Marele Mucenic Efrem cel Nou O tnara pustnica Maica Macaria Desipri urcase aici n urma cu cinci ani.

O atragea singuratatea sal batica a locurilor ?i mai ales istoria lor, plina de spaima ?i sfin?enie, caci p e Muntele Neprihani?ilor se ridicase n trecut falnica Mnastire a Buneivestiri ai car ei vie?uitori pierisera cu to?ii uci?i de turci. Loc plamadit cu durere ?i iubir e. Loc sfnt. Tnara monahie, n vrsta de doar 30 de ani, venise aici cu gndul sa aprinda o candela n tru pomenirea monahilor martiri. Dar, privind la flacaruia plapnda ale carei umbre dansau straniu pe ruinele vechii biserici, inima i-a fost cuprinsa de un dor nebu n. Se sim?ea nfra?ita cu calugarii aceia care traisera o via?a n cura?ie ?i iubire d e Dumnezeu. Era nfra?ita cu ei ?i mai ales cu moartea lor napraznica. ?i, pe cnd soarele scapata peste creste, a sim?it ca aici i e locul. Ca va ramne li pita de stncile astea goale ?i batute de vnt, ca le va fi ruinelor prietena, ca se v a trezi dis-de-diminea?a n trilurile pasarilor ?i va adormi n fo?netul padurii. A?a ca a ramas. n cteva zile ?i-a ncropit o chilie smerita n care se topea de ar?i?a var a ?i nghe?a de frig iarna. Dar era sala?ul ei, doar al ei, sala?ul n care putea st a de vorba cu Dumnezeu. Singura. Doar ea ?i El. Cu timpul, rugile ei au batatorit o carare spre trecut. Nu ?tia nici ea cum, dar , pe masura ce timpul trecea, calugarii care vie?uisera odinioara aici i erau din c e n ce mai apropia?i. ?tia despre ei pu?ine lucruri, attea cte fusesera pastrate de tradi?ie. Cum ca nainte de caderea falnicei ceta?i a Constantinopolului turcii puse sera treptat stapnire pe pamntul Greciei. n 1416 au pradat toata Peninsula Atica ?i l-au ngenuncheat ?i pe guvernatorul Atenei, care s-a vazut silit sa declare supun ere sultanului Mehmet I Celebi. De atunci au nceput jafurile, stricaciunile ?i prigo ana cre?tinilor. n anul 1424, otomanii au navalit n Mnastirea Buneivestiri de pe Mun tele Neprihani?ilor ?i i-au ucis pe to?i parin?ii de acolo. Pe to?i, pna la unul. .. Att ?tia din car?i ?i din tradi?ia orala maica Macaria Desipri. Pentru ea era ndea juns. Nu avea nevoie sa cunoasca numele acelor monahi ?i nici restul vie?ii lor. Era nsa suficient ca ?tia cum au murit, pentru ca, atunci, n ceasul acela cumplit al despar?irii sufletului de trup, n om se aduna toata zdroaba din timpul vie?ii. Or, to?i parin?ii de la Bunavestire avusesera parte de o moarte sfnta, moartea martir ilor, a celor care se nvrednicesc sa-L marturiseasca pe Domnul, cu pre?ul vie?ii. Ce sa-?i dore?ti mai mult? Macaria avea un singur regret. Ca pna astazi, n toate cele cinci veacuri cte se scu rsesera peste muntele acesta, niciun trup al acestor sfin?i mucenici nu fusese des coperit. n vremurile acelea cumplite de prigoana ?i razboaie, cre?tinii i ngropasera pe ascuns. Apoi venise stapnirea otomana care mpiedicase scoaterea moa?telor la lu mina. Iar sfin?ii ramasesera tainui?i. Poate daca... Dar Macaria ncerca sa-?i alung e acest gnd, caci se socotea nevrednica. ?i totu?i, daca Domnul ar fi binevoit sai descopere ei, o tnara monahie, locul n care se aflau moa?tele unuia dintre acei martiri? Nu pentru vrednicia ei, ci pentru slava Lui! A?a ca a nceput sa se roage. La nceput sfios, mai mult ?optindu-i Domnului dorin?a ei, apoi navalnic, cu ndraznea la ?i fara teama. A petrecut a?a c?iva ani. O vedenie Era pe 3 ianuarie 1950. n diminea?a aceea friguroasa de iarna, s-a trezit rugndu-se. Nu ?tia cum, dar, stnd pe scndurile goale care i ?ineau loc de pat, ?i sim?ea trupul mu?cat de frig, iar inima fierbinte. n ea rugaciunea parca se spunea de la sine. I se nfiripase acolo, nlauntru, staruitoare, vrnd parca sa-i biruiasca temerile ?i sa-i aline dorurile, iar ea a ascultat chemarea aceea misterioasa ?i a nceput sa sp una, ncet, cteva cuvinte: "Doamne, Dumnezeul meu, nvrednice?te-ma pe mine, smerita T a roaba, sa vad pe unul din parin?ii care au trait aici!". ?i apoi le-a repetat. Din nou: "Doamne, Dumnezeul meu...". O data ?i nca o data, ca o litanie, unindu-s e cu ele ?i prinznd o nadejde nebuna! Cu adevarat nebuna! Acum, orice ndoiala i se

risipise, de?i mplinirea rugii i paruse la nceput cu neputin?a. Dar, cum la Dumnezeu toate sunt cu putin?a, cine ?tie? A petrecut a?a ore n ?ir, fara sa bage de seama ca soarele se ridicase deja de-o suli?a pe nal?imile Muntelui Neprihani?ilor. Atunci, fara veste, i s-au deschis oc hii launtrici. ntr-o vedenie i s-a aratat un col?i?or din vechea mnastire bizantina, un loc pe lnga care trecuse de zeci de ori. ?i, odata cu vedenia, un glas i-a ra sunat n minte: "Sapa acolo ?i vei afla ceea ce dore?ti!". La nceput nu a luat seama nici la vedenie ?i nici la cuvinte. ?tia ca n timpul rug aciunii monahii patimesc tot felul de ispite. Unele vin de la fire, alteori chia r de la demoni, dar de la Dumnezeu, arareori... A?a ca a continuat sa se roage cu rvna, dar glasul misterios i-a spus din nou, de data aceasta mai nflacarat: "Sapa acolo ?i vei afla ce dore?ti!". S-a oprit tulburata. Mii de gnduri i treceau prin minte, aprinzndu-i n suflet dorul cel vechi. Poate ca acum... n ziua aceea, un cre?tin venise la ea sa o ajute sa-?i mai dreaga chilia. Maica M acaria i-a aratat locul descoperit prin vedenie ?i l-a rugat sa sape acolo. Era lo cul fostei vetre a mnastirii - trei ni?e ?i un perete pe jumatate prabu?it. O ruina! ?aranul s-a uitat la ea piezi? ?i a plecat mai ncolo. O luase de zaluda! L-a rug at staruitor sa sape, dar el nu a vrut, a?a ca i-a dat pace. Dar, ca prin minune, omul nu a putut plini nimic n ziua aceea. Oriunde ncerca sa-?i nfiga sapa, dadea de pietre. Maica Macaria s-a bucurat. Poate ca Domnul l-ar putea convinge... ?i a? a a fost. n cele din urma, bietul ?aran a trebuit sa-i faca pe plac ?i sa se apuc e de sapat n vechea vatra. La un moment dat, vrful cazmalei a sunat surd, iar maic a l-a rugat sa se opreasca. A ngenuncheat ?i a dezvelit pamntul cu minile. O mireasm a puternica, asemenea mirosului de trandafiri, se ridica din ?arna reavana. Cu deget e grabite ?i delicate a scos la suprafa?a un craniu din care ie?ea mirosul acela minunat. ?aranul a amu?it. Maicu?a Macaria l-a rugat sa o lase singura, apoi, cu rugaciune, a continuat sa dezgroape trupul cuviosului. Mare parte din el era neput rezit ?i raspndea valuri de mireasma. Tremura de fericire! Dupa to?i ace?ti ani, D omnul i rasplatise rugaciunile ?i aflase sfintele moa?te ale unuia dintre monahii martiri ce traisera la Mnastirea Bunavestire ?i care murisera marturisindu-l pe Hristos. Cnd sfin?ii se ntorc printre noi Ploaia aceea lina i s-a parut o revarsare de har. A nceput sa plnga. Dupa at?ia ani inima i se lini?tise. Pe deplin! A strns sfintele moa?te n poala hainei ?i le-a a? ezat ntr-una din firidele ruinei. Apoi a plecat la chilie sa citeasca slujba Vece rniei. Dar, pe cnd se apropia de cntarea Luminii Line, a auzit n spatele ei pa?ii h otar?i ai unui barbat. ?aranul care o ajutase plecase de mult. ?tia ca e singura ?i s-a nspaimntat. nghe?ata de frica, nu a ndraznit sa se ntoarca. "Pna cnd ma vei lasa acolo?". n fa?a maicii Macaria statea un monah nalt, cu barba nea gra, buclata, mbracat ntr-o rasa veche ?i ponosita. A ?tiut ca era chiar el, caluga rul sfnt pe care-l dezgropase! Doi ochi mici ?i rotunzi priveau la ea cu blnde?e. "Iarta-ma, a ngaimat maica Macaria. Mine, de ndata ce Dumnezeu va face sa rasara zor ii zilei, ma voi ngriji de tine". ?i, ca prin vis, misteriosul monah a disparut! Ca ?i cum n-ar fi fost, ca ?i cum l-ar fi nghi?it pamntul. Daca nu ar fi fost pacea aceasta calda ?i nvaluitoare, pacea care acum i covr?ea tot trupul, maica Macaria a r fi crezut ca ajunsese prada imagina?iei. Diminea?a, a?a cum fagaduise, a luat cu grija sfintele moa?te, le-a spalat cu agh iasma ?i le-a a?ezat ntr-o firida din altarul bisericii ruinate. La capatiul lor a aprins o candela. Acum erau la loc sfnt, un loc n care orice calugar ?i-ar fi dor it sa fie. Maica Macaria le-a nvelit n odoruri ?i rugaciuni. ?i aflase un tovara?, plinise o iubire. n noaptea ce a urmat, a cazut ntr-un somn greu ?i a avut un vis. Se facea ca sfntul statea n biserica, ?innd n mna propria icoana. S-a apropiat de ea ?i i-a spus simplu: "?i mul?umesc mult! Ma numesc Efrem!" Apoi zilele au renceput sa se scurga la fel ca nainte. Egale, line, fara numar. Di n cnd n cnd, maica Macaria trecea pe la vechea biserica pentru a se nchina cuviosulu i ?i pentru a-i atinge sfintele moa?te. Erau singura dovada ca toate prin cte trec use, vedeniile, vocile, nu fusesera doar n mintea ei, nu erau doar o amagire, ca nu cazuse prada duhurilor necurate, a?a cum se ntmpla, adesea, cu pustnicii.

Apoi, ncet, fara sa prinda de veste, ndoiala i-a mu?cat din suflet. Dar daca? A fo st ndeajuns sa lase ?arpele ntrebarii sa-i cuprinda o clipa inima, ca gndurile sa-i navaleasca n minte ?i sa nceapa sa-i roada din pacea agonisita. Din clipa aceea nu a mai avut lini?te. Pna ntr-o zi cnd, dorind sa nchida u?a bisericii, a auzit n ea t rei batai. Clare, distincte, ca ?i cum o mna purtnd matanii de chihlimbar lovea n ea. De?i nu a vazut pe nimeni, a fost ncredin?ata ca Sfntul Efrem s-a ntors. A intrat n b iserica, a aprins o lumnare ?i, n timp ce se ruga, o mireasma dumnezeiasca s-a raspndi din sfintele moa?te, iar inima i-a fost napadita de o bucurie cum nu mai traise niciodata. Harul i-a luat toate ndoielile, i-a spalat toata ntristarea. Se sim?ea ca n rai, fericita ?i, n acela?i timp, nevrednica de marea taina care i se descoper ise. De atunci, drumul ei prin via?a s-a mpletit cu al Sfntului Efrem. Au mers pe el mna n mna, frate ?i sora n Hristos, el n cer, iar ea pe pamnt, primindu-i vedeniil ascultndu-i glasul n inima. A?a au ajuns sa se cunoasca foarte bine. Vedenia cu martiriul Sfntului Efrem

Cine e?ti tu, omule al lui Dumnezeu? ?i ce ai patimit n via?a? Statea singura pri ntre ruinele vechii mnastiri, rugndu-se, framntndu-se. Din clipa n care i vazuse moa?t ele, presim?ise ca omul acela, al carui trup mirosea a trandafiri dupa ce statuse n pamnt sute de ani, avusese un destin tragic. Tragic ?i mare?. Inima ei de femeie sim?ea asta ?i, uneori, n lini?tea nop?ii, se chircea la gndul suferin?elor prin ca re trecuse Efrem. Nu ?tia nimic despre el ?i, totu?i, ?tia totul. l cuno?tea bine, caci l vazuse fa?a catre fa?a, i auzise glasul. Dar ar fi vrut sa afle mai mult, sa se cunoasca a?a cum se ?tiu prietenii din copilarie, care-?i mpart de mici nec azurile ?i triste?ile. Ar fi vrut sa strapunga cele cinci veacuri care-i despar? eau. Sa fie acolo la moartea lui, alinndu-l cu rugaciuni. n cele din urma, maica Macaria a aflat totul, dar a trebuit sa a?tepte ani de zil e. Ani de rugaciuni staruitoare. ntre timp, alaturi de ea au venit ucenice. Odata cu nchegarea unei ob?ti monahale, au ridicat ?i biserica, ?i chilii, tot la sfatul sfntului, care le aparea cnd ?i cnd pentru a le pova?ui. Dar sfr?itul lui ramasese n ca nvaluit n mister. Pna ntr-o noapte, cnd maica Macaria a avut o alta vedenie. n chil e i-a aparut un calugar slab, cu fa?a ascetica ?i haine ponosite, a carui prezen ?a i-a adus n inima o bucurie adnca. Monahul s-a aplecat spre urechea ei ?i i-a sp us: "Sfntul Efrem ?i-a savr?it via?a ucis de turci la 5 mai 1426, la 9 diminea?a". I-a repetat aceste cuvinte de ?apte ori ?i apoi a disparut fara urma. A doua zi, ea le-a spus celorlalte vie?uitoare despre descoperire, iar n noaptea ur matoare una dintre calugari?ele ei a avut o alta vedenie. Ca prin minune, i s-a a ratat ceea ce se petrecuse n urma cu cinci veacuri, n acea diminea?a de 5 mai. L-a vazut aievea pe Sfntul Efrem rastignit de un copac, cu capul n jos. Totul era real, parea ca poate sa-l atinga cu mna. Trupul i era plin de snge ?i desfigurat de la n enumaratele chinuri la care-l supusesera turcii. Din loc n loc avea nfipte n carne p iroane groase. Era con?tient ?i se ruga cu glas tare. La un moment dat, unul din tre calai a luat un lemn aprins ?i i l-a nfipt n burta. Sfntul a amu?it de durere, iar turcii au crezut ca a murit, a?a ca l-au dat jos din copac, dar au continuat sa-l loveasca. S-a stins n cele din urma, cu numele lui Iisus pe buze, rugndu-se pe ntru asupritorii sai. Trupul mutilat i-a fost gasit mai apoi de c?iva ?arani grec i care l-au ngropat cu evlavie, iar moa?tele sale au a?teptat cinci sute de ani pe ntru ca sa poata fi descoperite de maica Macaria Desipri. Cu aceasta vedenie, misterul mor?ii sfntului era dezlegat. Nu numai ca ?tiau cine este, dar, foarte important, ?tiau acum n ce fel murise. n ortodoxie, o astfel de mo arte presupune ?i canonizarea oficiala din partea bisericii. Pentru celelalte ca tegorii de sfin?i sunt necesare mai multe condi?ii, printre care ?i savr?irea min unilor, dar pentru mucenici e de ajuns moartea lor, ca suprem miracol al marturi sirii lui Hristos cu pre?ul vie?ii. Dar Sfntul Efrem nu s-a oprit aici. Din acel aprilie 1966, cnd le-a descoperit mai cilor martiriul sau, el s-a aratat de mai multe ori. De fiecare data le dezvalui a calugari?elor un alt crmpei din via?a sa. n?iruind toate aceste vedenii maicile a u putut sa o reconstituie n ntregime. Iata ce ?tim acum - s-a nascut pe 14 septembrie 1384 n ora?ul Trikala ?i a primit la botez numele de Constantin. A ramas orfan de tata de mic copil ?i a crescut n

saracie mpreuna cu ceilal?i ?ase fra?i ai sai. La 14 ani a intrat n ob?tea Mnastiri i Bunavestire din Atica unde a vie?uit timp de 27 de ani. Mnastirea sa a fost dis trusa de turci n anul 1424, iar parin?ii omor?i, dar Sfntul Efrem nu a pierit atunci pentru ca vie?uia ca pustnic ntr-o pe?tera, iar otomanii nu l-au gasit. A fost pri ns nsa pe 14 septembrie, chiar n ziua sa de na?tere, cnd mplinea 41 de ani. De atunc i ?i pna pe 5 mai a fost torturat timp de opt luni, pentru a se lepada de credin? a n Hristos, dar el nu s-a frnt. Chinurile sale au culminat prin rastignirea sa pe 5 mai, zi n care ?i-a dat ?i sufletul n minile Mntuitorului. Dragostea care se revarsa

Suntem la Nea Makri, mnastirea nfiin?ata de maica Macaria pe locul n care Sfntul Efre m a patimit moarte muceniceasca. C?iva oameni vin la privegherea de noapte, aducnd cu ei un paralitic. De mult timp nu se mai ridicase din patul n care zacea, iar me dicii nu-i mai dadeau nicio ?ansa. Slujba ncepe n ntunericul din biserica strapuns doa r de lumina plapnda a lumnarilor. Maicile psalmodiaza n lini?te, dar glasul lor lin e ntrerupt de vocea bolnavului care se roaga cu glas tare: "Iarta-ma Sfntul meu Efr em, e vina mea. Sufar pentru pacatele mele, ai mila ?i reda-mi sanatatea." Maicu?el e i spun sa se roage n gnd, dar bietul om, prabu?it sub povara suferin?ei, continua s a strige n biserica: "Sfinte al lui Dumnezeu, fie-?i mila de copiii mei!". Biruit e de credin?a lui, maicile ncep sa plnga ?i sa se roage pentru tamaduirea lui. Bise rica se une?te ntr-o singura rugaciune. La sfr?itul privegherii se formeaza un cortegi pentru a merge la mormntul Sfntului Efrem. Paraliticul continua sa strige nabu?it, cnd, deodata, fara ca nimeni sa se a?tepte, se ridica n picioare ?i alearga spre mo rmnt. A petrecut acolo restul nop?ii, prabu?it sub bucuria nea?teptata, mul?umindu-i sfntului. De atunci, locuitorii din apropierea mnastirii l vedeau mereu intrnd n bodeg ?i cafenele, vorbind cu oricine, doar pentru a-i povesti vindecarea sa minunata . O alta minune s-a petrecut n anul 1974, cnd n Grecia s-a desfa?urat o mare mobiliza re militara. La cteva zile dupa ea, un credincios care fusese vindecat miraculos d e Sfntul Efrem a fost trezit din somn de acesta. Marele mucenic l-a batut insisten t pe umar ?i i-a spus: "Scoala-te repede ?i mergi n casa vecina! Cineva este pe m oarte!" Omul nostru a crezut ca e un simplu vis ?i s-a culcat lini?tit mai depart e. Dar faptul s-a repetat ?i, a doua oara, sfntul a fost mai energic. L-a trezit din nou pe credincios ?i l-a mustrat aspru: "De ce n-ai facut ce ?i-am spus? Cin eva e pe moarte!". ?i a disparut. ncredin?at ca de data aceasta nu e un simplu vis , cre?tinul s-a ridicat din pat ?i a mers la casa vecina. A batut la u?a, dar nu a raspuns nimeni. n cele din urma ?i-a luat inima n din?i ?i a sunat la poli?ie. Cnd oamenii legii au spart u?a, au gasit n casa o femeie n agonie. ?i taiase venele pentru ca so?ul ei fusese mobilizat n armata. Din acei ani, minunile savr?ite de Sfntul Efrem la Mnastirea Nea Makri s-au ?inut l an?. Iubirea pe care el i-a purtat-o lui Hristos din copilarie nu putea ramne nlan ?uita. Inima sa, fragezita de chinuri, a fost mereu alaturi de cei care sufera, iar roadele acestei revarsari au umplut lumea. Biserica a recunoscut sfin?enia sa n anul 2011, cnd l-a canonizat oficial. Ziua sa de pomenire este pe 5 mai, data la care Sfntul Efrem s-a nascut n mpara?ia Cerurilor. - A facut mii de minuni ?i continua sa faca ?i astazi. Sfntul Efrem e singurul mu cenic al ortodoxiei despre a carui via?a nu s-a ?tiut nimic, timp de 500 de ani. Tot ceea ce ?tim astazi despre el i-a fost revelat prin mai multe vedenii maici i Macaria Desipri, care i-a ?i descoperit sfintele moa?te, n anul 1950 -

Sfntul Efrem cel Nou a trecut pe pamnt ca un fulg - fara sa lase nicio urma, niciu n mormnt cunoscut, nicio via?a scrisa de un apropiat, nici macar o tradi?ie orala. Dupa moartea sa cumplita s-a a?ternut, lini?tita, impenetrabila, tacerea. Tacerea pe care Dumnezeu o haraze?te unora dintre ale?ii sai. S-au scurs a?a mai bine de cinci veacuri. ?i apoi, subit, ca ?i cum ar fi vrut s a ne trezeasca dintr-un somn interior, tot Domnul s-a hotart sa ridice valul pe ca re-l a?ezase peste moartea iubitului sau martir. ?i a facut-o printr-o femeie, o monahie a carei inima a fost ndeajuns de curata nct sa-L poata n?elege pe Dumnezeu nsu

i. ?i a?a, din vedeniile acestei calugari?e, via?a sfntului mucenic Efrem cel Nou a fost reconstituita. Ca ntr-o fabuloasa expedi?ie arheologica, n care nu e sapat pa mntul, ci cerul, frnturi din existen?a sa au fost revelate nti maicii Macaria ?i apo i altor maici din ob?tea mnastirii ei. Rndurile de mai jos ncearca sa refaca pentru dumneavoastra aceasta experien?a cutremuratoare ?i unica n istoria cre?tinismului.