Sunteți pe pagina 1din 84

1

SISTEME BANCARE COMPARATE

Obiective
Acest modul si propune sa evidentieze rolul bancilor n cadrul intermedierii financiare si concurenta acestora cu alte institutii de intermediere. ntruct, n prezent, sistemele bancare se confrunta cu dilema : universalizare sau specializare, se vor aborda factorii institutionali si legislativi care contribuie la definirea caracteristicilor si structura sistemelor bancare, precum si la conturarea tendintelor acestora. Bancile centrale din cele mai reprezentative tari, operatiunile si instrumentele de politica monetara, bancile cu activitate internationala si bancile specializate, vor fi abordate comparativ n cadrul cursului, ceea ce va permite evidentierea particularitatilor privind functionarea sistemelor bancare. De asemenea, va fi prezentata si organizarea Sistemului European al Bancilor Centrale si efectele asupra functionarii sistemului bancar european, in general si asupra sistemelor bancare nationale.

Tematica

I. Sistemul financiar si rolul intermedierii financiare. pag. 2 - 7 II. Rolul bancilor n cadrul sistemului financiar si concurenta cu alti intermediari financiari pag. 8 - 21 III. Factori de influenta ai organizarii si structurii sistemelor bancare pag. 22 - 23 IV. Functii, operatiuni si instrumente ale bancilor central pag. 24 - 53 V. Bancile specializate - banci universale si tipologia acestora pag.54 - 56 VI. Globalizarea sistemului financiar si bancile internationale pag. 57 - 67 VII. Sistemul European al Bancilor centrale, BCE si arhitectura sistemului bancar european pag. 68 - 72 VIII. Limite, oportunitati si tendinte privind integrarea sistemului Bancar european in sistemul Bancar Mondial pag. 73 - 81

I. Sistemul financiar si rolul intermedierii financiare


Conceptul de banca

Activitatea principala a unei banci consta in comertul cu bani . Banca este aceea care , pe de o parte, cumpara bani ,suportnd un cost sub forma dobnzii bonificate ,iar pe de alta parte, vinde banii acumulati, cstigurile obtinute si in cea mai mare parte ,cu activitatea de creditare. Se poate spune ca acumularea resurselor de creditare si plasarea lor este cheia de bolta , a activitatii unei banci. De aici deriva si functiile economice ale unei banci, care in esenta vizeaza patru tipuri de operatii 1: a) distribuirea de credite; b) colectarea de depozite; c) operatiuni interbancare; d) gestionarea mijloacelor de plata Referitor la distribuirea creditelor, evolutia acestora in perioada 1990-1998 in tarile europene dezvoltate, evidentiaza o reducere a ponderii creditelor clientilor in totalul activelor bancare. Pentru ansamblul institutiilor de credit, s-a manifestat sporirea ponderii creditelor acordate persoanelor fizice si diminuarea celor acordate intreprinderilor. Cauzele care au contribuit la diminuarea creditului bancar sunt: - conditiile economice care au franat tendinta intreprinderilor de a se indatora (cresterea moderata a PIB a antrenat o cerere moderata de credite adresata bancilor); - nivelul sporit al ratelor reale de dobanda a descurajat indatorarea si a stimulat constituira de fonduri proprii importante Operatiunile interbancare constituie al doilea segment de activitati bancare traditionale, acestea detinand mai mult de 35% din bilantul global al bancilor din tarile membre ale UE. In timp ce operatiunile cu clientii particulari si cu intreprinderile constituie operatiuni en detail, operatiunile interbancare sunt considerate operatiuni de gros, intrucat vizeaza, la modul general sume foarte importante, peste 85% din ele avand o durata inferioara termenului de 1 an. In cadrul operatiunilor interbancare se pot distinge doua categorii: operatiuni tehnice cu corespondenti si finantare interbancara. Bancile detin doua tipuri de corespondenti: - Banca Centrala toate bancile sunt obligate sa detina un cont la aceasta - celelalte banci (cu care au conturi creditoare si debitoare ordinare) Finantarea interbancara reunseste operatiunile de creditare intre institutiile bancare, fiind generate de operatiuni legate de gestiunea trezoreriei si de plasamentele financiare. Gestiunea mijloacelor de plata constituie un serviciu esential al activitatii bancare si vizeaza ansamblul sistemului bancar: banci si autoritatea monetara, precum si functionarea intreprinderilor.
1

Agentii economici au posibilitatea utilizarii a doua tipuri de mijloace de plata: mondeda fiduciara (bancnote si piese metalice) emisa de Banca Centrala si moneda scripturala creata de banci si care se situeaza intre 70-85% din masa monetara. In tarile dezvoltate se manifesta o rata ridicata de utilizare a platilor scripturale (169 operatiuni / 1 locuitor in SUA, 126 in Germania, 114 in Marea Britanie si 32 in Japonia). In structura mijloacelor de plata scripturale locul principal il detine cecul (46,9% din totalul operatiunilor in Franta, 77% in SUA si 36,7% in Marea Britanie), urmat de varsaminetele interbancare, efectele comerciale si carduri bancare.

Importanta retelei de unitari bancare in teritoriu


Banca exista pentru clientii sai. Ca institutie si activitate, economia a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii ,datorita nevoii oamenilor de a efectua diferite tranzactii. Evolutia societatii omenesti in toate domeniile si, in special , in economie a impus adaptarea activitatii bancare la noile cerinte, lucru ce a necesitat nu doar indemnizarea si dezvoltarea serviciilor oferite de banci clientilor , dar si apropierea de acestia . Dezvoltarea unei retele proprii de distributie in teritoriu, care si desfasoara o activitate cat mai complexa si sa raspunda acestei cerinte (apropierea de client),este, in acelasi timp, determinata si de concurenta dintre diferitele banci prezente pe pita bancara care doresc sa penetreze in anumite zone in care exista reale posibilitati de desfasurare a unei activitati bancare eficiente .

Structura societatii bancare

Fiecare banca este persoana juridica ,fiind organizata ca societate comerciala bancara pe actiuni . Structura retelei de unitati a acelor banci care si-au organizat activitatea in teritoriu , urmarind mpartirea administrativ- teritoriala a tarii consta in : -centrala bancii ; -sucursalele; -filialele, subordonate organizatoric si functional sucursalelor ; -agenti, subordonate filialelor sau in unele cazuri ,chiar sucursalelor.

Scurt istoric al sistemelor bancare


Primele dovezi ale unei activitati bancare se regasesc n Orientul Apropiat (Babilon) si Egiptul Antic. n acea perioada, templele erau, deopotriva, loc de rugaciune

si loc de pastrare a banilor si tezaurelor. Au fost descoperite marturii scrise privind activitatea de depuneri si mprumuturi efectuate de temple. ncrederea pe care o inspirau templele favoriza intermedierea monetara, asemanator bancilor de mai trziu. n evul mediu, manastirile, ca si templele din Egipt sau Grecia Antica au continuat sa joace un rol important n efectuarea unor activitati specific bancare. Desi, oficial nu aveau voie sa perceapa dobnzi, foloseau alte metode de a obtine profit cum ar fi veniturile din ipoteci sau comisioane pentru credite acordate. La sfrsitul secolului al XI-lea, activitatile din acest domeniu s-au restrns datorita cruciadelor si patrunderii n spatiul european a populatiilor migratoare. Primele institutii de tip bancar, efectuau preponderent operatiuni de transfer, astfel nct sistemul de plati sa devina mai eficient. Prima banca de acest tip a fost Banca Venetiei, creata n anul 1171 si recunoscuta oficial n anul 1587, ca Banca di Rialto . n secolele urmatoare au aparut banci similare si n alte centre comerciale: Geneva (1407) , Amsterdam (1609) , Hamburg (1619) , Rotterdam (1635). Dezvoltarea comertului si a bancilor a condus la necesitatea existentei unor centre permanente de afaceri. Astfel, n 1531 s-a deschis la ANVERS prima piata financiara, cunoscuta ca bursa de valori. n sec. XVII-XVIII activitatea bancara se dezvolta n toate formatiunile statale din Europa. Banca din Amsterdam (1609) si Banca Angliei (1694) au devenit modelul pe care s-au bazat structurile bancare create ulterior. n epoca moderna, ncepnd cu secolul al XIX-lea, n toate tarile occidentale are loc un amplu proces de consolidare a sistemelor bancare. Pe lnga o dezvoltare relativ uniforma a aparatului bancar, evolutia sa mbraca forme diferite de la o tara la alta. Astfel se pot distinge cteva sisteme bancare de referinta2: - sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii , un sistem apreciat prin caracterul sau descentralizat si specializat; - sistemul bancar britanic , caracterizat printr-un succes deosebit si prin specializare; - sistemul bancar german , care se individualizeaza prin banca de tip universal ce desfasoara o larga activitate care poate fi comparata cu sectorul comercial, n formele sale en gros sau en detail; - sistemul bancar francez , un sistem hibrid, concentrat si mult mai apropiat de stat dect de clientii sai.

Sistemul bancar german - caracteristici

n Germania , la 1619 ia nastere Banca din Hamburg, dupa modelul Bancii din Amsterdam. Initial aceasta a fost o banca de depozite, ca apoi sa efectueze si operatiuni de virament. Rigoarea operatiunilor bancare si crearea unei monedei de cont specifice, numita "Marko-Banco" i-au dat bancii respective o mare notorietate. Alaturi de Banca din Hamburg, aparatul bancar din Germania se consolideaza prin nfiintarea Bancii din Nrenberg. Trebuie remarcat ca, n aceasta perioada apare prima banca de emisiune ("banca de circulatie"). Aceasta este Banca din Stockholm (1650), Suedia, care elibereaza bilete la purtator n schimbul depunerilor. Aceste bilete de banca se caracterizeaza prin aceea ca nu sunt purtatoare de dobnzi, iar circulatia lor ca mijloace de plata diminueaza cererea de rambursare a depunerilor. n anul 1698, urmare a unor dificultati, Banca din Stockholm se transforma n banca regala ("Rjksbank"), respectiv ntr-o institutie publica. Ulterior, n 1776, banca respectiva va da faliment din cauza unei emisiuni excesive de bilete de banca. In forma sa moderna, sistemul bancar german s-a constituit, de fapt, ncepnd din a doua jumatate a secolului al XIX lea. Din acest moment dezvoltarea sistemului se realizeaza in doua forme puternic diferentiate pe de o parte, implantarea unei largi retele cooperatiste si populare, iar, pe de alta parte, constituirea bancilor comerciale, care s-au concentrat intr-un timp foarte scurt. Puternica dezvoltare a Germaniei postbelice, pozitia ei actuala ca cea mai consolidata economie a Europei si de lider al Uniunii Europene, au drept suport si dezvoltarea fara precedent a sistemului bancar organizat dupa diferite principii fata de alte tari. Conceptual de baza in guvernarea activitatii bancare este ALL FINANZ , sistemul bancilor universale, bancilor germane fiindu-le permis sa se implice in orice activitate financiara. Activitatea bancara comerciala , de investitii, de afaceri, asigurari, sunt tot attea activitati in care se poate implica o banca ce are logistica necesara. Doua principale categorii de banci s-au diferentiat in consolidarea sistemului bancar german: - banci cooperatiste si populare; - bancilor comerciale. Reteaua cooperatista (Raiffeisenkasser) i se datoreaza, mai ales, lui Friedrich Wilhelm Raiffeisen, primar la Flammesfeld.La nceput, in secolul al XIX lea, este vorba de cooperative parohiale, conduse de notabili locali benevoli, avnd, ndeosebi, functia de case de garantie mutuala. Treptat, institutia se dezvolta si se aliniaza bancilor, att prin modul de functionare, cat si prin statutul sau juridic. Odata cu amplificarea retelei bancilor cooperatiste in mediul rural, n centrele urbane se creeaza bancile populare. Astfel, responsabilitatea solidara si nelimitata a cooperativelor dispare treptat in favoarea unei responsabilitati limitate la aporturile de capital, ca in orice societate comerciala. Dar, caracterul sau de vasta retea difuza, mai ales rurala, s-a mentinut pana in zilele noastre. Paralel, in centrele urbane se creeaza bancile populare (Volksbanken). Aceste doua retele complementare au ocupat ntotdeauna un loc preponderent in Germania in colectarea depunerilor, in special a celor care provin din economiile populare, si in acordarea de credite persoanelor particulare, comerciantilor si mestesugarilor. In 1971, retelele Raiffeisen si Volksbanken s-au apropiat sub egida bancii Deutsche Genosenschaftsbank, numita, in general, DG Bank, care constituie una dintre primele banci germane. Desi are o vocatie universala (colectarea depunerilor,

gestiunea mijloacelor de plata, acordarea de credite), totusi, DG Bank este specializata in activitatea cu amanuntul: clientela numeroasa, dar operatiuni de mica amploare. Bancile comerciale germane sunt, de asemenea, universale, dar, spre deosebire de tipul de banci descris anterior, sunt specializate in operatiuni angro, adica orientate catre industrie. In felul acesta se consolideaza apropierea dintre bancile comerciale si ntreprinderi. Banca este un partener constant al ntreprinderii, intervenind in gestiunea si contabilitatea acesteia.. De pilda principala banca a Germaniei, Deutsche Bundesbank detine o cota de 28% in Daimler Benz, liderul firmelor industriale germane, 10% din cea mai mare firma de asigurari din tara, Allianz, 25% din Kurstadt, liderul lanturilor de magazine, aproape o treime din Philips Holsmann, liderul firmelor de constructii si lista poate continua cu alte participatii. Astfel, intre bancile comerciale germane si ntreprinderi exista o strnsa colaborare, bancile intervenind adesea in contabilitatea si gestiunea clientilor sai. Aceasta situatie este considerate ca fiind unul din factorii care au asigurat succesul ntreprinderii germane. Prin participatii, supervizare cenzoriala si cunoasterea strategiei industriale, acest trinom al puterii bancilor germane exercita un puternic control asupra industriei. Puternica tendinta de reglementare a activitatii bancare in Germania are att latura ei pozitiva, cat si negativa. Pozitiva, pentru ca sunt preferati micii deponenti si micile banci. Negativa, dat fiind contextul mondial al dereglementarii care afecteaza banca in lupta de concurenta. In timp ce birocratii germani sunt ocupati sa emita foarte multe reglementari, operatorii Uniunii Europene erodeaza cate putin temeliile solide ale bancilor germane prin relaxarea reglementarilor. Prin natura operatiunilor pe care le desfasoara, bancile germane sunt considerate ca fiind etalonul de banca universala. Totodata se constata ca bancile comerciale germane sunt puternic concentrate. De exemplu, activitatea primelor trei banci ca marime: Deutsche Bundesbank, Dresdner Bank si Commerz Bank, este comparabila cu activitatea a 200 de banci de ordin regional. Aceasta conceptie a bancii in serviciul ntreprinderii (si nu in al comertului ca in Marea Britanie) este considerata, adesea, ca fiind unul dintre factorii care au determinat succesul industriei germane. In acest caz, creditele se obtin mai usor in functie de nevoile efective ale ntreprinderii si riscurile economice aferente, in timp ce banca franceza subapreciaza ntreprinderea si acorda credite in functie de garantiile prezentate. Bancile germane sunt, adesea, considerate ca fiind modelul tip de banca universala (fiecare dintre ele ndeplineste efectiv toate functiile bancare, spre deosebire de bancile britanice).Or, dincolo de aceasta universalitate, se constata o specializare in functie de tipul clientelei. Acest fapt este dovedit de analiza retelelor in functie de numarul de ghisee : cu 31% din numarul total de ghisee in 1980 (19127 de ghisee), reteaua cooperatista nu reprezinta dect 14.6% din depunerile colectate, in timp ce, pentru bancile comerciale, aceste cifre sunt respectiv 9.7% (6160 de ghisee) si 22%. La fel ca in majoritatea celorlalte tari, bancile comerciale germane sunt puternic concentrate, deoarece primele trei banci ca marime (Deutsche Bank, Dresdner Bank si Commerzbank) au o activitate cumulata comparabila cu cea a 200 alte banci cu vocatie regionala.

Necesitatea si specificul institutiilor de credit

Termenul de tranzactii bancare poate fi aplicat unui intreg sir de institutii financiare, de la banci comerciale la institutii de credit. Multe tari europene au banci regionale intr-un numar foarte mare. In Japonia banca cu cea mai mare cota de piata este Banca Sumitomo Mitsui, iar principalul rival este Oficiul postal ales de oameni in defavoarea contului in banca. Avand o mare disponibilitate pentru imprumuturi si depozituri, o banca se deosebeste astfel de alte tipuri de institutii financiare. Depozitele reprezinta pentru o banca pasivul, iar imprumuturile activul.Principala activitate a unei banci se poate defini ca fiind intermedierea intre depunatori si cei care imprumuta. Spre deosebire de vanzatorul individual, banca detine informatii economice care o pot ajuta in luarea deciziilor pentru a efectua imprumuturi, avand acces privilegiat la informatiile cu privire la potentialii imprumutatori cu cont la banca. Nu e posibil ca aceste informatii sa fie vandute sau accesate de alte persoane, institutii, si astfel banca le foloseste cu scopul de a-si mari portofoliul de imprumuturi. A doua activitate a bancilor este de a oferi lichiditate clientilor. Cei care realizeaza un depozit, cei care se imprumuta de la banca si cei care ofera imprumuturi au preferinte diferite pentru lichiditate. Clientii doresc sa isi retraga banii din conturi oricand. In mod normal, firmele doresc sa aiba acces la fonduri de imprumut si sa le restituie atunci cand obtin profit, ceea ce s-ar fi putut realiza doar dupa cativa ani.. Prin imprumutarea de fonduri, depunatorii sunt practic de acord a renunta la economiile prezente in favoarea primirii unor economii viitoare. Este posibil ca preferinta pentru lichiditate se pot schimba in timp datorita unor evenimente neasteptate. Daca clientii isi fac depozite la termen cu o maturitate fixa ( de exemplu 3 sau 6 luni), ei se asteapta sa fie capabili sa retraga banii la cerere, platind penalitati in schimb. Prin punerea in comun a activelor si pasivului, bancile se pot angaja in transformarea activelor. Aceasta activitate nu e unica doar bancilor. Si firmele de asigurari realizeaza astfel de schimbari. De asemenea fondurile mutuale atrag un numar mare de active, permitand investitorilor sa beneficieze de pe urma unor tranzactii.

II. Rolul bancilor in cadrul sistemului financiar si concurenta cu alti intermediari financiari

Noiuni introductive

Numeroi economiti occidentali sunt de prere c rolul bncilor este unic sau special comparativ cu cel al altor ageni economici din sectorul real sau financiar. Aceasta deoarece dezvoltarea bancar asigur n ultim instan , structura necesar funcionrii economiei de pia .Afirmarea rolului unic al bncii este dat de funciile sale principale care privesc: o eficient alocare a disponibilitilor bneti prin furnizarea de credite ctre sectorul real al economiei i un transfer monetar ntre instituii i ageni economici, potrivit unei politic bine structurate.

Sigurana i transparena unui sistem bancar

Natura tranzaciilor de credit , mrimea resurselor de credit i riscul asumat de bnci fac ca acesta s devin segmental cel mai informat din domeniul economicosocial cu un potenial imens n transferul de informaii ctre clienii acestora, n scopul de a minimiza costurile afacerilor i de a eficientiza raportul dintre fondurile economisite i cele investite n economie. Rolul crucial al unui sistem bancar competitiv n susinerea unei reformei trebuie s se bazeze n afar de restructurare i recapitalizare, pe un management eficient, pe profesionalism, pe computerizarea reelei de date i pe o larg transparen. n cazul unei persoane particulare, aflat n ipostaza de depuntor, titular al unui cont, banca este suveran pentru c este bogat. Muli mai cred nc faptul c banca deine n casele sale de bani echivalentul n bancnote al tuturor depunerilor. n cazul unei persoane care contracteaz un mprumut, cel mai adesea o ntreprindere, banca este puternic pentru c dispune de un fel de drept de veto: poate refuza acordarea creditelor, caz n care cel n cauza trebuie s renune la main, cas, investiii sau, pur i simplu, la posibilitatea de a supravieui, n cazul unei ntreprinderi aflat n dificultate. Dar, n toate cazurile, banca rmne necunoscut , misterioas. Secretul bancar, pe care l invoca mereu, o face i mai discret. Prin intermediul diferitor mijloace de informare publice, se pot afla cu uurin esena situaiei, problemelor i strategiei marilor ntreprinderi industriale sau comerciale. Nu la fel se ntmpl i n cazul bncilor acestea reprezentnd un cerc ermetic nchis. Trebuie s faci parte din banc i nu s fii la banc pentru a putea ptrunde dincolo de aparene . Conturile publice ale unei bnci sunt aproape indescifrabile, chiar i pentru un specialist: se adun franci, dolari i yeni; bilanurile de la sfritul anului sunt deghizate. Banca este, de asemenea, unul dintre sectoarele n care pregtirea cadrelor este controlat cu strictee de instanele profesionale. Spre exemplu, n Franta, diplomele universitare nu sunt recunoscute sau doar parial acceptate. Institutul de Tehnici Bancare i Centrul de studii superioare bancare sunt cele doua organisme specifice prin care trece obligatoriu orice promovare.

Totui, n condiiile crizei actuale, banca nu trebuie i nu poate s rmn nchis n carapacea ei; n calitatea ei de creditor al ntreprinderilor i al rilor aflate n dificultate, banca devine i ea vulnerabil. Raportul Comisiei pentru al-IX-lea Plan, prezidata de Franois Bloch-Lain intitulat: Care sunt intermediarii financiari de mine? , conchide: Situaia actual: de invidiat, dar fragila. De invidiat, ntr-adevr, deoarece n cadrul economiei franceze banca este nc unul din puinele sectoare , care realizeaz beneficii i n care salariaii se consider ferii de omaj. Cu toate acestea, fragil, ntruct, bncile franceze, puternic internaionalizate(54% din masa capitalului lor sunt devize sau corespund unor operaiuni internaionale ), s-ar afla pe primele locuri n cazul unui crach bancar mondial. Or, daca o criza financiar nu este inevitabil, ea nu poate fi, totui, exclus cu desvrire.

Asemnarea dintre activitatea bancar i cea comercial

Utiliznd din ce n ce mai mult tehnicile i limbajul activitilor comerciale, bncile vorbesc de produse. Astfel valorile Societilor de Investiii cu Capital Variabil (SICAV) devin produse de plasament, ca i conturile din librete. De asemenea, tot ca n comer, se deosebesc mai multe etape de distribuire a produselor, respectiv bncile angro (care nu efectueaz dect operaiuni de anvergur) i bncile cu amnuntul (care au drept clientel ntreprinderile mici i mijlocii sau persoanele particulare). Obinem, astfel, dou criterii (funcia i nivelul de distribuie) pentru calificarea activitii unei bnci. Adesea, n paralel, se reine i un al treilea criteriu: statutul juridic, care permite distincia ntre bnci naionalizate (sau publice), bnci particulare i bnci cu statut cooperatist sau de ajutor reciproc. Exist i alte criterii pentru calificarea unei bnci cum ar fi dimensiunea sau implantarea (local, naional, multinaional).

Definirea noiunii de sistem bancar

Vom numi sistem bancar al unei ri modul predominant de diviziune a activitii bancare din ara respectiv. Astfel, se spune, de obicei, c sistemul britanic este specializat (pe funcii bancare mari), n timp ce sistemul german este cel de banc universal (care ndeplinete toate funciile). Dar, n cadrul fiecrei ri organizarea sistemului bancar este rezultatul evoluiei istorice proprii, a crei analiz se impune pentru o mai bun nelegere a formelor actuale. rile din estul i centrul Europei confruntate cu problema tranziiei la economia de pia au demarat i n domeniul sistemului bancar, ca un privat al restructurrii economiei i al nceperii reformelor structurale , noi politici i strategii bancare privind: - gestionarea costurilor;

10

-politica de lichiditi; -promovarea de noi produse i servicii bancare n ceea ce privete mecanismul de realizare a privatizrii bancare. O trstur definitorie a acestor politici bancare este asigurarea eficietizrii sistemului de intermediere bancar n vederea favorizrii ajustrii sistemului bancar la noile structuri conform cerinelor din economie, n condiiile reformei i stimulrii proceselor de economisire / investire economico-financiar . Astfel, n domeniul strategiei bancare, problema dezvoltrii de noi servicii i produse, n condiiile intensificrii concurenei i a luptei tot mai acerbe pentru pstrarea sau lrgirea segmentului de pia, ocup un loc central. Acestea pot fi structurate n dou categorii importante: -instrumentele financiare derivate: futures options, forword, swaps, caps floor, collors ; -instrumentele de baz, respectiv produse i servicii bancare: factoring, leasing, custodie, carduri, evaluarea bonitii clientului, operaiuni pe piaa de capital, credite n procesul de privatizare ,credite pentru populaie ,servicii de consultan bancar. n cadrul acestei strategii bancare, un loc aparte l ocup conceperea politicii lichiditilor cu rol deosebit n consolidarea poziiei bncii pe pia i n prevenirea unor situaii conflictuale legate de nesatisfacerea unor obligaii de plata sau credit. Aplicarea politicii lichiditilor interfereaz cu controlul monetar, unul din atributele Bncii Centrale, intervenind n constituirea rezervelor minime obligatorii precum i n controlul preventiv care presupune pruden i o just evaluare a riscului n acest domeniu.

Istoria sistemelor bancare

Evoluia sistemelor bancare

n antichitate, primele operaiuni bancare apar n Mesopotamia cu 2000 ani .e.n. Primii bancheri i-au asumat rolul esenial care const n a servi ca intermediar ntre deintorii de bogii ( n lips de moned ) i cei care mprumut n ceea ce privete depunerile Bancheri interveneau n urmtoarele scopuri : - fie pentru asigurarea pazei acestora cum ar fi n zilele noastre nchirierea de case de bani - fie ca plasamente cu dobnd. Ca trsturi eseniale, aceste depuneri nu erau transferabile, neputnd face obiectul unor tranzacii interbancare; deci, aceste depuneri nu constituie moned veritabil, Bancherii folosindu-le doar pentru a acorda mprumuturi cu dobnd nsoite n general de un gaj sau cauiune. Tocmai dezvoltarea acestei funcii a impus necesitatea unei reglementri. Hammourabi, rege al Babilonului public un cod care

11

stabilete dobnzile i condiioneaz acordarea mprumuturilor de un control prealabil al funcionarilor regali. Intre cei ce efectuau operaiuni cu caracter bancar se individualizeaz trapezitii- care asigurau schimbul ntre diferite monede - i argintarii - care asigurau toate funciile clasice ale monedelor . Acetia efectuau toate operaiunile bancare proprii epocii lor. Este de remarcat faptul ca nu exista nc o diviziune a activitii bancare; i unii i alii reprezentau ceea ce am putea numi azi, bnci universale. n cursul Evului Mediu ndeprtat se remarca o evoluie negativa a instituiilor bancare datorat presiunilor exercitate de instituiile religioase. nsa la sfritul Evului Mediu asistm la o renatere a comerului prin trguri i alte asemenea manifestri ( cum au fost cele din Champagne), iar avntul schimburilor ntre Europa de Nord i Europa de Sud precum i continuarea comerului mediteranean duc la dezvoltarea sistemelor bancare. Acest comer internaional favorizeaz evoluia tehnicilor bancare, ntre care cambia, aprut n preajma secolului al-XIV-lea i care s-a bucurat de o mare popularitate i acceptabilitate, continund a fi folosita pn n zilele noastre.

Secolele XVI-XVIII se caracterizeaz prin dezvoltare economic ce a favorizat consolidarea poziiilor dobndite sau pierdute la sfritul Evului Mediu i anume apariia bancnotei i dezvoltarea pieelor financiare. Germania este prima ar care mobilizeaz economiile tuturor categoriilor de populaii prin asigurarea unei dobnzi fixe garantate. Bncile mari din Hamburg i Nrnberg erau controlate de municipaliti i deci erau considerate ca fiind bnci publice. Banca Veneiei s-a dezvoltat mai ales prin utilizarea unei tehnici noi : banca nmneaz depuntorilor recipise la purttor aductoare de dobnzi, care au reprezentat de fapt nceputurile biletelor de banc i ale monedei hrtie. Sistemul este preluat i perfecionat n Anglia unde bancherii aurari divizeaz certificatele de depunere n bilet de banc de valoare egal. n 1650 Banca din Stockholm, devine prima banc de circulaie,cum am numio astzi de emisiune, prin emiterea de bilete la purttor n schimbul depunerilor;acestea nu aduc dobnd iar utilizarea de ctre bnci a fondurilor procurate astfel este posibil prin circulaia acestor bilete ca mijloc de plat. n urma unor dificulti, n 1776 va da faliment din cauza unei prea mari emisiuni de bilete de banc. n Frana, John Law reia ideea monedei hrtie i nfiineaz o Banc particular care spre deosebire de Banca din Amsterdam i de bancherii aurari britanici, nu garanteaz moneda emis prin metale preioase, ci prin titluri ale datoriei publice sau concesiuni ale statului. Cderea sistemului Law s-a datorat unor fenomene ca: o preschimbare excesiv, insolvabilitatea principalului su debitor-statul. Principalii factori care au determinat dezvoltarea sistemului bancar au fost, pe de o parte, intensitatea comerului, iar pe de alt parte, tehnicile bancare propriu-zise.

12

Timp de un secol i jumtate nu se va mai nregistra nici o invenie pe plan bancar, astfel c instituia bancar este pregtit s sprijine dzvoltarea economic a secolelor XIX i XX. Dezvoltarea liberalismului economic i politic asigur, ncepnd din secolul al XIX-lea, succesul bncilor. Moneda scriptural sau moneda fiduciar devin particulare iar bncile vor deine monopolul crerii i circulaiei acesteia. Dezvoltarea bncii n secolele XIX i XX este favorizat de trei factori importani: 1. Evoluia mijloacelor de plat: moneda metalic este inlocuit treptat de monede fiduciar care, la rndul ei, va fi nlocuit de moneda scroptural; 2. Dezvoltarea general a economiei, n special n form capitalist, determin necesitatea unei drenri eficiente a capitalurilor i a circulaiei acestor; 3. Dezvoltarea schimburilor, datorat diviziunii naionale i internaionale a muncii. Concentrarea bncilor de emisiune, pn la una singur - Banca Central, va fi favorizat la rndul su de dou fenomene: dezvoltarea circulaiei persoanelor n interiorul rii i interventia statului. Legea lui Sir Robert Peel din1844 transform Banca Angliei n banca statului. Aceasta va servi drept model celorlalte ri. Totodat n principalele ri occidentale dezvoltarea bncilor conduce la dou constatri: emisiunea ia treptat forma unui monopol de stat n fiecarea ar, iar tutela statului asupra ntregului sistem bancar naional se consolideaz progresiv. Tehnicile de control fac referire, n general, la dou categorii: intervenia direct a Bncii Centrale care joac rolul de banc a bncilor, iar datorit acestui fapt, deine puterea de regularizare a activitii bancare i de emisiune monetar i puterea de reglementare a statului. Cele dou metode au inconvenientul de a provoca o cretere cu caracter inflaionist a dobnzilor cnd se urmrete restrngerea maselor monetare. Cu excepia emisiunii de bilete de banc, activitatea bancar este considerat, dea lungul secolului al-XIX-lea, ca fiind un comer obinuit. Datorit rspndirii sale foarte mari, sistemul bancar american era relativ mai expus dect cel a altor ri i cu ocazia crizei din 1929 este instituit reglementarea bancar. Banking Act sau Glass Steagall Act delimiteaz dou categorii de bnci: Bncile comerciale, care colecteaz depuneri ce nu pot fi folosite nici pentru participri industriale, nici pentru credite pe termen lung i depun o parte din resursele lor la una dintre cele 12 Federal Reserve Banks (Bnci Federale de Rezerve), deasupra crora se situeaz Federal Reserve Board sau FED (Consiliul de administraie al rezervelor federale), nsrcinat cu controlul acestora. Bncile de investiii, autorizate s-i asigure participri, sau s acorde credite pe termen lung, fiind controlate de un organism denumit Securities and Exchange Commission (SEC). Dac, n secolele XIX i XX, toate rile occidentale cunosc o dezvoltare paralel a aparatului bancar, formele mbrcate de aceast evoluie difer sensibil de la o ara la alta.

Sisteme bancare moderne

13

Sistemul bancar britanic

Caracteristica principal: SUCCES I SPECIALIZARE

n special n secolul al XIX-lea sistemul bancar britanic a dominat ntregul sistem bancar mondial graie rolului lirei sterline i pieei de la Londra. Premisele care au permis dezvoltarea paralela a bncii britanice i a comerul internaional au fost superioritatea flotei i integrarea rapid a Marii Britanii n diviziunea internaional a muncii. Profitnd de aceste condiii favorabile Marea Britanie a fost prima ar care a organizat bnci moderne i a transformat banca intr-o activitate economica cu vocaie de export. Bineneles c exist i ali factori care au contribuit la asigurarea i meninerea succesului: Avansul n materie de reglementare bancar. Legea lui Sir Robert Peel (1844), care conferea monopolul emisiunii Bncii Angliei, instituind, n acelai timp, o reglementare bancar (cum ar fi msurile de declarare obligatorie a unor informaii contabile), ceea ce a contribuit la asanarea acestei profesiuni. Instituirea monopolului emisiunii a favorizat, dezvoltarea cecurilor i a bncilor comerciale. Banca Angliei nu putea s satisfac integral cererea de moneda astfel nct cecul emis pentru o banca comercial, a devenit un nlocuitor frecvent al monedei fiduciare. Concentrarea intr-un singur loc, respectiv la Londra, a tuturor funciilor i competentelor financiare(bnci, asigurri, informaii comerciale) a avut un important efect sinergic . Toate aspectele financiare ale aceleiai afaceri puteau fi tratate pe loc intre persoane obinuite sa lucreze mpreun .Concentrarea activitii bancare a nceput n a doua jumtate a secolului al XIX-lea :numrul bncilor particulare (adic a celor constituite n nume proprii i nu sub forma unor societi pe aciuni) scade la aproape jumtate n 1896 fa de1858, acest lucru producndu-se fie prin dispariia unor bnci, fie prin fuziune i absorbie. n 1900, cinci bnci mari dominau sectorul bancar: Midland, Lloyds, Westminster, Barclays, National Provincial. Alturi de succesul nregistrat, caracterul esenial al sistemului bancar britanic const n specializarea pe care a instituito-o. Banca britanic s-a organizat rapid n jurul a doi poli complementari: merchant banks i comercial ( sau clearing ) banks. Sistemul bancar britanic devine astfel unul strict compartimentat: - pe de o parte, tehnicitatea acestor merchant banks cerut de aranjamentele financiare i aprecierea riscului n acordarea creditelor; - pe de alt parte, activitatea cvasiindustrial a commercial banks care se bazeaz pe o organizare eficient i viguroas.

14

Bancherii primei categorii de bnci, numite acum discount houses erau la origine negustori, care cunoteau foarte bine lumea afacerilor, adic ansamblul ntreprinderilor i situaia economic a acestora. Ei s-au specializat n comercializarea acestor cunotine garantnd polie i conferindu-le astfel un nalt grad de securitate. Treptat, activitatea lor s-a dezvoltat i a luat forma scontului direct de trate. Funcia acestor discount houses nu corespunde totui nici celei a bncilor de afaceri franceze, nici celei a caselor de rescont, activitatea lor constnd n primul rnd n vnzarea unor servicii i mai puin n plasarea de fonduri proprii sau colectarea acestora. Aceste tipuri de instituii exista i acum, cele mai importante fiind: Hambros Bank, Hill Samuel and Co. Kleinwort, Benson, Lazard Brothers, Samuel Montagu, Rothschild and Sons. Commercial banks( sau clearing) au ca vocaie principal colectarea depunerilor, gestiunea mijloacelor de plat ( cecuri, viramente) i acordarea de credite curente. Ca o tendin a sistemului bancar britanic este de precizat faptul c aceast diviziune a activitii bancare continu a se menine i n prezent ns se poate observa o modificare a sensului de evoluie , principalele commercial banks cutnd fie s controleze o merchant bank, fie s creeze o asemenea banc.

Sistemul bancar german

Caracteristica principal: BNCI ANGRO

UNIVERSALE CU AMANUNTUL I

Sistemul bancar german, n forma sa modern, s-a constituit ncepnd din a doua jumtate a secolului al XIX-lea, moment n care dezvoltarea sistemului a urmrit dou direcii puternic difereniate: - pe de o parte, implantarea unei largi reele cooperatiste i populare; - pe de alt parte, constituirea bncilor comerciale, care s-au concentrat ntr-un timp foarte scurt. La nceputul secolului al XIX-lea apar n Germania cooperativele parohiale ce ndeplineau n primul rnd funcia de case de garanie mutual i aveau caracteristic responsabilitatea solidar i nelimitata. Treptat, aceast instituie i modific modul de funcionare i statutul su juridic alinindu-se bncilor caracterizate de responsabiliti limitate la aporturile de capital, ca n orice societate comercial. Este totui de remarcat faptul c caracterul su de vast reea difuz, mai ales rural, s-a meninut pn n zilele noastre. Paralel, n centrele urbane se creeaz bncile populare. Aceste dou reele complementare au ocupat ntotdeauna un loc preponderent n Germania n colectarea depunerilor, n special a celor care provin din economiile populare, i n acordarea de credite persoanelor particulare, comercianilor i meteugarilor.

15

Una dintre primele bnci germane a fost aa numita DG Bank, care a luat fiin n 1971 prin apropierea reelelor Raiffaisen i Volksbanken sub egida bncii Deutsche Genosenschaftsbank. Dei avea o vocaie universal ( colectarea depunerilor, gestiunea mijloacelor de plat, acordarea de credite) DG Bank este specializat n activitatea cu amnuntul: clientel numeroas, dar operaiuni de mic amploare. Bncile comerciale germane sunt, de asemenea, universale dar specializate n operaiuni angro , adic orientate ctre industrie, consolidndu-se apropierea dintre bnci i ntreprinderi. Banca este un partener constant al ntreprinderii, intervenind n gestiunea i contabilitatea acesteia. Aceast concepie a bncii n serviciul ntreprinderii, nu n al comerului ca n Marea Britanie, este fr ndoial unul dintre factorii care au determinat succesul industriei germane. Astfel, creditele se obin mai uor innd cont de nevoile efective ale ntreprinderii i riscurile economice aferente, spre deosebire de banca francez care subapreciaz ntreprinderea i acord credite n funcie de garaniile prezentate. Bncile germane sunt considerate ca fiind modelul tip de banc universal (fiecare dintre ele ndeplinete efectiv toate funciile bancare, spre deosebire de bncile britanice). ns dincolo de aceast universalitate, se constat i o specializare n funcie de tipul clientelei. La fel ca n majoritatea celorlalte ri, bncile comerciale germane sunt puternic concentrate, deoarece primele trei bnci ca mrime au o activitate cumulat comparabil cu aceea a 200 alte bnci cu vocaie regional.

Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii

Caracteristica principal: DESCENTRALIZAT I SPECIALIZAT

Sistemul bancar al SUA se afl sub influena concomitent a doi factori importani: - un factor de descentralizare determinat de structura federal a rii i care are la baza nsi Constituia rii : tot ceea ce nu este rezervat n mod expres confederaiei este de resortul statelor; acesta fiind i cazul bncilor. - un factor de specializare determinat de legislaia care a rezultat n urma crizei din 1929 Situaia n secolul al-XIX-lea se prezenta de urmtoarea manier: - crearea bncilor este absolut liber; - legislaiile diferitelor state se mulumesc s transforme activitatea bancar n comer cu amnuntul i s le limiteze puterea; - n anumite state bncile nu au dreptul dect la un singur ghieu.

16

Falimentele i excrocheriile permise prin aceast lips de reglementare conduc la adoptarea n 1863 a National Bank Act ( Legea Bncii Naionale), care organizeaz un sistem dublu: - pe de o parte, bncile de stat, controlate de guvernul statului respective, prin State Banching Departments ( Departamentele Bancare de Stat ); - pe de alt parte, bncile zise naionale
(Aceste bnci naionale sunt, ca i bncile de stat, supuse

controlate de Vistieria federal prin Comptroller of the Currency ( Controlorul Monetar).


legislaiei federale a statului respective i nu pot fi implantate n afara acestui stat. )

Este de menionat faptul c SUA au nregistrat o mare ntrziere n constituirea unei bnci centrale de emisiune fapt ce s-a concretizat ntr-un factor de criz ( ndeosebi criza din 1929 ). n 1900, o asemenea banc nu exista nc, iar biletele n circulaie, un fel de bonuri de tezaur la purttor, erau emise direct de ctre stat. Existau mai multe tipuri de asemenea bonuri, corespunztoare diferitelor date de emisiune n funcie de nevoile Vistieriei (n special bilete de banc de 1 dolar i bancnote de 10 ilingi sau de 1 lir)
(Aceste bilete aveau acelai statut ca i monedele franceze, emise de stat i purtand inscripia Republica francez, n timp ce bancnotele noastre sunt emise de Banca Franei i nu poart nici o meniune fcnd referire la stat ).

Totui, aceast ntrziere a determinat limitarea circulaiei fiduciare favoriznd dezvoltarea cecului i, ulterior, a cartelei de credit. Legea Rezervelor federale (Federal Reserve act ), adoptat n 1913, a coordonat parial, aceast disperare, instituind doisprezece Federal Reserve Banks, care beneficiaz de privilegiul emisiunii, i Federal Reserve Board ca organism coordonator. Bncile naionale sunt obligate s adere la FED i s participe cu capital la Federal Reserve Banks prin depunerea rezervelor lor. Totui criza din 1929 a dezvluit slbiciunile acestui sistem: - incapacitatea FED de a opri speculaiile i de a coordona efectiv politica bncilor Federal Reserve Banks ( n 1929, Banca din Chicago s-a opus FED-ului); - o transformare (Pentru o banc, transformarea const n imobilizarea prin utilizri pe termen lung(mprumuturi
i titluri) a resurselor pe termen scurt sau la vedere. O transformare de proportii a resurselor pe termen scurt sau la vedere. O transformare de proporii este un factor fragilizant, deoarece, n situaie de panic, banca nu poate s fac fa cererilor de rambursare ale depuntorilor.) prea mare, operat de bncile comerciale, n special prin

intermediul unor importante portofolii de valori mobiliare( aciuni emise de societi ). ncepnd cu 1929, puterea FED s-a consolidat prin interveniile sale pe piaa monetar (politica de open marchet), dar mai ales prin hegemonia mondial a dolarului. Restructurarea sistemului bancar a fost operat prin legea Banking Act din1933 care a obligat bncile s se specializeze i s creeze o compartimentare strict ntre bncile comerciale i bncile de investiii. n prezent, sistemul bancar al SUA prezint nc caracteristicile determinate de istoria sa: - o puternic dispersare: n SUA exist 15 000 de bnci - o puternic specializare: ntre bncile comerciale i bncile de investiii. Aceste doua trsturi, alturi de restriciile reglementare care se mai menin (imposibilitatea implantrii n afara statului de origine i compartimentarea strict ntre bncile comerciale i bncile de investiii ), au acionat n detrimentul sistemului bancar i n avantajul ntreprinderilor nebancare. Reglementarea are n vedere mai degrab

17

bncile dect operaiunile bancare. Exist numeroase aa-zise near-banks (aproape bnci) care, nefiind supuse reglementrii bancare, concureaz direct bncile pe propriul lor teren: -gestiunea mijloacelor de plat: cartelele de credit ale unor instituii specializate sau ale unor reele de magazine sunt mai numeroase dect cele ale bncilor( 400 milioane fa de 100 milioane n cazul bncilor ); -marile societi de plasamente n valori mobiliare evolueaz trecnd de la simplu curtaj la activitatea unei bnci de investiii, apoi, de la aceast funcie, ajung s concureze bncile comerciale prin crearea unor noi produse ale economisirii, cum ar fi aa-numitele cash management accounts (care se aproprie de fondurile comune de plasament),pe care le plaseaz pe ntregul teritoriu al Statelor Unite. Bncile americane se strduiesc s evite aceste handicapuri i aceast concuren, ndeosebi prin constituirea unor filiale n vederea reducerii terenurilor pierdute. Dar sistemul bancar american nu are puterea pe care dolarul, industria i supremaia politic a SUA ar putea s i-o confere. Deregularizarea bancar, aplicat dup preluarea puterii de ctre preedintele Ronald Reagan (Monetary Control Act Legea controlului monetar-din1980 ), a accentuat considerabil aceast concuren pentru mprirea ctigului financiar. Pe viitor, nu vor exista practic compartimentri ntre diferitele segmente ale sistemului financiar American. Este surprinztor faptul c, n 1929, criza s-a transpus prin aplicarea unui sistem de stabilizare i protecie ( Glass Steagall Act ), n timp ce criza actual determin, dimpotriv, o fragilizare. n 1986, 180 de bnci au dat faliment( fa de 120 n 1985 ). Desigur, este vorba, mai ales, de bnci mici, dar exist riscul ca aceast tendin s se extind i la instituii mai mari. Conform unei clasificri realizate de revista American Banker, numai dou bnci americane - Bank of America i Citybank - figureaz printre primele 10 bnci mondiale. Introducerea Euro de ctre Uniunea Economic i Monetar European a afectat echilibrul politic i financiar internaional i a atacat unul din avantajele strategice cheie ale S.U.A. i anume statutul de valut de rezerv internaional conferit de $. Aderarea rilor la Uniune presupune adoptarea Euro ca moned fapt ce aduce o serie de serie de avantaje fundamentale cum ar fi: -nlturarea barierelor monetare din Europa realiznd o moned stabil pentru un spaiu economic larg ; -ofer condiii pentru o noua configuraie european mai puternic prin restructurarea i concentrarea bancar.

Sistemul bancar francez

Caracteristica principal: HIBRID, CONCENTRAT I MAI APROPIAT DE STAT DECT DE NTREPRINDERI

18

Faptul c Frana este o ar latin existena dreptului scris se constituie ca principala diferen fa de rile studiate anterior. De aici decurg urmtoarele consecine: - evoluia sistemului bancar este determinat, mai ales, de reglementrile legale care guverneaz tutela bncilor, adic raporturile bnci-stat; aceast caracteristic induce, la rndul ei, schimbri frecvente ntre conductorii bncii i cei ai statului; - raporturile dintre bnci i economie se realizeaz, n principal, pe baza dreptului comercial scris, ceea ce impune bncilor o atitudine i o funcionare cu caracter juridic i administrativ, i mai puin economic i financiar. Sub forma sa modern, banca francez i ncepe existena odat cu monarhia din iulie, din anul 1830 cnd se desfura o activitate bancar sus-pus. Bncile pariziene, deinute de personaliti ca Jacques Laffitte, Casimir Perier, Rothschild, prezentau urmtoarele caracteristici eseniale: - nu colectau economiile populare, ci erau specializate n gestionarea averilor mari; - utilizau aceste fonduri, fie acordnd credite statului sau ntreprinderilor ce in de acesta (cile ferate), fie finannd operaiuni internaionale; - erau foarte apropiate de stat Avntul industrial din perioada celui de-al doilea Imperiu a favorizat crearea bncilor cu reea de colectare mai larg. Se nregistreaz o serie de inovaii n domeniul bancar: creditul mobiliar al frailor Pereire n 1852; n 1859 Socit Gnrale de Credit Industriel et Commerciel ( Societatea general a creditului industrial i commercial ); n 1863 Crdit Lyonnais; n 1864 Socit Gnrale. Caracteristic acestei perioade aste faptul c la acea vreme nu exista o diviziune funcional n domeniul bancar .Fiecare banc avea statutul de banc universal ale crei caracteristici erau date de tipul de clientel (averile mari pentru banca supus, comerul i mica industrie pentru instituiile nou create ). Un impuls pentru o specializare bancar treptat s-a concretizat tocmai prin falimentul unor instituii bancare cum ar fi Union gnrale , Crdit Mobilier a frailor Pereirae sau prin unele dificulti cum au fost cele ntmpinate de banca Crdit Lyonnais ,care dorea s abandoneze ramurile gunoase ale industriei . Legile din iunie 1941 i decembrie 1945 instituie tutela statului prin definirea i reglementarea diviziunii muncii bancare, lucru ce nu face dect s confirme o stare de fapt. Existau deja, pe de o parte, bncile de afaceri, neautorizate s colecteze depuneri la vedere, iar, pe de alt parte, bncile de depuneri, care nu puteau s dein participri industriale. Aceast specializare se dovedete a fi incompatibil cu nevoile industriei din perioada de dezvoltare dintre 1945 i 1970, ncurajnd n mod deosebit, preferina francezilor pentru economiile n lichiditi: bncile de afaceri se dovedeau a fi prea ndeprtate de masa depuntorilor pentru a-i incita s fac plasamente pe termen lung, n timp ce bncile de depuneri se axeaz pe acordarea de credite pe termen scurt. n acest fel industria, din ce n ce mai mare, consumatoare de capital, nu gsete finanrile pe termen lung de care are nevoie.

19

Avnd n vedere situaia n acea perioad, erau necesare o serie de schimbri. Astfel, la iniiativa lui Michel Debr, guvernul prezint dou proiecte: - primul, cu caracter politic, const n transformarea Parisului ntr-o mare pia financiar, dac nu n marea pia financiar a CEE - al doilea, cu caracter economic, urmrete s doteze Frana cu un puternic sistem bancar strns legat de industrie. n acest cadru, se nscriu o serie de msuri luate n 1966 i 1967: - Reforma dreptului societilor ( legea din 24 iulie 1966) dup modelul englez sau American. - Crearea Comisiei operaiunilor de burs ( COB ) n 1967, dup modelul comisiei americane Securities and Exchange Commission( SEC ), urmrind acordarea de garanii posesorilor de valori mobiliare. - Dezangajarea treptat a statului ( se vorbete de debugetizare cheltuieli bugetare i acoperirea cheltuielii corespunztoare printr-o alt form Suprimarea unei de finanare - sau de detezaurizare) n finanarea economiei; statul concura bncile, att prin colect ( bonuri de tezaur ), ct i prin distribuirea creditelor ( rolul Fondului de Dezvoltare Economic i Social);

- Participarea salariailor , instituit printr-o ordonan din1967, vizeaz, dincolo de obiectivul su politic, s obinuiasc pturile populare cu acionariatul i s contribuie, prin aceasta, la dezvoltarea pieei financiare ; - Instituirea, n 1967, a Creditului de Mobilizare a Creanelor Comerciale, ca nlocuitor al scontului clasic, este destinat s diminueze cheltuielile bancare, dar, mai ales, s oblige bncile s-i schimbe n 1864 atitudinea fa de ntreprinderi. Legat de practica i dreptul efectelor de comer n Frana, toi semnatarii unui efect de comer sunt responsabili n mod solidar. Practicnd scontul efectelor, bancherul are o dubl garanie: asupra clientului su (trgtorul ) i asupra clientului su (trasul). Cu toate c scontul este forma cea mai importanta de distribuie a creditului pentru ntreprinderi n Frana, aceast practic are dou inconveniente: costul su (volumul documentelor schimbate) i tipul de relaii pe care le creeaz ntre banc i ntreprindere; unei relaii de credit (ntreprinde) i se substituie un act administrativ. Aceasta practic nu exist sau exist intr-o foarte mic msur n celelalte ri, Germania, Marea Britanie, SUA, unde bancherul este obligat s-i cunoasc bine clientul nainte de a-i acorda ncrederea. Tuturor acestor msuri referitoare la cadrul de aciune a bncilor li se adaug msurile direct destinate remodelrii sistemului bancar: - decretele din ianuarie i decembrie 1966 atenueaz diferenele dintre bncile de afaceri i bncile de depuneri; - decretul din 26 mai 1966 precizeaz fuziunea dintre Banca Naional pentru Comer i Industrie(Banque Nationel pour le Commerce et lIndustrie-BNCI)i Agenia

20

Naional de Scont de la Paris(Comptoir Nationel dEscompte de la Paris CNEP), pentru a forma Banca Naional din Paris(Banque Natinale de Paris-BNP); - avizul Creditului funciar al Frantie (Crdit foncier de France) din septembrie 1966 instituie piaa ipotecara; - legea din 28 decembrie1966 rezerv bncilor i ntreprinderilor financiare efectuarea demersurilor, la domiciliul clientelei, n materie de mprumuturi i de plasamente; - decizia consiliului naional de credit (Conseil Nationel du Credit) din ianuarie 1967, care abolete autorizaia prealabil pentru deschiderea ghieelor (este inceputulcursei ghieelor pentru atragerea economiilor populaiei); - decizia Consiliului Naional de Credit (Conseil nationel du credit) din iunie 1967, care interzice remunerarea depunerilor la vedere i permite remunerarea depunerilor pe termen. Deci, anii 1966 i 1967 au avut o importan fundamental n reglementarea bancar. n anii urmtori, a avut loc o dezvoltare important a bncilor, att n colectarea resurselor, ct i n distribuirea creditelor. Se vorbete de bancarizarea gospodriilor populaiei. Sistemul bancar francez creat prin legea bancar din 1984 cuprinde trei mari categorii de instituii: bncile, celelalte instituii de credit i celelalte instituii financiare.

Bncile

Legea bancar din 1984 a vrut s favorizeze universalitatea instituiilor financiare. Operaiunile bancare nglobeaz primirea fondurilor de la populaie, operaiuni de credit, precum i operaiuni la dispoziia clientelei sau gestiunea mijloacelor de plat. Prin art.17 al legii se confer, n mod general, dreptul de a primi din partea populaiei fonduri la vedere sau pentru cel puin doi ani: bncilor de ajutor reciproc sau cooperatiste, precum i caselor de economii i caselor de credit municipal. Astfel, bncile sunt definite prin monopolul lor asupra funciei de colectare pe termen scurt i de redistribuire sub form de credit. Dar bncile nu sunt omogene ci sunt clar mprite n dou categorii: - bncile membre ale Asociatiei Franceze a Bncilor nainte de legea din 1984; dintre acestea, primele trei : Banque Nationale de Paris,Credit Lyonnais i Societe Generale, reprezint mpreun cat toate celelalte la un loc ; - bncile de ajutor reciproc sau cooperatiste cuprind la rndul lor, n principal, trei reele: bncile populare (42 bnci), Credit Mutuel (23 bnci) i Credit Agricole (95 instituii); aceste bnci beneficiau de anumite privilegii, cum ar fi scutirea de impozitul pe beneficii sau posibilitatea de a oferi librete cu dobnzi neimpozabile (libretul albastru acordat de Credit Mutuel) ; aceste bnci sunt pe cale de dispariie (aa-zisa

21

politic de banalizare ) sub presiunea bncilor membre ale Asociaiei Franceze a Bncilor. Banca Franei i asum, n beneficiul Trezoreriei, anumite obligaii :ine gratuit contul curent al Trezoreriei publice, particip gratuit la emisiunea rentelor i valorilor acesteia. .Principalele aspecte ce definesc gradul de independen al Bncii Centrale Franceze sunt: 1. cei care fac parte din Guvernul i Consiliul de administraie sunt numii pe o perioad fix decare organul legislative ; 2. aprobarea politicii monetare este o prerogativ a Bncii Centrale; 3. cerina statutar este ca Banca Central s urmreasc cu strictee asigurarea stabilitii monetare ; 4. aprobarea ratei scontului se face de ctre Banca Central a fiecrei ri fr a fi necesar implicarea Guvernului sau Parlamentului 5. finanarea deficitului bugetar precum i plafonarea totalului mprumutului guvernamental nu se fac automat.

Alte instituii de credit

La fel ca i bncile, ele pot distribui credite, dar nu pot colecta depuneri pe termen scurt. Aceste instituii i procur resursele fie de pe piaa financiar (emisiune de mprumuturi n obligaiuni), fie de pe piaa monetar, alimentat de excedentele de disponibiliti pe termen scurt ale bncilor (n principal, bnci de ajutor reciproc sau cooperatiste). Activitile lor eseniale sunt: leasingu-ul, creditul pentru consum sau activitile de gestionare a titlurilor de valoare.

Alte instituii financiare

n aceast categorie sunt incluse instituiile parapublice sau societile de investiii cu capital variabil. Ele se finaneaz tot prin emisiuni de obligaiuni, cu excepia societilor de investiii cu capital variabil care ndeplinesc rolul de intermediar ntre depuntori i Burs. Pentru utilizator, acest dublu mozaic, al instituiilor i al procedurilor, constituie un labirint de care unii profit, dar care i descurajeaz pe adevraii ntreprinztori i inovatori. Uneori, aceste dou aspecte se suprapun, dar cel mai adesea se ntreptrund i chiar i nunii specialiti se ncurc. Pentru analist, sistemul bancar francez pare foarte concentrat (trei mari bnci nscrise, plus Credit Agricole, dicteaz n cadrul sistemului), dar nu este nici specializat dup modelul englez, nici descentralizat, dup cel american, nici segmentat, n funcie de clientel, dup cel german. Trstura sa dominant rezult din relaiile privilegiate pe care le-a ntreinut dintotdeauna cu statul.

22

III. Factori de influenta ai organizarii si structurii sistemelor bancare


Structura sistemelor bancare
In toate tarile bancile sunt intermediari financiari in afaceri in scopul obtinerii de profit. In majoritatea tarilor exista 4-5 banci care controleaza intregul sistem bancar. In SUA exista in jur de 8000 de banci comerciale, 1500 de asociatii de economii si imprumuturi, 400 de banci de economii mutuale si 10000 de uniuni de credit. Sistemul bancar comercial modern a aparut in SUA odata cu infiintarea la Philadelphia in 1782 a North America Bank. In 1791 se infiinteaza the Bank of the US, o institutie guvernamentala care se ocupa de totalitatea sumelor de bani si creditelor acordate in economie. Pentru a elimina abuzurile bancilor de stat, the National Bank Act din 1863 a creat un nou sistem bancar national sub supravegherea Trezoreriei SUA. Institutiile financiare, pentru a supravietui in mediul economic, au trebuit sa caute si sa dezvolte noi oferte si servicii in conformitate cu asteptarile clientilor si care s-a dovedit profitabil. In functie de noul mediu economic bancile au facut apel la inovatii financiare, acestea sunt in general de 3 tipuri: - raspund la cererile conditionate; - raspund la ofertele conditionate; - ajuta evitarea controlului guvernamental.

Industrie economica. Reglementari si structuri


Reglementarile si structurile industriei economice sunt complementare cu reglementarile si structurile industriei bancilor comerciale.

Asociatiile de economii si imprumuturi.


Fiind un sistem dual bancar al bancilor comerciale, asociatiile de economii si imprumuturi pot fi detinute de autoritatiile centrale sau de cele locale. Majoritatea acestora, indiferent ca sunt locale sau federative, sunt membre ale Sistemului Federal al Casei de Imprumuturi Bancare infiintat in 1932 dupa modelul Sistemului de Rezerve Nationale (are 12 districte care sunt controlate de Oficiul Comisiei Economice). Depozitele de asigurare federala pentru asociatiile de economii si imprumuturi sunt furnizate de Fondul de Asigurari al Asociatiei de Economii. Reglementarile bancare pentru asociatiile de economii si de imprumuturi au fost mult mai flexibile decat cele pentru bancile comerciale. De-a lungul timpului aproape toate statele au permis infiintarea acestor asociatii, iar din 1980 le-a fost acordata libertatea deplina in toate statele federale. Spre deosebire de oferta federala imprumuturile de la Sistemul Federal al Casei de Imprumuturi Bancare trebuie sa ramana constante pentru perioade lungi de timp. In completare rata incasata de asociatia de economii si imprumuturi este deseori sub rata pe care trebuie sa o plateasca asociatia de economii si imprumuturi pe piata libera.

23

Imprumuturile si economiile au trecut prin dificultati serioase in anii 80 deoarece, angajate in multe activitati economice asemenea bancilor comerciale, multi experti au vazut in a avea un aparat regulamentar si legal separat un anacronism care nu avea sens. Bancile de economii mutuale. Din cele 400 de banci de economii mutuale, aproximativ jumatate apartin statelor. Cu toate ca bancile de economii mutuale sun in principal controlate de autoritatile statale carora le apartin, majoritatea au depozitele asigurate de catre Depozitul Federal de Asigurari al Societatilor pe Actiuni pana la limita de 100000$ pe cont. Ca o regula, aceste banci ale caror depozite nu sunt asigurate de catre fondurile de asigurari ale statelor unde sunt plasate. Regulamentele bancare pentru bancile de economii mutuale sunt determinate de statele in care functioneaza. Deoarece aceste regulamente sunt flexibile, sunt putine banci cu capital sub 25milioane$. Uniuni de credit. Uniunile de credit sunt mici institutii de imprumut cooperative organizate in jurul unui grup cu legaturi comune. Aceste uniuni de credite sunt singurele institutii financiare care sunt scutite de taxe si pot fi concesionate de stat sau de guvernul federal (peste jumatate sunt concesionate federativ). Deoarece majoritatea imprumuturilor uniunilor de credit sunt pentru creditele de consum cu termene relativ scurte de maturitate ele nu au suferit dificultati financiare ca asociatiile de economii si imprumuturi si a bancilor de economii mutuale. Membrii uniunilor de credit au o legatura comuna astfel incat aceste uniuni sunt relativ mici. Majoritatea detin un capital sub 10milioane$. Schimbarile recente regulamentare permit uniunilor de credite sa se adreseze unui grup mai larg de persoane si asta a incurajat o extindere in marimea uniunilor de credit care in viitor va ajuta la scaderea riscurilor in acest domeniu. Deseori actionarii institutiilor de credit sunt dispersati in mai multe state si chiar global,astfel de practici bancare fiind permise de autoritatea bancar.

Operatiuni bancare internationale


In 1960 doar 8 banci din SUA aveau filiale in exterior si totalul capitalului investit era sub 4miliarde$. In prezent in jur de 100 de banci americane au sucursale in exterior cu un capital total de peste 500miliarde$. Cresterea spectaculoasa in plan bancar international poate fi explicata prin 3 factori: In primul rand cresterea rapida pe piata nationala si internationala a corporatiilor s-a inregistrat inca din 1960. Cand firmele americane care operau in strainatate aveau nevoie de servicii bancare in tarile straine pentru a ajuta finantarea pietei internationale. Cand desfasoara comert exterior au nevoie de o banca de schimb valutar pentru a converti monedele straine pe care au primit-o pe bunurile si serviciile prestate in dolari. Astfel, firmele din tarile respective prefera sa faca afaceri cu bancile americane cu care au angajamente pe termen lung. Asa cum piata internationala s-a dezvoltat, acelasi lucru s-a intamplat si cu domeniul bancar international. In al doilea rand bancile americane au fost capabile sa castige profituri substantiale activand in investitii bancare internationale. In ultimul rand bancile americane vor sa stabileasca dominatia dolarului in tarile straine, cunoscut sun numele de "eurodolar.

24

IV. Functii, operatiuni si instrumente ale bancilor centrale


ORGANIZAREA I FUNCIONAREA BNCILOR CENTRALE

OBIECTIVE PROPUSE

- nsuirea de noiuni cheie: emisiune monetar, creaie monetar, baz monetar, independena bncii centrale, bilanul bncilor centrale din rile UEM; funciile SEBC; formarea deprinderii de analiz a criteriilor de independen economic i politic a bncii centrale, de analiz a posturilor bilanului bncii centrale i de determinare, prin calcul, a multiplicatorului bazei monetare; cunoaterea evoluiei BNR, a principalelor activiti desfurate n prezent i a obiectivelor n vederea integrrii monetare europene; - nelegerea i cunoaterea mecanismului de funcionare al SEBC, a obiectivelor acestuia, a operaiunilor de pia i a realizrilor nregistrate n perioada 1999 i 2000

Organizarea i independena bncilor centrale Organizarea bncilor centrale


Analiza sistemelor bancare contemporane evideniaz c acestea sunt structurate pe dou nivele, respectiv Banca central i bncile de rang secundar, denumite i bnci de sistem. Rolul bncii centrale rezult din monopolul asUpra emisiunii monetare i din funcia de autoritate monetar pe care a preluat-o treptat i pe msur ce s-a implicat n afacerile statului i, n mod special, n politica economic. n acest context, este necesar precizarea faptului c n momentul iniial al formrii sistemelor bancare, nu exista o delimitare ntre operaiunile realizate de bncile comerciale i cele centrale (sau de emisiune). n perioada convertibilitii monetare, activitatea de emisiune nu constituia un privilegiu al bncilor centrale. Identificarea celor dou tipuri de bnci s-a nfptuit, n timp, prin concentrarea emisiunii de moned la nivelul unei singure bnci, banca central, care ncepe, astfel, s obin monopolul asupra operaiunii de emisiune. Acest proces poate fi situat, n timp, la momente diferite, n funcie de gradul de evoluie

25

economic i social a rilor. Astfel, n Anglia, Banca central se nfiineaz n anul 1694, sub forma de societate privat pe aciuni; n anul 1800 se organizeaz Banca Franei, iar n anul 1863, bncile naionale din SUA. Instituirea monopolului asupra emisiunii, prin reglementri ale statului s-a realizat mai trziu printr-o serie de legi, care au marcat evoluia sistemelor monetare. Pot fi enumerate cteva momente: n 1844 n Anglia se stabilete sistemul de emisiune (prin legea lui Robert Peel); n 1848, n Frana se elimin dreptul de emisiune monetar al bncilor departamentale; n 1913, n SUA se creeaz Sistemul Federal de Rezerve, constituit din 12 bnci federale de rezerve. Dei n perioada actual bncile centrale ale tuturor rilor, cu excepia celor 12 bnci de rezerv din SUA sunt bnci cu capital de stat, de-a lungul evoluiei lor n timp, s-au identificat mai multe categorii de bnci, n funcie de proveniena capitalului. Astfel, n Anglia, banca de emisiune a fost cu capital privat; n Suedia, Finlanda, Austria, Bulgaria, bncile s-au constituit prin participarea capitalului de stat, iar n ri precum Romnia i Belgia, capitalul bncilor a fost mixt. Activitatea bncilor centrale, gestionarea i execuia politicii monetare, este coordonat de anumite organisme, n a cror componen se afl membri numii dup diverse criterii. Astfel, n funcie de msura n care alegerea guvernatorului i a membrilor Consiliului de Administraie depind de raportul dintre puterea politic i banca de emisiune, se poate stabili gradul de independen al bncii centrale. Structurile bncilor centrale sunt, n mare parte, legate de factorii politici ai rilor respective i de tradiia acestora. n rile centralizate exist o unic instituie, ca banca central, care deine sucursale sau agenii n regiuni sau departamente, n timp ce n rile federale, structura federal se regsete i la nivelul bncii centrale, n grade diferite. Astfel, n Germania, n anii 40, aliaii favorabili federalizrii puternice a acestei ri, au impus 11 bnci centrale ale landurilor, pentru nlocuirea bncii Reischbank. Ulterior, n anul 1948 s-a creat un institut central de emisiune, considerat o filial a bncilor centrale din cele 11 landuri. n 1957, dup recuperarea suveranitii Germaniei, aceast instituie a fost nlocuit cu Deutsche Bundesbank, iar n structurile de conducere au fost inclui toi preedinii bncilor federale. n SUA, Sistemul Federal de Rezerve menine o form mai descentralizat, n sensul c teritoriul este divizat n districte la nivelul crora exist o banc federal de rezerve, i al crei capital este deinut de bncile comerciale, membre ale sistemului. Pentru fiecare banc afiliat, cota de subscriere este de 6% din fondurile proprii, bncile comerciale avnd obligativitatea respectrii cotei rezervei minime obligatorii, ceea ce le confer dreptul de a realiza operaiuni de rescontare. Bncile federale de

26

rezerv au, n aparen, toate atributele bncii centrale, att din punct de vedere al emisiunii ct i al refinanrii bncilor din sistem. Pentru realizarea emisiunii monetare, din punct de vedere tehnic, se apeleaz la Tezaur, iar pentru aplicarea politicii monetare sunt necesare deciziile Consiliului Guvernatorilor (compus din 7 membri numii de ctre Preedintele SUA pentru o perioad de 14 ani). Pentru realizarea politicii de open-market (operaiuni cu titluri), bncile federale se afl sub tutela unui comitet federal de pia, format din 5 preedini ai bncilor de rezerve i din 7 membri ai Consiliului Guvernatorilor. Aceste aspect Organizarea i funcionarea bncilor central evideniaz c n statele federale, gradul de descentralizare este tot mai limitat. n Frana, gestionarea i executarea politicii monetare este realizat de ctre un Consiliu general al Bncii, care cuprinde guvernatorul, doi viceguvernatori i un numr de 10 consilieri. Adoptarea deciziilor de ctre Consiliul General necesit i aprobarea Ministerului Economiei i Finanelor, pentru probleme referitoare la repartizarea profitului sau la statutul personalului. n majoritatea celorlalte ri, organismul care asigur execuia politicii monetare este Consiliul de Administraie, condus de un guvernator, numirea membrilor realizndu-se cu implicarea n grade diferite a executivului sau parlamentului. Din acest punct de vedere este necesar evidenierea principalelor aspecte care defines gradul de independen al unei bnci centrale: - numirea guvernatorului i a Consiliului de Administraie pe o perioad determinat de timp, de ctre legislativ; - neimplicarea guvernului sau a organului legislativ n aprobarea politicii monetare; - asigurarea stabilitii monetare de ctre banca central; - stabilirea ratei dobnzii de refinanare se realizeaz fr aprobri ale executivului sau ale legislativului. Indiferent de modul de organizare i structurare a bncilor centrale, raportul acestora cu puterea legislativ i executiv este diferit de la o ar la alta. O larg independen se manifest n Germania, unde banca central, Bundesbank nu sufer nici o influen politic, ceea ce afecteaz favorabil stabilitatea mrcii germane. De asemenea, i n SUA gradul de independen este deplin, prin numirea de ctre cea mai nalt autoritate a statului, pe o perioad de 4 ani a preedintelui Consiliului Guvernatorilor, fr posibilitatea revocrii acestuia, iar a membrilor consiliului pentru cte 14 ani. Durata mandatului guvernatorului n Germania este de 8 ani, ceea ce demonstreaz un grad sporit de independen n raport cu succesiunea la putere a mai multor formaiuni politice. Un grad sporit al independenei bncii centrale nu exclude cooperarea real care trebuie s existe, n permanen, ntre Banca Central i Executiv, iar n caz de litigii, banca i poate menine independena prin msuri ferme de reglementare n politica monetar intern i extern.

27

n alte ri, independena este asigurat, ntr-un grad mai limitat, din punct de vedere instituional, cum este cazul Franei, n care ministrul Finanelor poate desemna un cenzor cu drept de opoziie fa de deciziile adoptate de Consiliul General al Bncii. Independena Bncii Angliei poate fi caracterizat printr-o fraz devenit celebr: banca are dreptul de a da sfaturi, dar guvernul adopt deciziile supreme, rostit de un fost guvernator*. Cu ncepere din anul 1997 s-a decis acordarea unei mai mari autonomii Bncii Angliei, n domeniul instrumentelor de politic monetar, dar obiectivele n materie de inflaie au rmas de competena guvernului. n Italia, responsabilitatea alegerii Consiliului superior al Bncii, al crui preedinte este Guvernatorul, revine acionarilor bncii, respectiv instituiilor de credit, bncilor de interes naional i caselor de economii. Mandatul consilierilor este de 3 ani, iar al guvernatorului pe o perioad nedefinit, motiv pentru care organismul de conducere se afl n subordinea statului. Particulariti prezint i Banca Japoniei, n sensul c numirea guvernatorului i a viceguvernatorului este realizat pe o perioad de 5 ani, de ctre executiv, dar consiliul de administraie care definete politica monetar este format dintr-un reprezentant al Ministerului Finanelor i un altul, al Ageniei de Planificare. Astfel, se manifest o subordonare instituional a bncii fa de Guvern, dei cei doi reprezentani nu au drept de vot. n cultura japonez o asemenea subordonare este denumit armonie automat i se manifest la nivelul tuturor participanilor la economia japonez.

Criterii de apreciere a independenei Bncii Centrale


Importana independenei Bncii Centrale este relevant pentru nivelul unor indicatori economici precum: rata inflaiei, nivelul PIB, gradul de ocupare al forei de munc. n acest sens studiile econometrice* (Jean Mathouk, Systems financiers franais et etranges, Ed. Economica, Paris, 1993. CAPITOLUL 2) evideniaz corelaia invers dintre gradul de independen i nivelul inflaiei, cu ct Banca este mai independent, cu att rata inflaiei i variabilitatea acesteia sunt mai sczute. Referitor la relaia dintre banca central i guvern, n literatura de specialitate s-au conturat argumente n favoarea independenei, astfel: - argumente bazate pe alegerea public: n concordan cu acest punct de vedere, autoritile monetare sunt expuse unei puternice presiuni din partea guvernului, n special atunci cnd economia este n declin iar executivul prefer relaxarea politicii fiscale; - argumente bazate pe analizele efectuate de Sargent i Wallace**. n opinia acestor autori este necesar distincia dintre autoritile fiscale i cele monetare. Argumentul de baz este c banca central fiind independent poate opune rezisten la finanarea deficitului bugetar prin creaie de moned. n schimb, atunci cnd politica fiscal este dominant,

28

politica monetar nu poate influena decizia guvernamental n materie de acoperire a deficitului bugetar; - argumente bazate pe problema inconsistenei n timp. Autori precum Kydland i Prescott, Calvo, Borro i Gordon, argumenteaz c inconsistena se manifest atunci cnd deciziile adoptate n prezent pentru o perioad viitoare, nu se dovedesc optime dect la nceputul perioadei. - Contribuia lui Milton Friedman la independena Bncii Centrale (1977) const n evidenierea variabilitii ratei inflaiei. n analizele sale autorul argumenteaz c, dei guvernul poate urmri obiectivele politicii monetare, nivelul veniturilor i gradul de ocupare a forei de munc, o banc central independent se poate opune emisiunii de bani uori pentru acoperirea deficitelor bugetare. - Dincolo de orientrile care s-au conturat n teorie, trebuie menionat cu privire la misiunea bncii centrale c aceasta constituie o exprimare a dispoziiilor operaionale care vizeaz mijloacele pentru ndeplinirea obiectivului de stabilitate a preurilor. Mandatul ncredinat bncii centrale poate fi considerat lege dac se urmrete regimul politic bazat pe democraia reprezentativ i evoluia istoric a bncii centrale, precum i exclusivitatea controlului acesteia asupra sistemului financiar i monetar.

BANCA CENTRAL A FRANEI

SCURT ISTORIC Banca Franei a fost creat la 18 ianuarie 1800 de ctre Napoleon Bonaparte, care era Prim Consul, cu scopul de a favoriza creterea activitii economice dup puternica recesiune din perioada revoluionar. Noua sarcina a bncii a fost s emit bilete la purttor i la vedere n schimbul scontrii efectelor de comer. n aceast perioad, Suedia si Anglia dispuneau deja de un instituie de emisiune. Banca creat in Frana avea totui un rol mai limitat deoarece statutul original i-a limitat cmpul de actiune doar in jurul Parisului i nu o elibera de concurena instituiilor existente. Banca Franei era organizat sub forma unei societi pe aciuni, cu capital de 30 milioane de franci , din care o parte a fost subscris de ctre Primul Consul si numeroi membri din anturajul su 200 de acionari dintre cei mai importani alctuiau Adunarea General. Ea desemna cei 15 regeni ce compuneau Consiliul General nsrcinat cu administrarea Bncii i cei 3 cenzori avnd misiunea de a-i supraveghea gestiunea. Consiliul General alegea la rndul sau un Comitet central de trei membri din care unul avea funciile preedintelui Comitetului Central, Consiliului General si Adunrii generale. Astfel organizat , Banca Franei i-a deschis porile la 20 februarie 1800 atunci cnd nc nu era vrsat tot capitalul. La 14 aprilie 1803, noul organism primea primul document oficial care i conferea , pentru 15 ani, dreptul exclusiv de emisiune la Paris.

29

Primii ani de funcionare a Bncii Franei nu au decurs fr greuti: criza finanelor publice, diminuarea ncasrilor Bncii a atras dup ea restricii la rambursarea biletelor. Ele au condus pe Napoleon s provoace o reform destinat s redea guvernului o mai mare autoritate n direcia stabilitii. n acest sens, legea din 22 aprilie 1806 nlocuia Comitetul central printr-un guvernator asistat de 2 subguvernatori, numii toi trei de ctre mprat. Doi ani mai trziu, la 16 ianuarie 1808, un decret mperial promulga <<statutele fundamentale>> dup care trebuiau s fie conduse pan n 1936 operaiunile Bnci. Acest text decidea de asemenea instituiile sucursalelor numite case de scont n anumite orae de provincie n care dezvoltarea comerului se fcea simita nevoia. OBIECTIVELE BNCII CENTRALE A FRANEI - Stabilitatea monetar ; - Stabilitatea financiar n calitate de participant la Eurosistem precum i de responsabilitatea ei de banc central; - Prestarea de servicii specifice colectivitilor publice, ntreprinderilor i persoanelor particulare precum i sectorului bancar i monetar; - Promovarea cooperarii intre celelalte bnci din sistem; - Furnizarea de faciliti adiionale pentru operaiuni internaionale; - Funcionarea ca trust sau agent n ceea ce privete aranjamentele financiare internaionale ncredinate ei n urma unor inelegeri cu prile implicate. FUNCIILE BNCII CENTRALE - Funcia de banc a statului, a administraiei i a serviciilor publice; - Funcia de banc a bncilor; - Funcia de centru valutar i de gestionare a rezervei valutare; - Funcia prudenial i de supraveghere; - Funcii economice ocazionionale; - Funcia de emisiune. ATRIBUII ALE BNCII FRANEI - Asigur circulaia n bune condiii a bancnotelor i monedelor; - Monitorizeaz pieele financiare i sistemul de pli cu scopul meninerii stabilitii financiare(controlul i supravegherea intermediarilor financiari, asigurarea de servicii bncilor, autoritilor publice i private, analiza situaiei financiarea bncilor, protecia depuntorilor). POLITICA MONETAR Prin intermediul politicii monetare banca centrala urmareste doua obiective principale: - stabilitatea monetara - controlul agregatelor monetare Diferitele forme ale monedei sunt repartizate n patru agregate (M1-M4), care n Frana au urmtoarea structur: M1 cuprinde toate mijloacele de plat stricto sensu (bancnote, moned divizionar i depozite bancare la vedere); M2 cuprinde, pe lng M1, conturile pe libret; M3 adaug la M2 titlurile de credit negociabile, depozitele la termen i titlurile de

30

crean negociabile emise de bnci; M4 include, pe lng M3, bonurile de Tezaur i biletele de trezorerie. Pentru a-si indeplini obiectivele, banca centrala a Frantei foloseste urmatoarele instrumente de politica monetara: - rescontul, - rezervele obligatorii, - aciunile asupra activului bncilor - politica ratei dobnzii. n ce privete rescontul efectelor de comer, fiecrei bnci i este fixat, de ctre Banca Franei, un cuantum maxim de acceptare automat la rescont a creditelor pe termen scurt mobilizate acordate de banc. Rata rescontului, fixat tot de banca central, prin care se influeneaz activitatea de creditare pe termen scurt a clientelei de ctre bnci, nu a mai fost publicat de Banca Franei dup 1987. Din 1967, Banca Franei a impus bncilor obligaia de a constitui la banca central, rezerve proporionale cu anumite posturi de activ sau de pasiv ale bilanului lor. Dup 1992 procentele de calcul pentru aceste rezerve au fost stabilite la cte 1% pentru depozitele la vedere i cele pe libret i de 0,5% pentru depozitele pe termen. Controlul masei monetare prin rata dobnzii se exercit acionnd asupra lichiditii sistemului bancar pe piaa monetar. Principalul segment al pieei monetare este piaa interbancar. Tranzaciile se realizeaz prin telefon, fie direct, fie cu ajutorul intermediarilor. Importana independenei Bncii Centrale este relevant pentru nivelul unor indicatori economici precum: rata inflaiei, nivelul PIB, gradul de ocupare al forei de munc. n acest sens studiile econometrice* ( * Friedrich Kimber, Helmuth Wagner
Central Bank Idependence and Macroeconomic Performance, Central Banking in transition economics, Forum Business School, 1999) evideniaz corelaia invers

dintre gradul de independen i nivelul inflaiei, cu ct Banca este mai independent, cu att rata inflaiei i variabilitatea acesteia sunt mai sczute. Problema independenei bncii nu se rezum doar la aspectul credibilitii ci vizeaz aspect precum circulaia monetar, relaiile monetare i sistemul monetar, legitimitatea i particularitile acestora. Economiile aflate n tranziie prezint un caracter specific al sistemelor economice precum i ineficiena n alocarea resurselor. n astfel de circumstane, politica monetar are o influen de intensitate mai sczut asupra nivelului indicatorilor macroeconomici, accentul fiind plasat pe obiectivele antiinflaioniste. n cele ce urmeaz sunt prezentate criteriile legale utilizate n modelele folosite pentru cuantificarea gradului de independen al Bncii Centrale. Astfel, modelul Bade i Parkin (1988) analizeaz gradul de independen n funcie de urmtoarele criterii: 1) dac banca central este autoritatea monetar final; 2) dac mai mult de jumtate din membri Consiliului de Administraie sunt independeni de Guvern; 3) dac exist membri oficiali ai Guvernului n structura Consiliului de Administraie. Cuantificrile acestor criterii indic un punctaj de 4 puncte obinut de Cehia, Polonia i Romnia. Autorii modelului stabilesc o diferen ntre indicele independenei politice i cel al independenei economice, procednd la examinarea prevederilor legale din 12 ri n perioada 1972-1986.

31

Un alt model care dezvolt indicii legali ai independenei, permind extinderea detaliilor, este construit de Grili, Masciandaro i Tabellini GMT (n anul 1991), autorii fcnd distincie ntre independena politic i cea economic a bncii. Criteriile independenei politice, conform modelului GMT, sunt urmtoarele: 1) numirea guvernatorului de ctre Guvern sau Parlament; 2) perioada mandatului egal sau mai mare de 5 ani; 3) numirea membrilor CA de ctre Guvern sau Parlament; 4) durata mandatului CA este de 5 ani; 5) nu exist membri ai Guvernului n CA; 6) politica de credit i de schimb valutar este, n exclusivitate, de competena Bncii Centrale; 7) Banca Central urmrete stabilitatea preurilor, acesta fiind un obiectiv prevzut n statut; 8) existena unor prevederi legale care s susin poziia bncii n caz de conflict cu guvernul. Pentru cuantificarea independenei economice autorii modelului GMT utilizeaz urmtoarele criterii: 1) faciliti directe de credit acordate neautomat; 2) practicarea ratei de pia a dobnzii la facilitile de credit; 3) acordarea cu caracter temporar a creditelor; 4) participarea Bncii Centrale pe piaa primar pentru acoperirea datoriei publice; 5) limitarea sumei acordate sub form de credit guvernamental; 6) stabilirea ratei de refinanare de ctre banca central; 7) supravegherea activitii bancare numai de ctre Banca Central sau i de alte instituii; Studiile efectuate evideniaz pentru independena politic, un punctaj de 7 puncte n cazul Romniei (1998) i de 8 puncte pentru Polonia (n anii 1998 i 1999), comparativ cu 5 puncte ale ambelor ri, n anul 1997. O alt modalitate de msurare a gradului de independen al Bncii Centrale o reprezint determinarea frecvenei de schimbare a guvernatorilor. n acest sens a fost dezvoltat modelul Cukierman, Webb i Neyapti (1992), pe baza observaiilor efectuate n perioada 1950-1989, pe un numr de 21 de ri industriale. Indicatorul care se determin pe baza acestui model este rata de schimbare, calculat ca medie a schimbrilor de guvernatori la nivelul unui an. ntruct durata unui ciclu electoral este cuprins ntre 4 i 5 ani, n majoritatea rilor, rezult c nivelul ratei se situeaz ntre 0,2 i 0,25. Pentru perioada studiat de autori, nivelul maxim s-a nregistrat n Japonia i Spania cu o valoare de 0,2, iar pentru grupul rilor aflate n curs de dezvoltare, valoarea maxim s-a determinat pentru Argentina, cu 0,93. Acest rezultat i-a condus pe autori la Organizarea i funcionarea bncilor central concluzia conform creia modelul nare grad mare de relevan pentru rile n curs de dezvoltare. n anul 1995, autorii Cukierman i Webb au dezvoltat un indicator al vulnerabilitii politicii Bncii Centrale, prin studierea unui numr de 67 de ri (dintre care 24 industrializate i 43 n curs de dezvoltare), de-a lungul perioadei 1950-1989. Autorii au difereniat astfel, 4 tipuri de politic tranzitorie a Bncii Centrale, n funcie de urmtoarele situaii: a) schimbri ale regimului politic; b) schimbri ale unei autoriti guvernamentale; c) schimbri ale unui partid; d) schimbri ale structurii guvernului.

32

Rezultatele modelului indic un coeficient al vulnerabilitii (calculat pentru schimbrile din cadrul unei perioade de 6 luni) cuprins ntre 0,35 i 0,1 pentru rile dezvoltate. Pentru rile n curs de dezvoltare coeficientul are valoarea 0,61. Autorii modelului consider c vulnerabilitatea politicii Bncii Centrale constituie un indicator al independenei, care poate fi folosit pentru analize n rile dezvoltate. Calitatea indicatorului este mai bun pentru rile cu numeroase schimbri politice produse n decursul unei perioade. Variabilele luate n considerare n cadrul modelului Cukierman, Webb i Neyapti sunt prezentate n continuare:

Nr.crt. Descrierea variabilei 1. Guvernatorul a) ales pe o perioad mai mic sau mai mare de 6 ani b) numit de puterea legislativ c) realegerea este posibil fr legtur cu factorul politic d) interzicerea exercitrii mandatului ca urmare a instalrii unui alt guvern 2. Procedura de elaborare a politicii monetare a) Banca Central coopereaz cu legislativul, dar are o influen puternic n elaborarea politicii monetare b) puterea legislativ are un impact decisiv n cazul unui conflict viznd politica monetar c) Banca Central i exprim opiniile cu privire la proiectul bugetului de stat 3. Obiective a) stabilitatea monetar i a preurilor constituie un obiectiv prioritar alturi de stabilitatea sistemului bancar 4. Restricii n acordarea de mprumuturi guvernului a) mprumuturile cash sunt interzise b) mprumuturile sub forma titlurilor sunt limitate c) condiiile mprumuturilor (termen, rata dobnzii, valoare) sunt prevzute n buget, iar guvernul i Banca Central pot discuta numai detaliile tehnice d) mprumuturile de la Banca Central

Pondere 0,20

0,15

0,15

0,15 0,15 0,05

0,025

33

sunt, n exclusivitate, acordate administraiei centrale; e) durata mprumuturilor este de maxim 1 an f) rata de dobnd reprezint rata de pia g) Banca Central poate vinde i cumpra titluri pe pia

0,025 0,025 0,025

Aplicarea modelului pentru cazul Romniei a condus la un indice al gradului de independen de 0,5293* (pentru anul 1998), comparativ cu 0,95 n cazul Poloniei i cu 0,697 n situaia Cehiei. (* Silviu Cerna, Liliana Donath, Victoria Seulean Monetary
policy and the Controlability of Inflation. The Romanian Experience. )

Pentru a spori relevana gradului de independen al bncilor centrale prezint importan valorile calculate pentru cazul rilor dezvoltate, aplicnd modele diferite. n tabelul urmtor sunt redate rezultatele modelelor GMT i Cukierman, Webb, Neyapti (LVAU). Indicii legali ai independenei bncilor centrale*

ara global
Australia Austria Belgia Canada Danemarca Frana Germania Grecia Italia Japonia Olanda Noua Zeeland Spania Elveia Marea Britanie SUA 9 9 7 11 8 7 13 4 5 6 10 3 5 12 6 12

G.M.T. politic*
3 3 1 4 3 2 6 2 4 1 6 0 2 5 1 5

LVAU
0,31 0,58 0,19 0,46 0,47 0,28 0,66 0,51 0,22 0,16 0,42 0,27 0,21 0,68 0,31 0,51

Surs: Friedrich Kibmer and Helmuth Wagner Central Bank Independence and Macroeconomic Performance: a Survey of the Evidence, Ed. Torun, 1999. * Pentru indicele GMT, valoarea indicelui total se situeaz pe scala de la 0 la 16 (n prima coloan) iar valoarea indicelui independenei politice este nscris n coloana a doua. Pentru modelul Cukierman (LVAU) indicele ia valori cuprinse ntre 0 i 1.

34

Cea mai mare valoare a indicelui semnific cel mai mare grad de independen a Bncii Centrale. Dup cum se poate observa, cele mai mari valori ale indicilor se constat pentru cazul Germaniei, SUA, Canadei i Elveiei. Fundamentarea teoretic a independenei Bncii Centrale a permis stabilirea corelaiei inverse cu nivelul inflaiei i variabilitii acesteia (conform graficelor 1 i 3), n acest sens fiind dezvoltate numeroase studii dintre care se remarc acelea ale unor autori precum: Effinger / De Haan (1996); Alesiva / Summers (1993) i Grilli / Masciandaro / Tabellini (1991), toi acetia evideniind corelaia dintre independena Bncii Comerciale i rata inflaiei. n comparaie cu numrul mare de studii dedicat acestui aspect, n literatur au fost consacrate spaii importante interdependenei dintre Banca Central i economia real. n acest sens, studiile s-au orientat ctre urmtoarele direcii: n ce msur exist o legtur ntre independena bncii centrale i creterea economic pe de o parte, i care este legtura dintre gradul de independen cu costurile dezinflaiei. Referitor la primul aspect, se poate vorbi despre relaia dintre independena bncii centrale i performanele reale ale economiei. Aversiunea ratei inflaiei fa de independena bncii centrale, genereaz efecte i asupra ritmului de cretere economic. Majoritatea studiilor empirice realizate pe un grup de ri industriale, pe perioada 1950-1987 evideniaz legtura dintre ritmul de cretere i independena bncii centrale. Figurile urmtoare redau rezultatele modelului Alesina / Summers (1993) ai crui autori concluzioneaz c nivelul venitului real pe cap de locuitor este corelat pozitiv cu nivelul independenei. Pentru a evidenia corelaia dintre gradul independenei Bncii centrale i costurile dezinflaiei se utilizeaz un indicator, rata sacrificiului, definit ca sum a ieirilor de venit naional divizate de modificri ale inflaiei n decursul perioadelor de diminuare a nivelului acesteia. Concluziile studiilor arat legtura puternic dintre independena bncii centrale i costul dezinflaiei. Rata sacrificiului este, n general, mai ridicat n Germania dect n SUA, rezultatul fiind n concordan cu indicele convenional pentru msurarea independenei bncii centrale. De asemenea, statele membre ale Comunitii Europene prezint grade ale independenei bncii centrale corelate cu mrimea venitului real i cu modificrile n valoarea venitului nominal. n concluzie, toate studiile empirice relev corelaiile care se manifest ntre independena Bncii centrale i nivelul inflaiei, pe de o parte, i indicatorii macroeconomici, pe de alt parte. Acestor studii li s-au adus o serie de critici n literatura de specialitate, argumentul invocat fiind acela al subiectivitii i al unei posibile inconsistene n msurarea independenei. Studii recente ncearc, n prezent, s evalueze gradul de independen prin estimarea reaciei funciilor monetare ale bncilor centrale n urma unor reforme instituionale. De asemenea, se argumenteaz c independena bncii centrale trebuie privit ca o soluie la credibilitatea autoritii monetare. Indiferent de abordrile acestei corelaii, concluziile demonstreaz importana independenei bncii centrale i a efectelor pe care aceasta le antreneaz.

Funciile Bncilor Centrale

35

Indiferent de caracterul mai mult sau mai puin centralizat al bncilor centrale, acestea exercit funcii generale i, uneori, ocazionale, prin care se evideniaz rolul n cadrul sistemelor bancare i al economiilor contemporane. Astfel, pot fi enumerate urmtoarele funcii: - funcia de emisiune; - funcia de banc a statului, a administraiei i a serviciilor publice; - funcia de banc a bncilor; - funcia de centru valutar i de gestionare a rezervei valutare; - funcia prudenial i de supraveghere; - funcii economice ocazionale.

Funcia de emisiune
Monopolul asupra emisiunii monetare provine din vechiul drept de batere a monedei, care a fost atribuit, de-a lungul timpului, suveranilor, n detrimentul celorlali demnitari ai regatelor sau imperiilor. Obinerea acestui monopol a reprezentat unul din momentele eseniale ale construciei statelor moderne. n secolul al XVII-lea, datorit unei insuficiene a cantitii de metale preioase fa de creterea dimensiunilor produciei, anumite bnci au procedat la emisiunea de bilete de banc, sub forma certificatelor de depozit sau a unor nscrisuri care atestau existena de cantiti de metal monetar n depozitele bancare. Acestea au dobndit ulterior putere liberatorie legal. Prima apariie a bancnotelor s-a realizat n Suedia n anul 1656, cnd banca central a eliberat deponenilor bilete de banc, la purttor, fr dobnd, care puteau circula ca instrumente de plat. Datorit emisiunii n exces a acestora, banca a nregistrat faliment n anul 1776, dar rolul su a rmas considerabil, prin realizarea unei inovaii n domeniul plilor. O a doua experien a avut loc n Marea Britanie, unde n perioada 1640-1694 se produce transformarea bncii publice din Turnul Londrei n Banca Angliei, cu drept de a primi depozite, de a sconta efecte i de a emite bilete la purttor. n anul 1697, Banca Angliei obine monopolul de emisiune monetar asupra Londrei. n domeniul emisiunii de moned s-au manifestat dou principii, astfel: - principiul bncii, potrivit cruia emisiunea de moned putea fi garantat cu avansuri i mprumuturi, garantate la rndul lor cu activitatea economic real de producie i schimb; - principul ncasrii metalice, care avea la baz garantarea cu piese metalice a emisiunii monetare. Prin aplicarea celui de-al doilea sistem (instituit n Anglia n 1844), bncile central puteau asigura convertibilitatea intern i extern, n aur sau argint a biletelor de banc. Suspendarea, n anul 1971 a convertibilitii metalice n aur, a condus la garantarea emisiunii monetare cu creane asupra statului i economiei. Pentru soluionarea problemelor tehnice de fabricaie i de nlocuire a biletelor de banc, n toate rile s-a creat un departament special al Bncii, cu excepia SUA unde Trezoreria imprim bilete de banc. n Marea Britanie, un asemenea departament este cunoscut sub denumirea de Departamentul de Emisiune, care deine propriul bilan, fiind n fapt, o reminiscen din perioada acoperirii metalice, n proporie de 100%. n alte ri, departamentul nsrcinat cu emisiunea monetar realizeaz operaiunea prin intermedierea bncilor comerciale. rile aflate n curs de dezvoltare prefer ca n locul confecionrii propriilor bilete de banc s le cumpere de la instituii de emisiune strine. n cazul

36

rilor slab dezvoltate, acolo unde circulaia monedei naionale este defectuoas, se manifest concurena cu moneda unei ri mai dezvoltate. Acesta este cazul utilizrii dolarului american n unele ri din Asia, n Europa de Est i insulele Caraibe. Moneda divizionar este pus n circulaie de ctre Banca Central, care achiziioneaz piesele metalice n valoare nominal de la Trezoreria statului. n acest mod, se obine un ctig, ca diferena dintre valoarea nominal mai mare i costul de fabricaie al pieselor, mai sczut.

Funcia de banc a statului, a administraiei publice i a serviciilor publice


n toate rile, banca central reprezint banca statului, a administraiei i serviciilor publice, semnificnd faptul c deine i administreaz conturile acestora, ale cror solduri figureaz n pasivul bilanului, i care, n principiu nu pot fi debitoare. n ri precum Frana, Germania, Italia, Spania, serviciile Trezoreriei asigur operaiunile de ncasri i pli, rolul bncii centrale fiind doar acela de-a le nregistra. n Marea Britanie, Tezaurul deine un cont deschis pentru operaiunile din ntreg teritoriul, dar Banca Central este cea care asigur ncasrile i plile. Un sistem diferit se manifest n SUA, unde bncile private intervin n circuitul fondurilor statului. Tezaurul deine conturi deschise n numele su la bncile de rezerve federale, iar acolo unde nu exist acestea, la marile bnci private, denumite depozitari generali. n plus, alte bnci denumite depozitari speciali care au achiziionat pentru ele sau pentru clienii lor titluri guvernamentale, crediteaz un cont al Tezaurului, deschis n numele bncii de rezerv a districtului respectiv. n afara acestor diferenieri n gestionarea depozitelor i plilor publice, banca central joac un rol direct sau indirect n finanarea statului sau administraiei publice. Din acest punct de vedere, rein atenia posturile bilaniere. Astfel, n activul bncii centrale figureaz creanele asupra Tezaurului, care constituie fie anticipri asupra veniturilor fiscale, fie acoperiri pariale ale deficitului bugetar. n al doilea rnd, sunt nregistrate creanele asupra guvernului care beneficiaz de sprijin la un nivel plafonat de legea bugetar anual. De asemenea, bncile centrale finaneaz statul, direct sau indirect, prin achiziia de titluri publice pe piaa liber open-market. Datorit interveniilor de finanare direct sau indirect, bncile centrale ndeplinesc rolul esenial de consilier i realizator al emisiunilor de titluri pentru contul statului. Astfel, bncile centrale organizeaz sindicate pentru achiziia de mprumuturi, administreaz datoria public i plata anual a dobnzilor la titlurile de stat, toate aceste atribuiuni atestnd, ntr-o msur considerabil funcia de banc a statului.

Funcia de banc a bncilor


Aceast funcie reunete trei activiti, strns corelate ntre ele, pe care le desfoar banca central. - n primul rnd, fiecare banc de rang secundar (banc din sistemul bancar) are un cont la banca central, care nu poate fi debitor, i pe baza cruia pot fi realizate viramente i compensri interbancare. - n a doilea rnd, dac n procesul compensrilor, anumite bnci au nevoie de refinanare, atunci banca central poate, n anumite condiii s furnizeze resursele necesare, alimentnd piaa

37

monetar. Se poate manifesta i situaia n care banca central poate absorbi lichiditi de pe pia, dac se consider c acestea sunt n surplus. - n al treilea rnd, banca central trebuie s utilizeze interveniile pe piaa monetar pentru a menine masa monetar i rata dobnzii n limitele fixate de ctre autoritatea monetar. a) Intervenia bncii centrale pe piaa monetar poate fi ilustrat pornind de la o schem simpl n care figureaz numai dou bnci, sub ipoteza c toi agenii economici sunt obligai s dein conturi la aceste bnci i s-i depun toate lichiditile. Presupunem situaia bilanier a dou bnci A i B, astfel: Banca A Banca B Activ Pasiv Activ Pasiv +10.000 +6.000 +4.000 Dac se presupune, n continuare, o creaie monetar de 10.000 u.m. la nivelul bncii A, atunci depozitele corespondente se repartizeaz ntre bncile A i B prin nscrierea a 6000 u.m. n pasivul bncii A i 4000 u.m. n pasivul bncii B. Bilanurile celor dou bnci devin dezechilibrate, ceea ce necesit ca banca B s mprumute 4000 u.m. bncii A. Situaia contabil final se va prezenta astfel: Banca A Banca B Activ Pasiv Activ Pasiv +10.000 +6.000 +4.000 +4.000 +4.000 +10.000 +10.000 +4.000 +4.000 Masa monetar a sporit cu 10.000 U.M., care se regsete n pasivul bncii B (4000) i al bncii A (6000). Restul de 4000 u.m. (12.000 total bilan A 8000 total bilan B) care figureaz n pasivul bncii A nu sunt incluse n situaia final a masei monetare ntruct reprezint sume interbancare. Aceste mprumuturi interbancare trec prin piaa monetar i mai precis prin compartimentul interbancar al pieei, n cadrul creia trezoreriile diferitelor bnci pot s obin mprumuturi, fr garanie, pentru o perioad determinat, sau pot vinde i cumpra efecte publice sau private. Titlurile utilizate sunt efecte private reprezentnd credite efectiv distribuite, bonuri de tezaur, bilete reprezentative ale pieei ipotecare sau obligaiuni publice ori private. b) Refinanrile realizate de banca central Banca central poate, n majoritatea rilor, s procedeze la refinanare prin operaiuni de rescontare, prin acordarea de avansuri garantate prin titluri sau prin cumprarea titlurilor, n cadrul operaiunilor de open-market. Metoda tradiional de finanare direct este rescontarea. Prin aceast tehnic, banca central resconteaz efectiv, efecte

38

eligibile, prezentate fie direct de ctre bnci, fie de ctre intermediari sau case de rescontare. Acest mod de refinanare a avut ntotdeauna rezultate favorabile n rile anglo-saxone i n cele latine. n acest context, este necesar un plafon de rescontare, dincolo de acest nivel, refinanarea bncii centrale devenind foarte scump. Atunci cnd mecanismul rescontrii este foarte important, rata dobnzii practicat de banca central la rescontare joac rolul director i reprezint pivotul ntregului sistem bancar. De asemenea, banca central poate proceda la acordarea de avansuri garantate prin titluri pe care le preia n pensiune sau le cumpr. Astfel, n Germania modul tradiional de refinanare l constituie avansurile garantate cu titluri cumprate, denumirea dat acestor avansuri fiind credite de lombard. Rata dobnzii practicat la operaiunile de lombard este mai mare dect rata de la rescont. n acelai sens acioneaz casele de scontare britanice, care practic mprumuturi de minim 7 zile, garantate cu anumite titluri: bonuri de tezaur, obligaiuni de stat. n Frana, unde rescontul este din ce n ce mai puin utilizat, se practic dou tehnici: pensiunea de titluri pentru 7 zile (operaiune identic cu cea din Marea Britanie) i mprumuturi zilnice, preferate n perioade de tensiune asupra monedei i atunci cnd banca central trebuie s controleze nivelul dobnzilor. Indiferent dac titlurile sunt achiziionate sau constituie doar o garanie, aceste avansuri au drept scop refinanarea bncilor, conducnd la ceea ce se numete piaa de refinanare prin titluri, sauopen-market. c) Politica monetar reprezint ansamblul mijloacelor utilizate de ctre autoritile monetare din fiecare ar pentru atingerea obiectivelor monetare fixate. Definirea obiectivelor politicii monetare a condus la stabilirea a o serie de diferenieri n nelegerea rolului acesteia. Astfel, n unele ri, politica monetar este considerat, n exclusivitate, un mijloc de meninere a stabilitii preurilor i de lupt contra inflaiei, iar n altele se apreciaz c trebuie s acompanieze politica bugetar n reglementarea creterii economice.

Funcia de centru valutar i gestionar al rezervelor valutare


Sub aceast denumire este desemnat o tripl funcie a bncii centrale: - asigurarea, singur sau n concuren cu bncile de rang secundar, a schimbului de moned naional n devize; - pstrarea i gestionarea rezervelor valutare; - supravegherea ratei de schimb a monedei naionale. 1. n anumite ri, n perioade critice, schimburile valutare sunt controlate de banca central, iar piaa valutar nu funcioneaz liber. Toate schimburile de moned naional n orice devize, trebuie s se realizeze printr-un oficiu de schimb valutar,

39

constituit ca anex a Bncii Centrale, numai tranzaciile n scopuri turistice, putnd fi efectuate liber. n toate rile, bncile centrale, la concuren cu bncile comerciale, furnizeaz devize agenilor economici solicitani n condiii mult mai atractive, comparativ cu cele impuse de celelalte bnci. Totodat, bncile centrale i menin monopolul valutar chiar i n perioadele de practicare a cursurilor libere, ntruct sunt obligate s garanteze convertibilitatea monedei naionale n devize, la cursurile stabilite prin sistemul de cursuri fixe. n acest scop, bncile apeleaz la propriile rezerve valutare, apeleaz la mprumuturi de la alte bnci centrale, iar n situaiile critice, procedeaz la ajustarea paritilor, respectiv la subevaluare i supraevaluarea anumitor monede. 2. Avnd calitatea de gestionar al rezervelor, majoritatea bncilor centrale dein, n primul rnd o rezerv de aur, considerat drept o remanen a epocii n care emisiunea era garantat cu acest metal. Dup liberalizarea pieei aurului, bncile centrale au intervenit liber pentru obinerea de metale preioase pe care le considerau utile. De la o ar la alta apar o serie de diferene: valoarea deinerilor de aur este sporit comparativ cu restul rezervelor, n activul bilanului Bncii Franei i al Italiei, n timp ce n cazul Deutsche Bundesbank acestea reprezint doar 1/6 din activ. ri precum SUA, Frana i Germania nu i-au utilizat niciodat rezervele de aur. Alturi de aur, bncile centrale dein devize strine, pe care le obin din operaiile de schimb, efectuate n poziia de monopol sau cea de concuren. n gestionarea acestor rezerve, bncile centrale urmresc divizarea riscurilor, evitnd orice concentrare a rezervelor ntr-o singur moned. n plus, acestea au responsabiliti internaionale particulare, respectiv n sistemul cursurilor fixe, responsabilitatea provine din obligaii, iar n sistemul cursurilor flotante, prin solidaritate monetar sau presiuni politice. Astfel, la nceputul anilor 70, nainte de declararea renunrii la convertibilitate a dolarului, bncile centrale germane i japoneze au fost obligate s acumuleze dolari, sub presiunea politic a SUA. Trebuie remarcat faptul c pn la introducerea monedei EURO, diverse bnci central europene au utilizat moneda ECU, pentru conservarea activelor. Ponderile reprezentau diferenieri de la o ar la alta, dup cum urmeaz: 9,5% n cazul bncii Franei i 5% n cazul bncii Italiei. Bnci precum ale Marii Britanii i Spaniei nu au deinut active n moneda ECU, iar Bundesbank nu a utilizat ECU dect n contextul Fondului European de Cooperare Monetar (FECOM). n prezent, bncile centrale introduc n rezerva lor moneda EURO, ntr-o proporie dat de participarea acestei monede la comerul exterior al rilor lor. 3. n ceea ce privete relaiile cu FMI, bncile centrale dein n activele lor, mprumuturile iniiale de la FMI, precum i alte forme de sprijin acordate n cadrul mecanismului Drepturilor Speciale de Tragere. n anumite cazuri, n activ figureaz creanele corespunztoare unor forme de ajutor specifice, pe care statele le-au acordat FMI n cadrul unor forme de cooperare financiar internaional. Legat de funcia de gestionare a rezervelor valutare apare subfuncia de supraveghere a cursului de schimb. Astfel, bncile centrale, n concordan cu puterea politic din fiecare ar, pot avea misiunea de a menine cursul de schimb al monedei naionale n anumite limite, sau, de a-l lsa s fluctueze liber. Bncile centrale exercit, tehnic, funcia de supraveghere a cursului de schimb. Beneficiile sau pierderile din operaiile de schimb valutar, pot fi conservate de ctre Banca central sau de ctre stat care, fiind acionar al Bncii Centrale, este i beneficiarul rezultatelor acesteia. n anumite ri, secretul operaiilor valutare este garantat prin existena unei entiti

40

speciale, ca instituie a statului, aceasta fiind singura cunosctoare a soldului operaiunilor. n Marea Britanie funcioneaz Fondul de Egalizare a Schimburilor creat n 1932, i care dispune de stocul de aur i devize, fr ca soldul acestuia s figureze n activul bncii centrale. Fondul de Egalizare emite n permanen bonuri de tezaur, n schimbul devizelor cedate, n mod regulat, de ctre stat, titlurile respective figurnd n bilanul bncii centrale. n Frana, Fondul de stabilizare a schimburilor, a fost creat n anul 1936, precum un cont special al Tezaurului n care sunt contabilizate toate operaiunile n devize. La anumite intervale de timp, acest fond solicit Bncii centrale fie moned, fie devize, astfel nct, n activul bilanului nu se regsete dect soldul operaiunilor ascunse, astfel, publicului, n scopul evitrii speculaiilor. Rubrica respectiv poart denumirea de avansuri ctre Fondul de stabilizare a schimburilor. n SUA, Fondul de stabilizare a schimburilor creat n anul 1934 este gestionat precum un cont al statului, de ctre Banca Rezervelor Federale a Statului New York.

Funcia disciplinar i prudenial


Prin funcia disciplinar este neleas exercitarea controlului asupra bncilor i instituiilor de credit, n scopul asigurrii securitii depozitelor i al prevenirii falimentelor bancare. Cmpul de aplicare al acestei funcii este urmtorul: - autorizarea exercitrii activitii bancare, crearea i transformarea bncilor; - concentrarea i divizarea riscurilor bancare; - lichidarea i solvabilitatea bancar Referitor la controlul exercitat de banca central n domeniul nfiinrii bncilor, criteriile n adoptarea deciziilor, sunt, aproximativ, aceleai, n toate rile i anume: - forma juridic (n general societi comerciale); - capitalul minim (variabil de la o ar la alta); - importana mijloacelor utilizate i pregtirea profesional; - planul de activitate; - nevoile economice ale pieei financiare. Din punct de vedere al activitii instituiilor bancare i de credit n anumite ri este impus o specializare mai mult sau mai puin strict. Este cazul legislaiei americane i japoneze, care se opune caracterului universal pe care l promoveaz legislaia german. n prezent, dei tendina bncilor este de universalizare, totui exist anumite restricii impuse unor activiti, precum cele imobiliare, datorit ponderii sporite n dimensionarea riscului i operaiunilor pe baz de titluri, altele dect cele emise de stat. n schimb, sunt favorizate fuziunile dintre instituii bancare i instituii de asigurri, bncilor fiindu-le interzis activitatea de asigurri. Prelurile n participaie i fuziunile n domeniul bancar sunt supuse acelorai reguli ca la nfiinare, Dac noii acionari nu sunt bnci, atunci prelurile n participaii sunt controlate n mod diferit: sunt interzise societilor de asigurri; sunt plafonate aceste operaiuni pentru casele de economii i bncile mutuale, sau pot fi autorizate, dac se consider c, astfel, se produce divizarea riscurilor. Fuziunile bancare sunt controlate, n majoritatea rilor, din punct de vedere al concurenei. n cea mai mare parte, dreptul concurenei interzice monopolul sau situaiile dominante. Uneori, autoritile au tendina de a permite bncilor fuziuni i absorbii n scopul atingerii unor dimensiuni mondiale, sau al sporirii productivitii.

41

n anumite cazuri, n perioada de criz, fuziunile sunt autorizate pentru a permite salvarea unor bnci de la faliment, dup cum evideniaz evoluiile din sistemul bancar american. Concentrarea riscurilor bancare. Diversificarea riscurilor bancare a fost ntotdeauna considerat o regul prudenial esenial. ntruct numrul falimentelor bancare este determinat de o concentrare puternic a riscurilor bancare asupra unui singur client, a unui singur sector geografic, a unei singure ri sau asupra unei singure activiti, bncile caut, ntotdeauna, o specializare n domeniile n care dispun de competene profesionale i avantaje comparative. Modalitile specifice de control variaz de la o ar la alta n funcie de structura sistemului bancar, de evoluia sa i, n mod particular, de tradiiile administrative. n ultimele dou decenii controlul asupra activitii bancare a nregistrat o tendin de accentuare i de lrgire a cmpului de aciune. Prima tendin s-a manifestat prin majorarea raportului de acoperire a riscurilor prin fondurile proprii, pe msur ce au sporit dimensiunile concentrrii bancare. Lrgirea controlului s-a realizat pe plan geografic; n majoritatea rilor, ca urmare a internaionalizrii activitii bancare, controlul se realizeaz asupra conturilor consolidate. Ulterior, riscurile de ar au fost luate n considerare n mod progresiv. Totodat, lrgirea ariei de control s-a realizat att asupra riscurilor, ct i asupra instrumentelor controlate, fiind luate n considerare noile instrumente financiare precum i riscurile pentru operaiuni extrabilaniere. Autoritile monetare supravegheaz, n mod egal, riscul de variaie a ratei dobnzii prin comensurarea sensibilitii conturilor de rezultate la variaiile de rat a dobnzii. Astfel, n Germania, acest domeniu este de competena comisarilor de conturi; n Belgia se practic observarea evoluiei ratei de dobnd; n Olanda se utilizeaz sistemul de declarare a riscurilor de rat a dobnzii, iar n SUA i Marea Britanie acest risc ocup un loc prioritar n examinarea activitii bancare. Modaliti de control a lichiditii bancare n diverse ri Germania 1) Coeficient de lichiditate pe termen lung. Nivelul total al activelor pe termen de 4 ani i mai mult, trebuie limitat la resurse 2) Coeficient de lichiditate pe termen scurt Spania Nu exist un nivel obligatoriu Coeficientul rezervelor obligatorii de 18%, din care 15% sunt remunerate. Rolul de indicator de lichiditate este ndeplinit de acesta Japonia Nu exist un nivel obligatoriu Activele curente sunt plafonate la 30% din Depozite Italia Nu exist un nivel obligatoriu Supravegherea se realizeaz cu ajutorul unui numr de 7 indicatori SUA Nu exist un nivel obligatoriu Supravegherea gradului de instabilitate al depozitelor prin sensibilitatea ratei de dobnd a activelor lichide Belgia Nu exist un raport obligatoriu Supravegherea se realizeaz prin doi indicatori 1) raportul dintre activele foarte lichide i cele exigibile la vedere 2) raportul de lichiditate general

Frana 1) Totalul creditelor pe termen mediu i lung, plafonate la de 3 ori resursele proprii

42

i anumite pasive pe termen mediu i lung 2) Coeficient de lichiditate: activele lichide trebuie s fie egale cu 60% din exigibilitatea pe termen scurt

Lichiditatea bancar, reprezint, de asemenea, un domeniu asupra cruia intervenia bncii centrale se remarc puternic, n toate rile. La modul general, lichiditatea unei instituii bancare reprezint capacitatea acesteia de a face fa datoriilor la scadenele corespunztoare. Asigurarea unei asemenea capaciti a fost posibil prin ndeplinirea de ctre bnci a unor condiii care au evoluat n timp, astfel: -dispunerea, n permanen, de active lichide pentru a rspunde exigibilitilor. Ca alternativ, banca putea face apel la lichiditi suplimentare puse la dispoziie de piaa monetar sau de banca central. Controlul lichiditii se efectua, n asemenea condiii, pornind de la stocurile de active i pasive bancare; -evoluiile bancare din ultimele dou decenii evideniaz c bncile sunt tot mai mult angajate n operaiuni pe pieele interbancare naionale i strine. Concomitent, au evoluat i modalitile de control, n sensul c elementele de activ i pasiv sunt analizate pe fiecare scaden, iar lichiditatea este msurat n termeni de fluxuri de trezorerie. ntr-o serie de ri, nivelul lichiditii bancare este imperativ (Frana, Germania), dar exist o mulime de alte state n care banca central i rezum rolul de supraveghere i control n solicitarea unor raporturi globale sau pe scadene i n supravegherea acestora. O astfel de metod este mai judicioas, ntruct ea nu impune acelai nivel al raportului de lichiditate unor instituii diferite, iar n funcie de specificul activitii, banca central poate considera dac un raport este satisfctor sau nu, putnd interveni direct asupra acestuia, n sensul i dimensiunea dorit. Controlul solvabilitii bancare se realizeaz prin fondurile proprii, care la nivelul instituiilor financiar-bancare trebuie s acopere imobilizrile corporale i necorporale, precum i o parte variabil a diverselor active financiare, difereniate dup gradul de risc. Raportul dintre fondurile proprii i angajamentele unei bnci, constituie un indicator insuficient, dar sigur, al prudenei bancare. Pentru rile din spaiul european, raportul de solvabilitate (RSE, ratio de solvabilit europen) constituie cel mai important indicator al prudenei bancare, avnd drept obiectiv garantarea capacitii bncilor de a face fa falimentelor i de a atenua inegalitile concureniale dintre diferite sisteme naionale. Obligativitatea respectrii RSE a nceput la 1 ianuarie 1993, acest raport fiind construit dup modelul normei Cooke (n 1988, Comitetul de la Ble a emis un raport semnat Peter Wiliam Cooke, prin care raportul de solvabilitate de minim 8% s-a impus tuturor instituiilor de credit).

Funcia economic a Bncii Centrale


Toate funciile precedente ale bncii centrale presupun i o implicare economic a acesteia. Astfel, atunci cnd se realizeaz emisiune monetar, sau se supravegheaz cursul valutar i rata de schimb, sau atunci cnd se intervine pe piaa monetar, pentru a influena ntr-un fel sau altul rata dobnzii, bncile centrale ndeplinesc i o funcie

43

economic. n anumite perioade aceasta a fost ndeplinit n mod explicit. Astfel, ntre cele dou rzboaie mondiale, Banca Angliei a participat la activitatea, de reconstrucie i modernizare a unor ramuri industriale prin crearea de filiale, dintre care Societatea bancherilor pentru dezvoltare industrial, cu o contribuie important la susinerea activitii economice. Mai mult, ntruct serviciile de trezorerie erau reduse n Marea Britanie, Banca Angliei a ndeplinit, pn n anii 80, rolul care ar fi revenit acestora, salvnd, astfel, ntreprinderile aflate n dificultate. Tot n perioada reconstruciei de dup rzboi, s-a afirmat i rolul economic al Bncii Franei, care s-a angajat n refinanarea obligatorie a instituiilor de credit, printr-o serie de montaje financiare pentru creditarea pe termen lung.

Bilanul i operaiunile Bncilor Centrale Operaiunile active i pasive


Individualizarea i manifestarea efectiv a funciilor bncilor centrale, descrise anterior, se realizeaz prin operaiunile pe care acestea le efectueaz. Utiliznd criteriul bilanier, operaiunile bncii centrale pot fi analizate ca operaiuni active i operaiuni pasive. Operaiunile active desfurate de bncile centrale se concretizeaz n: a) operaiuni de creditare b) decontri interbancare c) operaiuni de vnzare-cumprare de aur i devize a) Operaiuni de creditare: ponderea cea mai mare o dein operaiunile de creditare, concretizate n acordarea de credite, att statului, sub forma creditelor guvernamentale, ct i celorlalte bnci din sistemul bancar, prin operaiunile de reescontare i refinanare. n relaiile cu bncile comerciale, banca central realizeaz operaiuni de rescontare, respectiv accept titlurile de credit pe care bncile le dein n portofoliul lor i care provin din vnzrile pe credit ale mrfurilor. De asemenea, banca central poate acorda credite pe gaj de efecte comerciale, situaie n care titlurile de credit rmn n proprietatea bncii comerciale, servind bncii de emisiune doar ca garanie a rambursrii mprumutului. Un astfel de credit se practic atunci cnd operaiunile de reescontare nu sunt favorabile, datorit dobnzilor sau atunci cnd perioada de timp este mai mic dect n cazul reescontului. Nivelul maxim care se poate acorda sub forma unui astfel de credit reprezint mai puin de 100% din valoarea portofoliului de titluri. O alt form de creditare pe care o practic bncile centrale o constituie creditul pe gaj de efecte publice, numit i credit de lombardare. Titlurile care constituie garania unui astfel de credit sunt obligaiunile i bonurile de tezaur, cumprate de ctre bncile comerciale, cu ocazia emisiunilor lansate de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare. Legislaiile care reglementeaz activitatea bncilor centrale din diferite ri prevd i posibilitatea acestora de a acorda credite guvernamentale n mod direct, n general pe baza bonurilor de tezaur, pe o perioad mai mic de 1 an. b) Decontri interbancare: operaiunile de decontare, inter i intrabancare prezint importan, datorit locului pe care l deine banca central printre participanii la compensarea multilateral a plilor. c) Operaiuni de vnzare-cumprare de aur i devize: prin operaiunile de vnzarecumprare de aur i valute, banca central i consolideaz rezerva valutar i

44

influeneaz cursul valutar al monedei naionale fa de valutele principale, n funcie de obiectivele politicii monetare i valutare practicate n ara respectiv. Operaiunile de pasiv ale bncii centrale constau n urmtoarele: a) formarea capitalului propriu b) depunerile sau sursele atrase c) emisiunea monetar a) Formarea capitalului propriu: capitalul propriu al bncii centrale are o pondere redus n totalul pasivului, comparativ cu nivelul nregistrat la bncile comerciale. n structura capitalului propriu se includ: fondul statutar, prevzut n Statutul de funcionare al bncii centrale, fondul de rezerv i profitul bancar. b) Depunerile sau sursele atrase: sursele atrase ale bncii centrale constau n depozitele celorlalte bnci, n depunerile ntreprinderilor cu capital de stat sau ale unor mari ntreprinderi i n Contul Trezoreriei Statului (datorit rolului de casier al statului ndeplinit de banca central). Printre sursele atrase figureaz i depozitele unor organisme internaionale sau ale unor bnci strine, precum i mprumuturi de la bncile strine i cumprri de DST de la FMI. c) Emisiunea monetar reprezint cea mai important operaiune pasiv a bncii centrale, prin aceasta se are n vedere emisiunea monedei scripturale (bani de cont) i a cantitii de numerar, corespunztoare structurii masei monetare. Operaiunile de activ i de pasiv ale bncii centrale se regsesc n cadrul bilanului, structurate dup destinaia plasamentelor i originea resurselor. Realizarea de comparaii ntre structurile bilanurilor din diferite ri, evideniaz urmtoarele aspecte: 1. din punct de vedere al activelor, se remarc o pondere sporit a aurului n ri precum Frana i Olanda. n alte ri, mai sensibile la campania mpotriva aurului declanat de SUA n anii 70, nu se acord importan acestui post bilanier. Este cazul Germaniei, Belgiei i Spaniei care compenseaz ponderea sczut a aurului cu cea sporit a devizelor, ca urmare a orientrii ctre finanarea intern; - rile membre ale Sistemului Monetar European au deinut pn la nfiinarea monedei EURO importante rezerve n ECU, cu excepia bncii centrale a Germaniei care a fost, ntotdeauna, rezervat fa de aceast moned. n prezent rile care au aderat la UEM i constituie rezerve n EURO, proporional cu ponderea comerului exterior realizat n aceast moned, urmrindu-se ca ntr-o perioad viitoare s sporeasc rolul monedei EURO ca moned internaional de rezerv; - creanele asupra statului, comensurate prin valoarea titlurilor emise de stat, au o pondere important n cazul Italiei i al Japoniei; - sprijinul acordat economiei, n special prin intermediul bncilor deine o pondere important n bilanul Sistemului Federal de Rezerve din SUA, al Franei, Germaniei i Japoniei, putnd nregistra ntre 30% i 40% din bilan. Ponderea este foarte sczut, ntre 5% i 10% n cazul bncilor centrale din Spania, Italia, Belgia i Olanda. Asemenea diferenieri de ponderi pot fi explicate prin aspectele particulare ale politicii monetare i prin utilizarea, cu precdere, a unor instrumente ale politicii monetare, comparativ cu celelalte. 2. dac analiza se realizeaz asupra structurii pasivului, rezult c postul cu cea mai important pondere l constituie emisiunea monetar. n SUA i Japonia acesta reprezint mai mult de din bilanul bncii, iar n Olanda i Germania aproximativ 40%. Dei n structura bilanurilor bncilor centrale apar unele elemente de difereniere de la o ar la alta, totui se regsesc aproximativ aceleai, dup cum rezult din tabelele urmtoare.

45

Bilan Banca Central* (Frana) ACTIVE


Aur Aur i alte active de primit de la organisme strine Avansuri ctre organisme strine Disponibiliti la vedere n strintate Moned divizionar Titluri comerciale - n pensiune - scontate Efecte n curs de acoperire Credite guvernamentale Titluri de stat - n pensiune - cumprate Diverse/Cldiri i echipament

PASIVE
Rezerve din reevaluarea aurului Conturi ale bncilor strine Emisiune monetar (bancnote n circulaie) Cont curent al Trezoreriei statului Alte conturi la vedere Diverse Capital i fonduri de rezerv

* Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel Moned, Credit, Bnci, EDP, 1999 Bilanul Bncii Angliei ACTIVE
1. Titluri guvernamentale 2. Alte titluri 3. Titluri guvernamentale Credite i alte conturi Cldiri i echipament Numerar

PASIVE
Bancnote n circulaie Bancnote n cas

TOTAL Departament Emisiune


Capital Depozite publice Depozite bancare Rezerve i alte conturi

TOTAL Departament bancar Pentru cazul SUA, bilanul consolidat al celor 12 bnci federale de rezerv, prezint urmtoarea structur. ACTIVE
Titluri (de stat, efecte comerciale scontate) Creditele acordate bncilor comerciale Aur i Conturi DST Numerar Documente n curs de decontare

PASIVE
Rezerve ale bncilor comerciale Depozite ale Trezoreriei Bancnote emise Depozite al strinilor Alte pasive

Din lectura tabelelor rezult c funcia primordial a bncii de centrale este emisiunea monetar, evideniat la nivel real n bilanul bncii centrale. De asemenea, o pondere important dein n pasiv depozitele celorlalte bnci, n special sub forma rezervelor obligatorii ale bncilor comerciale i a altor conturi de disponibiliti. nfiinarea SEBC, cu ncepere de la 1 ianuarie 1999, a antrenat o serie de modificri n structura bilanului bncilor centrale, prin nscrierea de noi posturi bilaniere, corespunztoare funciilor ndeplinite de acestea. Astfel, redm n tabelul urmtor situaia bilanier a Bncii Franei.
ACTIVE
1) Rezerve de aur

PASIVE 1) Bilete n circulaie

46 2) Rezerve n devize 3) Relaii cu FMI sprijin de la FMI achiziia de DST 4) Creane asupra nerezidenilor n zona EURO 5) Sprijin acordat instituiilor de credit 5.1. Operaiuni principale de refinanare 5.2. Operaiuni de refinanare pe termen lung 5.3. Operaiuni de reglaj fin 5.4. Operaiuni structurale 5.5. Faciliti de mprumuturi 5.6. Apel n marj 5.7. Alte forme de sprijin 2) Angajamente fa de instituiile de credit 2.1. Conturi curente 2.2. Faciliti de depozit 2.3. Preluri n pensiune 2.4. Apel n marj 3) Angajamente fa de ali rezideni 3.1. Conturi ale Trezoreriei publice 3.2. Alte angajamente 4) Angajamente fa de nerezidenii din zona euro 5) Angajamente n devize 6) Contul special al Trezoreriei publice Contrapartida alocrilor de DST

6) Titluri 7) Creane asupra Trezoreriei publice sub form de moned divizionar 8) Relaii n cadrul SEBC 8.1. Participaii la capitalul BCE 8.2.Creane asupra BCE sub forma rezervelor transferate 8.3. Alte creane asupra SEBC 9) Diverse 10) Conturi dn reevaluare TOTAL ACTIV

7) Relaii n cadrul SEBC 7.1. Bilete la ordin n contrapartid 7.2. Alte angajamente fa de SEBC 8) Diverse 9) Conturi din reevaluri 10) Rezerve din reevaluarea stocului de aur al statului 11) Rezerve din reevaluarea devizelor statului 12) Capital i rezerve TOTAL PASIV

Pe baza analizei posturilor bilaniere poate fi evideniat i creaia monetar i efectele acestui proces.

Creaia monetar
n procesul creaiei monetare sunt implicate bncile comerciale, sau, n context mai larg, instituiile de credit, pe de o parte, i banca central, pe de alt parte. Capacitatea bncilor de a crea moned poate fi evideniat prin analiza procesului de multiplicare a monedei scripturale, prin acordarea de credite (dup cum s-a demonstrat n Modulul I, capitolul II). Asupra procesului de creaie monetar se exercit controlul de ctre banca central, care deine monopolul n acest domeniu. Moneda central, denumit i moneda de prim rang creat de banca central, cuprinde suma bancnotelor aflate n circulaie i a activelor care aparin bncilor i Trezoreriei, i care se regsesc n pasivul bncii centrale. Moneda central se creeaz prin mecanismul de acordare de credite bncilor comerciale i Trezoreriei, sau prin cumprarea de devize i titluri de pe pia. Pentru msurarea stocului de moned central aflat n circulaie (bancnote i depozite deinute de agenii bancari la banca central) se utilizeaz un agregat denumit baz monetar.

47

n literatura de specialitate, baza monetar este definit ca o variabil exogen fa de bncile comerciale, iar masa monetar n sens larg reprezint un multiplu al bazei monetare emis de banca central.

Mm = BM m
Pentru demonstraie, presupunem bilanurile simplificate ale bncii centrale i al bncilor comerciale, la nivelul unei economii. Se pornete, de asemenea de la ipoteza potrivit creia rezervele bncilor, n moned central sunt reprezentate numai de Rezervele minime obligatorii (RMO), determinate prin aplicarea ratei asupra nivelului depozitelor D astfel:

RMO = r D.
Se admite i ipoteza unei preferine constante pentru utilizarea numerarului (coeficientul de fug, n), determinat ca raport ntre nivelul acestuia i volumul masei monetare:

N / Mm = Numerar / Masa monetar = n


Bilan Banc central
Baza monetar ( BM) Numerar (N) Rezerve obligatorii (RMO)

Bnci comerciale
Credite (C) Rezerve (RMO) Depozite (D) Refinanare

Pe baza elementelor care figureaz n bilanurile bncilor implicate n procesul creaiei monetare se pot stabili urmtoarele corelaii: Mm = N + D (masa monetar este format din numerar i depozite) BM = N + RMO = N + r D (baza monetar este format din numerar i rezerve obligatorii) N = N Mm (n reprezint preferina pentru numerar a utilizatorului) Rezult c: D = Mm N = (1 - n) Mm BM = Mm + r(1 n) Mm = Mm [n + r(1-n)] Raportul dintre masa monetar (Mm) i baza monetar (BM) este o constant de forma

m = 1 / n + r (1-n), n care m reprezint multiplicatorul bazei monetare. Valoarea coeficientului m este mai mare dect 1, datorit existenei urmtoarei
relaii: n + r(1 n) < 1. n ipoteza exogenitii bazei monetare i a coeficienilor implicai n relaia de calcul, oferta de moned este n totalitate determinat i controlat de banca central. Cu privire la acest aspect, sunt necesare urmtoarele precizri: - parametrii r i n, respectiv nivelul rezervei obligatorii i al preferinei utilizatorilor pentru numerar scap, uneori, de sub controlul autoritilor monetare. Astfel, n cazul n care bncile dein rezerve libere, peste rezervele obligatorii i atunci cnd deinerea de bancnote nu este remunerat, nivelul ratei r depinde de nivelul ratei dobnzii de pe pia, iar controlul bazei monetare nu mai este echivalent cu controlul masei monetare; - caracterul exogen al ofertei de moned conduce la inversarea logicii multiplicatorului n relaia dintre baza monetar i masa monetar. Astfel, atunci cnd se scrie relaia: BM = 1 / m . Mm , rezulta nevoia de moned central, ca urmare a creaiei monetare realizate de ctre bncile comerciale.

48

Aceast situaie apare cnd oferta de moned este determinat de finanrile acordate agenilor economici, iar coeficientul 1/n se analizeaz ca un divizor al creditului.

Oferta de moned i Lichiditatea bancar


Creaia de moned, prin acordarea de credite de ctre o banc central, poate antrena i efectul ca acel credit s ias din reeaua de atragere a depozitelor. La baza unei asemenea situaii se pot afla urmtorii factori: a) n condiiile n care o banc nu deine dect o parte din piaa activelor monetare, prin procesul de acordare a creditelor, aceasta i va reduce depozitele n favoarea concurenilor. Pentru a face fa uneia asemenea pierderi, banca creditoare trebuie s dispun de rezerve n moned central, care constituie forma superioar a lichiditii bancare. Este posibil i afluxul de depozite rezultat din procesul de creaie monetar al bncilor concurente, ceea ce antreneaz un efect favorabil asupra depozitelor bancare. b) la nivelul bncilor comerciale, n ansamblul lor pot aprea pierderi, determinate de factorii de lichiditate bancar i care impun necesitatea de moned central pentru sistemul bancar. Necesarul de moned central poate fi explicat prin urmtoarele argumente: - cererile de conversie ale depozitelor la vedere ale publicului, n numerar, induc nevoia de moned central; - necesitatea constituirii rezervelor obligatorii; - existena Trezoreriei publice ale crei conturi se afl la Banca Central, antreneaz, n momentul plii impozitelor de ctre agenii economici, transformarea depozitelor la vedere ale acestora n moned central; - relaiile economice internaionale ale unei ri antreneaz pierderi pentru bnci, ca urmare a transformrii monedelor naionale n devize. Dintre toi factorii analizai, rezervele minime obligatorii au un caracter instituional, n sensul c sunt creai i gestionai de banca central pentru asigurarea controlului monetar. Ceilali factori de lichiditate bancar sunt denumii autonomi, ntruct originile lor se afl n afara sistemului bancar i deci, n afara controlului autoritii monetare. Factorii enunai pot avea, ocazional, i un efect favorabil, asupra lichiditii bancare. De exemplu, n cazul regimului cursurilor de schimb fixe, banca central poate susine cursul monedei naionale, cumprnd sau vnznd valut. Cumprarea de valut antreneaz creaia de moned central, care alimenteaz rezervele bncilor comerciale, diminund cererea global de lichiditate. Factorii de lichiditate conduc bncile la exprimarea cererii nete de moned central, banca central oferind aceast moned prin refinanri. Din acest punct de vedere, se ridic ntrebarea dac banca central este n msur s controleze cantitatea de moned central pe care o creeaz n favoarea bncilor comerciale, i dac rolul acesteia se rezum numai la fixarea ratei de dobnd pentru refinanare. n cazul regimurilor de schimb fixe, banca central nu controleaz baza monetar; intervine pe pia pentru a asigura fixitatea valorii cursului de schimb, dar rezervele valutare nu sunt supuse controlului. Din acest motiv, banca central nu ajusteaz refinanarea la variaiile rezervelor sale, motiv pentru care ntr-o asemenea situaie, nu controleaz oferta de moned central.

49

Banca Naional Romniei


Istoricul BNR Banca Naional a Romniei reprezint o instituie care a fost nfiinat prin Legea organic din 23 aprilie 1880, n baza creia, bncii i este acordat privilegiul de a emite moned naional. Instituia a avut, de asemenea, privilegiul de a resconta titlurile comerciale i biletele de trezorerie, de a lombarda bonurile de tezaur i de a participa la constituirea capitalului unor societi financiar bancare, mpreun cu statul. Forma tradiional de organizare a BNR a fost de societate comercial, ai crei acionari au fost att entiti private ct i statul romn. Inspirat dup modelul belgian, legea din 1880, a autorizat BNR de a emite bancnote convertibile n aur i argint, i de a efectua operaiuni specifice unei bnci centrale (rescontare, lombardare, credite guvernamentale). Bancnotele emise de BNR, erau garantate att cu titluri i efecte comerciale, rezultate din tranzacii reale, ct i cu rezerve de aur i argint, care nu puteau reprezenta mai puin de o treime din valoarea emisiunii monetare. Primele bancnote care au circulat sub form de titluri de stat, emise n timpul Rzboiului de Independen, au fost transformate dup 1880, n bancnote prin aplicarea tampilei BNR. Ulterior au fost emise noi bancnote, iar vechile titluri au fost lichidate. Adoptarea de ctre Romnia, n anul 1890, a sistemului monometalist gold standard a imprimat activitii de emisiune a BNR, caracteristicile acestuia. n circumstanele Primului Rzboi Mondial, guvernul solicit BNR, un mprumut pentru a face fa cheltuielilor militare, situaie n care, bancnotele emise, neconvertibile n aur, au reprezentat moned hrtie, cu valoare nominal. n anul 1929, unificarea i reforma monetar au reprezentat momentul n care a fost adoptat moneda naional cu denumirea leu i cu definirea legal de 10 miligram, cu titlu 9000/00. Perioada interbelic a situat BNR pe poziia adoptrii unor msuri importante n vederea susinerii economiei, fiind emise, de asemenea, i reglementri care s pun capt etalonului monetar aur-devize. Dintre momentele mai importante din evoluia BNR, rein atenia urmtoarele: n 1946, BNR devine banc cu unic acionar, statul romn; n 1948 i 1970 denumirea oficial a bncii se modific potrivit cu titulatura rii. Reforma monetar lansat n anul 1947 a avut un puternic caracter de clas, obiectivele propuse fiind: stoparea inflaiei, conferirea unei anumite stabiliti monedei naionale, i inflaiei, conferirea unei anumite stabiliti a raportului dintre preuri. Actul naionalizrii din 1948, a favorizat deprecierea puternic a monedei naionale, ceea ce a necesitat, mai trziu o nou reform, cea din 1952. Potrivit acesteia, echivalentul n aur al leului este fixat la 0,079346 gr. aur, iar cursurile valutare n raport cu alte monede, au fost determinate pe baza acestei valori paritare. Dup 1952, situaia economic, financiar i monetar a rii s-a consolidate progresiv, iar noua redefinire a leului, din 1954, nu a generat implicaii interne importante. n perioada economiei centralizate, rolul BNR a constat n urmtoarele: - monopolul exclusiv asupra emisiunii monetare i asupra operaiunilor cu aur; - monopolul asupra ncasrii veniturilor statului i a plilor pentru buget; -rolul de casier general al statului; -monopolul asupra schimbului valutar; -stabilirea planului de credite al economiei naionale; -acordarea de mprumuturi pe termen scurt clienilor bncii; stabilirea balanei de venituri i cheltuieli pentru populaie.

50

Trecerea economiei la o nou etap a produs ample i profunde reforme n ceea ce privete statutul BNR.

Rolul i funciile BNR


Reglementarea activitii BNR a fost reprezentat n perioada 1991-1998 de Legea nr. 34/1991, iar din 1998, de Legea nr. 101/1998, care ndeplinete n prezent, rolul de Statut al BNR. n concordan cu acesta, conducerea BNR este asigurat de ctre un Consiliu de Administraie, format din 9 membri, numii de Parlament. Misiunea Consiliului de Administraie este de a adopta decizii, n concordan cu prevederile legii, n domeniul monetar, al cursului de schimb i al supravegherii activitii bancare. n concordan cu prevederile statutului, BNR dispune n plan juridic de un grad sporit de independen, att n contextul noilor codiii ale sistemului bancar romnesc, ct i al abordrii teoretice a rolului autoritii monetare, care se manifest n prezent n lume. Independena bncii centrale este asigurat prin delegarea de ctre organismul legislativ, a guvernatorului, pe o perioad de 6 ani, diferit de durata mandatelor ministeriale. Guvernatorul BNR rspunde n faa Parlamentului pentru reglementrile de politic monetar i pentru supravegherea i monitorizarea activitii bancare. n concordan cu statutul su, BNR desfoar urmtoarele operaiuni: a) emisiunea monetar: BNR este singura instituie autorizat s emit bancnote i piese metalice n ntreaga ar; administreaz stocul de bancnote i monede; formuleaz programul de emisiune monetar, astfel nct s satisfac cererea de moned necesar circulaiei monetare; Totalul stocului de bancnote i piese metalice este nscris n bilanul BNR, n pasiv. Cantitatea de moned emis peste nivelul rezervelor internaionale este acoperit prin urmtoarele active: - avansuri acordate de BNR statului i mprumuturi acordate; - credite acordate societilor bancare: - titluri deinute n portofoliu: cecuri, titluri comerciale; - alte instrumente rescontante de BNR. b) operaiuni cu societile bancare i cu alte instituii de credit n cadrul relaiilor BNR cu societi bancare, alturi de scontarea i reescontarea titlurilor comerciale sau acordarea creditelor, o importan sporit o au operaiunile de refinanare. Prin refinanare, BNR ofer lichiditi societilor bancare cu respectarea condiiilor de politic monetar. Refinanarea reprezint o operaiune de acordare a creditelor pe termen scurt, pentru maximum 90 de zile, iar formele pe care le mbrac aceasta pot fi urmtoarele: - creditul structural - creditul de licitaie - creditul special - creditul de lombard Creditul structural* (* Regulamentul nr. 3/07.1995 cu privire la refinanarea societilor bancare) a constituit unul din cele mai importante mijloace de refinanare, prin care o societate bancar putea utiliza, n mod succesiv, pn la un anumit nivel, sumele dintrun cont alimentat de BNR, pentru o anumit perioad de timp. Garantarea acestor credite s-a realizat pe baza titlurilor comerciale i a altor titluri acceptate de BNR. Creditul structural se acorda numai pn la nivelul plafonului stabilit de conducerea BNR, pentru fiecare banc. Nivelul ratei dobnzii practicate pentru aceste

51

credite a fost stabilit de Consiliul de Administraie, reprezentnd rata oficial a scontului. n conformitate cu prevederile acordului cu FMI, aceast form de refinanare a fost abandonat. Creditul de licitaie este un mijloc de refinanare care nlocuiete operaiunile de openmarket. Un asemenea credit se acord pe o perioad de 15 zile, iar colateralul l constituie titlurile de stat i alte titluri acceptate de BNR. Creditul de licitaie este acordat la plafonul maxim pentru ntregul sistem bancar i pentru o perioad fixat de conducerea bncii. Rata de dobnd poate fi stabilit pe baze competitive n cadrul edinelor de licitaie, dar nu poate cobor sub nivelul stabilit de BNR. Creditul special constituie o refinanare extraordinar acordat de BNR societilor bancare aflate n criz de lichiditate. Creditul este acordat pentru o perioad de maximum 30 de zile, fiind condiionat de prezentarea unui program de restructurare acceptat de BNR. Un asemenea credit poate fi rambursat n avans, parial sau n totalitate. Creditul lombard (overdraft) reprezint finanarea acordat peste noapte, unor bnci, pentru a face fa plilor lor zilnice. Ca ordin de mrime, este limitat la 75% din fondurile bncii, iar colateralul este reprezentat de titluri de stat, sau alte titluri. n activitatea de creditare, BNR trebuie s constituie provizionare pentru prevenirea i limitarea riscului, i totodat s ofere servicii de colectare i difuzare, la cerere, a informaiilor cu privire la incidentele de pli i riscul de credit n sistemul bancar. c) Operaiuni n contul statului. BNR administreaz contul curent al Trezoreriei statului, deschis n numele Ministerului de Finane. Poate acoperi deficitele temporare ale Trezoreriei, prin acordarea de asisten financiar sub forma unor credite, n limitele acceptate de legislaie i cu scopul meninerii stabilitii monedei naionale. Operaiunile BNR n relaiile cu Ministerul de Finane constau n: plasarea titlurilor emise de stat i a altor titluri de datorie ale statului; exercitarea funciilor de nregistrare, depozitare i transfer al titlurilor; plata dobnzilor i a principalului. BNR poate acorda mprumuturi bugetului administraiei centrale, n vederea acoperirii deficitelor temporare. Suma total a acestor credite nu poate depi echivalentul a 10% din totalul bugetului aprobat i, de asemenea, nu poate depi de dou ori nivelul capitalului BNR i al fondului de rezerv. Statutul BNR prevede c asistena financiar poate fi acordat prin emisiunea de titluri negociabile, emise de Ministerul Finanelor exprimate n lei, cu o maturitate de 180 de zile i cu rata de pia a dobnzii. d) Operaiuni valutare i cu aur. BNR stabilete i conduce politica n domeniul valutar i al rezervelor de aur, cu scopul meninerii stabilitii monedei naionale. Responsabilitile se manifest i n urmtoarele domenii: - stabilete balana de pli externe; - stabilete i public ratele de schimb; - stabilete limitele rezervelor de valut i de aur care pot fi schimbate sau care pot fi pstrate n depozite; - menine i administreaz rezervele internaionale (aur, active externe, titluri comerciale, cecuri exprimate n valut, bilete de trezorerie i alte titluri emise de guverne strine). e) Supravegherea bancar

52

Statutul BNR prevede, n mod expres, supravegherea bancar, ca pe o operaiune distinct. n aceast direcie, BNR are competen exclusiv n supravegherea activitii sistemului bancar. Pentru a asigura viabilitatea i funcionarea acestuia, emite reglementri i adopt msuri de sancionare a bncilor care nu respect normele prudeniale. Pentru a evidenia complexitatea operaiunilor realizate de BNR, este necesar cunoaterea principalelor posturi bilaniere, dup cum rezult din tabelul urmtor: Bilan BNR (simplificat) Active Active externe:
aur valute convertibile - valute effective - cecuri Participri externe la: FMI BIRD BERD Credite guvernamentale bonuri de tezaur alte titluri de stat obligaiuni n valut Active interbancare Decontri cu bugetul statului Decontri din operaiuni cu FMI Dobnzi i comisioane de ncasat Diferene nefavorabile din reevaluarea activelor i pasivelor n valut

Pasive Pasive externe:


pe termen scurt: - depozite ale bncilor strine - mprumuturi de la bnci strine - cumprri de DST de la FMI pe termen mediu i lung: - mprumuturi de la bnci strine - obligaiuni Pasive interne: emisiune monetar sume n tranzit ntre sediile bncilor fonduri pentru participaii externe: - FMI - BIRD - BERD fonduri bancare proprii - fond statutar - fond de rezerv - profit contul general al Trezoreriei statului

Politica monetar a BNR n perspectiva integrrii europene


Criteriile de convergen stabilite n Tratatul de la Maastricht cu privire la formarea Uniunii Monetare Europene necesit ndeplinirea la nivelul fiecrei ri, a unor parametric macroeconomici, prin realizarea unor msuri de natur financiar, fiscal i monetar. Negocierile privind aderarea Romniei la UE nscriu la capitolul politic monetar urmtoarele scopuri, msuri i termene de realizare* (* Adevrul Economic, nr. 32/22aug.2000, - Dosarele pentru negocierile cu Uniunea European). Obiective/scopuri
Politica monetar Realizarea unei dezinflaii substaniale; reducerea

Msuri/aciuni
Meninerea unei politici monetare restrictive i urmrirea obiectivului de asigurare a stabilitii preurilor.

Termen de Realizare
2000-2001

53 considrabil a anticipaiilor inflaioniste ale agenilor. Controlul agregatelor monetare (a bazei monetare ca obiectiv operaional) n condiiile unui curs de schimb flotant Reducerea rolului RMO n asigurarea lichiditii bancare Deplasarea intei politicii monetare de la agregatul monetar strict ctre intirea inflaiei. Meninerea cursului de schimb ntr-un regim de flotare controlat, ca int subordonat a politicii monetare. Remonetizarea economiei romneti prin metoda neinflaionist, o dat cu progresele nregistrate pe linia creterii economice i a refacerii ncrederii n moneda naional. Abolirea facilitii de finanare direct a Trezoreriei

Adncirea ctigurilor dezinflaioniste concomitent cu ncercarea de a se evita materializarea pronunat a costurilor reale mai mari ale stabilizrii Reducerea ratei anuale a inflaiei (msurat prin indicele anual al preurilor de consum), spre a se ajunge la o inflaie n anul 2004, cu o singur cifr, respectiv 9 %.

2002-2004

Cursul de schimb

Meninerea regimului de flotare controlat n scopul exercitrii unui control relativ asupra dinamicii aprecierii n termeni reali a cursului de schimb al leului. Conservarea competitivitii externe prin tolerarea unor aprecieri modeste n termeni reali ale cursului de schimb fa de nivelul su de echilibru (+2-3% anual), care s susin tendina de convergen pe termen mai ndelungat a preurilor bunurilor. Repoziionarea cursului real Revizuirea regimului de curs i analizarea n condiiile n care nivelul su unor regimuri alternative de curs mai fundamental ar fi modificat pe predictibile, care s consolideze i s termen lung datorit accelereze convergena n plan nominal. intrrilor autonome de capital stabile i substaniale. intirea Utilizarea bazei monetare ca obiectiv operaional i a masei monetare n sens larg agregatelor ca variabil intermediar a politicii monetare. monetare. Folosirea cu precdere a instrumentelor de sterilizare definitiv a surplusului de lichiditate, a operaiunilor repo i reverse repo, pe baze competitive. Ameliorarea vitezei de Meninerea neschimbat, pe perioade mai circulaie a banilor pe lungi de timp, a atitudinii politicii monetare fundalul unei refaceri treptate care s confere credibilitate aciunilor bncii a cererii interne de moned. centrale i a orientrii antiinflaioniste a acesteia. intirea inflaiei prin Utilizarea indicilor agregai, rolul deosebit subordonarea politicii revenind indicelui condiiilor monetare (prin monetare (i, n sens mai larg urmrirea evoluiei agregatelor monetare, a a ansamblului politicilor ratelor dobnzilor, a cursului de schimb i a macroeconomice) acestui rezervelor). obiectiv. Diversificarea instrumentelor Crearea infrastructurii necesare utilizrii Meninerea nealterat a cursului real n piaa de echilibru, avnd n vedere caracterul ferm al constrngerii externe i nivelul modest al rezervelor valutare anticipate.

2000-2002

2002-2003

2000-2002

2001

2003-2004

2000-2001

54 de politic monetar creterea gradului lor conformitate cu piaa. i instrumentelor conforme cu piaa. de Diversificarea instrumentarului i nceperea utilizrii de anvergur a instrumentelor ce asigur sterilizarea definitiv a eventualelor lichiditi n exces. Preponderena operaiunilor Utilizarea operaiunilor cu titluri de stat, ca de pia n gestionarea instrument dominant al politicii monetare, i lichiditii i implementarea folosirea, pe un plan secundar, a politicii monetare. instrumentelor de natur pronunat administrativ (cazul rezervelor minime obligatorii). Balana de pli ncurajarea intrrilor de capital n paralel cu Creterea finanrii deficitelor meninerea unor deficite de cont curent care de cont curent prin intrri s acopere investiiile n infrastructur i s autonome de capital. susin cretere economic. Majorarea controlat a Trecerea la o abordare diferit a finanrii stocului de datorie extern. externe n care atragerea i respectiv, restituirea datoriei s nu fac parte din cicluri diferite, ele fiind concepute complementar pe o perioad de cel puin 10 ani.

2002-2004

2003

2003-2005

Dintre realizrile de pn acum n domeniul monetar i al restructurrii bancare pot fi enumerate urmtoarele: a) alinierea legislaiei bancare n acest sens, reglementrile au vizat o actualizare a legislaiei n domeniul bancar, fiind reprezentative urmtoarele: Legea bancar nr. 58/1998 i Legea nr. 101/1998 privind statutul BNR; Legea nr. 88/1997 privind nfiinarea i funcionarea Fondului de garantare a depozitelor n sistemul bancar; Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului societilor bancare. b) modificarea operaiunilor BNR Intervenia BNR pentru asigurarea cadrului unitar de desfurare a activitii bancare s-a concretizat ntr-o serie de acte normative care au vizat instrumentarea deciziilor de politic monetar: Pot fi citate: normele privind capitalul minim al societilor bancare (nr.1/1996); normele privind clasificarea creditelor i constituirea provizioanelor specifice de risc, normele privind supravegherea poziiilor valutare ale bncilor comerciale (nr. 15/1995) i normele cu privire la lichiditatea valutar (nr. 10/1996). c) modernizarea sistemului de eviden bancar, prin elaborarea noului plan de conturi pentru bncile comerciale (Ordinul 344/1997 al BNR). La baza noului plan contabil au stat principiile i uzanele contabile internaionale, ceea ce permite asigurarea transparenei informaiilor necesare analizelor comparative. d) modernizarea sistemului de pli, prin renfiinarea n Romnia a sistemului de compensri interbancare prin intermediul Caselor de compensaie.

55

Dintre avantajele funcionrii eficiente a sistemului de pli reinem: stabilitatea sistemului financiar, reducerea costului anual al operrii sistemului de pli i eficiena pieelor financiare care utilizeaz sistemul de pli. e) modificri structurale ale sistemului bancar, prin diversificarea activitilor, produselor i serviciilor bancare. f) modificri operaionale n cadrul bncilor, necesare pentru a face posibil integrarea bncilor n structura Sistemului Central al Bncilor Europene.

V. Bancile specializate banci universale si tipologia acestora


Tipuri de banci: Banci universale. Aceste banci ofera toata gama de produse bancare, impreuna cu servicii nebancare, sub o singura entitate. In plus, bancile au legaturi directe intre ele

56

si fac comert prin cross-shareholdings si printr-un management comun. Activitatile financiare includ urmatoarele: - intermedierea si lichidarea depozitelor, imprumuturilor, - comert cu instrumente financiare - asigurari - activitati bursiere - servicii corporative de supraveghere , incluzand fuziuni si achizitii. Germania este tara mama a bancilor universale, ca Deutsche Bank si Dresdner. Desi bancile germane pot detine concerne comerciale, suma investitiilor bancare ( in valoare de 10% din capitalul firmei comerciale) plus alte investitii fixe nu pot intrece capitalul total al bancii. Influenta bancilor e crescuta deoarece micii actionari numesc banca sa-i reprezinte cand fac un depozit cu actiunile lor la banca Deutsche Bank este actionar majoritar ca de exemplu la Daimler-Benz (automobile), Allianz, Metallgesellshaft, Philip Holzman (constructii) si Munich Re (o larga firma de asigurari). Bancile comerciale si de investitii. Cele patru sectiuni ale Glass Steagall ale actului bancar in 1933 au devenit cunoscute sub denumirea de GS Act. Sub GS, bancile comerciale nu aveau voie sa emita obligatiuni cu exceptia celor municipale, obligatiunilor gurvernului american si plasamentelor private. Bancile de investitii nu aveau voie sa ofere servicii bancare comerciale. Obiectivele actului erau sa descurajeze intelegeri secrete intre firme in sectorul bancar si sa previna o eventuala criza bancara intre 1930 si 1933. Primele banci de investitii din America au marit capitalurile pentru corporatii mari si pentru guvern, prin emitere de obligatiuni si, pentru o taxa, au aranjat fuziuni si achizitii. Bancile de investitii moderne au un set largit de activitati: emiterea de obligatiuni fuziuni si achizitii schimburi de obligatiuni, proprietati consultanta custodie globala Expansiunea activitatilor a ajutat la diversificarea acestor firme, dar nu fara probleme. De exemplu, la Lehman Brothers, Goldman Sachs si altii, cresterea schimburilor a determinat o tensiune intre noii clienti si banca. S-a convenit ca bancile de investitii sa aiba urmatoarele reguli: 1. cercetarile lor si diviziunile bancare vor fi supravegheate separat si se emit rapoarte separate. 2. diviziunile bancilor de investitii nu au voie sa clasifice analizele efectuate in urma cercetarilor. 3. nici o comunicare care nu este necesara, nu este permisa intre analisti si banci. 4. bancile trebuie sa publice lista companiilor cliente si care sunt analizate de departamentul de cercetare a bancii.

57

5. favorizarea clientilor preferati de a cumpara actiuni valoroase Barings , cea mai veche banca comerciala engleze, a fost fondata in 1762. Francis Baring, un comerciant, si-a diversificat paleta de activitati, prin finantarea importurilor si exporturilor de bunuri si produse ale firmelor mici. Tranzactiile erau realizate prin cambie. Dupa realizarea tranzactiilor, Barings lua o taxa pentru a garanta acestor cambii. Aceste tipuri de banci erau cunoscute si sub numele de accepting houses. Si-au diversificat activitatea prin acordarea de imprumuturi guvernelor si firmelor straine, prin garantarea unor fuziuni sau achizitii. Reforma financiara din 1986 a schimbat bancile comerciale. Reforma a permis firmelor financiare sa fie cotate la Bursa de valori din Londra. Bancile au intrat atfel si in sectorul bursier, iar majoritatea bancilor au intreprins activitati de brokerat si jobbing. Majoritatea bancilor comerciale din Anglia au inceput sa ofere aceleasi servicii ca si bancile de investitii din America: garantari, fuziuni si achizitii, managementul activelor si a fondurilor, custodie globala si consultanta. Aceste tipuri de banci au devenit asemanatoare cu bancile de investitii,.

Comertul bancar. Comertul bancar ofera o gama de servicii bancare angro si endetail. Serviciile angro includ oferirea de intermedieri, lichiditati si servicii de plati la o gama larga de consumatori precum corporatii mari si guverne. Ele ofera conturi curente pentru afaceri, fac imprumuturi comerciale, fac parte din sindicatele formate pentru imprumuturi, si sunt active pe piata interbancara unde se realizeaza imprumuturi catre si de la alte banci. Integrarea globala, tehnologia avansata si reformele financiare au facut ca aceste activitati angro sa fie competitive.

Comertul en-detail ofera aceleasi servicii catre numerosi clienti ai bancilor si firmelor. Acest tip de comert se realizeaza in principal in cadrul bancii: banca insasi accepta depozite si face mici imprumuturi. Majoritatea bancilor comerciale americane de asemenea fac comert en-detail catre clientii lor. Companii bancare tip holding. Termenul de companie bancara tip holding este originar din SUA. In 1956, s-a promulgat un act prin care aceste tipuri de banci erau catalogate ca firmele care detineau cel putin 25% din certificatele de alegatori a unei filiale bancare in doua sau mai multe banci. Aceste tipuri de banci sunt banci comerciale, controlate de Banca federala de rezerve. Garantandu-li-se un statut legal bancar, depozitele bancare sub controlul companiilor bancare tip holding au crescut de la 15% in anii 60 la peste 90% in anii 90. Oricare dintre aceste companii detine numeroase sucursale, care legal sunt separate si individual capitalizate. In SUA, existau legi care restrictionau creearea de sucursale ale unei banci in mai multe state, dar aceste tipuri de banci au reusit sa pacaleasca legea, reusind sa-si creeze sucursale si in alte state. Holdinguri financiare. La sfarsitul anului 1999, SUA a permis prin lege ca companiile bancare tip holding sa devina holdinguri financiare, care pot detine

58

sucursale ale bancilor comerciale, bancilor de investitii si firmelor de asigurari, ceea ce a insemnat ca bancile americane au devenit banci universale, dar sunt restrictionate, spre deosebire de bancile germane, deoarece sucursalele trebuie sa fie capitalizate individual, ceea ce inseamna costuri mai ridicate decat daca ele ar face parte dintr-o singura entitate. In SUA, aceste holdinguri au dreptul sa detina maxim 5% din capitalul unui concern comercial. Canada are de asemnea o legislatie care impiedica bancile sa detina firme comerciale.

VI. Globalizarea sistemului financiar si bancile internationale

Sisteme bancare comparate

59

Prezentarea principalelor particulariti ale sistemelor bancare americane, japoneze i europene Sistemul bancar din Statele Unite prezint anumite caracteristici care l particularizeaz, comparativ cu alte sisteme financiar bancare naionale. Principala trstur a sistemului financiar bancar din Statele Unite este dualismul su, acesta avnd la baz dualitatea existent n organizarea politic i administrativ teritorial american. Legislaia include evident reglementrile stabilite la nivel federal de Congresul Statelor Unite, la care se adaug legile proprii statului respectiv, stabilite n funcie de condiiile concrete economice i sociale existente. Mai este prezent, de asemenea, i un dualism la nivelul sistemului financiar bancar, care const, n principal, n faptul c pot funciona, pe de o parte, bnci locale, autorizate i controlate de organismele administrative din statul american de reziden, i care i pot desfura activitatea numai n interioarul statului respectiv, i pe de alt parte, bnci naionale, autorizate de autoritile monetare federale (Oficiul de Control al Monedei), i care i pot desfura actvitatea pe teritoriul mai multor state componente ale federaiei. Astfel, o banc autorizat din statul California este o banc local i nu poate funciona n afara teritoriului acestiu stat. Aceasta nseamn c acest banc nu i va deschide sucursale n alt stat, fiind supus controlului autoritilor monetare din statul California. O banc ce se dechide n statul California, autorizat de Oficiul de Control al Monedei, este o banc naional i este controlat i supervizat de autoritile monetare federale. Aceast banc i poate deschide uniti n alte state, poate achiziiona bnci sau poate participa la fuziuni cu bnci din alte state. Avnd n vedere c activitatea bancar se desfoar pe o pia n care concurena este acerb, accesul unei bnci naionale pe teritoriul altiu stat este deosebit de dificil i limitat. Bncile naionale de mrime medie i consolideaz poziia pe piaa local, prin deschiderea unui numr ct mai mare de uniti i investesc n aciunile unor bnci sau instituii financiare din statele vecine, devenind mai degrab bnci internationale. Numai bncile mari (CityBank Corp, Chase, Manhattan, etc.) dispun de puterea finaciar necesar i au uniti deschise n mai toate statele americane. n virtutea legii bancare din 1933 (Glass Steagall Act), sistemului bancar american i s-a imprimat o strict specializare ntre bncile comerciale i bncile de investiii. Astfel, bncile comerciale puteau efectua doar opraiuni de : retragere a depozitelor; gestiunea mijloacelor de plat; acordarea de mprumuturi ntreprinderilor i particularilor, fiindu-le interzise toate operaiunile cu titluri cu excepia deinerii unui portofoliu de titluri federale, ale altor state. Bncile comerciale au atacat Actul Glass Steagall cernd dreptul de a opera pe titlurile n contul clienilor, legalizarea acestei cereri fiind la acel moment atacat de lobby-ul efectuat de ctre casele de curtaj i bncile de investiii. n afar de aceast strict specializare, activitatea bncilor comerciale era reglementat i de Mace Fadden Act din 1927, care interzicea bncilor s nfiineze sucursale sau agenii n afara statului de origine. O alt caracteristic a bncilor comerciale americane, consecin evident a regelementrilor din Mace Fadden Act, e reprezentat de o puternic dispersie a acestora (peste 14000). Din punct de vedere al importanei, bncile comerciale americane se grupeaz n dou categorii: bnci mari (n general au statut de banc naional), care i au sediile n New York, California i n cele mai mari orae (Citigroup, Bankamerica, Manufactures

60

Hanovers), i bnci regionale (n general cu statut de bnci de stat), a cror talie tinde s creasc. Vitalitatea bncilor amricane surprinde dup 1990, sistemul bancar american caracterizndu-se printr-un nivel ridicat de rentabilitate i printr-un grad sczut de concentrare. De asemenea, creditele neperformante au fost minime i nici o banc nu a dat faliment, prin orice indicator, bncile americane fiind mai sntoase dect n orice perioad dup 1950. Totodat sistemul bancar american este supus unei puternice competiii pe propriul teritoriu, provenite: - pe de o parte de la concurena strin (n principal japonez), bncile japoneze deinnd 15% din pia n 1990; - pe de alt parte de la concurena nonbancar (de exemplu, General Motors a distribuit n 1989 mai multe credite de consum dect Citigroup 23,2 miliarde dolari fa de 16,3 miliarde dolari). Evoluia contextului economic i reglementar face de nenlturat concentrarea sectorului bancar american. Un studiu efectuat de Manahattan Consulting Group, concluzioneaz c, n 2010, peisajul bancar va cuprinde maxim 200 de magagrupuri. De asemenea, bncile americane au devenit tot mai difereniate n ceea ce priveste operaiunile desfurate (de exemplu First Union s-a concentrat pe micile afaceri i pe persoane fizice; BankOne pe crile de credit, etc.. n ceea ce privete totalul activelor sistemului bancar american, la nivelul anului 2001, acestea au crescut cu 5,2% fa de o crestere de 8,7 % din anul anterior. Creterea pasivelor bancare s-a ncetinit n 2001, atingnd un nivel de 4,5 %, o schimbare important fiind i reducerea drastic a depozitelor nepurttoare de dobnzi n favoarea celor purttoare de dobnzi. Un element central pe scena bancar american l reprezint megafuziunile care au avut la sfritul secolului trecut i prin care s-au aflat Citigroup (nfiinat prin fuziunea din 1998 dintre Travelers Group i Citicorp) i respectiv BankAmerica, numrul unu i doi, att pe plan naional i mondial. De asemenea, mediul concurenial favorabil a creat, n general, premisele pentru obinerea de rezultate bune, dei au existat i unele excepii, ca de exemplu Bankers Trust, banc afectat de criza din 2001 i care a fost preluat de Deutche Bank.

Sistemul bancar japonez s-a dezvoltat ncepnd cu cea de-a doua parte a secolului al XIX lea. Astfel au fost create de ctre comercianii mai importani, dup modelul american, mai multe bnci naionale private, conform legii bancare din 1863. De asemenea, n 1882, a fost creat banca central, care avea statut privat, pentru ca, n 1942, s fie transformat ntr-o banc ce are pn n prezent statut de banc public i privat. n ultima parte a secolului al XIX lea, guvernul a creat o serie de bnci guvernamentale, cum ar fi banca de schimb Yokohama, care finana comerul exterior i banca ipotecar a Japoniei. Astfel, la sfritul secolului, se putea face distincia ntre marile i micile bnci private. Marile bnci private, aproape n totalitate naionale, erau stabilite n marile orae, fiind denumite astfel City Banks. Ele finanau o mare parte a industriei Japoniei, de asemenea prestnd servicii pentru agenii fiscali ai guvernului. Sistemul bancar japonez s-a dezvoltat dup imaginea sistemului bancar american, avnd astfel o riguroas specializare. Se disting dou categorii de bnci comrciale: din prima categorie fac parte City Banks, care au ca principal activitate acordarea de credite pe

61

termen scurt i mediu marilor ntreprinderi (mai ales celor care fceau parte din grupul bncilor). Aceste bnci sunt n numr de 12, ele fiind n clasamentul primelor bnci mondiale. Banca Tokyo poate fi clasificat de asemenea ca fiind City Bank (dei nu face parte din cele 12) , ea fiind specializat n operaiuni internaionale i de schimb valutar, dispunnd astfel de o important reea naional. Cea de-a doua categorie, i anume bncile regionale, n numr de 63, au o activitate geografic restrns i o clientel format n principal din IMM-uri, jucnd un rol important n finanarea colectivitilor locale. Specializarea City Banks n acordarea de credite pe termen scurt i mediu marilor ntreprinderi a fost detreminat de cereea considerabil a industriei japoneze, care ntre 1960 1980, a realizat un important efort investiional. Deoarece aceast nevoie de investiii s-a diminuat, bncile city i-au i-au reorientat politica de creditare ctre particulari, ct i spre creditele pe termen lung, n acest timp bncile de credit pe termen mediu i lung orientndu-se i spre creditele pe termen scurt. De asemenea, ele ncearc s atrag economiile particularilor, chiar dac pe aceast pia a depozitelor bncile comerciale nu sunt avantajate, deoarece, spre exemplu, reeaua potal se bucur att de o ncredere mai mare a particularilor, ct i de un avantaj fiscal. Totodat, bncile de gestiune a patrimoniului au, de asemenea, un avantaj fiscal n raport cu bncile city. Pe de alt parte bncile city administreaz doar o mic parte din fondurile formate din primele pentru asigurrile de via ( fonduri care pot reprezenta o parte important a resurselor atrase), funcie care este aisgurat de ctre cele apte Trust Banks i doar de o singur City Bank (Daiwa). Totodat, bncile city, datorit specializrii nu pot administra portofoliile particularilor. De asemenea, sistemul bancar japonez mai cuprinde i trei bnci de credit pe termen mediu i lung: Industrial Bank of Japan, Long Term Credit Bank i Nippon Credit Bank, acestea oferind astfel de credite ctre marile ntreprinderi industriale (furniznd 10% din creditele acordate de sistemul bancar). Aceste instituii se finaneaz prin emisiunea de obligaiuni, n general n tremen de pn la 5 ani i pn la un plafon de 30 ori mai mare ca fondurile lor proprii. ncepnd cu anii 1980, bncile japoneze au cunoscut o puternic dezvoltare n strintate (pas fcut pentru prima dat de bncile de credit pe termen mediu i lung n anii 1970) mai ales pe coasta de est a Statelor Unite, unde i-au constituit o important reea. Dar, principala carateristica bncilor japoneze o constituie, fr ndoial, talia acestora, patru dintre ele fiind n clasamentul primelor zece din lume. Dei piaa financiar japonez este segmentat, sistemul financiar se caracterizeaz prin existena unor importante grupuri economice de instituii financiare i companii numite Keiretsu. Aceste grupuri cuprind, de regul, o banc comercial important (City Bank), o banc de investiii, o companie de asigurri, o companie comercial i cteva companii industriale i de srevicii. Experiena unei inflaii foarte sczute i a ratelor dobnzii foarte reduse, a fcut ca bncile japoneze s foloseasc ndatorarea ca surs de capital, mai mult dect oriunde n lume. Japonia continu s se confrunte i n prezent cu o criz profund a sistemului financiar bancar. Primele 17 bnci japoneze au nregistrat pierderi n 1999 i, chiar n condiiile excluderii costurilor provizioanelor pentru datoriile neperformante, rata profitului a fost de circa 5%. Conform cifrelor oficiale, bncile japoneze cumulau credite neperformante de 623 miliarde dolari. Dac n 1989 agenia Moodys acorda pentru ase bnci japoneze cel mai nalt rating: AAA, n contextul actual, cea mai bun

62

cotaie este de un singur A. Dou dintre bncile cu cele mai mari probleme (Nippon Credit Bank i Long-Terme Credit Bank) au fost naionalizate, iar a treia, Hokkaido Tokushoku, a fost nchis. Citigroup este liderul n Topul Mondial 1000, de patru ani consecutivi, cu cretere de 7,2% a capitalului de rang 1, la 58,4 miliarde dolari. n ceea ce privete mrimea capitalului, Citigroup este cea mai bun banc din lume, avnd cu 39,2% mai mult dect cea de-a doua clasat, Bank of America Corp, cu un capital de rang 1 de 41,97 miliarde dolari. Ponderea Citigroup pe pia este imens, capitalul de rang reprezentnd nu numai 15,9% din totalul capitalului de rang 1 din Top 25, dar i 3,2 din totalul Top 1000.

Sistemul European al Bncilor Centrale se compune din Banca Central European i bncile centrale naionale ale celor 27 state membre ale Uniunii Europene. ntruct nu toate statele membre ale Sistemului European al Bncilor Centrale au trecut la stadiul al treilea al Uniunii Economice i Monetare, ce a debutat la 1 ianuarie 1999, a fost nevoie s se creeze termenul de Eurosistem, pentru a descrie Banca Central Europrean i cele 15 bnci centrale naionale (din Austria,Belgia, Cipru, Finlanda, Frana, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia) care au adoptat euro ca moned unic. Sistemul European al Bncilor Centrale, ct i Eurosistemul nu au personalitate juridic. n schimb, n conformitate cu dreptul public internaional, Banca Central European este o persoan juridic ce formeaz nucleul arhitecturii complexe a Eurosistemului. n plus fiecare din bncile centrale naionale are personalitate juridic n conformitate cu legislaia naional din ara sa. Obiectivul fundamental al Sistemului European al Bancilor Centrale este meninerea stabilitaii preurilor n zona euro, condiie necesar a creterii durabile i sntoase a economiei rilor comunitare. Atribuiile fundamentale ale Bncii Centrale Europene, ce reies din ndeplinirea acestui obiectiv i conforme cu tratatul de la Maastrich, sunt: - definete i implementeaz politica monetar a UE; - coordoneaz operaiunile de schimb valutar; - deine i gestioneaz rezervele valutare oficiale ale statelor membre ale Uniunii Monetare; - asigur buna funcionare a sistemelor de pli. Banca Central European este singura entitate abilitat s emit bancnote n euro, n timp ce bncile centrale naionale sunt mputernicite s bat moneda metalic n euro, n limitele aprobate de Banca Central European. Banca Central European reprezint Sistemul European al Bncilor Centrale n domeniul cooperrii intrenaionale i colecteaz cu sprijinul bncilor centrale naionale informaii statistice de la autoritile naionale competente sau direct de la agenii economici din rile Uniunii Europene. Instrumentele politicii monetare ale Bncii Centrale Europene se mpart n 3 mari categorii: - operaiuni de pia open-market (la iniiativa Bncii Centrale);

63

- faciliti permanente (la iniiativa instituiilor de credit bnci comerciale); - rezerve minime obligatorii. Banca Central European realizeaz activitile de refinanare prin intermediul celor 12 bnci centrale naionale care formeaz Sistemul European al Bncilor Centrale. Banca Central European faciliteaz mprumuturi marginale de urgen, oricrei bnci care are nevoie de facilitate peste noapte. De asemenea faciliteaz depozite pe termen scurt peste noapte, la cererea bncilor, pentru sume nelimitate de bani. Banca Central European i Sitemul European al Bncilor Centrale i menin independena aciunilor desfurate n raport cu factorul politic, iar n aplicarea politicii monetare urmresc respectarea urmtoarelor principii: - descentralizarea, care semnific rolul fiecrei bnci centrale naionale n nfptuirea politicii monetare unice; - accesul egal al solicitanilor la moneda bncii centrale, ceea ce semnific eliminarea limitelor n operaiunile de refinanare bilateral, n condiii avantajoase ale ratei dobnzii i reaizarea opreiunilor de open market prin aciunea unui numr mare de parteneri; - continuitatea n aplicarea instrumentelor politicii monetare i alegerea celor mai eficiente pentru rile membre, n vederea arminizrii i utilizrii generalizate; - utilizarea unor rate ale dobnzii pe termen scurt, unice i unificarea pieei monetare prin conducerea unic a operaiunilor. Derularea operativ i n siguran a plilor n rile membre UE se realizeaz printr-un sistem de pli i compensare integrat, pentru toate operaiile interbancare, denumit TARGET. Acest sistem asigur transferul expres, automatizat, n timp real i funcioneaz sub supravegherea Bncii Centrale Europene.

Structura altor sisteme bancare


SISTEMUL BANCAR BRITANIC In Marea Britanie, bancile au jucat un rol insemnat de-a lungul timpului. Economia britanica a avut o pozitie importanta pe arena mondiala, nu doar in dezvoltarea industriala si comerciala, ci si in organizarea sistemului bancar. Banca Angliei (Bank of England) a fost infiintata in 1694 (prin decret regal Royal Charter), avand, initial, un capital de 1,200,000 lire sterline. Treptat, Banca Angliei a evoluat de la rolul unei banci comerciale spre functiile unei banci centrale. Functiile actuale ale Bancii Angliei: - banca a guvernului; - banca a bancii; - gestioneaza contul de regularizare valutara; - raspunde de emiterea bonurilor de trezorerie; - supravegheaza institutiile bancare din Regatul Unit al Marii Britanii;

64

- pastreaza conturile in lire sterline ale altor banci centrale si organizatii internationale; - imprumutator de ultima instanta ; - autoritatea de emisiune monetara. Bancile care opereaza in sistemul britanic sunt clasificate in functie de mai multe criterii. Un criteriu de clasificare este marimea tranzactiilor tipice pe care o banca le deruleaza. - Retail banks (banci cu amanuntul) aceste banci se adreseaza cu precadere, clientilor individuali (persoane fizice), in acest scop dezvoltand o retea larga de unitati cat mai aproape de clientii potentiali. -Wholesale-banks (banci en-gros) in principal, aceste banci opereaza numai cu afaceri de valori mari, avand relatii financiare cu firme de mari proportii sau cu alte banci, pe piata monetara. Un alt criteriu de clasificare a bancilor porneste de la bilantul lor contabil si are in vedere tipurile de depozite pe care le accepta. Aceasta abordare imparte bancile in primare si secundare . - Bancile primare sunt acele banci care deruleaza operatiuni prin intermediul mecanismului de plati, in interiorul tarii, ele oferind un sistem de transfer monetar, prin intermediul conturilor curente. - Bancile secundare nu sunt parte a mecanismului de plati si nu participa la sistemul de compensare. Majoritatea depozitelor acestor banci sunt depozite la termen, in mare parte in valuta, chiar daca aceste aspecte difera de la banca la banca. Acestea nu sunt singurele institutii financiare ce accepta depozite de la public. Exista o serie de case financiare , autorizate de Banca Angliei sa accepte astfel de depozite. SISTEMUL BANCAR ITALIAN Italia are cea mai veche traditie in activitatea bancara dintre toate tarile europene si multe din tehnicile cheie ale activitatii bancare au fost inventate in Italia. Evolutia sectorului bancar in Italia, in ultimele decenii, a fost diferita de cea urmata de bancile altor tari. Pana de curind, sistemul bancar italian a functionat pe baza unei legi din 1936, carea fost votata dupa o serie de falimente bancare. Scopul principal al legii era sa previna alte falimente ale bancilor. Acest lucru s-a realizat prin impartirea institutiilor financiare in sapte categorii, pentru care s-au stabilit specializarile bancare. S-a creat astfel, un sistem financiar unic, a carui organizare reflecta interactiunea a trei factori principali: - coexistenta institutiilor publice si a celor private; - distinctia dintre banci si alte institutii financiare; - codificarea relatiilor dintre diferite sectoare. Multe dintre bancile sectorului public nu aveau ca scop realizarea de profit, ci acordarea de asistenta financiara si realizarea de acte de caritate, pe plan local. Existau

65

mecanisme complexe ce permiteau diferitelor tipuri de institutii financiare sa colaboreze, fara a fi concurente. Bancile de economii erau, in mod deosebit, limitate la anumite tipuri de operatiuni.O lege recenta a schimbat complet acest sistem. Scopul principal al acestei legi este sa permita institutiilor financiare de stat sa-si schimbe forma legala si sa devina companii de investitii in domeniul titlurilor de valoare. Alte tendinte structurale ale industriei financiare italiene, demne de remarcat, sunt: - eliminarea diferentei, prin lege, dintre tipurile de banci; - acordarea dreptului bancilor din sectorul public de a intra pe pietele de capital; - favorizarea fuziunilor intre banci; - privatizarea bancilor de stat; - posibilitatea expansiunii bancilor, pe tot teritoriul Italiei; - permisiunea acordata bancilor de a opera si in alte sectoare financiare. Evolutia sistemului bancar italian demonstreaza o tendinta de transformare a marilor banci in conglomerate financiare (asemanatoare celor britanice) si mai putin in banci universale (ca in cazul bancilor germane).

SISTEMUL BANCAR FRANCEZ

Potrivit legislatiei bancare franceze (de exemplu, Legea bancara din 24 ianuarie 1984), se disting urmatoarele categorii de institutii financiar-bancare: banci propriu-zise (reunite in Asociatia Franceza a Bancilor), banci mutuale sau cooperatiste, case de economii, case de credit municipal, societati financiare, institutii financiare specializate. In temeiul aceleasi legi a fost creat si Comitetul Institutiilor Financiar-Bancare, in ale carui atributii intra autorizarea activitatii institutiilor financiar-bancare si clasificarea acestora in conformitate cu categoriile mentionate. Alaturi de acest comitet, un rol important in supravegherea activitatii bancare il detin Consiliul National de Credit, Comitetul de Reglementari Bancare si Comisia Bancara. Banca Frantei (Banque de France) a fost creata in 1800 si nationalizata in 1945; exercita rolul bancii centrale. Ca si in cazul altor tari vest-europene, dupa Tratatul de la Maastricht au fost luate masuri pentru sporirea autonomiei sale in domeniul politicii monetare si de credit. Un eveniment cu implicatii majore l-a constituit adoptarea Legii 93-980/4 august 1993, care a sporit gradul de autonomie decizionala a Bancii Frantei. In noul cadru legislativ, obiectivul principal al Bancii Frantei este de a defini si a pune in practica politica monetara, cu scopul de a asigura stabilitatea preturilor. Ea indeplineste aceasta misiune in cadrul politicii economice de ansamblu a Guvernului Francez.

66

In ceea ce priveste reglementarea cursului de schimb si a paritatii francului, acestea raman de competenta guvernului. Cu toate acestea, in noul context, Banca Frantei monitorizeaza cursul de schimb al francului francez, detine si administreaza rezervele de aur si devize ale statului.Banca Frantei se ocupa si de rescontarea portofoliului de cambii, facilitand emisiunea titlurilor de valoare de catre bancile comerciale. Ca un element specific Frantei, se distinge faptul ca, alaturi de banci, un rol important il detin organizatiile de plasament colectiv in valori mobiliare. La inceputul anilor 90, Franta ocupa primul loc in Europa si al doilea in lume, dupa SUA, din punct de vedere al valorii fondurilor administrate de aceste organizatii. In prezent si in sistemul bancar francez exista tendinta universalizarii bancilor.

SISTEMUL BANCAR GERMAN Cele mai importante institutii ale sistemului bancar german sunt Banca Federala (Bundesbank) si Consiliul Federal de Supraveghere Bancara (Zentralbankrat). Banca Federala, cu sediul central la Frankfurt, are oficii in toate landurile. Aceast6a banca este entitate legala prin ea insasi, fiind independenta si subordonata Guvernului federal, dar avand obligatia de a sustine politica economica a guvernului. Se bucura de atributele unei institutii federale de importanta majora. Banca Federala detine monopolul emisiunii monetare si actioneaza ca o banca de rezerve. Important este faptul ca, desi opereaza in limitele precizate de legea bancara federala, ea stabileste, in mod independent, nivelul dobanzilor si al taxei scontului pentru tranzactiile sale cu bancile, solicita tuturor bancilor sa pastreze anumite rezerve minime obligatorii la Banca Federala, in vederea reglarii ofertei monetare si a nivelului general al ratei dobanzii.In general, Banca Federala nu acorda imprumuturi institutiilor non-bancare, cu exceptia celor acordate guvernului si anumitor institutii publice. Cu toate acestea, in vederea indeplinirii functiilor ce-i revin, poate tranzactiona anumite titluri de valoare de piata. Consiliul Federal de Supraveghere Bancara este un organism federal independent. Presedintele acestui organism este numit de catre Guvernul federal.Acest consiliu acorda, in limitele legii, licente de functionare bancara si, in stransa legatura cu Banca Federala, urmareste respectarea si aplicarea legii.Consiliul are, in plus, anumite puteri decizionale cum ar fi: sa decida daca o anumita afacere poate fi privita ca o activitate bancara, sa emita reglementari referitoare la raportarile care trebuie prezentate de banci, cu privire la limitarea dobanzilor sau a comisioanelor percepute de catre banci. Celelalte banci germane pot fi impartite in: banci comerciale, banci de economii si banci specializate. Particularitile sistemului bancar european i relaiile acestuia cu sitemele bancare naionale din cadrul UE n decembrie 1985, Consiliul Comunitii a adoptat Actul Unic ca expresie a hotrrii trilor membre ale Comunitii Europene de a desvri procesul de integrare pe care tratatul de la Roma l-a stabilit n sensul realizrii unui spaiu economic integrat pe baza unei triplei liberti de circulaie: a persoanelor, a mrfurilor i serviciilor i a capitalurilor.

67

Obiectivul Actului Unic era de a deschide pentru Europa o nou etap a liberalizrii n domeniul micrii capitalurilor i schimburilor de servicii n spiritul Tratatului de la Roma, ceea ce era deja realizat la acea dat n domeniul schimburilor de mrfuri. n concordan cu ideile Actului Unic, se urmrea s se asigure la sfritul anului 1992 o mare pia unificat, care s aduc o reconsiderare a perspectivelor n domeniu. Pn la aceast dat era recunoscut libertatea de stabilire, de a ntreprinde activiti bancare n oricare din rile Comunitii, n condiiile stabilite de statul respectiv pentru oricare din cetenii si, iar acum obiectivul urmrit era acela de a permite bncilor libera prestaie de servicii fr a se ine cont de frontierele existente.Aceasta nseamn c banca este supus numai reglementrilor autoritilor din ara de origine.Prin aceasta se asigur unei bnci date dintr-o ar a Comunitii Europene posibilitatea de a aciona n baza autorizaiei de funcionare din ara sa, n oricare din celelalte ri, fr nici o alt formalitate suplimentar, aceasta nsemnnd de fapt recunoaterea reciproc a autorizaiilor privind funcionarea bncilor. Aplicarea prevederilor Actului Unic se bazeaz pe trei elemente complementare: - Libertatea de micare a capitalurilor; - Libera prestaie a serviciilor financiare i bancare transfrontaliere; - Armonizarea minimal a reglementrilor care se aplic activitii bancare i financiare. Directiva Liberalizrii Capitalului adoptat n iunie 1988 este documentul care reglementeaz, pentru Comunitatea European, liberalizarea complet a micrilor de capital. Aplicarea prevederilor sale urma s fie realizat de 8 din cele 12 ri europene ncepnd cu 1990, pentru Spania i Irlanda din 1992, iar pentru Portugalia i Gracia din 1995. Suedia, Austria i Finlanda, intrate n Uniunea European mai trziu, nu au ridicat probleme avnd o legislaie evoluat n acest domeniu. Tratatul Uniunii Europene convenit ntre rile membre interzice orice restricie privind micarea capitalului i plile ntre statele membre i asigur trinicie integrrii europene. A doua directiv de coordonare bancar adoptat la 15 decembrie 1989 avea ca obiectiv instaurarea a unei piee unificate n care bncile aveau dreptul de a furniza servicii n toat gama de activiti bancare pe de o parte, fr a avea structuri organizatorice proprii n ara n care i au rezidena clienii i, - pe de alt parte, prin intermediul unor sucursale nfiinate de ea n mod liber. Astfel, directiva statueaz principiul recunoaterii reciproce a autorizaiilor bancare i a legislaiei bancare n virtutea crora statele membre renun s impun propriile condiii de acces la activitatea bancar i financiar a sucursalelor unei bnci instalate pe teritoriul lor. Sucursalele bncilor strine sunt supuse numai reglementrilor din rile lor de origine considerate n fapt echivalente.

68

a) Directiva stabilete operaiuni susceptibile de a fi desfurate de ctre instituiile de credit beneficiare de recunoatere mutual: - Primirea depozitelor i a altor fonduri ce pot fi retrase de la public; - Acordarea de credite ce include credit de consum, credit ipotecar, factoring, credit pentru tranzaciile comerciale(inclusiv forfaiting); - Leasing financiar; - Servicii de transfer a banilor; - Emiterea i administrarea de mijloace de plat (de exemplu cri de plat, cecuri de cltorie i ordine de plat-bankers draft); - Garanii i angajamente; - Cumprarea i vnzarea pe cont propriu sau n contul clientului pentru: a) Instrumente ale pieei monetare (cecuri, cambii, certificate de depozit) b) Valute strine; c) Operaiuni de anticipare (futures) i opiuni; d) Instrumente valutare i rata dobnzii; e) Titluri transferabile. - Participri la emisiuni de aciuni i furnizarea de servicii privind asemenea emisiuni. - Consultaii privind preluri de uniti(structuri de capital), strategie industrial i probleme decurgnd din asemenea operaiuni; consultaii i servicii referitoare la fuziuni i achiziii de structuri preluabile; - Agenie de burs-brokeraj; - Plasamente de portofoliu;management i consultaii; - Pstrarea n siguran i administrarea titlurilor; - Servicii de referin privind creditele; - Servicii de pstrare n custodie. Globalizarea i internaionalizarea creditului bancar a Insemnat ndeosebi pentru piaa creditului: - Diversificarea produselor credit" atat pentru clientela corporatist ct i pentru gospodrii i stat - dezvoltarea tranzactiilor printr-un suport tehnologic conexat la retelele informatice si tehnologiile IT; - scaderea pretului creditului (in paralel cu reducerea marjei) proces vizibil in tarile membre Uniunii Europene, influentat atat de ritmul economisirii interne, specific pentru fiecare tara, dar si de inflatie, fiscalitate si politica monetara a tarilor respective; - dezvoltarea creditului de consum si a creditului ipotecar; - cresterea elasticitatii cererii pentru produse "credit". In ultimii zece ani s-au manifestat anumiti factori, specifici de la o tara la alta, cu geneza interna sau internationala care au afectat direct marimea marjelor bancare pentru fiecare din statele membre Uniunii Europene. Pentru majoritatea tarilor Uniunii Europene reducerea preturilor creditului, practicata de banci s-a datorat cresterii competitiei bancare, efectul activ si vizibil al globalizarii finantelor in Europa. Alti factori importanti, raportati la piata creditului sunt: ratele dobanzii, inflatia, structura preturilor, costurile de exploatare ale bancilor si regularizarea acestora. n primul rnd modificarea ratei dobanzii pe piata are un impact puternic pe termen scurt in evolutia marjelor, deoarece bancile nu pot modifica imediat, dupa modificarea ratei

69

dobanzii pe piata, dobanda creditelor si a depozitelor. Slaba reactie a bancilor poate fi datorata si "costurilor de antrenare" pe care le-ar presupune modificarea ratelor dobanzilor asupra clientilor, tentatiei de a nu produce modificari in pretul actiunilor emise de banca si tranzactionate pe piata de capital, asteptarilor in ceea ce priveste rata dobanzii. In al doilea rand nivelul ratelor dobanzii pietei poate avea un efect in evolutia marjelor. Astfel pentru rate mari ale dobanzii este mai usor pentru banci sa ajusteze ratele dobanzilor aplicate clientilor in cazul unor schimbari ale dobanzii. In al treilea rand, suprataxarea serviciilor de administrare a conturilor bancare poate de asemenea afecta marjele bancare, atunci cand marimea acestora trebuie sa acopere o parte din cheltuielile de exploatare bancara. Belgia, Finlanda si Suedia au raportat faptul ca taxele incluse in pretul platit de clienti pentru serviciile de administrare a conturilor bancare reprezinta un factor care influenteaza pe termen lung marimea marjelor bancare. In al patrulea rand, prin "securizarea imprumuturilor" (transformarea creantelor din credite in titluri de valori mobiliare, tranzactionate pe piata de capital), bancile pot practica marje ale dobanzii active ceva mai scazute, datorita unui pret mai scazut al capitalului, pe piata primara. Piata de capital se caracterizeaza prin marje mai reduse ale intermediarilor, ceea ce inseamna procurare de capital la cost redus de catre banci, prin emisiunea propriilor valori mobiliare, la care subscriu creditorii privati, remunerati in baza creantelor incasate de banci din creditele acordate la dobanzi active mai mari decat comisionul societatilor de valori mobiliare care opereaza pe piata primara. In al cincilea rand bancile pot transfera ceva din reducerea costurilor de operare, in costurile aplicate clientilor, mai reduse, ca urmare a practicarii unor marje scazute, ceea ce reprezinta un impact favorabil in conditiile cresterii eficientei sistemului bancar. Din 1995 si pana in 1998 unul din cei mai utilizati indicatori in masurarea eficientei sistemului bancar in Comunitatea Europeana (respectiv raportul dintre costurile agregate de exploatare si venituri) arata o crestere a eficientei sistemului bancar in tari precum Belgia, Danemarca, Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Marea Britanie si in mod deosebit Finlanda.

VII. Sistemul European al Bancilor centrale, BCE si arhitectura sistemului bancar european
Sistemul bancar francez

De-alungul timpului sistemul bancar francez s-a dezvoltat relativ incet datorita interventiei statului in economie. Numeroasele reglementari prezente au facut imposibila intarea pe piata financiara a actorilor non bancari. Astfel pana in 1985 doar institutiile bancare aveau dreptul sa acorde credite si sa gestioneze banii de pe piata. Acestea erau impartite in bnci depozit, bnci de credit pe termen mijlociu i lung i bnci de afaceri cu o specializare a activitii i clientelei. Instituiile financiare nu puteau primi depozite pe mai puin de doi ani lucru ce ingradea concurenta.

70

O dat cu dezvoltarea economiei, puterile publice i-au propus o concuren mai puternic ntre diversele reele de distribuie a creditului precum i un control mai strict al a instituiilor de credit: n acest scop a fost votat legea din 24 ianuarie 1984 cu privire la activitatea i controlul instituiilor de credit i legea din 2 iulie 1996 de modernizare a activitilor financiare, care a modificat legea bancar din 24 ianuarie 1984, ntinzndu-se i asupra tuturor prestatorilor de servicii de investiii, adic instituiile de credit si firmele de investiii, competena Comitetului de reglementare bancar i financiar, Comitetul de instituii de credit i firme de investiii, Comisia bancar i Consiliul naional de credit si titluri. Reglementat puin cte puin, sistemul bancar cuprinde instituii de credit, organe reprezentative i autoriti tutelare. Aceast organizare a permis evoluia activitii instituiilor de credit. Astfel legea din 24 ianuarie 1984 a instituit dou mari categorii de instituii: - instituii care pot efectua toate tipurile de operaiuni bancare, depozite i mai ales credite; este vorba de bnci, bnci mutualiste sau cooperative, case de economii si de prevedere si case de credit municipal. - instituiile care au un obiect de activitate limitat, este vorba de societai financiare i instituii financiare specializate. Mai mult legea a ncredinat totalitatea funciilor tutelare i de control ale profesiunilor bancare celor trei instane colegiale distincte, cu funcionarea crora Banca Franei este in mod strns asociat: Comitetul de reglementare bancar, Comitetul instituiilor de credit si Comisia bancar. Legea a mai creat dou instane consultative crora banca le-a adus o concurena activ: Consiliul naional al creditului i Comitetul instituit pentru a studia problemele legate de relaiile ntre instituiile de credit si clientela lor, cunoscut sub numele de Comitetul consultativ. Reforma din 1984 a permis tuturor bncilor(in sensul larg al termenului) de a lucra mpreun cu toi agenii economici, conducand la o concuren acerb ntre diferite reele. Legea din 2 iulie 1996 de modernizare a activitailor financiare, care a transpus n dreptul francez directivele europene din 10 mai 1993 cu privire la serviciile de investitii n domeniul valorilor mobiliare, a modificat legea bancar din 24 ianuarie 1984, referindu-se si la prestatorii de servicii de investiii, adica instituiile de credit si ntreprinderile de investiii, precum si la competenele instanelor de decizie mai-sus numite i a Consiliului naional de credit.

TIPURI DE INSTITUII
BNCILE n mod uzual, in Franta, bncile sunt desemnate prin sintagma banques AFB" (bnci care au aderat la Asociaia francez a bncilor), pentru a le distinge de bncile mutualiste sau cooperative i de ansamblul instituiilor bancare. Ele sunt singure ndreptite s utilizeze apelativul banc" fr alt specificaie. Ca rezultat al concentrrii, principalele opt grupuri bancare, care la momentul actual domina sistemul bancar francez sunt : BNP-Paribas (cea mai mare banca din zona euro), Crdit Agricole, Socit Gnrale, Crdit Lyonnais, CCF-HSBC, Banques Populaires, Caisses dpargne, Crdit Mutuel-CIC. CELELALTE INSTITUII DE CREDIT

71

n aceast categorie se includ, pe de o parte, bncile mutualiste sau cooperative, casele de economii i casele de credit municipal iar pe de alt parte societile financiare i instituiile financiare specializate. Acestor instituii li se aplic simultan un dublu regim juridic : pe de o parte legea bancar nr. 84-46 din 24 ianuarie 1984 i regulamentele emise pentru aplicarea ei, pe de alt parte actele normative specifice fiecrui tip care constituie statutul lor legal specific. Bncile mutualiste sau cooperative. Din aceast categorie fac parte : Crdit agricole mutuel, le Groupe des banques populaires, le Crdit mutuel, le Crdit mutuel agricole et rural i le Crdit cooperatif. Toate aceste instituii bancare se bazeaz pe aceleai principii: libera adeziune, democratismul (un membru egal un vot) i absena capitalului social (participanii nu subscriu aciuni aductoare de dividende ci pri sociale productoare de dobnzi). Le Credit agricole mutuel posed o dubl structur vertical, case care efectueaz operaiuni de banc i o federaie care reprezint instituia i gestioneaz domeniul social. La baz se afl casele (caisses) locale, fiecare cas constituind o societate cooperativ civil cu capital variabil alctuit din prile sociale subscrise de fiecare membru. La nivelul intermediar se afl casele regionale, de asemenea cooperative de drept privat, avnd ca asociate casele locale i cooperativele agroalimentare. Ele gestioneaz o parte din fondurile bneti colectate de casele locale, cea mai important parte a acestor fonduri fiind transferat Casei naionale. Dei a fost constituit pentru a rspunde nevoilor de finanare ale agricultorilor, Creditul agricol mutual a deschis, dup 1920, ghiee n mai multe orae, pentru a colecta depozitele bneti, iar dup 1960 a fost organizat s acorde credite i altor categorii sociale dect agricultorii. Creditului agricol mutual i-au fost acordate dou privilegii importante, cu caracter de monopol : finanarea titlurilor reprezentative ale recoltelor de cereale i acordarea de credite bonificate pentru agricultur. O parte important a depozitelor sunt pe librete, la termen sau pe bonuri de economii (bons d'epargne) ori planuri de economii populare, restul fiind reprezentate prin obligaiuni i titluri de crean negociabile. Creditele pe termen mediu i lung dein o pondere mai important dect cele pe termen scurt. Creditul agricol mutual i-a dezvoltat i activitatea de asigurare de via. Filiala sa PREDICA, creat n 1985, a devenit a doua companie de asigurri pe plan naional dup cifra de afaceri. Reducerea numrului de ghiee permanente (de la 9750 n 1988 la 8300 n 1993) a fost compensat prin nfiinarea mai multor mii de puncte verzi (points verts) n bcnii i brutrii n care cecurile trase asupra Creditului agricol mutual pot fi ncasate n numerar. Dup 1979 Creditul agricol mutual i-a creat reprezentane n America de Nord, Asia, America de Sud i n ri europene. Le Groupe des Banques populaires este organizat pe dou nivele, avnd la baz 30 de bnci regionale i la vrf CASDEM Banque populaire. Clientela sa este specializat: organizaiile i persoanele care aparin Ministerului Educaiei Naionale. Bncile populare sunt i ele cooperative de credit. Pot obine credite numai membrii cooperatori dar i fr a avea aceast calitate orice persoan poate fi titular al unui cont de depozit. La nivel naional exist dou organisme care acioneaz pentru ansamblul grupului : Camera sindical (La Chambre syndicale) i Casa central (La Caisse centrale). Camera sindical este totodat asociaia i forul tutelar al bncilor populare. De asemenea, Camera sindical reprezint grupul n raporturile cu autoritile

72

publice, controleaz funcionarea bncilor populare, numete i demite pe conductorii acestora i gestioneaz fondul colectiv de garanie. Casa central a bncilor populare este organul central de creditare. Ea ndeplinete rolul de cas de compensaii ntre bncile populare; gestioneaz fondurile lor excedentare; acord finanrile de mai mare importan; emite obligaiuni; gestioneaza serviciile tehnice comune grupului etc. Bncile populare pot efectua orice servicii bancare pentru clientela lor i sunt supuse acelorai norme legale n materie fiscal ca i bncile AFB. n prezent, ele se orienteaz cu prioritate spre ntreprinderile mici i mijlocii i spre meteugari. Le Crdit Mutuel este structurat pe trei nivele. Baza o constituie cele 2.000 de case locale, care beneficiaz de autonomie juridic i financiar. Ele acord credite numai membrilor. n privina depozitelor, au fost instituite dou reguli: - jumtate din depozite s aparin membrilor; - cuantumul total al depozitelor s nu depeasc 5% din ntinderea rspunderii membrilor, care se fixeaz la de 20 de ori valoarea prilor sociale subscrise. La nivelul de mijloc se situeaz organismele regionale: federaiile regionale (pe plan profesionial) i casele federale (pe plan financiar). n timp ce primele exercit controlul caselor locale i le asigur anumite servicii, casele (caisses) federale sunt instituii de credit, asigur compensarea ntre casele locale, gestioneaz excedentul lor de trezorerie i efectueaz operaiuni care, prin importana lar, depesc posibililile caselor locale. La nivel naional funcioneaz la Confdration nationale du Crdit Mutuel, persoan juridic fr scop lucrativ care grupeaz federaiile regionale i La Caisse centrale du Crdit mutuel, alctuit din casele federale, societate cooperativ cu capital variabil. n prezent le Crdit mutuel acord credite asociailor i colectivitilor locale, profesiunilor liberale i ntreprinderilor din industrie, comer i din agricultur, precum i meteugarilor. Le Crdit coopratif reprezint ramura cooperaiei n domeniul creditului i are menirea de bancher al economiei sociale" care cuprinde ntreprinderile familiale, asociaiile gestionare din domeniile : cultural. sportiv, turism etc, comitetele sindicale de ntreprinderi, colectivitile teritoriale, comunele, departamentele i consiliile regionale pentru investiiile lor sociale. Casele de economii Ecureuil" echivalentul CEC la noi sunt instituii private fr scop lucrativ. Ele sunt conduse de consilii de orientare i supraveghere" alese de reprezentanii depuntorilor desemnai prin tragere la sori. Consiliile numesc direciunile caselor pentru o perioad de cinci ani. Principala lor activitate este colectarea depozitelor, dar simultan acord credite i ofer servicii bancare oricror clieni, cu o singur excepie: societilor pe aciuni care au emis valori mobiliare. Casele de economii Ecureuil ofer credite pentru construirea de locuine (epargne - logement), emit bonuri de economii i obligaiuni. La nivel naional funcioneaz dou case centrale : la Socit centrale de trsorerie i la Socit centrale pour l'mission et le crdit. Casele de credit municipal, n numr de 21 (cea mai important fiind n Paris) sunt reunite ntr-o asociaie, la Confrence permanente. La origine, ele au fost constituite n scopul de a combate camta, iar ulterior i-au extins activitatea n domeniul creditului pentru consum, rmnnd orientate spre ajutorul social sau familial.

73

Mijloacele lor financiare provin din depozite la vedere sau la termen, bonuri de casierie sau conturi pe librete dar i din mprumuturi de la alte instituii de credit. Societile financiare. Aceast categorie cuprinde n Frana, cca. 900 de instituii diverse : societi de leasing (credit-bail) imobiliar, societi de credit HLM (locuine cu chirie moderat), societi de locaiune cu opiune de cumprare (LOA), toate grupate ntr-o asociaie a societilor financiare (ASF). Ele joac un rol important n finanarea investiiilor ntreprinderilor i n creditul pentru locuine. Instituiile financiare specializate sunt instituii de credit crora statul le-a ncredinat o misiune permanent de interes public. Acestea pot fi specializate in acordarea de: - credit funciar - credit pentru industrie - credite pe termen mediu i pe termen lung ntreprinderilor mici i mijlocii i persoanelor fizice Instituiile financiare nominal excluse de sub incidena legii bancare din 1984 (art.8) sunt: trezoreria statului, Banca Centrala, Casele de economii si consemnatiuni i serviciile financiare ale Potei franceze. Trezoreria este bancherul statului. Ea colecteaz depozite, acord credite, emite obligaiuni i acord garanii n numele statului. Cu toate c exercit aceste atribuii, nu Tezaurul ci Banca Franei, care ine contul Tezaurului, este adevratul bancher al statului. Banca Centrala a Frantei, fondat n anul 1800 i naionalizat la 2 decembrie 1945 i are statutul aprobat prin legea din 4 august 1993. Ea definete i politica monetar n cadrul politicii generale a guvernului. Casa de economii si consemnatiuni a fost creat n 1816. Avnd garania statului, pentru fondurile gestionate, exercit dou funcii principale: funcia de instituie financiar i funcia de central de servicii. Ca instituie financiar, ea centralizeaz i gestioneaz economiile nefiscalizate i le transform n mprumuturi pe termen lung pentru finanarea investiiilor de interes general i gestioneaz depozitele de fonduri ale notarilor, ale altor profesiuni judiciare i juridice, ale instituiilor publice sau mutualiste, fonduri de pensii etc. n calitate de central de servicii, ea asigur gestiunea unor organisme financiare, cum sunt: la Caisse d'amortissement de la dette publique, la Caisse nationale des autoroutes, le Fonds industriel de modernisation .a. Serviciile financiare ale potei franceze au in vedere activitatea de colectarea a fondurilor excedentare ale populatiei prin consituirea de depozite, operaiunil efectund use prin intermediul 17.000 de ghiee i 1.200 de distribuitoare automate de bancnote.

74

VIII. Limite, oportunitati si tendinte privind integrarea sistemului Bancar European in sistemul Bancar Mondial

TENDINTE n Frana, sistemul bancar se caracterizeaza printr-un numr ridicat de bnci, care au crescut simtior de-alungul timpului (de la 400 n 1990 la 490 in 2000). La aceasta se adauga accentuarea procesululi de internaionalizare a bncilor franceze, n 2000 printre primele 10 bnci din lume regsindu-se: Crdit Agricole Mutuel, Banque Nationale de Paris i Crdit Lyonnais. Pe de alt parte, pe plan extern, bncile franceze dein cea de-a doua reea mondial dup SUA, fiind prezente n peste 1000 de orae din 124 de ri, reuind s depeasc din acest punct de vedere Marea Britanie i Germania. Cea mai mare parte a reelei de bnci externe franceze aparine principalelor opt bnci care au aderat la Asociaia Francez a Bncilor (AFB). Bncile franceze dein ca avantaj faptul c au asimilat att experiena, ct i tehnicile bancare europene si americane. Ele suport mai

75

bine irezistibilul progres al bncilor japoneze din ultimii ani. De pild, sectorul bancar francez a asigurat un aport valutar net la balana da pli externe mai mare dect turismul. n ceea ce priveste specializarea bncilor acesta este progresiv nlocuit cu universalizarea operaiilor. n cursul evoluiei bancare din secolul al XIX-lea a predominat tendina specializrii bncilor care s-a manifestat prin delimitarea emisiunii de activitatea propriu-zis a bncilor comerciale. Pe de alt parte, specializarea s-a manifestat i prin apariia unor bnci cu activitate specific. Mai mult apar noi bnci specializate fie datorit unor faciliti fiscale acordate de ctre stat, fie ca un rezultat a unui proces spontan. n ceea ce privete modernizarea tehnicilor i informaticii bancare, aceasta vizeaz dou aspecte: - pe de o parte, asimilarea i introducerea n tehnica bancar propriu-zis a celor mai moderne produse i instrumente bancare, cum ar fi: tipuri de depozite, categorii de credite, modaliti i instrumente de plat i evideniere n conturi etc. - pe de alt parte, achiziionarea celor mai performante echipamente de informatic pentru a susine ansamblul operaiunilor bancare(evidenieri n conturi, viramente, acordri-rambursri de credite etc.). n Frana sectorul bancar deine 20% din cheltuielile privind informatica, dei acest sector reprezint numai 4% din PIB. Se apreciaz c acesta evoluie trebuie meninut i n viitor. Se are n vedere faptul c bncile execut numeroase operaiuni repetabile n legtur cu gestionarea mijloacelor de plat, inerea conturilor, gestiunea valorilor mobiliare i chiar n ceea ce privete activitatea proprie. Toate acestea necesit echipamente electronice de calcul dintre cele mai performante. Banca viitorului, a unui viitor apreciat ca apropiat este banca far ghiee, banca la domiciliu, condiiile tehnice permind, de exemplu, formularea ordinelor de plat pri intermediul telexului, faxului sau chiar telefonului dotat cu dispozitive de citire a crilor de credit. O asemenea evoluie a tehnicilor de transfer al fondurilor are ns nu numai avantaje, decurgnd din simplificarea operaiunilor, reducerea costurilor i creterea operativitii, ci i dezavantaje, sub forma riscurilor de fraud i a nstrinrii tot mai puternice a clientului de banca sa, ceea ce i poate aduce grave prejudicii n condiiile concentrrii sistemului bancar. In ultimii ani grupurile bancare franceze s-au facut remarcate pe scena internationala si in special in noile state membre ale Uniunii Europene datorita conditiilor favorabile exisitente pe aceste piete in special pe segmentul retail si servicii financiare. Anul 2007 a marcat o prezenta impresionanta a numarului de subsidiare franceze pe pietele straine: 963 de locatii in 87 de tari sau regiuni. Cresterea profitabilitatii bancilor franceze de la sfarsitul anilor `90 precum si capitalul generat au facilitat adoptarea unei politici de achizitii promovata de acestea atat in tara cat si in strainatate. Deoarece pe plan national piata de retail era bine deservita, bancile franceze s-au orientat spre tari cu potential economic care puteau sa genereze venituri suficiente capabile sa acopere volatilitatea veniturilor asigurate de sectorul bancar de investitii si corporate. Astfel pe masura ce tarile emergente si-au deschis pietele bancare, bancile franceze au inceput sa castige pozitii deloc neglijabile pe pietele bancare ale acestora, exemple sunt in acest sens state ca Rusia, Brazilia, Turcia sau China. Bancile franceze au putut folosit strategia de dezvoltare si extindere pentru a generea venituri datorita riscurilor foarte mici existente pe aceste piete in ultimii ani. Cu toate acestea in conditiile actuale, de criza financiara internatioanal, bancile franceze

76

trebuie sa acorde o atentie deosebita acestor riscuri care pot genera costuri semnificative3. ( The French banking and financial system in 2007, Annual Report of the Commission
Bancaire 2007, pag. 24)

Motto:Vom vorbi acum succinct despre programul nostru financiar pe care special l-am pastrat pentru sfrsit, ca fiind punctul cel mai greu care totodata este culminant si hotartor al planurilor noastre de acaparare a puterii asupra ntregului pamnt. Crizele economice au fost si vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage (n.n. pentru noi) bani din circulatie.

Primul-ministru al Marii Britanii, presedintele Frantei si alti nalti oficiali internationali cer instaurarea unei dictaturi financiare pentru a rezolva actuala criza economica.. De data aceasta, si cei mai sceptici vor trebui sa recunoasca evidenta: actuala criza financiara este folosita de cei care urmaresc sa conduca aceasta planeta, pentru a instaura Noua Ordine Mondiala. Solutia de creare a unei autoritati financiarbancare unice, la care s-a ajuns chipurile dupa mai multe ntlniri ale liderilor mondiali, a fost de fapt decisa la ntlnirea Bilderberg din iunie 2008. Scenariul prin care s-a ajuns aici nu este nici pe departe unul nou: el a mai fost utilizat n 1815, n 1907, n 1929, n 1944 si n 1971 sub acelasi pretext: asigurarea stabilitatii si cresterii economice. De fiecare data a urmat nsa o noua criza, si mai ampla, si mai grava, care a marit tot mai mult puterea guvernului financiar din umbra. 9 iunie 2008 Timothy Geithner, presedintele Bancii Federale din New York, cere implementarea unui organism unic de control al bancilor de pe ntreaga planeta La ntlnirea Bilderberg de anul acesta au participat foarte multe persoane cheie din sistemul bancar si financiar: Timothy Geithner (presedintele Bancii Federale din New York), Ben Bernanke (presedintele Federal Reserve), Henry Paulson (Secretarul Trezoreriei SUA), Jean-Claude Trichet (presedintele Bancii Centrale Europene), Robert Zoellick (presedintele Bancii Mondiale). Unii autori care au avut curajul sa faca dezvaluiri despre conspiratia mondiala au avertizat atunci (n iunie 2008) ca scopul ntlnirii Bilderberg de anul acesta este discutarea modalitatii de implementare a guvernului unic mondial utiliznd o criza financiara. Nici nu se ncheiase bine ntlnirea Bilderberg (desfasurata la Washington ntre 5 si 8 iunie 2008) ca Timothy Geithner se plngea n Financial Times de gravele probleme financiare create de actualul sistem. Vina, spunea el, o poarta existenta bancilor centrale, iar problema se va rezolva doar prin instaurarea unui unic organism, care sa controleze ntregul sistem bancar. Institutiile care joaca un rol central pe pietele monetare si de capital, incluznd aici principalele banci active la nivel global, dar si bancile de investitii, au nevoie sa opereze sub tutela unui cadru unic, care sa ofere o mai puternica supraveghere consolidata. Pentru ca principala sa responsabilitate este asigurarea stabilitatii ntregului (!) sistem financiar, Federal Reserve va trebui sa joace un rol central n stabilirea acestui cadru, colabornd strns cu supervizorii din SUA si alte tari. Avem nevoie de o mai buna capacitate de a raspunde la crize.
3

77

Sistemul bancilor centrale sau nationale a fost nsa creat tot de cei care acum vor (numai aparent) sa l distruga (dar n realitate, vor sa l extinda). Prima din aceasta serie a fost Federal Reserve din SUA. O banca centrala are puterea de a emite bani pentru o ntreaga natiune si, prin acest mecanism, controleaza rata dobnzilor, rezervele de moneda si stabileste, retragnd sau lansnd bani lichizi pe piata, valoarea monedei nationale. O banca centrala poate da bani cu mprumut guvernului, nsa evident ca face aceasta n schimbul unei dobnzi. Federal Reserve, ca banca centrala a SUA, este singurul organism care poate produce dolari. Scriitorul Peter T. Whitte a avut curiozitatea sa l ntrebe, ntr-un documentar difuzat de National Geographic, pe un nalt oficial al Federal Reserve, de unde vin dolarii. Iata ce a raspuns acesta Pai, noi cream dolarii. Sunt bani care nu au existat nainte. Exista vreo limita la asta? l-a ntrebat Whitte. Nu, niciuna, doar judecata sanatoasa si constiinta celor din Federal Reserve. Atunci cnd da cu mprumut dolarii produsi astfel, Federal Reserve cere o dobnda, care intra buzunarul celor care o conduc si determina o crestere a cantitatii de bani pe care acestia o pot apoi din nou mprumuta. E un cerc vicios fara sfrsit, iar la ora actuala nu exista niciun alt mecanism mai ingenios si mai diabolic de mbogatire. n lacomia si inconstienta lor, cei care l-au creat si doresc acum sa l extinda la nivel planetar. 25 septembrie Jeffrey Garten, membru CRE, cere crearea Autoritatii Monetare Globale (Global Monetary Authority, GMA) Jeffrey Garten, membru CRE (Consiliul Relatiilor Externe, Council of Foreign Relations) a participat si el la ntlnirea Bilderberg si si adduce aportul la punerea n aplicare a celor decise de acest guvern mondial din umbra. ntr-un articol din Financial Times avnd ca titlu Avem nevoie de o noua Autoritate Monetara Globala (We need a new Global Monetary Authority) anunta ca omenirea se confrunta cu o criza globala, care cere solutii globale. Iata ce scrie el n Financial Times: Chiar daca operatiunea de pompare masiva de fonduri din partea statului are succes, ea va trebui sa fie urmata de o solutie pe termen lung: instaurarea unei Autoritati Globale Monetare. Washingtonul recunoaste ca aceasta criza a devenit globala. Hank Paulson, secretarul Trezoriei americane solicita imperios natiunilor lumii sa si stabileasca propriile programe de salvare. Bancile centrale au nceput deja sa realizeze actiuni sincronizate de injectare de fonduri n pietele de capital (n.n. la acel moment, tarile europene nca nu luasera oficial aceasta decizie, dar ordinul fusese deja dat si liderii europeni se vor conforma constiinciosi la scurta vreme). Aceasta ar trebui sa duca la un raspuns international coerent, menit nu doar sa stinga focarele create, ci si sa reconstruiasca si sa mentina pietele de capital pe termen lung. Aparatul institutional actual nu este capabil sa faca previziuni. Sistemul financiar evolueaza. FMI este nerelevant n aceasta criza, iar G7 nu are nicio legitimitate ntr-o lume n care China, Brazilia si alte tari au devenit jucatori importanti. Federal Reserve este mult prea solicitata ca sa actioneze ca o banca centrala globala. Acest vid de autoritate este periculos pentru toata lumea. America depinde de intrarile masive de capital strain (n valoare bruta de 3 miliarde de dolari pe zi), iar acestea vor creste n mod sigur n anii ce vor urma. Wall Street si Washington nu vor fi capabile sa faca fata, fara o strnsa cooperare cu alte piete. Pe lnga aceasta,

78

dimensiunile internationale ale finantelor sunt dincolo de orice imaginatie. Activele globale au crescut de la 12.000 de miliarde de dolari n 1980 la aproape 200.000 de miliarde de dolari n 2007. O cantitate n continua crestere din acest capital se afla acum n Asia si n zona Golfului, nu n SUA sau n Europa. Toate aceste considerente indica necesitatea unei noi Autoritati Monetare Globale (GMA). GMA va superviza la snge activitatile autoritatilor nationale, mai acerb dect FMI-ul si va controla implementarea unor reglementari globale. Va monitoriza riscurile globale si va instaura un sistem de avertizare mai eficient. Va actiona ca o Curte de judecata a falimentelor pentru companiile globale de o anumita marime. Cele mai mari companii financiare globale vor trebui sa se nregistreze la GMA si vor fi obligate sa se supuna monitorizarii acestuia. Daca nu se vor conforma, vor fi trecute pe lista neagra. Aici vor fi incluse bancile, companiile comerciale, fondurile de protective mpotriva riscurilor (hedge fonds), agentiile de rating, dar si fondurile nationale de sanatate. Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeana, Japonia, China, Arabia Saudita si Brazilia. Va fi finantat prin contributii obligatorii de fiecare tara care se va angaja la aceasta si de prime de tip asigurare platite de companiile financiare globale, publice sau private. Ceea ce Jeffrey Garten descrie n articolul sau este de fapt o dictatura financiara globala. Si nu este doar o teorie, ci un plan care ncepe sa fie pus n aplicare. 13 octombrie Gordon Brown, primul ministru al Marii Britanii cere o noua arhitectura financiara mondiala pentru o era globala Uneori este nevoie de o criza, pentru ca oamenii sa accepte, ca ceea ce era de mult evident si ar fi trebuit facut nca de multi ani nu mai poate fi amnat acum, spune Gordon Brown ntr-un discurs. Trebuie sa cream o noua arhitectura financiara internationala pentru o era globala. Trebuie sa avem un nou sistem Bretton Woods, sa construim o noua arhitectura financiara internationala pentru anii ce vor urma. Acordul Bretton Woods a fost adoptat n iulie 1944 pentru a reconstrui sistemul economic international dupa al Doilea Razboi Mondial. El stabilea un sistem de management monetar, dictnd regulile pentru schimburile comerciale si financiare ntre tarile industrializate. Asa au fost create Fondul Monetar International si Banca Mondiala, ca organisme menite sa garanteze stabilitatea financiara si cresterea economica la nivel international (adica exact acelasi pretext care este servit si astazi). Fondatorii Bretton Woods au stabilit reguli pentru o lume n care circulatia capitalului era limitata, continua Gordon Brown. Noi trebuie sa stabilim noi reguli, pentru o lume n care circulatia capitalului este globala. n acelasi discurs, Gordon Brown compara sarcina actualilor lideri mondiali cu actiunile lui Winston Churchill (premierul Marii Britanii) si ale lui Franklin Delano Roosevelt (presedintele SUA) de la acea vreme. Chiar si n toiul bataliei, a spus el, ei se gndeau tot la cadrul general care va fi necesar dupa razboi. Cooperarea internationala este singura cale pentru ca n economia globala sa nu se mai repete problemele pe care le-am vazut cu totii n timpul actualei crize. 15 octombrie Nicolas Sarkozy, presedintele Frantei cere un guvern financiar mondial Nicolas Sarkozy este un alt personaj cheie n acest joc. Instaurat n fruntea Frantei, Sarkozy conduce acum grupul liderilor europeni. Deloc ntmplator, Franta se afla acum la presedentia Comisiei Europene, exact n perioada deznodamntului actualei crize financiare. Nici nu se putea om mai potrivit pentru a aduce tarile Europei la linia trasata de Bilderberg. La ultima ntlnire care a avut loc pe 15 octombrie la Bruxelles

79

cu liderii tarilor membre UE, Nicolas Sarkozy a vorbit de un guvern financiar mondial: propun ca, la finalul acestui Consiliu, sa venim cu un mesaj unitar. n acest spirit am propus un summit international pna la finalul acestui an, de preferinta la New York, acolo unde a nceput totul, pentru refondarea sistemului financiar international. Doresc ca, n ceea ce priveste acest subiect, noi, europenii, sa fim deplin uniti. Criza actuala este criza prea-multului. Trebuie sa refondam sistemul, iar aceasta refundamentare trebuie sa fie globala. Nici o institutie financiara nu trebuie sa scape reglementarii si supravegherii. Sistemul nu trebuie refondat, ci trebuie pur si simplu sa se renunte la el cu totul, ntruct s-a dovedit deja ca este pagubos pentru omenire si ineficient n a asigura mult rvnita stabilitate economica. nsa Sarkozy nu face dect sa si joace rolul: el trebuie sa determine toate tarile aflate sub tutela UE sa se conformeze la linia trasata de Bilderberg. Suntem ncrezatori ca lucrnd mpreuna vom depasi provocarile actuale si vom reinstaura stabilitatea economiilor noastre si prosperitatea, a fost primul mesaj al G8 la nceputul lui octombrie 2008. Prin grija lui Sarkozy, sefii de stat si de guvern din cele 27 de state membre ale UE au cntat pe 15 octombrie, fara sa crteasca, acelasi refren si au subscris la rusinoasa solutie de a aloca miliarde de euro din banii statelor pe care i conduc pentru a salva bancile (n realitate pentru a finanta noul guvern financiar mondial). Principalul consilier economic al presedintelui Sarkozy, Franois Perol, a explicat presei ca pentru a raspunde crizei financiare, cea mai grava de dupa cea din anii 30, trebuie sa lucram n trei directii. Acest nou Bretton Woods va implica n primul rnd un sistem de reglementare financiara bazat pe controlul tuturor agentilor financiari, a fondurilor de protectie mpotriva riscurilor (hedge fonds), a agentiilor de rating si a bancilor. Acelasi lucru l spunea si Jeffrey Garten. Al doilea punct propus de Franta (tinnd cont de cele de mai sus, este evident ca Franta nu face dect sa reproduca papagaliceste ideile trasate de Bilderberg) este crearea unui guvern economic mondial, care sa nu fie redus la G8, pentru ca din acesta nu fac parte doua dintre tarile cele mai populate din lume, China si India, si nici Brazilia, Mexic sau vreo tara africana. Pna aici nicio noutate. Si al treilea punct: Instituirea unui sistem de cooperare monetara ntre marile state, pentru ca unul dintre motivele actualei crize l constituie dereglarile monetare din anii '90 si de la nceputul anilor 2000, care au determinat Statele Unite, China si Europa, fiecare pentru sine, sa elaboreze o politica diferita. Concluzia acestei mascarade? n urma summitului de la Bruxelles, liderii UE au facut presiuni asupra Washington-ului pentru ca acesta sa reformeze rapid si n profunzime sistemul financiar actual. Iar Washington-ul a fost extrem de multumit sa subscrie planului care fusese lansat chiar de el, ca instrument docil al Bilderberg. Istoria se repeta sub acelasi slogan: Ordo ab chao (la ordine prin haos) Toate cele de mai sus nu sunt altceva dect repetarea pas cu pas a unei vechi strategii, care a mai fost utilizata de cteva ori de-a lungul istoriei, cu aceleasi consecinte dezastruoase pentru omenire. De fiecare data scenariul a fost identic: s-a creat o situatie de criza, s-a oferit o solutie, chipurile pentru a mentine stabilitatea si apoi au fost implementate masuri care au creat un si mai mare control din partea asa-zisei elite mondiale. Conspirationistii numesc aceasta strategie dialectica hegeliana a tezei-antitezei si sintezei. n 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul asupra economiei europene, provocnd o cadere a bursei din Londra. n acel moment, Europa era satula de razboi,

80

iar viitorul ntregului continent depindea de deznodamntul bataliei de la Waterloo. Daca armata lui Napoleon iesea victorioasa, Imperiul francez urma sa detina puterea asupra Europei. Daca, din contra, cstiga armata coalitiei anglo-pruso-olandeze, condusa de ducele de Wellington, ajungea Anglia ntr-o pozitie de putere. Oricum Rothschild nu avea nimic de pierdut, ntruct finantase ambele tabere. Dupa cum se stie, batalia de la Waterloo a avut ca rezultat nfrngerea lui Napoleon. Cel care a finantat reconstructia Europei si stabilizarea sistemului economic dupa razboaiele napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care el a mprumutat natiunilor Europei, ndatorndule, au provenit dintr-o nselaciune celebra. Utiliznd reteaua sa de spioni, Nathan Rothschild a aflat naintea celorlalti englezi care era rezultatul importantei batalii de la Waterloo. Le-a transmis agentilor sai de la bursa sa vnda puternic actiuni, lucru care ia determinat pe ceilalti sa creada ca el stie ceva si ca ducele de Wellington a pierdut batalia de la Waterloo. Toata lumea a intrat n panica, grabindu-se sa scape de actiunile britanice fara valoare, pentru a-si salva macar o parte din averi. Dupa cteva ore, bursa din Londra se prabusise total. Cnd a sosit stirea oficiala ca Wellington cstigase de fapt batalia de la Waterloo, era deja prea trziu. Rothschild cumparase cea mai mare parte din piata pe o suma de nimic. n cteva secunde, actiunile britanice au crescut peste valoarea lor initiala si iata cum peste noapte, averea deja fabuloasa a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori. Din acesti bani, clanul Rothschild a dat apoi mprumuturi (evident cu dobnzile de rigoare) tarilor europene, att de dornice sa se reface dupa lunga perioada de razboi (finantata tot de Rothschild) si sa ajunga la... stabilitate economica. Tot stabilitatea economica a fost invocata si pentru a justifica crearea Federal Reserve. Prima banca supranationala din lume a aparut n urma unei false crize financiare, declansate de un alt membru al elitei, bancherul J. P. Morgan. n 1907, J. P. Morgan a nceput sa raspndeasca zvonul ca bancile au dificultati si nu vor mai putea face rambursari. Ca si n exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a capatat credibilitate pentru ca venea de la o persoana despre care se presupunea ca stie ce spune. S-a creat panica, toata lumea s-a nghesuit sa si retraga depozitele din banci, lucru ce a dus la falimente n lant (aproape 5400 de banci au disparut atunci). Apoi Congresul american a demarat o ancheta pentru a stabili care este cauza acestui dezastru si cum poate fi el evitat. Comisia nsarcinata cu aceasta misiune era condusa de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, si omul bancherilor (de altfel avea sa devina membru al clanului Rockeffeler, fiica sa Abby Greene Aldrich casatorindu-se cu John D.. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca solutie salvatoare crearea unei Banci Centrale care sa vegheze pentru ca dezastrul din 1907 sa nu se mai repete niciodata. Istoria a aratat ca el s-a mai repetat de atunci de mai multe ori. n 1910, Federal Reserve Act a fost semnat initial, nu de legislatorii americani asa cum era firesc, ci de bancheri, n cadrul unei ntlniri secrete, organizate n casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich care l-a prezentat Congresului. Initial nu a avut sorti de izbnda, dar n 1913, cnd Woodrow Wilson a devenit presedinte al SUA, a fost aprobat. n schimbul sustinerii financiare si politice n alegeri, Wilson le promisese bancherilor ca, odata ajuns presedinte, va aproba fara sa clipeasca constituirea Federal Reserve. Cu doua zile nainte de Craciun, cnd o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenti, Federal Reserve Act a fost transformat n lege, fiind aprobat de Congres si de presedintele SUA.

81

Dupa multi ani, Woodrow Wilson scria cu regret: Natiunea americana este controlata de sistemul de credit. Sistemul de credit este unul privat, cresterea natiunii si toate activitatile noastre sunt n minile a doar ctiva oameni, care nu fac altceva dect sa controleze si sa distruga libertatea economica. Am ajuns sa fim una din cele mai prost guvernate, cele mai complet controlate si mai dominate guverne din lumea civilizata. Nu avem un guvern cu opinie libera, mnat de propriile convingeri, ci un guvern aservit opiniei si supus presiunilor unui mic grup de oameni care l controleaza. Senatorul Louis McFadden spunea n 1932 n Congresul american: Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internationali care actioneaza mpreuna pentru a transforma lumea n sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul. Publicului i s-a spus atunci ca Federal Reserve este Solutia ideala si unica pentru a mentine stabilitatea economica. (Suna cunoscut, nu-i asa?) Strazile si ziarele erau pline de afise n care americanilor li se arata cum inflatia, somajul si criza economica sunt de acum de domeniul trecutului, datorita aparitiei Federal Reserve. A urmat nsa marea criza economica din 1929 (The great depression), care a predat SUA cu totul n minile bancherilor. n 1944 a fost implementat sistemului Bretton Woods pentru a restabili economia dupa al Doilea Razboi Mondial (o alta criza generata cu finantarea acelorasi bancheri). Cu acest prilej au aparut alte institutii financiare de genul Federal Reserve, dar pe scara mai extinsa: Fondul Monetar International si Banca Mondiala. n 1971, Federal Reserve a oprit convertibilitatea dolarului n aur, producnd o noua criza pe piata, care a transformat dolarul american n principala moneda de schimb (mai ales pentru comertul cu petrol) a planetei. De fiecare data s-a invocate nevoia de stabilitate economica. Lista utilizarii acestui scenariu este lunga si se ncheie (speram) cu actuala criza financiara, orchestrata de aceeasi bancheri din umbra prin intermediul organizatiilor lor: Federal Reserve, Banca Mondiala, FMI si bancile centrale (nationale) ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicnd cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesara acceptarii unei noi autoritati financiare, unice la nivel mondial, conduse de acelasi grup restrns care vrea sa domine ntreaga planeta. Guvernantii din umbra construiesc Banca Unica Globala cu banii nostri Contribuabil = termen generic (din seria consumator, cap de locuitor etc.) utilizat pentru a desemna fiinta umana platitoare de taxe si impozite. Termenul se opune celui de franc-mason (franc=liber, utilizat de-a lungul istoriei pentru a-i desemna pe cei care erau scutiti de taxe, impozite, dari). Liderii celor mai bogate tari ale lumii au anuntat de curnd ca unica rezolvare a crizei financiare actuale este sa pompeze bani publici n institutiile aflate n pericol de faliment. Banii publici sunt dupa cum se stie, banii colectati de la contribuabili prin sistemul de impozite si taxe, pentru a sustine institutiile de stat, menite sa le ofere cetatenilor servicii publice si sa vegheze la respectarea intereselor lor. Pe 14 octombrie, premierul britanic Gordon Brown a tinut poporului englez un discurs att de patetic si hilar, pentru a justifica aceasta rusinoasa decizie, nct merita sa fie reprodus: Dupa cum stiti, Marea Britanie are o puternica traditie financiara. Am fost pionierii sistemului bancar de azi care este construit pe ncredere. Nu este nevoie sa spun nimanui de aici ca sistemul nostru bancar joaca un rol central n tot ceea ce facem ca natiune. Stiti mai bine dect oricine altcineva ca bancile nu sunt doar entitati economice, ele se mpletesc intim chiar cu vietile noastre, sunt vitale pentru cei ce vor sa faca economii, pentru cei care au credite ipotecare, pentru afaceri si pentru

82

familii. Ceea ce spun acum nu este ceva abstract. Este vorba despre ceea ce vor discuta mamele si tatii n seara aceasta, stnd pe canapea n sufragerie, imediat ce copiii s-au dus la culcare. Pentru ca daca problemele din America i fac pe oameni sa se ntrebe daca mai pot obtine vreun credit ipotecar, stim ca traim vremuri de exceptie. n astfel de vremuri, pietele normale nceteaza sa mai lucreze. Nu putem sa i lasam pe oameni fara aparare, pe cont propriu. Sa lasam lucrurile la voia ntmplarii ar fi o negare a responsabilitatii. Este exact unul dintre acele momente n care oamenii privesc spre guvernele lor pentru ca ele sa le dea o directie. Si dupa cum am spus acum cteva zile, noi nu vom fugi de responsabilitate. Guvernul nostru unic si absolut nu va uita atunci sa pozeze cu multa abilitate n rolul sau de parinte si aparator, spune cel de-al XX-lea protocol masonic. Ce au facut deci acesti aparatori att de vajnici ai intereselor cetatenilor si famililor? Au decis sa aloce din fonduri publice miliarde de euro care ajung direct n buzunarele bancherilor internationali. Germania a aprobat deja 470 de miliarde de euro, Franta vorbeste de 300 de miliarde de euro, Anglia de 500 de miliarde de lire sterline (echivalentul a 636 miliarde de euro), SUA de 700 de miliarde de dolari. Cel putin, dupa ntlnirea G7, comunicatul de presa dat catre poporul american nu a fost att de ipocrit ca discursul premierului britanic Gordon Brown. Americanii au spus pe sleau ca miliardele pompate n megacorporatiile financiare au ca scop sa redea ncrederea n banci pentru ca acestea sa poata acorda n continuare mprumuturi populatiei si societatilor comerciale. Ne angajam sa continuam sa conlucram pentru a stabiliza pietele financiare si pentru a restabili fluxul de creditare, ca sa fie sustinuta cresterea economica mondiala, se arata n comunicatul Trezoreriei americane dat n numele G7. Tot mai multi analisti economici au dezvaluit nsa ca de fapt cresterea economica din ultimele decenii este o mare pacaleala. Realitatea este ca att indivizii, ct si tarile sunt datori vnduti bancilor internationale. Auzind concluziile G7, americanii au fost n culmea fericirii ca si vor putea plati creditele pe care le au deja si ca pot face n continuare altele. Trista imagine a stadiului n care au fost aduse fiintele umane! Ce om cu capul pe umeri ar accepta sa dea cuiva bani, daca ar stii ca acela va utiliza banii sai pentru a-l mprumuta tot pe el, cerndu-i n plus o grasa dobnda si facndu-l dator pe viata? Este posibil ca toate aceste detalii financiare sa-i oboseasca pe unii cititori. Din pacate, guvernul mondial ne-a obisnuit sa lasam chestiunile economice si financiare, att de complicate, pe seama expertilor (care sunt instruiti sa gndeasca si sa actioneze numai n interesul elitei mondiale, fiind niste instrumente ale guvernului din umbra). Pentru cei pe care detaliile i ostenesc (mai ales pentru a-i convinge de importanta acestora) va oferim urmatoarea povestioara cu tlc, care rezuma pe ntelesul tuturor ce este n neregula cu actuala criza financiara, cum a fost ea creata de guvernul din umbra si cum singurii care au de pierdut de pe urma ei nu sunt nici institutiile financiare aflate n asa-zis faliment, nici Banca Mondiala, nici presedintii si ministrii care fac jocurile lor, ci fiecare dintre noi. ntr-un satuc de cmpie, a venit un investitor nsotit de secretarul lui. A batut la prima poarta ntlnita n cale si i-a spus proprietarului: Uite, eu sunt colectionar de broscute (verzi!). Daca mi aduci o broscuta, am sa ti dau pe ea 10 euro. Taranul a fugit repede la balta din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului si a ncasat cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere buna a facut el. A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cte o broscuta, pe care a vndut-o cu 10 euro. Dupa cteva zile, investitorul le-a spus satenilor: Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cte 20 de euro. Taranii, bucurosi nevoie mare, au dat fuga

83

la balta, au cules cte broscute au putut si i le-au predat investitorului, primind fiecare cte 20 de euro pe bucata. Dupa alte cteva zile, acesta s-a ntors acasa la el si l-a lasat pe secretarul sau sa mai adune broscute nca doua saptamni. nainte de a pleca, le-a spus: Dragii mei, sunt nevoit sa ma ntorc urgent la mine acasa ca sa ma ocup de afaceri. Va promit nsa ca la ntoarcere, am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata. Si a plecat, n uralele satenilor. A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe satenii si le-a tinut urmatorul discurs: Fratilor, m-am gndit la o afacere pentru voi. Seful meu se va ntoarce peste doua saptamni si va va plati cte 60 pe euro de broscuta. Daca vreti, eu va pot vinde napoi broscutele pe care mi le-ati dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60 si veti cstiga astfel cte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumusel si fara niciun efort. Ce spuneti? Satenii s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei curnd. Au pus mna de la mna, s-au mprumutat care pe unde a putut si au cumparat broscutele napoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii si s-a facut nevazut. Iar satenii au ramas cu broscutele, cu banii dati si cu datorii la creditori.

BIBLIOGRAFIE:

Herbert M. Kaufman - "Money and Banking", Lexington, Massachusets, Toronto, 1992 Richard C.Aspinwall, Robert A. Eisenbeis - " Handbook for Banking strategy", AWiley - Interscience Publication, 1985 E.V. Bowden, Judith Holbert Bowden - "Money, Banking and The Financial System", West Publishing Company, 1989 Dominique Plihon - "Les banque: nouveaux enjeux, nouvelle strategies. La Documentation", Paris 1998 Vlatouk J - "Systemes financiers francais et etrangers. Banques", Dunod Paris 1991

84

Anjan V. Thakor - "The design of financial systems: an overview worksheet Journal of banking and finance" 1999
Moneda si credit - Modul 2, Nicolae DARDAC, Teodora VASCU , pag. 4-5 2. Turcu, Ion, -Operaini i contracte bancare. Tratat de drept bancar , Editura Luminalex, Bucureti, 2004; Bernet-Rollande, Luc, -Principes de technique bancaire, Editura Dumond, Paris, 2002 Cpraru, Bogdan, -Sisteme i operaiuni bancare www.banque-france.fr www.bnpparibas.com www.socgen.com www.lcl.com www.brd.ro