut, satisfacerea cerinŃelor de igienă şi a celorlalte nevoi
gospodăreşti, a pescuitului, la navigaŃie şi irigaŃii, la utilizarea ei în numeroase procese
tehnologice. Pe de altă parte, creşterea explozivă a populaŃiei, gradul înalt de urbanizare, precum
şi apariŃia unor industrii noi mari consumatoare de apă şi în acelaşi timp producătoare de efecte
adverse asupra apei şi a mediului au determinat apariŃia şi accentuarea fenomenului dublu,
cunoscut sub denumirea de „secătuire şi poluare a apelor”.
Calculele au demonstrat că la fiecare 15 ani, consumul de apă se dublează. Solicitările
crescânde de apă reclamă o nouă abordare a utilizării resurselor de apă dulce de care se dispune
pe glob. Cantitatea de apă necesară unui om variază în funcŃie de mediu în care trăieşte, de
nivelul de trai, de gradul de civilizaŃie etc. În mediul urban, un om foloseşte între 1,3-2,3 m cubi
de apă pe zi. În regiunile puternic industrializate, se consumă anual de câteva sute sau chiar o mie
de ori mai multă apă.
Spre deosebire de celelalte resurse, apa solicitată în cantităŃi apreciabile nu poate fi
transportată la distanŃe mari faŃă de sursă, trebuind să fie disponibilă pe plan local sau regional.
Problema apei este grav complicată de cel puŃin două cauze majore: lipsa completă sau
insuficienŃa lucrărilor care să facă posibilă utilizarea în scopuri sociale şi economice a întregului
stoc de apă al fluviilor, râurilor, lacurilor şi apelor subterane, permiŃând aducerea apei la locul, în
cantitatea şi la timpul necesar; poluarea crescândă a apelor, atât a celor interioare, cât şi a celor
maritime şi oceanice Cu precădere în ultimul secol, două fenomene majore – creşterea
demografică şi boom-ul tehnologic – au făcut din consumul de apă şi poluarea acesteia factorii de
bază ai crizei majore actuale cu multiple implicaŃii. Estimările arată că 70% din apa consumată
pe Glob (incluzând apa derivată din râuri şi cea pompată din subteran) este utilizată pentru
irigaŃii, aproximativ 20%, în industrie, şi numai 10 procente sunt folosite în scopuri casnice.
Urbanizarea, industrializarea şi redirijarea apei spre sectoarele economice mai productive sunt
fenomene care marchează starea actuală a calităŃii acestei resurse şi indică principalii factori de
risc în domeniu. Degradarea şi poluarea intensă a apelor de suprafaŃă şi subterane au adăugat noi
dimensiuni acestei crize planetare.
ConsecinŃa este evidentă; astăzi, o persoană din cinci nu bea apă sigur potabilă, jumătate din
populaŃie este lipsită de condiŃii sanitare satisfăcătoare, şi milioane de persoane mor în fiecare an
de maladii provocate de poluarea apei.

69
Diminuarea şi degradarea resurselor de apă afectează cu precădere Ńările sărace, relaŃiile
internaŃionale, în special cele dintre Nord şi Sud şi chiar conflictele sociale şi militare. Lipsa de
apă traversează graniŃele prin comerŃul internaŃional de cereale, penuria şi calitatea proastă
stimulează tensiunile locale şi regionale, mai ales în cazul resurselor partajate între mai multe
state, mascându-se astfel o altă problemă internaŃională tot mai gravă. Aşa cum remarca
renumitul specialist Lester Brown, pentru unele zone, cum este cazul Africii de Nord, viitoarele
războaie vor fi duse, probabil, mai mult pentru apă decât pentru petrol!
Lumea se expune în prezent unui vast deficit de apă – în mare măsură invizibil, recent din
punct de vedere istoric şi în creştere rapidă. Ziarele relatează despre râuri care nu mai ajung la
mare, lacuri care dispar sau fântâni care seacă. Deficitul global de apă este un produs al triplării
cererii de apă în ultima jumătate de secol şi al răspândirii în lume a puternicelor pompe diesel şi
electrice. Forarea a milioane de puŃuri a făcut ca extragerea apei să depăşească puterea de
refacere a numeroase acvifere. Eşecul guvernelor de a limita pomparea la cantităŃile suportabile
de către acvifere înseamnă că nivelul apei freatice scade acum în zeci de Ńări. Extragerea apei din
subsol literalmente subminează viitorul unor Ńări.
Secarea râurilor şi a fluviilor este mult mai vizibilă. Printre fluviile care nu mai reuşesc să
ajungă la mare în tot timpul sau numai într-o perioadă a anului, se numără Colorado, cel mai
mare fluviu din sud-vestul Statelor Unite; fluviul Galben, leagănul civilizaŃiei chineze; şi Amu
Daria, unul din cele două fluvii care alimentează Marea Aral în Asia Centrală. Alte fluvii majore
care se reduc la o şuviŃă de apă când ajung la mare sunt Nilul, Indusul şi Gangele.
Legătura dintre apă şi hrană este puternică. Necesarul nostru zilnic de apă de băut este de
circa 4 litri pe zi, în timp ce pentru producerea hranei zilnice se consumă cel puŃin 2.000 de litri,
de 500 de ori mai mult. În societăŃile îmbelşugate, unde cerealele se consumă sub forma de
produse animale, consumul de apă ajunge uşor la 4.000 litri pe zi.
În întreaga lume, 70% din cantitatea de apă deviată din râuri sau pompată din subsol este
folosită pentru irigaŃii, 20% este utilizată în industrie, iar 10% pentru consumul casnic. Cererea
de apă crescândă constant în toate trei sectoarele se intensifică. În bătălia pentru apă, agricultura
pierde aproape întotdeauna în favoarea oraşelor şi a industriei.
Epuizarea finală a acviferelor ar putea fi bruscă şi impredictibilă, pur şi simplu fiindcă nu
ştim câtă apă rămâne în multe acvifere. În acest sens, au fost şi fermierii de vină. Ei au folosit
exagerat apa subterană pentru irigaŃii. Marele avantaj al extragerii apei din subsol este că se pot
uda culturile exact atunci când este nevoie, pe când apa de suprafaŃă este distribuită deodată
pentru toată lumea, indiferent că este sau nu momentul potrivit pentru agricultură. În plus apa din

70
subsol este disponibilă în tot timpul anului, inclusiv în sezonul secetos, permiŃând obŃinerea a
două recolte pe an.
Productivitatea ridicată a irigaŃiilor cu apă subterană înseamnă că diminuarea producŃiei de
hrană va fi cu atât mai mare când apa subterană se va epuiza.
Înseamnă că, în curând deficitul de apă se va traduce într-un deficit alimentar. În ce Ńări
pierderea apei de irigaŃii din cauza epuizării acvifere se va traduce într-un declin absolut al
producŃiei de cereale? David Seckles şi colegii săi de la Institutul pentru Managementul Apei
precizează : „Multe din cele mai populate Ńări ale lumii - China, India, Pakistan, Mexic şi aproape
toate statele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord – au acŃionat literalmente fără discernământ
în ultimele două sau trei decenii, epuizându-şi resursele de apă subterană. Pedeapsa pentru
proasta gestionare a acestei preŃioase resurse devine acum scadentă şi putem spune fără exagerare
că rezultatele ar putea fi catastrofale pentru aceste Ńări şi, dată fiind importanŃa lor, pentru
întreaga lume”
În anumite Ńări cerea crescândă de hrană a dus la pomparea excesivă a apei, la epuizarea
acviferelor. Asemenea Ńări şi altele au creat în esenŃă o economie alimentară de tipul „balon de
săpun”, în care producŃia de hrană este umflată artificial prin pomparea apei. Dar, la spargerea
„balonului de săpun” alimentar producŃia nu va mai putea reveni la nivelul anterior. Iar dacă
acviferul va seca, va înceta şi pomparea apei. Întrebarea pentru fiecare din aceste Ńări şi pentru
întreaga omenire nu este dacă balonul de săpun va plesni, ci când anume?
Apele se pot clasifica după câteva criterii: al administrării lor, al aşezării, al destinaŃiei
economice, al formei de proprietate etc.
După criteriul administrării, apele pot fi internaŃionale, teritoriale şi naŃionale. Apele
internaŃionale sunt acelea la care statul român este riveran cu alte state, cele care intră sau trec
peste graniŃele Ńării, precum şi cele la care interesele unor state străine au fost recunoscute prin
tratate şi convenŃii internaŃionale. Apele teritoriale - numite şi ape maritime interioare - sunt cele
cuprinse în porŃiunea de la Ńărmul Ńării noastre spre larg, a căror întindere şi delimitare se
stabilesc prin lege. Apele naŃionale sunt fluviile, râurile, pârâurile, canalele şi lacurile navigabile
interioare, precum şi apele fluviale şi râurile de frontieră stabilite prin acte juridice internaŃionale.
În funcŃie de aşezarea lor, se disting ape de suprafaŃă şi ape subterane. Apele de suprafaŃă se
găsesc deasupra solului, fie în mişcare (ape curgătoare), fie rămânând, în principiu, în acelaşi loc
(lacurile). Apele subterane se găsesc la o adâncime oarecare sub pământ, nefiind vizibile la
suprafaŃă.
După destinaŃia lor economică distingem ape de folosinŃă generală, ape destinate industriilor,
ape pentru agricultură şi ape cu destinaŃii speciale. Apele de folosinŃă generală sunt cele utilizate

71
pentru satisfacerea nevoilor populaŃiei (situaŃie în care apa reprezintă obiect de consumaŃie
individuală). Apele destinate industriilor (ape industriale) sunt cele folosite de aceste ramuri
economice pentru realizarea unor produse noi. Apele destinate agriculturii sunt, în special, cele
folosite pentru irigaŃii (când apa reprezintă un obiect al muncii).Apele cu destinaŃii speciale sunt
utilizate pentru navigaŃie, pentru pescuit, pentru producerea energiei electrice etc. (când apa
constituie un mijloc de producŃie).
După criteriul formei de proprietate, legiuitorul distinge în Legea apelor nr.107/1996 ape
aparŃinând domeniului public şi ape aparŃinând domeniului privat.
Apele aparŃinând domeniului public sunt cele de suprafaŃă, împreună cu albiile lor minore,
având lungimi mai mari de 5 km şi bazine hidrografice ce depăşesc suprafaŃa de 10 km pătraŃi;
malurile şi cuvetele lacurilor; apele subterane; apele maritime interioare; faleza şi plaja mării, cu
bogăŃiile lor naturale şi potenŃialul energetic valorificabil; marea teritorială şi fundul apelor
maritime. Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit, printre
altele, din lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naŃional sau judeŃean.
Domeniul privat include apele ce au albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine
hidrografice care nu depăşesc suprafaŃa de 10 km pătraŃi, pe care apele nu curg permanent.
Acestea aparŃin deŃinătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formează sau curg.
Cunoscând diferitele tipuri de apă este mai clară modalitatea de acŃiune a tuturor factorilor
implicaŃi în exploatarea ei pentru a preveni poluarea de orice natură.
ConferinŃa internaŃională privind situaŃia poluării apelor din Europa (Geneva, 1961) a definit
poluarea apei ca fiind: „modificarea, directă sau indirectă, a compoziŃiei sau stării apelor unei
surse oarecare, ca urmare a activităŃilor omului, în aşa măsură încât ele devin mai puŃin adecvate
tuturor sau numai unora din utilizările pe care le pot căpăta în stare naturală”. Ulterior, s-a
completat această definiŃie cu precizări privind folosinŃele afectate şi aspectele extraeconomice,
degradarea peisajului, stânjenirea pescuitului etc. La noi, Legea apelor nr.107/1996, prevede că
poluarea apelor este „alterarea calităŃilor fizice, chimice sau biologice ale acestora, peste o limită
admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate, produsă direct sau
indirect de activităŃile umane, care fac ca apele să devină improprii pentru folosirea normală, în
scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea”.
Poluarea apelor de suprafaŃă o generează: sursele de poluare concentrate sau organizate,
reprezentate de apele uzate orăşeneşti ce se deversează continuu sau ape uzate industriale, cu
descărcarea permanentă sau intermitentă; sursele de poluare neorganizate, dispersate pe suprafaŃa
bazinului hidrografic al cursului de apă, constituite din apele de precipitaŃii care spală teritoriul

72
localităŃilor sau al drumurilor, depozitele de reziduuri, terenurile agricole pe care s-au aplicat
îngrăşăminte sau pesticide.
În cazul apelor subterane, sursele de impurificare, provin în principal, din: amestecarea cu
ape saline, gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrări miniere sau de foraje;
infiltraŃiile de la suprafaŃa solului a tuturor categoriilor de ape care produc impurificarea
dispersată a surselor superficiale; impurificări produse în secŃiune de captare, datorită
nerespectării zonei de protecŃie sanitară sau a condiŃiilor de execuŃie.
Există cel puŃin cinci categorii de poluanŃi: de natură fizică, chimică, biologică, bacteriologică
şi radioactivă, toŃi aceştia rezultând din diferite activităŃi umane.
Principalii agenŃi fizici ce duc la poluarea apelor sunt reprezentaŃi, în mare parte, de
substanŃele radioactive şi de apele termale, proveniŃi din procesele de răcire tehnologică a
diferitelor agregate industriale; sursele de contaminare radioactivă a apelor folosite la uzinele
atomice, deşeurile atomice etc.
Poluarea chimică se produce prin infestarea cu plumb, mercur, azot, hidrocarburi, detergenŃi
şi pesticide. În ultimul timp, se acordă o atenŃie deosebită efectelor negative pe care le au
produsele chimice asupra mediului înconjurător, în general, şi asupra apelor în special.
Din punct de vedere al persistenŃei în apă, există poluanŃi biodegradabili, care pot fi
metabolizaŃi de flora şi fauna acvatică, poluanŃi nebiodegradabili, care se menŃin ca atare în ape,
acumulându-se în timp şi poluanŃi termici ca rezultat al impactului antropic, numărul de poluanŃi
identificaŃi în apă a crescut vertiginos. Astfel, dacă la nivelul anilor 1960-1965, analizele fizico-
chimice se limitau la cca. 50-75 de indicatori, în prezent, pentru o caracterizare numai a poluării
organice se au în vedere cca. 300 de indicatori.
PoluanŃii mediului acvatic au mai fost clasificaŃi şi în funcŃie de efectele şi de geneza
acestora, în: a) compuşii de poluare primară, care se pot degrada chimic sau biologic, în produşi
finali netoxici, se pot transforma în compuşi rezistenŃi; b) compuşi ai poluării secundare, stabili
în apă, rezistenŃi la procesele ulterioare de degradare care pot afecta comportarea altor poluanŃi în
apă, fiind greu de controlat; c) compuşi ai poluării terŃiare, de regulă rezultaŃi din poluarea
primară şi secundară, care se acumulează în ecosisteme sub o formă relativ stabilă, fără
disponibilitate biologică.
În concluzie, se poate spune că o apă poate fi poluată nu numai atunci când pe ea pluteşte
petrol, este colorată neplăcut sau este rău mirositoare, ci şi atunci când, deşi aparent bună, conŃine
substanŃe toxice, chiar dacă într-o cantitate redusă.
Aceasta determină marea grijă a omenirii faŃă de menŃinerea curată a apei, întrucât nu se mai
poate conta pe obŃinerea de noi resurse de apă prin extinderi cantitative. Scăderea continuă a apei

73
freatice şi poluarea apelor de suprafaŃă a dus la globalizarea deficitelor de apă. Când şocurile apei
vor deveni şocuri alimentare iar scăderea nivelului apei freatice se va traduce în preŃuri mai mari
la alimente, ne vom da seama că lumea s-a schimbat fundamental. După cum notează Asit K.
Biswas, director la Third World Centre for Water Management , „ Lumea se îndreaptă către o
criză de apă fără precedent în istoria umană. EvoluŃiile din domeniul apei şi administrarea ei se
vor schimba mai mult în următorii 20 de ani decât în ultimii 2000 de ani”.
Efectele nefaste ale poluării apelor de suprafaŃă şi subterane au determinat necesitatea
evaluării acesteia, prin reglementarea pragurilor de alertă şi de intervenŃie şi stabilirea în mod
corespunzător a măsurilor ce se impun.
Totodată, în Ńara noastră a fost aprobat Programul de acŃiune pentru reducerea poluării
mediului acvatic şi a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substanŃe periculoase.
Domeniul de aplicare al Programului vizează apele uzate industriale epurate sau neepurate, cele
evacuate din staŃiile de epurare orăşeneşti, precum şi apele de suprafaŃă şi cele subterane.
Programul se aplică utilizatorilor de apă, proiectanŃilor, precum şi autorităŃilor de gospodărire a
apelor şi de protecŃie a mediului în activitatea de avizare/autorizare, monitorizare şi control.

5.2. ProtecŃia apelor, pe plan intern şi internaŃional.


În privinŃa protecŃiei apelor, apar două probleme fundamentale: asigurarea cantităŃilor de apă
necesare consumului uman, animal, agricol, industrial etc.; luarea măsurilor corespunzătoare
pentru respectarea calităŃii ştiinŃifice fundamentate a apelor. LegislaŃia noastră stabileşte pentru
protecŃia apelor (de suprafaŃă sau subterane) menŃinerea şi ameliorarea calităŃii şi productivităŃii
naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăŃii umane şi
bunurilor materiale.
Statul român, prin organele sale competente este chemat să urmărească dacă persoanele
vizate îşi îndeplinesc obligaŃiile legale, în acest domeniu. Acest control al respectării
reglementărilor de protecŃie a apelor este organizat şi exercitat de către autorităŃile de mediu, de
ape, de sănătate şi de alte autorităŃi, potrivit competenŃelor legale. Aceste organe sunt chemate să
ia măsuri eficiente pentru protecŃia apelor, în limitele competenŃei lor legale şi ale posibilităŃilor
economico-financiare ale statului şi societăŃii.
Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului este competentă să elaboreze reglementări, cum
sunt: norme tehnice referitoare la protecŃia apelor şi a ecosistemelor acvatice, inclusiv a
populaŃiei umane în cazul poluării accidentale şi în context transfrontalier; procedura de
autorizare pentru exploatarea surselor de apă şi a ecosistemelor acvatice, realizarea construcŃiilor
hidrotehnice pentru lucrările de îndiguire şi regularizare a cursurilor de apă, de irigaŃii şi de

74
desecare-drenaj; standardele de emisie; standardele de calitate a apelor; cerinŃele de evacuare,
epurare a apelor uzate şi limitare a evacuării de efluienŃi în ape.
Tot în scopul protejării apelor, legislaŃia în domeniu stabileşte îndatoririle ce revin
persoanelor care nu sunt utilizatori de apă, dar care sunt obligaŃi să primească apele ce se scurg în
mod natural de pe terenurile situate în amonte. Lucrările de barare sau de traversare a cursurilor
de apă, care pot constitui obstacol în curgerea naturală a apelor, trebuie astfel concepute, realizate
şi exploatate încât să nu influenŃeze defavorabil curgerea apelor, în vederea asigurării stabilităŃii
acestor lucrări, a albiilor minore şi a malurilor, cât şi pentru prevenirea unor efecte distructive sau
păgubitoare. Lucrările construite fără a avea în vedere astfel de cerinŃe trebuie modificate sau
demolate de pompierii sau deŃinătorii lor, în condiŃiile şi la termenele stabilite de Compania
NaŃională „Apele Române” – S.A. În caz contrar, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,
prin unităŃile sale teritoriale, este obligat să aplice sancŃiuni potrivit legii, din oficiu sau la
sesizarea companiei respective.
Obturarea sau blocarea, sub orice formă, precum şi scoaterea din funcŃiune, în orice mod, a
construcŃiilor şi instalaŃiilor de descărcare a apelor mari sunt interzise.
Legea mai stabileşte şi regimul de servitute şi de expropriere, în sensul că riveranii sunt
obligaŃi să acorde drept de servitute, fără a percepe taxe, pentru: trecerea sau circulaŃia
personalului cu atribuŃii de serviciu în gospodărirea apelor; amplasarea, în albie şi pe maluri, de
borne, repere, aparate de măsură şi control sau alte aparate ori instalaŃii necesare executării de
studii privind regimul apelor, precum şi accesul pentru întreŃinerea instalaŃiilor destinate acestor
activităŃi; transportul şi depozitarea temporară a materialelor şi utilajelor pentru intervenŃii
operative privind apărarea împotriva inundaŃiilor; transportul şi depozitarea temporară de
materiale, utilaje, precum şi circulaŃia acestora şi a personalului, în cazul executării de lucrări de
întreŃinere şi de reparaŃii. În aceste situaŃii deŃinătorii terenurilor riverane apelor au dreptul la
despăgubiri potrivit legii.
Pentru realizarea unor lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice şi a altor lucrări
hidrotehnice de utilitate publică (baraje şi lacuri de acumulare, centrale hidroelectrice, lucrări de
apărare împotriva inundaŃiilor, sisteme de alimentare cu apă şi canalizări, regularizări de râuri),
pot fi expropriate, cu justă despăgubire, sau ocupate temporar, contra plată, terenuri şi clădiri, în
condiŃiile legii.
Folosirea, transportul şi manipularea de deşeuri şi substanŃe periculoase în zonele din jurul
apelor şi în alte locuri din care acestea ar putea ajunge în apele de suprafaŃă, subterane sau
marine se pot face numai în astfel de condiŃii încât să nu producă poluarea apelor. Depozitarea

75
deşeurilor şi substanŃelor periculoase în zone din apropierea apelor se face în conformitate cu
avizul de gospodărire a apelor.
Transportul pe apele interioare, pe Dunărea fluvială şi maritimă şi pe marea teritorială a
substanŃelor periculoase, inclusiv al materialelor radioactive, se poate face numai în condiŃiile
unui aviz în comun, emis pentru fiecare caz în parte de autoritatea centrală pentru protecŃia
mediului şi pentru transporturi.
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor poate concesiona sau închiria parte din domeniul
public al apelor, pentru exploatarea apelor de suprafaŃă sau subterane, pentru valorificarea
vegetaŃiei din albiile minore şi de pe maluri, folosirea energiei apelor, exploatarea luciului de apă
pentru piscicultură, pescuit, agrement ori sporturi nautice, ca şi pentru alte activităŃi.
Concesionarea sau închirierea plajei mării se face cu avizul autorităŃilor centrale pentru turism.
Pentru protecŃia albiilor minore, a malurilor şi a lucrărilor de gospodărire a apelor se face mai
întâi delimitarea albiilor minore de către Compania NaŃională „Apele Române” –S.A., împreună
cu autoritatea de cadastru funciar şi cu deŃinătorii terenurilor riverane.
Pentru asigurarea protecŃiei albiilor, malurilor, construcŃiilor hidrotehnice şi îmbunătăŃirii
regimului de curgere a apelor, parte integrantă a protecŃiei apelor, se instituie zone de protecŃie
pentru: albia minoră a cursurilor de ape; suprafaŃa lacurilor naturale sau a bălŃilor acoperite de
apă şi de vegetaŃie acvatică, precum şi Ńărmul mării; suprafaŃa lacurilor de acumulare
corespunzătoare cotei coronamentelor barajului; suprafeŃele ocupate de lacuri de amenajare sau
de consolidare a albiilor minore, de canale şi derivaŃii de debite la capacitatea maximă de
transport a acestora, precum şi alte construcŃii hidrotehnice realizate pe ape; lucrări de apărare
împotriva inundaŃiilor; construcŃii şi instalaŃii hidrometrice, precum şi instalaŃii de determinare
automată a calităŃii apelor.
Dacă un curs de apă îşi formează o albie nouă, părăsind în mod natural pe cea veche, riveranii
sau utilizatorii de apă pot solicita, prin derogare de la prevederile art.496 C.civ., în termen de un
an, aprobarea Companiei NaŃionale „Apele Române”- S.A. pentru readucerea apei în vechea
albie, pe cheltuiala acestora. Dacă, în termen de un an de la sfârşitul anului în care apa a părăsit
albia, nu se formulează o cerere în acest sens, albia veche rămâne în proprietatea riveranilor, iar
albia nouă se consideră albia naturală şi se înregistrează în cadastrul apelor, fiind preluată în
administrare de Compania NaŃională „Apele Române” – S.A.
Pentru stabilirea orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată
şi complexă a resurselor de apă se elaborează scheme-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor,
pe bazine sau grupe de bazine hidrografice. În corelare cu prevederile acestora, se elaborează
programe de dezvoltare a lucrărilor, instalaŃiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor. Pentru

76
bazinele hidrografice mici se întocmesc scheme locale de amenajare şi de gospodărire a apelor,
care se încadrează în schemele cadru. Schemele locale stabilesc obiectivele generale de punere în
valoare şi de protejare cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, a ecosistemelor acvatice şi a
zonelor umede, precum şi obiectivele generale privind utilizarea durabilă şi protecŃia tuturor
categoriilor de resurse de apă din teritoriul respectiv.
Schema locală inventariază diferiŃii utilizatori care folosesc resursele de apă existente,
stabilind starea resurselor de apă a ecosistemelor acvatice. Aceasta Ńine seama de strategiile şi de
programele statului, ale colectivităŃilor locale, instituŃiilor publice, altor persoane juridice şi
fizice, cu incidente asupra calităŃii repartiŃiei şi folosirii resurselor de apă. De asemenea,
stabileşte priorităŃile pentru atingerea obiectivelor precizate de lege, Ńinând seamă de protecŃia
mediului acvatic natural, de necesitatea punerii în valoare a resurselor de apă, de evoluŃia
previzibilă a localităŃilor rurale şi urbane şi de echilibrul ce trebuie asigurat între diferiŃii
utilizatori de apă.
La nivelul fiecărei filiale bazinale a Companiei NaŃionale „Apele Române” –S.A. se
organizează un comitet de bazin. Acesta are ca atribuŃii: să avizeze schemele-cadru, precum şi
programele de dezvoltare a lucrărilor, instalaŃiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor; să
avizeze planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor lor, elaborarea
în funcŃie de condiŃiile bazinului hidrografic respectiv; să aprobe schemele locale, stabilind
priorităŃile tehnice şi financiare şi să le integreze în schemele-cadru; să aprobe planul de
gospodărire integrată a calităŃii şi cantităŃii apei bazinului hidrografic respectiv; să propună
revizuirea normelor şi standardelor din domeniul gospodăririi apelor şi, în caz de necesitate, să
elaboreze norme de calitate a apei evacuate, proprii bazinului hidrografic; să stabilească norme
speciale pentru evacuări de ape uzate şi pentru respectarea normelor stabilite de calitatea apelor;
să aprobe încadrarea în categorii de calitate a cursurilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;
să recomande priorităŃile privind finanŃarea programelor de dezvoltare a lucrărilor, instalaŃiilor şi
amenajărilor de gospodărire a apelor; să asigure informarea publicului, să organizeze audieri
publice asupra tuturor documentelor propuse pentru aprobare şi să asigure accesul publicului la
acestea.
Legea reglementează un mecanism economic pentru protecŃia apei, încurajând
comportamentele prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei ce manifestă o
preocupare constantă în protejarea cantităŃii şi calităŃii apei, precum şi prin aplicarea de penalităŃi
celor care risipesc sau poluează resursele de apă. BonificaŃiile se acordă utilizatorilor de apă care
demonstrează constant o grijă deosebită pentru folosirea raŃională şi pentru protecŃia calităŃii

77
apelor. PenalităŃile se aplică utilizatorilor de apă care au abateri de la prevederile contractelor
încheiate cu Compania NaŃională „Apele Române” – S.A.
Întrucât apa a devenit un patrimoniu natural mondial, şi regimul juridic internaŃional a
reacŃionat ca atare. În primul rând au luat atitudine personalităŃile ştiinŃifice şi culturale. Astfel,
unele dintre acestea s-au constituit în „Grupul de la Lisabona” şi au iniŃiat o mişcare
internaŃională de opinie în favoarea elaborării şi aplicării unui „contract mondial al apei”. Acesta
ar trebui să exprime principiul că accesul la apa potabilă – bun comun al umanităŃii – constituie
un drept economic şi social al oricărei persoane şi, în acelaşi timp, un drept colectiv al întregii
comunităŃi umane. El ar trebui să dea forme concrete acŃiunii mondiale de a facilita accesul la apă
a peste 1,4 miliarde de persoane, care sunt private de acest drept, mai ales prin reconvertirea unei
părŃi din investiŃiile militare, tot mai substanŃiale, spre un asemenea scop.
Din păcate, asemenea iniŃiative au rezonanŃe mai ales în lumea ştiinŃifică şi mai puŃin în cea a
acŃiunii practice, politico-economice. Totuşi, în anul 1968, în cadrul Consiliului Europei s-a
adoptat „Carta apei”, iar în 1977 DeclaraŃia ConferinŃei ONU de la Mar del Plata stabilea că
„toată lumea are dreptul de a accede la apă potabilă în cantitate şi calitate egală pentru nevoile
sale esenŃiale”.
Ulterior s-au adoptat noi texte internaŃionale care au enunŃat noi principii ale cooperării
statelor în domeniu, din care amintim: Planul de acŃiune al ConferinŃei de la Stockholm (iunie
1972), care a cuprins cinci recomandări (nr. 51-55) în materie de cooperare pentru protejarea
apelor continentale contra poluării şi a recomandat crearea de comisii fluviale internaŃionale;
documentele ConferinŃei ONU privind apa, de la Mar del Plata (1977); textul adoptat de către
Comisia Economică a NaŃiunilor Unite pentru Europa (CEE/ONU) în privinŃa principiilor asupra
cooperării în domeniul apelor transfrontaliere (13 februarie 1987); textul Cartei privind gestiunea
apelor subterane (1989); Programul pentru o gestiune acceptabilă în plan ecologic a resurselor de
apă continentale (1986), Agenda 21 (capitolul 18, „ProtecŃia resurselor de apă dulce şi a calităŃii
lor”); DeclaraŃia universală privind apa (Berlin 2000); DeclaraŃia celui de-al treilea Forum
Mondial privind Apa (Kyoto,2003).
ConferinŃa specială consacrată apei, din iunie 1997, Ńinută sub egida ONU a recomandat
statelor să acorde „prioritate absolută gravelor probleme ale apei dulci cu care se confruntă
numeroase regiuni ale lumii”, precum şi „elaborării unei strategii de utilizare durabilă a acesteia
în scopuri sociale şi economice”.
Un alt document important este „ConvenŃia privind protecŃia şi utilizarea cursurilor de apă
transfrontaliere şi a lacurilor internaŃionale” (Helsinki, 17 martie 1992), ratificată de România
prin Legea nr. 30/1995, care stabileşte un regim juridic internaŃional general aplicabil cursurilor

78
de apă transfrontaliere sau lacurilor internaŃionale şi care a fost particularizat printr-o serie de
convenŃii speciale, precum cea privind fluviul Dunărea (Sofia,1994), Escaut şi Meuse (1994).
Conform acestei convenŃii, expresia „ape transfrontaliere” desemnează „orice ape de suprafaŃă
şi subterane care marchează frontierele dintre două state sau mai multe state, le traversează ori
sunt situate pe aceste frontiere”. În privinŃa impactului transfrontalier, definiŃia îi conferă o
accepŃie largă, considerându-l a fi „ orice efect prejudiciabil important asupra mediului, rezultat
dintr-o modificare a stării apelor transfrontaliere cauzată de o activitate umană”, produs de un
stat altui stat.
„Protocolul privind apa şi sănătatea”, adoptat la 17 iunie 1999, la ConvenŃia privind protecŃia
şi utilizarea cursurilor de apă transfrontalieră şi a lacurilor internaŃionale (ratificat de România
prin OrdonanŃa Guvernului nr.95/2000). Completând convenŃia, protocolul are ca obiectiv
protecŃia sănătăŃii şi bunăstării omului în cadrul unei dezvoltări durabile, prin ameliorarea
gestiunii apei, inclusiv protecŃia ecosistemelor acvatice. Documentul se aplică tuturor apelor,
inclusiv apelor subterane, estuarelor, apelor de coastă utilizate în scopuri recreative sau pentru
acvacultură.
„ConvenŃia cu privire la utilizarea cursurilor internaŃionale de apă în alte scopuri decât
navigaŃia” (New York, 21 mai 1997) a rezolvat problema codificării dreptului în materie, care se
aplică utilizatorilor cursurilor internaŃionale de apă (cu excepŃia navigaŃiei) şi măsurilor de
protecŃie, de conservare şi gestiune a acestor cursuri de apă. În aplicarea dispoziŃiilor
documentului, statele-părŃi pot încheia „acorduri ale cursurilor de apă”, cărora să li se aplice
anumite principii. ConvenŃia a mai stabilit procedurile de notificare, consultare şi negociere. O
atenŃie deosebită este acordată protecŃiei şi păstrării ecosistemelor, precum şi gestiunii unui curs
internaŃional de apă, regularizării debitului apelor şi instalaŃiilor. Se remarcă faptul că, potrivit
convenŃiei, nimic nu obligă un stat de pe cursul de apă să furnizeze altor state informaŃii care sunt
vitale pentru apărarea ori securitatea sa naŃională.
Reglementări juridice internaŃionale s-au adoptat şi pentru protejarea apei marine.
ConferinŃele ONU au făcut recomandări importante pentru gestionarea integrată a zonelor de
coastă, protecŃia mediului marin, utilizarea durabilă a resurselor biologice şi pentru intensificarea
cooperării regionale. În acelaşi timp, s-a derulat un proces laborios de elaborare şi cristalizare de
norme, mijloace şi metode juridice specifice prevenirii şi combaterii poluării marine, ajungându-
se astăzi la un sistem de texte internaŃionale deosebit de complex, structurat geografic (la nivel
mondial şi regional) ori pe tipuri şi forme de poluări.
ProtecŃia mediului prin „ConvenŃia asupra dreptului mării” intrată în vigoare la 16 noiembrie
1994, a fost ratificată de România prin Legea nr.110/1996. Conform acesteia, poluarea apei mării

79
constă în introducerea directă ori indirectă de către om de substanŃe ori energie în mediul marin,
inclusiv estuarele, dacă ea are ori poate avea efecte vătămătoare, precum daunele aduse unor
resurse biologice, faunei şi florei marine, un risc pentru sănătatea omului, o piedică activităŃilor
maritime (pescuitul şi alte utilizări legitime ale mării), alterarea calităŃii apei şi degradarea
valorilor de agrement.
Tot pentru protejarea apei marine dreptul internaŃional a stabilit regimul poluării marine ca
urmare a exploatării navelor. Astfel, prin ConvenŃia internaŃională pentru prevenirea poluării de
către nave (MARPOL 73/78), adoptată la Londra la 2 noiembrie 1973 şi amendată prin
protocolul din 1978, documente la care România a aderat prin Legea nr.6/1993, s-a stabilit
păstrarea mediului maritim prin asigurarea eliminării poluării intenŃionate (deversări
operaŃionale) de hidrocarburi şi alte substanŃe vătămătoare şi reducerea la minimum a deversării
accidentale a unor astfel de substanŃe. Documentul se aplică navelor în sens larg, respectiv
oricărui tip de navă exploatată în mediul marin, incluzând ambarcaŃiunile cu aripi portante,
vehiculele cu pernă de aer, submersibilele, mijloacelor plutitoare şi platformele fixe sau
plutitoare. Termenul „deversare” vizează orice descărcare de substanŃe dăunătoare sau de ape
uzate ce conŃin astfel de substanŃe, provenind de la o navă, inclusiv orice scăpare, evacuare,
revărsare, scurgere, pompare, emanare sau vidanjare etc.
OrganizaŃia Maritimă InternaŃională (OMI) a elaborat un Cod maritim internaŃional al
mărfurilor periculoase (IMDG), a fost adoptat un Regulament internaŃional pentru prevenirea
abordajelor în mare (1972), care contribuie la ameliorarea securităŃii prin fixarea de reguli şi
codificarea semnalelor de navigaŃie, ConvenŃia referitoare la protecŃia mediului marin (Londra,
1990), care priveşte măsuri de prevedere şi de cooperare privind poluarea marină cu petrol
(adoptată în cadrul OIM).
Un alt document important este ConvenŃia asupra intervenŃiei în largul mării în caz de
accident antrenând sau putând antrena o poluare prin hidrocarburi (Bruxelles, 29 noiembrie
1969), la care se adaugă un protocol care se referă la substanŃele periculoase (2 noiembrie 1973).
Statul riveran consultă statul de pavilion, notifică măsurile navei accidentate şi poate remorca,
colmata ori distruge epava, înŃelegând că operaŃiunea trebuie să fie proporŃională pagubei ori
ameninŃării. Autorizarea statului riveran de a interveni constituie o excepŃie de la principiul
libertăŃii mărilor; această intervenŃie nu este posibilă în raport cu navele de război.
Alte reglementări internaŃionale pentru protejarea apei marine se referă la repararea pagubelor
datorate mareelor negre. Ca urmare a unor accidente marine majore petrecute în timp, la nivel
internaŃional au fost adoptate o serie de convenŃii vizând această problematică. Prima este
ConvenŃia referitoare la răspunderea civilă pentru pagube datorate poluării prin hidrocarburi

80
(Bruxelles, 29 noiembrie 1969), ratificată de România prin O.G.nr.15/2000. Documentul
stabileşte un regim de răspundere fără culpă, bazată pe risc, în sarcina proprietarului navei
petroliere. O a doua convenŃie priveşte răspunderea pentru daune de poluare prin hidrocarburi
rezultate din cercetarea şi exploatarea resurselor minerale ale subsolului marin (Londra, 1 mai
1977), conform căreia exploatantul instalaŃiei din momentul evenimentului este responsabil de
orice pagubă produsă prin poluare.
În afară de hidrocarburi, şi alte substanŃe toxice pot provoca prejudicii mediului marin care
necesită repararea şi implică răspunderea vinovaŃilor. În acest sens, la 3 mai 1996 a fost adoptată
ConvenŃia internaŃională privind responsabilitatea şi indemnizarea pentru daunele legate de
transportul pe mare de substanŃe nocive şi potenŃial periculoase (ConvenŃia SNDP). În sfârşit, la
23 martie 2001 a fost semnată convenŃia internaŃională privind răspunderea civilă pentru daune
cauzate de poluarea provenind din buncărele navelor.
Regimul juridic internaŃional al poluării prin scufundarea de deşeuri contribuie şi el la
protejarea apei marine. Acesta este stabilit prin ConvenŃia asupra prevenirii poluării rezultate
din imersia deşeurilor (Londra, 29 decembrie 1972) şi priveşte deversările deliberate în mare ale
deşeurilor de pe nave şi aeronave. Documentul utilizează tehnica listelor, astfel că deversarea
anumitor deşeuri foarte periculoase (precum cele puternic radioactive, mercurul) este interzisă
(cuprinse în „lista neagră”, respectiv anexa I), imersia altora este supusă eliberării prealabile a
unui permis special, fiind considerate mai puŃin periculoase – deşeuri care cuprind cantităŃi
notabile de plumb, de cupru etc. (înscrise în lista „gri”, anexa II) – şi o a treia categorie de
deşeuri, care nu se află pe cele două liste şi pentru care este suficient un permis general. În anexa
III este descris conŃinutul autorizaŃiei de imersie, atât din punct de vedere al compoziŃiei deşeului,
cât şi al locului şi metodei de scufundare. Printr-un protocol din 2 martie 1983 s-a interzis
incinerarea deşeurilor toxice în mare.
La fel contribuie şi reglementările privind poluarea de origine telurică. Documentul pertinent
în materie îl constituie ConvenŃia asupra prevenirii poluării marine de origine telurică (Paris, 4
iunie 1974), aplicabilă regiunii Atlanticului de Nord-Est şi a unei părŃi din Oceanul Arctic.
Statele- părŃi se obligă să elimine poluarea mărilor de origine telurică prin substanŃele enumerate
în prima parte a anexei A şi să limiteze strict poluarea prin substanŃe prevăzute în a doua parte a
anexei A. În ultima parte a anexei sunt plasate substanŃele radioactive al căror control trebuie să
fie riguros.
O importanŃă deosebită a avut-o lansarea de către Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediu
(UNEP/PNUM), în anul 1972, a programului pentru „mările regionale”, având două obiective
fundamentale: lupta contra poluărilor şi gestionarea resurselor marine şi de coastă.

81
Regionalizarea, fondată pe specificitatea geografică şi ecologică a fiecărei mări regionale a
contribuit la stabilirea de legături între statele riverane şi la crearea de reŃele de cooperare tot mai
perfecŃionate. Primul dintre aceste ample documente a fost încheiat la 16 februarie 1976 la
Barcelona, pentru protecŃia Mării Mediterane contra poluării. Apoi, ConvenŃia privind
cooperarea pentru protecŃia şi dezvoltarea mediului marin şi de coastă din Africa Occidentală şi
Centrală de la Abidjan din 23 martie 1981; ConvenŃia privind protecŃia mediului marin şi
arealele de coastă ale Pacificului de Sud-Est, de la Lima din 20 noiembrie 1981; ConvenŃia
regională privind conservarea mediului Mării Roşii şi Golfului Aden, de la Jeddah din 14
februarie 1982; ConvenŃia pentru protecŃia şi valorificarea mediului marin în regiunea
Caraibilor, de la Cartagena de Indias (Columbia) din 24 martie 1983; ConvenŃia pentru
protecŃia resurselor naturale şi mediului în regiunea Pacificului de Sud de la Noumea din 24
noiembrie 1986.
În prezent, peste 130 de state cooperează, sub diferite forme, în 11 regiuni ale lumii în
vederea protecŃiei apei mărilor împotriva diverselor forme şi surse de poluare.

5.3. Regimul juridic al apelor în România


Conform prevederilor ConstituŃiei, apele cu potenŃial energetic valorificabil, ce pot fi folosite
în interes public şi marea teritorială fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice, fiind astfel
inalienabile.
Prin opoziŃie, apele necuprinse în obiectul exclusiv al proprietăŃii publice constituie
proprietate privată.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea apelor nr.107/1996, apele fac parte integrantă din patrimoniul
public, fapt pentru care protecŃia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă
sunt acŃiuni de interes naŃional. Faptul că apele fac parte din patrimoniul public nu înseamnă că
ele constituie în totalitate proprietate publică, pentru că s-ar ajunge din nou la situaŃia negării
caracterului inalienabil al proprietăŃii private.
Constatăm că avem în prezent o nouă concepŃie juridică asupra statutului apelor.
Apa este abordată din mai multe puncte de vedere: ca resursă naturală regenerabilă,
vulnerabilă şi limitată; ca element indispensabil pentru viaŃă şi societate; ca materie primă pentru
activităŃi productive; ca sursă de energie şi cale de transport; ca factor determinant în menŃinerea
echilibrului ecologic.
Până acum, reglementările juridice privind apa au avut un caracter aleatoriu, referindu-se
îndeosebi la rezolvarea problemelor de proprietate şi de exploatare a acestui factor natural. De
exemplu, în Codul Calimache ( 1817) şi în Legiuirea Caragea (1818) apele au cunoscut o

82
reglementare mai detaliată, în cadrul dreptului de proprietate, prin consacrarea stăpânirii statului
asupra râurilor, cu malul şi limanurilor lor, în scopul navigaŃiei, asupra insulelor (ostroavelor)
care se formează pe albiile acestora, precum şi delimitarea proprietăŃii în cazul aluviunilor şi alte
drepturi în legătură cu apele. Codul civil din 1865 a prevăzut că fluviile şi râurile navigabile sau
plutitoare, Ńărmurile, adăugirile de mal şi locurile de unde s-a retras apa mării, porturilor naturale
sau dependente de domeniul public, iar ConstituŃia din 1866 a stabilit că libera şi neâmpiedecata
întrebuinŃare a râurilor navigabile şi flotabile este de domeniul public.
O îmbunătăŃire juridică s-a făcut în ConstituŃia din 1923, care a extins sfera domeniului
public al apei, prevăzând că sunt bunuri publice şi apele ce pot produce forŃă motrice şi acelea
care pot fi folosite în interes obştesc. În aplicarea dispoziŃiilor constituŃionale de principiu, la 27
iunie 1924 a fost adoptată prima lege specială în domeniu, Legea regimului apelor, care a
declarat bunuri publice toate apele ce pot produce forŃă motrice, ca şi pe cele care pot fi utilizate
în interes obştesc, a reglementat folosirea apelor şi amenajarea lor, iar ca structură administrativă,
în acest sens, a creat o direcŃie a apelor în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice.
După 1944, o serie de reglementări au impus un nou regim utilizării şi protecŃiei apelor prin
unele acte normative , precum: Legea apelor n.8/1974, Legea nr.5/1989 privind gospodărirea
raŃională, protecŃia şi asigurarea calităŃii apelor etc.
După 1989, legiuitorul român a depus eforturi remarcabile pentru compatibilizarea noilor
prevederi legale privind regimul juridic şi protecŃia apelor cu reglementările existente în unele
Ńări dezvoltate din lume. În acest sens, au fost adoptate mai multe reglementări legale, dintre care
amintim cele mai importante.
Astfel, art.135 alin (2) din ConstituŃia României; Legea apelor nr.107/1996; Legea
protecŃiei mediului nr.137/1995, republicată; Legea nr.17/1990 privind regimul juridic al
apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi a zonei contigue ale României; Legea
nr.14/1995 pentru ratificarea ConvenŃiei privind cooperarea pentru protecŃia şi utilizarea durabilă
a fluviului Dunărea (semnată la Sofia la 29 iunie 1994); Legea pentru ratificarea ConvenŃiei
privind protecŃia şi utilizarea cursurilor de apă transfontaliere şi a lacurilor internaŃionale,
încheiată la Helsinki la 17 martie 1992; Legea nr.110/1996 privind ratificarea ConvenŃiei
NaŃiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie
1982, şi aderarea la Acordul referitor la aplicarea părŃii a XI-a a ConvenŃiei NaŃiunilor Unite
asupra dreptului mării, încheiat la New York la 28 iulie 1994 etc.
Au mai fost adoptate hotărâri ale Guvernului, dintre care amintim: H.G. nr.1035/1990
privind înfiinŃarea Regiei Apelor Minerale; H.G. nr.196/1991 privind înfiinŃarea Regiei
Autonome a Apelor „Apele Române” (denumită astăzi „Compania NaŃională – Apele Române –

83
S.A.); H.G. nr.472/2000 privind unele măsuri de protecŃie a calităŃii resurselor de apă ş.a.
Amintim şi Ordinul nr.485/1995 al ministrului apelor, pădurilor şi protecŃie mediului privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcŃionare a Sistemului de alarmare în caz de poluări
accidentale ale apelor din România etc.
Prevederea legislativă că apele fac „parte integrantă din patrimoniul public”, determină
anumite semnificaŃii juridice sau reguli juridice cum sunt: protecŃia, punerea în valoare şi
dezvoltarea resurselor de apă sunt acŃiuni de interes general; apele, malurile şi albiile acestora,
indiferent de persoana fizică sau juridică ce le administrează, lucrările care se construiesc pe ape
sau care au legătură cu apele sunt supuse regimului juridic instituit de Legea nr.107/1996 şi
convenŃiilor internaŃionale la care România este parte; stabilirea regimului de folosire a resurselor
de apă, indiferent de forma de proprietate, reglementarea navigaŃiei şi a activităŃilor conexe
acesteia pe căi navigabile, precum şi modificarea circuitului apei în natură sunt un drept exclusiv
al autorităŃilor publice competente; activitatea de gospodărire unitară, raŃională şi complexă a
apelor se organizează şi se desfăşoară pe bazinele hidrografice, ca un tot unitar al apelor de
suprafaŃă şi subterane, atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ, pe baza principiului solidarităŃii
umane şi interesului comun, colaborării şi concentrării utilizatorilor de apă şi reprezentanŃilor
colectivităŃilor locale; prioritatea satisfacerii cerinŃelor de apă ale populaŃiei în raport cu folosirea
acesteia în alte scopuri; în acest sens, restrângerea utilizării apei potabile pentru populaŃie în
folosul altor activităŃi este interzisă.
Amenajarea şi protecŃia resurselor de apă se realizează în condiŃiile Legii nr.171/1997 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naŃional, secŃiunea a II-a , „Apa”. Lucrările
prevăzute în acest sens sunt considerate de interes naŃional, constituie cauză de utilitate publică şi
sunt stabilite prin documentele de urbanism şi/sau de amenajare a teritoriului. Actul normativ
urmăreşte asigurarea protecŃiei resurselor de apă împotriva epuizării, poluării şi degradării lor,
printr-o utilizare durabilă şi corelarea resurselor cu cerinŃele de apă pentru populaŃie, industrie,
irigaŃii şi alte folosinŃe.

5.4 Problematica juridică a protecŃiei fluviului Dunărea şi a Mării Negre


Prin lungimea şi volumul de apă, Dunărea reprezintă cel de-al doilea fluviu din Europa (după
Volga) şi unul din cele mai importante din lume. Ea traversează teritoriul a 10 state, leagă patru
capitale europene, iar bazinul său hidrografic în suprafaŃă de 817.000 km pătraŃi intră în zona de
interes a 18 Ńări. Din lungimea totală de 2.850 km, fluviul este navigabil pe circa 2.588 km, între
Sulina şi Ulm. Printre afluenŃii săi se află râuri precum Drava, Sava, Tisa şi Prutul, la rândul lor
cursuri internaŃionale de apă.

84
Bazinul Dunării ridică mari probleme juridice ca urmare a faptului că el cuprinde un număr
de Ńări riverane, unele dintre ele fiind situate cvasiexclusiv în acest cadru (cazul Ungariei) şi o
populaŃie totală de circa 250 de milioane de locuitori, ceea ce constituie un factor de puternică
presiune asupra mediului fluvial. De asemenea, riveranii fluviali sunt în majoritate state cu
economie insuficient dezvoltată şi care nu au acordat o atenŃie deosebită problemelor protecŃiei
mediului în ultimele decenii; bazinul superior este mai dezvoltat din punct de vedere al industriei,
agriculturii şi tehnologiei decât bazinul mijlociu şi mai mult decât bazinul inferior.
În acelaşi timp, crearea cursului unic de apă Marea Neagră – Dunăre – Rin – Main – Marea
Nordului a creat noi premise ale cooperării internaŃionale în utilizarea fluviului pentru navigaŃie,
a născut probleme suplimentare pentru poluarea transfrontalieră a apelor sale şi a sporit interesul
comunităŃii internaŃionale pentru soluŃionarea lor corespunzătoare.
Nu pot fi ignorate nici stările conflictuale „tradiŃionale”, inclusiv cele de natură ecologică
dintre statele riverane, precum cele dintre Ungaria şi Slovacia în privinŃa proiectului
hidroenergetic Gabcikovo – Nagymaros şi dintre România şi Bulgaria referitoare la poluarea
atmosferică şi la centrala atomoelectrică de la Koslodui.
Totodată, o serie de evenimente regionale, precum conflictul din Iugoslavia (martie-iunie
1999), ca şi cele două accidente ecologice din judeŃul Maramureş (România), survenite în lunile
ianuarie şi martie 2000, au contribuit la o poluare accidentală a fluviului şi la generarea unor
dificultăŃi în derularea cooperării statelor dunărene în privinŃa protecŃiei acestuia.
Desigur, toate Ńările bazinului poluează fluviul, şi efectele acestei poluări le afectează
deopotrivă pe toate, dar statele situate în aval suferă într-o manieră mai intensă şi diferenŃiată, în
funcŃie de utilizările apei. În plus, poluarea afluenŃilor se adaugă poluării proprii Dunării.
Asemenea realităŃi trebuie avute în vedere la elaborarea măsurilor de prevenire şi combatere a
poluării transfrontaliere şi marchează în mod evident cooperarea interstatală.
ApariŃia şi dezvoltarea reglementărilor internaŃionale privind protecŃia fluviului Dunărea
împotriva poluării au cunoscut o oarecare întârziere în raport cu situaŃia altor ape continentale ,
ca de exemplu cea a Rinului. Multă vreme, regimul juridic internaŃional al Dunării s-a referit
exclusiv la libertatea de navigaŃie, la aspecte aferente utilizării economico-tehnice a apelor ori cel
mult la pescuit. Astfel, Tratatul de la Paris din 1856 a recunoscut principiul libertăŃii de navigaŃie
pe Dunăre, preluat şi dezvoltat ulterior printr-o serie de documente internaŃionale , precum
ConvenŃia de la Paris din 1921 şi ConvenŃia de la Belgrad din 1948.
Tratatele de pace de la Saint Germain (10 septembrie 1919) şi Trianon (4 iunie 1920) au
prevăzut unele reguli privind utilizarea căilor de apă şi au creat Comisia Tehnică Permanentă a
Regimului Apelor, al cărei statut, stabilit printr-o convenŃie semnată la Paris în 1923, îi conferă,

85
printre altele, iniŃiativa de a încheia convenŃii competente vizând reglementarea diferendelor,
discutarea rapoartelor anuale, realizarea schimbului de informaŃii etc.
Între cele două războaie mondiale, statele membre ale comisiei (Austria, Ungaria,
Cehoslovacia, Iugoslavia şi România) au încheiat şapte convenŃii bilaterale, care prevedeau
importante principii referitoare la utilizarea apelor limitrofe şi protecŃia împotriva inundaŃiilor şi
instituiau câte o comisie mixtă. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, comisia şi-a încetat
activitatea, iar convenŃiile bilaterale au fost abrogate.
ConvenŃia privind regimul de navigaŃie pe Dunăre (Belgrad 1948) nu cuprinde practic
dispoziŃii referitoare la oprirea sau diminuarea poluării apelor fluviului. Totuşi, Comisia Dunării
s-a străduit să-şi extindă preocupările în domeniul protecŃiei mediului, adoptând unele rezoluŃii
privind protecŃia fluviului contra poluării prin hidrocarburi şi problemele hidrologice. În anul
1961, Comisia a recomandat, la cea de-a XIX-a sesiune a sa, depozitarea deşeurilor de petrol
provenite de la nave; documentul interzice navelor (fie în rută, fie în timpul staŃionării în porturi)
să deverseze, sub orice formă, deşeurile de petrol sau alte produse şi cerea ca acestea să fie
depozitate în containere fixe sau plutitoare, prevăzute de statele riverane.
Un rol important l-au avut şi dispoziŃiile convenŃiilor bilaterale încheiate între statele
riverane, care, deşi vizau ca obiectiv principal desfăşurarea în comun a unor activităŃi economice,
aveau şi implicaŃii de ordin ecologic. De exemplu, convenŃiile referitoare la utilizarea energiei
hidraulice (româno-iugoslave, româno-bulgare, cehoslovaco-ungare ş.a.), care cuprindeau şi
unele clauze generale privind protecŃia mediului şi lupta împotriva poluării. La fel cele peste 20
de convenŃii din domeniul regimului apelor limitrofe cuprindeau unele referiri la protecŃia apelor
fluviului împotriva poluării.
Alături de aceste documente, se cuvin menŃionate normele generale de protecŃie şi gestiune a
apelor continentale prevăzute în documentele unor organizaŃii internaŃionale, precum ONU şi
Comisia Economică a ONU pentru Europa (C.E.E./O.N.U.). Recomandările acestora cuprindeau
măsuri importante pentru ameliorarea calităŃii apelor Dunării. În plus, existau norme
internaŃionale privind prejudiciile cauzate prin accidente industriale.
Un important pas înainte în cuantificarea şi exprimarea juridică a cerinŃelor protecŃiei Dunării
împotriva poluării l-a constituit semnarea, la 13 decembrie 1985, în cadrul ConferinŃei de la
Bucureşti, a DeclaraŃiei privind cooperarea statelor dunărene în materie de gospodărire şi
protecŃie a apelor fluviale contra poluării. Acest document a contribuit în mod notabil la
stimularea preocupărilor statelor dunărene în privinŃa prevenirii şi combaterii poluării Dunării.
DeclaraŃia proclama ca obiective ale politicii statelor dunărene utilizarea raŃională şi conservarea
resurselor de apă ale Dunării, prevenirea poluării apelor sale şi supravegherea calităŃii lor.

86
Ca măsuri concrete se preconizau: controlul sistematic al calităŃii apelor Dunării, conform
unor programe şi metode ; schimbul de informaŃii; organizarea în comun, cel puŃin la doi ani, de
întâlniri ale reprezentanŃilor organelor competente ş.a.
Rezultatul cel mai important l-a constituit instituirea, în cooperare, a unui sistem de control al
calităŃii apelor Dunării prin intermediul staŃiilor de măsurare situate la trecerea Dunării de pe
teritoriul unui stat pe cel al altui stat, iar în sectoarele în care fluviul formează frontieră comună
între două state, la începutul şi la sfârşitul sectoarelor de frontieră comună, în punctele convenite
pe cale bilaterală. Un control sistematic era instituit în privinŃa apelor uzate deversate în Dunăre,
conform unei metodologii comparate.
După 1990, preocupările vizând cooperarea dintre statele riverane în vederea protecŃiei
fluviului contra poluării s-au intensificat şi s-au dezvoltat la nivel bilateral, prin încheierea unor
convenŃii privind colaborarea riveranilor şi multilateral, prin ConvenŃia privind cooperarea pentru
protecŃia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (semnată la Sofia la 29 iunie 1994).
Cadrul juridic actual al protecŃiei Dunării împotriva poluării transfrontaliere este format din
trei categorii de norme internaŃionale: regulile şi principiile privind poluarea transfrontalieră,
reglementările specifice vizând cursurile de apă şi lacurile internaŃionale şi, respectiv,
reglementările în domeniu adoptate de către statele riverane în cadrul cooperării bilaterale şi
zonale.
a) Principiile privind poluarea transfrontalieră. La nivelul cel mai general acŃionează
principiile referitoare la poluările a căror origine se află într-o Ńară, iar efectele se produc asupra
teritoriului altor state sau în zone nesupuse vreunei jurisdicŃii naŃionale. Acestea îşi au originea în
cea mai mare parte în dreptul internaŃional cutumiar. Regula fundamentală a fost proclamată
iniŃial prin DeclaraŃia de la Stockholm privind mediul uman (1972) şi exprimă îndatorirea
statelor de a face aşa încât activităŃile exercitate în limitele jurisdicŃiei lor să nu cauzeze pagube
mediului altor state. Ea a fost preluată şi proclamată de textele adoptate în 1992 de ConferinŃa de
la Rio de Janeiro asupra mediului şi dezvoltării. De asemenea, trebuie incluse şi regulile
referitoare la responsabilitatea poluatorilor, precum şi principiile prevăzute de ConvenŃia de la
Espoo (1991) privind evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontalier.
b) Reglementări specifice privind fluviile transfrontaliere şi lacurile internaŃionale. Acestea
s-au dezvoltat ulterior prin două convenŃii-cadru: ConvenŃia asupra dreptului referitor la
utilizarea cursurilor de apă în alte scopuri decât navigaŃia, încheiată sub egida ONU la New
York la 21 mai 1997 şi ConvenŃia privind protecŃia şi utilizarea cursurilor de apă
transfrontaliere şi a lacurilor internaŃionale, încheiată la Helsinki la 17 martie 1992.

87
Reglementări mai importante a adus ConvenŃia de la Helsinki. Conform acesteia, „ape
transfrontaliere înseamnă orice ape, de suprafaŃă sau subterane, care marchează frontierele dintre
două sau mai multe state, le traversează sau sunt localizate pe acestea”. Expresia „impact
transfrontalier” este interpretată ca „orice efect prejudiciabil semnificativ, rezultat dintr-o
modificare a stării apelor transfrontaliere cauzată de către o activitate umană, produs de către un
stat altui stat”. Acest efect poate „lua numeroase forme: atentate la sănătatea şi securitatea
omului, florei, faunei, solului, aerului, peisajului şi monumentelor istorice ori altor construcŃii ori
interacŃiunea dintre aceşti factori; poate însemna o atingere adusă patrimoniului cultural şi
condiŃiilor socio-economice rezultate din modificarea factorilor”.
Obiectivul principal al convenŃiei este acela de a determina statele-părŃi să ia „toate măsurile
adecvate pentru a preveni, a controla şi a reduce orice impact transfrontalier”. Se prevede
obligaŃia de a reduce pe cât posibil poluarea la sursă şi de a nu provoca transferul poluării către
alte medii.
Trei principii trebuie să ghideze părŃile semnatare: principiul precauŃiei, principiul
„poluatorul plăteşte” şi principiul respectării drepturilor generaŃiilor viitoare.
ConvenŃia de la Helsinki a creat în acest mod un cadru juridic general stimulator pentru
elaborarea de acorduri bilaterale şi multilaterale între riveranii unor cursuri de apă internaŃionale
în domeniul prevenirii şi/sau diminuării poluării transfrontaliere.
c) Reglementările în domeniu adoptate de statele riverane Dunării au particularizat la
contextul geografic şi ecologic specific, principiile şi regulile juridice cu caracter general.
Acordul privind protecŃia fluviului Escaut, semnat la 26 decembrie 1994 la Charlevill-Mezieres
de către FranŃa, Olanda şi Belgia, şi mai ales, ConvenŃia privind cooperarea pentru protecŃia şi
utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (29 iunie 1994, Sofia). Principiile şi formele de cooperare
promovate de aceste documente au fost preluate şi dezvoltate şi prin acordurile bilaterale privind
apele de frontieră.
Încheiată între zece state dunărene (Austria, Bulgaria, CroaŃia, Republica Cehă, Germania,
Republica Moldova, România, Slovenia, Ucraina) şi Comunitatea Europeană, ConvenŃia de la
Sofia are un evident caracter integrator, la nivel subregional. Ea cuprinde două mari categorii de
norme; prima, de conŃinut, cu măsuri de cooperare pentru prevenirea şi combaterea poluării
transfrontaliere, iar cea de-a doua, de ordin instituŃional.
Ca obiective fundamentale ale cooperării statelor dunărene în materie sunt stabilite:
gospodărirea durabilă şi echitabilă a apelor, controlul pericolelor provocate de accidente cu
substanŃe periculoase pentru apă, inundaŃii şi îngheŃ pentru fluviu şi reducerea încărcării poluante
a Mării Negre.

88
Ca principii de bază ale măsurilor pentru protecŃia fluviului se prevăd principiul „poluatorul
plăteşte” şi principiul precauŃiei, întregite cu două reguli complementare de aplicare : folosirea
celor mai bune tehnici disponibile şi utilizarea celei mai bune practici de mediu. Alte două reguli
cu caracter de procedură accentuează obiectivul de protecŃie al convenŃiei: inadmisibilitatea ca
aplicarea prevederilor acesteia să cauzeze vreo creştere semnificativă, directă sau indirectă, a
impactului asupra mediului riveran şi dreptul fiecărei părŃi contractante de a adopta şi a aplica
măsuri mai ferme decât cele care rezultă din prevederile convenŃiei. Ca forme principale de
cooperare a statelor-părŃi sunt prevăzute atât consultări şi activităŃi comune în cadrul comisiei
internaŃionale, cât şi schimbul de informaŃii despre acordurile bilaterale şi multilaterale,
reglementări legale şi măsuri în domeniul gospodăririi apelor, schimbul de documente legale şi
de publicaŃii, alte forme de schimb de informaŃii şi de experienŃă.
În scopul realizării obiectivelor şi prevederilor convenŃiei a fost înfiinŃată Comisia
InternaŃională pentru ProtecŃia Fluviului Dunărea. Aceasta îndeplineşte mai ales funcŃii de
investigaŃie, de propunere şi recomandare. De asemenea, analizează experienŃa acumulată în
îndeplinirea convenŃiei şi prezintă părŃilor contractante propuneri cu privire la amendamentele
sau completările la aceasta sau pregăteşte bazele pentru elaborarea altor reglementări pentru
protecŃia şi gospodărirea Dunării şi a bazinului său hidrografic. În sfârşit, Comisia hotărăşte în
privinŃa cooperării cu organizaŃii internaŃionale sau naŃionale sau cu alte organisme care sunt
angajate sau interesate de protecŃia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea şi a apelor din
bazinul său hidrografic sau de probleme generale privind protecŃia şi gospodărirea apelor.
Hotărârile şi recomandările Comisiei sunt adoptate prin consens. Sarcinile Comisiei sunt
îndeplinite printr-un grup de lucru permanent, iar cele din anumite domenii de activitate sau
pentru probleme speciale, de grupuri de experŃi permanente sau ad-hoc. Un secretariat
permanent, cu sediul la Viena, condus de către un secretar executiv, are atribuŃii administrative.
Între Ńările dunărene s-au mai semnat şi alte tratate bilaterale privind cooperare între statele
riverane pentru prevenirea şi combaterea poluării apelor fluviului. De exemplu, Acordul din 16
septembrie 1993 dintre Germania şi România, ConvenŃia din 7 septembrie 1993 dintre România
şi Slovacia, ConvenŃia dintre România şi Republica Moldova din 1991, ConvenŃia dintre
România şi Bulgaria din 1991. O importanŃă deosebită au avut-o convenŃiile bilaterale privind
protecŃia şi gestiunea apelor de frontieră , precum ConvenŃia dintre Republica Federală Germania
şi Comunitatea Economică Europeană, pe de o parte, şi Republica Austria, pe de altă parte,
referitoare la cooperarea hidroeconomică în bazinul Dunării din 1 decembrie 1987; ConvenŃia
dintre Republica Moldova şi Ucraina privind apele de frontieră, din 23 noiembrie 1994; Acordul
dintre România şi Ucraina privind cooperarea în domeniul apelor de frontieră, semnat la 30

89
septembrie 1997. În sfârşit, şi alte documente bilaterale au avut incidenŃă în privinŃa protecŃiei
Dunării, precum cele din domeniul hidroenergetic (de exemplu ConvenŃia dintre România şi
Iugoslavia privind exploatarea şi întreŃinerea sistemelor hidroenergetice şi de navigaŃie „PorŃile
de Fier I” şi „PorŃile de Fier II” din 16 mai 1998). Din nefericire, multe dintre aceste documente
bilaterale au un caracter general, exprimând mai degrabă intenŃii decât angajamente ferme şi
concrete.
Chiar dacă nu toate statele riverane Dunării sau aparŃinând bazinului acesteia sunt membre
ale Uniunii Europene, dreptul comunitar al mediului, în general, şi reglementările privind
protecŃia apelor continentale, în special, prezintă importante semnificaŃii şi în acest caz. Astfel,
statele membre al U.E. (Germania, Austria) au asimilat în dreptul intern normele comunitare în
materie şi le aplică în privinŃa apelor interioare, inclusiv a fluviului Dunărea. La rândul lor,
celelalte state riverane fluviului Dunărea cunosc un proces de aproximare accentuată a
legislaŃiilor naŃionale cu reglementările comunitare privind mediul. De asemenea, experienŃa
altor cursuri de apă şi în special cea din cazul Rinului arată că, cel puŃin în privinŃa reglementării
deversărilor în apă şi a determinării obiectivelor de calitate a acesteia, este preferabilă opŃiunea
pentru o uniformizare accentuată, în primul rând prin intermediul normelor comunitare. În sfârşit,
Comunitatea Europeană este semnatară a ConvenŃiei privind protecŃia Dunării din 1994.
Rezultă că reglementările juridice comunitare privind mediul în general nu pot rămâne
indiferente cadrului juridic al protecŃiei Dunării împotriva poluării. Ele constituie (prin cele circa
20 de directive privind apa) un reper important, mai ales în privinŃa fixării obiectivelor de calitate
a apei şi a reglementării deversărilor în apă (prin instituirea unui sistem de norme de emisie
vizând interzicerea anumitor deversări şi subordonarea altora unei autorizări speciale) . Totodată,
noua orientare promovată la nivel comunitar prin Directiva-cadru privind apa, vizând gestiunea
acesteia la nivelul bazinelor şi districtelor hidrografice creează premise suplimentare, inclusiv de
ordin juridic, pentru întărirea cooperării interstatale referitoare la gestiunea şi protecŃia apelor
împotriva poluării la nivelul bazinului dunărean.
Protejarea apei Mării Negre constituie , la fel ca şi a Fluviului Dunărea, o mare problemă
pentru justiŃia română, ca urmare a faptului că, această mare este trecută pe lista oficială a celor
mai contaminate , alături de Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Mediterană, Golful Tokio şi
altele.
Aproape o treime din zonele de uscat ale Europei au legătură cu Marea Neagră. Este o zonă
ce include părŃi majore din 17 Ńări, 13 oraşe mari şi circa 160 de milioane de oameni. Aici se
varsă marile fluvii europene : Dunărea, Niprul şi Donul, iar singura legătură cu oceanele lumii
este strâmtoarea Bosfor, cu doar 70 m adâncime şi 700 m lăŃime, în timp ce adâncimea Mării

90
Negre depăşeşte în unele locuri 2 km. Datorită acestor condiŃii de mediu apele Mării Negre sunt
„moarte” sub adâncimea de 180 m, aceasta devenind cel mai mare bazin anoxic din lume.
Întregul ecosistem este într-un proces avansat de degradare. Introducerea accidentală de faună,
distrugerea resurselor estetice ale litoralului, supraexploatarea resurselor sunt realităŃi evidente.
Poluarea şi pescuitul iresponsabil au dus la diminuarea resurselor biologice, a diversităŃii
speciilor şi a cadrului natural al ecosistemelor Mării Negre. Astfel, în ultimele decenii s-a
înregistrat o scădere drastică a numărului delfinilor, a speciilor şi cantităŃilor de peşte, între cele
două fenomene existând o relaŃie cauzală.
Un prim rol în protejarea apei Mării Negre l-au avut reglementările juridice privind mările, în
general, la care a aderat şi România. Remarcăm, în acest cadru că, în practica protejării mediului
marin, se întâlnesc două mari categorii de reglementări: reglementări naŃionale şi reglementări
internaŃionale cu caracter regional şi subregional.
În categoria normelor juridice de protecŃie a mării teritoriale, există:
- un grup de norme ce reglementează operaŃiile de amestecare a petrolului cu apa în situaŃiile
de balastrare sau curăŃare a navelor şi cele de descărcare şi transferare a hidrocarburilor din
tancurile petroliere;
- norme care stabilesc zone prohibitive pentru operaŃiunile de descărcare şi transfer de
produse poluante de la o navă la alta sau de la navă la uscat;
- norme care reglementează dreptul de inspectare a navelor bănuite a fi adus prejudicii
mediului marin, drept recunoscut organelor statului riveran în spaŃiul marin supus jurisdicŃiei sale
şi reglementat ca obligaŃie de a reclama navele vinovate celorlalte state;
- norme referitoare la pescuit şi la conservarea resurselor vii ale mării.
În legătură cu protecŃia mediului marin şi în conformitate cu dispoziŃiile ConvenŃiei
NaŃiunilor Unite asupra dreptului mării de la Montego Bay, 1982, ratificat de România prin
Legea nr. 110/1996, a fost adoptată Legea nr.17 din 7 august 1990 privind regimul juridic al
apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive
ale României.
Legea împuterniceşte organele române competente să stabilească norme şi să ia măsuri pentru
protejarea şi conservarea mediului marin, pentru prevenirea, reducerea şi menŃinerea sub control
a poluării acestuia, precum şi în legătură cu menŃinerea securităŃii şi a protecŃiei navigaŃiei
specifice zonei respective şi să asigure şi aplicarea lor în porturi, în apele maritime interioare, în
marea teritorială şi în zona economică exclusivă a României. Aceste norme şi măsuri includ şi pe
cele privind protejarea şi conservarea ecosistemelor rare sau delicate, precum şi a mediului de
viaŃă al speciilor şi organismelor marine al căror număr este în scădere, sunt ameninŃate sau pe

91
cale de dispariŃie. Este interzisă, potrivit legii, poluarea de orice natură a apelor maritime
interioare, a mării teritoriale şi a zonei economice exclusive, precum şi a atmosferei de deasupra
acestora, „prin orice mod sau mijloc”.
Atunci când există motive temeinice să se creadă că o navă folosită în scopuri comerciale,
care se află în apele maritime interioare sau în marea teritorială ori care a trecut ori navighează
prin zona economică exclusivă a României, a încălcat prevederile legislaŃiei române sau regulile
internaŃionale privind prevenirea, reducerea şi menŃinerea sub control a poluării mediului marin,
organele române competente sunt în drept: să ceară navei explicaŃii în legătură cu faptele ce i se
impun; să inspecteze nava; în cazul în care refuză, să prezinte explicaŃiile ce i se cer; atunci când
elementele de probă o justifică, să intenteze o acŃiune juridică în legătură cu această încălcare, în
conformitate cu legislaŃia română; să ordone, sub rezerva normelor dreptului internaŃional,
reŃinerea navei.
Un al doilea rol important în protejarea apei Mării Negre l-au avut reglementările juridice cu
caracter regional, adică iniŃiate de Ńările riverane. Astfel, la 21 aprilie 1992 s-a semnat la
Bucureşti ConvenŃia privind protecŃia Mării Negre împotriva poluării de către : Bulgaria,
Georgia, România, FederaŃia Rusă, Turcia şi Ucraina. łara noastră a ratificat-o prin Legea nr.98
din 16 septembrie 1992 şi a intrat în vigoare la 15 aprilie 1994.
ConvenŃia stabileşte regimul juridic general, iar regimurile speciale de protecŃie a mediului
marin împotriva unor forme particulare de poluare – din surse de pe uscat, cu petrol şi alte
substanŃe nocive în situaŃii de urgenŃă şi poluarea prin descărcare – sunt prevăzute de
protocoalele adiŃionale. În spiritul reglementărilor internaŃionale în domeniu ConvenŃia a
recunoscut în preambul că „resursele naturale şi de agrement ale acesteia pot fi păstrate în primul
rând prin eforturi comune ale Ńărilor riverane” şi, în consecinŃă, sunt luate în considerare
„caracteristicile hidrologice şi ecologice speciale ale Mării Negre şi sensibilitatea deosebită a
faunei şi florei acesteia la schimbările de temperatură şi de compoziŃie ale apei mării”. Aceasta
este o definiŃie general acceptată a mării regionale ca o zonă specifică a oceanului, caracterizată
printr-o anumită unitate geografică, oceanografică, umană chiar,
Câmpul geografic de aplicare a convenŃiei cuprinde marea teritorială şi zona economică
exclusivă din marea Neagră a fiecărei părŃi contractante. Ca şi celelalte convenŃii referitoare la
mări regionale, şi cea de faŃă exclude orice aplicare a prevederilor sale la apele interioare ale
statelor semnatare, permiŃând în schimb protocoalelor adiŃionale să prevadă acest lucru. Astfel,
Protocolul privind protecŃia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării din surse de pe
uscat se aplică şi la apele interioare faŃă de liniile de bază de la care se măsoară lăŃimea mării
teritoriale şi în cazul cursurilor de apă dulce, până la limita apei dulci.

92
În vederea precizării semnificaŃiilor şi circumscrierii cât mai exacte a câmpului de aplicare,
convenŃia stabileşte înŃelesurile acordate unor noŃiuni ca: poluarea mediului marin, nave,
descărcare şi substanŃe nocive.
Pentru a defini „poluarea mediului marin”, ConvenŃia preia dispoziŃiile art.1, alin.4 al
ConvenŃiei ONU privind dreptul mării, din 10 decembrie 1982, prevăzând că „poluarea mediului
marin înseamnă introducerea de către om , direct sau indirect, de substanŃe sau energie în mediul
marin, inclusiv estuare, care au sau pot avea ca rezultate efecte dăunătoare cum sunt: vătămarea
resurselor vii şi a vieŃii marine; pericole pentru sănătatea omului; obstacole pentru activităŃile pe
mare, inclusiv pescuitul şi alte folosinŃe legitime ale mării; degradarea calităŃii de folosinŃă a apei
mării şi deteriorarea condiŃiilor de agrement”.
Conform ConvenŃiei, „nave „ înseamnă navele de deplasare pe mare de orice tip. Acest
termen include navele cu elice, vehiculele cu pernă de aer, submarinele, mijloacele plutitoare,
indiferent dacă sunt sau nu autopropulsate, platformele şi orice alte construcŃii amplasate pe apă.
Aeronavele reprezintă orice mijloc de deplasare în aer de orice tip. În temeiul imunităŃii
suverane, ConvenŃia a stabilit că ea nu se aplică nici unei nave de război, nave auxiliare, altor
vase sau aeronave aflate în proprietatea sau care sunt exploatate de către un stat şi folosite, la
acea dată, în serviciul necomercial.
„Descărcarea” este definită în ConvenŃie ca orice deversare deliberată de deşeuri sau alte
materiale de pe nave sau aeronave, orice sabordaj deliberat de nave sau aeronave.
„SubstanŃa nocivă” înseamnă, în înŃelesul ConvenŃiei, orice substanŃă periculoasă, otrăvitoare
sau alt tip de substanŃă care, introdusă în mediul marin, din cauza toxicităŃii ei şi caracteristicilor
bioacumulatoare, ar cauza poluarea sau ar afecta negativ procesele biologice.
În spiritul „comunităŃii de interese” şi „patrimoniului regional”, precum şi al adevărului că
„poluarea rezultă şi din surse de pe uscat din alte Ńări ale Europei”, ConvenŃia este deschisă
aderării oricărui stat neriveran la Marea Neagă „interesat de realizarea scopurilor prezentei
convenŃii şi care să contribuie în mod substanŃial la protecŃia şi conservarea mediului marin al
Mării Negre”. ObligaŃia generală de cooperare se manifestă sub forma informării, consultării,
concentrării şi negocierii. O reglementare specifică şi detaliată vizează cooperarea ştiinŃifică şi
tehnică în supravegherea stării mediului marin.
Spre deosebire de convenŃiile realizate pentru celelalte mări regionale, ConvenŃia privind
marea Neagră a instituit o nouă structură instituŃională de cooperare permanentă, respectiv
Comisia pentru protecŃia Mediului Marin al Mării Negre, cu sediul la Istanbul. Comisia cuprinde
reprezentanŃi ai statelor părŃi (care se bucură de privilegii şi imunităŃi diplomatice, în
conformitate cu dreptul internaŃional), iar preşedinŃia sa va fi asumată prin rotaŃie de către fiecare

93
parte contractantă, în ordinea alfabetică a limbii engleze. Comisia se va întruni cel puŃin o dată pe
an, preşedintele putând convoca reuniuni extraordinare, la cererea oricărei părŃi contractante.
Având capacitatea juridică necesară ea emite hotărâri şi recomandări, adoptate cu unanimitate de
membrii săi. Comisia are ca sarcină elaborarea: de recomandări vizând măsurile necesare pentru
realizarea scopurilor convenŃiei; amendamentelor necesare la aceasta şi la protocoalelor
adiŃionale; măsurilor suplimentare pentru protecŃia mediului marin; criteriilor referitoare la
prevenirea, reducerea şi controlul poluării; de asemenea, cooperarea cu organizaŃiile
internaŃionale competente, în special în vederea dezvoltării unor programe adecvate ori obŃinerii
de asistenŃă în îndeplinirea obiectivelor generale.
Ca şi în cazul altor convenŃii, pe baza recomandării comisiei sau la cerere, conferinŃe
diplomatice ale părŃilor contractante se pot reuni în scopul adoptării de amendamente la
convenŃie şi/sau la protocoale. Comisia este asistată în activitatea ei de un secretariat permanent,
compus dintr-un director executiv şi funcŃionari (desemnaŃi dintre cetăŃenii tuturor statelor
riverane Mării Negre).
Prin acordul semnat la Istanbul la 28 aprilie 2000 (ratificat de România prin Legea
nr.746/2001) s-au stabilit privilegiile şi imunităŃile acordate Comisiei pentru ProtecŃia Mediului
Mării Negre în raport cu responsabilităŃile conferite şi cerinŃele realizării eficiente a scopurilor şi
funcŃiilor sale. Astfel comisia are personalitate juridică şi capacitatea aferentă de a contracta, de a
achiziŃiona şi de a dispune de bunuri mobile şi imobile. Privilegiile şi imunităŃile se referă la :
imunitatea în faŃa autorităŃilor legale, inviolabilitatea sediului şi a arhivelor, scutirea de taxe
vamale şi de accize, imunităŃile reprezentanŃilor părŃilor contractante, preşedintelui comisiei şi
oficialilor secretariatului ş.a.
Pentru daunele provocate mediului marin al Mării Negre de către persoanele fizice sau
juridice în zonele în care fiecare parte contractantă îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane
sau jurisdicŃia, în conformitate cu dreptul internaŃional răspunderea materială este conform
regulilor şi reglementărilor proprii. În acest context, se acordă o atenŃie deosebită sistemelor de
asigurare a unei compensaŃii prompte şi adecvate sau a altei reparaŃii pentru pagubele produse
prin poluarea mediului marin. În conformitate cu sistemele lor legale, părŃile contractante asigură
şi existenŃa unui recurs pentru a obŃine o compensaŃie promptă şi adecvată sau alte reparaŃie.
Pentru a stabili priorităŃile ce decurg din ConvenŃia privind protecŃia Mării Negre împotriva
poluării, statele părŃi au semnat la Odesa, în aprilie 1993, DeclaraŃia ministerială asupra ProtecŃiei
Mediului Marin al Mării Negre – document bazat pe directivele conŃinute în Agenda 21.
În iunie 1993, reprezentanŃii la nivel înalt ai guvernelor statelor riverane la Marea Neagră s-
au întâlnit la Viena cu partenerii FacilităŃii Globale pentru Mediu (F.G.M.) – o fundaŃie creată în

94
1991 sub conducerea Băncii Mondiale, donatori şi reprezentanŃi ai organizaŃiilor
nonguvernamentale - pentru a defini un plan, pe trei ani, intitulat: „Programul de mediu pentru
Marea Neagră” (P.M.M.N.), cu următoarele obiective principale: îmbunătăŃirea capacităŃii Ńărilor
riverane la Marea Neagră de a servi şi proteja mediul; susŃinerea dezvoltării şi implementării
unor legi şi politici pentru mediu; facilitarea pregătirii unor investiŃii majore pentru mediu.
S-a stabilit, totodată, un sistem de grupe de lucru bazat pe „Centrele de activitate” regionale.
Fiecare din Ńările Mării Negre a căzut de acord în a găzdui unul din aceste centre şi câte un
corespondent. Pentru coordonarea generală a Programului, Oficiul ONU a stabilit la Istanbul o
unitate de Coordonare a Programului (U.C.P.), care lucrează direct cu coordonatori naŃionali.
Banca Mondială îndeplineşte un rol special, în colaborare cu Unitatea de coordonare a
Programului în identificarea proiectelor urgente de investiŃii şi realizarea lor, cu ajutorul Ńărilor
Mării Negre.
Pentru realizarea şi completarea prevederilor ConvenŃiei din 1992, statele riverane au adoptat
şi alte documente privind cooperarea în ce priveşte protecŃia apei Mării Negre. De exemplu,
Programul internaŃional de cercetări în Marea Neagră (CoMSBlack), iniŃiat la Varna în
1991 (la care participă Bulgaria, Georgia, România, FederaŃia Rusă, SUA, Turcia şi Ucraina), are
ca obiective principale: identificarea şi crearea unui sistem de gestionare a bazelor de date pentru
zona Delta Dunării, ca şi platoul continental al Mării Negre, crearea unui sistem de informare
geografic (GIS) pentru cele două zone menŃionate, precum şi aprofundarea cercetării marine.
Programul de gestionare ambientală şi protecŃie a Mării Negre al FacilităŃii Globale
pentru Mediu (GEF) a fost inaugurat la ConstanŃa în 1992 şi vizează Marea Neagră, Marea Azov,
zonele costiere ale Ńărilor riverane şi bazinele de drenaj ale fluviilor tributare, exceptând Dunărea
(pentru care există un program GEF separat). Programul urmăreşte crearea unui cadru operaŃional
complex pentru cooperarea regională pe termen lung în vederea limitării procesului continuu de
degradare a mediului şi resurselor marine, utilizării durabile a acestora. Programul privind
interacŃiunea dintre fluviul Dunărea şi partea nord-vestică a Mării Negre (EROS-2000), propus în
1994 la Paris, cu contribuŃia Uniunii Europene, are ca obiectiv desfăşurarea de cercetări asupra
calităŃii mediului din regiune, la care participă specialişti din Ńările riverane, din FranŃa, Belgia,
Germania şi Marea Britanie. Este o continuare a programelor EROS-2000 pentru Marea
Mediterană Occidentală.
Planul strategic de acŃiune pentru conservarea şi protecŃia Mării Negre ( a fost adoptat la
Istanbul, la 31 octombrie 1996, dată sărbătorită de atunci drept „Ziua InternaŃională a Mării
Negre”). Semnat de reprezentanŃii statelor riverane (Bulgaria, Georgia, România, FederaŃia Rusă,
Turcia şi Ucraina) „ în spiritul DeclaraŃiei de la Rio”, documentul cuprinde un set de principii,

95
politici şi acŃiuni menit să ducă la amplificarea cooperării regionale în direcŃia sporirii sănătăŃii
mediului, pentru populaŃia riverană şi conservării ecosistemului Mării Negre. Alte asemenea
programe sunt: Programul de monitoring, analize de laborator şi gestionare a informaŃiilor în
Ńările riverane Mării Negre, Programul regional multiistituŃional de cooperare, Programul
regional „Marea Neagră” pentru cercetări marine şi servicii etc.
Textul ConvenŃiei de la Bucureşti, din 1992 nu a cuprins însă prevederi semnificative pentru
conservarea resurselor marine şi a biodiversităŃii. De aceea, pentru Marea Neagră rămân
aplicabile reglementările cu caracter mai general referitoare la protecŃia mărilor şi oceanelor, ori
conservarea naturii. De aceea, Ńările riverane trebuie să insiste pe elaborarea şi aplicarea unei
legislaŃii naŃionale eficiente în acest domeniu.
În Ńara noastră, regimul juridic al exploatării şi conservării resurselor biologice ale Mării
Negre în limita apelor mării teritoriale şi a zonei economice exclusive este stabilit în special prin
Legea nr.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare şi al zonei contigue ale
României (modificată şi completată prin Legea nr.36 din 16 ianuarie 2002), Legea nr.192/2001
privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura şi Regulamentul din 30 octombrie 2001 privind
condiŃiile de desfăşurare a activităŃilor de pescuit comercial în apele Mării Negre. Astfel, în
marea teritorială (de la 12 mile marine) sunt aplicabile reglementările naŃionale privind
piscicultura şi pescuitul, precum şi reglementările comune privind protecŃia mediului.
În zona exclusivă, România exercită drepturi suverane de exploatare şi explorare, protecŃia,
conservare şi gestionare a tuturor resurselor naturale biologice, de jurisdicŃie privind protecŃia şi
conservarea mediului marin şi a faunei marine. De asemenea, poate coopera cu celelalte state
riverane la Marea Neagră pentru asigurarea conservării, explorării şi exploatării raŃionale a
resurselor biologice, protecŃiei şi apărării mediului marin, îndeosebi în sectoarele direct
învecinate cu această zonă, Ńinându-se seama de caracteristicile specifice ale Mării Negre ca mare
semiânchisă şi cu potenŃial biologic redus.

5.5 ObligaŃiile utilizatorilor de apă


Deficitul de apă, o consecinŃă a creşterii de şapte ori a economiei mondiale în ultima jumătate
de secol, va fi o condiŃie de viaŃă definitorie pentru mulŃi în acest nou secol. ApariŃia simultană a
unor deficite de apă în rapidă creştere în atât de multe Ńări necesită o abordare complet nouă a
politicii apei, o reorientare de la creştere a consumului la administrarea cererii. Administrarea
deficitului de apă va afecta ceea ce mâncăm, felul cum eliminăm deşeurile şi chiar locul unde
trăim.

96
Deficitul de apă al planetei, măsurat la pompajul excedentar al bazinelor subterane, creşte de
la un an la altul, ceea ce măreşte progresiv dificultatea de a-l regla. Dacă toate Ńările de pe glob ar
decide anul acesta să oprească pompajul apei din subteran şi să stabilizeze cotele apelor, recolta
mondială de cereale s-ar diminua cu aproximativ 160 de milioane de tone, adică 8 procente, iar
preŃul cerealelor ar urca peste limita superioară înregistrată vreodată. Cu cât mai mult timp
întârzie statele lumii să înfrunte acest subiect, cu atât mai mult va creşte deficitul de apă şi cu atât
mai mare va fi corecŃia finală. Dacă guvernele Ńărilor deficitare în apă nu iau rapid măsuri de
stabilizare a populaŃiei şi mărire a productivităŃii apei, lipsa de apă poate deveni curând o lipsă de
hrană.
Nu se mai poate aplica soluŃia istorică a rezolvării deficitului de apă prin extinderea surselor
de aprovizionare, prin construirea de noi baraje şi puŃuri de forare. Acum, în majoritatea Ńărilor
acest potenŃial de apă s-a limitat sau chiar s-a epuizat. Acolo unde râurile sunt secate şi nivelul
apei freatice coboară, singura opŃiune este reducerea creşterii prin mărirea productivităŃii apei şi
stabilizarea populaŃiei. Întrucât majoritatea celor peste trei miliarde de oameni prevăzuŃi să se
adauge până în 2050 la populaŃia Globului se vor naşte în Ńări unde puŃurile sunt deja pe cale să
sece, realizarea unui echilibru acceptabil între oameni şi apă poate depinde de încetarea ritmului
de creştere a populaŃiei, dar şi de utilizarea raŃională a apei.
Gestionarea eficientă şi protecŃia resurselor de apă constituie o problemă deosebit de
importantă în societatea actuală. Iar în Ńara noastră, tranziŃia la economia de piaŃă are mari
implicaŃii şi asupra modului de utilizare a apei, delimitării sferei de acŃiune între domeniul public
şi cel privat aflat în plină ascensiune.
În lume funcŃionează trei sisteme generale de gestiune şi utilizare a apei: sistemul public,
sistemul privat şi sistemul mixt. Adoptarea unuia sau altuia dintre ele constituie o opŃiune
politico-socială importantă, cu implicaŃii multiple şi diverse. Criteriile cele mai importante care
determină sau ar trebui să determine această alegere sunt: nivelul de dezvoltare economică,
gradul de maturizare a legilor economiei de piaŃă şi tradiŃia juridico-economică.
Astfel, Programul de aplicare a Agendei 21, adoptat de ConferinŃa de la Rio de Janeiro
(1992), elaborat în cadrul sesiunii speciale a ONU din iunie 1997, recomandă ca Ńările dezvoltate
să recurgă la „punerea în aplicare graduală de politici orientate spre acoperirea preŃului, o alocare
echilibrată şi eficace a apei... şi promovarea conservării”. În ce priveşte Ńările în curs de
dezvoltare, documentul consideră că numai atunci când vor „atinge un stadiu de dezvoltare
corespunzător”, politicilor lor vor trebui să promoveze „gestiunea armonioasă şi dezvoltarea
resurselor rare de apă”, generând astfel „resurse financiare de investiŃii în echipamente noi pentru
furnituri şi tratamentul apei”. Acelaşi program sublinia cerinŃa ca „evaluarea economică a apei să

97
se facă în contextul implicaŃiilor sociale şi economice ale resursei”, iar „evaluarea trebuie să
reflecte satisfacerea nevoilor de bază”.
O concluzie este certă: indiferent că sunt publice, private sau mixte, serviciile de apă trebuie
să fie obligate să furnizeze acest bun şi să aplice tarife socialmente acceptabile. Desigur, fiecăreia
dintre modele i se pot aduce o serie de critici. Sistemul public, de pildă, suferă de o centralizare
excesivă, iar absenŃa unui mecanism concurenŃial scade mult din eficienŃa sa economico-socială.
În schimb, în cazul modelului privat, principala problemă este aceea că mizele financiare sunt
atât de puternice încât trec în plan secundar preocupările de asigurare a sănătăŃii publice şi de
protecŃie a mediului. Totodată, din punct de vedere juridic, piaŃa pare inaptă să rezolve
problemele bunurilor colective - apă, aer, ozonul stratosferic etc. – din cauza imposibilităŃii de a
se defini clar drepturile de proprietate. De asemenea, se consideră că unul dintre principiile
fundamentale ale unei gestiuni democratice a apei este acela potrivit căruia tot ceea ce apa aduce
ca profit trebuie să fie returnat spre ea, prin acŃiuni de depoluare, asanare, investiŃii etc., lucru
care nu se întâmplă în cazul societăŃilor comerciale, interesate în primul rând de profit, fapt ce
presupune în consecinŃă un control public permanent, inclusiv din partea populaŃiei.
Fără îndoială, o utilizare cu adevărat durabilă a acestei resurse naturale finite şi esenŃiale
pentru viaŃă presupune înlăturarea confuziei dintre valoarea apei ca element ecologic şi preŃul său
ca marfă, în jocul legilor economiei de piaŃă. Prin funcŃiile ei de element natural esenŃial pentru
apariŃia şi menŃinerea vieŃii pe planetă, apa are o valoare intrinsecă, indispensabilă şi neevaluabilă
în bani. Ca orice valoare universală, se impune ca apa să fie accesibilă tuturor, în virtutea
dreptului egal la existenŃă al fiecărei fiinŃe, şi trebuie în consecinŃă ocrotită şi conservată de către
toŃi şi pentru toŃi. PreŃul reflectă în acest caz doar contravaloarea lucrărilor de captare, transport,
tratare, epurare ş.a. pe care le presupune o utilizare modernă a acestei resurse. Gratuitatea
primară a apei şi rolul său de element natural indispensabil vieŃii trebuie să se reflecte şi asupra
preŃului său ca marfă, mai bine zis al lucrărilor de asigurare a sa, care trebuie să fie unul „just”,
acceptabil din punct de vedere social.
Această dimensiune , ce se alătură calităŃii apei de patrimoniu natural comun al întregii
omeniri, al tuturor fiinŃelor vii, se repercutează şi în modul de administrare şi distribuire a sa.
Indiferent de opŃiunea adoptată în acest sens, reflectarea şi promovarea interesului general, al
speciei chiar, constituie o necesitate. Aşadar problema esenŃială a gestiunii apei rămâne aceea a
identificării mecanismului capabil să exprime şi să combine mai bine statutul său de valoare
naturală esenŃială pentru viaŃă şi preŃul mereu crescând al lucrărilor de acces, transport,
valorificare durabilă şi protecŃie a acestei resurse limitate şi tot mai rare. Trebuie să fie
armonizate într-o ecuaŃie perfectă interesul fiecărei persoane de a avea acces cât mai direct, facil

98
şi rapid la apă şi interesele exploatanŃilor acestei resurse-marfă, confruntaŃi, pe de o parte, cu
sporirea cheltuielilor aferente asigurării apei, iar pe de altă parte, cu dorinŃa obŃinerii unui profit
cât mai mare. Dintre cele două elemente determinante ale preŃului apei, politicile pot acŃiona mai
eficient asupra ratei profitului, în vederea promovării unui „preŃ just”, socialmente acceptabil,
lucru realizabil cu precădere în condiŃiile administrării şi gestionării de către o structură publică a
operaŃiilor de utilizare durabilă a apei, şi mai puŃin în situaŃia în care această responsabilitate
aparŃine complet şi exclusiv unui actor privat.
Legiuitorul român a avut în atenŃie problematica abordată de noi mai înainte. El a stabilit că
apele pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare şi de protecŃie a calităŃii lor, pentru
băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte trebuinŃe gospodăreşti, dacă pentru aceasta nu se
folosesc instalaŃii sau se folosesc instalaŃii de capacitate mică până la 0,2 litri/secundă, destinate
exclusiv satisfacerii necesităŃilor gospodăriei proprii.
Satisfacerea cerinŃelor de apă ale populaŃiei are prioritate faŃă de folosirea apei în alte scopuri,
ca şi alimentarea cu apă pentru animale, refacerea rezervei intangibile de apă după incendii,
precum şi debitele necesare menŃinerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic, fiind chiar
interzisă restrângerea utilizării apei potabile pentru populaŃie în folosul altor activităŃi. Apele
subterane, corespunzătoare calitativ, sunt destinate în primul rând pentru alimentarea cu apă a
populaŃiei şi animalelor, precum şi pentru asigurarea igienei şi sănătăŃii populaŃiei. Aceste ape
pot fi utilizate în alte scopuri numai în baza autorizaŃiei de gospodărire a apelor.
Potrivit legii, dreptul de folosinŃă a apelor de suprafaŃă sau subterane, inclusiv a celor
arteziene se stabileşte prin autorizaŃia de gospodărire a apelor. Acest drept include şi evacuarea în
resursele de apă a apelor rezultate din drenaje ori desecări, apelor meteorice, a celor de mină sau
zăcăminte minerale, precum şi a apelor uzate. Acestea din urmă provin din activităŃile casnice,
sociale sau economice şi conŃin substanŃe poluante sau reziduuri care alterează caracterisricile
fizice, chimice şi bacteriologice ale apei.
Utilizatorii de apă sunt obligaŃi:
- să respecte normele de consum de apă pe unitatea de produs sau pe activitate;
- să economisească apa, folosind-o în mod judicios şi reciclând-o;
- să asigure întreŃinerea şi repararea instalaŃiilor proprii şi a celor din sistemele de
alimentare cu apă şi canalizare-epurare;
- să adopte tehnologii de producŃie cu cerinŃe de apă reduse şi cât mai puŃin poluante, să
economisească apa prin refolosire repetată, să elimine risipa şi să diminueze pierderile de apă, să
reducă poluanŃii evacuaŃi o dată cu apele uzate şi să recupereze substanŃele utile conŃinute în
apele uzate şi în nămoluri;

99
- să asigure realizarea, întreŃinerea şi exploatarea staŃiilor şi instalaŃiilor de prelucrare a
calităŃii apelor la capacitatea autorizată, să urmărească eficienŃa acestora prin analize de laborator
şi să intervină operativ pentru încadrarea indicatorilor de emisie în limitele admise pentru
evacuarea apelor uzate, limite prevăzute în autorizaŃia de gospodărire a apelor;
- să respecte cu stricteŃe disciplina şi normele tehnologice în activităŃile de producŃie care
folosesc apa şi evacuează ape uzate, precum şi în staŃiile şi instalaŃiile de prelucrare a calităŃii
apelor;
- să urmărească, prin foraje de observaŃii şi control, starea calităŃii apelor subterane din zona
de influenŃă a depozitelor de reziduuri de orice fel ;
- să întocmească planuri proprii de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale,
posibil a se produce ca urmare a activităŃilor şi să le pună în aplicare în caz de necesitate;
- utilizatorii de apă care au produs o poluare accidentală sunt obligaŃi să ia măsuri urgente
pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor acestora şi să informeze imediat cea mai apropiată unitate
de gospodărire a apelor asupra acestei poluări.
Apele uzate pot fi evacuate în reŃele de canalizare publică sau în cele ale platformelor
industriale numai cu acceptul şi cu respectarea condiŃiilor stabilite de deŃinătorul acestor reŃele şi
numai dacă staŃiile de epurare au profil tehnologic necesar şi capacităŃi disponibile. În toate
cazurile, este obligatorie preepurarea locală a apelor uzate provenite de la aceşti utilizatori.
Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului şi Compania NaŃională „Apele Române” – S.A.
pot să ia măsuri de limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei, pentru a face faŃă unui
pericol sau consecinŃelor unor accidente, secetei, inundaŃiilor sau unui risc de lipsă de apă datorat
supraexploatării resursei.
AutorităŃile administraŃiei publice locale au obligaŃia să asigure gospodărirea eficienŃă a apei
distribuite în localităŃi, precum şi colectarea apelor meteorice, canalizarea şi epurarea apelor
uzate.
UnităŃile de gospodărire a apelor au îndatorirea să ia în considerare orice informaŃie provenită
de la persoane fizice sau juridice, altele decât utilizatorii, care au produs poluarea accidentală. În
caz de poluări accidentale, filialele bazinale ale Companiei NaŃionale „Apele Române” – S.A.
trebuie să avertizeze imediat utilizatorii de apă şi autorităŃile administraŃiei publice a localităŃilor
din aval pentru a lua măsuri de protecŃie a apelor şi a diminua pagubele.
Compania NaŃională „Apele Române” – S.A., autorităŃile administraŃiei publice locale,
precum şi utilizatorii de apă potenŃial poluatori, au obligaŃia dotării cu mijloace specifice de
intervenŃie pentru cazuri de poluări accidentale.

100
Importante îndatoriri revin persoanelor fizice şi juridice pentru folosirea legală a apelor din
Legea protecŃiei mediului nr.137/1995.
Acestea sunt obligate :
- să ceară acordul şi/sau autorizaŃia de mediu pentru activităŃi ca : navigaŃia pe ape, folosirea
unor centrale hidroelectrice cu putere mai mare de 1 MW, a instalaŃiilor geotermice, inclusiv cele
care exploatează căldura apelor subterane, construcŃii hidrotehnice de toate felurile (lucrări de
regularizare a nivelului sau scurgerii apelor din lacurile naturale, îndiguiri , corecŃii, instalaŃii
pentru reŃinerea aluviunilor sau pentru protecŃia împotriva inundaŃiilor, descărcări de material
sedimentar în lacuri, lucrări de captare a apelor subterane şi de suprafaŃă, puŃuri de alimentare cu
apă mai adânci de 50 m etc.), amenajări piscicole ş.a.; lista se poate completa de către autoritatea
centrală pentru protecŃia mediului cu orice activitate nouă; sunt exceptate de la autorizare puŃuri
forate la adâncimi până la 50 m pentru satisfacerea cerinŃelor gospodăriilor individuale;
- să respecte standardele de emisie şi de calitate a apelor, prevederile din acord şi autorizaŃie
şi să pună la dispoziŃia laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apă pentru
analiză;
- să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede, deşeuri de
orice fel şi să nu introducă în acestea explozibile, tensiuni electrice, narcotice sau alte substanŃe
periculoase;
- să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei
acvatice şi de ameliorare a calităŃii apei, prevăzute cu termen în acordul sau autorizaŃia de mediu
şi să monitorizeze zona de impact;
- în cazul deŃinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine să se doteze cu instalaŃii de
stocare sau tratare a deşeurilor, de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în
instalaŃii de mal sau plutitoare;
- să amenajeze porturile cu instalaŃii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a
deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocarea pe navele fluviale şi maritime, şi să
constituie echipe de intervenŃie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
- să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu
arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri.
Tot pentru utilizarea legală şi protecŃia resurselor de apă, se interzice:
- punerea în funcŃiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente; darea în
funcŃiune de noi ansambluri de locuinŃe; introducerea la obiectivele economice existente a
tehnologiilor de producŃie modificate, care măresc gradul de încărcare a apelor uzate – toate
acestea – fără a fi puse concomitent în funcŃiune reŃele de canalizare şi a instalaŃiilor de epurare

101
ori fără a se realiza alte lucrări şi măsuri care să asigure respectarea prevederilor din autorizaŃie
privind evacuarea apelor uzate;
- realizarea de lucrări noi pentru alimentarea cu apă potabilă sau industrială ori de extindere a
celor existente, fără realizarea sau extinderea corespunzătoare şi concomitent a reŃelelor de
canalizare şi a instalaŃiilor de epurare necesare;
- aruncarea sau introducerea, în orice mod, în albiile cursurilor de apă, în cuvele lacurilor sau
ale bălŃilor, în Marea Neagră şi în zonele umede, precum şi depozitarea pe malurile acestora a
deşeurilor de orice fel;
- evacuarea de ape uzate în apele subterane, lacurile naturale sau de acumulare, în iazuri, în
bălŃi sau în heleştee;
- utilizarea de canale deschise de orice fel pentru evacuări ori scurgerile de ape fecaloid-
menajere sau cu conŃinut periculos;
- spălarea în cursuri de ape sau în lacuri şi pe malurile acestora a autovehiculelor, a altor
utilaje şi agregate mecanice, precum şi a ambalajelor sau obiectelor care au conŃinut pesticide sau
alte substanŃe periculoase;
- spălarea animalelor domestice dezinfectate cu substanŃe toxice în afara locurilor special
amenajate în acest scop;
- aruncarea sau vărsarea în instalaŃii sanitare sau în reŃele de canalizare a reziduurilor
petroliere sau a substanŃelor periculoase;
- spălarea în cursurile de apă sau în lacuri, pe malurile acestora, pe diguri sau baraje a
obiectelor de uz casnic, cu folosirea substanŃelor chimice de orice fel;
- în zonele de protecŃie instituite potrivit legii, sunt interzise depozitarea şi folosirea de
îngrăşăminte, pesticide sau alte substanŃe periculoase;
- depozitarea în albia majoră a materialelor sau deşeurilor radioactive.
Pe malurile apelor aparŃinând domeniului public, dacă nu sunt impuse restricŃii, orice
persoană fizică are dreptul de acces liber, pe propria răspundere, pentru plimbare sau recreere,
fără a produce prejudicii apelor, albiilor, malurilor şi riveranilor. În zonele special organizate ori
amenajate pentru agrement pe malurile apelor, accesul este permis în condiŃiile stabilite de
deŃinătorii acestor zone şi cu respectarea prevederilor înscrise în autorizaŃia de gospodărire a
apelor, eliberate acestora.
CirculaŃia pe cursurile de apă, lacuri naturale sau pe mare, cu bărci de agrement fără motor, se
efectuează liber, cu respectarea drepturilor riveranilor şi reglementărilor legale.
Orice activitate pe luciul de apă, în albii minore ori în zone de protecŃie, inclusiv navigaŃia,
plutăritul, flotajul, exploatarea agregatelor minerale sau recoltarea stufului, precum şi pescuitul se

102
vor realiza astfel încât să nu producă efecte negative asupra malurilor şi albiilor cursurilor de apă,
malurilor şi cuvetelor lacurilor, monumentelor naturii, construcŃiilor, lucrărilor sau instalaŃiilor
existente în albii şi să influenŃeze cât mai puŃin folosirea apelor de către alŃi utilizatori.
În nici o situaŃie utilizatorilor de apă nu le este permisă deteriorarea calităŃii acesteia, făcând-
o improprie pentru viaŃă şi activitatea umană.

5.6. SancŃionarea juridică pentru poluarea apelor; răspunderea contravenŃională,


penală şi civilă
Prin mijloacele utilizate de stat şi societatea civilă în direcŃia atingerii obiectivului protecŃiei
şi conservării mediului acvatic, alături de gospodărirea complexă şi folosirea raŃională a apelor,
un rol important revine combaterii faptelor de încălcare a regimului legal de ocrotire a acestui
factor esenŃial al mediului, răspunderii civile, patrimoniale, contravenŃionale sau penale, după
caz.
Răspunderea disciplinară şi cea materială pot interveni numai în cadrul raporturilor juridice
de muncă dintre angajat şi angajator, aspecte care nu interesează în cadrul raporturilor de dreptul
mediului, ele fiind răspunderi de dreptul muncii.
Cea mai utilizată formă în domeniul răspunderii pentru utilizarea defectuoasă a apelor şi
poluarea acestora este răspunderea contravenŃională. În art.87 din Legea apelor nr.107/1996 sunt
enumerate 53 de fapte considerate contravenŃii în domeniul apelor. Astfel, constituie contravenŃii
următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiŃii încât, potrivit legii penale, să fie
considerate infracŃiuni:
- executarea sau punerea în funcŃiune de lucrări construite pe ape sau care au legătură cu
apele, precum şi modificarea sau extinderea acestora, fără respectarea avizului sau autorizaŃiei de
gospodărire a apelor;
- folosirea resurselor de apă de suprafaŃă sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea
prevederilor autorizaŃiei de gospodărire a apelor, cu excepŃia satisfacerii necesităŃilor gospodăriei
proprii;
- evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice alte
materiale în resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau autorizaŃiei de
gospodărire a apelor;
- nerespectarea de către agenŃii economice a obligaŃiei de a solicita autorizaŃia de gospodărire
a apelor, la termenele stabilite;
- neîntreŃinerea corespunzătoare a malurilor sau albiilor în zonele stabilite, de către cei cărora
li s-a recunoscut un drept de folosinŃă a apei sau de către deŃinătorii de lucrări;

103
- nerepectarea de către persoanele fizice şi persoanele juridice a regimului impus în zonele de
protecŃie;
- folosirea, transportul, mânuirea şi depozitarea de reziduuri sau de substanŃe chimice, fără
asigurarea condiŃiilor de evitare a poluării, directă sau indirectă, a apelor de suprafaŃă sau
subterane;
- practicarea, în lacurile de acumulare folosite ca surse pentru alimentări cu apă potabilă, a
pisciculturii în regim de furajare a peştilor;
- spălarea, în cursurile de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora, a vehiculelor şi
autovehiculelor, a altor utilaje şi agregate mecanice;
- vărsarea sau aruncarea în instalaŃii sanitare sau în reŃele de canalizare a reziduurilor
petroliere sau a substanŃelor periculoase;
- inexistenŃa, la utilizatorii de apă, a planurilor proprii de prevenire şi combatere a poluării
accidentale sau neaplicarea acestora;
- neluarea de măsuri operative, de către utilizatorul de apă care a produs poluarea accidentală,
pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor acesteia;
- întreŃinerea necorespunzătoare a lucrărilor de captare, acumulare şi distribuŃie a apei, a
lucrărilor de protecŃie a albiilor şi malurilor, a celor de prevenire şi combatere a acŃiunii
distructive a apelor;
- inexistenŃa dispozitivelor sau a aparaturii de măsură şi control al debitelor de apă captate sau
evacuate;
- neparticiparea la acŃiunile de apărare împotriva inundaŃiilor, de combatere a secetei sau a
altor calamităŃi naturale ş.a.
SancŃiunile contravenŃionale sunt stabilite de lege diferenŃiat în funcŃie de calitatea de
persoană a autorului (fizică sau juridică) cu sume care se actualizează anual prin hotărâre a
Guvernului.
Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea sancŃiunilor contravenŃionale se fac de către:
inspectorii din Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi din Compania NaŃională „Apele
Române”- S.A. şi salariaŃii împuterniciŃi de aceştia; alte persoane împuternicite de conducerea
Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor; inspectorii din agenŃiile de protecŃie a mediului.
ContravenŃiilor în domeniul apelor le sunt aplicabile şi dispoziŃiile OrdonanŃei Guvernului
nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenŃiilor.
Anumite fapte contravenŃionale, dacă se încadrează în art.92 din Legea apelor nr.107/1996,
devin infracŃiuni. Astfel, evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaŃă sau subterane,
în apele maritime interioare sau în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau

104
produse de orice fel, care conŃin substanŃe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, bacterii sau
microbi, în cantităŃi şi concentraŃii care pot schimba caracteristicile apei, făcând-o astfel
dăunătoare pentru sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor, pentru viaŃa animalelor şi
mediul de viaŃă, pentru producŃia agricolă sau industrială ori pentru fondul piscicol constituie
infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
La fel, constituie infracŃiune utilizarea resurselor de apă în diferite scopuri fără autorizaŃia de
gospodărire a apelor şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaŃie în folosul altor activităŃi sau depăşirea
cantităŃii de apă alocate, dacă are un caracter sistematic sau a produs o perturbare în activitatea
unor unităŃi de ocrotire socială ori a creat neajunsuri în alimentarea cu apă a populaŃiei, constituie
tot infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Poluarea de orice natură a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic şi produce daune
utilizatorilor de apă din aval constituie, de asemenea, infracŃiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Fapta săvârşiră împotriva unei colectivităŃi, prin otrăvire în masă, provocarea de epidemii sau
de alte consecinŃe deosebit de grave, ca urmare a otrăvirii sau infectării apei, se pedepseşte
potrivit Codului penal.
De asemenea, mai constituie infracŃiuni: distrugerea, degradarea şi manevrarea greşită a
stăvilarelor, vanelor, barierelor ori a altor construcŃii hidrotehnice; efectuarea cu intenŃie de
săpături, şanŃuri sau gropi în baraje, diguri sau în zonele de protecŃie a acestora, fără autorizaŃie
sau prin încălcarea acesteia.
InfracŃiunile prevăzute de legea apelor nr.107/1996 se constată de către organele abilitate,
precum şi de către personalul împuternicit potrivit legii, care înaintează actul de constatare la
organul local de cercetare penală.
Răspunderea civilă, în cazul poluării apelor, intervine ori de câte ori prin contravenŃie sau
infracŃiune săvârşite în acest domeniu se cauzează şi un prejudiciu patrimonial.
Această răspundere are caracter obiectiv, independent de culpă. În cazul pluralităŃii autorilor,
răspunderea este solidară.
Lista subiectelor:
-Clasificarea apelor, factori de poluare a acestora
-Protectia apelor pe plan intern si international
-Regimul juridic al apelor in Romania
-Protectia juridiica a fluviului Dunarea si a Marii Negre
-Obligatiile utiilizatorilor de apa, sanctiuni juridice

105
CAPITOLUL 6
PROTECłIA JURIDICĂ A SUBSOLULUI

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia


juridica a subsolului
Concepte, date si sintagme-cheie: subsol, efectele poluarii, reglementari juridice interne si
internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica
Prezentarea cursului:

6.1. NoŃiunea de „subsol”; cauze ale poluării subsolului


Subsolul este o parte componentă a teritoriului de stat, reprezentând spaŃiul fizic situat sub sol
şi având forma geometrică a unui con neregulat, cu baza constituită din sol şi cu vârful în centrul
Pământului. Subsolul reprezintă totalitatea formaŃiilor geologice mai vechi decât pătura actuală
de sol.
Din punct de vedere juridic, subsolul interesează ca problematică a mediului, în sensul
protecŃiei sale şi exploatării raŃionale a bogăŃiilor naturale, formaŃiile geologice accesibile
lucrărilor de cercetare şi prospecŃiuni geologice.
CivilizaŃia umană s-a dezvoltat pe pământ şi ca urmare a bogăŃiilor subsolului. Dar, în prezent
se constată o jefuire fără milă a petrolului din subsol, metalelor de orice natură, a pietrelor
preŃioase, această atitudine conducând la războaie nesfârşite. Asemenea conflicte pentru resursele
subsolului au avut loc în: Columbia, Sudan, Ciad şi Camerun – pentru petrol, în Afganistan şi
Cambodgia pentru smaralde, safire, rubine şi exemplele pot continua .
Lumea devine tot mai conştientă de legăturile strânse existente între exploatarea resurselor
subsolului şi conflictele ce se nasc, ducând la violarea drepturilor omului şi la dezastre umanitare,
dar şi la distrugerea mediului. Comisii de experŃi stabilite de NaŃiunile Unite au investigat cazuri
din Angola, Sierra Leone şi Republica Democratică Congo. Grupuri ale societăŃii civile au lansat
o campanie împotriva „conflictului diamantelor” din aceste Ńări, aruncând o lumină şi asupra altor
conflicte pentru resurse.
În unele Ńări, jefuirea petrolului, mineralelor, metalelor, pietrelor preŃioase sau a lemnului
permite continuarea unor războaie declanşate iniŃial de alŃi factori – revendicări sau conflicte
ideologice – şi finanŃate de superputeri sau alŃi sprijinitori din afară. În alte locuri, generozitatea
subsolului atrage grupuri ce pot pretinde că sunt îndemnate de o revendicare nesoluŃionată, de

106
pildă opresiunea politică sau negarea drepturilor unei minorităŃi, dar care de fapt sunt
întreprinzători criminali ce încearcă să se îmbogăŃească prin exploatarea ilegală a resurselor.
Aceştia declanşează violenŃele nu ca să răstoarne un guvern, ci ca să câştige şi să păstreze
controlul asupra resurselor profitabile, de regulă una din puŃinele surse de bogăŃie în societăŃile
sărace. Ei sunt ajutaŃi de faptul că multe Ńări sunt slăbite de guvernări incompetente sau represive,
fărâmiŃarea serviciilor publice, lipsa unor oportunităŃi economice şi prezenŃa unor diviziuni
sociale profunde.
Spre deosebire de epoca Războiului Rece, conflictele de azi se poartă mai puŃin în jurul
ideologiilor şi mai mult pentru controlul sau jefuirea resurselor – mai puŃin pentru preluarea
puterii în stat decât pentru capturarea locurilor bogate în minerale valoroase, sau pentru controlul
punctelor pe unde ele trec în drumul spre pieŃe. Deşi o parte a conflictelor actuale îşi au
rădăcinile în nemulŃumiri vechi, împrejurările schimbate au alterat dinamica acestor conflicte şi
le-au conferit un puternic impuls propriu: un cerc vicios în care câştigurile din exploatarea
resurselor finanŃează războiul, iar războiul asigură accesul în continuare la aceste resurse.
Resursele subsolului pentru care se varsă atât de mult sânge au, încă, consumatori în Ńările
cele mai bogate, indiferent cât de complexe şi de ocolite sunt reŃelele furnizoare. De exemplu, o
asemenea conexiune este uşor de făcut în cazul diamantelor, un produs vizibil pe piaŃă, dar mai
greu se face în cazul petrolului, cuprului, tantalului, folosit la telefoanele mobile. PuŃini cunosc
că pentru acest mineral s-a declanşat cel mai ucigător război contemporan, cel din R.D.Congo,
Ńară situată pe locul patru în producŃia mondială, după Australia, Canada şi Brazilia.
CorporaŃiile miniere şi petroliere contribuie efectiv, în diferite moduri, la perpetuarea
conflictelor pentru resurse. Ele folosesc deseori forŃe de securitate private pentru paza
operaŃiunilor economice legale sau ilicite şi a facilităŃilor acordate de statele respective. Aşa, de
exemplu, diamantele au devenit „însângerate”; mai multe conflicte violente din Ńările în curs de
dezvoltare sunt finanŃate prin vânzarea acestor pietre preŃioase pe care reclamele luminoase fac
mari eforturi să le asocieze cu ideea de dragoste.
Exploatarea iraŃională a subsolului duce nu numai la poluarea gravă a acestuia, dar şi a
solului de deasupra şi a mediului în ansamblu. Se pune problema dacă, pe termen lung activităŃile
de exploatare a subsolului aduc beneficii Ńărilor din lumea a treia de unde se extrag, de regulă,
minereurile sau acestea sărăcesc şi mai mult. De exemplu, agricultorii din Peru au protestat
împotriva intenŃiei de a fi strămutaŃi de pe pământurile strămoşeşti pentru a face loc minelor de la
Tambo Grande; comunităŃile din Guiana, Papua Noua Guinee şi Kirghizstan, printre altele, au
avut de suferit de pe urma faptului că minele de acolo au contaminat grav solul şi resursele de
apă.

107
Unde se îndreaptă această cantitate imensă de material după ce este scos din pământ? Cea mai
mare parte ajunge să facă parte din viaŃa noastră zilnică fiind încorporată în clădiri , poduri,
automobile, avioane, aparate stereo, telefoane mobile şi alte bunuri. Unele materiale, precum
oŃelul folosit în construcŃii, rămân în uz timp de decenii; altele, precum cutiile din aluminiu, pot
fi aruncate la câteva minute după folosire.
Cu toate că metalele sunt folosite pentru multe scopuri utile, extracŃia şi prelucrarea
minereurilor naturale pot impune un tribut costisitor asupra oamenilor şi ecosistemelor.
Majoritatea noilor exploatări miniere se dezvoltă în unele dintre cele mai fragile regiuni din punct
de vedere ecologic ale lumii, multe dintre acestea fiind situate în Ńări sărace, care umblă cu
disperare după investiŃii străine. De exemplu, o mină de titan este situată într-o pădure din
Madagascar unde trăiesc specii rare de lemur, păsări şi 20 de varietăŃi autohtone de plante; în
pădurile înnourate din Anzii Peruani se află exploatări aurifere, iar minele de tantalit din
rezervaŃia Okapi din R.D.Congo sunt situate în locul de baştină al gorilei de munte, specie
considerată ca fiind pe cale de dispariŃie ş.a.
Din aceste considerente apare ca necesitate stringentă protejarea juridică a subsolului şi
prevenirea poluării acestuia, atribut ce aparŃine în primul rând fiecărui stat în parte şi abia în al
doilea rând umanităŃii în general.

6.2. Regimul juridic al subsolului şi resurselor naturale


Epoca modernă a considerat diferitele norme juridice existente în domeniul exploatării
minelor, sub forma proprietăŃii publice. Primul text de lege din România vizând exploatarea şi
ocrotirea resurselor subsolului îl reprezintă Legea minelor din 1894 modificată şi completată
ulterior în 1906, 1909 şi 1913, Legea consolidărilor, a lui Xenopol care conŃine şi unele prevederi
de protecŃie a zăcămintelor.
Pe baza ConstituŃiei din 1923, care a prevăzut că zăcămintele miniere, precum şi bogăŃiile de
orice natură ale subsolului sunt proprietatea statului, în anul 1924 a fost adoptată o nouă lege a
minelor, modificată în 1938 care a rămas în vigoare până în 1948.
În Legea nr.9/1973 privind protecŃia mediului înconjurător s-a acordat o atenŃie deosebită
protecŃiei subsolului şi resurselor naturale, stabilindu-se reglementări menite să asigure utilizarea
raŃională şi apărarea materiilor prime minerale. De asemenea, prin Ordinul nr.75/1982 al
ministrului geologiei s-au pus în aplicare Normele privind protecŃia şi exploatarea raŃională a
zăcămintelor de substanŃe minerale terapeutice.
După 1989, ConstituŃia în vigoare a stabilit că, bogăŃiile de orice natură ale subsolului fac
obiectul exclusiv al proprietăŃii publice, cu consecinŃele juridice ce decurg din această precizare.

108
Pe baza ConstituŃiei s-a adoptat şi alte acte normative cum sunt: Legea protecŃiei mediului; Legea
fondului funciar; H.G. nr.221/1995 privind organizarea şi funcŃionarea AgenŃiei NaŃionale pentru
Resurse Minerale; Ordinul nr.101/1997 al preşedintelui AgenŃiei NaŃionale pentru Resurse
Minerale privind aprobarea instrucŃiunilor tehnice de evaluare, clasificare, confirmare a
resurselor geologice şi rezervelor de petrol şi conŃinutul-cadru al studiilor de evaluare a resurselor
geologice şi rezervelor de petrol.
ConstituŃia actuală nu conŃine dispoziŃii exprese cu privire la dreptul de proprietate asupra
subsolului. În art.136 alin.3 din legea fundamentală sunt enumerate bunurile ce fac obiectul
exclusiv al proprietăŃii publice. În prezent, încă nu există o legislaŃie completă pentru
reglementarea completă a modului de exercitare a dreptului de folosire raŃională şi protectoare a
resurselor subsolului. Deocamdată, o reglementare precisă pe domeniu realizează Legea
petrolului nr.134/1995, care a instituit un nou regim juridic pentru această importantă bogăŃie
naŃională a subsolului.
Resursele de petrol situate în subsolul Ńării şi al platoului continental românesc al Mării Negre
fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice şi aparŃin statului. Asupra terenurilor şi a lucrărilor de
exploatare necesare operaŃiunilor petroliere, precum şi asupra sistemului naŃional de transport a
petrolului, se instituie în favoarea titularului operaŃiunilor, un drept de servitute legală exercitat
contra unei rente anuale plătită către proprietarii terenurilor afectate de aceasta. Terenurile ce
urmează a fi afectate se determină după principiul celei mai mici atingeri posibile aduse dreptului
de proprietate.
Din toată această legislaŃie rezultă că, statul are obligaŃia să asigure exploatarea resurselor
naturale în concordanŃă cu interesul naŃional. Acestea pot fi date în administrarea regiilor
autonome ori instituŃiilor sau pot fi concesionate ori închiriate. În mod implicit însă, toate acestea
determină juridic şi respectarea normelor de protecŃie şi conservare a mediului, a subsolului în
cazul de faŃă.
Prin bogăŃii ale subsolului se înŃeleg minereurile, zăcămintele de cărbuni, petrol, gaze
naturale, sare, izvoarele termale şi minerale, peşterile, vestigiile arheologice, comorile îngropate,
scheletele animalelor preistorice etc.
ConstituŃia reglementează în art.41 alin.4 dreptul de folosire a subsolului în următorii
termeni: „Pentru lucrări de interes general, autoritate publică poate folosi subsolul oricărei
proprietăŃi imobiliare, cu obligaŃia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului,
plantaŃiilor sau construcŃiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităŃii”. În aliniatul 5 al
aceluiaşi articol se mai precizează că, despăgubirile la care face referire se stabilesc de comun

109
acord cu proprietarul sau, în caz de divergenŃă, prin justiŃie; există, deci, un drept de folosinŃă a
subsolului, care trebuie să stea la baza exploatării bogăŃiilor subsolului.
Exploatarea subsolului şi exploatarea resurselor sale se poate face în interesul întregii
societăŃi, dar cu conservarea acestor resurse şi prevenirea pagubelor asupra mediului.

6.3. AtribuŃiile organelor de stat pentru protecŃia subsolului


Pentru protecŃia resurselor naturale ale subsolului, exploatarea acestora trebuie făcută numai
pe baza reglementărilor legale, urmărindu-se valorificarea superioară a acestora, asigurarea
condiŃiilor de refacere a lor, prevenirea poluării subsolului, a instabilităŃii terenurilor şi a
construcŃiilor de pe acestea.
Subsolul şi bogăŃiile sale naturale sunt expuse permanent degradării împreună cu solul şi
apele. Resursele naturale ale subsolului, platoul continental, zăcămintele de ape minerale, lacurile
terapeutice, acumulările de nămol terapeutic, dacă nu sunt exploatate raŃional şi cu grijă se vor
epuiza şi polua prematur. Toate acestea fac necesară luarea unor măsuri permanente de protecŃie
din partea organelor de stat centrale sau locale.
La stabilirea atribuŃiilor organelor de stat în acest domeniu, legiuitorul a avut în vedere
regimul juridic al subsolului şi resurselor sale naturale, în funcŃie de care ele îşi desfăşoară
activitatea.
S-a stabilit că autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, cu consultarea ministerelor
competente, este obligată să stabilească:
- reglementări privind protecŃia calităŃii subsolului;
- procedura de autorizare privind forajele de studii şi prospecŃiuni geologice şi
hidrogeologice, precum şi activităŃi miniere de extracŃie;
- reglementări privind refacerea cadrului natural în zonele în care subsolul a fost afectat de
fenomene naturale sau activităŃi cu impact negativ asupra mediului.
La amplasarea obiectivelor cu caracter permanent sau cu funcŃionare îndelungată, precum şi
pentru lucrări de prospecŃiune-exploatare şi exploatare se vor obŃine, în prealabil, avizele
ministerelor de specialitate, cu respectarea legislaŃiei în vigoare privind proprietatea terenurilor
care urmează să constituie perimetrele concesionabile.
În vederea realizării politicii economice a Guvernului în domeniul cercetării, exploatării,
valorificării şi protecŃiei resurselor minerale şi a controlului privind modul în care se desfăşoară
aceste activităŃi, a fost înfiinŃată AgenŃia NaŃională pentru Resurse Minerale, ca organ central de
specialitate cu personalitate juridică, care este împuternicită, în principal, cu următoarele
atribuŃii:

110
- gestionarea resurselor minerale ale statului;
- negocierea clauzelor şi condiŃiilor acordurilor pentru resurse minerale în vederea cercetării,
exploatării şi valorificării acestora;
- fundamentarea taxelor legale în domeniu;
- emiterea de normative şi instrucŃiuni cu caracter obligatoriu cu privire la cercetarea
geologică, exploatarea şi protecŃia zăcămintelor de substanŃe minerale utile.
AgenŃia are atribuŃii şi în relaŃiile cu administraŃia publică centrală şi locală, precum şi cu
agenŃii economici din Ńară şi din străinătate, în următoarele domenii: dezvoltarea bazei naŃionale
de resurse minerale; investigarea patrimoniului naŃional de resurse minerale prin lucrări de
cercetare geologică; exploatarea şi protejarea patrimoniului naŃional de resurse minerale; fondul
naŃional de rezerve; lucrările geologice-inginereşti; stabilirea preŃurilor şi taxelor; controlul şi
stabilirea de normative şi instrucŃiuni.
În ansamblu, organele de stat sunt chemate: să asigure evidenŃa tuturor resurselor subsolului,
extracŃiei şi prelucrării lor, a deşeurilor rezultate din aceste activităŃi, supravegherea lucrărilor de
exploatare a resurselor subsolului, respectarea limitelor de extragere şi folosire a acestora; să
pretindă implementarea de tehnologii cu eficienŃă maximă în aceste activităŃi, urmărind reducerea
maximă a pierderilor şi a deşeurilor etc.

6.4. ObligaŃiile persoanelor ce contribuie la exploatarea resurselor subsolului


Persoanele fizice sau juridice care prospectează sau exploatează resursele subsolului, au o
serie de obligaŃii legale ca:
- să solicite acordul şi/sau autorizaŃia de mediu potrivit legii şi să respecte prevederile
acestora;
- să refacă terenurile afectate, aducându-le la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la
un nou ecosistem funcŃional, în conformitate cu prevederile şi termenele din acord şi/sau
autorizaŃie, garantând mijloacele financiare pentru aceasta şi monitorizând zona;
- să anunŃe autorităŃile pentru protecŃia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre
orice situaŃii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi să acŃioneze pentru refacerea
acestuia.
AgenŃii economici trebuie să realizeze exploatarea subsolului, a resurselor sale naturale, în
aşa fel încât să se prevină poluarea mediului şi cauzarea de prejudicii, iar dacă ele s-au produs, să
le repare.
Pentru exploatarea raŃională şi protejarea resurselor subsolului, agenŃii economici care
execută lucrări de cercetare geologică, de exploatare şi valorificare a resurselor minerale au

111
următoarele obligaŃii: să desfăşoare activitatea pe baza documentaŃiilor tehnico-economice
elaborate, avizate şi aprobate conform legii; să obŃină atestarea în ceea ce priveşte capacitatea lor
tehnică pentru executarea lucrărilor pe care le efectuează; să desfăşoare activitatea exclusiv în
cuprinsul perimetrelor instituite şi marcate pentru care a obŃinut permis de cercetare sau
autorizaŃie de exploatare; să respecte prescripŃiile obligatorii stabilite în aria acestora pentru
protejarea resurselor minerale etc.
AgenŃii economici care execută lucrări geologice sunt obligaŃi: să-şi desfăşoare activitatea pe
baza normativelor şi proiectelor geologice şi de execuŃie avizate şi aprobate conform
reglementărilor în vigoare; să efectueze cartarea continuă a lucrărilor de cercetare geologică, cu
decalaje maxime de 10 m de la frontul de lucru la lucrările miniere sau de la talpa sondei de foraj,
precum şi investigarea complexă a forajelor de cercetare în scopul realizării obiectivului geologic
urmărit; să inventarieze toate colectoarele posibil saturate cu hidrocarburi la sondele de cercetare
geologică; să efectueze punerea în producŃie de probă a sondelor de cercetare pentru hidrocarburi
numai cu avizul AgenŃiei NaŃionale pentru Resurse Minerale; să asigure respectarea măsurilor
pentru prevenirea degradării zăcămintelor şi a pierderilor de rezerve pe care le pot cauza
exploziile necontrolate, erupŃiile libere la sonde pentru petrol, gaze şi ape, viiturile anormale de
apă sau gaze în lucrările miniere, surpările şi alunecările de terenuri ş.a.
Acei agenŃi economici care efectuează activităŃi de exploatare, prelucrare sau preparare a
substanŃelor minerale utile sunt obligaŃi: să execute lucrările de deschidere, pregătire şi
exploatare a zăcămintelor de substanŃe minerale utile, precum şi prelucrarea/prepararea acestora
numai pe baza documentaŃiilor tehnico-economice, a rezervelor omologate şi a programelor
anuale de producŃie întocmite, avizate şi aprobate; să nu exploateze capul de gaze al zăcămintelor
de petrol înainte de recuperarea maximală a rezervelor de ŃiŃei; să aplice măsurile stabilite prin
documentaŃiile tehnico-economice pentru evitarea exploziilor şi erupŃiilor necontrolate, a
erupŃiilor de gaze şi apă, a deversării în cariere a apelor de drenare, a surpărilor de terenuri ori de
halde; să aplice măsurile vizând valorificarea maximală, completă şi complexă a rezervelor de
substanŃe minerale utile prin reducerea pierderilor de exploatare, evitarea abandonărilor de
rezerve şi creşterea randamentelor de prelucrare-preparare; să folosească la maximum căldura din
apele geotermale; să depoziteze produsele, sterilele şi celelalte deşeuri rezultate în locuri
autorizate şi în condiŃii corespunzătoare; să organizeze şi să completeze lunar evidenŃele privind
protecŃia şi exploatarea raŃională a zăcămintelor; să exploateze numai substanŃele minerale ce
constituie obiectul concesiunii, în limitele perimetrelor instituite ş.a.

112
6.5. SancŃiuni prevăzute pentru încălcarea legilor specifice; răspunderea
contravenŃională, penală şi civilă
Ca şi în cazul răspunderii în cadrul raporturilor juridice privind protecŃia altor componente
ale mediului, încălcarea prevederilor legale referitoare la protecŃia subsolului atrage după sine
răspunderea contravenŃională, penală şi civilă.
Legea protecŃiei mediului stabileşte o singură sancŃiune juridică în privinŃa protecŃiei
subsolului. Astfel, în art.83 pct.3 lit. c se stabileşte că încălcarea prevederilor art.54 lit. a (potrivit
cărora persoanele fizice sau juridice care prospectează sau exploatează resursele subsolului
trebuie să ceară acordul şi/sau autorizaŃia de mediu şi să respecte prevederile acestora) constituie
contravenŃie şi se sancŃionează cu amendă, diferenŃiat în funcŃie de calitatea persoanei (fizice,
respectiv juridice) care a săvârşit fapta; cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a
Guvernului.
Dacă o astfel de faptă este săvârşită în astfel de condiŃii încât, potrivit legii penale, constituie
infracŃiune, sancŃiunea va fi cea prevăzută de legea penală.
La fel, constituie contravenŃii faptele prin care se încalcă obligaŃiile cuprinse în Anexa nr.2 la
H.G.nr.221/1995, dacă ele nu sunt săvârşite în astfel de condiŃii încât, potrivit legii penale, să fie
considerate infracŃiuni.
Constatarea contravenŃiilor şi aplicarea amenzilor se fac prin proces-verbal încheiat de către
personalul împuternicit al AgenŃiei NaŃionale pentru Resurse Minerale.
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenŃiei şi de aplicare a sancŃiunii se poate
face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia.
Plângerea, însoŃită de copia procesului-verbal de constatare a contravenŃiei, se depune la
AgenŃia NaŃională pentru Resurse Minerale sau la judecătorie, după caz, în funcŃie de
reglementările legale în materie.
În unele cazuri , când legea prevede, contravenŃiilor le sunt aplicate dispoziŃiile
O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenŃiilor.
În cazul în care prin contravenŃia sau infracŃiunea săvârşită în domeniul protecŃiei subsolului
se cauzează şi un prejudiciu patrimonial se va angaja răspunderea civilă pentru repararea
prejudiciului.
SancŃiunile referitoare la exploatarea petrolului sunt prevăzute expres în legea specifică.
Aceasta prevede că, operaŃiunile petroliere se realizează numai în cadrul unor perimetre de
exploatare şi/sau exploatare în condiŃiile prevăzute în acordurile petroliere, care stabilesc măsuri
pentru protecŃia suprafeŃei şi a subsolului în cursul desfăşurării acestor activităŃi. Periclitarea, prin
modul de executarea a operaŃiunilor petroliere, a posibilităŃii exploatării viitoare a zăcământului

113
sau încălcarea normelor privind protecŃia mediului de către titularul acordului petrolier atrage
retragerea administrării sau concesionării (art.23, lit. e din Legea nr.134/1995).
Pentru a sigura întreŃinerea sistemului naŃional de transport al petrolului (care face parte din
domeniul public de interes naŃional şi este „de importanŃă strategică”) şi pentru a preveni apariŃia
posibilelor pericole în exploatarea acestuia se stabilesc zone de protecŃie şi siguranŃă.
Despăgubirile pentru intervenŃiile realizate de către unităŃile care se ocupă cu transportul prin
conducte în caz de avarii se stabilesc ulterior prin negocieri cu proprietarul terenului (art.8,
ultimul aliniat).

Lista subiectelor:
-Notiunea de subol.
-Regimul juridic al subsolului.
-Reglementari juridice in domeniu.
-Poluarea subsolului si a resurselor naturale.
-Sanctiuni in domeniu.

CAPITOLUL 7
PROTECłIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia
juridica a padurilor.
Concepte, date si sintagme-cheie: atmosfera, padure, efectele poluarii, reglementari juridice
interne si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica
Prezentarea cursului:

7.1. Pădurea – plămânul planetei; noŃiunile „pădure” şi „fond forestier”; poluarea


fondului forestier
Aşa cum a definit-o F.A.O., pădurea este o acoperire a terenului cu coroane de copaci, care
cuprinde 10% din suprafaŃa pământului şi se deosebeşte de zonele clasificate ca tundră, savană,
teren defrişat sau deşert.
Pădurea a ocupat din totdeauna un loc important în viaŃa economico-socială a popoarelor. Ea
a contribui la apărarea terenurilor agricole împotriva secetei, la ameliorarea şi refacerea
calităŃiilor naturale ale solului, la protejarea terenurilor împotriva alunecărilor şi surpărilor, la
purificarea aerului, păşunatul animalelor, exercitarea vânătorii, agrement, în domeniul
balneoclimateric şi la dezvoltare aşezărilor omeneşti; de asemenea, a constituit o preŃioasă

114
materie primă pentru industria de prelucrare a lemnului, industria hârtiei şi celulozei, industria
chimică, construcŃii, transporturi şi alte ramuri ale economiei naŃionale. Nu trebuie trecută cu
vederea nici importanŃa pădurilor în reglarea climei şi realizarea unui important rol sanitar şi
estetic.
Dar, atât în trecutul îndepărtat, cât şi în prezent, pădurile au fost şi sunt încă supuse unui jaf
furibund, tăierile iraŃionale asociate cu nerespectarea măsurilor de refacere şi protecŃie au produs
şi produc importante perturbări ecologice, cu consecinŃe dintre cele mai grave pe plan
economico-social şi cultural, precum şi asupra echilibrului mediului.
În anul 2000, suprafaŃa împădurită a planetei mai acoperea doar 3,9 miliarde de hectare de
teren, sau 30% din suprafaŃa uscatului planetei, dar fiecare an covorul de păduri se restrânge.
F.A.O., organizaŃie aparŃinând NaŃiunilor Unite, a raporta pentru perioada de la 1990 la 2000, o
pierdere netă de 94 de milioane de hectare. łările în curs de dezvoltare au pirdut 130 de milioane
de hectare. În timp ce terenurile agricole erau redate pădurilor în Ńările industrializate, în Ńările în
curs de dezvoltare pădurile erau transformate în terenuri agricole, păşuni şi terenuri degradate.
Cele 13 milioane de hectare de suprafaŃă forestieră pierdute anual în Ńările în curs de dezvoltare
sunt echivalente cu 0,65% din suprafaŃa lor forestieră. Altfel spus, la fiecare trei ani , Ńările în
curs de dezvoltare pierd 2 procente din suprafaŃa lor forestieră. Toate acestea au făcut ca, până în
prezent aproape jumătate din suprafaŃa împădurită a planetei să dispară, iar încă 3o de procente să
fie în mare stare de degradare şi fragmentare (conform datelor Institutului Resurselor Mondiale).
Din aceste considerente, reânpădurirea este ca un tratament aplicat acestui „plămân al
planetei” şi devine esenŃială pentru restabilirea sănătăŃii acesteia, o piatră de temelie a eco-
economiei. Singura politică forestieră care este acceptabilă de către mediu este cea care extinde
covorul de păduri al planetei. Cel mai riguros program internaŃional, certificat de un număr mare
de ONG-uri din întreaga lume, este reprezentat de Forest Stewardship Council (Consiliul de
Servicii Forestiere, FSC). Aproximativ 24 de milioane de hectare de pădure din 45 de Ńări sunt
certificate de corpurile de acreditare ale FSC ca fiind gospodărite cu responsabilitate. Printre
liderii suprafeŃelor forestiere certificate se numără Suedia, cu 10 milioane de hectare, Statele
Unite, cu aproape 3 milioane de hectare, Bolivia, cu peste 1 milion de hectare, urmate de Africa
de Sud şi Brazilia cu aproape 1 milion de hectare fiecare.
Programele de reânpădurire adoptate pe plan internaŃional Ńin seama de faptul că, pădurea
contribuie la controlul eroziunii solului prin adăugarea substanŃelor organice şi prin încetinirea
scurgerii apei din precipitaŃii. Ele reâncarcă acviferii, râurile subterane care furnizează apa din
puŃuri, pe care o purifică, devenind potabilă. De asemenea, fondul forestier al planetei
stabilizează efectele climatului general şi local, modulând fluctuaŃiile extreme de temperatură

115
care se pot bine constata în zonele deşertifere. Copacii fixează imense cantităŃi de bioxid de
carbon care, altfel, s-ar regăsi în atmosferă contribuind (aşa cum dealtfel se întâmplă în unele
zone de pe glob) la marile schimbări climatice. Creşterea permanentă a emisiilor de carbon a
atins valorile maxime în 2001 şi a generat unele din marile uragane cunoscute pentru dezastrele
ce le aduc. De asemenea, şi temperaturile globale se apropie de cifre record în ierarhia celor mai
călduroşi ani din istoria măsurătorilor efectuate în acest domeniu. Efectul este îngrijorător: se
topeşte stratul de gheaŃă de la polii pământului şi din principalele lanŃuri muntoase ale acestuia;
masa de gheaŃă a Oceanului Arctic s-a redus aproape la jumătate; topirea gheŃii a ridicat nivelul
apelor mării cu 30 cm în ultimul secol şi tinde să ajungă la 1 m în acest secol, dacă fenomenul va
continua; consecinŃa va consta în acoperirea unor mari suprafeŃe de uscat din imediata vecinătate
a mărilor, unde există mari aglomerări urbane şi terenuri fertile.
În Ńara noastră problemele juridice referitoare la protecŃia pădurilor, la protecŃia fondului
forestier în general, şi mai ales gestiunea durabilă a pădurilor, constituie dintotdeauna parte
integrantă a politicii economice a guvernelor. Aceasta, datorită faptului că pădurile, ca una dintre
cele mai importante bogăŃii naturale ale Ńării, care ocupă peste un sfert din suprafaŃa teritoriului
naŃional, reprezintă nu numai o valoare economică deosebită, ci îndeplineşte anumite funcŃii în
apărarea terenurilor agricole împotriva secetei, a surpărilor şi alunecărilor de teren, în procesul de
ameliorare şi refacerea calităŃii naturale ale solului, în purificarea aerului prin producerea
oxigenului necesar vieŃii etc., având şi rol important în crearea condiŃiilor naturale pentru
staŃiunile balneoclimaterice, dezvoltarea aşezărilor umane, în crearea condiŃiilor optime pentru
păşunatul animalelor, dezvoltarea vânatului etc.
Vechiul drept românesc cuprindea o serie de reguli şi instituŃii juridice privind ocrotirea, în
vederea regenerării, a pădurilor, văzute cvasiexclusiv ca o resursă economică. Cea mai
semnificativă este, din acest punct de vedere, instituŃia braniştei, cunoscută încă din secolul al
XIV-lea, care desemna o adevărată „rezervaŃie” unde erau interzise, în scop de ocrotire,
doborârea arborilor, păscutul vitelor, vânătoarea şi pescuitul fără autorizarea expresă a
proprietarului. Unele acte domneşti, precum cele provenite de la Vlad Vintilă (1533), Ştefan
Tomşa (1621) ori Matei Basarab (1646), se refereau expres la „braniştile” sau „opreliştele de
stricare a naturii”.
Dreptul pozitiv a reacŃionat mai târziu în privinŃa regimului juridic specific al pădurii.
Primele reglementări de acest gen au apărut în regiunile româneşti aflate sub administraŃie
austriacă. Astfel, edictul din 1786 al Împăratului Iosif al II-lea, „Orânduiala de pădure” pentru
Bucovina, este considerat primul act normativ aplicabil pădurii româneşti.

116
În Moldova, prima reglementare juridică semnificativă în domeniu este considerată
„Anaforaua pentru codru, dumbrăvi şi lunci” din 28 noiembrie 1792, edictată de către domnitorul
Alexandru Moruzi, urmată peste doi ani de un „ aşezământ hotărât cu sfatul de obşte pentru paza
dumbrăvilor, a rediurilor, a luncilor şi a codrilor”. IntervenŃia puterii centrale, a domnului, a fost
necesară ca urmare a exceselor înregistrate în privinŃa tăierii pădurilor şi a dezordinii în
gospodărirea acestora.
În łara Românească, prima reglementare juridică referitoare la pădure datează din 1795; în
1847, un act normativ încerca să pună ordine în exploatarea pădurilor care aparŃineau Bisericii şi
clerului.
Marea reformă juridică a lui Cuza-Vodă a creat perspectivele şi a stimulat procesul de
reglementare modernă a problemelor economico-sociale ale Ńării. Codul civil din 1864 (intrat în
vigoare la 1 decembrie 1865) a instituit un regim modern al proprietăŃii, inclusiv asupra pădurii.
Codul penal promulgat la 30 octombrie 1864 şi pus în aplicare la 1 mai 1865 a consacrat o serie
de instrumente specifice de apărare a fondului forestier.
La 19 iunie 1881, regele Carol I a promulgat prima sa lege mai importantă, aceasta fiind
Codicele silvic. Era întâia lege românească atotcuprinzătoare, cu o viziune modernă asupra
gospodăririi fondului forestier naŃional. Tot atunci, s-a înfiinŃat „DirecŃia generală asupra
pădurilor supuse regimului silvic, în cadrul AdministraŃiei Domeniilor şi Pădurilor Statului. În
acest timp, în Transilvania se plica legea forestieră ungară adoptată în 1879.
La începutul secolului al XX-lea s-a adoptat un nou Cod Silvic, publicat în Monitorul Oficial
nr.31 din 29 martie 1910. Acesta extindea aplicarea regimului silvic asupra altor tipuri de păduri,
având diferiŃi proprietari, cu scopul de a le proteja în faŃa defrişărilor. Ulterior, Codul a fost
îmbunătăŃit prin Decretul - lege nr. 2596/1919, care a interzis defrişarea „tuturor pădurilor, fie
supuse sau nu regimului silvic”. În 1923 s-a unificat legislaŃia în domeniu, aceasta devenind
obligatorie pe întregul teritoriu al României.
Între cele două războaie mondiale au fost adoptate alte reglementări speciale , precum: Legea
de reglementare a cumpărării de păduri destinate exploatării (30 iulie1921), Legea de organizare
a Corpului Silvic (1923), Legea pentru organizarea învăŃământului silvic (1923), Legea pentru
ameliorarea terenurilor degradate (1930), Legea pentru pădurile necesare apărării naŃionale
(1935), Legea pentru pădurile de protecŃie (1935). Pe această cale, legislaŃia silvică a statului
naŃional unitar român, întregit în graniŃele sale fireşti, naturale, se constituia într-un sistem
închegat, capabil să ofere coerenŃă juridică necesară administrării, exploatării şi protejării
patrimoniului silvic.

117
EvoluŃiile care au urmat imediat celui de –al doilea Război Mondial – în plan politic, social,
economic, juridic – au marcat şi statutul fondului forestier. O primă expresie juridică majoră a
acestor evoluŃii a reprezentat-o Legea pentru apărarea patrimoniului forestier nr.204 din 23 iunie
1947, care a impus reguli severe de protejare. Actul normativ a realizat o primă definiŃie legală a
pădurii, deosebit de largă şi cuprinzătoare, incluzând practic toate terenurile cu vegetaŃie
forestieră. Ca atare au fost considerate păduri şi cuprinse în amenajamentele silvice până şi
păşunile împădurite, inclusiv cele cu consistenŃă redusă. De asemenea, legea stipula că „toate
pădurile actuale şi viitoare de pe teritoriul Ńării sunt supuse regimului silvic, fără nici o
formalitate”, extinzând astfel aplicarea acestui sistem special de norme tehnice silvice,
economice şi juridice şi asupra tuturor pădurilor proprietate privată.
Deosebit de semnificativă era interzicerea despăduririlor (defrişărilor). Şi alte dispoziŃii ale
actului normativ, precum cele referitoare la amenajarea pădurilor pe bazine sau grupe, indiferent
de natura proprietăŃii, utilizarea unei noŃiuni cu semnificaŃii generale, superioare conceptelor
tradiŃionale de drept civil, respectiv cea de „patrimoniu forestier”, apărarea „contra fărâmiŃării
pădurilor”, „contra despăduririlor” etc., anunŃau o concepŃie nouă asupra administrării şi
protejării fondului forestier.
Începând cu ConstituŃia din 15 aprilie 1948, regimul pădurilor se înscrie între parametrii
sistemului „socialismului real”. Astfel , alături de alte resurse naturale, pădurile erau considerate
de noua lege fundamentală a statului că „aparŃin statului ca bunuri comune ale poporului”. La
rândul său, ConstituŃia din 27 septembrie 1952 le considera „proprietate de stat, bun comun al
poporului”, iar cea din 21 august 1965, ca „aparŃinând întregului popor, sunt proprietate de stat”.
Un important act normativ al acestei perioade a fost Legea nr.4 din 20 aprilie 1972 privind
gospodărirea pădurilor aflate în administrarea directă a comunelor. Pădurile comunale erau
incluse în fondul forestier naŃional, supuse regimului silvic şi plasate în administrarea directă a
comunelor. Mai amintim şi Decretul nr.257/1982 privind regimul vegetaŃiei forestiere de pe
terenurile situate în afara fondului forestier şi funcŃionarea instalaŃiilor de prelucrat lemn rotund
în cherestea ş.a.
Reformele socio-economice care au urmat după decembrie 1989 au avut impact pozitiv şi
asupra administrării şi gospodăririi pădurii. În special apariŃia şi dezvoltarea proprietăŃii private
asupra terenurilor forestiere făceau necorespunzătoare reglementările legale anterioare şi
reclamau altele noi.
Astfel, Legea nr.26 din 24 aprilie 1996 (intrată în vigoare la 8 iulie 1996) a adoptat un nou
cod silvic, marcat în mod evident de perioada de tranziŃie către economia de piaŃă. El continua

118
tradiŃia anterioară în sensul limitării sale la reglementarea problemelor administrării şi gestionării
pădurii, fără a cuprinde elemente semnificative în privinŃa protecŃiei ecologice a acesteia.
Potrivit acestei legi, fondul forestier îl reprezintă pădurile, terenurile destinate împăduririi,
cele ce servesc nevoilor de cultură, producŃie ori administraŃie silvică, iazurilor, albiile pârâurilor,
precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, constituie, indiferent de
natura dreptului de proprietate, fondul forestier naŃional. NoŃiunea de „fond forestier” este
diferită de aceea de „pădure”, între ele existând un raport de la gen la specie. De asemenea,
noŃiunea de „teren forestier” este diferită de noŃiunea se „pădure”, întrucât nu toate terenurile
forestiere sunt acoperite cu păduri.
Prin terenuri destinate împăduririi şi cele care servesc nevoilor de cultură, producŃie ori
administraŃie silvică se înŃeleg : terenurile în curs de regenerare, terenurile degradate şi poienile
stabilite prin amenajamentele silvice să fie împădurite; pepinierele, solariile, plantaŃiile, culturile
de răchită şi cele cu arbuşti ornamentali şi fructiferi; terenurile destinate asigurării hranei
vânatului şi animalelor din dotarea unităŃilor silvice; terenurile date în folosinŃă temporară
personalului silvic; terenurile ocupate de construcŃii şi cele aferente acestora, drumuri şi căi ferate
forestiere, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale, dotări tehnice specifice sectorului
forestier.
Terenurile acoperite cu vegetaŃie forestieră cu o suprafaŃă mai mare de 0,25 ha sunt
considerate, în sensul Codului silvic, păduri. Prin funcŃiile economice şi de protecŃie pe care le
îndeplinesc pădurile, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avuŃie de interes naŃional,
de care beneficiază întreaga societate. În acest scop este necesară asigurarea gestionării durabile a
pădurilor, prin stabilirea de măsuri concrete de administrare, îngrijire, exploatare raŃională şi
regenerare.
Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier naŃional se face pe baza
amenajamentelor silvice. Întregul fond forestier naŃional, indiferent de forma de proprietate, este
supus regimului silvic care, reprezintă un sistem de norme cu caracter tehnic silvic, economic şi
juridic privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecŃia şi paza acestuia, având ca scop
asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere. Respectarea acestor norme este
obligatorie pentru toŃi proprietarii de păduri sau alŃi deŃinători.

7.2. Cadrul legislativ şi regimul juridic al pădurilor şi fondului forestier


ProtecŃia pădurilor şi a fondului forestier se bazează pe mai multe acte normative şi anume:
Codul silvic, adică Legea nr.26/1996; Legea fondului funciar nr.18/1991; Legea protecŃiei
mediului; OrdonanŃa Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi

119
administrarea fondului forestier naŃional; Legea nr.81/1993 privind determinarea despăgubirilor
în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier,
situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului; Legea nr.31/2000
privind stabilirea şi sancŃionarea contravenŃiilor silvice.
După forma de proprietate, fondul forestier naŃional este alcătuit din: a) fondul forestier
proprietate publică a statului şi a unităŃilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe şi municipii);
b) fondul forestier proprietate privată a unităŃilor de cult (parohii, schituri, mănăstiri), a
instituŃiilor de învăŃământ sau a altor persoane juridice; c) fondul forestier proprietatea privată
indiviză a persoanelor fizice, foşti composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitorii acestora.
Indiferent de forma de proprietate, politica de valorificare economică, socială şi ecologică a
pădurilor este un atribut al statului, care elaborează în acest scop strategii de aplicat pentru
întregul fond forestier al Ńării şi exercită controlul asupra îndeplinirii lor.
Un rol important în crearea cadrului legislativ necesar protejării fondului forestier îl au
normele referitoare la circulaŃia terenurilor aparŃinând acestui fond . Normele precizează că,
terenurile din fondul forestier proprietate privată, indiferent de titularul lor, sunt şi rămân în
circuitul civil, potrivit legii. Ca urmare, ele pot fi dobândite sau înstrăinate prin oricare din
modalităŃile stabilite de legislaŃia civilă, în condiŃiile respectării reglementărilor legale specifice.
Înstrăinarea terenurilor din fondul forestier proprietate privată, urmează a se face prin acte
juridice încheiate în formă autentică şi cu condiŃia respectării dreptului de preemŃiune, care poate
fi exercitat de către coproprietari sau vecini.
Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia NaŃională a Pădurilor
are drept de preemŃiune la vânzarea terenurilor din fondul forestier proprietate privată, limitrofe
fondului forestier proprietate publică a statului, precum şi pentru enclavele din acesta.
Dreptul de preemŃiune este un drept patrimonial de natură legală, recunoscut statului în
calitatea sa de persoană juridică, de titular al fondului forestier proprietate publică. Sunt supuse
dreptului de preemŃiune al statului, în primul rând terenurile proprietate privată, limitrofe
fondului forestier proprietate publică a statului, adică acele terenuri care se învecinează
nemijlocit cu fondul forestier proprietate de stat, respectiv o pădure, albia unui pârâu sau un teren
neproductiv etc. incluse ca atare în amenajamentele silvice.
A doua categorie de terenuri a căror înstrăinare este supusă dreptului de preemŃiune o
constituie enclavele din fondul forestier. Legea nu defineşte noŃiunea de „enclavă”, dar din
redactarea generală a textului rezultă că este vorba de terenurile care sunt înconjurate de fondul
forestier proprietate publică.

120
În acest scop, vânzătorul este obligat să înregistreze oferta de vânzare a enclavelor sau
terenurilor fondului forestier proprietate privată la primăria în a cărei rază teritorială este
înregistrat terenul respectiv. Oferta de vânzare va cuprinde numele şi prenumele vânzătorului,
suprafaŃa şi categoria de folosinŃă, sarcinile care îl grevează, locul unde este situat terenul,
termenii şi condiŃiile vânzării, indicând şi preŃul cerut.
Titularii dreptului de preemŃiune (statul , prin Regia NaŃională a Pădurilor, coproprietarii şi
vecinii) trebuie să se pronunŃe în scris asupra exercitării acestuia, în termen de 30 de zile de la
data afişării ofertei de vânzare, în care se va menŃiona şi preŃul oferit. Oferta de cumpărare se
înregistrează la primărie.
Dacă preŃul oferit de titularii dreptului de preemŃiune nu este convenabil vânzătorului, acesta
poate să vândă terenul cu destinaŃie forestieră sau enclava oricărei alte persoane. În caz că în 30
de zile prevăzute de lege, nici unul dintre titularii dreptului de preemŃiune nu şi-a manifestat
voinŃa de a cumpăra terenul ofertat, acest se vinde liber.
Dovada îndeplinirii procedurii de publicitate prevăzută mai sus , se face în faŃa notarului
public, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, cu actul eliberat
vânzătorului de către secretarul primăriei, după expirarea termenului de 30 de zile.
În cazul dobândirii prin acte juridice între vii, proprietatea de fond forestier a dobânditorului
nu poate depăşi 100 ha de familie.
Legea prevede că cetăŃenii străini apatrizi nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra
terenurilor forestiere. De asemenea, persoanele juridice străine nu pot dobândi terenuri forestiere
în România, prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte.
În cazul terenurilor ce fac obiectul investiŃiilor persoanelor fizice sau juridice străine, sunt şi
rămân aplicabile dispoziŃiile legale privind regimul juridic al investiŃiilor străine.
Nerespectarea dispoziŃiilor legale cu privire la încheierea în formă autentică a contractului de
vânzare-cumpărare şi a contractului de schimb, atrage nulitatea lor absolută după cum,
nerespectarea de către vânzător a obligaŃiei de a înregistra oferta de vânzare la primăria în raza
căreia se află enclava sau terenul forestier proprietate privată, atrage sancŃionarea cu nulitatea
relativă a contractului.
În scopul lichidării enclavelor din fondul forestier ce este domeniu public al statului, precum
şi pentru corectarea perimetrului acestuia, Regia NaŃională a Pădurilor, cu aprobarea autorităŃii
publice centrale care răspunde de silvicultură, poate efectua schimburi de terenuri cu proprietarii
suprafeŃelor respective şi poate cumpăra, pe bază de acte autentice. În cazul schimbului, operează
subrogaŃia reală cu titlu particular.

121
Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia NaŃională a Pădurilor,
poate cumpăra terenuri degradate proprietate privată, inapte pentru folosinŃe agricole, în vederea
ameliorării prin împădurire, prin constituirea lor în perimetre de ameliorare.
În zonele deficitare în păduri, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin
Regia NaŃională a Pădurilor, poate adopta măsuri de majorare a procentului de pădure în vederea
combaterii secetei şi a schimbărilor climatice, prin împădurirea unor terenuri cu destinaŃie
agricolă, obŃinute în urma schimbului de terenuri cu destinaŃie forestieră din celelalte zone prin
echivalarea suprafeŃelor.
Terenurile cumpărate sau obŃinute prin schimb în condiŃiile prevăzute mai sus, dobândesc
destinaŃie forestieră şi vor fi cuprinse în amenajamentele silvice prin trecerea lor în proprietatea
publică a statului, în condiŃiile legii.
Statul mai poate dobândi în proprietate terenuri cu destinaŃie forestieră sau cu destinaŃie
agricolă în vederea împăduririi şi prin donaŃii din partea persoanelor fizice sau juridice.
În scopul menŃinerii integrităŃii fondului forestier, regimul juridic interzice reducerea
suprafeŃei pădurilor, cu următoarele excepŃii:
a) pentru construcŃii cu destinaŃie militară, pentru căi ferate, drumuri europene, naŃionale şi
judeŃene, autostrăzi, linii electrice de înaltă tensiune, mine, forări, sonde şi echipamente aferente,
conducte magistrale de transport gaze sau petrol, lucrări de îmbunătăŃiri funciare, de gospodărire
a apelor sau de realizare a unor noi surse de apă. ; ocuparea definitivă de terenuri din fondul
forestier proprietate privată cu sau fără defrişarea pădurii se aprobă cu acordul prealabil al
proprietarilor terenurilor; în cazurile în care proprietarii de terenuri nu sunt de acord, ocuparea
terenurilor se poate face în condiŃiile stabilite potrivit reglementărilor legale privind exproprierea
pentru cauză de utilitate publică;
b) pentru construirea de obiective turistice, cu acordul proprietarului şi cu aprobarea
autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură;
c) în scopul executării de lucrări, instalaŃii şi construcŃii necesare pentru gospodărirea
fondului forestier sau de interes propriu, la cererea proprietarilor şi cu aprobarea autorităŃii
publice centrale care răspunde de silvicultură;
d) orice altă investiŃie cu caracter social, cultural, sportiv, medical şi de cult, cu avizul
autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură.

7.3. Necesitatea administrării şi exploatării judicioase a pădurilor şi fondului funciar

122
Administrarea fondului funciar înseamnă aplicarea legislaŃiei şi strategiei naŃionale în
domeniul silviculturii şi acŃionarea de către factorii cu atribuŃii pentru apărarea, conservarea şi
dezvoltarea durabilă a acestuia.
O bună administrare a fondului forestier presupune un regim propriu de gospodărire silvică a
acestuia. Avem în vedere în acest sens necesitatea de a folosi un ansamblu de măsuri de
organizare pentru asigurarea satisfacerii nevoilor deŃinătorilor de păduri şi terenuri forestiere în
vederea realizării unor condiŃii de viaŃă cât mai bune pentru cei interesaŃi. Gospodărirea fondului
forestier se înfăptuieşte avându-se în vedere funcŃiile pe care le îndeplinesc pădurile, potrivit
regulilor stabilite prin amenajamente silvice.
Regia NaŃională a Pădurilor are ca scop administrarea şi gospodărirea unitară , în
conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale normelor de regim silvic, a fondului
forestier proprietate publică a statului, în vederea creşterii contribuŃiei pădurilor la îmbunătăŃirea
condiŃiilor de mediu şi la asigurarea economiei naŃionale cu lemn, cu alte produse ale pădurii şi
cu servicii.
Amenajamentele silvice constituie temeiul cadastrului forestier şi al titlului de proprietate al
statului şi stabilesc, în raport cu obiectivele ecologice şi social-economice, scopurile de îndeplinit
şi măsurile de realizare a acestora. Gospodărirea fondului forestier proprietate publică cuprinde:
amenajarea fondului forestier; reconstrucŃia ecologică; regenerarea şi îngrijirea pădurilor;
protecŃia pădurilor; paza fondului forestier; gospodărirea produselor specifice fondului forestier
şi exploatarea masei lemnoase.
În îndeplinirea obiectivelor de mai sus trebuie să se Ńină seama de clasificarea pădurilor în
funcŃie de anumite criterii, întrucât diferă regimul juridic aplicat fiecărei categorii în parte.
Astfel, grupa I cuprinde păduri cu funcŃii speciale de protecŃie a apelor, a solului, a climei şi a
obiectivelor de interes naŃional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi
ecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi rezervaŃii; iar grupa a II-a
cuprinde păduri cu funcŃii de producŃie în care se urmăreşte să se realizeze, în principal, masa
lemnoasă de calitate superioară şi alte produse ale pădurii şi, concomitent, protecŃia calităŃii
factorilor de mediu.
Includerea într-o categorie sau alta după destinaŃia pădurii serveşte, într-o mare măsură,
pentru delimitarea acestor bunuri ca făcând parte din domeniul public sau privat şi, ca urmare, în
funcŃie de rezultatul obŃinut, caracterele juridice ale acestora sunt diferite, având regim juridic
diferit. Această clasificare prezintă importanŃă şi pentru determinarea ariilor protejate din fondul
forestier, ducând la agravarea sancŃiunilor aplicate de către instanŃa de judecată în situaŃia
săvârşirii unor fapte penale la regimul silvic. Mai subliniem că, regimul juridic privind

123
administrarea şi gospodărirea este diferenŃiat de la o grupă de clasificare a pădurii la alta, iar în
ceea ce priveşte prescripŃia achizitivă, aceasta nu poate să opereze asupra pădurilor (bunurilor) ce
fac parte din prima grupă, ele fiind imprescriptibile.
În administrarea directă a direcŃiilor silvice teritoriale ale Regiei NaŃionale a Pădurilor se pot
afla numai pădurile de importanŃă naŃională, în timp ce pădurile de importanŃă locală se pot afla
în administrarea directă a altor persoane juridice sau fizice. Codul silvic stabileşte că, pentru
pădurile de importanŃă locală, respectiv pentru pădurile proprietate privată, ale altor deŃinători,
Regia NaŃională a Pădurilor poate presta, la cerere, contra cost, servicii de specialitate.
În vederea gospodăririi durabile a pădurilor, cadrul juridic interzice : a) defrişarea vegetaŃiei
forestiere – respectiv înlăturarea acesteia şi schimbarea destinaŃiei terenului fără aprobarea
autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură; b) desfăşurarea de activităŃi care produc
degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea seminŃişului utilizabil şi a arborilor
nedestinaŃi exploatării.
Exploatarea produselor lemnoase ale pădurilor se poate face numai în conformitate cu
prevederile amenajamentelor silvice şi cu respectarea normelor privind termenele, modalităŃile şi
epocile de recoltare şi transport a materialului lemnos, emise de autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură, pe baza actelor de punere în valoare, întocmite de proprietarii sau
deŃinătorii cu orice titlu de păduri. În activitatea de exploatare trebuie să se folosească tehnologii
de recoltare şi de scoatere a lemnului din păduri, care să nu producă degradarea solului, poluarea
apelor, distrugerea sau vătămarea seminŃişului utilizabil, a arborilor nedestinaŃi exploatării, peste
limitele admise de legislaŃie.
O atenŃie importantă trebuie acordată şi exploatării produselor lemnoase secundare ce rezultă
din efectuarea unor lucrări de îngrijire a arboretelor tinere; la fel, în cazul produselor lemnoase
accidentale rezultate în urma unor furtuni sau calamităŃi naturale, precum şi altor tipuri de
produse lemnoase (uscături, arbuşti, răchită, puieŃi etc.).Din pădure şi fondul forestier se mai pot
recolta şi produse nelemnoase ca : vânatul şi peştele, care au reglementări speciale, funcŃie de
pădure, seminŃele forestiere, ciupercile, plantele medicinale şi aromatice, răşina ş.a.
Un important produs al pădurii este şi iarba, şi aceasta trebuie , la fel, întrebuinŃată cu grijă.
Codul silvic interzice păşunatul animalelor în pădurile care fac parte din fondul forestier
proprietate publică a statului, pe terenurile degradate împădurite şi în perdelele forestiere de
protecŃie. Numai în mod excepŃional, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură
poate aproba păşunatul pe durată limitată în unele perimetre ale fondului forestier proprietate
publică a statului, la propunerea autorităŃilor publice locale şi cu avizul unităŃilor silvice
teritoriale. Este permisă recoltarea ierbii cu secera în plantaŃii şi păduri, cu excepŃia celor cu

124
funcŃii speciale de protecŃie. De asemenea, se permite, cu aprobarea organelor silvice, la
recomandarea AsociaŃiei crescătorilor de albine, amplasarea în mod gratuit a stupilor.
Exploatarea produselor lemnoase ale pădurii se face în conformitate cu normele tehnice
obligatorii stabilite de lege, atât pentru proprietarii şi/sau deŃinătorii legali de păduri şi/sau
vegetaŃie forestieră din afara fondului forestier, cât şi pentru agenŃii economici specializaŃi care
desfăşoară activităŃi de exploatare a lemnului, în baza autorizaŃiei şi a caietului de sarcini,
eliberate de unităŃile silvice. Estimarea cantitativă şi calitativă a acestor produse se face prin acte
de punere în valoare întocmite de proprietarii sau deŃinătorii cu orice titlu de păduri.
Produsele lemnoase se valorifică, potrivit legii, prin licitaŃii, cu excepŃia celor exploatate în
regie proprie. Masa lemnoasă care nu s-a putut valorifica prin licitaŃie se poate vinde prin
negociere directă.
În scopul îmbunătăŃirii modului de gospodărire a pădurilor şi al recunoaşterii internaŃionale a
acestora H.G. nr.1476/2002, a introdus posibilitatea ca administratorii sau deŃinătorii de păduri să
ceară organismelor recunoscute pe plan internaŃional certificarea pădurilor ; aceasta reprezintă
acŃiunea prin care un organism recunoscut pe plan internaŃional emite certificate care atestă
gospodărirea durabilă a pădurilor dintr-un anumit teritoriu, pe baza standardelor recunoscute la
nivel mondial în domeniul gospodăririi durabile a pădurilor.
Pădurile fondului forestier naŃional se supun certificării în funcŃie de solicitările pieŃii
produselor forestiere.
Pentru pădurile proprietate publică a statului, solicitarea se finanŃează de Regia NaŃională a
Pădurilor, pentru cele proprietate publică a unităŃilor administrativ-teritoriale de către consiliile
locale, iar pentru cele proprietate privată, de către proprietari.
În ceea ce priveşte administrarea şi exploatarea fondului forestier proprietate publică a
statului, aceasta se realizează potrivit Codului silvic, de către Regia NaŃională a Pădurilor.
Pădurile proprietate publică aparŃinând unităŃilor administrativ-teritoriale, precum şi cele
proprietate indiviză, aparŃinând foştilor composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitorilor
acestora, se administrează de către proprietari, prin structuri silvice proprii similare cu cele ale
statului. Pentru administrarea şi gestionarea pădurilor, deŃinătorii menŃionaŃi mai sus angajează
personal de specialitate, autorizat în condiŃiile prevăzute de lege.
Legea prevede obligaŃia persoanelor fizice, foşti composesori, moşneni şi răzeşi şi
moştenitorii acestora, de se constitui, în prealabil, în asociaŃii cu personalitate juridică,
consfinŃind astfel o tradiŃie seculară existentă la noi, chiar dacă apare anacronică.

125
Dacă aceşti proprietari nu îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege, ei vor gospodări pădurile
ce le aparŃin, pe bază contractuală prin Regia NaŃională a Pădurilor sau prin unităŃile specializate,
autorizate de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură.
Pădurile proprietate privată a persoanelor fizice sunt, de asemenea, supuse regimului silvic,
proprietarii efectuând prin mijloace proprii sau prin unităŃi specializate, lucrările necesare impuse
de regimul silvic. În cazul în care ei nu-şi pot îndeplini individual aceste obligaŃii, se pot constitui
în asociaŃii cu personalitate juridică, angajând personal silvic de specialitate,
Titularii proprietăŃii private asupra pădurilor, individuali sau constituiŃi în asociaŃii, pot
solicita unităŃilor teritoriale ale Regiei NaŃionale a Pădurilor să le administreze pădurile ce le
aparŃin, pe bază de contracte, în condiŃiile prevăzute de lege.
Pădurile proprietate privată aparŃinând unităŃilor de cult, instituŃiilor de învăŃământ sau altor
persoane juridice se administrează de către acestea, fiind angajat personal silvic de specialitate.
Aceşti proprietari se pot asocia cu alŃi deŃinători de păduri, în vederea gospodăririi durabile a
pădurilor, după cum pot încheia contracte cu unităŃile teritoriale ale Regiei NaŃionale a Pădurilor.
Contractele de administrare a fondului forestier se încheie în formă autentică la birourile
notariale (taxele şi comisioanele suportându-se de Regia NaŃională a Pădurilor sau de unităŃile
specializate) şi se înregistrează la inspectoratele silvice teritoriale în a căror rază se află fondul
forestier, pe o durată minimă egală cu perioada de aplicare a amenajamentului silvic.

7.4. ProtecŃia pădurilor proprietate publică şi privată


Activitatea denumită în legislaŃie „protecŃia pădurilor” are ca scop prevenirea atacurilor
produse de boli şi dăunători, precum şi combaterea acestora. Această activitate se încadrează în
ansamblul măsurilor de gospodărire raŃională şi gestionarea durabilă a fondului forestier, în
concordanŃă cu principiile acceptate la nivel european şi mondial, principii ce converg spre
obŃinerea de foloase economice maxime, fără a neglija nici un moment echilibrul ecologic pe
care pădurea trebuie să-l genereze şi să-l menŃină.
Indiferent de forma de proprietate, protecŃia fondului forestier cuprinde cel puŃin cinci aspecte
esenŃiale: protecŃia împotriva tăierilor ilegale; reconstrucŃia ecologică, regenerarea şi îngrijirea
pădurilor; protecŃia împotriva poluării; protecŃia împotriva bolilor şi dăunătorilor; protecŃia
fondului de vânătoare şi a celui de pescuit în apele de munte, inclusiv cele de acumulare.
a) În ceea ce priveşte primul aspect, exploatarea masei lemnoase trebuie făcută astfel încât,
indiferent de natura proprietăŃii, să se asigure menŃinerea integrităŃii fondului forestier naŃional şi
a vegetaŃiei forestiere din afara acestuia, în condiŃiile gestionării durabile a pădurilor.

126
Pentru a evita exploatarea neştiinŃifică a pădurilor, volumul de masă lemnoasă ce se
recoltează anual, pe ansamblu şi pe fiecare unitate de producŃie silvică, se corelează cu cota
normală de tăiere stabilită prin amenajamentele silvice, aprobate pe fiecare an de producŃie,
Ńinându-se seama de structura masei lemnoase respective; se va urmări protejarea solului,
consolidarea funcŃiilor de protecŃie a arboretelor, stabilitatea ecosistemelor naturale, ameliorarea
factorilor de climă, menŃinerea unor debite constante de apă şi continuitatea producŃiei lemnoase.
DeŃinătorii cu orice titlu ai pădurii, ca de altfel şi ai vegetaŃiei forestiere din afara fondului
forestier şi ai pajiştilor pot să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităŃilor pădurilor,
stabilită de amenajamentele silvice şi aprobată prin lege; de asemenea, trebuie să asigure
respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, în scopul
menŃinerii biodiversităŃii pădurilor şi a echilibrului ecologic; să respecte regimul silvic pentru
împădurirea suprafeŃelor exploatate, stabilit de autoritatea centrală pentru silvicultură; să asigure
aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcŃii deosebite de protecŃie etc.
Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin inspectoratele silvice
teritoriale, exercită controlul respectării regimului silvic pentru întregul fond forestier naŃional,
asigurând integritatea acestuia, indiferent de deŃinători, atât în cadrul circulaŃiei juridice a
terenurilor respective, cât şi în direcŃia prevenirii tăierilor ilegale de arbori.
b) În ceea ce priveşte reconstrucŃia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor aceste
activităŃi se realizează conform amenajamentelor silvice şi a studiilor de specialitate, de către
Regia NaŃională a Pădurilor din Fondul de ameliorare a fondului forestier.
Această activitate este importantă întrucât pădurile sunt nu numai sursă de materie primă dar,
au şi un rol deosebit în reglarea factorilor climatici, în conservarea şi protejarea mediului
înconjurător.
c) AcŃiunea poluării este rapidă, determinând modificarea radicală a configuraŃiei
ecosistemelor naturale. Cel mai însemnat efect al poluării aerului asupra pădurilor îl constituie
reducerile considerabile de creşteri, care pot duce în final, la uscarea totală a arborilor. Pe lângă
acestea, influenŃa poluării se resimte şi asupra funcŃiei recreative şi sanitare a pădurilor.
Pentru prevenirea poluării trebuie să se evite, pe cât este posibil, amplasarea în apropierea
pădurilor de unităŃi industriale cu tehnici poluante. Principiul „poluatorul plăteşte” îşi găseşte
aplicarea expresă şi în Codul silvic, astfel încât orice persoană fizică sau juridică care prin
activitatea sa aduce prejudicii, prin poluare, este obligat să suporte costul măsurilor necesare de
refacere şi reconstrucŃie ecologică.
d) În vederea protecŃiei vegetaŃiei forestiere împotriva bolilor , dăunătorilor şi buruienilor,
precum şi pentru a preveni sau opri introducerea lor în Ńară, o importanŃă deosebită prezintă

127
instituirea regimului de carantină fito-sanitară. În acelaşi timp, se folosesc pesticidele pentru
combaterea dăunătorilor, bolilor şi buruienilor, acŃiune ce trebuie să fie autorizată în condiŃiile
prevăzute de lege.
e) Un alt aspect al protecŃiei fondului forestier se referă la şi protecŃia fondului cinegetic a
celui piscicol din apele de munte. Conform Codului silvic, mamiferele, păsările sălbatice, peştele
din apele de munte, precum şi alte specii de animale sălbatice care prin rolul lor ecologic,
economic şi social constituie avuŃie de interes naŃional, sunt ocrotite de lege.
Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură stabileşte în acest scop, norme
tehnice obligatorii pentru ocrotirea şi gospodărirea fondurilor de vânătoare şi a celor de pescuit
din apele de munte, care sunt obligatorii pentru deŃinătorii acestora, indiferent de forma de
proprietate.
FuncŃionarea în România a sistemului de monitoring forestier se înscrie în sfera preocupărilor
majore, manifestate la nivel european şi mondial, de supraveghere şi a resurselor forestiere.
Scopul acestei activităŃi este furnizarea continuă a informaŃiilor privind starea vegetaŃiei şi a
solurilor forestiere şi efectele poluării asupra pădurilor în vederea elaborării şi fundamentării
măsurilor de gospodărire, redresare şi prevenire a stărilor negative degenerative în pădurile Ńării.
Obiectivele principale urmărite prin funcŃionarea sistemului de monitoring forestier sunt, pe
de o parte, de înregistrare a informaŃiilor privind evoluŃia spaŃială şi temporală a stării pădurilor
la scară naŃională şi, pe de altă parte, de stabilire a principalelor cauze ale vătămării pădurilor şi
evidenŃiere a sarcinilor şi nivelurilor critice privind starea factorilor negativi declanşatori.
Un aspect distinct al protecŃiei pădurilor îl constituie paza acestora.
Această activitate este asigurată de către Regia NaŃională a Pădurilor împotriva tăierilor
ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradărilor, păşunatului, braconajului şi altor fapte
păgubitoare şi pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.
AcŃiunile de pază a pădurilor sunt sprijinite de prefecŃii, consiliile judeŃene şi locale, precum
şi de unităŃile de poliŃie, în mod obligatoriu şi în limitele atribuŃiilor ce le revin în temeiul legii.
Persoanele juridice şi cele fizice care desfăşoară activităŃi în fondul forestier sau în zonele
limitrofe acestuia au obligaŃia legală să aplice şi să respecte reglementările referitoare la
prevenirea şi stingerea incendiilor, instrucŃiunile corespunzătoare fiind emise de ministerul de
resort. În acest scop acŃionează şi formaŃiile civile de pompieri, potrivit atribuŃiilor lor legale.
Persoanele fizice aflate în zonele cu vegetaŃie forestieră în care s-au produs incendii sunt obligate
să participe la stingerea acestora.
În parcelele în curs de regenerare, în plantaŃiile şi culturile forestiere cu înălŃimi mai mici de
5m , în parchetele în curs de exploatare, în zonele de refugiu a vânatului, în rezervaŃiile naturale

128
şi păduri declarate monumente ale naturii, în rezervaŃiile ştiinŃifice , precum şi în parcelele din
jurul izvoarelor de apă minerală şi potabilă, captate pentru exploatare industrială sau pentru
consum distributiv centralizat pe o rază de 100 m accesul este permis numai pentru gospodărirea
şi administrarea pădurilor.
Accesul în pădure cu autovehicule şi vehicule tractate de animale este permis numai pe
drumurile forestiere permanente, în condiŃiile respectării indicatoarelor de circulaŃie. Fac excepŃie
utilajele forestiere, vehiculele tractate de animale folosite la colectarea lemnului din parchetele în
curs de exploatare, precum şi vehiculele care transportă stupi.
Tot în scopul protejării pădurilor şi fondului forestier legislaŃia în domeniu reglementează şi
problematica transportului materialului lemnos. Acesta se va face numai însoŃit de documentele
de provenienŃă, din care să rezulte legalitatea circulaŃiei masei lemnoase. Acelaşi regim îl are şi
transportul pomilor de iarnă.
Deplasarea materialelor lemnoase este controlată de organele silvice, care sunt îndreptăŃite să
le reŃină pe cele neânsoŃite de documente legale de provenienŃă şi transport. De asemenea,
organele de poliŃie şi cele vamale sunt obligate să exercite astfel de controale şi activităŃi. Legea
interzice primirea spre încărcare, în orice mijloc de transport, a materialelor lemnoase neânsoŃite
de documentele legale de provenienŃă. Totodată, este interzisă efectuarea operaŃiunilor de
prelucrare a lemnului rotund în cherestea , de către deŃinătorii de instalaŃii, dacă nu există
documente de provenienŃă legală a acestuia.

7.5. ProtecŃia vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier


VegetaŃia forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier se administrează de către
proprietarii acestora, se gospodăreşte potrivit scopului pentru care a fost creată şi este supusă
unor norme tehnice silvice şi de pază.
Legea interzice defrişarea vegetaŃiei forestiere de pe terenurile din afara fondului forestier în
următoarele situaŃii : în zonele în care ea îndeplineşte funcŃii speciale de protecŃie; de pe
terenurile cu înclinare mai mare de 30 de grade; a vegetaŃiei înainte de atingerea vârstei de
exploatare stabilită prin normele tehnice; se interzice tăierea, incendierea şi distrugerea prin orice
mijloace a jnepenişurilor.
DeŃinătorii unor astfel de terenuri au obligaŃia să asigure paza vegetaŃiei respective, să ia
măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, să respecte dispoziŃiile cu privire la protecŃia
pădurilor ş.a.

129
Valorificarea lemnului de pe terenurile cu vegetaŃie forestieră din afara fondului forestier
naŃional se face de către proprietarii acestora, iar recoltarea materialului lemnos de pe aceste
terenuri este permisă numai cu marcarea prealabilă de către ocolul silvic a arborilor.
Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor organizează controlul asupra modului în
care se aplică regulile silvice de pază pe terenurile din afara fondului forestier.
Statul încurajează crearea de perdele forestiere de protecŃie a terenurilor agricole, a celor
degradate, precum şi a altor terenuri disponibile, asigurând gratuit materialul de plantat şi
asistenŃa tehnică. Asemenea perdele forestiere se realizează în zonele afectate de secetă şi
eroziune a solului, precum şi în cele în care se manifestă puternice dezechilibre ecologice.
Perdele forestiere de protecŃie sunt formaŃiuni cu vegetaŃie forestieră înfiinŃate prin plantare,
având lungimi diferite şi lăŃimi relativ înguste, amplasate la o anumită distanŃă unele faŃă de
altele sau faŃă de un obiectiv, cu scopul de a-l proteja împotriva unor factori dăunători.
Regimul juridic al acestora este stabilit prin Legea nr.289 din 15 mai 2002. Potrivit acesteia,
perdelele sunt de următoarele tipuri: pentru protecŃia terenurilor agricole contra factorilor
climatici dăunători; antierozionale, de protejare a solului supus acestui fenomen; pentru protecŃia
căilor de comunicaŃie şi de transport contra înzăpezirilor; pentru protecŃia digurilor şi a malurilor
contra curenŃilor, viiturilor şi gheŃii; pentru protecŃia localităŃilor şi a diverselor obiective
economice şi sociale.
O noŃiune înrudită cu aceasta o constituie cordoanele forestiere, constituite din plantaŃii de
arbori şi arbuşti care unesc trupuri de pădure sau reŃele de perdele forestiere aflate la distanŃe de
până la 10 km unele de altele. Ele pot avea lăŃimi de până la 30m şi se amplasează la marginea
tarlalelor cultivate, de-a lungul drumurilor existente, al digurilor şi malurilor sau în jurul
localităŃilor. Astfel, cordoanele forestiere constituie un mijloc de protecŃie, aplicându-li-se
aceeaşi reglementare juridică.
Pentru întreŃinerea şi dezvoltarea perdelelor forestiere de protecŃie se respectă următoarele
reguli: acestea constituie un bun de interes naŃional; înfiinŃarea lor reprezintă o cauză de utilitate
publică; reŃeaua acestora formează sistemul naŃional al perdelelor forestiere de protecŃie; dreptul
de proprietate asupra lor este grevat de sarcinile prevăzute de lege; statul exercită prin organele
specializate controlul asupra modului de gospodărire a acestora.
Procedura de stabilire a perdelelor forestiere de protecŃie cuprinde, ca etape distincte:
identificarea, amplasarea şi înfiinŃarea perdelelor, în funcŃie de scopul acestora. De exemplu
perdelele de protecŃie a terenurilor agricole se înfiinŃează în zonele din Câmpia Română, Câmpia
Tisei, Lunca Dunării şi Podişul Dobrogei, care sunt frecvent afectate de secetă. Amplasarea se

130
face de regulă în reŃele rectangulare, în mod eşalonat, în ordinea urgenŃelor, prioritate având
terenurile situate în zonele cele mai aride.
Perdelele forestiere antierozionale se realizează în toate zonele Ńării, pe terenuri aflate în
diferite grade de eroziune. Procedura de identificare şi împădurire a lor este prevăzută în O.G.
nr.81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate
(Legea nr.107/1999).
Alte perdele de protecŃie se realizează pentru căile de comunicaŃie şi de transport, amplasate
de o parte sau de alta a acestora, pe porŃiunile afectate frecvent de depunerile masive de zăpadă.
Cele pentru protecŃia digurilor şi a malurilor împotriva curenŃilor, viiturilor şi sloiurilor de gheaŃă
se amplasează de-a lungul acestora în aliniamente rectangulare, pe lăŃimi şi lungimi diferite, în
funcŃie de teren, viteza apei, înălŃimea valurilor şi forŃa de împingere a gheŃurilor.
Pentru înfiinŃarea acestor perdele se elaborează studii de către institute şi staŃiuni de cercetare
agricolă şi silvică: Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, staŃiunile de cercetare din
subordine lui, precum şi Academia de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice „ Gh. Ionescu-Siseşti”.
Avizarea documentaŃiilor tehnico-economice se face în comisii mixte la care participă
reprezentanŃi ai beneficiarilor, ai proiectantului şi ai executantului, ai ministerelor de resort, ai
Academiei de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice „Gh.Ionescu-Siseşti” şi ai unităŃilor administrativ-
teritoriale.

7.6. Formele răspunderii juridice pentru încălcarea normelor privind protecŃia


pădurilor
Pentru încălcarea prevederilor legislaŃiei referitoare la protecŃia pădurilor şi fondului forestier,
poate interveni răspunderea civilă, contravenŃională şi penală, după caz. În legislaŃia specială
privind protecŃia fondului funciar, la aceste trei forme ale răspunderii juridice se mai adaugă încă
două: răspunderea disciplinară şi răspunderea materială. Aceasta se explică prin faptul că,
legislaŃia silvică stabileşte nu puŃine prohibiŃii şi obligaŃii în seama angajaŃilor unităŃilor silvice
care, pentru faptele săvârşite în cadrul raportului juridic de muncă, pot fi traşi la răspundere
disciplinară sau/şi materială de către cei care îi angajează.
Creşterea alarmantă a faptelor de nesocotire a legilor, cu efecte dezastruoase asupra fondului
forestier naŃional al Ńării, a determinat adoptarea unei reglementări speciale privind stabilirea şi
sancŃionarea contravenŃiilor silvice, prin Legea nr.31/2000.
În răspunderea contravenŃională se încadrează următoarele fapte: încălcarea prevederilor
legale privind protecŃia ecosistemelor terestre prin nerespectarea obligaŃiei legale de a menŃine

131
suprafaŃa împădurită, a vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenişurilor,
tufişurilor şi pajiştilor existente. La fel, se consideră contravenŃie şi nerespectarea regulilor
silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului stabilit în scopul menŃinerii
biodiversităŃii pădurilor şi a echilibrului ecologic.
De asemenea, constituie contravenŃie degradarea mediului din fondul forestier prin depozitări
necontrolate de deşeuri de orice fel pe terenurile acestui fond. Constituie contravenŃie şi
încălcarea prevederilor privind obligaŃia de a exploata resursele pădurii (fondul cinegetic şi
piscicol) numai în limitele de regenerare, potrivit prevederilor legale.
La fel, se sancŃionează cu amendă contravenŃională şi nerespectarea obligaŃiei de deŃinătorii,
cu orice titlu, ai pădurilor, vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier şi pajiştilor, de a
exploata masa lemnoasă numai în limitele posibilităŃii pădurilor, stabilită de amenajamentele
silvice şi aprobate prin lege. Se sancŃionează şi contravenŃia săvârşită prin încălcarea obligaŃiei
legale de a respecta regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaŃiei lemnoase de pe păşunile
împădurite care îndeplinesc funcŃii de protecŃie a solului şi a resurselor de apă, precum şi
nerespectarea obligaŃiei de a asigura exploatarea raŃională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în
funcŃie de capacitatea de refacere a acestora.
Alte exemple de contravenŃie sunt: ocuparea unor suprafeŃe din fondul forestier mai mari
decât cele aprobate legal; reducerea suprafeŃei fondului forestier naŃional sau a terenurilor cu
vegetaŃie forestieră din afara acestui fond , în alte condiŃii decât cele prevăzute de lege; tăierea
sau scoaterea din rădăcini fără drept, precum şi sustragerea ori însuşirea fără drept de arbori
doborâŃi sau rupŃi de fenomene naturale, ori de arbori, puieŃi, lăstari care au fost tăiaŃi ori scoşi
din rădăcini, dacă valoarea pagubei este de 5 ori preŃul mediu al unui metru cub de masă
lemnoasă pe picior; distrugerea ori vătămarea arborilor, puieŃilor sau lăstarilor, prin păşunarea în
fondul forestier naŃional ori pe terenurile cu vegetaŃie forestieră din afara acestuia; provocarea de
incendii prin diferite mijloace în păduri sau în vegetaŃia forestieră din afara fondului forestier;
aruncarea de Ńigări, chibrituri sau alte obiecte aprinse în păduri sau pe alte terenuri cuprinse în
fondul forestier naŃional ori aprinderea de focuri în păduri la o distanŃă mai mică de 100 m de
limita acestora, în alte locuri decât cele special amenajate şi marcate; deteriorarea amenajărilor
silvice, vânătoreşti, piscicole din apele de munte, a lucrărilor de ameliorare a terenurilor
degradate, a drumurilor forestiere şi a lucrărilor aferente acestora; culegerea sau recoltarea în
scopul comercializării, din fondul forestier naŃional şi din vegetaŃia forestieră din afara acestuia,
de fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale şi aromatice, răşină, frunze, ramuri,
iarbă, cetină, muguri şi alte asemenea, fără autorizaŃia unităŃilor silvice sau acordul proprietarului
şi în alte condiŃii decât cele autorizate; circulaŃia în fondul forestier şi pe terenurile cu vegetaŃie

132
forestieră din afara acestuia cu autovehicule sau vehicule tractate de animale, precum şi parcarea
în alte locuri decât cele marcate; instalarea în fondul forestier proprietate publică a statului de
corturi, tonete, stupi în alte locuri decât cele aprobate şi marcate de organele silvice;
neparticiparea la acŃiunile de stingere a focului a celor care desfăşoară activităŃi în zonele în care
s-au declanşat incendii asupra vegetaŃiei forestiere din fondul forestier naŃional sau din afara
acestuia; aruncarea sau lăsarea în interiorul ori la liziera pădurii de ambalaje şi resturi menajere
sau alte asemenea ş.a.
Constatarea contravenŃiilor silvice se face, după caz, de către personalul silvic de specialitate
din cadrul autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură, al Regiei NaŃionale a
Pădurilor, inspectoratelor silvice teritoriale, precum şi de către alŃi angajaŃi împuterniciŃi, precum
şi de către primarii şi împuterniciŃii acestora, organele de poliŃie şi de pompieri.
Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat pentru Fondul de ameliorare a fondului
funciar, la bugetele locale sau, după caz, la asociaŃiile cu personalitate juridică care administrează
fondul forestier respectiv. Limitele amenzilor contravenŃionale se reactualizează, dacă este cazul,
de către Guvern.
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenŃiei şi de aplicare a sancŃiunii,
contravenientul poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia. Plângerea
se depune la ocolul silvic în a cărei rază teritorială s-a constatat contravenŃia, iar acesta o
înaintează, împreună cu toată documentaŃia, în termen de 5 zile de la depunere, spre soluŃionare,
judecătoriei competente. Plângerea şi celelalte acte de procedură sunt scutite de taxe de timbru.
Contravenientul este obligat să prezinte ocolului silvic dovada că a achitat amenda stabilită în
termenul prevăzut în procesul-verbal sau stabilită de instanŃă şi să plătească despăgubirea pentru
prejudiciile aduse prin săvârşirea contravenŃiei. Dacă amenda nu este achitată în termen de 30 de
zile de la data rămânerii definitive a sancŃiunii, ocolul silvic sesizează instanŃa judecătorească în
vederea transformării amenzii, în închisoare contravenŃională şi a recuperării pe cale civilă a
despăgubirilor pentru prejudiciile aduse.
Ca pedeapsă complementară se prevede că, bunurile rezultate ca urmare a săvârşirii faptei
contravenŃionale, în cazul că nu se restituie persoanei fizice sau juridice prejudiciate sunt supuse
confiscării. Aceste bunuri se consemnează în procesul verbal de constatare a contravenŃiei.
În ceea ce priveşte răspunderea penală, constituie infracŃiuni şi se pedepsesc ca atare
următoarele fapte:
- defrişarea vegetaŃiei lemnoase din afara fondului forestier, situate pe terenuri cu pante
foarte mari sau la limita superioară a vegetaŃiei forestiere; aceasta, pentru că deŃinătorii cu orice
titlu a pădurilor, vegetaŃiei forestiere din afara fondului forestier şi pajiştilor au obligaŃia să

133
asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcŃii deosebite de
protecŃie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe
grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a vegetaŃiei forestiere;
- degradarea terenurilor silvice, a împrejmuirilor acestora ori împiedicarea luării măsurilor
de conservare a bornelor şi semnelor topografice sau geodezice, precum şi înlăturarea acestora;
- ocuparea fără drept, în totalitate sau în parte, a unor păduri, terenuri sau ape din fondul
forestier naŃional, precum şi distrugerea, degradarea sau mutarea semnelor de hotar ori reperelor
de marcare;
- tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieŃi sau lăstari din fondul forestier
naŃional sau de pe terenurile cu vegetaŃie forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai
mare decât preŃul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei
este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puŃin două ori în interval de doi ani; dacă
fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preŃul mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa se agravează, iar când fapta a avut ca urmare o
pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preŃul mediu al unui metru cub de masă
lemnoasă pe picior, pedeapsa este şi mai mult agravată.
Maximul pedepselor se majorează şi în cazul în care faptele au fost săvârşite de două sau mai
multe persoane împreună; de o persoană având asupra sa o armă sau substanŃe chimice
periculoase; în timpul nopŃii; în arii forestiere protejate.
Tentativa se pedepseşte.
De asemenea, când aceste infracŃiuni sunt săvârşite de personalul silvic cu atribuŃii de
constatare a infracŃiunilor şi a contravenŃiilor, maximul pedepselor prevăzute se majorează .
Mai constituie infracŃiuni şi furtul de arbori doborâŃi sau rupŃi de fenomene naturale, ori de
arbori, puieŃi sau lăstari care au fost tăiaŃi sau scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul
forestier naŃional sau de pe terenuri cu vegetaŃie forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5
ori mai mare decât preŃul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea
pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puŃin două ori în interval de doi
ani; pedeapsa este mai mare dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de ori,
respectiv de 50 de ori decât preŃul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă de pe picior,
Mijloacele de transport şi uneltele folosite care au servit la săvârşirea infracŃiunii sunt supuse
confiscării speciale în condiŃiile prevăzute de lege.
De asemenea, sunt infracŃiuni falsificarea ciocanului silvic de marcat arbori de exploatat;
distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neântrebuinŃare, prin incendiere, a unor păduri de
pe suprafeŃe întinse de terenuri; distrugerea sau vătămarea arborilor ori lăstarilor prin păşunarea

134
în pădure sau în zonele în care păşunatul este interzis; distrugerea sau vătămarea, în orice mod a
jnepenişurilor etc.
InfracŃiunile silvice se constată de organele de urmărire penală, de pădurarii, brigadierii, şefii
districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii silvici de la ocoalele silvice, filialele teritoriale silvice,
Regia NaŃională a Pădurilor, Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor, precum şi alte
persoane împuternicite în acest scop.
Persoanele arătate mai sus au obligaŃiile organelor de constatare a infracŃiunilor, prevăzute de
Codul de procedură penală.
Procesul-verbal de constatare a infracŃiunii se trimite, în termen de cel mult 5 zile de la data
constatării, ocolului silvic de pe raza teritorială a locului unde a fost săvârşită fapta, pentru
calcularea pagubei. Şeful ocolului silvic trimite procesul-verbal de constatare a infracŃiunii,
împreună cu calculul valorii pagubei, procurorului competent, în termen de cel mult 5 zile de la
primirea acestuia de la organul constatator.
Constatarea şi cercetarea infracŃiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală,
conform competenŃei legale.
Răspunderea civilă, ca formă a răspunderii reparatorii, intervine de fiecare dată când prin
contravenŃia sau infracŃiunea săvârşită în cadrul raporturilor de dreptul mediului se cauzează şi un
prejudiciu patrimonial.
Evaluarea pagubelor cauzate pădurilor, în general fondului forestier prin contravenŃii sau
infracŃiuni se face potrivit criteriilor şi cuantumurilor stabilite de autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură şi aprobate prin lege.
Tot prin lege se stabilesc şi criteriile de evaluare a pagubelor care se produc din cauza
personalului unităŃilor silvice, care nu constituie infracŃiuni sau contravenŃii, pentru care
răspunderea materială este reglementată potrivit legislaŃiei muncii.
Evaluarea pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau
sustragerea arborilor, puieŃilor sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte
care, potrivit legii, constituie contravenŃii sau infracŃiuni, se fac potrivit legii. În cazul în care
pagubele sunt produse în păduri cu funcŃii speciale de protecŃie, valoarea despăgubirilor legale
stabilite, se dublează.
Potrivit prevederilor legale, prin actul de constatare se dispune cu privire la suportarea
pagubelor „de către cei vinovaŃi” şi, după caz, restabilirea situaŃiei anterioare.
Constatăm că, ideea vinovăŃiei reapare mereu în unele reglementări speciale nu numai în
privinŃa infracŃiunii sau a contravenŃiei, ceea ce este absolut firesc, ci şi a răspunderii pentru
prejudiciu. Astfel de reglementări nu Ńin seama de prevederile art.81 din Legea protecŃiei

135
mediului potrivit cărora „răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de
culpă”, cu care vine în vădită contradicŃie, precum şi de principiul stabilit în art.3 lit. d din
aceeaşi lege, după care „poluatorul plăteşte”.
În încheiere aici, mai subliniem că, legea acŃionează în ultimă instanŃă. Important este ca toŃi
factorii de răspundere în domeniu să acŃioneze pentru a nu se ajunge la pedepsirea unor fapte
reprobabile faŃă de pădure şi fondul forestier. Să facem ca tăierea oricărui arbore să ne „doară pe
toŃi”; să ne aducem aminte că, în vremurile de demult locuitorii acestor meleaguri româneşti
adresau o rugăciune mamei naturi înainte de a tăia un copac.
Lista subiectelor:
-Notiunile padure si fond forestier.
-Padurea, plamanul planetei.
-Cadrul legislativ privind protectia padurilor
-Exploatarea judicioasa a padurilor
-Protectia vegetatiei terestre din afara fondului forestier
-Raspundere juridica in domeniu

CAPITOLUL 8
PROTECłIA FAUNEI TERESTRE ŞI ACVATICE

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia


faunei terestre si acvatice
Concepte, date si sintagme-cheie: atmosfera, fauna terestra si acvatica, productie piscicola,
animale salbatice, Delta Dunarii, efectele poluarii, reglementari juridice interne si internationale,
organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica
Prezentarea cursului:

8.1. Sfera şi conŃinutul unor noŃiuni în domeniu


Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit resursele naturale ale faunei terestre şi acvatice.
Vânătoarea şi pescuitul au constituit de milenii mijloacele de existenŃă a speciei umane.
Treptat însă, rolul social şi regimul juridic al acestor activităŃi s-au modificat şi diversificat.
DispariŃia prădătorilor naturali, recunoaşterea tot mai largă a dreptului la vânătoare şi pescuit,
transformarea vânătorilor şi pescuitului într-un grup social influent şi reprezentativ al societăŃii
de consum, rolul social de recreere al acestor activităŃi devenite sport, toate au început să pună în
pericol fondul cinegetic şi piscicol mondial, ridicând mari dificultăŃi protecŃiei şi conservării
resurselor naturale respective.

136
În anul 2000, Uniunea pentru Conservarea Planetei a publicat Lista roşie a speciilor
ameninŃate din care rezultă creşterea numărului „în stare critică de pericol” pentru specii din toate
categoriile. De exemplu, în această situaŃie se află 12% din cele aproape 10.000 de specii de
păsări, 24% din cele 4.763 specii de mamifere ale planetei şi circa 30% din cele 25.000 de specii
de peşte.
Cercetările arheologice au constatat că, în istoria pământului au fost cinci mari distrugeri în
masă a unor specii, cauzate de fenomene naturale. Ultima a avut loc acum 65 milioane de ani
când, în urma ciocnirii pământului cu un asteroid, praful şi răcirea de climă ce a urmat au dus la
dispariŃia dinozaurilor şi a unei cincimi din celelalte forme de viaŃă existente. Noi ne aflăm acum
în faŃa celei de a şasea dispariŃii, dar, produsă de om; pentru prima dată una dintre specii a atins
punctul în care ea poate distruge o mare parte a celorlalte vietăŃi. Dacă se va continua în acest
mod, pierderea unor specii de vieŃuitoare va conduce la modificări ireversibile şi practic
impevizibile în ecosistemul planetei.
Dintre mamifere, aproape jumătate din specii sunt ameninŃate cu dispariŃia totală.
În aceeaşi situaŃie se află şi o treime din speciile de peşte de apă dulce şi apă sărată. Rezultă
că, protecŃia juridică a faunei a devenit o problemă contemporană stringentă. Aceasta cu atât mai
mult cu cât, nu numai acŃiunea directă asupra acesteia o distruge, ci şi poluarea apei şi atmosferei,
schimbarea întregului climat al planetei.
NoŃiunea de „faună” desemnează totalitatea animalelor pământului sau numai dintr-o anumită
regiune ori teritoriu, constituită în urma unui îndelungat proces istoric de evoluŃie. În această
noŃiune sunt cuprinse diferitele grupe de animale, cum sunt: mamiferele, păsările sălbatice şi
domestice, peştii, albinele, viermii de mătase ş.a.
Când ne referim la un animal, înŃelegem un organism care reprezintă una din formele de viaŃă
de pe Pământ, din diviziunile principale ale lumii organice (cealaltă parte constituind–o plantele).
De la apariŃia primelor vieŃuitoare pe pământ, de-a lungul timpurilor în cursul evoluŃiei lumii
organice, diferitele specii de animale au suferit un continuu proces de transformare şi adaptare
sub influenŃa condiŃiilor de mediu. Din timpuri străvechi, animalele – cu excepŃia dăunătorilor –
au fost folosite ca sursă de hrană, de materie primă, de forŃă de muncă etc. În acest proces
evolutiv, unele animale au fost domesticite, altele au rămas sălbatice.
Animalele sălbatice sunt acelea care nu au fost domesticite sau îmblânzite; acestea există şi
trăiesc, în principiu, fără intervenŃia omului. În stare de sălbăticie trăiesc din ce în ce mai puŃine
animale, mai ales în unele zone ale Globului unde se dezvoltă urbanismul, pătrunde „civilizaŃia”
etc. Animalele sălbatice se pot afla în libertate, în rezervaŃii naturale, în crescătorii de vânat sau

137
în complexe de vânătoare. Aceste animale, precum şi condiŃiile de mediu în care trăiesc şi se
dezvoltă, constituie fondul cinegetic al unei Ńări.
Fondul cinegetic este alcătuit din animale sălbatice de interes vânătoresc, precizate în lege şi
denumite vânat. Fondul cinegetic – resursă naturală de interes naŃional şi internaŃional – este
administrat şi gestionat în scopul conservării biodiversităŃii faunei sălbatice, menŃinerii
echilibrului ecologic, exercitării vânătorii şi satisfacerii altor cerinŃe social-economice.
Problema protecŃiei animalelor poate fi privită sub mai multe aspecte: al biodiversităŃii,
economic, ştiinŃific, social-politic, administrativ etc. Acolo unde interesele oamenilor şi cele care
privesc animalele nu se întâlnesc, organele şi organismele naŃionale şi internaŃionale competente
sunt chemate să acŃioneze în vederea satisfacerii intereselor comune.
Înrădăcinarea ideii generoase a protejării animalelor şi susŃinerea ei printr-o legislaŃie
naŃională şi reglementări internaŃionale s-au accentuat în lumea civilizată. Ideea centrală comună
a reglementărilor este aceea că, în procesul activităŃii de protecŃie a animalelor, acestea să nu fie
privite ca nişte „bunuri”, ci ca „vieŃuitoare”, care convieŃuiesc cu omul – acest „animal” dotat cu
raŃiune, care are nevoie de ele, fără de care el n-ar putea exista. Şi, cu toate că în lume există
numeroase probleme, şi mai complexe, legate de existenŃa omului, care îşi aşteaptă rezolvarea,
problema protecŃiei animalelor nu poate fi amânată până la soluŃionarea acelora.

8.2. Necesitatea şi forme de protecŃie a faunei terestre şi acvatice


Într-un stat de drept civilizat, societatea umană nu poate să nu reacŃioneze, folosind toate
mijloacele de care dispune, pentru protecŃia faunei terestre şi acvatice. JustiŃia şi societatea civilă
trebuie să Ńină seama că s-au înmulŃit alarmant acŃiunile nejustificate ale unor oameni care
conduc la distrugerea unor specii sau le cauzează suferinŃe abominabile unor vieŃuitoare, din varii
motive.
La nivel internaŃional s-a început adoptarea unor documente care să consacre un statut juridic
special în favoarea animalelor. Astfel, la 15 octombrie 1978, sub auspiciile UNESCO, a fost
proclamată solemn DeclaraŃia universală a drepturilor animalului (revizuită în 1989).
Documentul porneşte de la ideea că viaŃa este unică, toate fiinŃele au o origine comună şi s-au
diferenŃiat în cursul evoluŃiei speciilor; în consecinŃă, orice fiinŃă posedă drepturi naturale, şi
oricărui animal dotat cu un sistem nervos îi revine drepturi particulare.
CoexistenŃa speciilor în lume implică recunoaşterea de către specia umană a dreptului la
existenŃă al altor specii animale; respectarea animalelor este inseparabil legată de respectarea
oamenilor între ei.

138
Ca drepturi fundamentale ale animalelor sunt proclamate: drepturi egale la existenŃă în cadrul
echilibrelor ecologice; dreptul la respectarea oricărei vieŃi animale; interzicerea relelor tratamente
şi a actelor de cruzime; dreptul animalului sălbatic de a trăi liber în mediul său natural şi de a se
reproduce; dreptul la întreŃinere şi la atente îngrijiri al animalelor Ńinute sub dependenŃa omului;
incriminarea drept crimă contra vieŃii a oricărui act care implică fără necesitate moartea unui
animal; recunoaşterea personalităŃii juridice a animalului şi a drepturilor sale prin lege ş.a.
Au urmat şi alte documente de acest gen: DeclaraŃia asupra eticii alimentare (redactată în
1981 de către FundaŃia Mondială pentru Calitatea VieŃii), Principiile de bază ale antispecismului
(1995) etc. În cadrul acestora este denunŃat faptul că omul a creat în lumea vie o ierarhie
arbitrară, artificială, care nu există în mod natural, luând în consideraŃie exclusiv interesele sale.
Această ierarhie antropocentrică a dus la specism, ceea ce înseamnă a adopta o atitudine diferită
faŃă de o specie sau alta, a le distruge pe unele şi a le proteja pe altele, a declara unele „utile”, iar
altele „păgubitoare”, a rezerva inteligenŃa pentru om şi a nu acorda animalului decât instinctul.
În Ńara noastră a acŃionat multă vreme dreptul cutumiar referitor la vânătoare. Primele referiri
apar în dreptul scris pe timpul domnitorilor Matei Basarab şi Vasile Lupu, constând în anumite
dispoziŃii privind „uciderea dobitoacelor”. Documentele de epocă remarcă abundenŃa vânatului în
pădurile care, pe atunci, acopereau în cea mai mare parte suprafaŃa łărilor Române. De
asemenea, cronicarii acelor vremuri îi descriu pe români ca buni arcaşi şi mânuitori de suliŃe,
ceea ce înseamnă că practicau sistematic vânătoarea.
O legislaŃie în domeniul acesta, elaborată după modelul occidental apare la începutul
secolului al XIX-lea. Este cazul Codului civil al Moldovei, zis Condica lui Calimachi şi
Legiuirea lui Caragea, în Muntenia, aplicate între anii 1817 şi 1872. Ulterior s-au mai făcut
precizări despre vânătoare în Regulamentele organice, intrate în vigoare în 1831 şi 1832 pentru
cele două łări Româneşti, documente ce au funcŃionat până la 1 decembrie 1865, când au intrat
în vigoare Codul civil şi Codul penal.
În 1872 a apărut „Legea despre vânatu”, în care se introduceau perioadele de interzicere a
vânătorii şi prohibiŃia totală pentru unele specii. O altă lege a vânătorii a intrat în vigoare în 1881
şi a consfinŃit dreptul exclusiv al proprietarului de a exercita vânătoarea pe pământul său şi
stabilea prohibiŃiile la vânat.
Un progres în domeniu îl constituie Legea din 1906, care introduce permisul de vânătoare,
paza vânatului şi ocrotirea acestuia, sancŃiuni mai mari pentru încălcarea legii. În 1923 se publică
„Legea protecŃiei vânatului şi reglementarea vânătorii”. Ulterior regimul vânătorii a fost stabilit
sau completat prin legile din anii 1930 şi 1983, Legea pentru organizarea economiei vânatului (9
iulie 1947), Decretul Consiliului de Stat nr.211/1948, Decretul C.S. nr.76/1953, Legea

139
nr.26/1976 privind economia vânatului şi vânătoarea şi, respectiv, actul normativ în vigoare,
Legea nr.103/1996 privind fondul cinegetic şi protecŃia vânatului. Ulterior, această lege a fost
completată prin O.U. nr.69/2000.
Conform legislaŃiei noastre actuale, vânatul este un bun public de interes naŃional, dar şi
internaŃional. Recunoaşterea acestui adevăr sau principiu prezintă multiple consecinŃe de ordin
juridic, dintre care menŃionăm: a) aplicarea, deopotrivă, a tuturor reglementărilor pertinente
cuprinse în legislaŃia internă şi documentele internaŃionale ratificate sau la care România a aderat;
b) administrarea şi gestionarea acestuia în scopul conservării biodiversităŃii faunei sălbatice,
menŃinerii echilibrului ecologic, exercitării vânătorii şi satisfacerii altor cerinŃe social-economice,
cu preeminenŃa primelor două obiective; c) caracterul imperativ, de ordine publică al
reglementărilor în materie; d) instituirea unui serviciu public specializat de supraveghere a
aplicării regimului de protecŃie.
Regimul de drept civil al fondului cinegetic stabileşte că, vânatul face parte din domeniul
public de interes naŃional, şi în această calitate se caracterizează prin următoarele: a) prin natură
şi destinaŃia expresă a legii, face parte din categoria bunurilor care trebuie protejate şi conservate
spre a fi transmise generaŃiilor viitoare (respectiv utilizate durabil); b) este supus unui regim
special, de drept al mediului, în baza căruia este ocrotit şi gospodărit în mod durabil; c) aparŃine
patrimoniului natural naŃional; d) se găseşte în protejarea şi paza autorităŃilor publice.
Fondul cinegetic al României se compune din unităŃi de gospodărire cinegetică – fondurile
de vânătoare, constituite pe toate categoriile de teren, indiferent de proprietar, şi astfel delimitate
încât să asigure o cât mai mare stabilitate vânatului din cuprinsul acestora. SuprafaŃa unui fond de
vânătoare este de cel puŃin 5000 ha la câmpie şi în Delta Dunării, 7000 ha la deal şi 10.000 ha la
munte.
OrganizaŃiile vânătoreşti (definite ca organizaŃii non-profit, cu personalitate juridică şi
patrimoniu distinct) sunt afiliate, în virtutea legii, la AsociaŃia Generală a Vânătorilor şi
Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.R.) „ în scopul reprezentării la nivel naŃional şi
internaŃional”. Atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor de vânătoare se face de către
autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură, cu respectarea dreptului de preemŃiune
al fostului gestionar, sau prin licitaŃie publică (organizată în cazul fondurilor de vânătoare pentru
care nu se exercită dreptul de preemŃiune şi a celor pentru care contractele de gestionare şi-au
încetat, din orice motive, valabilitatea înainte de termen). Pentru fondurile de vânătoare astfel
atribuite se încheie contracte de gestionare pe minimum zece ani; gestionarii acestora pot face
schimbul gestiunii unor fonduri de vânătoare în vederea comasării, cu avizul prealabil al
autorităŃii publice de profil.

140
Gestionarii fondurilor de vânătoare asigură paza şi ocrotirea vânatului folosind personal de
specialitate şi inspectori voluntari de vânătoare. Aceştia Ńin seama că vânatul se face numai în
limita cotei de recoltă aprobată şi a reglementărilor tehnice referitoare la organizarea şi
practicarea vânătorii.

8.3. Statutul animalelor sălbatice şi protecŃia juridică a acestora


Vânătoarea este permisă numai în cazul animalelor sălbatice aflate în libertate. Nu sunt
supuse economiei vânatului animalele sălbatice din crescătoriile organizate de stat sau alte
persoane (producători agricoli ş.a.), cu autorizare dată de autorităŃile centrale pentru protecŃia
mediului, precum şi cele din grădinile zoologice sau folosite în scopuri artistice .
Considerăm că într-o viitoare reglementare va trebui prevăzut expres statutul legal al
diferitelor categorii de animale sălbatice, care sunt de domeniul public.
Potrivit art.473 C.civ., animalele sunt bunuri mobile prin natura lor. În general, bunurile
mobile prin natura lor sunt considerate „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât
cele care se mişcă de la sine, precum sunt animalele, precum şi cele care nu se pot strămuta din
loc decât prin putere străină, precum sunt lucrurile neînsufleŃite”. Deci, animalele, alături de
lucrurile neînsufleŃite intră în categoria mare de bunuri mobile, fără nici o precizare de esenŃă.
Specificarea că ele „se mişcă de la sine” nu poate fi de esenŃa statutului legal al animalelor.
În concepŃia noastră se impune adoptarea unei poziŃii moderne după care animalul, ca
organism viu, ca una din formele de viaŃă pe pământ, înzestrat cu facultatea de a simŃi, de a se
mişca, de a suferi, ş.a. este deosebit în mod substanŃial de mobilele neânsufleŃite, nu numai prin
faptul că se mişcă de la sine.
Socotim, deci, că alături de subiecte de drept, care sunt oamenii, şi bunurile în legătură cu
care iau naştere numeroase raporturi juridice şi care sunt obiecte materiale ale dreptului, se
impune recunoaşterea existenŃei unei categorii distincte - animalele care, după noi, nu sunt
subiecte de drept, dar nici obiecte materiale, adică bunuri.
Pentru protejarea animalelor sălbatice supuse vânatului, fondul cinegetic se exploatează în
limitele potenŃialului de regenerare şi se iau măsuri urgente în cazul în care se produc accidente
în acest domeniu sau există activităŃi care afectează ecosistemele terestre.
La nevoie, pentru înmulŃirea unor specii valoroase de animale sălbatice, se pot înfiinŃa cu
acordul autorităŃilor publice centrale de silvicultură, crescătorii pentru vânat, destinate populării
zonelor mai sărace. Popularea cu specii noi de vânat a fondurilor de vânătoare se face pe baza
unor studii şi cercetări de specialitate, aprobate de autoritatea centrală de silvicultură. Se admite

141
şi capturarea vânatului viu pentru populare, dar în limita unei cote aprobate şi a unor reglementări
tehnice pentru a nu vătăma animalele sălbatice.
Tot în scopul protecŃiei vânatului sunt interzise: popularea fondurilor de vânătoare cu animale
bolnave, debile, degenerate sau provenite din crescătorii de vânat destinate exclusiv consumului
pentru că acestea nu sunt adaptate sălbăticiei; tulburarea în mod nejustificat a liniştii vânatului în
perioadele de înmulŃire şi de creştere a puilor; păşunatul în pădurile statului, precum şi
înfiinŃarea, întreŃinerea şi recoltarea culturilor agricole fără asigurarea protecŃiei vânatului; Ńinerea
în captivitate a animalelor sălbatice, precum şi înfiinŃarea de crescătorii de vânat şi complexe de
vânătoare, inclusiv de interes comercial, fără autorizare din partea autorităŃii publice centrale care
răspunde de silvicultură; distrugerea sau degradarea culturilor pentru vânat; lăsarea liberă sau
purtarea, pe fondurile de vânătoare, a câinilor, inclusiv a celor de pază şi agrement, altfel decât în
lese şi nevaccinaŃi; însoŃirea turmelor şi cirezilor, pe fondurile de vânătoare, de câini fără jujeu
reglementar, nevaccinaŃi şi în număr mai mare de trei în zona de munte, de doi în zona de deal şi
de unu la câmpie.
De asemenea, se mai interzic mutarea, distrugerea sau sustragerea momelilor, nadelor şi
hranei destinate vânatului; arderea stufului, tufărişurilor şi miriştilor fără avizul scris prealabil a
gestionarului fondului de vânătoare; deteriorarea cuiburilor sau culegerea ouălor păsărilor
sălbatice; însuşirea vânatului găsit mort, accidentat sau bolnav şi a coarnelor lepădate de cervide;
naturalizarea animalelor sălbatice în scop de comercializare sau de prestare de servicii a acestora,
fără autorizarea autorităŃilor publice centrale care răspund de silvicultură; depozitarea în teren sau
utilizarea în combaterea dăunătorilor vegetali şi animali a substanŃelor chimice toxice fără luarea
măsurilor de protecŃie a animalelor; producerea, procurarea, comercializarea şi deŃinerea curselor
de orice fel destinate capturării sau uciderii vânatului, fără aprobarea autorităŃii publice centrale
care răspunde de silvicultură.
Pentru protejarea vânatului, deŃinătorii, cu orice titlu, ai trenurilor pe care se arondează
fonduri de vânătoare, sunt obligaŃi: să aplice măsurile de protecŃie a vânatului; să permită
amplasarea instalaŃiilor şi amenajărilor vânătoreşti; să ia măsuri prevăzute de lege pentru
protecŃia vânatului şi a mediului său de viaŃă, căci răspund pentru pagubele produse acestuia prin
acŃiuni ilicite.
În acelaşi scop, se constituie Fondul de protecŃie a vânatului. Acesta se constituie din
următoarele surse: a) venituri realizate din atribuirea gestionării fondurilor de vânătoare; b)
despăgubiri pentru daunele aduse fondului cinegetic prin fapte ilicite, în situaŃia în care nu a fost
afectată cota de recoltă; c) donaŃii şi sponsorizări; d) alte venituri. El se administrează de către
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi se utilizează pentru: acŃiunile de

142
refacere a potenŃialului biogenetic al unor fonduri de vânătoare, combaterea unor epizootii la
vânat; organizarea, desfăşurarea şi stimularea activităŃii de combatere a braconajului; stimularea
inspectorilor voluntari de vânătoare; organizarea şi participarea la acŃiuni ştiinŃifice şi de
reprezentare la nivel naŃional şi internaŃional în domeniul cinegetic; finanŃarea unor acŃiuni de
pregătire profesională în domeniul cinegetic.

La exercitarea vânătorii, de asemenea trebuie urmărită protecŃia vânatului.


Vânătoarea este permisă numai la speciile de vânat, în locurile, în perioadele, în condiŃiile şi
cu mijloacele stabilite de lege. În situaŃii de excepŃie, motivate de menŃinerea biodiversităŃii
faunei sălbatice şi păstrarea echilibrului ecologic, autoritatea publică centrală de silvicultură
poate stabili restricŃia sau extinderea perioadei de vânătoare la unele specii de vânat. Pentru a
vâna, persoanele respective trebuie să posede permis de vânătoare, vizat anual sau autorizaŃii
eliberate de gestionarul fondului de vânătoare, în limitele cotei de recoltare şi a reglementărilor
tehnice privind organizarea şi practicarea vânătorii.
Permisele de vânătoare se eliberează de către organizaŃiile vânătoreşti legal constituite,
solicitanŃilor cu cetăŃenie română şi rezidenŃilor în România, care au împlinit vârsta de 18 ani, au
efectuat un an stagiatură şi au absolvit examenul de vânător, susŃinut în faŃa unei comisii de
examinare legal constituită.
În rezervaŃiile cinegetice naturale, vânarea şi capturarea unor specii de vânat, în scopul
ameliorării sau reducerii efectivelor acestora, se pot face şi în perioadele în care vânătoarea este
interzisă, prin mijloace interzise sau asupra speciilor strict protejate, cu aprobarea expresă a
autorităŃii publice centrale de silvicultură. În afara perioadei legale de vânătoare, vânzarea,
cumpărarea şi transportul vânatului aflat sub protecŃie sunt interzise.
La protejarea animalelor sălbatice din fondul cinegetic contribuie şi respectarea normelor
eticii vânătoreşti. Acestea interzic: depăşirea normei de recoltare aprobate, fără motive justificate;
vânătoarea pe alt fond de vânătoare decât cel pe care vânătorul este autorizat să vâneze;
urmărirea vânatului rănit pe alt fond de vânătoare; utilizarea steguleŃelor şi gardurilor pentru
dirijarea vânatului, precum şi a detectoarelor de animale; vânarea cerbilor, căpriorilor, caprelor
negre, muflonilor, mistreŃilor şi urşilor, prin utilizarea altor cartuşe decât cele cu proiectile unice,
a căror mărime este prevăzută prin reglementări tehnice; vânarea iepurilor, fazanilor sau
potârnichiilor la hrănitori ori în timpul de la apusul soarelui până o oră înainte de răsărit; vânarea
cerbilor, căpriorilor şi caprelor negre la hrănitori, la sărării, la goană sau cu câini gonitori;
vânarea urşilor la bârlog ori din observatoare complet închise; vânarea cu alŃi câini decât cu cei

143
din rasele admise la vânătoare; folosirea la vânătoare a armelor automate, a armelor
semiautomate cu mai mult de două cartuşe în magazie, a celor care nu produc zgomot, precum şi
a altor arme şi muniŃii care nu sunt omologate şi autorizate pentru vânătoare în România;
utilizarea surselor luminoase artificiale şi a dispozitivelor de iluminare şi ochire pe timp de
noapte, a oglinzilor şi altor obiecte orbitoare; urmărirea vânatului şi exercitarea vânătorii din
autovehicule; gazarea şi afumarea vizuinilor; fabricarea, comercializarea, deŃinerea şi utilizarea
pentru vânătoare a alicelor cu diametrul mai mare de 5 mm; utilizarea curentului electric,
aparaturii electronice capabile să ucidă, a explozivilor, curselor şi capcanelor de orice fel, a
otrăvurilor şi narcoticelor ş.a.
8.4.AtribuŃiile organelor de stat pentru protecŃia vânatului
Statul este obligat ca, prin organele sale de specialitate, să asigure condiŃii corespunzătoare
pentru administrarea vânatului încât să se asigure menŃinerea echilibrului ecologic. Printr-o bună
gospodărire a vânatului se realizează: ocrotirea acestuia împotriva influenŃelor naturale negative
şi a altor acŃiuni dăunătoare de orice fel; raŃionalizarea recoltării speciilor de vânat care prezintă
interes deosebit sub aspect estetic, recreativ-sportiv şi ştiinŃific; menŃinerea unor efective care să
asigure perpetuarea speciilor; creşterea potenŃialului biologic al vânatului prin păstrarea şi
îmbunătăŃirea condiŃiilor naturale de mediu, precum şi prin selecŃie şi dirijare genetică; popularea
cu noi specii de vânat; asigurarea bazei furajere; coordonarea activităŃii de conservare şi înmulŃire
a vânatului cu dezvoltarea economică; organizarea vânătorii; valorificarea vânatului.
În domeniul economiei vânatului şi pescuitului sportiv, statului, prin ministerul de resort, îi
revin următoarele sarcini: elaborarea programului de perspectivă privind dezvoltarea economiei
vânatului şi asigurarea realizării acestuia; delimitarea fondurilor de vânătoare şi stabilirea
condiŃiilor pentru administrarea şi folosirea lor; stabilirea măsurilor necesare pentru dezvoltarea
economiei vânatului, ocrotirea şi paza acestuia; aprobarea planului anual de recoltare şi
valorificare a vânatului, precum şi a măsurilor pentru reducerea efectivelor la unele specii sau
oprirea parŃială ori totală, în mod temporar, a vânătorii pe unele fonduri; stabilirea măsurilor de
prevenire a influenŃelor dăunătoare asupra vânatului; stabilirea măsurilor necesare pentru
prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de animalele sălbatice culturilor agricole şi animalelor
domestice ş.a.
Autoritatea centrală pentru agricultură, alimentaŃie şi păduri, prin Inspectoratele de stat ale
pădurilor, are următoarele atribuŃii: asigură îndeplinirea obiectivelor programului privind
dezvoltarea economiei vânatului, în condiŃiile menŃinerii echilibrului ecologic, conservării şi
îmbunătăŃirii mediului natural pentru vânat; determină efectivele optime de vânat pe fonduri de
vânătoare; organizează paza fondului de vânătoare şi exercită controlul cu privire la îndeplinirea

144
obligaŃiilor de pază; exercită, împreună cu organele interesate, controlul utilizării pesticidelor,
seminŃelor tratate chimic sau altor produse toxice dăunătoare vânatului; stabileşte măsurile
necesare pentru creşterea potenŃialului biologic al vânatului prin selecŃie şi dirijare genetică,
pentru popularea fondurilor de vânătoare cu noi specii şi pentru prevenirea şi combaterea
epizootiilor, dăunătorilor şi influenŃelor negative de orice fel asupra vânatului; organizează
pregătirea de specialitate în economia vânatului a inginerilor, tehnicienilor, pădurarilor şi altui
personal cu sarcini în domeniu (prin unităŃile de învăŃământ şi cursuri de calificare şi
specializare); asigură îndrumarea tehnică de specialitate a unităŃilor care deŃin fonduri de
vânătoare şi controlează modul de gospodărire a acestora; urmăreşte raŃionalizarea creşterii
efectivelor de vânat, Ńinând seama de interesele economiei vânatului, agriculturii şi silviculturii;
ia măsuri ca lucrările de îngrijire a pădurii, prin tăieri de arbori şi altele, să se facă în mod
organizat, periodic, pe unităŃi de producŃie silvică, în vederea asigurării liniştii vânatului;
stabileşte poienile şi suprafeŃele din fondul forestier necesare pentru asigurarea hranei vânatului
şi creşterii corespunzătoare a efectivelor şi ia măsuri ce aceste terenuri să nu fie incluse în
planurile de împăduriri, iar la reamenajarea pădurilor să fie evidenŃiate distinct în
amenajamentele silvice; organizează cercetarea ştiinŃifică referitoare la economia vânatului şi
asigură dezvoltarea acesteia, precum şi perfecŃionarea tehnologiilor, instalaŃiilor şi aparaturii de
specialitate; desfăşoară planul de recoltare şi de valorificare a vânatului pe fonduri de vânătoare;
sprijină practicarea vânătorii recreativ-sportive ş.a
Organele silvice judeŃene asigură : ocrotirea vânatului prin paza şi amenajarea fondurilor de
vânătoare, reducerea numărului animalelor dăunătoare vânatului, aplicarea măsurilor de apărare a
sănătăŃii animalelor sălbatice şi de prevenire a difuzării bolilor de la acestea la animalele
domestice sau la om; delimitarea în cadrul fondurilor de vânătoare a zonelor de protecŃie a
vânatului de până la ¼ din mărimea acestora, unde sunt oprite în perioada de înmulŃire a
vânatului, păşunatul şi circulaŃia persoanelor, în afara obligaŃiilor de serviciu; iau măsuri de
raŃionalizare a recoltării speciilor care prezintă interes deosebit sub aspect estetic, recreativ-
sportiv şi ştiinŃific; constată anual efectivele de vânat existente şi execută măsurile privitoare la
perpetuarea speciilor şi realizarea unor efective optime vânat; asigură creşterea potenŃialului
biologic al vânatului; execută măsurile de reducere a efectivelor la unele specii de vânat; execută
măsurile stabilite de către organele sanitar-veterinare pentru zonele în care s-au semnalat cazuri
de turbare ori epizootii; execută planul de recoltare prin organizarea de vânători; desfăşoară
activităŃi de publicitate pentru cunoaşterea şi ocrotirea faunei sălbatice a Ńării.
Importante atribuŃii pentru protejarea vânatului revin şi autorităŃilor publice centrale pentru
silvicultură. În acest sens amintim: elaborează strategia privind fondul cinegetic al României;

145
stabilesc criteriile de atribuire a dreptului de gestionare a fondurilor de vânătoare în vederea
încheierii contractelor de gestionare de către structurile proprii din teritoriu; aprobă metodologia
de evaluare a efectivelor de vânat şi de calcul al cotelor anuale de recoltă; aprobă propunerile de
populare a fondurilor de vânătoare cu specii noi de vânat; asigură, din fondul de protecŃie a
vânatului, special constituit în acest scop, finanŃează acŃiunile de refacere a potenŃialului
cinegetic al unor fonduri de vânătoare; stabilesc rasele de câini admise la vânătoare în România şi
altele.
Ca organism de avizare şi consultare în domeniul cinegetic, pe lângă autoritatea publică
centrală de silvicultură a fost creat Consiliul NaŃional de Vânătoare care: avizează propunerile de
acte normative în domeniul cinegetic; propune măsuri de publicitate şi de cunoaştere a activităŃii
cinegetice, precum şi a strategiei adoptate în scopul menŃinerii biodiversităŃii faunei cinegetice,
păstrării echilibrului ecologic şi exercitării raŃionale a vânătorii ş.a.
În cadrul InspecŃiei de Stat a Pădurilor din structura Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi
Pădurilor, funcŃionează inspecŃii zonale cu atribuŃii de gardă forestieră (la Bacău, Braşov,
Bucureşti, Caransebeş şi Cluj) care au în atribuŃiile lor protecŃia animalelor sălbatice şi anume:
stabilesc şi controlează modul de gospodărire a fondurilor de vânat; verifică aplicarea măsurilor
de ocrotire a vânatului, de combatere a răpitorilor acestuia, a bolilor şi braconajului; controlează
respectarea nivelurilor de recoltare a vânatului; urmăresc respectarea dispoziŃiilor referitoare la
organizarea şi desfăşurarea acŃiunilor de vânătoare şi pescuit sportiv; controlează autenticitatea
documentelor ce atestă calitatea de vânător; avizează contractele şi licenŃele de vânătoare ş.a.

8.5. Specificul protecŃiei fondului piscicol şi acvaculturii


Dintre cele trei ecosisteme cere ne furnizează hrana – terenurile agricole, păşunile şi zonele
de pescuit – exploatarea excesivă a zonelor piscicole este poate cea mai vizibilă. După cel de –al
doilea război mondial, creşterea demografică accelerată şi veniturile în continuă urcare au generat
o cerere de nivel record pentru produsele marine. În acelaşi timp, dezvoltarea tehnologiilor de
pescuit oceanic, incluzând navele de prelucrare a peştelui dotate cu congelatoare – ceea ce le-a
permis pescadoarelor să exploateze largul oceanelor – au condus la sporirea dramatică a
capacităŃii de pescuit. Ca urmare, pescuitul oceanic a crescut de la cele 19 milioane de tone în
1950, la maximul său istoric de 93 de milioane de tone în 1997. Această creştere de cinci ori –
mai mult decât dublul creşterii populaŃiei în aceeaşi perioadă – a ridicat consumul mediu mondial
al produselor marine pe persoană de la 8 kg în 1950 la un maxim de 17 kg în 1988.
La începutul anilor 1990, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru Hrană şi Agricultură (FAO),
care monitorizează zonele piscicole oceanice, a raportat că toate cele 17 zone majore sunt

146
recoltate la capacitatea lor suportabilă sau chiar peste aceasta şi că 9 dintre aceste zone erau în
fază de declin. Multe Ńări au încercat să-şi protejeze zonele piscicole contra exploatării excesive
şi a unui eventual colaps. Zonele de pescuit din interiorul uscatului suferă şi ele de o proastă
administrare a mediului – deversarea apelor, creşterea acidităŃii şi poluarea. De exemplu, Marea
de Azov din Rusia se află în pragul morŃii biologice. Multe specii de peşti au dispărut. De
asemenea, poluarea lacurilor de apă dulce duce fie la distrugerea unor soiuri de peşte, fie la
nesiguranŃa consumării lor de către om.
Din aceste motive, după lungi negocieri, în aprilie 1997 s-a semnat la Bruxelles acordul
Uniunii Europene de a se reduce capacitatea de pescuit a flotei sale cu 30% pentru speciile aflate
în pericol şi cu 20% pentru cele excesiv exploatate.
În Ńara noastră, reglementarea – cadru pentru acest domeniu este dată de Legea nr.192 din 19
aprilie 2001 privind fondul piscicol, pescuitul, acvacultura, modificată ulterior prin O.U. nr.76
din 13 iunie 2002. Din aceste legi rezultă că, protecŃia fondului piscicol şi acvacultura sunt
activităŃi de interes naŃional. Fondul piscicol îl constituie totalitatea populaŃiilor de peşti, raci,
scoici, broaşte şi alte vieŃuitoare acvatice. Iar acvacultura este un ansamblu de procedee şi tehnici
având ca scop reproducerea, ameliorarea şi creşterea puieŃilor şi altor vieŃuitoare acvatice.
Strategia în domeniu conservării biodiversităŃii din bazinele piscicole este elaborată de
autoritatea publică centrală de protecŃie a mediului.
Fondul piscicol aparŃine, după caz, domeniului public de interes naŃional sau local ori
domeniului privat. Administrarea fondului piscicol din domeniul public de interes naŃional,
precum şi din amenajările piscicole din domeniul public şi privat, cu excepŃia apelor de munte şi
a celor administrate de AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării” se realizează de
Compania NaŃională de Administrare a Fondului Piscicol, persoană juridică aflată în subordinea
Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor.
Potrivit legii, Compania NaŃională de administrare a Fondului Piscicol are următoarele
atribuŃii principale: a) aplică strategia naŃională în domeniul protejării fondului piscicol şi
gestionării durabile a acestuia; b) elaborează metodologia de evaluare a fondului piscicol şi de
stabilire a cotelor anuale de peşti şi alte vieŃuitoare acvatice; c) urmăreşte exploatarea durabilă
prin pescuit a fondului piscicol administrat şi concesionează fondul piscicol persoanelor juridice
care au în obiectul de activitate pescuitul; d) stabileşte preŃurile de pornire a licitaŃiei pentru
concesionarea fondului piscicol; e) asigură refacerea prin repopulare a fondului piscicol din
bazinele piscicole naturale ş.a.
Administratorii şi beneficiarii bazinelor piscicole din domeniul public şi privat al statului sunt
obligaŃi să execute lucrări curente de întreŃinere a surselor de alimentare cu apă şi a zonelor de

147
pescuit şi să execute lucrări de amenajare şi construcŃii specifice pentru protecŃia fondului
piscicol.
În bazinele piscicole naturale aparŃinând statului, exceptând apele de munte şi cele
administrate de AdministraŃia RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării”, atribuirea dreptului de
pescuit persoanelor fizice şi juridice se face prin autorizare de către Compania NaŃională de
Administrare a Fondului Piscicol. Exercitarea pescuitului se face pe baza unui permis eliberat de
persoanele juridice autorizate.
Potrivit legii, dreptul de pescuit în scop comercial al fondului piscicol natural din domeniul
public, se atribuie de către administratorii statului în două modalităŃi: a) prin concesionare, pe
bază de licitaŃie publică, societăŃilor comerciale, asociaŃiilor de pescari şi altor forme de asociere;
deŃinătorii de active şi cei care au contracte în derulare au un drept de preemŃiune la concesiune;
b) prin eliberarea de permis de pescuit individual pescarilor profesionişti, în scopul exercitării
pescuitului.
Dreptul de pescuit recreativ-sportiv se atribuie de administratorii statului, prin concesionare,
asociaŃiilor de pescari sportivi şi altor forme de asociere.
Dreptul de pescuit în scop ştiinŃific se atribuie de administratorii statului instituŃiilor şi
organizaŃiilor de cercetare.
DeŃinătorii de autorizaŃii de pescuit pot fi: persoane juridice cu profil piscicol sau care au
prevăzut în statul activităŃi piscicole; institute, centre şi staŃiuni de cercetare din domeniul
piscicol; asociaŃii care desfăşoară şi activităŃi piscicole; asociaŃii de pescari sportivi, persoane
fizice care atestă calitatea de pescar profesionist.
Ca organ consultativ asupra tuturor problemelor referitoare la reglementările privind accesul
la zonele şi resursele piscicole, precum şi pentru stabilirea modului de exercitare a activităŃilor de
exploatare, s-a înfiinŃat Comitetul Consultativ NaŃional pentru Sectorul Pescăresc. De asemenea,
a fost înfiinŃată InspecŃia Piscicolă, ca organism de specialitate cu personalitate juridică, care
funcŃionează în subordinea Ministerului Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor, menit să asigure
respectarea prevederilor legale în domeniul protecŃiei fondului piscicol.
ProtecŃia fondului piscicol se realizează, în primul rând, prin prohibiŃia anuală a pescuitului
sau orice alte măsuri prin care se asigură exploatarea durabilă a fondului piscicol şi conservarea
biodiversităŃii. În acest scop, anual, autoritatea publică centrală pentru agricultură, alimentaŃie şi
păduri împreună cu autoritatea publică centrală de protecŃie a mediului stabilesc, prin ordin
comun, perioadele şi zonele de prohibiŃie a pescuitului pentru toate speciile de peşti şi animale
acvatice şi pentru toate zonele Ńării. Pentru apele curgătoare care constituie frontieră de stat,

148
perioadele de prohibiŃie şi regulile de pescuit se stabilesc în concordanŃă cu convenŃiile
internaŃionale încheiate cu celelalte state riverane.
O altă măsură de protecŃie a fondului piscicol aparŃinând domeniului public şi privat de stat
se referă la instituirea zonelor de protecŃie specială, care se delimitează pe teren cu semne
distincte. Aceste zone pot fi: de protecŃie a reproducerii, de protecŃie a diversităŃii speciilor
piscicole reunite într-un ecosistem acvatic şi de protecŃie pentru iernarea peştelui. Instituirea
zonelor de protecŃie se realizează la propunerea administratorilor statului.
Legea instituie şi o serie de interdicŃii, ca de exemplu: mutarea, deteriorarea sau distrugerea
semnelor indicatoare de reglementare a pescuitului, amplasate în zona bazinelor piscicole;
recoltarea stufului, a papurei şi a altor plante acvatice din bazinele piscicole; circulaŃia cu
autovehicule şi scoaterea de material lemnos prin albiile curgătoare din apele de munte ş.a.

8.6. SancŃiuni; răspunderea contravenŃională, penală şi civilă


Un element specific al răspunderii juridice în domeniul protecŃiei animalelor sălbatice constă
în aceea că, de regulă, prin încălcarea normelor legale (care obligă persoanele la săvârşirea sau
interzice săvârşirea anumitor fapte) din acest domeniu, nu se pune problema poluării mediului, ci
se acŃionează direct asupra vieŃii şi sănătăŃii animalelor sălbatice prin exercitarea vânătorii.
Prin urmare, răspunderea juridică poate interveni dacă sunt încălcate normele legale care
protejează animalele sălbatice, indiferent dacă s-au produs sau nu poluarea factorilor de mediu.
În domeniul protecŃiei animalelor sălbatice poate interveni răspunderea contravenŃională,
penală şi civilă.
Conform Legii protecŃiei mediului sunt considerate contravenŃii şi se aplică sancŃiuni
contravenŃionale în cazul săvârşirii următoarelor fapte, cum sunt: a) în privinŃa protecŃiei
ecosistemelor terestre, dacă deŃinătorii pădurilor şi vegetaŃiei forestiere nu asigură respectarea
regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului în scopul menŃinerii
biodiversităŃii pădurilor şi a echilibrului ecologic, sancŃiunea constând într-o amendă, a cărei
valoare se actualizează anual de Guvernul României; b) dacă deŃinătorii pădurilor şi vegetaŃiei
forestiere din afara fondului forestier nu exploatează fondul cinegetic şi piscicol în limitele
potenŃialului de regenerare, aceştia putând fi sancŃionaŃi contravenŃional cu amendă.
Potrivit Legii fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului constituie contravenŃii următoarele
fapte:
a) nerespectarea obligaŃiei din lege de a permite exercitarea vânătorii, aplicarea măsurilor de
protecŃie a vânatului, precum şi amplasarea instalaŃiilor şi amenajărilor vânătoreşti provizorii de
către deŃinătorii, cu orice titlu, a terenurilor pe care se arondează fonduri de vânătoare; de

149
asemenea, constituie contravenŃie nerespectarea de către deŃinătorii de astfel de terenuri a
obligaŃiei de a lua măsurile prevăzute de lege pentru protecŃia vânatului şi a mediului său de
viaŃă;
b) săvârşirea unor fapte interzise de lege, cum sunt: popularea fondurilor de vânătoare cu
vânat bolnav, debil, degenerat sau din crescătoriile de vânat destinate exclusiv consumului;
tulburarea în mod nejustificat a liniştii vânatului în perioadele de înmulŃire sau de creştere a
puilor; păşunatul în pădurile statului şi înfiinŃarea şi recoltarea culturilor agricole fără asigurarea
protecŃiei vânatului; distrugerea sau degradarea instalaŃiilor vânătoreşti, a tăbliŃelor indicatoare şi
a culturilor pentru vânat etc.;
c) mutarea , distrugerea sau sustragere momelilor, nadelor şi hranei destinate vânatului,
precum şi depozitarea în teren sau utilizarea în combaterea dăunătorilor vegetali şi animali ai
culturilor agricole şi silvice a substanŃelor chimice toxice pentru vânat, fără luarea măsurilor de
protecŃie a acestuia;
d) deŃinerea în captivitate a animalelor sălbatice, precum şi înfiinŃarea de crescătorii de vânat
şi complexe de vânătoare fără autorizaŃia cerută de lege.
Pe lângă amenda contravenŃională, se reŃine permisul de vânătoare al celui care a săvârşit
contravenŃia de către agentul constatator şi se transmite imediat unităŃii care l-a emis.
Constatarea contravenŃiilor de mai sus se face de către personalul organului specializat în
domeniul cinegetic, în cadrul autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură, precum şi
de către personalul salariat, cu atribuŃii de ocrotire a vânatului, de persoanele juridice care
gestionează fonduri de vânătoare, de alt personal de specialitate împuternicit în acest scop,
precum şi de către organele de poliŃie.
Odată cu contravenŃia, agentul aplică şi amenda. Împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenŃiei şi de aplicare a amenzii se poate face plângere, în termen de 15 zile de la data
comunicării. Plângerea se soluŃionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială a fost
săvârşită contravenŃia.
Mai sunt considerate infracŃiuni şi alte fapte săvârşite în domeniul protecŃiei animalelor
sălbatice, după cum urmează:
a) folosirea de momeli şi de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sălbatice şi a
peştilor, în scopul consumului sau comercializării; aceste fapte se pedepsesc cu amendă sau
închisoare, dacă sunt de natură să pună în pericol viaŃa ori sănătatea umană, animală sau vegetală;
b) nerespectarea restricŃiilor şi interdicŃiilor la vânat şi pescuit ale unor specii de animale
protejate sau oprite temporar prin lege si în zonele de regim de protecŃie integrală, sancŃionată ca
faptele de la punctul anterior.

150
Potrivit Legii fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului mai constituie infracŃiune:
a) braconajul, care constă în căutarea, urmărirea, hăituirea, uciderea, rănirea sau capturarea
vânatului sau orice altă activitate având drept scop dobândirea acestuia, dacă fapta a fost
săvârşită;
b) vânarea fără permis sau autorizaŃie legală;
c) vânarea animalelor interzise sau în perioada în care, potrivit legii, vânarea lor nu este
permisă;
d) vânarea noaptea, prin utilizarea autovehiculelor şi farurilor sau dispozitivelor care permit
ochirea şi tragerea pe întuneric;
e) utilizarea curentului electric, a explozivilor, otrăvurilor, aparaturii electronice, a
capcanelor care pun în pericol viaŃa oamenilor şi animalelor, a armelor interzise pentru vânătoare
în România .
Faptele de mai sus se pedepsesc cu agravare, dacă au fost săvârşite:
a) în timpul nopŃii, cu excepŃia speciilor de vânat la care vânătoarea este permisă în
asemenea condiŃii;
b) de două sau mai multe persoane împreună;
c) de o persoană cu atribuŃii de serviciu sau atribuŃii publice în domeniul vânătorii, precum
şi de reprezentanŃii persoanelor juridice care au în obiectul de activitate ocrotirea vânatului sau
vânătoarea.
De asemenea, se mai pedepsesc cu închisoare sau cu amendă următoarele fapte:
a) scoaterea din Ńară a trofeelor de vânat sau a vânatului viu, fără respectarea dispoziŃiilor
legale;
b) eliberarea sau folosirea permiselor sau autorizaŃiilor de vânătoare, în alte condiŃii decât
cele stabilite de lege.
Tentativa se pedepseşte.
Bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea infracŃiunilor, se
confiscă.
Permisul de vânătoare al celui care a săvârşit unele faptele stabilite de lege, se anulează de
către unitatea care l-a eliberat.
Constatarea acestor fapte se face de către organele de urmărire penală şi de către personalul
care constată contravenŃiile săvârşite în acest domeniu.
Răspunderea civilă poate interveni atunci când, prin contravenŃia sau infracŃiunea săvârşită,
s-a cauzat un prejudiciu patrimonial.

151
Potrivit legii, răspunderea pentru prejudiciu are un caracter obiectiv, adică este independentă
de culpă. În cazul pluralităŃii autorilor, răspunderea civilă este solidară.

8.7. Regimul juridic al ariilor naturale ; definirea noŃiunii; administrarea şi


conservarea; răspunderi şi sancŃiuni
Începând cu a doua jumătate a secolului trecut, mişcarea pentru ocrotirea naturii a început să
fie îmbrăŃişată, pe lângă oamenii de ştiinŃă şi de societăŃi ştiinŃifice care şi-au dedicat activitatea
semnalării monumentelor naturale din teritoriile naŃionale şi luptei pentru a le salva. Această
luptă s-a extins, cuprinzând din ce în ce mai insistent monumente naturale de importanŃă
ştiinŃifică excepŃională, fie prin formaŃiunile lor biologice primitive, fie prin animalele sau
plantele rare şi ameninŃate pe care le adăpostesc.
Deşi idealul romantic al reîntoarcerii în ambianŃa naturii originare devine tot mai iluzoriu, pe
măsura progresului tehnic şi ştiinŃific, romantismului îi revine totuşi meritul de a fi creat climatul
spiritual în care s-au înfiripat primele măsuri ale strădaniilor de ocrotire a unor valori ale
patrimoniului natural.
Printre precursorii ocrotirii naturii se numără, pe lângă Rousseau, scriitorii secolului al XVII-
lea, mai ales, celebrul biolog şi geograf Al. von Humboldt , unul dintre pionierii biogeografiei şi
a ecologiei moderne. El a creat conceptul de „monument al naturii”, acordat teritoriilor de interes
biologic excepŃional.
Pentru poporul român, ideea de „monument al naturii” are rădăcini mult mai adânci. Este
suficient să ne amintim veneraŃia legendară cu care răzeşii au ocrotit stejarul din Borzeşti de care
este legată prima biruinŃă a lui Ştefan cel Mare sau de ocrotirea gorunului lui Horea de la łebea.
La rândul său, creaŃia literar-artistică a reflectat încă din cele mai vechi timpuri, sentimentul
organic al solidarităŃii ancestrale a poporului nostru cu natura.
Mişcarea pentru ocrotirea naturii s-a impus însă în Ńara noastră, în perioada interbelică. Marea
Unire a generat o vie activitate socială, politică, economică şi culturală. În apărarea străvechilor
plaiuri se ridică profesorii Alexandru Borza şi Emil RacoviŃă care, printre primii, fundamentează
în mod ştiinŃific ocrotirea naturii în România.
La 7 iulie 1930 apare prima lege pentru ocrotirea naturii, în baza căreia sunt declarate
monumente ale naturii „floarea de colŃ” şi „nufărul termal”, iar în 1935 este înfiinŃat primul parc
naŃional din România, în MunŃii Retezat. Sunt puse sub ocrotire prin „jurnale ale Consiliului de
Miniştri” 36 de teritorii ca rezervaŃii naturale, parcuri naŃionale, monumente ale naturii, însumând
o suprafaŃă de 15.000 ha.

152
Mai târziu au fost adoptate alte reglementări privitoare la protecŃia monumentelor naturii,
cum sunt: Decretul nr.296/1948 , abrogat prin Decretul nr.237/1950. Începând din 1973, protecŃia
rezervaŃiilor şi monumentelor naturii şi-au găsit reglementarea generală în Legea nr.9/1973
privind protecŃia mediului înconjurător. În prezent, regimul ariilor protejate şi monumentelor
naturii este reglementat în SecŃiunea a 4-a, Capitolul III din Legea protecŃiei mediului
nr.137/1995. În această lege, în art.89 lit. p) se prevede că se va reglementa printr-o lege specială
regimul ariilor protejate şi monumentelor naturii, sarcină legislativă care nu s-a realizat încă.
Cea mai sistematizată definiŃie a monumentelor naturii a dat-o Emil RacoviŃă: „ Sunt
considerate ca monumente ale naturii, toate locurile, toŃi bionŃii (fiinŃe vii), toate teritoriile şi
operele umane preistorice care, din cauza interesului lor ştiinŃific, artistic, peisagistic şi legendar,
merită a fi conservate pentru folosul public, atât în prezent cât şi în viitor şi care au fost declarate
astfel prin lege”.
Ariile protejate şi monumentele naturii sunt declarate ca atare „prin acte sau reglementări cu
caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice”. Toate ariile protejate şi monumentele
naturii declarate ca atare potrivit reglementărilor legale anterioare, în vigoare până la 30
decembrie 1995 (data intrării în vigoare a Legii nr.137/1995), îşi păstrează această calitate.
Ariile protejate sunt evidenŃiate în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului,
aprobate conform legii. Rolul statului în acest domeniu este evidenŃiat şi în prevederea legii după
care autoritatea centrală pentru protecŃia mediului, la propunerea Academiei Române, declară noi
zone pentru extinderea reŃelei naŃionale de arii protejate şi monumente ale naturii şi le încadrează
pe categorii.
Conform legii actuale, prin arie natură protejată se înŃelege „zona terestră, acvatică şi/sau
subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care
există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaŃiuni biogeografice, peisagistice,
geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare economică, ştiinŃifică sau
culturală deosebită”.
Ariile protejate nu îndeplinesc numai funcŃii de conservare a diversităŃii biologice şi a
heterogenităŃii condiŃiilor de mediu, precum şi socio-educative, ci au şi un deosebit rol ştiinŃific
prin cercetările ce se pot organiza în aceste zone unde echilibrul ecologic nu este perturbat,
asigurându-se aprofundarea cunoaşterii proceselor productivităŃii biologice şi a stabilităŃii
protecŃiei mediului.
Ansamblul ariilor naturale protejate, formează reŃeaua naŃională de arii naturale protejate
coordonarea managementului acesteia fiind o sarcină a autorităŃii publice centrale pentru
protecŃia mediului, Academiei Române şi Comitetului NaŃional „Om-Biosferă”.

153
Pentru stabilirea regimului juridic al ariilor protejate, astfel ca acestea să asigure diversitatea
biologică, să utilizeze durabil şi să conserve habitatele naturale, flora şi fauna sălbatică, legea
consacră următoarele principii: garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural
este un obiectiv de interes public major; conservarea şi utilizarea durabilă a patrimoniului natural
este o componentă a strategiei naŃionale pentru dezvoltarea durabilă: instituirea regimului de arie
naturală protejată şi de zonă de protecŃie a bunurilor din patrimoniul natural este prioritară în
raport cu orice alte obiective.
Consacrarea acestor principii, constituie o reflectare în plan sectorial, a obligaŃiilor
constituŃionale ale statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător şi de a
exploata resursele naturale în concordanŃă cu interesul naŃional, precum şi a prevederilor Legii
protecŃiei mediului care, prevede că „protecŃia mediului este un obiectiv de interes public major”,
stabilind principiul general al conservării biodiversităŃii şi a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural.
AutorităŃile administraŃiei publice locale, la solicitarea agenŃiilor pentru protecŃia mediului
sau a altor persoane juridice şi persoanelor fizice interesate, pe baza documentaŃiei avizate de
către Academia Română, pot să pună sub ocrotire provizorie în vederea declarării ca arii protejate
sau monumente ale naturii anumite obiective care justifică aceasta.
Una dintre cele mai importante zone din Ńara noastră a fost declarată ca rezervaŃie prin lege.
Astfel, prin Legea nr.82/1993 a fost constituită RezervaŃia Biosferei „Delta Dunării”, care este o
zonă de importanŃă naŃională şi internaŃională, trecută pe lista patrimoniului mondial.
AutorităŃile publice pentru protecŃia mediului au importante atribuŃii în privinŃa ariilor
protejate şi monumentelor naturii, atât în legătură cu înfiinŃarea lor, cât şi pe parcursul existenŃei
acestora.
Autoritatea centrală pentru protecŃia mediului are următoarele atribuŃii: declară noi zone de
arii protejate sau monumente ale naturii şi le încadrează pe categorii; organizează reŃeaua de
supraveghere şi de pază a ariilor protejate şi monumentelor naturii; stabileşte regimul de
administrare şi de abordare turistică al acestor teritorii; controlează modul de aplicare a
reglementărilor de către cei ce le administrează; elaborează, editează, Ńine la zi şi difuzează
„Catalogul ariilor protejate şi al monumentelor naturii”, precum şi „Cartea roşie a speciilor de
plante şi animale” din România; asigură coordonarea activităŃii de reconstrucŃie ecologică a
zonelor deteriorate, elaborează harta ecoregiunilor şi fundamentează dezvoltarea reŃelei de arii
protejate; coordonează activitatea reŃelei de arii protejate (parcuri naturale, parcuri naŃionale,
rezervaŃii ale biosferei, monumente ale naturii) pentru conservarea diversităŃii biologice şi a
eterogenităŃii structurilor ecologice ale cadrului natural.

154
Autoritatea administraŃiei publice locale asigură informarea agenŃilor economici, a populaŃiei
şi a turiştilor cu privire la existenŃa în zonă a ariilor protejate şi a monumentelor naturii, privind
semnificaŃia lor, regulile şi restricŃiile stabilite, precum şi sancŃiunile aplicabile pentru ne-
respectarea statutului acestora. La solicitarea agenŃiilor pentru protecŃia mediului, a altor
organizaŃii interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentaŃiei avizate de către
Academia Română, ele pot să pună sub ocrotire provizorie, în vederea declarării ca arii protejate
sau monumente ale naturii, a anumitor obiective care justifică aceasta.
Administrarea propriu-zisă a ariilor naturale protejate şi a celorlalte bunuri din patrimoniul
natural puse sub regim special de protecŃie şi conservare, se face prin: a) structuri administrative
special constituite şi reprezentate prin administraŃii proprii, cu personal calificat, precum şi
consilii consultative de administrare, organizate pe lângă administraŃiile proprii, formate din
reprezentanŃi ai instituŃiilor, organizaŃiilor economice, autorităŃilor şi comunităŃilor locale care
deŃin cu orice titlu suprafeŃe în perimetrul ariei naturale respective.
Aceste structuri sunt îndrumate şi supravegheate de un Consiliu ştiinŃific care evaluează
modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în planurile de management; consiliul prezintă
anual Academiei Române şi autorităŃii publice centrale pentru protecŃia mediului, rapoarte
cuprinzând constatări, propuneri şi recomandări; b)regii autonome, companii, societăŃi naŃionale
şi comerciale, autorităŃi ale administraŃiei publice locale, servicii descentralizate ale
administraŃiei publice locale ; c) instituŃii ştiinŃifice de cercetare şi învăŃământ, din sectorul public
şi privat, muzee, organizaŃii neguvernamentale, constituite conform legii; d) persoane fizice cu
calitatea de custode în condiŃiile prevăzute de lege.
Administratorii ariilor protejate elaborează planurile de management şi regulamentele ariilor
protejate, care se avizează de către Academia Română şi se aprobă de autoritate publică centrală
pentru protecŃia mediului. Respectarea prevederilor din aceste planuri şi regulamente este
obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi
juridice care deŃin sau administrează terenuri şi bunuri sau care desfăşoară activităŃi în perimetrul
ariei protejate.
Pentru supravegherea unor arii naturale protejate şi bunuri ale patrimoniului natural aflate sub
regim special de protecŃie şi conservare, care nu necesită sau care nu au structuri de administrare
special constituite, se instituie calitatea de custode. Custozii pot fi persoane fizice sau juridice
care au calificarea, instruirea şi mijloacele necesare pentru aplicarea măsurilor de ocrotire şi
conservare a bunurilor încredinŃate, atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecŃia
mediului. Calitatea de custode se stabileşte prin încheierea unei convenŃii, care împreună cu

155
legitimaŃia de custode reprezintă documentele valabile în faŃa autorităŃilor publice şi a altor
persoane interesate.
DeŃinătorii de arii protejate sau monumente ale naturii au obligaŃia de a conserva, întreŃine şi
asigura paza acestora în condiŃiile stabilite de lege şi statutele sau regulamentele lor de
funcŃionare. Persoanele fizice sau juridice care deŃin, cu titlu de proprietate, terenuri pe teritoriul
rezervaŃiei sunt obligate să le gospodărească prin mijloace ecologice admise, tradiŃionale sau
recomandate de autorităŃile ştiinŃifice.
Sunt interzise culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloc, deŃinerea şi
comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deŃinerea şi
comercializarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice, provenite din locuri
declarate monumente ale naturii.
De asemenea, mai sunt prevăzute restricŃiile: să nu se execute lucrări de amenajare şi
construcŃie de orice natură fără autorizaŃie; să nu se recolteze sau să se distrugă ouăle păsărilor
sălbatice; să nu se distrugă cuiburile sau locurile de cuibărit ale acestora; să nu se producă prin
orice mijloc, zgomote intense în perimetrele zonelor de cuibărit sau de adăpost ale păsărilor; să
nu se fotografieze sau filmeze în scop comercial sau fără plata taxelor legale (dacă există); să nu
se vâneze păsările sălbatice admise la vânat, decât în condiŃiile legii; să nu se arunce în ape, să nu
se împrăştie pe teren sau să se depoziteze în locuri neautorizate deşeuri menajere; să nu se vâneze
sau captureze mamiferele sălbatice; să nu se taie sau deterioreze arborii declaraŃi monumente ale
naturii sau din zone cu regim de protecŃie ecologică integrală etc.
Încălcarea prevederilor legale privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, atrage răspunderea civilă, contravenŃională sau
penală, după caz, a persoanelor vinovate.
Legea stabileşte o serie de fapte considerate contravenŃii, dacă potrivit legii penale, nu
constituie infracŃiuni, pentru care amenda aplicată se diferenŃiază sub aspectul cuantumului
minim şi maxim, după cum fapta a fost săvârşită de persoane fizice sau juridice.
Răspunderea contravenŃională intervine foarte des pentru nerespectarea regulilor referitoare la
protecŃia ariilor protejate şi monumentelor naturii. Răspunderea penală poate să intervină atunci,
când fapta săvârşită este incriminată de legea penală.
Amenda contravenŃională (care constă într-o sumă de bani al cărui cuantum se actualizează
anual prin hotărâre de Guvern) se aplică ori de câte ori se constată săvârşirea următoarelor
contravenŃii: neasigurarea informării agenŃilor economici, populaŃiei şi turiştilor de către
autorităŃile administraŃiei publice locale cu privire la existenŃa în zonă a ariilor protejate şi
monumentelor naturii, la regulile şi restricŃiile stabilite, precum şi la sancŃiunile aplicabile pentru

156
nerespectarea statutului acestora; introducerea în Ńară a unor culturi de microorganisme, plante şi
animale vii fără acordul eliberat de autoritatea centrală pentru protecŃia mediului şi consultarea
Academiei Române; se mai sancŃionează cu amendă următoarele fapte: nerespectarea legii de
către deŃinătorii suprafeŃelor terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate şi monumentelor
naturii; culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deŃinerea şi
comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deŃinerea şi
comercializarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice provenite din locuri
declarate monumente ale naturii, cu excepŃia cazurilor autorizate de organele competente.
Alături de aceste contravenŃii şi sancŃiuni contravenŃionale trebuie să mai avem în vedere şi
unele reglementări speciale, după care sunt considerate contravenŃii: neluarea de către
administratorii legali a măsurilor de interzicere a accesului vehiculelor cu tracŃiune mecanică sau
animală în perimetrul zonelor cu regim de protecŃie; organizarea de antrenamente sportive,
demonstraŃii sau competiŃii auto-moto în perimetrul zonelor protejate; recoltarea de către
persoane neautorizate a florilor sau altor părŃi din plante din amenajamentele peisagistice; ne-
luarea de către proprietarii sau administratorii legali ai rezervaŃiilor naturale a măsurilor necesare
pentru menŃinerea animalelor sălbatice în limitele habitatelor lor naturale sau amenajarea, în
vederea asigurării securităŃii oamenilor şi prevenirii prejudicierii bunurilor acestora; desfăşurarea
în perimetrul rezervaŃiilor naturale al parcurilor naturale şi naŃionale, a oricăror activităŃi fără
acordul sau autorizaŃie de mediu sau încălcarea prevederilor acestora; ne-respectarea de către
proprietarii sau administratorii legali a dispoziŃiilor în vigoare şi măsurile speciale stabilite de
autoritatea pentru mediu, privind protecŃia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a
diversităŃii biologice, în special pentru protecŃia speciilor de plante şi animale ce constituie
monumente ale naturii.
Pedepsele penale prevăzute de lege (închisoare sau amendă) sunt aplicabile pentru
următoarele fapte: în cazul în care fapta constituie contravenŃie, dar este săvârşită în asemenea
condiŃii încât, potrivit legii penale, constituie infracŃiune; nerespectarea interdicŃiei prevăzute în
art.60 din Legea protecŃiei mediului nr.137/1995, republicată, potrivit căreia constituie
infracŃiune culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloc, deŃinerea şi
comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deŃinerea şi
comercializarea unor piese mineralogice , speologice şi paleontologice, provenite din locuri
declarate monumente ale naturii, în zonele cu regim de protecŃie integrală.
Răspunderea civilă intervine dacă prin contravenŃie sau infracŃiunea săvârşită se cauzează un
prejudiciu patrimonial, care trebuie reparat. Răspunderea pentru un prejudiciu patrimonial are

157
caracter obiectiv, adică are loc independent de culpă. În cazul pluralităŃii, răspunderea este
solidară.

8. 8. Regimul juridic special al RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării”


Delta Dunării este cea mai mare şi mai puŃin afectată zonă umedă a Europei, constituind o
regiune de importanŃă internaŃională. Ea se întinde pe o suprafaŃă de 550.000 ha (dintre care peste
400.000 ha în România şi restul în Ucraina), constituind o importantă zonă a biodiversităŃii.
Apele ei găzduiesc peste 75 de specii de peşti (inclusiv sturioni).
Dar, în ultimele decenii, mediul Deltei a fost supus unei degradări grave, ca urmare a
supradezvoltării navigaŃiei, exploatării neraŃionale a resurselor piscicole, agriculturii şi
operaŃiunilor de regularizare, poluării sub diferite forme. Ca urmare, în ultimii ani s-au adoptat o
serie de măsuri, inclusiv legislative, vizând oprirea proceselor de degradare a patrimoniului
natural al Deltei şi reconstrucŃia sa ecologică. Rezultatul principal îl constituie, din acest punct de
vedere, constituirea RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării”, cu un statul juridic complex, menită să
asigure gestionarea corespunzătoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor naturale ale zonei.
Prin Decretul nr.103 din 7 februarie 1990 au fost sistate lucrările de aplicare a programului de
amenajare şi exploatare integrală a Deltei Dunării, a fost abrogat Decretul nr.92/1983 şi au fost
oprite oricare alte activităŃi care ar afecta mediul deltaic. Totodată, s-a prevăzut elaborarea unui
studiu din care să rezulte măsurile necesare pentru utilizarea economică a teritoriului zonei, în
condiŃii de redresare şi menŃinere a echilibrului ecologic. Prin Decretul nr.187 din 30 martie
1990, România a aderat la ConvenŃia UNESCO adoptată la 16 noiembrie 1972, iar Delta Dunării
a fost înscrisă pe lista patrimoniului mondial în decembrie 1991 şi a fost declarată rezervaŃie a
biosferei. Prin H.G. nr.983 din 29 august 1990 (privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului
Mediului), pentru îndrumarea şi controlul întregii activităŃi ştiinŃifice, de turism şi agrement din
Deltă, s-a înfiinŃat AdministraŃia RezervaŃiei „Delta Dunării”, instituŃie cu personalitate juridică
subordonată Ministerului Mediului.
Un pas important în stabilirea noului regim de protecŃie şi conservare a mediului deltaic l-a
constituit aderarea României, prin Legea nr.5 din 25 ianuarie 1991, la ConvenŃia asupra zonelor
umede de importanŃă internaŃională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (încheiată la 2
februarie 1971 la Ramsar), şi înscrierea Deltei Dunării (în mai 1991) pe lista aferentă acestei
convenŃii. În plus, România a semnat la 5 iunie 1992 ConvenŃia asupra biodiversităŃii, iar Legea
nr.13 din 11 martie 1993 a ratificat ConvenŃia privind conservarea vieŃii sălbatice şi habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979. Toate aceste reglementări au

158
stabilit un ansamblu de reguli internaŃionale aplicabile Deltei Dunării, completate cu prevederi
legislative de ordin intern.
Pentru aplicarea regimului general de protecŃie şi conservare a RezervaŃiei Biosferei „Delta
Dunării” şi administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes naŃional, prin lege
s-a înfiinŃat AdministraŃia RezervaŃiei, ca instituŃie publică cu personalitate juridică, cu sediul la
Tulcea, subordonată Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, având regimul juridic de
serviciu descentralizat al acestuia.
Din punct de vedere structural, administraŃia este condusă de către consiliul ştiinŃific (cu rol
deliberativ, adoptând hotărâri în domeniile fundamentale ale rezervaŃiei) şi colegiul executiv (ca
organ de aplicare a hotărârilor consiliului ştiinŃific), ambele având ca preşedinte pe guvernatorul
Deltei. Din consiliul ştiinŃific mai fac parte trei personalităŃi din teritoriu, propuse de către
Consiliul JudeŃean Tulcea.
Tot în componenŃa AdministraŃiei RezervaŃiei funcŃionează şi corpul de inspecŃie şi pază,
având ca funcŃie realizarea supravegherii întregului teritoriu al rezervaŃiei şi sancŃionarea
nerespectării măsurilor de protecŃie stabilite în statutul rezervaŃiei.
AdministraŃia RezervaŃiei îndeplineşte două mari categorii de atribuŃii: de administrare a
patrimoniului natural din domeniul public de interes naŃional al rezervaŃiei şi, respectiv, de
refacere şi protecŃie a unităŃilor fizico-geografice ale acesteia. Astfel, pentru valorificarea
resurselor terestre şi acvatice din zonele valorificabile economic, AdministraŃia propune
guvernului concesionarea unor suprafeŃe de terenuri şi ape agenŃilor economici autorizaŃi şi
populaŃiei locale, care au drept de preemŃiune. În această privinŃă, administraŃia, alături de
atribuŃiile referitoare la concesionare, stabileşte împreună cu titularul dreptului de administrare
locurile şi condiŃiile de desfăşurare a activităŃilor de vânătoare şi pescuit sportiv.
Desfăşurarea activităŃii economico-productive, de turism şi agrement de către persoanele
fizice şi juridice în legătură cu terenurile aflate în perimetrul rezervaŃiei şi care sunt obiect al
dreptului de proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice sau aparŃinând domeniului public
ori privat, local sau judeŃean se autorizează de către Consiliul JudeŃean Tulcea, pe baza acordului
şi autorizaŃiei de mediu emise de către AdministraŃia RezervaŃiei. Ca atribuŃii de autorizare
ecologică, emite acordul şi autorizaŃia de mediu privind organizarea şi desfăşurarea activităŃilor
economico-productive, de turism şi agrement de către persoanele fizice şi juridice în concordanŃă
cu cerinŃele conservării biodiversităŃii şi structurilor ecologice specifice şi se preocupă de
aplicarea prevederilor acestora.

159
În acelaşi context, administraŃia avizează, sub raportul protecŃiei ecosistemelor, planurile de
amenajare a teritoriului şi de urbanism ale localităŃilor de pe teritoriul rezervaŃiei, elaborate
potrivit legii.
În ce priveşte atribuŃiile de protecŃie şi conservare a mediului, inclusiv de reconstrucŃie
ecologică, administraŃia Deltei are atribuŃii de evaluare ecologică a patrimoniului natural, a
resurselor naturale şi a nivelului de valorificare a acestora, în acord cu potenŃialul lor regenerativ
şi cu capacitatea de suport a ecosistemelor. Acestea sunt completate cu funcŃii de promovare a
activităŃii de cercetare şi cooperare ştiinŃifică internaŃională, organizarea de acŃiuni de informare,
educaŃie şi propagandă ecologică şi de conlucrare şi cooperare la nivel intern şi internaŃional.
Teritoriul RezervaŃiei este delimitat în trei categorii de zone: zone cu regim de protecŃie
integrală, zone tampon şi zone economice.
Zonele cu regim de protecŃie integrală se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. La propunerea
consiliului ştiinŃific al AdministraŃiei RezervaŃiei, cu avizul Academiei Române şi al Ministerului
Mediului şi Gospodăririi Apelor şi cuprind:
a) formaŃiuni fizice şi biologice sau grupările de asemenea formaŃiuni, care au o valoare
universală excepŃională din punct de vedere ştiinŃific sau estetic;
b) habitatele speciilor de animale şi vegetale ameninŃate, care au o valoare universală
excepŃională din punct de vedere ştiinŃific sau al conservării;
c) siturile naturale care au o valoare excepŃională din punct de vedere ştiinŃific, istoric,
estetic sau conservativ.
Aceste zone se află în administrarea directă a AdministraŃiei RezervaŃiei.
În cuprinsul zonelor de protecŃie integrală se pot desfăşura activităŃi care au următoarele
obiective: cercetarea evoluŃiei zonei; menŃinerea şi conservarea calităŃilor acesteia; monitorizarea
principalilor parametri ce îi definesc starea de evoluŃie; cercetarea biologică a zonei; realizarea
acŃiunilor de pază şi control asupra zonei de către personalul AdministraŃiei RezervaŃiei.
Zonele tampon cuprind suprafeŃe de teren sau de ape care înconjoară zonele cu regim de
protecŃie integrală. Aceste zone prezintă caracteristicile biologice apropiate cu cele ale zonei pe
care o înconjoară şi se declară, prin acelaşi act de declarare a zonei pe care o protejează. În
interiorul acestor zone se pot desfăşura, pe baza autorizaŃiilor şi permiselor de practicare emise
de AdministraŃia RezervaŃiei, următoarele activităŃi: valorificarea resurselor vegetale prin
aplicarea de tehnologii nepoluante; pescuitul comercial cu mijloace şi tehnologii tradiŃionale;
păşunatul animalelor; practicarea turismului; cercetarea ştiinŃifică etc.
Zonele economice sunt constituite din suprafeŃele din RezervaŃie rămase după delimitarea
celor două zone menŃionate mai sus. În aceste zone, în baza acordurilor, autorizaŃiilor de mediu

160
şi a permiselor emise de AdministraŃia RezervaŃiei, precum şi a autorizaŃiei eliberate persoanelor
fizice şi juridice ce către Consiliul JudeŃean Tulcea, se pot desfăşura activităŃi economico-sociale
tradiŃionale, turism, precum şi alte activităŃi economice specifice zonei (piscicultura şi
acvacultura, agricultura, silvicultura, zootehnia, transport naval şi rutier, prestări de servicii etc.),
în concordanŃă cu normele de protecŃie şi conservare a patrimoniului natural al RezervaŃiei.
Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităŃi în perimetrul RezervaŃiei sunt obligate
să folosească numai mijloace ecologice admise, atât tradiŃionale, cât şi moderne, în condiŃiile de
reglementare şi autorizare stabilite de AdministraŃia RezervaŃiei.
PopulaŃia cu domiciliul stabil în perimetru rezervaŃiei beneficiază de o serie de drepturi şi
facilităŃi, astfel: are prioritate în ocuparea locurilor de muncă create prin activităŃile economice ce
se desfăşoară în acest perimetru; poate recolta gratuit o anumită cantitate de stuf şi papură de
familie, pe an, în zonele stabilite de administraŃia rezervaŃiei; poate să pescuiască fără taxe, cu
mijloacele proprii tradiŃionale, în baza permisului eliberat de AdministraŃia RezervaŃiei, o
cantitate de peşte destinată consumului propriu, în perioadele şi din speciile admise.
SuprafeŃele de teren situate în teritoriul RezervaŃiei în cadrul cărora impactul produs de
activitatea umană sau de anumite fenomene naturale au condus la degradarea ecosistemelor
naturale, la apariŃia unor dezechilibre sau au determinat pierderea unor ecosisteme specifice, se
declară de către consiliul ştiinŃific al AdministraŃiei zone de reconstrucŃie ecologică. În cadrul
acestora, AdministraŃia RezervaŃiei desfăşoară activităŃi de refacere a echilibrului ecologic şi de
renaturare a zonei afectate, folosind mijloace tehnice şi tehnologii adecvate.
SancŃiunile privind nerespectarea regimului juridic al RezervaŃiei Biosferei „Delta Dunării”
sunt prevăzute în Legea nr.82/1993 care stabileşte o serie de contravenŃii specifice încălcării
normelor privind regimul juridic al RezervaŃiei Biosferei. La fel, constituie dreptul comun,
reglementările cuprinse în Legea nr.26/1996 de aprobare a Codului silvic, Legea fondului
cinegetic şi a protecŃiei vânatului nr.103/1996 şi Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol,
pescuitul şi acvacultura, precum şi O.G. nr.2/2001 privind regimul contravenŃiilor.
Astfel, constituie contravenŃie pescuitul sportiv în zone interzise sau în perioadele de
prohibiŃie şi se sancŃionează cu amendă. Această prevedere este în concordanŃă cu cea cuprinsă în
Legea nr.192/2001, care arată că pescuitul recreativ-sportiv se poate exercita în condiŃiile şi pe
baza regulilor stabilite de deŃinătorii sau administratorul fondului piscicol respectiv.
Potrivit Legii nr.82/1993, constituie contravenŃie vânatul sau capturarea mamiferelor
sălbatice mici, admise la vânat, dacă se exercită fără plata taxei de autorizare a vânătorii, în zone
interzise acesteia, în perioadele de prohibiŃie sau cu depăşirea numărului de exemplare autorizat
pentru vânat de către AdministraŃia RezervaŃiei. De asemenea, conform Legii nr.103/1996

161
exercitarea vânatului fără permis sau autorizaŃie constituie infracŃiune, indiferent de locul unde
este săvârşită. Vânătoarea sau capturarea mamiferelor sălbatice mici admise la vânat, potrivit
Legii nr.82/1993 constituie contravenŃie numai în situaŃia când fapta este comisă în interiorul
rezervaŃiei.

Lista subiectelor:
-Forme de protectie a faunei terestre si acvatice
-Statutul animalelor salbatice si protectia acestora
-Atributiile organelor de stat in domeniu
-Fondul piscicol si acva-cultura
-Regimul juridic al ariilor naturale
-Sanctiuni in domeniu

CAPITOLUL 9
PROTECłIA JURIDICĂ A AŞEZĂRILOR UMANE

Obiectivul principal al cursului: cunoasterea legislatiei in vigoare ce asigura protectia


juriidica a asezarilor umane
Concepte, date si sintagme-cheie: asezari umane, efectele poluarii, reglementari juridice
interne si internationale, organe si organisme de stat, persoane, raspundere si sanctiune juridica
Prezentarea cursului:

9.1. ConsideraŃii generale; conŃinutul noŃiunii folosite; amenajarea teritoriului şi


implicaŃii asupra mediului înconjurător
Agricultura a pus bazele pentru formarea oraşelor, adică a aşezărilor umane. Creşterea
productivităŃii agricole produsă cu circa 6.000 de ani în urmă de către irigarea solurilor din
bazinul Eufratului, a dat avânt creării primelor oraşe. Câteva mii de ani mai târziu, revoluŃia
industrială a dat oraşelor un nou avânt, ca urmare a dezvoltării transporturilor de orice tip: naval,
cu trenul, cu autovehiculul. Astfel, urbanizarea populaŃiei globului s-a concentrat îndeosebi în
ultima jumătate a secolului trecut.
Oraşele au fost în centrul evoluŃiei civilizaŃiei moderne. Probabil că nu este o coincidenŃă
faptul că prima limbă scrisă a apărut în oraşele timpurii. La începutul erei creştine, existau câteva
oraşe mari: Atena, Alexandria şi Roma. O listă cu 10 dintre cele mai populate oraşe ale lumii, la
diverse date selectate, ne poate spune multe despre istoria, înflorirea şi declinul civilizaŃiilor,

162
expansiunea şi dezintegrarea imperiilor, despre industrializare şi, mai recent, despre variaŃiile de
creştere demografică a diferitelor Ńări.
În anul 1000, cele 10 oraşe cu cea mai mare populaŃie erau larg dispersate în toată Lumea
Veche. Dar în anul 1900, un secol după începutul RevoluŃiei Industriale, aproape toate oraşele
mari erau în Occidentul industrial. În anul 2000, după un secol de creştere demografică record –
majoritatea erau concentrate în Lumea a Treia – 7 dintre primele 10 fiind în Ńările în curs de
dezvoltare.
Trăim într-o lume în continuă urbanizare. În afara creşterii populaŃiei însăşi, urbanizarea este
tendinŃa demografică predominantă. Cele 150 de milioane de locuitori ai tuturor oraşelor în 1990
au crescut la 2,9 miliarde în 2000, o multiplicare de 19 ori. În acelaşi timp, fracŃia urbană a
populaŃiei globului a crescut de la 1o procente la 46 de procente. Dacă noua tendinŃă continuă, în
2007, mai mult de jumătate dintre noi vom trăi în oraşe. Pentru prima oară în istorie, vom fi o
specie urbană. Urbanizarea la scara actuală este ceva nou în istorie. În cea mai mare parte a
existenŃei noastre, am trăit în grupuri mici de vânători în mediul natural. Nu mai de mult de anul
1800, doar Beijingul avea un milion de locuitori. Astăzi, 326 de oraşe au cel puŃin atâŃia locuitori.
Şi mai există 19 megapoluri, cu 10 milioane sau chiar mai mulŃi locuitori. PopulaŃia de 26 de
milioane a oraşului Tokyo echivalează aproape populaŃia Canadei. Mexico City are o populaŃie
de 18 milioane de locuitori, aproape egală cu populaŃia Australiei. Mumbai (fost Bombay), Sao
Paulo, NewYork, Lagos, Los Angeles, Calcutta şi Şanghai le urmează îndeaproape.
Oraşele sunt nenaturale. Ele implică o concentrare a hranei, apei, energiei şi materialelor, pe
care natura nu o poate asigura. Aceste mase de materiale trebuie apoi dispersate sub formă de
gunoaie, deşeuri umane, precum şi poluanŃi ai aerului şi apei. Deşi oraşele acoperă mai puŃin de 2
procente din suprafaŃa planetei, ele sunt responsabile pentru 78 de procente din emisia de carbon,
pentru 60 de procente din consumul de apă menajeră şi peste 76 de procente din lemnul utilizat în
scopuri industriale.
Locuitorii oraşelor impun un tribut disproporŃionat de greu asupra ecosistemului planetei, pur
şi simplu din cauza obligaŃiei de a concentra aşa de multe resurse în aria urbană pentru
satisfacerea necesităŃilor vitale zilnice ale locuitorilor. Vaste cantităŃi de hrană şi apă trebuie
aduse în oraşe, iar rezultatul de deşeuri umane concentrate trebuie apoi dus în afara oraşelor.
Industriile, care profită de forŃa de muncă din oraşe, cer materii prime. Acestea, de asemenea,
trebuie transportate, adeseori pe distanŃe mari. Bunurile finite trebuie apoi expediate la pieŃele din
Ńară şi, pe măsură ce procesul de globalizare avansează, în alte părŃi ale lumii.
Procesul de urbanizare creşte continuu. În timp ce, odinioară, migraŃia înspre oraşe provenea
în mare parte datorită atracŃiei urbane, în prezent ea este împinsă mai mult de lipsa oportunităŃilor

163
de la Ńară. În majoritatea Ńărilor în curs de dezvoltare, acest flux dinspre zonele rurale depăşeşte
mult capacitatea oraşelor de asigurare a locurilor de muncă, a locuinŃelor, energiei electrice, apei,
sistemelor de evacuare a apei şi gunoiului, precum şi a serviciilor sociale, rezultând o serie de
grupuri de intruşi, dintre care mulŃi trăiesc în condiŃii extreme, uneori neumane.
O anumită incertitudine planează asupra viitorului îndepărtat: ipoteza unei plafonări la 9
miliarde este avansată de unii cercetători, dar experŃii ONU consideră că un fenomen de
stabilizare nu ar putea interveni decât la sfârşitul secolului al XXI-lea, la o populaŃie de 10-12
miliarde de oameni, limitarea naşterilor ca practică, politică şi legislaŃie devenind atunci
răspândită pe tot globul.
În condiŃiile în care numai 52,7% din populaŃia Ńării trăieşte în mediul urban, România
rămâne încă un stat cu un grad relativ de urbanizare. Totuşi reŃeaua de aşezări umane, compusă
din 268 de oraşe şi 13.100 sate, constituie o structură destul de complexă, chiar dacă este relativ
bine distribuită. De aceea, Ńara noastră acordă o importanŃă deosebită elaborării şi aplicării unei
legislaŃii eficiente în acest domeniu. Unele reglementări fundamentale sunt cuprinse în
ConstituŃie, altele în Legea protecŃiei mediului.
Ca reglementare specială există: Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării
construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor; Legea nr.10/1995 privind calitatea în
construcŃii; H.G. nr.925/1995 privind aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare
tehnică de calitate a proiectelor, a execuŃiei lucrărilor şi a construcŃiilor; Ordinul ministrului
sănătăŃii nr.536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de
viaŃă al populaŃiei; Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecŃiei mediului nr.125/1996 pentru
aprobarea Procedurii de reglementare a activităŃilor economice şi sociale cu impact asupra
mediului înconjurător (înlocuit prin H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare
a evaluării de mediu pentru planuri şi programe); O.G.nr.43/1997 privind regimul juridic al
drumurilor; H.G.nr.700/1997 privind reorganizarea Centrului pentru AdministraŃia şi ProtecŃia
Patrimoniului Culturii din subordinea Ministerului Culturii; Ordinul nr.346/2000 al ministrului
transporturilor privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului transporturilor
nr.78/1999 pentru aprobarea Nomenclatorului activităŃilor de administrare, exploatare, întreŃinere
şi reparaŃii la drumurile publice etc.
Din această legislaŃie bogată rezultă preocuparea statului român atât pentru protecŃia
aşezărilor umane propriu-zise (oraşe, comune), precum şi a obiectivelor create de om în afara
acestora, cum sunt: autostrăzile, şoselele, căile ferate, sistemele de transport al energiei electrice,
gazelor naturale, apelor, petrolului, podurile, viaductele, barajele etc. LegislaŃia de mediu trebuie
să contribuie la protecŃia omului în tot acest sistem artificial creat de el însuşi, realizându-se

164
condiŃiile necesare pentru menŃinerea şi îmbunătăŃirea nivelului de trai acolo unde populaŃia
locuieşte şi îşi desfăşoară activitate.
Prin aşezare umană se înŃelege o localitate de orice nivel – oraş care poate fi organizat şi ca
municipiu, comună care cuprinde satele şi cătunele- acestea constituind o unitate administrativ-
teritorială. Ea include construcŃiile locuinŃe, cele publice, instituŃiile private, platformele
industriale, pieŃele şi străzile, locurile de odihnă şi agrement, în general tot ceea ce există în
interiorul limitelor administrative ale localităŃii şi este creat de om.
Principiile generale, cadrul de acŃiune şi obiectivele protecŃiei aşezărilor umane au fost
stabilite pentru început în cadrul ConferinŃei de la Vancouver din 1976. În DeclaraŃia adoptată s-a
precizat că, o mare parte a populaŃiei, îndeosebi din Ńările subdezvoltate trăieşte în aşezăminte
necorespunzătoare, iar dacă nu se întreprind măsuri la nivel naŃional şi internaŃional aceste
condiŃii se vor agrava datorită: creşterii economice inechitabile; condiŃiilor economice şi
ecologice grele; şomajului, analfabetismului, bolilor şi sărăciei; poluării aerului, apei şi
pământului; creşterii necontrolate a populaŃiei etc.
AcŃiunile privind aşezările umane trebuie să urmărească mai multe elemente între care
amintim: atenuarea diferenŃelor între regiuni şi în interiorul zonelor urbane ; folosirea eficientă a
forŃei de muncă, a locuinŃelor, pământului, serviciilor; repartiŃia judicioasă a populaŃiei; estetica
zonelor interioare şi exterioare ale aşezărilor umane etc.
ProtecŃia mediului în aşezările umane se realizează în funcŃie de factorii de mediu: aer, apă,
sol, subsol, prin metode de combatere a poluării şi prin procedee tehnice cum sunt: amplasarea
industriilor poluante la distanŃă faŃă de localităŃi; folosirea unor metode tehnologice care nu
poluează; reducerea emanaŃiilor mijloacelor de transport; neutralizarea deşeurilor; desfăşurarea în
condiŃii de siguranŃă a activităŃilor periculoase pentru om şi mediu etc.

9.2. Răspunderile autorităŃilor publice centrale şi locale, ale persoanelor fizice şi


juridice în acest domeniu
În vederea respectării principiilor ecologice şi asigurării unui mediu de viaŃă sănătos
populaŃiei, organelor centrale şi locale ale puterii executive le revin o multitudine de îndatoriri,
pe care le realizează în temeiul atribuŃiilor stabilite de lege.
În anul 1991 a fost înfiinŃat în Ńara noastră Centrul NaŃional pentru Aşezări Umane care are
sarcina principală de a elabora şi aplica strategia naŃională a locuirii. Acesta reprezintă România
în relaŃiile internaŃionale şi asigură legătura cu Comisia ONU pentru Aşezări Umane şi Centrul
NaŃiunilor Unite pentru Aşezări Umane, precum şi cu Ńările membre din Comisie şi cu celelalte
organizaŃii internaŃionale.

165
Ca organ central al puterii executive în acest domeniu a fost înfiinŃat Ministerul Lucrărilor
Publice, Transporturilor şi LocuinŃei, care îndeplineşte funcŃia de organ de directivă pentru
domeniile sale de activitate. Dintre atribuŃiile specifice acestui minister menŃionăm: coordonează
amplasarea în teritoriu a activităŃilor umane; ia măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare
istorică şi arhitecturală şi integrarea lor în acŃiunile de modernizare; exercită controlul de stat în
domeniile de care răspunde; elaborează studii referitoare la dezvoltarea rurală şi urbană;
coordonează programele prefecturilor cu privire la organizarea şi dezvoltarea localităŃilor;
realizează cadastrul imobiliar şi edilitar; contribuie la stabilirea măsurilor în caz de seism,
alunecări de teren şi dezastre etc.
La nivel teritorial, pe lângă fiecare consiliu judeŃean (respectiv al municipiului Bucureşti) ,
municipal şi orăşenesc funcŃionează comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism,
organ consultativ cu atribuŃii de avizare, expertiză tehnică şi consultanŃă. În comune, atribuŃiile
arhitectului şef se îndeplinesc de către un funcŃionar propriu al consiliului local.
Multe aspecte ale activităŃii din localităŃi, cum sunt: alimentarea cu apă; canalizarea şi
epurarea apelor uzate, alimentarea cu gaze naturale şi cu energie electrică; transportul public;
administrarea fondului locativ etc. fac obiectul activităŃilor şi serviciilor publice de gospodărire
comunală şi de salubrizare a localităŃilor. Legea menŃionează principiile care stau la baza
activităŃii acestor servicii: principiul conservării mediului natural şi construit; principiul corelării
cerinŃelor cu resursele şi principiul dezvoltării durabile.
AutorităŃile administraŃiei publice locale răspund de organizarea, conducerea, administrarea şi
controlul funcŃionării serviciilor publice de gospodărire comunală. În acelaşi timp stabilesc
strategia de dezvoltare şi funcŃionare pe termen mediu şi lung a acestor servicii, întrucât ele
contribuie în mod hotărâtor la protecŃia mediului din localităŃi şi la bunul trai al populaŃiei.
Importante obligaŃii pentru protecŃia aşezărilor umane revin şi persoanelor fizice şi juridice.
Aceste obligaŃii rezultă în primul rând din prevederile legale conform cărora „protecŃia mediului
constituie o obligaŃie a tuturor persoanelor fizice şi juridice”. Ele trebuie să solicite autorităŃilor
acordul şi /sau autorizaŃia de mediu după caz; să execute ordinul de încetare temporară sau
definitivă a activităŃii pe care o prestează; să asigure sisteme proprii de supraveghere a
instalaŃiilor şi proceselor tehnologice, precum şi pentru analiza şi controlul poluanŃilor; să
informeze autorităŃile şi populaŃia în cazul eliminării accidentale de poluanŃi sau de accident
major; să nu degradeze mediul prin depozitări necontrolate de deşeuri; să contribuie la
îmbunătăŃirea microclimatului localităŃii; să nu prejudicieze salubritatea, ambientul, spaŃiile de
odihnă etc. atunci când amplasează obiectivele industrial; să respecte regimul special al

166
localităŃilor balneoclimaterice, zonelor turistice, monumentelor istorice etc.; să acŃioneze pentru
întreŃinerea şi înfrumuseŃarea clădirilor, curŃilor, împrejurimilor acestora etc.

9.3. ProtecŃia mediului în documentaŃiile de urbanism şi amenajarea teritoriului


La elaborarea planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului trebuie să se respecte
prevederile Legii de protecŃie a mediului şi să se prevadă măsuri privind menŃinerea şi
ameliorarea fondului peisagistic natural al fiecărei zone şi localităŃi, dezvoltarea spaŃiilor verzi,
protecŃia sanitară a captărilor de apă etc.
Scopul principal al amenajării teritoriului şi urbanismului îl constituie armonizarea la nivelul
întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale stabilite pe plan
naŃional şi local, pentru dezvoltarea echilibrată a diferitelor zone ale Ńării. Printre obiectivele
principale ale amenajării teritoriului, legislaŃia menŃionează: îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii,
gestionarea responsabilă a resurselor; utilizarea raŃională a teritoriului; protejarea şi punerea în
valoare a patrimoniului cultural natural şi construit; protejarea împotriva dezastrelor naturale etc.
DocumentaŃiile de amenajare a teritoriului cuprind: a) planul de amenajare a teritoriului
naŃional cu secŃiunile lui – Căi de comunicaŃii; Ape; Zone protejate; ReŃeaua de localităŃi; Zone
de risc natural; turismul; Dezvoltarea rurală; b) planul de amenajare a teritoriului judeŃean; c)
planul de amenajare a teritoriului zonal, care cuprinde măsuri specifice unor teritorii.
DocumentaŃiile de urbanism sunt: a) planul urbanistic general şi regulamentul local aferent
acestuia; b) planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent; c) planul urbanistic de detaliu.
Aceste documentaŃii conŃin prevederi cu privire la stabilirea modului de utilizare a terenurilor
intravilane, delimitarea zonelor de construit şi a celor protejate, formele de proprietate şi
circulaŃia juridică a terenurilor etc.
Un prilej pentru protejarea mediului înainte de a se realiza noi construcŃii îl constituie
obligaŃia persoanelor fizice şi juridice de a solicita autorităŃilor acordul şi/sau autorizaŃia de
mediu , după caz. Acordul de mediu este actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiŃiile de
realizare a proiectului din punctul de vedere al impactului asupra mediului. El este obligatoriu
pentru investiŃii noi, modificarea celor existente şi pentru activităŃile expres prevăzute de lege.
Acordul se emite de către autoritatea centrală sau teritorială pentru acele obiective şi activităŃi
care sunt prevăzute în Legea protecŃiei mediului.
AutorizaŃia de mediu este actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiŃiile şi parametrii
de funcŃionare pentru activităŃile noi, dar şi pentru cele existente. Aceasta se emite de către
autoritatea teritorială pentru protecŃia mediului, pentru toate activităŃile, mai puŃin pentru cele cu

167
reglementări speciale, cum sunt: centrale nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine pentru
combustibilul nuclear, depozite pentru acesta etc.
Acordul de mediu este obligatoriu pentru: parcări pentru staŃionare cu mai mult de 1000 de
locuri – se dă de către minister; sub 1000 de locuri se dă de către agenŃia teritorială; uzine de gaz;
cocserii; instalaŃii de lichefiere a cărbunelui – se dă de către agenŃia teritorială; depozite de
resurse minerale de interes naŃional – de către minister, iar pentru celelalte de către agenŃia
teritorială, tehnologii de fabricaŃie, echipamente, aparatură de protecŃie a mediului – se dă de
către minister; construcŃii civile – de către agenŃia teritorială etc.
AutorizaŃia de mediu este obligatorie pentru domenii ca: activităŃi industriale, indiferent de
profil sau de capacităŃi; transport auto, naval, aerian, pe calea ferată, cu mijloace de transport în
comun; producerea de energie electrică şi termică; activităŃi de gospodărire a apelor; activităŃi de
învăŃământ, cultură şi culte, de apărare naŃională; spălătorii chimice; cimitire şi crematorii umane
şi altele.
Pentru a se preveni riscurile ecologice, legislaŃia mediului stabileşte unele obiective şi
activităŃi pentru care se realizează studiu de impact . Asemenea activităŃi sunt: cele de transport,
de producŃie şi stocare de energie, de eliminare a deşeurilor, de sport, turism şi agrement etc. Ele
sunt trecute în Anexa II la Legea protecŃiei mediului. În cazul în care unele activităŃi nu sunt
cuprinse în această Anexă, autoritatea pentru protecŃia mediului va folosi unele criterii de selecŃie
pentru a stabili dacă acestea pot avea un impact important asupra mediului.
În vederea obŃinerii acordului de mediu, titularul proiectului depune la autoritatea teritorială
următoarele acte: cererea pentru eliberarea acordului; descrierea proiectului cu informaŃii privind
impactul asupra mediului; nota privind stadiul de realizare a programului asupra mediului;
dovada plătirii taxei de autorizare; dovada faptului că solicitarea s-a făcut publică populaŃiei; nota
privind stadiul de realizare a programului de conformare , dacă este cazul.
Cererea de autorizare poate fi respinsă dacă nu se încadrează în nici o variantă a programului
de conformare sau dacă titularul proiectului nu respectă obligaŃiile ce-i revin. Acest program de
conformare este de fapt un plan de măsuri care cuprinde etapele ce trebuie parcurse de către
autoritatea competentă şi specificate în autorizaŃia de mediu, astfel încât să se realizeze protecŃia
acestuia. El este parte componentă a autorizaŃiei de mediu şi se întocmeşte pentru orice obiectiv
care începe să funcŃioneze.
La elaborarea proiectului programului de conformare şi la negocierea lui participă titularul
activităŃii, autoritatea teritorială de protecŃie a mediului, colectivul de analiză tehnică şi, după caz,
autoritatea centrală pentru protecŃia mediului. Titularul proiectului este obligat să informeze în

168
scris autoritatea competentă ori de câte ori intervine o schimbare importantă a datelor care au stat
la baza eliberării acordului sau autorizaŃiei de mediu.
Revizuirea acordului sau autorizaŃiei de mediu se face după procedura existentă privind
emiterea acestora. Poate fi revizuit şi programul de conformare, la schimbarea titularului
activităŃii şi în urma efectuării bilanŃului de mediu. Suspendarea acestor documente se face după
o somaŃie prealabilă cu termen, atunci când nu se respectă prevederile stabilite. După expirarea
perioadei de suspendare, autoritatea competentă dispune oprirea execuŃiei proiectului sau
încetarea activităŃii. DispoziŃia de încetare este executorie.

9.4. Răspunderi şi sancŃiuni în domeniu


ÎnŃelegerea necesităŃii de a respecta regulile privind protecŃia mediului constituie una din
problemele fundamentale ale formării conştiinŃei în acest domeniu. Dar, ea lipseşte, nu de puŃine
ori la unii agenŃi economici sau cetăŃeni, ceea ce determină deteriorarea însemnată a mediului.
Aici intervine legislaŃia mediului care, în situaŃiile respective, înlocuieşte lipsa de conştiinŃă şi
contribuie la formarea sa prin aplicarea de sancŃiuni juridice.
În condiŃiile actuale, când poluarea îmbracă cele mai diverse forme, iar conştiinŃa de mediu
nu este încă formată la întreaga populaŃie, răspunderea juridică constituie o problemă de mare
actualitate. Cei care încalcă legislaŃia mediului se pot afla în diferite situaŃii. Astfel, uneori fapta
prin care se încalcă legea are ca urmare poluarea efectivă a mediului, iar autorul faptei este agent
poluant. Alteori, fapta săvârşită prin care se încalcă normele dreptului mediului nu atrag dup sine
şi poluarea mediului, dar este, totuşi, o faptă sancŃionabilă după normele acestei ramuri de drept.
În astfel de situaŃii, autorul faptei nu este agent poluant, dar este, totuşi, juridic răspunzător.
Aşadar, poluarea mediului constituie elementul esenŃial al răspunderii în cadrul raporturilor
de dreptul mediului. Fără poluarea mediului şi cauzarea unui prejudiciu nu se poate vorbi de o
răspundere juridică distinctă de celelalte forme ale răspunderii juridice (contravenŃională, penală
şi altele).
De exemplu, persoanele care produc, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice
şi pesticide sunt obligate să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze produsele
respective ambalate cu inscripŃii de identificare, avertizare, indicaŃii de siguranŃă şi folosire. Dacă
aceste condiŃii nu sunt respectate şi provoacă contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului,
intervine răspunderea persoanei respective pentru această contaminare. Tot astfel, încălcarea
obligaŃiei de a nu degrada mediul natural sau amenajat prin depozitări necontrolate de deşeuri de
orice fel, prin care se provoacă poluarea apei, atmosferei sau a solului şi, deci, se cauzează un
prejudiciu, atrage după sine răspunderea juridică pentru poluare.

169
În dreptul mediului sunt reglementate şi faptele care nu au ca efect poluarea directă a
mediului, dar care sunt, totuşi, sancŃionabile în condiŃiile legii. Astfel de fapte sunt: efectuarea de
schimburi de terenuri sau schimbarea categoriei de folosinŃă a terenurilor agricole de la
superioară la inferioară fără aprobare; nedeclararea la organele judeŃene de cadastru funciar de
către posesori, în termen de 30 de zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri, respectiv a
schimbării categoriei de folosinŃă a acestora; refuzul de a prezenta autorităŃilor pentru mediu
datele rezultate din sistemul propriu de măsurare şi control al emisiilor de poluanŃi în mediu;
prezentarea în situaŃiile şi analizele de impact a unor concluzii şi informaŃii false etc.
Legea protecŃiei mediului stabileşte trei forme ale răspunderii juridice: contravenŃională,
penală şi civilă. ContravenŃiile prezintă, în general şi în privinŃa raporturilor de mediu, o mare
varietate. Reglementarea şi sancŃionarea lor se face printr-o multitudine de acte normative.
Întradevăr, printre varietăŃile de contravenŃii întâlnim nu puŃine astfel de fapte care se pot săvârşi
în cadrul raporturilor de dreptul mediului şi care sunt sancŃionate, în principiu, potrivit normelor
acestei ramuri de drept. La multe dintre aceste fapte ne-am referit deja în cadrul prezentării
protecŃiei diferiŃilor factori de mediu.
În planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a localităŃilor este stabilită obligaŃia de
a respecta principiile ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viaŃă sănătos, în care scop
consiliile locale şi judeŃene, persoanele fizice şi cele juridice, după caz, răspund pentru
nerespectarea obligaŃiilor legale de îmbunătăŃire a microclimatului urban, prin neamenajarea şi
neîntreŃinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităŃilor şi din zonele limitrofe
acestora şi menŃinerea curăŃeniei stradale, sancŃionarea constând într-o amendă contravenŃională
stabilită diferenŃiat în funcŃie de calitatea autorului faptei.
Tot astfel se sancŃionează şi fapta că nu se adoptă elementele arhitecturale adecvate, nu se
optimizează densitatea de locuire, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor
activităŃi generatoare de disconfort pentru populaŃie în anumite zone ale localităŃilor mai ales
spaŃiilor de locuit, neîntreŃinerea şi neînfrumuseŃarea clădirilor, ale curŃilor şi împrejurimilor
acestora , ale spaŃiilor verzi din curŃi şi dintre clădiri.
De asemenea, constituie contravenŃie nerespectarea de către autorităŃile administraŃiei publice
locale, persoanelor fizice sau juridice care administrează domeniul public, a obligaŃiei de a
asigura realizarea măsurilor şi a condiŃiilor de menŃinere şi ameliorare a fondului peisagistic
natural şi antropic al fiecărei zone şi localităŃi.
Se sancŃionează cu amendă contravenŃională stabilită distinct pentru persoane fizice şi pentru
persoane juridice încălcarea prevederilor legii privind amplasarea obiectivelor industriale, a
căilor şi mijloacelor de transport, a reŃelelor de canalizare, a staŃiilor de epurare a apelor uzate, a

170
depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităŃi de acest fel
prevăzute de lege. Cu aceeaşi amendă se sancŃionează schimbarea destinaŃiei terenurilor
amenajate ca spaŃii verzi prevăzute în planurile urbanistice, dacă nu se respectă prevederile legii.
De asemenea, constituie contravenŃie şi se sancŃionează ca atare nerespectarea regimului de
protecŃie specială a localităŃilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a
monumentelor istorice etc.
Dacă unele din astfel de fapte au fost săvârşite în astfel de condiŃii încât, potrivit legii, pot fi
considerate ca fapte penale ele se pedepsesc potrivit prevederilor Codului penal. Prin urmare,
infracŃiuni se pot săvârşi şi în domeniul raporturilor de dreptul mediului. Aceasta poate fi fapta
prin care se poluează mediul sau fapta prin care indirect se aduce atingere intereselor de protecŃie
cantitativă ori calitativă a factorilor de mediu.
În cazul în care prin fapta săvârşită, calificată de lege contravenŃie sau infracŃiune ori fără o
astfel de calificare, autorul ei cauzează un prejudiciu patrimonial altei persoane prin poluarea
mediului, intervine răspunderea civilă, de regulă în forma sa delictuală, mai rar contractuală.
Prin faptele ilicite cauzatoare de prejudicii se poate viola un drept subiectiv garantat prin lege
altei persoane, nesocotirea unei obligaŃii personale asumate, în funcŃie de care vorbim de un
delict civil şi aplicăm regulile răspunderii civile delictuale, sau de o faptă ilicită ce dă naştere
răspunderii civile contractuale.
De regulă, răspunderea civilă are caracter subiectiv, adică se are în vedere şi atitudinea
autorului faptei faŃă de aceasta şi faŃă de consecinŃele sale, răspunderea intervine dacă el este
vinovat. În situaŃiile expres prevăzute de lege, poate să intervină şi o răspundere obiectivă,
independentă deci de culpă.

Lista subiectelor:
-Consideratii generale
-Amenajarea teritoriului si implicatii asupra mediului inconjurator
-Protectia mediului in documentatiile de urbanism si amenajarea teritoriului
-Raspunderi si sanctiuni in domeniu

171
6.Aplicatii:
I.a) Care sunt atributiile institutiilor iimplicate in protectia mediului?
b) Ce intelegeti prin protectia juridica a atmosferei?

II. Intocmiti un raspuns scris(2-3 pagini) la una din urmatoarele teme:


-Protectia juridica a solului
-Protectia juridica a apei
-Protectia juridica a subsolului
-Protectia juridica a padurilor
-Protectia juridica a asezarilor umane

7.Exemple de teste de autoevaluare:


Raspunsurile pot fi date prin parcurgerea bibliografiei obligatorii.

MULTIPLE CHOICE

1) „Legea braniştei” a fost dată de:

1 Ştefan cel Mare;


2 Mihai Viteazul;
3 Matei Basarab.
ANS: 1

2) Primul institut de speologie din lume s-a înfiinŃat la Cluj în 1920:


El a fost înfiinŃat de:

1 Grigore Antipa;
2 Emil RacoviŃă;
3 Ion Morcea.
ANS: 2

3) Sunt rezervaŃii naturuale:


A. Parcul NaŃional Retezat;
B. Codrul secular Slătioara;
C. Codrul secular Giumalău;
D. FâneŃele Clujului;
E. Pădurea Letea.

172
1 A+B
2 B+C+D
3 A+B+C+D+E
4 B+E
5 D+E
ANS: 3

4) Problemele fundamentale ale protecŃiei mediului sunt reglementate de:

1 Codul Silvic;
2 Legea apelor nr. 106/1996;
3 Legea fondului cinegetic şi a protecŃiei vânatului nr. 103/1996;
4 O.U.G. nr. 243/2000 privind protecŃia atmosferei;
5 Legea 137/1995 privind protecŃia mediului.
ANS: 5

5) În literatura juridică de specialitate se utilizează în acelaşi timp cu noŃiunea de mediu înconjurător,


expresiile de:
A. mediu biologic;
B. mediu ambiant;
C. mediu uman.

1 A+B
2 A+B+C
3 C
ANS: 2

173
174