ann radcliffe misterele din udolpho- * 4]ann radcliffe misterele din udolpho * ROMANUL GOTIC ENGLEZ TRADUCERE DE CRISTINA VONGHIZAS EDITIE, PREFAJA si TABEL CRONOLOGIC DE DAN GRIGORESCU BIBLIOTECA PENTRU TOT! @ 1983 EDITURA MINERVA @ BUCURESTIPREFATA La aproape do sute de ani de cind gi-a incheiat cariera litera, Ann Radeliffe (n. Ward) nu determina inca formularea unei judecati erilice unitare a celor care ji comenteazdi opera. Scrierilor ei, care — la sfirsitul secolului al XVII1-lea si vreme Indelungaté dupa aceea — au fost printre cele mai populare ale epocii, li se consacri as’ rare analize menite sa explice imen- sul interes al cititorilor: ele sint mentionate doar printre alte dovezi ale unei mentaliiati ce se modifica repede sub impulsul unor cauze complexe. Citendatai se spune despre ea ci a fost’.,seriitorul care a adus in Anglia fascinatia romantismului* ! si e& ,era firese ca talentul ei si produca un ecou atit de larg printre contemporani” In acelasi timp, insii, se fuloseste un cuvint rostit cindva de Walter Scott (care reflecta o admiratie autentici [afi de o in- temeietoare de tradi{ie) si se afirma ingura ei calitate e ai cd suspansul“, addugindu-se, cu o malitie neascun: upi ce a «suspendat» cititorul, ea il las& sa cada si si se .izbeascd foarte dua 1 Louis Cazamian, in Emile Legouis, Louis Cazamian, Ray- mond Las Vergnas, A History of English Literature, Londra, 1971, p. 939. 3 Maleolm Ware, Sublimity in the Novels of Ann Radeliffe (Sublimul in romanele lui Ann Radcliffe), Uppsala, 1983, p. 106. 3 George Sampson, The Concise Cambridge History of English Literature (Scurta istorie a literaturii engleze editatéa de Univer- silitea Cambiidge), Cambridge, 1970, p. 507, > VvTotusi, ca toate deosebirile dintre punctele de vedere ale comentatorilor, se accepté aproape unanim concluzia c&é romanele ei anun{a, intr-un chip poate mai‘clar decit acelea ale unor serii tori mai importanti, cu o tehnicd navativa mai siguraé si cu un stil mai precis, schimbarile semnificative ale gustului literar. In orice caz, se admite ca, dintre romanele .,gotice“ ale vremii, cele scrise de Ann Radcliffe demonstreazi o intelegere mai cuprinzAtoaye a raporturilor dintre fabulos gi real, dintre noile cerinje ale genului si indepartatele modele. Viziunea ei nu poate fi judecata, fireste, in afara unor tendinte si a unor standarde ale compoziliei literare si nici nu are cum sa reziste unei compara{ii cu capodoperele ro- mantismului din anii care vor urma ; se cuvirte, insd, si observam ca generatia lui Coleridge si chiar aceea mai tindva a lui Byron o citeau, descoperindu-i incA virtuti ce se potriveau propriilor con- cepfii artistice. Ceea ce li se pave cititorilor moderni ca e o simpla inclinare spre exotism si spre un pitorese straniu, era pe vremea seriitoarei — si citeva decenii ale epocii urméitoare — semnul unor valori aproape general recunoscute de public ; ne e, cu siguran{a, foarte greu sé apreciem ast4zi, pornind numai de la paginile roma- nelor ei, insemndtatea pe care a avut-v Ann Radcliffe in definirea unei lumi foarte noi pe atunci. Un comentator din jurul lui 1815‘hu ezita s&A o numeasca ,un Shakespeare al scriitorilor de romane ale fanteziei“ si s: com- pare c&rtile cu tablourile unora dintre cei mai pretuiti pictori din vremea mai veche — Salvator Rosa gi Claude Lorrain. Iar un critic cu puterea de discernamint a lui William Hazlitt, amendind prea entuziastele aprecieri ale contemporanului sAu, recunoaste ca, desi ,,descrierile sale, vagi si prolixe, nu au nimic din Salvator si Claude“, exista in literatura ei o fascinatie care ledgi lumea pa- siunilor de lumea necunoscutului“, cA ,,in aceasti opera se gaseste intreaga poezie a ideildr si a romanului cavalerese de aventuri, tot ceea ce se las deslusit cu greu, tot ceea ce e vizionar, tot ceea ce \ 1 Nathan Drake, in Moulton’s Library of Literary Criticism (Biblioteca de critica literara a lui Moulton), II, New York, 1967, Pp. 570, vi ‘nu poate fi desenat cu ajutorul fanteziei“ 1 Cind Hazlitt scria aceste tinduri, nici © scriere semnata de Ann Radcliffe nu mai aparuse de mai bine de douazeci de ani, rdstimp in care amintirea roma- nelor ei s-ar fi putut gterge, umbrita de operele generajiei mai dinere, indiscutabil mai valeroase, marturisind o preocwpare mai consecventa pentru relevarea functiei evocateare a cuvintului, Dar, oricui parcurge istoria romanului englez i se infatiseaza un fapt foarte semnificativ : din 1797, cind Ann Radeliffie si-a pu- blicat ultima carte, Itelianul, pind in 1814, data la care aparea Minie si prejudecatd de Jane Austen (Walter Scott va debuta in roman, cu Waverley, abia peste un an), nu poate fi mentionata nici © opeva de prez& care sa fi supravietuit timpului, asa cum s-a in- timplat cu romanele autoarei Mésterelor din Udolpho — sau cei putin cu citeva dintre ele. Ann Ward s-a ndscut in 1764 la Londra, in casa unei familii instarite, Era nepoata favorité a lui Thomas Bentley, o personali- tate marcanté in viata artistiea a Londrei, proprietar al unei fabrici de portelanuri care imtroducea im Anglia rafinate orna- mente, cuprinzind intr-o simtez{ indrazneaté pentru acea vreme sugestia artei orientale, a ceramicii framceze si a sobnei traditii britanice din epoca Renagterii. Aici, in casa unehiului ei, Ann va eunoaste citiva artisti si colectionari de arti — categorie sociala noua, a carei influenta in stabilirea criteriilor gustului public era tot mai mare. Imaginafia ei vizuald se va forma in aseastA am- bianf4 in care modelele cele mai respectate erau Salvator Rosa, Claude Lorrain gi imitatonii lor emglezi. In grupul lui Thomas Bentley se citeau cu mare desfatare versurile lui Thomson, Gray, Collins, invaluite intr-un aer plin de mister, insemndrile de cdla- torie ale lui William Gilpin, abundind in descrieri dantastice ale unor privelisti in care fiecare arbore, fiecare planta isi pastreaza o ,fizionomie“ proprie in mecontenitele schimbari ale naturii ne- imblinzite de om. ‘Lumea aceasta indepartat& si tainicd i se descoperea, evident, printr-un intermediar livrese ; cu toate acestea, ea a privit-o cu } William Hazlitt, Selected Essays (Eseuri alese), Londra, 1930, p. 176 (citatul este extras dintr-un text scris in 1818), vu© mai adinca infiorare dectt oricare dintre contemporanii sai si nu S-a marginit, ca discipolii lui Mark Akenside si ai celor doi Warton, sa caute in natura obiecte care sa-1 impresioneze, prin asocierea cu lucrurile cunoscute de el in civilizafia urbana. pe omul secolului al XVIII-lea. Literatura pe care o cunoscuse in adolescent a fost un indemn la o contemplare sincera a peisaju- fui: ,culoarea si lumina o emofionau prin impactul lor direct asupra simturilor ei, la fel ca si sunetele si muzica naturii; ea a incercat si-si converteascé reactiile sufletesti intr-o metoda, cea mai pliné de for{a si mai lucid controlaté, aceea a compozitiei precis organizate“ 1, Caracterizare ce se verifica de-a lungul in- tregii evolutii a operei sale. * S-ar putea, aga cum s-a sugerat?, ca deserierile din romanele sale sa fi derivat incd din picturile atit de admirate in cercul lu Bentley ; dar. in 1794 (anu! publicarii Misterelor din Udolpho), o calatovie prin Olanda, Germania si nordul Angliei — pe care 0 va relata in cartea tipiritaé in anul urmator* — se vede limpede ca sensibililatea ei era receptiva la privelistile naturii, ci pereepea de- taliile ca pe niste elemente, legate intre ele, ale unui spatiu larg deschis spre mister si spre sublim, asa cum il intelegeau cei care fl citiseri pe Edmund Burke, Notatiile nu sint dictate de senzafiile prilejuite de surpriza unei intilniri cu necunoseutul : ci, asa cum miarturisea ea insdgi, de ,dorinta‘de a infiifiga tablou! adeviirat al tirii* si erau cenzurate de .,constiinta ci o asemenea descriere nu e eu pulinta decit ¢u ajutorul creionului si al pensulei*, aceste ,,dova puteri potrivnice se fntilnese® si rezultatul e o deseriere in care acuitatea observaliei o depiiseste cu mult pe aceea a altor carti de ciilatorie de pe atunci, atente la ceea ce ofer& privirii, dar nu si la sensul ascuns al lucrurilor observate. ‘W.L. Renwick, English Literature, 1789—1815, Oxford. 1963, R.D. Havens, Ann Radcliffe’s Nature Descriptions“ rifle de natura ale lui A.R.). in Modern Language Notes, T (1951), pp. 82—124. * A Journey through Holland and the Western Fronticr of Germany (O calatorie prin Olanda gi prin regiunea de vest a Germaniei, VuCind s-au folosit freevent, in primii ani ai secojului -urmator, cuvintele .,pitoresc* si ,romantic* s-au aplicat adesea la descrierile ei care erau injelese ca o proiectie a unui peisaj real, si nu ca una a fanteziei. Urmiarile intilnirii ei cu peisajul mun{ilor din Germania vor putea fi observate in romanul seris in acea perioada, Misterele din Udolpho ; conturul privelistilor de aici ar vrea sugereze pe acela al Apeninilor, dar el rémine un fundal al unei lumi reale, transferat dintr-o alt& farsi, asa cum procedau si pictorii vremii cind asezau un subiect mitologic intr-un cadru peisagistie familiar. Dealtminteri, scriitoarea cautai si dea imaginilor celof mai neobisnuite o infaljigare pe care omul secolului al XVIII-lea si o poatd accepta ca plauzibila. Nutrit% la ideile unei epoci rafiona- liste, Ann Radcliffe refuza admiti existenf{a supranaturalului ; cu excep{ia unei singure car{i — romanul Gaston de Blondeville, publicat postum —, misterul se explic& in cele din urma si se re- duce doar la 0 iluzie, Secretcle naturii, ascunse minfii omenesti, se dezvaluie, nu ra{iunii, e adevarat, ci imaginafiei ; ,,suspansul“ despre care vorbea Walter Scott e rezolvat cind actiunea romanu- luj ajunge la deznodamint : el ¢ un procedcu literar, asemanator aceluia din romanele politiste de mai tirziu. si nu o miarturie a eredin{ei in forfele de dincolo de natura. Ann Radcliffe respingea supersti{iile, nu urma decit cliemarea straniilor intimplari care incitau spiritul, a lucrurilor ce pareau inexplicabile, dar incerca o adevirati desfitare de a le explica in concluzia cartilor ei, S-ar putea spune ca, dincolo de legitima do- rinta de a ob{ine succesul la cititorii atrasi de neobisnuit, ea facea din romanele sale un mijloc de a-si pune la incercare propria eapacitale de a manipula mistcrele, de a le conduce la 0 dezlegare rajionala. Fragmentele intrigilor intunecate se aduna lent laolalta intr-un desen coerent ; coridoarele subterane. usile secrete, pum- nalele ruginite, zvonurile muzicii ce coboara, pline de mister, {n+ valuind incaperile fastuoase sint picse de recuzitaé ale unei drame a carei concluzie coincide aproape intotdeauna, cu dezlegarea tuturor tainelor ee au creat tensiunea de pe parcursul intrigii. Cititorul veacului al XVIII-lea accepta convenfiile genului ; ele ne apar astiizi, desigur, fragile si neconvingiloare. In acelagi IXtimp. fnsd, nu se poate nega intuitia artisticd a-unei scrittoare care, sondind telitoriile cele mai nesigure, conduce actiunea -de-a Iungul unor drumuri pe care cititorul isi pastreazi nealterat interesul faja de tucrurile infiigate lui de personajele womanului. Imtriga poate sa ni-se para artificiala, dar -cdrtile ei contin o atmosfera specifica, sugestivad. Ele transmit simtamintul straniu -¢d nu numai spectaculoasele privelisti, ci si eventmentele — inconjurate, asa eum sint, de un aer misterios — apar{in unei realitati prea com- plexe pentru a ni se revela direct, dar la fel de cognoscibile ca si aceea pe care o descoperim necontenit in preaima noastra. ,,Un asemenea sim{dmint, care e cu adevarat 0 mare inovatie in litera- tura engleza, nu implica neaparat credinta im supranatural. As- pectul familiar al lucrurilor a dobindit acum wn colorit :misterios, un sens vag al schirmbarilor amenintétoare care provoacd o -emotie nervoasd -a cititorulwi ; acesta e asa-numittul fior din romanele doamnei Radcliffe, secretul marelwi ei succes -printre contermpo- rani. Niei astazi fascimatia lui mu si-a pierdut puterea magica“! Emofia aceasta nu inseamna spaima si nici nu trebuie con- fundata cu efectele melodramei : ea poate dobindi chiar o anume noblete. Decorul exotic, episoadele neasteptate, misterul care le inconjoara, personajele pictate in contraste puternice de umbra gi de lumina, — e adevarat, de multe ori conventionale —, nu- meroasele coinciden{e alcatuiesc elementele unei tehnici narative pe care romantismul'o va dezvelta in perioada urmitoare a lite- raturii eagleae. E adevarat c4 ,,WordsWorth sau ‘Coleridge nu vor recurge, in subtilele ‘lor asocieri ale realilapii cotidiene cu lumea celor mai intense emotii, la exemplul propus de Ann Radcliffe? ; dar poezia lor nu ar fi avut.cum sa -capete substanta intr-un spatiu cultural lipsit de aceasta dimensiune cdreia ei i-au dat o mai mare profunaime, conferindu-i un puternic suport filosofic, Afinitatea dintre romanele scrise de Ann Radcliffe si poezia Beneratiei mai tinere (de fapt, ea se ndscuse cu numai gsase ani inaintea lui Wordsworth si cu opt inainiea lui Coleridge) e pusd 1 Louis Cazamian, op. cit., pp. 940—1. 2 Idem, p. 941,2 mies? t+ primul rind de sentimentul cemun al naturii care, fn opera autoarei Castefului din Udolpho, se traducea printr-um ade~ varat cult al descrierii peisagistice. Poemele sale (care vor fi adu- nate in volum in 1834. la unsprezece ani dupa moartea ci) nu fuse- seré inc uitate la sfirsitul secolului trecut si erau evocate ca un exemplu de ,,delicatete si de simt al culorii* ', Dar nu incape niet fndoiala cd, daca ar fi fost numai autoarea unor poeme, ovicita deli- catete si sim} al culorii ar releva ele. Arn Radcliffe av fi fost, cel mult, mentionaté in lunga listA a poetilor care, la cumpama sevo- Ielor al XVIII-lea si al X1X-lea, ifustrau o semnificativa schimbare a perspectivei lirice, Descrierile de natura din romanele ei sint cu mult mai caracteristice pentrn noile forme pe care Je lua sensi- bilitatea poeticd a vremii: civersitatea imagimilor, profunzimea coloristica, Cermeciitoarea sinccritate a extazului au inedduit afir- matia polrivit cireia ..romanul englez nu a avut, de pe vremew ei, nimic care sa fi egalat acest talent“ 2, Multe dintre peisajele romanelor sale sint plasate tn locur¥ pe care scriitoarea nu le-a vazut niciodatd: in centrul Frantei, fn Pirinei, in Apenini, la Venetia, in Italia de Sud; dar ea le creeazi din fragmentele notelor sale de caldtorie pe care le re- interpreteaza, Te modificd sau, pur si simplu, inventeazd privelisti intemeiate pe legile unui exotism ce va fi.insusit si de poetii generatiilor romantice, Peisajul rural englez din secolul al XIX-lea va beneficia intr-o largd masura de aceasta pildd a intuitiei care asociazi prospefimea observatiei gi coplesitorul sentiment al su- blimului, Ann Radcliffe: nu e; totugi, inzestrati cw talentul de portretist. Limitele romanelor et in aeeastA privin{é erau observate incd din vremea in care ea se bucura de netagaduita admiratie a. cititorilor si a criticii. ,,Aproape toate eroinele sale seamana intre ele... Au ochi albastri st par castaniu, «forma aeriand a unei nimfe~, tuturor le place s4 priveasca soarele apunind, s& surprinda reflexele violete 1 William Minto, The Literature of the Georgian Era (Litera- tura epocii georgiene), 1894, in Maleolm Ware, op. cit.,. p, 76. ? Louis Cazamian, op. cit., p. 941. xrale inserirli, strilucirea sau splendoarea palA a orizontului in amurg“', Personajele ei apartin unor categot foarte clar deti- fete inocente sensibile, urgisite de mobili. sccletati; teini, infelepti si eredinciosi ; aristocrati sarécifi (adesea in imprejurari tragice) ; bandi{i. Dar unele dintre ele — ce pildd Schedoni din Italianul — au pregatit ivirea eroului byronian, fap- tura titanicd al cdirei portret ¢ construit pe o singurai dimensiune; puternice reliefati, dominind intregul spatjiu epie. Contributia esenfiala a scriitoarci la consolidarea unei tradi{ii a romanului englez e transformarea sentimentului de spaimé, nutrit pina atunci de necunoscute amet i, intv-o componenté dramatica a mis- terului ce se va lumina brusc in [inalul povestirii. Exist&, ffrd indoiald, o ,,formulé Radcliffe‘ a romanului gotic, © conventie narativa reluati aproape in toate cir aceasta fondatoare de tradi{ie: o eroina urgisilé alergind sé se salveze printre (sau intomnitata in) cartele, temnite, paduri adinci, grote $i ajungind, in ccle din urmia, Ja o incheiere fcricité a aven- turilor sale. Povestea din pddure (1791), Misterele din Udolpho (1794), Italianul (1797), cele mai bune romane ale sale, sint, varia- fiuni pe aceasti temd. Dar fiecare roman adaug& un element nou in fuziunea dintre inventie si informatie, principala problema a romanului istovic si a celui plasat intr-un decor exotic. Scriitoavea reconstruia aceste decoruri topind laolalt& aminti- rilé de caldtorie si sugestiile preluate din picturile si gvavurile vremii; excgetii operei ef au relevat feluf in care ea a asociat impresiile unei excu: in Scotia, unde — impreund cu solul ei — a vazut ruinele infricositoare ale unor castele medievale, cu ima- ginile halucinante ale lui Piranesi. ,,Inteligenja moderna a doamnei Radcliffe nu s-a contaminat de la superstif{ii si ocullism: ea a creat 0 inventie rational’, putere capricioasd si triumfitoare“?, Romanele ei reflecta tendinfa romanticd de evadare din realitatea 1 John Dunlop, The History of Fiction (Istoria prozei artis- tice), 1814, citat in Moultons Library of Literary Criticism, U, p. 570. 3 W.L. Renwick, op. cit, p, 87. xILstrabatuta de grave tensiuni intr-o lume in care ,suferintelc. in loc Sa indice limite tragice. ale existenjei, devin stimuli ai imagi- natiei* |, Din aceasta perspectiva Misterele din Udolpho reprezini un moment important nu numai pentru biografia lilevardt u autoarei lui, ci si pentru evolujia romanului gotic, in ‘ansamblul séu Castelul e, in structura genului, un topos dintre cele mai semi ficative : el e locul unde se concentreazi seerctele tuturer parti- cipantilor la actiune, unde pindesc, nedeslusite, amenin{irile ccle mai crunte, Cel din Udolpho e un adevarat ,eentru al intuneri. cului*, deasupra lui plutesc umbrele unei lumi infernale. Alé wiet lumi anarhice, dominate de pulere tiranicé ; aici, judecata ra- fionala e pusa in primejdic de sentimentele opuse ale prota: nigtilor, spaima eroinei gi ostilitalea agresivi a lui Montoni, Mis- terele sint legate mai curind de personaje decit de peisa). E un univers separat de ordinea sociali visald de rationa- lismu! politic al secolului al XVIII-lea. de idealurile lui de .ordine, pace, onoare si frumuseje*. Cu toate ci Ann Raddctilfe se referd indirect la ele, ereind un eadru de armonie domes: i rul actiunii ce se desfagoaraé in castelul blestemat allat sub puterea scelerala a lui Montoni. Acfiunea incepe in pasnicul domenit: al familiei St. Aubert, pe malurile Garonei, evoluea: viitoare le i contopire ecu nelttra care ordoneazit si viala celor mai virstnici, la ineeputal cartii. Sensibilitatea gustului pitorescului, specifiee secelului al XVI1-lea, sute de ani mai vechi. Conventie freevent pus in practic’ de literatura romantica, nu numai pentru ci perspectiva istovicé ingéduia folesirea din plin a coloritului exotic, ci gi pentru c&é romanu? medieval dispunea de legi mai solide decit acclea ce guvernau structurile naralive mai noi, de pilda cele ale romanului sentimentatis! sau ale romanului alegoric. ‘Coral Ann Howell mister si suferinta), Lond , Love, Mystery and Misery (Dragoste, 1978, p. 29. XIILinistea bucolic&é e amenintat& de presiunea unor forte venite dintr-un alt univers moral si social. In Misterele din Udolpho se recurge ]a un procedeu ce va deveni caracteristic pentru arsenalul romanului gotic : eroina e smulsd din atmosfera aceasta pasnicé in eare se simtea in deplina sigurant& si supusd unor incercari ce ameninta sd-i dezintegreze insdgsi identitatea (dar, potrivit aceleiasi conventii, pind in cele din urma, ea le va supravietui). Romanciera e inzestrata cu un simft al constructiei narative care o face s& nu isi puna eroina brusc in contact cu universul unde o asteapta puterile adverse ce {i vor nimicirea : prima ei intilnire cu lumea din afara eo calitorie in care si-a insotit tatal, prin Pirinei si Languedoc, Un al doilea moment al acestei schimbari e intilnirea cu ti- narul Valancourt, eveniment ce da vietii sufletesti a eroinei un accent dramatic necunoscut in lumea in care traise ea pind atunci. Dar schimbarea cea mai drasticd se produce dup& moartea ba- trinului domn St. Aubert : Emily, inca minora, e pusé sub tutela miatusii sale, doamna Cheron, femeie aspra si despotica. La scurt timp, doamna Cheron se marit&é cu Montoni, un aventurier italian, intrupare a ,,spiritului demonic“, personaj care constituie in dia- lectica romanului gotic, principiul opus puritafii reprezentate de eroind. El e acela care o desparte brutal de pacea din La Vallée gi de Valancourt, ducind-o cu el in Italia, unde Emily si matusa ei traiesc intr-o adevdraté temni{&, in singuraticul castel Udolpho, intr-o regiune izolata a Apeninilor. fn jurul acestei constructii ciudate, amenintatoare, se cen- treazé intreaga acfiune a romanului: aici fi e dat eroinei s& cu- noasc& toate spaimele — reale sau imaginare — care fi deosebesc atit de tragic existenta de accea a erbinelor din romanele senti- mentale ale perioadei anterioare. Evadarea din aceasta lume, o chestiune de morala, inseamna nemijlocita izbindA a binelui. Dar intoarcerii ei la viata guvernata de principiile ordinii si ale fru- musetii pasnice i se impotrivesc citeva imprejurdri care prelungese »Suspansul“ : intilnirea cu o cdlugarité muribunda, torturata de constiinta pacatului sAvirsit cindva, o grav criz& a iubirii dintre Emily si Valancourt, amenintindu-i fericirea, la fel cum atmosfera din Udolpho ii amenintase sdnadtatea sufleteasca. In final, se infe- XIVlege, toate se vor rezolva in chip fericit : Montoni moare (in im- prejurari misterioase), castelul din Udolpho isi pierde puterile malefice, Emily si Valancourt se intore la La Vallée unde isi traiesc bucuria unei vieti linistite. Schema narativi a romanului demon- streaz& cit de mult se apropie cartea de modelul literaturii senti- mentaliste. Diferenta esentiald, aceea care da specificitate genului, e introducerea unei lumi enigmatice,; ale cdrei legaturi cu universul cotidian sint fragile si necaracteristice : Ann Radcliffe creeazi un peisaj deliberat imaginar, peisajul unei Frante si al unei Italii ornate cu castele stranii, Udolpho e vazut ca intr-un cogsmar, anti- cipind cu o jumatate de secol atmosfera ce inconjoaraé domeniul domnului Rochester din Jane Eyre (al cdrei decor poartd semnele vizibile ale in{luen{ei goticului). Castelele si personajele care le locuiesc sint adevdrate abstractiuni, care privesc realitatea cu emofii estetice stranii; un critic al vremii, Archibald Alison, nu- mea, in 1790, acest tip de reactii ale sensibilitatii — ,emotii ale gustului*. . Totul e filtrat prin imaginatia scriitoarei care ,,lucreazd asu~ pra peisajului ca o luminadvde clar de luna, transformind contururile clare ale realitatii in obscure forme romantice*', Ann Radcliffe voia s4 creeze un stimul ai imaginat{iei scriitorului eliberat de ri- gidele principii ale secolului luminilor ; un negativ, cum avea s&-1 numeasca ea insdsi intr-un eseu (de fapt, pagini disparate din manuscrisele ei, adunate laolalté de un editor). Eseul, publicat in 1816, in paginile lui ,New Monthly Magazine“, se intitula Despre supranatural in poezie : ,,Obscurul sau neclarul e doar un negativ care d& libertate imaginatiei s4 actioneze asupra putinelor semne pe‘care i le reveleaz4 adevirul“ ». O asemenea conceptie e foarte apropiata de aceea a ,,obscurului bine cumpanit“ din T'ratatul despre Sublim al lui Edmund Burke. Dealtfel, asemanarea dintre intelesurile atribuite sublimului de Ann Radcliffe si cele ale lui Burke au fost obgervate? si nu incape 1 Coral Ann Howells, op. cit., p. 31. 2 Cf. Malcolm Ware, op. cit., p. 111, 3 Vezi idem, pp. 97—104 ; Maurice Lévy, Le Roman ,,gothique“ anglais, 1764—1824, Toulouse, 1964, pp. 284—5, KVnici un fel de indoial& c& scrierile ei au fost construite tntr-un cadru articulat de teoriile estelice ale epocii. Tehnica ei liter e mai complexa decit au lasat s& se in{eleagi multi dinire comen- tatori, chiar si dintre cei mai recenti: Pe de o parte, ea actioneaza prin procedee care s-ar putea numai ,externe“ — descrierea per- sonajelor, a situafiilor, a peisajelor ; asa tncit cititorul reacfioneaza la intilnirea cu irbaginile concrete din paginile scrierilor ei in, acelasi chip in care reactioneazi cind contempld tablourile unei expozitii, Pe de aitaé parte, ea introduce propria versiune a unui monolog interior indirect, relevind acliunea reciprocd a inteligenteé rationale si a emofiilor intr-un proces indeajuns de complicat de ¢onsemnare a’ experien{ei oxistentiale si sensibile a personajului : cititorul e obligat participe cu intreaga sa imaginatie si sd a concentreze asupra unui punct de vedere sugerat de toare. De cele mai multe ori insi, Ann Radcliffe combina cele doud pro- eedee, astfel incit peisajul sau evenimentele actioneazii asupra emo- tivitatii cititorului, reflectind, in acclasi timp, sentimentele per- sonajelor implicate in actiune, permitind scriitoarei si intervina, la rindul ci, in comentariu., Romanciera se mised, astfel, de la un spunct de vedere* Ja altul, citlauzindu-si cititorul, stimulindu-i in- teresul, modelindu-i atitudinea fata de cele narate, pastrind, insa, cu multé grija, iluzia libertayii depline a imaginatiei. Vartetatea si sudtilitatea acestei (chnici narative pot fi obser- vate mai ales in descrierile de peisaj — si ined si inai limpede, in cele ale arhitectur Descrierea castelului din Udolpho e, din aceasta perspectiva, tipicd ; ea cuprinde un pasaj foarte lung, dar Walter Scott nu va-ezita si o cileze ip intzegime in Memoritle sale, justficindu-se astfel : ,e un exemplu atit de frumes al talen- tului doamnei Radcliffe, incit nu goviiim si 9 includem aici“! Si e adevirat ca zidurile privite in lumina misterioasd a amurgului care se jasi si peste viile siilbatice ale Apeninilor creeaza un efect puternic, anunfind {uinicele intimplari ce se vor petrece in umbra acestei cliidiri ce vegheazi, singuratica $i intunecaté, deasupra padurilor pline de un amenin{ator mister, * CL Coral Ann Howells, op. cit., p. 33, XVIDrumul insusi care conduce la castel, prin valea ce se cufunda fn intuneric si lasa privirii doar siiuecta aspra a turnurilor, ¢ 9 su- - gestie a labirintuluj, Dealtminteri, in romanele gotice, drumurile urea inlotdeauna pieptis, in serpentine periculoase ; spatiul e in- chis — de data accasta limitat de intunericul care se adunad in vale, destiintind, pare’, orice referire la o alla lume decit aceea a castelului care va deveni temnifa inspdimintitoare a eroinei. Nici o aluzie la vreo fiin{4 omeneascd : drumul, muntii, soarcle scapatind si, fireste, castelul sint singurele realiliti pe care le descopera Emily. Lucrurile par a avea o existen{& proprie, deter- minind-o pe aceea a oamenilor care vin in contact cu ele: aici nu se deseopera un simplu cfect descriptiv, ci o condijic fundamenti:la a experientei eroinei romaului gotic, pusd intr-un anume caciru specific. Descrierea casteiului nu e, insd, atft de exacta ineft si anuteze eforturile imagiuatiei de a reconstilui detaliile acestei cladiri bles- temate. Walter Scott va comenta : ,,Castelul pune ta indemfné un nobil subiect ; dar, daci sase artigti ar incerea s-1 inirupeze pe pinzi, ar realiza probabil sase picturi cu totul diferite fntre ele, fiecare la fel de indreptif{ita de descrierca din carte+'!. Si ade- varul e ca, intre 1797 si 1799, la expuzitiile Academiei Regale ou fost prezentate (vei. picturi, seminind prea pufin intre ele? & plicatia mi se pare simpli : ea trebuie céiutata in interactiunea din- tre elementul vizual si reactia emotionald produsa de el. Descrierea e, la Ann Radelifie, aceea a unei reaclii subiective la vederea castelului, mai curind decit o observare direct’ a lui. Potrivit dis- tinctiei [acute de Burke intre pictura — ,arti a imitatici* — gi poezie, — ,arta a emotiei“ —, romanciera nu avea cum sa u- zuiase’ la realizarea unei cdépii precise a obiectului evocat de ea. Inci si mai concludenta e scena inmormintérii doamnei Mon- toni. Scena e sumbi se incadreazi pe deplin fn atmosfera 4 Cr. idem, p. 38. 2 Vexi S.H. Monk. The Sublime: A Study of Critical Theo- ries in XVILth’ Century England (Sublitul, studiu.asupra teo- riilor eritice din Anglia secolului al XVIIi-lea), Ann Arbor, 1960, p. 201 ; nu se comunicd numele artistilor. AVEapasatoare a intregii cdrti. Dar Ann Radcliffe nu foloseste prilejul pentru a glosa pe marginea acestei intimplari: nici un comenta- riu de natura movala sau religioasd nu tulbura unitatea descrin- tiva a episodului. Doar schita unui gest de reconciliere a omului cu ideea inevitabilei mor{i care face parte din ordinea fireascd a lucrurilor. Moartea nu e, desigur, ignoraté ca izvor al sentimen- telor de spaima : nici nu ar fi putut s& fie altfel intr-o epoca in care Burke 0 numea ,,rege al terorii“, iar tema cimitirelor intro- dusese un vocabular poetic menit sA producd groazd, sa evoce acest fenomen care unea ,,misterul, intunevicul si necunoscutul“, Ins acest frison, care e un frison al secolului, nu cuprinde acea oroare fizicd pe care romanul -Célugdrul al lui M. G. Lewis (pu- blicat la doi ani‘ dup& Misterele din Udolpho) o va aseza in cen- trul intregii actiuni. Ann Radcliffe nu nesocoteste acest aspect al mortii : imaginea teribila a «adavrelor insingerate de la Udolpho constituie o dovadd. Dar sentimentul produs de acea priveliste é mai curind unul de repulsie. E si concluzia eseului ei Despre supranatural : ,/Teroarea si oroarea sint opuse: prima cuprinde sufletul si ii trezeste facultdtile la un inalt nivel al vietii; cea- lalté contracté, ingheatd si aproape le anihileazi. Nici Shakes- peare, nici Milton..., nici domnul Burke nu privese vreodata ororile ca pe un izvor al sublimului, dar sint cu tofii de acord ci teroarea e un asemenea izvor. Si unde rezidd marea deosebire dintre teroare si oroare decit in nesiguranta $i obscuritatea care o into- vardsese pe cea dintii in respectul ei fata de raul de care se teme 2? 1 Ea surprinde scena inmormintarii, ritualul intunecat si mis- terios, costumatia sumbra a participantilor, decorul — tipic gotic — cu bolfi si morminte. Momentul e, prin definifie, pictural : si men- tionarea numelui luj Domenichino ‘tradeazi dorinta de a fixa episodul intr-un tablou. (Qealtminteri, la o cercetare mai atenta, dispunerea personajelor in grupuri contrastante duce cu gindul tot la acest reprezentant al scolii bologneze care, impreund cu Guido Reni, era pe atunci cel mai cunoscut publicului englez 1 CE. Malcolm Ware, op. cit., p. 117, XVIIdintre tofi artistii italieni ai secolului al XVII-lea). Ann Radcliffe ofera, in felul acesta, un model vizual al unei scene care, de la Lewis pind la Shelley si, apoi, pind la poezia lui Rossetti, in a doua jumtate a secolului al XIX-lea, va fi reluat adesea. Inc4 un element important al artei narative din Misterele din Udolpho: capacitatea de a crea o atmosferd emofionala in jurul personajelor. E adevarat c& aceasta dizolva de multe ori persona- litatea eroilor, cé insisi coerenta portretului are de suferit. Dar, asemenea eroinelor lui Richardson si Jane Austen, Emily e obli- gata si faci fa{4 unor incercdri — in esen{4 de factura sociala si moral — pe care nu le poate infrunta decit condusa de pro- priile-i sentimente. E prizoniera unui tiran; orfana, desparfita cu sila de barbatul pe care il iubeste (dar care se iveste rar, ase- menea unei umbre aproape nedeslusite, in amintirea ei), ea ramine singura, victim a incercarilor lui Montoni de a-i fura moste- nirea. Tema obisnuita in romanele sentimentaliste, dar care capata © intensitate teribilA datorita identitatii unchiului scelerat : el, un brigand, castelul siu — o fortarea{& a banditilor. Ticdlosia rapi- torilor de zestre din carfile sentimentaliste se transforma aici in crima, in intelesul cel mai exact al cuvintului. E, deci, natural ca intreaga atmosferd si capete un tragism aproape halucinant : amenintarea e concreta, nu e proiéctia unei exacerbari a sentimentelor, provocata de spaima. Intre limitele conventiei goticului, Ann Radcliffe a creat un model narativ mult mai complex decit ar pdrea la prima vedere. Recunoscind c&, sub pojghita stralucitoare a vie{ii ordonate si rationale, se ascund pericolele ,,misterului*, ale sensibilitatii ex- cesive, ea a deschis prozei secolului urmator o perspectiva despre care, intr-o definifie foarte potrivita, autorul Bilciului desertd- ctunilor va spune ca ,,a dus spre orizontul cel mai adinc al naturii : acela al lumii lduntrice a omului“, DAN GRIGORESCU1764 1765 1766 1766 1768 TABEL CRONOLOGI: Oliver Goldsmith — Céildtorul ; O istorie a Anglict in scrisorile unui nobil cdtre fiul stu; Horatio Walpole — Castelul din Otranto, primul ,,roman go- tic* englezese. Winckelmann — Istoria artei la cei vechi (Germ); Vol- taire — Dicfionar filosofic (Fr). 9 iulie — la Londra se naste Ann Ward, fiica unui negustor instarit. Thomas Percy — Relicve de veche poezie englezi ; Samucl Johnson publica opera dramatica a lui Shake- speare. Goldsmith — Vicarul din Wakefield. W. J. Mickle — Sir Martyn, poem in maniera lui Spenser. Lessing — Dramaturgia de la Hamburg (Germ.). Laurence Sterne — Voiaj sentimental prin Franta si Italia ; James Boswell — Relatare despre Corsica ; Gray — Poeme ; incepe publicarea Povestirilor de edldtorie ale cApitanului James Cook ; Walpole — Misterioasa mamé (tragedie). XXL1769 1770 1772 1773 1774 1775 1776 xxIT Lessing — Laocoon (Germ.). Razboiul rusv-ture, Doamna Montagu (Elizabeth Robinson) publicd Eseul gi geniul lui Shakespeare, replic{ la atacul’ anti- shakespearian al lui Voltaire. Goldsmith — Satul pdrdsit. O'Holbach — Sistemul naturii (Fr.). Cook debarca in Australi 1771 Franklin incepe sa-si redactele. Autobiografia (Amer.). Parlamentul englez stabileste c& exprimarea in presi a opi- niilor nu constiluie o crim si nu poate fi pedepsita. William Mason incepe publicarea amplului poem Gradina englezeascé (incheiata in 1782). Freneau si Brackenridge — Gloria Americii (Amer.). Prima imp&rtire a Poloniei. Macpherson — Poemele lui Ossian. Goethe — Goetz von Berlichingen (Germ). Atacuri ale colonistilor americani impotriva navelor engleze din porturile Noii Anglii si la Philadelphia, James Beattie — Menestrelul. Goethe — Suferintele tindrului Werther (Germ). In America se proclam& Declaretia Drepturilor; primele ciocniri intre colonisti si armatele engleze. Tratatul ruso- ture de la Kiiciuk-Kainargi. Mason editeazi opera lui Gray. Alfieri — Cleopatra (It); Beaumarchais — Bdrbierul din Sevilla (Fr:) ; Trumbull — M’Fingal (Amer,). Adam Smith — Cercetare asupra naturii si cauzelor bogatiei nafiunilor ; Paine — Bunul simf.Freneau — Frumusetile din Santa Cruz (Amer). Independenta coloniilar americane. 1777 R. B. Sheridan — Scoala birfelilor ; ‘Clara Reeve — Campionul virtutii, povestire goticd. Generalul.englez Burgoyne capituleaza in fafa.comandantulul armatei americane din statul New York, 1778 Povestirile de la Canterbury ale lui Chaucer sint editate de Thomas Tyrwhitt. Franta recunoaste independenta statelor americane. 1779 — Freneau — Casa noptii (Amer.) ; Monti — fncercart poatice (It,). 1789 John Smith — Antichitafi.gaelice. Wieland — Oberon (Germ.); Sincai si Micu — Elementa linguae daco-romanae (Rom.). In intreaga Anglie izbucnesc rdscoalé ale protestantilor. 1781 George Crabbe — Biblioteca; Johnson — Vietile poetilor ; Thomas Warton — storia poeziei engleze de ta sfirsitul secolului al XI-lea pind la inceputul celui de-al XVIII-lea. Rousseau — Confesiuni (Fr) ; Kant — Critica raftiunii pure (Germ). Capitularea generalului englez Cornwallis in fata armatei comandate de Washington si Lafayette incheie razboijul din coloniile americane, 1782 William Cowper — Poeme ; Anna Seward — Louisa (roman in versuri). Laclos — Legaturi particulare (Fr.); Alfieri — Saul (It.). 1783 Crabbe — Satul. Webster — Carte de ortografie (Armear). Tratatul de la Paris: Anglia recunoaste independenta Sta- XXII1788 1789 KKIV telor Unite ale Americii pe teritoriul cuprins intre Atlantic, Marile Lacuri, Mississippi si Florida. 1784 — Schiller — Intrigé si iubire ; Herder — Idei despre filosofia istoriei umanitdtii (Germ.) ; Beaumarchais’—- Nunta lui Figaro (Fr.) ; Parini — Caderea (It). Rascoala lui Horea, Closcu si Crisan in Transilvania, Wiliam Cowper — !ndatorirea, Kant — Metafizica moravurilor (Gerin.). Robert Burns — Poeme mai cu seama in dialect seotian ; John Moore — Zeluco (roman antisclava- gist) ; William Beckford — Povestea califului Vathek (traducere englez&, publicaté fara incuviinfarea auto- rului, a textului francez scris de el in 1782, la virsta de 22 ani). Freneau — Poeme (Amer.) : Monti — Aristodemo (It). Englevii pitrund in Malaya. George Colman cel Tinar — Inkle si Yarico. Bernardin de Sainl-Pierre — Paul et Virginie (Fre) 5 Goethe — Egmont; Iphigenia in Taurida; Schiller — Don Carlos (Germ,). Ann Ward se casatoreste cu William Radcliffe, editor si proprietar al revistei sdptiminale The English Chronicle. Apare postum Odd asupra superstit{iilor populare din Muntii Scofiei de William Collins ; Charlotte Smith — Ethelinde saw orfanul din castel, Saint Simon — Memorii (editic prescurtata) (Fr.). Englezii incheie tratate cu Prusia si cu Tiirile de Jos. Ann Radcliffe — Castelele din Athlin si Dunbayne. William Blake — Cintecele inocentei ; Cartea lui Thel; William Gilpin — Insemnéari din finuturile1790 1791 1792 muntoase ale Scofizi ; John Moore — Zeluco. Geurge al II-lea da primele semne de dezechilibru mintal. Pitt, prim-ministru al Angliei. Revolugia tanceza. Ann Radcliffe — Poveste siciliand. Frank Sayers — Schite dramatice din mitologia nor- dicéd ; Blake — Nunta cerulut cu iadul ; Edmund Burke — Reflectii asupra Revolutiei franceze ; Ja- mes Bruce ~— Cdldtorii ; Joseph Turner — Istoria anglo-saxonilor ; Archibald Alison — Eseu despre gust ; John Hawkesworth — Cdldtorii pentru aflarea izvoarelor Nilului. (790—1632 — Goethe — Faust (Germ). Alfieri termina publicarea celor 19 Lragedii ale sale ((1). Ann Radcliffe —- Povestea din pddure. Robert Burns publicd poemul Tam O'Shanter in an- tologia Antiquities of Scotland; Joseph Rilson — Vechi poezii populare ; George Ellis — Exemple ale vechilor poeti englezi ; Paine — Drepturile omului ; Charlotte Smith — Celestina ; Elizabeth Inchbald — O poveste simpla. Apar traducerea Iliadei si a Odiseei semnate de Cowper. Crimul aumiar al vevistei .The Observer". Rascoale ale partizanilor revolutiei franceze la Birmingham, Blake — Cintul libertdt Samuel Rogers — Pld- cerile «mintirii; Charlotte Smith — Desmond ; Thomas Holeroft — Anna St. Ives ; Arthur Young — Caldtorii in Franta ; William Bligh — Céldtorie pe vasul ,.Bounty* in mdrile Sudulié ; Gilpin — Eseurt despre frumusetea pitoreasca. Proclamarea Republicii Franceze. Armatete coalizate ale monachiilor europenc invadeaza FPranta,1793 1794 1795 1796 XXVI Blake — America; Viziunea fiicelor Albionului ; Portile paradisului ; William Wordsworth — O plim- bare in faptul serii ; William Godwin — Justitia po- liticd ; Young — Exemplul Frarttei; Charlotte Smith — Vechiul conac. Tratat de alian{a anglo-rus indreptat impotriva Frantei re- publicane. Anglia declara razboi Frantei: flota francezd invinsé la Aboukir, Ann Radcliffe — Misterele din Udolpho. Blake — Cintecele inocentei si ale experientei ; Eu- ropa; Cartea lui Urizen; S, T. Coleridge si Robert Southey — Cdderea lui Robespierre; Payne Knight — Privelistea ; Ritson — Cintece scofiene ; Paine — Epoca rafiunii ; Uvedale Price — Eseu despre pitoresc; Godwin — Caleb Williams ; Hol- croft — Hugh Trevor ; Charlotte Smith — Surghiu- nitul. Ann Radcliffe — Céldtorie prin Olanda $i in finutu- rile de vest ale Germaniei. Blake — Cartea lui Los; Cartea lui Ahania; W. S. Landor — Poeme ; Lewis Abrosio sau Célu- garul ; Charlotte Smith — Plimbéri la tard ; Mont- albert; Paine — Primele principii ale guverndrii. In Franta se instaureazi Directoratul, Generalul Bonaparte in Italia. Coleridge — Odd anului care pleacé ; Southey — Ioana d@’Arc ; William Cobbett — Viata si aventurile lui Peter Porcupine ; Fanny Burney — Camilla ; Maria Edgeworth — Ajutoru! parintelwi ; Charlotte Smith — Marchmont.1797 1798 1799 1300 Apare revista ,,The Watchman“ editata de Coleridge. Goethe — Wilhelm Meister (Germ.) ; Foscolo — Venefiei (It). Anglia declara razboi Spaniei, Ann Radcliffe — Italianul. Southey — Poeme ; Scrisori din Spania si Portuga- lia; Lewis — Strigoiul din castel (drama); John Wolcot — Privelisti pitoresti cu aluzii poetice. Godwin editeaza revista ,,The Enquirer“ ; apare re- revista conservatoare ,,The Anti-Jacobin“. Hélderlin — Moartea lui Empedocle; Goethe — Hermann gi Dorothea (Germ.). Raseoale ale marinarilor din porturile engleze. Izbueneste o criz4 financiara : Banca Angliei isi suspenda platile. Wordsworth si Coleridge — Balade lirice ; Edge- worth — Educatie practicd ; Gilpin — Observatii pi- toresti asupra Vestului Anglici ; Malthus — Princi- piile populatiei ; Charles Lamb — Rosamund Gray. Rascoale antiengleze in Irlanda. Bonaparte in Egipt. Lewis — Povestiri de groazd ; Southey si Coleridge publica in ziarul ,,The Morning Post“ satira in ver- suri Girtdurile diavolului ; Sharon Turner — Istoria Angliei pind la cucerirea normandd ; Mungo Park — Céldtorii in interiorul Africit ; Godwin — St. Leon. Hélderlin — Hyperion ; Schlegel — Lucinda (Germ.). Bonaparte — prim-consul, Wordsworth si Coleridge publicé o noua editie a Baladelor lirice, insotita de o prefaté ce cuprinde principiile literare ale miscdrii romantice ; Edge- worth — Castelul Rackrent. Doamna de Staél — Despre literatura (Fr.) ; Budai-Deleanu — Tiganiada (Rom.). Ta fiinfa Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei. XXVIE1801 1802 1803 1804 Southey — Thalaba; James Hogg — Pastorale scotiene ; Lewis — Povestiri miraculoase ; Ebenezer Elliott — Plimbare intr-o zi de primavard ; Edge- worth —. Povestivi morale ; Belinda ; Amelia Opie — Tatal si fiica. Chateaubriand — Atala (Fr); Altieri — ,.Tetralogia poti- tica“ ; Manzoni — Triumful libertdtii (1). . Pitt demisioneaz’ din cauza refuzului regelui de a acorda emanciparea catolicilor, Englezii captureaza flota daneza. Walter Seott — Cintecele menestrelilor de la frun- tariile Scofiet ; Robert Bloomfield — Povestiri rurale, Apar Edinburgh Review (revista conservatoare) si .Weekly Political Register (radicala). Foscolu — lacopo Ortis (It) ; Novalis — Heinrich von Ofter- dingen (Germ.). Prin traratul de la Amie toriile ocupate in razboiul Angha retrocedeavé Frantei teri- ceput in 1793. Parlamentul englez voteaza o ,,lege de apdrare a copiilor care lucrea: in fabrici*. Jeremy Bentham — Pledoarie pentru constitutie 5 Campbell — Pueme ; Erasmus Darwin — Templul Naturit ; Godwin -— Viafa lui Chaucer ; Burney — Istoria descoperirilor din mérile Suduluéi ; Southey traduce Amadis de Galia. Izbueneste din nou razbolut cu Pranja, Blake — Ierusalim ; Milton ; T. L. Peacock — Cétu- garii de la St. Mark; Gilpin — Térmul mériit in Hampshire, Sussex si Kent; Holeroft — Céldrorie de la Hamburg ; Edgeworth — Povestiri populare ; Griselda moderné ; Lewis — Brigandul din Vene- tia ; Opic — Adeline Mowbray ; Wolcot — Frrmu~ sefile poeziei engleze. XXVILE1805 1806 1807 Schiller — Wilhelm Tell Germ. Pitt e din now prim-ministru, Napoleon se incoroneaza im- parat al Fran{ei, Dizolvarea Sfintului {mperiu Roman. Scott — Balada ultimului menestrel ; Wordsworth — Preludiu ; Southey — Madoc ; Robert Anderson — Balade in dialect cumbian ; Campbell — Poeme ; Richard Payne Knight — Priacipiile gustului; Godwin — Fleetwood ; Sidney Owenson (lady Mor- gan) — Cdlugdrita de la St. Dominic Holerolt — Memoriile lui Brian Perdue. Anglia, Austria si Rusia formeaza Cea de-a doua coalitie* antifranc Flota franco-spaniola uimicita la Trafalgar. Napoleon victorios la Austerlilz. Scott — Balade gi poezii lirice ; W. S. Landor — Simonidea ; Holcroft — Povestiri in versuri ; Tho- mas Moore — Epistole, ode gi alte poeme ; Peacock — Palmyra ; Opie — Simple povestiri ; Edgeworth — Leonora; Anne Grant — Scrisori din munti; Owenson — Fetita irlandezé. Batélia de la Jena. Wordsworth — Pueme, George Crabbe ~- Poeme ; Hogg — Bardul de pe munte ; Byron — Ceasuri de lenevie ; Moore ~- Melodii irlandeze ; Charies Robert Maturin — Fatala rézbunare ; Godwin — Fanikner ; Charles si Mary Lamb — Porestiri dupa Shake- speare. Barlow — Columbiada (Amer.) : Hegel — Fenomenologia spr- vitului Germ.) ; Staél — Corinne (Fr). Comertul cu selavi e abolit in Anglia. Tratalul de la Tilsit + Prusia renun(i la teriloriile de la risdrvit de Elba, Franta i Spania si Portugalia. XXIX1808 Scott — Marmion ; Lewis — Povestiri romantice ; Maturin — Bédiatul din Irlanda ; Southey — tradu- cerea Cidului. Krilov — Fabule (Rus.); Washington Irving — Salma- gundi (Amer.), Rascoalele antifranceze* ale spaniolilor. Joseph Bonaparte intra in Madrid ca rege al Spaniei. Lupte anglo-franceze pe teritoriul Spaniei. 1809 Byron — Barzi englezi si recenzenfi scotieni ; Tho- mas Campbell — Gertrude din Wyoming ; Godwin — Eseu despre morminte ; Edgeworth — Povestiri din viata mondend. Primul numir din ,,The Quarterly Review“. Irving — Istoria New Yorkului (Amer.), Se incheie pace intre Fran{a si Austria. 1810 Scott — Doamna lacului ; Southey — Blestemul lui Kehama ; Crabbe — Tirgusorul ; Hogg — Menestre- lul din pddure ; Shelley — Poezie originald de Vic- tor si Cazire ; Peacock — Spiritul Tamisei ; Anne Maria Porter — Capeteniile scofiene. Staél — Despre Germania (Fr.). 1811 Scott — Viziunea lui Don Roderick ; Shelley — Ne- cesitatea ateismului; Bloomfield — Tdarmurile riului Wye; Lewis — Timour tdtarul; Mary Brunton — Stdpinirea de sine. La Motte-Fouqué — Ondine (Germ.). Boala lui George al IIJ-lea devine nevindecabila ; printul de Wales isi asuma. regenfa., Se declanseazi rascoalele ,,sfa- rimatorilor de masini“. 1812 Crabbe — Povestiri in versuri ; William Combe — Céilatoria doctorului Syntax in cdutarea pitoresciului ; James Montgomery — Lumea de dinainte de potop ; XXX1813 1814 1815 Anglia, Rusia si Prusia (car Byron — Childe Harold (cinturile I si II) : Peacock — Filosofia melancoliei ; Shelley — Manifest cdtre po- porul irlandez ; Maturin — Cdpetenia de bandifi mi- lesieni ; Opie — Capricii. Fratii Grimm — Povesti (Germ). Primul-ministru Perceval e asasinat. Izbueneste razboiul an- glo-american. Campania lui Napoleon jn Rusia: in octorn- brie incepe catastrofala retragere a armatelor franceze. Scott — Nunta din Trierman ; Coleridge — Remus- care, tragedie ; Hogg — Priveghiul reginei ; Byron — Mireasa din Abydos ; Ghiaurul ; Shelley — Crdiasa Mab; Jane Austen — Mindrie gi prejudecata ; Opie — Povestiri din viata adevdratd. ‘a li se alatura curind si Austria) formeazd o noua coalijie antinapoleoniana. Francezii invinsi la Leipzig. Wordsworth —- Excursia; Southey — Roderick, ultimul dintre goti ; Byron — Corsarul ; Lara ; Odé lui Napoleon ; Coleridge — Eseu despre artele fru- moase ; Scott — Eseu despre institutia cavaleriei si despre romanul cavaleresc ; Waverley ; Austen — Mansfield Park; Samuel Rogers — Jacqueline + ; Owenson — O’ Donnel ; Henry Francis Cary publica traducerea integrala a Divinei Comedii. Chamisso — Peter Schlemihl (Germ.). Trupele aliate cuceresc Parisul. Abdicarea lui Napoleon, Congresul de la Viena. Prin trdtatul de la Gand se incheie razboiul anglo-american. Scott — Stdpinul insulelor ; Cimpul de la Waterloo ; Guy Mannering ; Hogg — Pelerinii soarelui ; Wil- liam Lisle Bowles — Misionarul, din Anzi ; Byron — Melodii ebraice ; Wordsworth — Cinta’ alba din Rylstone. XXXI1816 1817 1818 Paul-Louis Courier — Pamflete (Fr.). Napoleon se intoarce pe neaglepiate din exilul de pe Tnsula ba. Dupa o dominic de o sula de zile, ¢ invins la Wate vlan, Exilul pe Siinta Elena. . Byron — Cintul al HI-lea din Childe Harold ;— Pri- zonierul dia Chillon ; Shelley -- Alastor san duhut singuritdii : Pencock —- Headlng Mall; — Leigh Hunt — Povestea de la Rimini ; Coleridge — Christa~ bel; Hanul Kubla; Chinurile somrului; Hogg — Og ada poetica ; Muturin — Bertram. A. Hoftinan — Klicirut diavolului (Germ.) : Benjaniin Fr). . ciare ale guvernulid engle povara datoriilor i si obligd paturile sarace SA suporte Scott —- Harold neinfricatul ; Byron — Jeluirea ttt Tasso; Maifred ; Coleridge — Frunze_ sibilinice ; Zapolya ; Biographia Literaria; John Keats — Poeme ; Moore — Lalla Rookh ; Godwin — Mande- ville; Mary Shelley — Frankenstein ; Peacock — Melincourt ; Edgeworth — Harrington ; Ormond ; Maturin — Manuel ; Southey —- Wat Tyler ; William Hazlitt — Personajele picselor lui Shakespeare ; David Ricardo — Principii ale economiei poiitice. Primul numar al Jui ..Blackwood’s Magazine“ Aroim — Paznicii coroanci (Germ.) ; Bryant — Thaxatopsis (Amer.). Shelley —— Rdscoala Islamiului ; Keats — Endymion ; Byron — Beppo; Ebenezer Elliott — Noaptea ; Peacock — Mandstirea cogmarelor ; Leigh Hunt — Frunziguri ; Scott — Rob Roy ; Owenson — Florence Macarthy. XXNIL1819 Byron — Mazeppa ;: Shelley — Rosalind si Helen; Cenci; Odd vintuluti de apus; Keats — Ode; Wordsworth — Peter Beil ; Crabbe — Povestirt de la castel ; Elizabeth Barrett —- Bétdlia de la Mara- thon ; Hogg — Relicve din Scotia ; Maturin — Fre- dolfo. Schopenhauer — Lumea ca vointd gi reprezsentare (Germ) ; Chénier — Opere (Fr.) ; Leopardi — Infinitul (11.). La Manchester, pe cimpul St. Peter, o demonstrajie a mun- citovilor e reprimaté de polijie si de armatad: 11 morti si peste 400 de raniti( .Pelerloo"). Guvernul emite lexi care limileaza libertajiJe individuale. 1820 Scott — Poeme felurite ; Ivanhoe ; Shelley — Pro- meteu descdtugut ; Unei ciocirliti; Keats — Lamia, Isabella, Ajunul Sfintet Agnes gi alte poeme; Hy- perion ; Hogg — Povestirile unei seri de iarnd ; Ma- turin.— Melmoth réidcitorul ; John Clare -— Poeme ; Hazlitt — Prelegeri despre literatura dramaticd in epoca Elizabethei. Lamartine — Primele meditatit (Fr.); Manzoni — Contele de Carmagnola (t.). ° Printu) regent al Angliei devine rege sub numele de George al IV-lea. 1821 Sint publicate, in volumul al X-lea din ,,Ballantyne’s Library“ romanele scrise pind atunci de Ann Rad- cliffe ; editia e prefatatéa de Walter Scott. Southey serie O viziune a Judecdfii de apoi ; Byron — Profefia !ui Dante; Cain; Sardanapal; Marino Faliero ; Cei doi Foscavi ; Shelley —— Epipsychidion ; Adonais (od& funebra la moartea lui Keats); Intru apdrarez poeziei ; Scott — Kenilworth ; Thomas de Quincey — Confesiunile unui fumdtor de opi ; John Clare — Menestrelul satului ; James Mill— Ele- mente de economie. politica. Q— Misterele din Vaolpho, volt XXXUI1822 1823 1826 1834 Manzoni — Logodnicii (It. Miscarea revolutionara a lui Tudor Vladimirescu. Crese divergentele dintre guvernul englez (care sustine cd Sfinta Alian{a nu are dreptul sa intervina in afacerile interne ale altor {ari) si aliatii si europeni, Byron — O viziune a Judecdtii de apoi ; Shelley — Elada ; Scott — Poezie din romanele autorului lui »Waverley* ; Piratul; Peacock — Maid Marian. Puskin — Evgheni Oneghin (Rus.) ; Vigny — Poeme (Fr.). La Congresul de la Verona, Anglia refuzA sA sprijine hota- rirea Sfintei Aliante de a interveni in Spania, unde izbucni- sera miscari revolutionare. Scott — Quentin Durward ; Moore — Iubirile in- gerilor ; Fabule pentru Sfinta Alianta ; Byron — Insula ; Werner. Stendhal — Racine si Shakespeare (Fr.) ; Fenimore Cooper — Pilotul ; Pionierii (Amer.). La 7 februarie, la Londra, moare Ann Radcliffe. * ” * Romanul Gaston de Blondeville de Ann Radcliffe, nepublicat in timpul vietii autoarei, este editat de Thomas Talfourd. * * Sint publicate in volume versurile scrise de Ann Radcliffe. : DG. “XXXIVCARTEA 1 CAPITOLUL I w Casa-i limanul De dragoste. de pace gi-mplinire, Unde parinti, copii. prieteni bunt $i rude dragi trdiesc in fericire. THOMSON Pe incintdtoarele maluri ale fluviului Garonne, in Gasconia, se ina]l,a, in anu] 1584, castelul domnului St. Aubert. De la ferestrele castelului se zareau_peisajele idilice ale Guyennei si Gasconiei, ce se intindeau de-a Jungul fluviului, cu culorile vii ale padurilor luxuriante, ale vitei de vie si ale plantatiilor de mdslini. La sud, pri- velistea era. marginité de maiestuosii Pirinei, ale cdror piscuri invaluite de nori, sau ivindu-se in forme impre- sionante, intrezérite si apoi disparind din nou, pe masura ce piclele rare se valatuceau prin dreptul lor, erau cind golase, stralucind in vazduhul albastriu, cind intunecate de padurile mohorite de pini, ce se intindeau spre poale. Genurile infricosdtoare contrastau cu verdele desfatator al pasunilor si padurilor de la marginea lor, unde, printre turme, cirezi si casute modeste, ochiul se odihnea cu placere, dupa ce se c&tarase pe virfurile de deasupra. Catre nord si catre rasarit, cimpiile din Guyenne si Lan-guedoc se pierdeau in negura departarilor : la apus, Gas- conia era marginita de apele golfului Biscaya. Tare ii mai placea domnului St. Aubert sé hoindreasea, impreuna cu solia si fitca sa, de-a lungul (armului Ga- ecte ale viet e in mijlocul lumii pline de veselie si agilatie imaginea incinldloare despre omenire, pe care in frageda Linere fusese prea dureros modificata de expericnta. Cu toate acestea, *n mijlocul privelistilor schim- baloare ale viclii. isi pastrase principiile nezdruncinate. iar bunévoinia neallerata : si se velritsese din mijlocul mul- limilor .mai mull cu compasiune decit cu suparare’. in- dreptindu-se catre simplitatca natuvii, catre placerile cu- cate ide fileraturii si célre esxcrcitarca virtuliilor casnice. £ descendentul ramurii secundare a unei familii ilustve. si pentru viitorul lui se presupusese ca va implini lipya unei bu i mostenite fie printe-o stralucita ali- ania matrimoniala, fe printr-o reugita in alacerile publice. Dar St. Aubert avea un simt prea ales al onoarei, pentru a infdptui cea de-a doua speranta, si prea putina ambitie pentru a sacri cea ce numea el {cricire. doar ca sa dobindeascé bunasiarca. moarlea ta au. se casalovi cu o lindraé foarte placula, egala cu el prin nastere, dar nu supevioaré lui ca avere. Larghelea sam cxtrava- eonjele regretatului domn St. Aubert ii incilcisera atit de mult afacerile. incit fiul sau se vazu nevoit sa renunle la o parle din domeniul familiei si, la ciliva ani dupa casalorie, i-o vindu domnului Quesnel. fratele sotiei sale, e pelrase pe a micd mosie din Gasconia, unde isi im- u preocuparile intre fevicirea conjugala si indato- de parinte, pe de o parte, si comorile cunoasterii si luminile mintii, pe de alta parte. toed din copilarie se sintlise legat de ac locuri. adesea aici pe cind e i i & pla- cute Lsate de bundvointa simpla a lavanului virsinic ce &dugitjyed acest 10¢, unage roadele si smintina nu se ispra- veau niciodata, nu fusesera sterse de imprejurarile ulte- rioare, Pasunile inverzite, pe care alergase adesea cu bucuria celui séndtos si cu libertatea tineretii — padurile, in a caror umbra invioraétoare se lasase pentru prima oaré in voia gindurilor melancolice ce deveniseré mai apoi o trasatura trainicé a fi sale — salbaticia pote- cilor de munte, riul, in undele cdruia inotase, si cimpiile din departari, ce pdreau sd n-aiba hotar ca si sperantele lui timpurii, nu ii reveneau in memorie lui St. Aubert decit insolite” de sim{aminte de inflacdrare si regret. tn cele din urma, plecd din mijlocul oamenilor si se retrase in acest Joc, pentru a-si implini dorin{ele pe care le nutrea de mai multi ani de zile. Ciadirea, asa cum o gasise, nu era decit o resedinta de vara ce putea prezenta interes in ochii unui strain prin simplitatca ei eleganté sau prin frumusetca peisajului din jur; si fusesera necesare destule imbunatatiri pen- tru ao transforma intr-o locuintaé familiala confor- tabila. St. Aubert simfea un soi de afectiune pentru fiecare parte a cladirii, asa cum si-o amintea din vre- mea tinere(ii sale, si nu ar fi rabdal s& se uineasca din loc nici macar o piatra, astfel incit noua cladire, adap- tata la stilul celei vechi, forma impreunad cu aceasta o singwé resedin{a, simplé si eleganté. Gusiul doamnei St. Aubert se remarca in aranjarea interiorului, unde mobilierul avea acelayi caracter de simplitate sobra, ca si in putincle ornamcnte ale odailor, caracteristice pentru cei ce le locuiau, Biblioteca ocupa partea dinspre apus a castelului si cuprindea 0 colectie formata din cele mai valoroase carti in limbi vechi si moderne. Inc&pevea dadea spre o padurice, inalfaté pe un povirniy ce cobora lin catre riu. si copacit inal{i aruncau asupra ei o umbra melancolicd placuta, in timp ce, de Ja ferestre, se putea zari, dincolo de ramurile bogate, peisajul viu si luxuriant ce se intindea catre 3apus, dominat in partea sting& de prapdstiile abrupte ale Pirineilor. In vecindtatea bibliotecii se gasea o sera, plina cu plante rare nespus de frumoase ; caci una dintre pre- ocuparile lui St. Aubert era studiul botanicii, si isi petre- cea adesea cite o zi intreaga pe muntii din jur, ce puteau oferi unei minti de naturalist o bogata desfatare, indelet- nicindu-se cu stiinfta sa preferata. In aceste mici plimbari, era inso{it uneori de citre doamna St, Aubert si, adesea, de fiica sa; atunci, ducind un cosulet de rachita pentru plante si un altul plin cu gustari reci, pe care nu le-ar fi putut gasi in cdsuta unui pastor, hoinareau in mijlocul celor maj romantice si mai minunate peisaje, fara sa-si ingaduie sa se lase abatuti de la munca lor rodnicd de farmecul vlastarelor umile ale naturii. Cind osteneau s& rataceasci printre piscuri greu accesibile pentru oricine in afara de entuziasti, si unde vegetatia nu mai pastra alte urme de pasi in afara de cele lasate de caprele negre, cd4utau unul dintre acele cotloane verzi care impodobese atit de frumos acesti munti si, la umbra semetei zade sau a cedrilor, se bucurau de hrana simpla, improspatata de apa rece a unui izvor ce serpuia prin iarba, si de mireasma florilor salbatice si a plantelor aromate ce cresteau pe marginea stincilor si impinzeau iarba. In vecinatatea partii de risdrit a serei si dind catre cimpiile Languedoc-ului se afla o incdpere, pe care Emily © numea a ci si in care se gaseau cartile, desenele si instru- mentele ei muzicale, precum si citeva dintre pasarile si plantele ei preferate. Aici se ocupa ea de obicei cu artele frumoase, pe care le deprindea numaj pentru cA se potri- veau cu gusturile ei gi, in care inzestrarea-i inndscuta, im- preund cu invafimintele domnului si doamnei St. Aubert, o facusera sé dobindeasca o pricepere timpurie. Fercstrele acestei inc&iperi erau nespus de pldcute ; coborau pina la podea si, cum dadeau inspre mica peluz ce inconjura casa, privirea putea strabate, printre pilcurile de migdali, 4palmieri, frasini infloriti si mirt, pind la intinderile din departare pe unde curgea fluviul Garonne. Taranii din aceste locurj fermecatoare puteau fi ade- sea vazuti serile, dupa terminarea zilei de munca, dansind in grupuri pe malul riului. Melodiile lor vesele, pasii dezinvolti, figurile pline de frenezie ale dansurilor lor, ca si modul elegant si capricios in care fetele isi aranjau costumele simple, dadeau acestor scene un caracter in- tr-adevar frantuzesc. Partea din fafa a castelului, care, fiind indreptata spre sud, dddea inspre mun{ii grandiosi, era alcdtuita dintr-un hol rustic si din doud saloane minunate. Etajul, cdci resedinta nu avea decit un etaj, cuprindea dormitoarele, in afara de o odaie cu balcon, in care se servea de obicei micul] dejun. Pe terenul din jur, St. Aubert facuse unele amenajari pline de bun gust ; cu toate acestea, atasamentul sau fafa de lucrurile pe care si le amintea din copilarie era atit de mare, incit uneori sacrificase gustul in favoarea senti- mentului. Se inaltau acolo doua zade batrine, care umbreau cladirea si stricau perspectiva ; dar St. Aubert afirmase uneori cA se socoteste a fj destul de slab pentru a plinge daca ar fi doborite. Puse sa se sddeasca linga aceste zade un mic pile de fagi, pini si frasini de munte, Pe o terasa inaltaé, rinduita pe o ridicdtura pe malul fluviului, planta portocali, lamii si palmieri, ale céror fructe umpleau aerul racoros al serilor cu o mireasma pldcuta. Pe lingaé aces- tia, se mai gaseau tot felul de arbusti din alte specii. Pe aceasta terasa, in umbra deasa a unui platan, ce isi intindea coroana maiestuoasa inspre riu, ii placea lui St, Aubert sa-si petreaca serile frumoase de vara, impreuna cu sotia si copiii sai, urmarind, de sub frunzisul platanului, ulti- mele raze ale soarelui, splendoarea calma a luminii ce palea peste privelistea din departare, pina cind umbrele amurgului topeau diferitele infatisari intr-o singura nuanta de un cenusiu inchis, Aici ii placea sa citeasca si si dis-cule cu doamna St. Aubert, sau sd se joace cu copiii, lasindu-se in voia acelor sentimente dragi ce insolesc intotdeauna viaja simpla si natura. Afirmase adesea, cu lacrimi de bucurie tremurindu-i intre pleoape, cA aceste elipe sint cu mull mai minunale decit cele petrecute in mijlocul scenelor pline de stralucire si tumult dupa care tinjese oamcenii, Inima ii era pliné ; nu nutrea, lucru atit de rar, nici o nazuinta cdtre o fericire mai mare decit aceea pe care o simtea, Constiin{a faptului ci ceea ce tacea cra bine imprumula [clului séu de-a fi o seninatate pe care nimie altceva nu i-ar fi putut-o da unui om cu © consliinta morala ca a sa care il ficea s& injeleaga mai bine darurile bunecuvintate de care avea parle. Noaplea ce se cobora nu i] izgonea de sub platanul séu preferal. li placea linistca ceasului cind se sling si ultimele raze de lumina ; cind stelele tremura una cite uns in eler se reflecté in oglinda intunecata a apelor — acel ceas care, mai mull decit toate celelalte. i{i umple mintea cu o simtire meditatliva o inalla adesea catre 0 contemplare sublima. Mai raminea in acel loc si dupa ce luna revarsa razele blinde asupra frunzisului, iar cina idilicd, aleatuita din sminti fructe, ii cra adesea intinsa tot sub platan. Atunci. in linistea noptii, privighctoarea isi indlta trilurile, raspindind farmecul si trezind mclancolia. Fericivea in care traia de cind se retrasese in acest loc fi tu curmala pentru prima data de moartea eclor doi fii at sai. fi pierdu la virsta cind naivilatca copilarcasc’ este cea mai fermecatoare : si, cu toate ca, din consideratie pentru durerea doamnei St, Aubert, cdula sa nu si-o cxprime pe a sa si izbuti sf o rabde asa cum propusese, cu filozofic. in realilate*nu avea vreo filozofic care sa-l poata impaca cu astf[el de pierderi, Singurul copil care ii mai ramasese era o fiica: si in timp “ce urmirea cu 0 dragoste plina de grija cum i se dezvolla caracterul copi- larese, incerca. cu o straduinla statornica, i indrepte acele trasdtuci ale firii care ar fi putul-o impicdica mai 6tirziu sé cunoasca fericirea, Descoperise inca de timpuriu Ja ea o minte neobisnuit de plind de sensibilitate, senti- mente puternice si nerabdare in a-si manifesta bunavoin{a ; dar, pe linga aceste trasadturi, se putea observa si 0 sensi- bilitale prea puternic§ pentru a-si ingddui o liniste de durat&é. Pe masura ce cresica, aceasta sensibilitale invdlui in meditatie Starea ei de spirit si in blindete felul ei de-a fi, ceea ce dadea un farmec in plus frumusctii ei si slirnea interesul persoanelor cu o dispozilie aseménaloare. Dar St. Aubert avea prea mult bun siml, ca sa prefere far- mecul unei calitati avca destula putere, pentru a-si da seama cd acest farmec este prea primejdios celui daruit cu el, ca sa fie socolit binecuvinlare. De aceca, se stradui si-i intareascd tot timpul caracterul -i formeze deprinderea stapinirii de sine: s-o invete sa nu asculte de primul impuls sentimental si sé se obisnuiasca s& cer- ceteze nepartinitor dezamagirile ce i se pricinuiau uneori. Pe masura ce o invaja si se impotriveasca primelor im- presii si sa dobindeascd acea demnitate statornica a spi- ritului, care ¢ singurul lucru ce poate {ine piept pasiu- nilor si ne poate inalta, pe cit se poate, deasupra impre- jurarilor, primi si o leclie de tarie sufletcas i eva deseori silit s& asiste, parind repasator, la lacrimile i zbuciumul pe care, din spirit de prevedere. le provoca. Ca infa{isare, Emily semana cu mama ei ; avea acecasi simetrie plind de eleganta a formelor, aceleasi trasdturi delicate si aceiasi ochi albastri, plini de o calma blindete. Dar, oricit de fermecatoare ar fi fost faptura ci, diferitcle expresii ale chipului erau acelea care, pe masura ce discu- tiile ii trezeau cele mai frumoase sentlimente ale firii. a faceau s& imprastie in jur o gratie atit de captivanla: Acele gingase sclipiri ce-n ochi ii lieiirese Si, molipsindu-i pe ceilalti, in jur se risipesc. St. Aubert fi cultiva spiritul cu grija si luare-aminle. O ajuta sa-3i formeze o privire de ansamblu asupra stiin- Tfelor si si capete o ecunoastere exacté a celei mai alese literaturi in toate aspectele ei. O inva&{ja limba latina si engleza, in primul rind pentru casi poata intelege carac- terul sublim al operelor marilor poeti. Incd din copilirie, ea isi descoperi inclinatie pentru operele de geniu; iar St. Aubert, alit din principiu, cit si -din predispozitie, in- curaja orice mijloc nevinovat de a dobindi fericirea, — O minte bine instruila, spunea el, este cel mai bun mijloc de aparare pentru a nu te molipsi de prostie si viciu. Mintea fara nici o ocupatie caut&é neincetat ceva care sa © ajute si e gala sd se cufunde in greseala, mumai ca sa scape de apatia pasivitatii, Umple-o cu idei, da-i deprin- derea placerii de a ‘gindi; iar ispitele lumii exterioare vor fi zédarnicite de satisfactiile produse de lumea inte- riograé. Gindirea si educa{ia sint la fel de trebuincioase alil fericirii vielii de la fara cit si celei de la oras; in impiedicé aparijia nelinistii pricinuite de indolen{a si ingaduie o placere sublima, prin crearea gus- tului de frumos si de maret ; in al doilea caz, micsoreaza nevoia, si deci si interesul, pentru risipa. Una dintre placerile cele mai timpurii ale lui Emily era sd hoinareascd in mijiocul naturii; nu ciuta peisajele blinde si pline de culoare ; ii plAceau mai mult plimbarile prin padurile salbatice de la poalele munfilor ; si inca si mai mult cotloanele coplesitoare din munji, unde linistea gi mAretia singurata{ii ii stirmeau un fior sacru in inima $i ii indltau spiritul c&tre stapinitorul cerului si al pamin- tului, Zabevea adesea singura prin astfel de locuri, pier- duta intr-o vraja plina de melancolie, pina cind ultimele Sclipiri ale zilei se stingeau la apus ; pina cind dangatul singuratic al vrewnei takingi sau latratul indepartat al vreunui ciine de pazi ramineau singurele sunete ce in- trerupeau linistea serii. Atunci, intunecimea padurii, fos- netul razlet al frunzelor in vint, zborul liliacului in amurg si luminile tremurate ale casutelor ii puneau mintea la treaba si o conduceau spre entuziasm $i poezie. aPlimbarea care-i placea cel maj mult fi purta pasii c&tre o cabana de pescuit, care ii apartinea lui St. Aubert si care se gasea intr-o vale impadurita, la marginea unui riulet ce cobora din Pirinei si, dupa ce spumega printre stinci, serpuia linistit pe sub umbrele pe care le oglin- dea. Deasupra padurilor care adumbreau aceasta vale se ridicau piscurile semete ale Pirineilor, care se avintau adesea deasupra poienilor mai joase. Uneori se vedea doar cite o stincé sfarimata, inconjuraté de tufisuri salbatice ; sau cabana vreunui pastor, cocojala pe un pisc, umbrita de chiparosi intunecati sau de frasini unduitori. Ca un luminis in mijlocul padurilor adinci, poiana se deschidea cAtre privelistile din departare, unde p&sunile bogate si povirnisurile acoperite cu vii ale Gasconiei coborau spre cimpie ; iar acolo, pe malurile serpuitoare ale Garonnei, cringurile, cdtunele si césutele — cu contururile voalate de departari se impleteau intr-o singura nuan{a, plina de stralucire si armonie. Si acest loc era unul dintre refugiile preferate ale lui St. Aubert, care se addpostea adesea aici de arsija amiezii, impreuna cu sofia, fiica si car{ile sale ; ori venea la ceasul blind al serii, pentru a intimpina amurgul linistit sau pentru a asculta cintecul privighetorii. Uneori lua cu el si cile un instrument muzical, stirnind cu acordurile blinde ale oboiului s4u ecouri feerice ; si, adesea, vocea lui Emily isi tragea dulceafa din valurile pe deasupra cSrora plutea. “fn timpul unei asemenea plimb&ri, ea descoperi in aceastA cabana versurile care urmeaza, scrise cu creionul pe o portiune a lambriului : SONET Hai, pani, scrle despre tot aleanul, Hai, spune-i zinei din padurea verde, Cind pasul ei asor pe-alei se pierde, + De toata suferinta lui, sirmanul !Hai, zugréveste-i ochii de Jumina, Blindefeu de pe Lata-i visa Fugarul zimbet, graliile Portretul dupii care el suspi Rosteste tot ce inima te-mpinge ~- Dar nu tot ce-n tristcfe se ascunde ! Ce-ades in floarea gingnsi patrunde Otrava ce scinteia vietii-o stinge | Privind fiptura aceasta ingeveasei, N-ai crede c-ar putea si te-amage: Versurile nu ecrau dedicate nimanui; ceea ce o in- dritui pe Emily si creada cai nu ii erau adresate ei, desi nu incapea indoiala cA ca cra nimfa aceler Jocuri. Dupa ce se gindi la toate cunostin{cle din cercul et restrins, fara a izbuti sa afle cui av putea fi adresute, Lu silité s& ramind in nesiguran{aé; o nesiguran{a care ar fi putut deveni suparatoare pentru o minte mai imactiva decit a ei. Nu avea desiul timp liber ca sa dea importanlaé acestei impre- jurari, neinsemnata la inceput, daca ar fi staruit asupra ci necontcnit, Usoata vanitate pe care i-o pricinuise (ce nesiguranta ce nu-i ingdduia sd creadd c& ca inspit sonetul nu-i ingéduia nici & nu ercada ac jucru} se risipi, iar intimplarea ii fu alungata din minte de carti, studiu si indeletnicirile pline de milostenie. Curind dupa aceasta, o coplesira grijile din pricina unci subrezi a snalatii tatalui ci, care se inbolnavi de friguri 5 si, cu toate cA nu crau socolite dintre cele primejdioase, fl vlAguira foarte tare. Doamna St, Aubert si Emily il fngrijira cu statornica-abnegatie : dar se intrema foarte ancvoie si, pe masura ce isi recigtiga sanalatea, sofia lui parea sa si-o piarda. Primul loc unde se duse, dupa ce se simt{i destul de bine ca sd jasd la aer, a fost cabana sa preferata de pescuit. Tyimiseré dinainte un cos cu merinde, carti si-lduta lui 10Emily : nu avea trebuinja de instrumente de pescuit, caci nu gasea placcre in a chinui sau a nimici vreo vietate. Dupa ce se desfata vreo ora cu placerile botanicii, li se asternu masa. Recunostinta pentru ca pu veni din nou in acesl loc didza un gust mai pl&cut mince fericirea-familiala zimbi din nou in aceste locuri. Domnul St. Aubert discutaé cu o voiosie iesitd din comun ; fiecarc lucru ii trezea senzatii agreabile. Bucuria invioratoare pricinuita de primele clipe in mijlocul naturii, dupd sufe- vin{cle bolii si dupa obligatia de a sta inchis in camera, se ridicé mai presus de orice inchipuire sau descriere a celor sanatosi. Padurile si pagunile inverzite, iarba presa- rata cu fori, albastrul cerului, aerul inmiresmat, susurul izvoruluj limpede si chiar iziitul gizelor din umbra, toate par sa readuca sufletul la viata. facind ca simpla existen|a sa para o fericire. Doamna St. Aubert, insufletita de voios a ci si de a lui, nu se mai gindi la semnele de subrezire i din ultima vreme in timp ce hoindrea pe cararile aeosici vai romantice, stind de vorba cu el si cu Tiica ei, privea adesea de Ja unul Ja celalalt cu o duiosie ce ii aducea laciimi in ochi. St. Aubert observa de maj multe ori acest lucru si o dojeni cu blindets pentru emolia ce o incerca: dar ea doar zimbea, fi stringea de mina, pe el i pe Emily. si lacrimile ii curgeau si mai tare. Bucuria calda ce-l cuprinse era atit de puternicd, incit deveni aproape dureroasé ; cu chipul dinty-o data scrios. nu putu sa nw ofteze, zicindu-si in sinca lui: ,.Poate c& imi voi aminti cindva de aceste clipe ca de o culme a [ericirii! si le voi regreta [ara speran(a. Dar nu vad de ce sé nu ma bueur de ele. din pricina unor zadarnice prevestiri > se cuvine s4 nadajduiese cé nu voi ajunge sa jelese pierderea _ celor care imi sint mai dragi decit propria mea viala.” Pentru a-si potoli, sau poale pentru a se lasa in ‘voia’ aceste{ slari de spirit melancolic, o ruga pe Emily se duca si.sé ia lauta pe care stia sd o atinga cu o simlire ALatit de dulce. Dar cind ea se apropie de cabana de pescuit, auzi uimita sunetele lautei, minuité cu multaé pricepere, intr-o melodie tinguitoare, ale cdrei tonuri alese ii ferme- cara atentia, Asculta, intr-o liniste profundd, temindu-se si se miste din loc, pentru a nu pierde vreo nota sau a nu-l tulbura pe cintdret. Totul in jur era linistit, si nu apirea nimeni; ea continud sd asculte, sfiiciunea invin- gindu-i surpriza si plicerea ; o sfiiciune sporité de amin- tirea versurilor scrise cu creionul, pe care le vazuse, si sovaia daca s4 inainteze sau sa se intoarca. In timp ce sovdia, muzica inceté; si atunci Emily, dupa ce se codi inca o clipa, isi recépata curajul si inainta spre cabana de pescuit ; intra cu pasi sovdielnici, dar o- gasi pustie ! Lauta zicea pe masa ; totul pdrea sa fie la locul sau, si ea era gata s4 cread& c& auzise un alt instru- ment, cind isi aminti deodata ca, la plecarea din cabana cu domnul si doamna St. Aubert, lasase lauta linga fereas- tré. Se simt{i speriaté, fara si stie insd din ce pricina ; amurgul melancolic si pacea profunda a locului, intre- ruptaé doar de tremurul usor al frunzelor, ii sporira neli- nistea ciudataé ; ar fi vrut si pardseascd pe datd cabana, dar isi didu seama ci 0 cuprinde ameteala, si se asez. In timp ce se stradduia sa-si recapete puterile, privirea ii cizu pe versurile scrise pe lambriu ; treséri, de parca ar fi vazut un strain ; dar, izbutind sa-si infringa tremurul din suflet, se ridic& si se duse la fereastra. Vazu atunci ca versurilor vechi le fuseseré adaugate altele, in care apdrea numele ei. Desi nu se mai putea indoi ca fi erau adresate, raminea Ja fel de nestiutoare ca si inainte in privin{a persoanei care le scrisese. in timp ce tot chibzuia la strania intimplare, crezu c& aude pasi afar& si, cuprinsd din nou de teamé, isi lud lduta si fugi in mare graba. fi gaési pe domnul gi pe doamna St. Aubert pe o cdraruie ce serpuia de-a lungul vaii. 12Curind ajunsera pe un pisc inverzit umbrit de palmieri, care domina vaile si cimpiile Gasconiei, si se agezara pe iarba ; iar in timp ce privirile le rataceau peste privelis- tea nespus de frumoasd si respirau mireasma dulce a florilor si plantelor rdspindite prin iarba, Emily cinta din lduta si din voce citeva dintre melodiile lor preferate, cu acea gingdsie a interpretarii in care era atit de desa- virsita, Muziea si discutiile fi retinuré in acest colf plin de farmec pind cind ultimele raze ale soarelui se stinser& pe cimpie ; pind cind pinzele albe ale cordbiilor ce lunecau la poalele muntilor, unde serpuia fluviul Garonne, abia se mai zdreau, iar amurgul invalui privelistea, Era un amurg plin de melancolie, dar nu lipsit de armonie. St. Aubert, impreund cu ai lui, se ridicd si paradsi cu parere de rau acel loc ; vai! doamna St. Aubert nu stia ca il para- seste pentru totdeauna. Cind ajunseré la cabana, doamna St. Aubert descoperi c&-i lipseste brdtara ; igi aminti cd si-o scosese de la mind dupa ce mincasera si ci o lasase pe masa, inainte de a pleca s& se plimbe. Dupa o indelungaté cdutare, in care Emily se str s-o gdseascd, trebui si se resemneze ca 0 pier- duse. Prejuia brafara si pentru ci avea prinsd de ea o miniatura a fiicei ei, socotitié de o izbitoare asemanare, care fusese pictatd doar cu citeva luni inainte. Cind Emily se incredinté cd bratara dispdruse cu adevarat, radmase tare incurcata si ingindurata. [si diduse seama ca in lipsa ei cineva strain fusese in cabana, dupa locul schimbat al lautei si dupa versurile addugate cu creionul: iar dupa intelesul acestor versuri, nu pdrea de necrezut ca poetul, cintadretul si hotul sA fie unul si acelasi. Dar, desi muzica auzita, versurile vazute si miniatura dispdruta constituiau imprejurari iesite din comun, simfi o puternicd retinere in a le pomeni; hotdrindu-se in acelasi timp in sinea ei s4 nu mai vind niciodata la cabana de pescuit fara domnuk sau doamna St. Aubert. 13La intoarcerea la castel, cu to{ii erau ginditori : Emily medita la incidentul ce tocmai avusese loc ; St. Aubert reflecta, cu c mulfumire calma, la fericirea de care se bucura ; iar doamna St, Aubert se intreba, intrucitva neli- nislita si uimitaé, cum se pierduse miniatura ce o infajisa Pe cind sc apropiau de casa, observara o agitatie uita in Imprejurinal ; se Buzcau limpede diferite # rasuna huruitul une: tr uri treeind 4 in goana. Cina putura vedea fatada castelului, ira un landou, cu caii in spume, pe mica pajiste din fal&é. St. Aubert recunoscu livrelele cumnatului sau si, in salon, fi gasi intr-adevir pe domnul si doamna Quesnel, F Parisul de citeva zile 9i se jndreptau spre demeniul lor, aflat doar la zece leghc de La Vallée. pe care domnul Quesnel i] cumparase cu mai multi ani in urma de Ja St. Aubert. Acest domn era sin- gurul frate al doamnei St. Aubert: dar, cum la Jegatura dc rudenic nu se adéugasce si o alinilate de caracter, rela- fille dintre ei nu Suseseraé prea strinse. Domnul Quesnel eva preocupat numai cu viata monden copul sau fusese sa cistige in importan{a : maretia forma obicetul gustului sau ; iar prin felul sdu de a fi, la care se adduga si o buna eunoastere a oamenilor, dobindise aproape tot ceca ce dorea, Pentru un om cu o astfel de live, nu c¢ surprinzator faptul cA nu ‘prejuia insusirile lui St. Aubert; sau ca gusiurile simple, naturaletea si dorintele moderate ale acestuia le socotea dovezi ale unei min{i slabe yi ale unor vedcri inguste. Casdtovia surorii sale cu St. Aubert ii ranise ambi{ia, céci planuise ca prin mijlocirea legaturii ei matrimoniale sA poata dobindi importanta pe care si-o dorea atit de mult; si stasera cilcva propuncri, din parlea unor persoane ale caror 1ang si avere ii multumeau dorinjele cele mai fierbinti. Dar sora lui, care in acea vreme primea si atentiile lui St. Aubert, intelesese, sau crezuse ca intelege, cé fericivea si-fastul nu sint unul si acelasi lucru, si. nu govdise si renun{e la cel de-al doilea, M4pentru a ob{ine pe prima. Indiferent dac& domnul Quesnel credea sau nu ca sint acelasi lucru, el ar fi sacrificat bucu- ros linistea surorii lui, pentru a-si satisface ambif si, ja cdsdtoria ej cu St. Aubert, isi exprimasc in fata ei dis- pretul pentru alitudinea nepdsatoare cu care ea nesocotea relatiile sus-puse. Doamna St. Aubert, desi nu ii dezvalui sotului ei aceastA insulla, ramase, poate pentru prima, data, cu un resentiment in suflet ; si, desi respectul pentru propria ei demnitate, ca si anumile ra{iuni de prudenta, o relinuscra sd-si exprime resentimentul, de atunci in pur- tarea ei fata de domnul Quesnel apadru 0 usoara rezerva, pe care el o in{elegea si o impartasea. Dommul Quesnel nu urma exemplul surorii lui in ceea ce priveste propria lui cadsatorie. Sofia lui era italiancd gi mosgtenitoarea unui tidu ; iar prin fire si educat{ic, era o Semeic infumurata si usuratica. Acum hotariseré sa-si petreacd noaptea la familia St. Aubert ; si, cum castelul nu era destu] de mare pentru a-i adaposti si pe servitorii lor, acestia fusesera trimisi in satul invecinat. Dupa ce se ispravira salutarile si aranja- mentele pentru noapte, domnul Quesnel incepu sd se fileascd cu noutatile si relatiile sale : iar St. Aub care traia izolat de prea multa vreme pentru ca aceste subiecte de conversatie sd-l maj intercseze prin noutatea lor, as- culta cu o rabdare si o atentie pe care oaspetele siu le lua drept uimire umila, Intr-adevar, domnul Quesnel le descrisese cele citeva petreceri, pe care vremurile tulburi le ingdduiau. de la curtea lui Henri¢c II, cu amanunte care ij compensau intrucitva ostentatia ; dar, cind ajunse s vorbeascd despre firea ducelui de Joyeuse, despre un trata secret stiut de el, care se negocia cu Poarta, si despre modul cum era primit Henric de Navarra, domnul St. Aubert igi recépadtd destul din experienta trecutdé pentru a se incredinfa c& oaspetele siu nu putea apartine decit unei categorij inferioare de politicieni, si c& tocmai impor- tanta subiectelor discutate arata cd nu putea face parte 13din categoria, careia pretindea cd-i apartine. Parerile ex- puse de domnul Quesnel erau de asa natura, incit St. Aubert se abtinea si rdspunda, stiind cd oaspetele siu nu avea nici inima si simta, nici discernamint sd inte- leaga ce este drept. Intre timp, doamna Quesnel isi exprima fatd de doamna St. Aubert uimirea cA indura viata in acest colt izolat de lume, cum il numea ea, si fi descria, probabil din dorinta de a-i stirni invidia, spendoarea balurilor, banchetelor si procesiunilor care tocmai avusesera loc la curte, cu pri- lejul nun{ii ducelui de Joyeuse cu Margareta de Lorena, sora reginei. Tot atit de amanuntit ii descria splendorile pe care le vazuse, ca si pe cele de la care fusese exclusa ; iar imaginatia vie a lui Emily exagera, in timp ce asculta cu curiozitatea arzAtoare a tinerilor, scenele despre care auzea ; iar ‘doamna St, Aubert, privindu-si sotul gi fiica, simtea, in timp ce o lacrima i se furisa in ochi, ca, desi maretia poate impodobi fericirea, numai virtutea o poate intemeia. — Se implinesc doisprezece ani, St. Aubert, spuse domnul Quesnel, de cind am cumparat domeniul dumitale. — Cam aga ceva, raspunse St. Aubert, refinindu-si un suspin. — Au trecut aproape cinci ani de cind n-am mai fost pe acolo, urma Quesnel; cici Parisul si imprejurimile sale sint singurele locuri din lume in care se poate trai ; si sint atit de virit in politica, si am atitea treburi grab- nice de hotarit, incit mi-e greu sA plec de acolo, chiar si pentru o luna sau doua. Cum St. Aubert raminea ticut, domnul Quesnel con- tinua : — M-am intrebat uneori cum se poate ca dumneata, care ai trait in capitald si ai fost obisnuit cu societatea, sa pofi supravietui in alta parte; mai ales intr-un tinut atit de pustiw ca acesta, unde nu ai nici ce auzi, nici ce 16vedea, si unde, mai pe scurt, de-abia iti poti da seama ca traiesti. — Trdiesc pentru familie si pentru mine, spuse St. Aubert; acum m& multumesc sa stiu ce e fericirea, — cindva stiam ce e viata. — M-am gindit sd cheltuiesc treizeci sau patruzeci de mii-de livre pe tot felul de imbunatatiri, spuse domnul Quesnel, parind sé nu observe vorbele lui St. Aubert ; caici planuiese ca, in vara viitoare, sd4-mi poftesc aici prietenii, pe ducele de Durefort si pe marchizul Ramont, ca s& petreaca o luna sau doua la mine. La. intrebarea lui St. Aubert care ar fi aceste imbuna- tatiri, raspunse cd ar trebui sA darime intreaga aripa de rasarit a castelului si, in locul ei, sA cladeasca niste grajduri. — Apoi voi construi, spuse el, o sufragerie, un salon, o sald de serviciu si un numar de odai pentru servitori ; caci, in clipa de fata, nu am loc nici pentru a treia parte din oamenii mei. — Oamenii tatalui meu aveau loc, spuse St. Aubert, indurerat de aceste schimbari pe care le va suferi vechea casa, gi nu erau pufini. — Vederile noastre sint mai largi decit cele de atunci, spuse domnul Quesnel ; felul de viata care pe atunci era considerat destul de bun nu ar mai putea fi indurat astazi. Pind si cumpanitul St. Aubert se inrosi la aceste cu- vinte, dar furia sa ceda curind locul dispretului. — Pe terenul din jurul castelului sint prea multi copaci ; am de gind sa tai citiva dintre ei. — S& tai copacii ! spuse St. Aubert. — Fireste ; de ce nu ? Copacii acestia impiedica pri- velistea. E acolo un castan care isi intinde ramurile pe toata fatada sudicdé a castelului si care e atit de batrin, incit se spune cd in scorbura lui incape o duzinaé de oameni, Chiar si in entuziasmul dumitale, de-abia ai putea sustine cA un astfel de copac, uscat si batrin, ar mai putea fi folositor sau frumos. q 4*— Doamne, exclamé St. Aubert, dar nu-mi inchipui ca ai s& distrugi acel castan plin de noblete, care inflo- reste de veacuri, si e mindria domeniului ! Eva un copac fainic ined pe vremea cind s-a construit castelul acesta. De cite ori m-am cA{drat, in copildrie, printre ramurile lui groase si m-am adapostit in frunzisul Jui, in timp ce ploaia rapdia in jur, fara si mA ude vreo picdtura! De cite ori am slat cu o carte in mina, uneori citind. alteori privind printre ramuri la pvivelistea ce se intindea pina hat-departe si la soarcle care apunca. pina cc se ldsa scara, aducind inapoi pasarile la cuiburile lor micute din mijlocul feunzisului ! De cite ori — dar, scuzdi-ma, adauga St, Au- bert, amintindu- ca vorbeste cu un om care nu ii poate nici in{clege, nici aproba simlamintele. vorbesc despre timpuri si sim{éminte tot alit de invechite ca si gustul care ar cruta venerabilul copac. — Va fi negresit doborit, starui domnul Quesnel : cred ca voi planta niste plopi de Lombardia printre pilcurile de castani care vor vamine in jurul castelului : doamnei Quesnel ii plac plopii si mi-a povestit ce [rumos impodo- bese plopii o vilé a unchiului ei, care se gasestc in apro- picre de Venetia. —— Nu ma indoiesc cA. pe malurile Brentei, vorbi St. Aubert, unde silueta lor avintataé se imbina cu ccle ale pinilor si chiparosilor si unde unduiese deasupra unor por- licuri si colonade delicate si elegante, nu ma indoiesc, ic, ca impodobese privelistea ; dar printre giganlii padurii, siin preajma unui castel gotic greoi... — Bine, domnul meu, spuse domnul Quesnel. nu ma voi cerla cu dumneata. Av trebui sa revii la Paris. pentru ¢a ideile noastre sA se poataé potrivi cit de cit. Dar a-propos de Venetia ; ma gindeam sA ma duc acolo in vara viitoare ; s-ar pulea fie cu putinja s intru in stdpinireca vilei despre care v-am vorbit. si care mi s-a spus ca este cit se poate de incitatoare. In acest caz, 0 sa amin amenaja- th.rile de aici cu inc& un an, si s-ar putea sa fiu ispitit s& ramin o vreme in Italia. Emily raémase oarecum uimita auzindu-l ca fj ispilit sa ramina in strainatate, dupa ce le des prezen{a lui la Paris era atit de necesara, incit de-abia reusea sé lipseasci de acolo o luna sau doud; dar St. Aubert infelese prea bine cA domnul Quesnel isi dadea doar importan{a, pentru a se mai mira; iar posibilitatea de a amina amenajarile proiectate il facu sé spere ca ele nu vor fi duse niciodata Ja indeplinire. Inainte de a se desparti pentru a se duce la culcare, domnul Quesnel isi cxprima dorinta de a sta de vorba intre patru ochi cu St. Aubert si se retrasera intr-o alta incdpere, unde ramasera mai mult4é vreme. Subiectul con- versatiei ramase necunoscut ; dar, oricare ar fi fost, St Aubert paru foarte tulburat cind se intoarse la cina, si o umbra de mihnire ii intuncea din cind in cind chipul, ingri- jorind-o pe doamna St. Aubert. Cind rémasera singuri, ea se sim{i indemnata sa-l intrebe ce se petrecuse, dar deli- eatetea ce caracterizase into(deauna comportamentul luio relinu : isi spuse ca, daca St. Aubert dorea s impar a. geasca obicclul preocuparii lui, nu va astepta sa-i puna ea intrebar A doua zi, inainte de a pleca, domnul Quesnel avu o a doua intrevedere cu St. Aubcrt. Oaspet dupa ce luarat o gustare la castel, porni pe racoare spre Epourville, poftindu-i staéruitor, pe el si pe doamna St. Aubert. s& vind pe la ei, mai curind din vani- latea de a-si ari multumi prieteni Emily reveni incintaté la libertatea pe care prezenta oaspefilor o ingradise, la car{i, la plimbari si la conver- iile pline de spiyit ale domnului si doamnei St. Aubert, care pareau si se bucure in aceeasi masuraé cd scdpaseré de ingradirile impuse de avogan{a si frivolitate. ta grandoarea, decit din dovinja de a-si 19Doamna St. Aubert le ceru s-o ierte cA nu poate lua parte la obisnuita lor plimbare de seard, plingindu-se ca nu se simte prea bine, si St. Aubert si Emily iesira im- preuna. Aleseré un drum care urea spre munti, gindindu-se s& treacd si pe la ciliva batrini, pe care St. Aubert, desi cu un venit foarte modest, reusea sd-i ajute, ceea ce domnul Quesnel, care avea venituri foarte mari, proba- bil cA nu si-ar fi putut ingddui. Dupa ce le imparti batrinilor obisnuita binefacere, as- cultind rabdator plingerile unora dintre ei. remediind nedreptatile facute altora si domolind nemulf{umirile tu- turor, cu priviri pline de simpatie si cu un zimbet binevoi- tor, St. Aubert porni inapoi spre casa prin padure unde La cfiderea serii spiridusii dau navala Ca-n felurite jocuri si ospete sA-si petreacd Noaptea de vara, cum spun povestile din sat. ‘THOMSON — M-a fermecat intotdeauna amurgul in mijlocul pa- durii, spuse St. Aubert, al cdrui cuget era patruns acum de sentimentul de liniste blinda, rezultat din constiinta de a fi [acut un act de binefacere, avind astfel dispozitia de a gasi plicere in orice obiect din jur. Imi amintesc c&, in tinerete, amurgul, daca ma prindea in padure, imi trezea mii de inchipuiri de basm si imagini romantice ; si martu- risese cA nu sint nici acum cu totul nesimtitor la nobila inflacdrare care stirneste visele poetului : pot zdbovi, cu pasi solemni, in umbra deasa, pot privi cu un ochi impre- sionat caitre intunecimea din departare si pot asculta cu 0 placere plind de emotie murmurul tainic al padurii. — O, tata dragd, exclama Emily, in timp ce in ochi fi apdreau lacrimi, cit de bine infatisezi ceea ce am simtit si eu adesea, crezind cé nimeni in afard de mine nu a mai simtit vreodata ! Asculta ! Un fosnet grabit peste virfurile 20copacilor — acum se stinge — cit dé solemna e linistea ce se asterne apoi! Acum adierea creste din nou. Parcé e vocea vreunei fiinte supranaturale — vocea duhului padurilor, care le vegheaz4 in timpul noptii. Ah ! dar ce lumina e aceea? Uite cA a dispdrut. Si acum sclipeste din nou, lingé radacina castanului aceluia mare :‘ priveste, tata ! — Estio admiratoare tit de mare a naturii, spuse St. Aubert, si fi cunosti atit de putin fenomenele, incit sa nu stii cA este un licurici ? Dar vino, adauga el vesel, mai fa citiva pasi si poate cA o si vedem niste zine ; apar adesea impreuna. Licuriciul le d& lumina, iar in schimb, elec il vrajesc cu muzica si dans. St. Aubert ramase tdcut pind cind a unde sotia sa se retrasese in camera ei. Siabi $ primarea care o coplesisera in ultima vreme, si pe care le izgonise prin efortul cerut de sosirea oaspetiior, reaparura mai puternice. In ziua urmatoare, se iviraé semne de fierbin{eala, si St. Aubert, trimifind dupa ajutorul medi- cului, aflA cd tulburdrile erau de aceeasi natura ca si febra de care suferise si el nu cu multa vreme in urma. Intr-ade- var, ea se molipsis€ in timp ce il ingrijea si, cu o cons’ tutie prea slaba, nu respinsese boala pe loc; aceasta ii rémasese in singe, dind nastere slAbiciunii pronunjate de care se plingea. St. Aubert, ingrijorat peste masura de starea sanatalii sotiei sale, fl refinu pe medic la ei acasa. Isi aminti de sentimentele si gindurile care ii intunecasera o clipa mintea ultima data cind fusese la cabana de pescuit, in tovdrasia doamnei St. Aubert, si recunoscu acum ca erau dupa cit se pare presimtiri ca boala va fi fatala. Dar reusi sd ascunda acest gind, atit ei, cit si fiicei sale ; acesteia se strddui sd-i insuflefeasca Speran{a ca staruintele ei constante nu vor fi zadarnice. Medieui, intrebat de St. Aubert ce credea despre boala, 21raspunse cd ea depindea de imprejurari pe care nu le putea preciza. Doamna St. Aubert parea sa aiba o parere mai precisé : dar numai privirea ei 0 lasa sa se inteleaga. Si-o fintuia adesea asupra prietenilor ingrijorali, cu o expresie plind de mila s si ci i dinainte durerea care ii astepta, parind si spuna ca doar de dvagul lor si al suferintei lov mai regreta viata. In a saplea zi, boala ajunse intr-un punct crucial. Medicul ayea acunl 0 infalisare maj grava, pe care ea 0 observa » profilind de un moment cind membrii familieci para- ‘a odaia ci, spuse ca-si cladea seama cad moartea fi era apreape. — Nu incercali si ma amagi{i, ii ceru ea: simt ca nu mai am mull de trait. Sint pregatita : ma pregatesc, sper, de multa vreme. Cum nu mai am mult de trait, nu va lsati pradad unei compasiuni gresit intelese, care sé va deter- mine sad-mi consolati familia cu spcrante false. Daca o veli face, jalea lov va fi cu atit mai marc cind se va intim- pia ceca ce e inevilabil ; m& voi stradui, prin exemplul meu, $A Ie arat ce e resemnarea. Medicul fu miscat ; ii fA4gddui cé ji va urma sfatul spuse destul de bruse lui St. Aubert ci nu mai e ni speran{a, Acesta nu era destul de [ilozof pentru a-si putea reline sentimentele Ja auzul vestii : dav, din consideratie pentru durcrea spol pe care i-ar fi provocal-o solici sale, dacd ea i-ar fi observat suferinfa, izbuli, dupa o vreme. sd se staépineascé,in prezenta ei. La inceput, vestea pe Emily : apoi, amagindu-se cu puterea dorin- . in minte ii incolti speranta cd mama ci totusi se va ins&natosi, spcranta de care se agila cu incdpatinare apvoape pind in ultima clipa. Boala isi urma cursul. iar doamna St. Aubert accepta suferinfa cu rabdare si cu supunere. Pacea sutleteasca cu care isi astepta moartea isi avea obirgia in privirea relrospectiva asupra vietii ci. care fusese’ dominata méasura in care slabiciunea omului o ingadduie, de constiinta 22,de a se (fi aflat intotdeauna pe drumul mintuirii si de speranta intr-o lume mai bund. Dar cucernicia ei nu ii pulea alina intru totul suferinla despartirii de eci ce-i erau atit de dragi, In aceste ultime ceasuri, vorbi mull cu St. Aubert si cu Emily despre viata viitoare si alle su- biecte legate de religie. Resemnarea pe care o arata. spe- ranja nesovaitoare se va intilni intr-o lume viitoare cu prietenii pe care ii ldsa in urma, cit si sfor{area pe care o face, pentru a ascunde durcrea pricinuité de aceasta despartire temporara, il indurerau adesea pe St, Aubert intr-o masuraé atit de mare, incit se vedea nevoil sa ‘par seasca incaperea Dupa ce se lisa un timp prada lacrimilor, si le stergea si se inlorcea in came cautind sa se sldpineasca, ceea ce sporeasca durerea. Nictudaté nu simtise mai mult Emily insemnatatea invalatuvilor de a-s pini sim{amintele ca in aceste clipe, $i niciodat&é nu reus’ atit de bine sé le puna in apli- care. Dar cind totul se termina, prabusi brusc sub povara suferintci, si atunci isi didu seama cd numai speranta curajul o sus{inusera pind atunci. O bucata de vreme, St. Aubert [u el insusi prea nemingiial, pentru a-i putea darui putinad mingiiere [iicei sale. nu facea decit s&-iCAPITOLUL Ii Pot spune o poveste, din care orice vorbé ima fi-o fringe, SHAKESPEARE Doamna St. Aubert fu inmormintata la biserica’ din satul vecin ; so{ul si fiica ei o petrecura pe ultimul drum, urmati de un sir lung de fdrani, care o jeleau sincer pe aceasta femeie minunata. Dupa ce se inapoie de la inmormintare, St. Aubert se fnchise in camera sa. Cind iesi de acolo, chipul fi era senin, dar palid de suferintaé. Porunci sA se adune intreaga suflare a castelului, Numai Emily nu aparu; coplesita de scena la care tocmai asistase, se retrasese in odaia ei sa-si plinga durerea. St. Aubert 0 urma: ii lua mina in tacere, in timp ce din ochii ei lacrimile se revarsau ; si trecurd citeva clipe pina ce el reusi sa-si controleze vocea, ca si poata vorbi. Spuse cu glas tremurat : — Draga Emily, ma duc sA ma rog impreund cu toti ai casei ; vino si tu. Trebuie si cerem sprijin din cer. Unde in alta parte l-am putea cduta — unde in alta parte l-am putea gisi ? , Emily isi indbusi lacrimile si il urma pe tatal ei in salon unde servitorii se si adunasera; St. Aubert citi, 24cu glas scazut si grav, slujba de seara, adaugind o ruga- ciune si pentru sufletul celei ce ii pardsise. In acest timp, vocea ii tremura adesea, lacrimile ii picurara pe cartea de rugaciuni si in cele din urma se opri. Dar senti- mentele sublime de pura evlavie ii indltara treptat gin- durile deasupra acestei lumi si, in cele din urma, adusera mingiiere in sufletul sau. Dupa ce slujba lua sfirsit si servitorii se retrasera, 0 sdruta pe Emily cu duiosie si fi spuse : — M-am straduit incd de cind’ erai un copil sa-ti statornicese in suflet datoria stdpinirii de sine; ti-am aratat citA insemnatate are ea in viata, nu numai fiindcd ne fereste de atitea ispite primejdioase care ne pot abate de la onestitate si virtute, dar si fiindeé ingradeste indulgenfa, socotita virtute, dar care, dincolo de un anumit punct, € un cusur, cdci urmarile ei sint daunatoare. Orice exces e ddunator ; pind si durerea, justificata la origine, devine o patima egoista si nedreapta, daca te lasi in voia ei in detrimentul datoriei — prin datorie inteleg atit datoria fata de noi ingsine, cit si [aja de ceilalti. O durere excesiva, ingaduitaé prea mulla vreme, moleseste mintea gi aproape cA ii rapesie capacitatea de a lua parte vre- odata la diferitele bucurii nevinovate desemnate a fi razele de soare ale vietii noastre. Draga mea Emily, sa-ti amintesti si sA pui in aplicare invafdmintele pe care fi je-am dat adesea, si pe care propria ta experienta fi-a dovedit ca sint intelepte. Durerea ta nu foloseste la nimic. Nu lua spusele mele drept o observatie banala, ci retine-ti asadar suferinfa cu ajutorul ratiunii. Nu vreau sa-ti distrug sentimentele, copila mea, vreau doar s& te invat sA fi le stapinesti ; caci, oricare ar fi relele care isi au izvorul intr-o inima prea simtitoare, de la una nesimti- toare nu te poti astepta la nimic ; pe de alta parte, acesta e un viciu — un viciu a c4rui slutenie nu e indulcita si de ale cdrui usurari nu se poate mingiia nimic. Imi cunosti durerea si esti incredin{até, asadar, c& vorbele-mi nu Sintrostite cu usurin{a, ca ce’e care. in asemenea prilejuri, sint repetate atit de des incit nimicese pina si izvoarele unci emoijii sincere, sau etaleaza doar ostentatia egoista a unei false filozo li voi avata deci fiieei mele cA pot sa-mi pun sfaturile in aplicare. Ti-am spus toate acestea pentru c4 nu rabd sa ie vad irosindu-te printr-o suterinta fara rost, in lipsa rezistentei pe care o da ratiunea’s si nu {i le-am spus pina acum deoarece exislé un ragaz de timp vind gindirea trcbuie sa se plece in fata firii ; avesta : si un altul, in care o prea mare indulgen{a, daca ei, copleseste atit de tare mJadierea spiritu- lui, incit devine aproape cu neputinta sA-] mai stapinesti 5 acesta va urma. Tu, dragd Emily, vei arala ca wv sa evifi avest lucru. Emily ii zimbi printre lacrimi tatalui et. — Draga tata, spuse ca, si vocea ii tremura; ar fi vrut si adauge : .O sé ma dovedese demna de a fi fiica dumilale* ; dar o coplesi un amestec de reeunostin{a si durere. Sit. Aubert 0 las& sa plinga, fara ao intrerupe, si apoi incepu sa discute subiecte mai obisnuite. Prima persoana care veni si ii exprime domnului St. Aubert simpatia sa fu un oarecare domn Barreaux, un om auster si in aparen{a nu prea sensibil. Inclinatia pentru botanicé ii facuse sa se cunoasca, intrucit se intilniseré adegea in timpul plimbarilor in mun{i. Domnul Barreaux se retrasese din societate si, intr-un fel, aproape dintre oameni, pentru a trai intr-un caste] placut de la Marginea padurii, in apropiere de La Vallée. Fusese gi e)] dezamagit de oameni: dar nu simtea mil& pentru ei si nu ii deplingea. ca St. Aubert; simtea mai cuvind indignare faja de viciile lor, decit compasiune pentru sidbiciunile lor. : St. Aubert ramase intrucitva surprins de venirea Jui ; caci, desi il poftise adesea stdruitor la castel, acesta nu primise pind acum niciodata invitalia; iar acum venise far vreo formalitate sau refinere si intrase in salon ca 26un vechi -prieten. Nenorocirea lui St. Aubert parea ca ii inmuiase loata asprimea si prejudecdtile din suflet ; nefericirea {ui pdrea s& fie singurul lucru la care se gin- dea. exprima compatimirea mai degraba prin compor- tare decit prin cuvinte : vorbi putin despre pricina dur: rii lor; dar grija atenta cu care se purta cu ei. cil si accentele vocii si privirea mingiietoare cu care insoli vorbele, veneau din inima si le mergeau la inima. Jn aceasta perioada de deprimare, St. Aubert primi si vizita doamnei Cheron, singura lui sora in viata. care ramasese de cifiva ani vaduvassi locuia acum pe domeniul i i Toulouse : legaturile dintre ei nu fusesera prea amna Cheron nu ducca lips de vorbe pentru exprima condoleantele ; nu cunostea farmecul privi- vorbeste pe loc sufletului. si nici intonatia care mingiic intima ca un balsam : doar isi ineredin{é fratcle ca il compatimeste sincer, lduda virtulile fostei lui sofii, si apoi ii oferi ceca ce socolea a fi mingiicre. Emily plinse fara incelare cit timp le vorbj doamna Cheron: St. Aubert ramase linistit, ji asculd cuvintele in lacere yi apoi indrepta discutia spre un alt fagas. La despartire, doamna Cheron rui ca atit [ratele, cit si nepoata ei, sa-i facé o vizilé cil de curind. — Vederca allor locuri o sA va mai schimbe gindurile, spuse ca, si nu ¢ bine sd dai friu liber durerii. Desigur ca St. Aubert recunostea adevarul acestor vorbe ; dar. in acelasi timp. simi o impotrivire mai mare marchiz, domnule ? — Extraordinar ! spuse St. Aubert, neluind in seama intrebarea. — De ce, dragd tata? intreb&’ Emily, cu curiozitate amestecata cu sfiala. 53St. Aubert nu ii raspunse insa, cufundindu-se din nou in visare ; si, dupa citeva clipe: cind paru ca isi revine. intreba cine ii mostenise domeniile. — Am uitat ce titlu are, domnule, spuse La Voisin ; dar Inaljimea sa sta mai mult la Paris ; n-am auzit ca ar veni incoace. - — Asadar, castelul e inca inchis, nu ? . ai, nu chiar asa domnule ; batrina menajera, im- preuna cu barbatul ei, intendentul, il au in grija; dar, de obicei, stau intr-o cdsuta din apropiere. — Banuiese' cA e un castel spatios, spuse Emily. si imi inchipui c& e cam pustiu, dacd stau acolo doar doud persoane, — Destul de pustiu, domnisoara, adeveri La Voisin. si n-ag petrece o noapte la castel nici de dragul intregii mosii. — Ce-ai spus ? intreba St. Aubert, trezindu-se din nou la realitate. Pe cind batrinul taran repeta ultima frazi, St. Aubert lasa sd-i scape un geamat ; dupa care, nevrind ca geama- tul sA fie luat in seama, il intrebaé repede pe La Voisin de cité vreme locuieste pe acele meleagur — Aproape din copilarie, domnule, — Inseamna ca ti-o anaintesti pe me St. Aubert, cu glasul schimbat. — Ah, domnule! — $i inc& foarte bine. Multi de pe-aici isi amintesc de ea. — Da, glasui St. Aubert; si m& numar si cu printre acestia. — Vai, domnule ! inseamna c& va amintiti de o foarte frumoasa si desavirsita doamna Merita ¢ soarta mai buna. Ochii lui St, Aubert se umplusera de jacrimi. — Destul, spuse el, cu o voce aproape indbusita de violenta cmoftilor — destul, prietene. unse gazda rehiza. nu ? spune 34Emily, desi foarte uimité de atitudinea tatdlui ei, se stapini si nu isi exprima sentimentele punind vreo in- trebare. La Voisin se apucd sa-si cear& scuze, dar St. Aubert i] intrerupse : — Nu-i nici o nevoie sa iti ecri scuze, spuse el. Hai si vorbim de altceva. Spuncai ceva despre muzica pe care am auzit-o mai devreme. — Spuneam, domnule — dar ascultafi! — se aude iar ; ascultati vocea asta ! Tacwa cu totii. Si iata, un sunct dulce si solemn Se-nalta. ca o anda de parfum Prin aer : pina si Tacerea Luata prin surprindere, ar dori Sa-si lepede fiinta gi sa fie Clintité astfel. MILTON Dup& citeva clipe. vocea pieri in vazduh, ‘iar instru- mentul pe care i] auziseraé mai devreme rasunad tot mai incet St. Aubert isi dadu seama ca acesta scotea un sunet mult mai plin si mai melodios decit o ghitara, sj mai dulce decit cel al unei laute. Continuara s& asculte, dar sunetele nu mai revenira. — Ciudat ! spuse St. Aubert, intrerupind dupa o vreme tacerea. — Foarte citidat, spuse Emily. — Intr-adevar, li se altura La Voisin, dupa care ra- masera din nou tacuti. Dupa mai mult& vreme, La Voisin incepu sa vor- beasca : — Sint vreo optsprezece ani de cind am auzit pentru prima data muzica asta: imi amintesc c& era o noapte frumoasd de vara, foarte asemanatoare cu cea- de azi, dar era o oré mai tirzie, si ma aflam singur in padure tmi mai amintesc c& sufletul imi cra plin de jale, cAci unul 53din vactt imi era tare bolnav, si ne temeam c& o sa-l pierdem. Vegheasem toate seara la cépaliiul lui, in timp ce maicd-sa se odihnea ; linga el noaptea de dinainte. fl vegh : iau putin aer curdt, cdci ziua fusese foarte indbusiloar e. Pe cind mer- geam ginditor prin padure, am auzit in departaré muzica, si am erczut ca e Claude care cinta din fuier stind in fata casei, asa cum [acea adesea in serile frumoase, Dar, cind am ajuns intr-un loc unde copacii se rareau (n-o s-o uit niciodata !) si m-am opril sa privese steaua polara, care scinteia sus pe bolta cerului, am auzit deodata niste sunete ! — nici nu pot sa le descriu. Erau ca o muzica ingereasca, si am privit din nou in sus, aproape astcp- tindu-ma sa vad ingeri pe cer. Cind m-am intors acasa, am povestit ce am auzit, dar au ris cu tolii de mine si au zis cA trebuie sA fi fost niscaiva p&stori care cintau din fluier, si n-am reusit s&-i incredin{ez ci era cum ziceam cu. Cu toate astea, cileva nop{i mai tirziu, si ne- vasta mea a auzit aceleasi sunete, si a ramas tot atit de uimité ca si mine; parintele Denis a spcriat-o insa rau, spunindu-i ci muzica prevestea moartea copilului si ca adesea se aude muzica in casele in care cineva ¢ pe moarte, Auzind de acesica, Emily simti o groaz& superstitioasa, necunoscuta ei pind atunci, si de-abia reusi sa isi as- cunda framintarea in fata tatalui ei. — Dar biiatul a trait, dumnule, in ciuda celor spuse de parintele Denis. — Parintele Denis! repeta St. Aubert, care ascultase s;povestea de demult* cu o atentie plinad de rabdare. Ne aflam agadar in apropicrea unai maniastiri ? — Da, domnule ; mandstirea St. Clair se afld la o dex partare nu prea mare. pe malul marii. — Ah! exclama Sti Aubert, ca gi cind si-ar fi amintit brusc de ceva, manastirea St. Clair ! Emily observa cum chipul i se innegureazd de sufe- rin{a, in care se amesteca si oarccare groazi ; privea cu o 56Dar, dragé (até. vorbi Emily incercind sa-i risi- peasea gindurile negre, uili ca ai nev de odihna. Dacd gazda noastra atit de bine veitoare ma va scuza, iti voi pregaii patul, c&ci stiu cum iti place sa fie asternut. St. Aubert, trezindu-se la realifate si zimbindu-i cu une, isi ar&ta dorinta ca ea sA nu se oboseasc tare ; iar La Voisin, al carui interes pentru propria sa po- vestire. il facuse pe moment sa uite de respectul pentru oaspeicle sau, se ridica acum de pe scaun rugindu-L -1 scuze ci nu o chemase pe Agnes de pe pajiste, parasi rabit inc&perea, Se intoarse dupa citeva clipe, insotit de fiica sa. 0 femeie tindéré cu chip placut; iar Emily afla de Ja ea ce nici ‘nu banuise : si anume ca, pentru a-i dui pe ci, o parie a familiei lui La Voisin urma s& doarma in alld parte ; ea regret aceastd situatie, dar Agnes, prin ras- punsul pe care i-l da&du, dovedi pe deplin cd mostenise cel putin o parte din ospitalitatea curtenitoare a tatalui ei. Ramase deci ca vreo cijiva copii si Michacl si doarma in casa vecina. — Dac& miine ma voi simti mai bine. dia sp! St. Aubert cind Emily reveni linga cle, vreau sd pornim devreme, ca sa ne putem odihni la amiaza cind e arsi{é ; si as vrea sé ne intoareem acasé. Avind in vedere acluala stare a sénala{ii si a moralului meu, nu ma& pot gindi cu placere la o calatorie mai lunga, si sint si foarte neriibdator s& ajung in La Vallée. mea, 57Emily, desi dorea si ea sa se intoarca, fu mihnita de dorinta neasteptaté a tatdlui ei, care, credea ea, nu do- vedea altceva decit cA se simtea mai rau decit voia sa re- cunoasca. St. Aubert se retrase s& se odihneasca, 3i Emily se duse si ea in odaita ei, dar nu putu sd-si giseasca ime- diat odihna. Gindurile i se intoarsera la discutia de mai inainte, despre starea duhurilor dup& moarte: in acele clipe, cra un subiect care o afecta in mod deosebit, de- oarece avea toate motivele si creada ca iubitul ei tata se va numara in curind printre acele duhuri. Se aplecd gin- ditoare pe ferestruica deschisa si, cufundataé in medita tic, indrepta ochii spre ceruri; bolta albastra, fa nori, cra impinzita de stele — niste lumi, poate. aparti- nind iritelor. necuprinse in Ium2a muritorilor. In timp ce privirile ii rataceau prin cterul nemarginit, gindurile i i se fnaltara. ca si mai inainte, catre sublimul divinitatii * i eatre cvontemplarea lumii de apoi. Sirul gindurilor nu ii fu intrerupt de nici o nota stridenta a acestei lumi . dan- sul vesei incctase. 3i toti taranii se dusesera pe la casele lor. Vazduhul era linistit. de-abia cite o adiere trecea pe deasupra padurii si. din cind in cind, tacerea era intre- rupta doar de sunetul indepartat al vreunei talangi sau de cel al unei ferestre care se inchide. Dupa o vreme, nu se mai auzi nici acest semn al prezentei omenesti. Sim- findu-se indltata si invaluita in pace, in timp ce ochij i se umezeau adesea de lacrimile unei evlavii sublime si ale unci infiorari solemne, ramase lingd fereastra pina cind intunericu] miezului de noapte se asternu peste pamint, iar steaua pe care o aratase La Voisin. cobori dincolo de padure. Atunci isi aminti ea de spusele lui despre stea, si de muzica misterioasa ; si, pe cind mai zabovea la fe- reastra, pe jumatate Sperind, pe jumatate temindu-se ca muzica va reincepe, isi aminti de emofia navalnicd a tatalui ei cind i se pomenise de moartea marchizului Vil- leroi 3i de soarta marchizei; si tare ar fi vrut s& afl pricina de demult a acestei emotii. Surprinderea si cu- 33riozitatea fi erau cu atit mai mari. cu cit nu iyi amintea si-l fi auzit vreodaté pomenind numele de Villeroi. Cu toate acestea, nici o muzicé nu intrerupse linistea noptii, iar Emily, dindu-si seama cit de tirzie era ora, isi sim{i toata oboseala si isi aminti ci trebuie s& se scoale diminzata devreme ; asa ca pleci de linga fereastra, spre ase odihni.CAPITOLUL VIL «Sd-si deplingd soarta, Tofi cei ce se tiradsc prin bezna aceasta, Dar sufletele mai pot infrunta mormintul, $i pot zimbi la cei cupringi de jale. Dar oare Primavara nu se va mai intoarce ? $i soarele s-a dus in veci sd se-odihneasca ?.. Curind pe cer va rdsdri lumina noud, $i Primavara va inviora natura, Trezind la viafdé cringul si cimpia, BEATTIE Cerind sa fie desteptata dimineaja devreme, Emily nu se trezi prea invioraté dupa somn, caci.o bintuisera vise tulburatoare, rapindu-i binecuvintarea odihnei, care li se cuvine celor neferici{i, Dar, cind deschise fereastra, cind privi padurea ce stralucca in lumina soarelui de dimineata gi cind respira aerul curat, sufletul ei se mai alina. Pri- velistea raspindea acea prospejime incurajatoare -ce pare s& imprastie ins&si esenta sénatatii, si ii ajungeau la ureche numai sunete dulci si pitoresti, dacé se poate spune astfel — clopotele de utrenie ale unei manastiri din de- * partare, murmurul usor al valurilor mrii, ciripitul pa- sdrilor si mugetul indepartat al cirezilor p2 care le zdrea 60apropiindu-se incet, printre trunchiurile copacilor. Im- resionata de imaginile din jur, se ldsé invaluita de cal- mul meditativ pe care i-] inspirau; si, pe cind statea la fercastra si il astepta pe St. Aubert s& coboare, ca sa ia gustarea de diminea{a, gindurile i se orinduira in‘ urm& tourele stihuri : PRIMUL CEAS AL DIMINETI Ce dulce-i si privesti umbra pédurii, Cind primii zori, vestind lumina zilei, Coboari prin poiene adormite, Palind apoi sub raza diminetii ! Cind fiorile, ce-au plins fn timpul noptii, Anal{a capui lcrimat de ro Se-ntind si se desfaté spre lumina, Inmiresmind vazduhul ricoros. . Ce proas| i adierea care poarta Parfum de {lori si ciipit de pasdri! Zamzet de-albine prin frunzis de codru ! Cintee de piidurar si -muget de cirezi ¢ Si virful nins al muntilor sclipeste, Zavil printre copaci, in departare, Si. mai departe Incé, marea-ntinsd, Cu pinze albe licirind in soare. . Dar in zadar tree umbrele p&durii, Cint&vi de mai plutind pe-aripi de vint, Luciri de raze-n roua diminefii, Cind inima bolnava tol tinjeste ! Oh. ceas inmiresmat ! reda-i speranta Ca va vaminesn viajé al ei parinte 1Emily auzi apoi o miseare in casa si, imeuiat dupa aceea, vocea lui Michael. bombanindu-si catirii in timp ce-i mina afara dintr-un sopron din apropiere. Cind iesi din odaie, il vazu pe tata] ci, car se trezise, stind linga usa; p&rea sd-si fi revenit dupa somn tot atit de putin ca si ea. Emily il conduse pe scm in jos in odaia in care cinaserd cu o seara inainte, unde gasira o gustare pre- gatita, in timp ce La Voisin si fiica acestuia ii asteptau xa le spung buna dimineata. — VA pizmuiesc pentru casa voastra, bunii mei_prie- teni, le spuse St. Aubert de cum fi vazu ; e atit de placuta, de linistité si de ingrijité,; iar aerul pe care. fl respiri aici — ei bine, dacd ceva ifi poate reda sdnatatea piecr- duta, apoi e cu sigurant{a aerul de aici. La Voisin se inclina cu gratie, si réspunse cu galante- ria obisnuita francezilor : ~— Casa noastrA poate fi pizmuita, domnule. caci im- preund cu domnisoara afi onorat-o cu prezenta dum- neavoastra. La aceste cuvinte magulitoare, St. Aubert ii zimbi prictenos si se asezd la mas&, unde fusesera pusc fructe, smintind, brinzd proaspata, unt si cafea, Emily. care il privea cu luare-aminte pe tatal ei, stiind acum ca era foarte bolnav, incerc&é s& il conving&é si amine plecarea pentru dupa-amiaza; dar el parea foarte nerdbdator sa ajunga acas& si isi aratA in repetate rinduri aceasta ne- ribdare, cu o infocare neobisnuitaé la el. fi marturisi ca xe simtea la fel de bine ca in ultima vreme si cd ar in- dura mai usor greutatile caldtoriei in timpul orelor ra- coroase ale diminetii decit mai tirziu. Dar, pe cind statea de vorb& cu venerabila lor gazd4 si ii multumea pentru primirea atit de binevoitoare, Emily il vazu ca se schimba la faté si, inainte de a putea ajunge linga el, se lasa, , pe speteaza scaunului. Dupa citeva clipe, isi reveni ‘din slabiciunea brusc& ce-l napadise, dar se simtea atit de vlaguit, incit nu se vedea in’ stare sA porneascd la 62drum ; si, dup& ce statu o vreme incercind sa-si infringa slabiciunea. rugd si fie ajutat- sA-urce scarile si s& se culce in pat. Rugamintea lui redestepta toate temerile ce o stapinisera pe Emily cu o searaé inainte ; dar, desi de-abia reusea sA se tind ea insdsi pe picioare, din cauza spaimeij neasteptate pe care o avusese, cduta sa-i ascunda tatalui ei temerile proprii si, sustinindu-] cu un brat tre- murator. il ajuta s& ajunga in camera. Dupa ce fu culcat in pat, St. Aubert ist exprima do- rinja ca Emily, care plingea in odaia ei, sA fie chemata linga el; iar cind o vazu. facu semn cu mina celorisiti 88 pdraseasca incdperea. Ramasi singuri, intinse mina spre ea si isi atinti privirea pe chipul ei, cu o expresie aiit de plina de tandrete si suferinta. incit Emily isi pierdu tarvia sufleteascd si izbucni in plins neogoit. St. Aubert incerca si lupte s& ramina tare, dar nu era in stare s& scoataé un cuvint: nu putu decit s& o stringd de mina. oprindu-si lacrimile care ti impinzeau privirea. Dupa o vreme, reusi s4 !si controleze vocea * — Copila mea draga, spuse el, incercind sé zim- beasca in ciuda suferintei, draga mea Emily ! Si se opri din nou. Isi ridic& ochii spre ccruri, ca intr-o rugadciune, si apoi. pe un ton mai ferm si cu o pri- vire in care la duiosia tatalui se adaduga solemnitatea acestei clipe sfinte. spuse - — Copila mea draga. as vrea s& indulcese adevarul dureros pe care trebuie sa fi-l spun, dar nu stdptnesc acest mestesug. Vai! As vrea s& ti-] asclnd in aceste clipe, dar ar fj 0 cruzime sa te insel. Nu peste multa vreme ne vom desparti; se cuvine sé vorbim despre ce ne as- deapta, astfel ca gindurile si rugaciunile sA ne pregateasca sa o induram. Vocea ii tremura, iar Emily, care tot mai plingea. ii apdsi mina pe inima ei, suspinind, dar nu reusi s& isi ridice privirile. 63 7 ~— Misterele din Udolpho, volsSA nu irosim aceste clipe, spuse St. Aubert ve- nindu-si iar in fire: am multe de spus. Trebuit Dnparlasesc o imprejurare cu urmari grave si sé capat de la tine o promisiune solemna: dupi asta voi fi mai linistit, Ai observat. draga mea. cit sint de nerabdatov s& ajung acasé. dav au 3mi cunosti_ toate motivele. Asculta co am s&-{i spun. — Dar. nu! fnainte de a spune mai mult. fagaduicste-mi un lucru, o fagaduiala acuta ta- talui lau pe patul de moarte ! St. Aubert se opri: Emily. izbitA de ullimele lui cu- vinte, de parea alunci i se infatisase pentru prima oara primejdia imedialt& isi ridic& ochii; lacrimile incetara i-i mai curga; si, privindu-l timp de o clipa cu o su feriniad de nedesc fu apucata de un usor tremur si se praébusi fara cunostinta pe scaun, Strigatele lui St. Au- bert ii adusera in odaic pe La Vois pe fiiea acestuia ; windci se straduird, pe cit puteau, sd o readuca la viata, ymulta vreme mu izbutira. Cind isi reveni. in cele din urma. St. Aubcrt cra atit de sfirsit datorita scenei la care asistase, Incit se scurse destul de mult timp pind se simi in putere ca s& poataé vorbi: intrucitva mai in- suflefit. cici Emily ii daduse un intaritor - dupa ce din nou singuri, cl céuta s-o lin si sa-i ‘© cita alinare putea in acele clipe. Ea i arunca in ale si plinse cu capwl pe umarul lui: suferinta o facea si nu audi vorbele Jui. ineit Sl. Aubert inceta sa-i mai offre mingtierea, pe care nici el insusi nu o putea simti in ucea clipa, si isi amestec& in tacere lacrimile cu ale ci. Dupa o vreme, tretindu-sc in ea sim{amintul datorici, incerca s& i crute pe tatal ei si si ascundaé propria ei i _deslacindu-se | din imbra isi sterse Draga mea Emily. incepu atunci St. Aubert. co- pili mea raga, trebuie sa ne ridiciim privirile plini de umilint& si incredere c&itre acel spirit earc ne-a apirat si ne-a adus mingiiere in toate primejdiile si nenorocirile 64pe care le-am avut; sub a carui privire s-a desfasurat intreaga noastra viaf{4; nu ne va parasi, cum nu ne pardseste nici acum; simt in inima mingiierea pe care mi-o da. Copila mea, te las in grija lui; si, desi voi pa- r&si aceasti lume, ma voi afla totusi lingd el. Nu, nu mai plinge, Emily. Nu e nimic nou, nimic uimitor in a muri, cdci stim cu tofii cé ne nastem pentru a muri. Daca mi s-ar fi lasat acum viata, ar fi fost in firea lucrurilor si o parasesc peste cifiva ani; as fi avut parte de tot ce insofeste o virsté inaintaté, adicd de boli, privatiuni si suparari ; si apoi ar fi urmat moartea, si ar fi trebuit s& plingi atunci lacrimile de acum. Copila mea, mai bine bucura-te ci seap de aceste suferin{e si cA mi-c sortit sd mor cu mintca intreaga, si c& stiu prejui mingiierile pe care ti le dau credinta si resemnarea. St. Aubert se opri, cici vorbele il obosisera, Emily se stradui iar: 4 para linistité ; si, ca raéspuns la vorbele lui, incerc& sa ii aduca alinare facindu-] sa creada ca nu vorbise in zadar. . Dupa ce se odihni o vreme. St. Aubert urma : — Las&-ma s& revin la un subiect foarte drag inimii mele. Spuneam ca ag vrea sa-mi faci o fagadduiala so- lemna ; fi-mi-o acum, inainte de a-{i explica impreju- rarea de capetenie de care e legata; mai sint si altele, dar, pentru linigtea ta, va trebui s§ nu le cunosti. Pro- mite-mi, deci, cé imi vei urma. intru totul porunea. Emily, impresionaté de solemnitatea si gravitatea ati- tudinii lui, isi sterse lacrimile care incepusera iardsi sa-i curga, in ciuda striduintelor de a le refine ; si, cu o” pri- vire graitoare atintitaé asupra tatdlui-ei, se lega prin juramiit sA faci orice ii va ccre el, infiovindu-se, fara sa stie din ce cauza. El continua : ~ — Te cunose prea bine, Emily, ca sa cred ea ai fi in stare s& calci o fagdduiala, cu atit mai putin una facuta in imprejurari atit de solemne ; asigurarea ta: ma linis- 65 atesle, iar respectarea ei este de cea mai mare insemnatate pentru tihna ta viitoare. Ascultaé, deci, ce am sa-{i spun. Cabinetul de lingA camera mea din La Vallée are in po- dea o scindura ce se poate scoate. O vei recunoaste dupa un nod mare in lemn: e a doua scindura de la lambriul din fata usii. Cam la un pas de la capatul ei, mai spre fereastra, vei vedea o linie de-a curmezigul ei, ca si ¢ind scindura ar fi fost imbinat& acolo. Sd-ti spun acum in ce fel se deschide : Apas& cu piciorul pe linia aceea, iar ca- palul scindurii se va lisa in jos si o vei putea face sa lunece cu usurint& dedesubtul celcilalte. Sub ea, vei vedea o scobitura. St. Aubert se opri sa-si tragd rasuflarea, iar Emily ramasc nemiscata, cu atentia absorbita. — infelegi aceste indicatii, draga mea? intreba el. , Emily, desi de-abia putea vorbi, il incredinjé cd intelege. — Atunci, cind te vei intoaree acasd, urma el sus- pinind adinc... Cind ii pomeni de intoarcerea acas4, inchipuirea ei fu napadita de toate imprejurarile triste ce urmau sa inso- feasci aceasti intoarcere ; se ldsdi pradi unui acces de durere, si insusi St. Aubert, miscat pind dincolo de taria pe care-cduta sa se bizuie, isi amesteca lacrimile impreuna cu ea. Isi reveni dupa citeva clipe. — Copila mea draga, 0 ruga cl, linisteste-tc. Nu vei ramine singuré dupa moartea mea — te las doar in grija Providentei care pe mine nu m-a parasit niciodaté pind acunt. Nu mA indurera ardtindu-mi cit de mult suferi ; mai degrab& invati-ma, prin exemplul t&u, sA mi-o su- port pe a mea. . Se opri din nou, iar Emily, cu cit se straduia mai’ tare s& isi stapineascd emotia, cu atit ii era mai greu sa © faca. St. Aubert, care vorbea acum cu mare greutate, re- veni asupra subiectului : 66— Cabinetul acela, draga mea, — du-te acolo cum ajungi acasd; si, sub écindura pe care ti-am descris-o, vei gasi un pachet de hirtii scrise. Fii atenta acum, caci fagaduiala pe care mi-ai facut-o e legaté cu osebire de ceea ce ifi voi porunci. Trebuie si arzi aceste hirtii —- si isi poruncesc in mod solemn, fard sd le cercetezi. Timp de o clipa, uimirea lui Emily fi invinse durerea si ea se incumeta sa intrebe de ce trebuie sA facad acest lucru. St. Aubert ii raspunse ca, dac& ar fi fost indrep- tatit sa ii explice motivele, nu ar fi fost nevoie sa ii cearé s faci acea fagaduiala. — E de ajuns pentru tine, draga_mea, si in{elegi pe de-a-ntregul cit de important este si ma asculti in im- prejurarea aceasta. Si St. Aubert continua : Sub scindura vei gasi vreo dou sute de ludovici de aur, intr-o punga de matase ; ascunz&toarea a fost facuté tocmai pentru a oferi sigurant& banilor din castel, intr-o vreme cind {i nutul era bintuit de armate, care profitau de framin rile de atunci si se transformau in bande de tilhari. Si mai am inca o fagaduiala sa-ti cer, si anume —- cA nici- odata in orice imprejurare te vei gasi, nu vei vinde castelul. St. Aubert ii porunci chiar ca, atunci cind se va ca- satori, sé prevada in contract ca acesta sA ramina intot- deauna in posesiunea ei. Apoi ii explicd situatia mai amanun\it decit o [acuse pina atunci, adaugind : — Cei douad sute de ludovici. impreuna cu banii pe care ii am asupra mea, sint toti banii pe care {i-i pot l§sa. Ti-am spus in ce situatie ma aflu cu domnul Mot- teville din Paris. Ah, copila mea! Te las in saracie — dar nu chiar nevoiasa, adaugé dupa o lunga pauza. Emily nu ii putu caspunde nici un cuvint la cele spuse : ingenunche lingé pat si isi ingropa fata in cu- verturd. scaldind in lacrimi mina pe care i-o tinea. Dupa ce-i destdinuise toate acestea, St. Aubert paru mult mai fn largul sau; dar, vlaguit de efortul de a fi 67vorbit atita, se cufunda intr-un fel de somn, iar Emily ramase s&-l vegheze si sd pling& la cpatiiul lui, pind cind © bdtaie usoaré in ugi o facu sé se dezmeticeasca, Era La Voisin, care venise si le spunai ci adusese un duhovnic de la manastirea vecind, pentru a-i aduce spri jinul de pe urma. Emily nu ingadui ca tatal ei sa fie tulburat acum. day isi exprimad dorinja ca preotul si nu paraseasea locuinfa. Cind St. Aubert s ; nu intelese unde se afla, si trecura citeva clipe pina sa i se limpezeasca mintea ca sd-si dea scama c& iinga cl se afla Emily. Isi atunci buzele si intinse mina; iar ea, dupé ce-i lué mina, se prabusi in scaun. coplesita. vazind pe chipul fui pecetea morfii, Dupa citeva momente, cl isi recépata glasul, si Emily fl intreba dacd dorca sd-1 primeascd pe duhovnic ; el raspunse afirmativ; si, cind acesta apdru, ea se retrase. Cei doi ramaseri singuri mai mult de ju- matate de ora. si cind Emily fu chemata inauntru, vazu ‘A tatal ci era mai tulburat decit alunci cind fl ldsase ; privi ta preot cu oarccare mihnire, ercyind ca cra din vina Jui: dar acesta ii arunc§ doar o uitdtura blajina si trista, gi se retrase. St. Aubert spuse cu © voce tremuratoare ci ar dori ca Emily sa sé roage impreun& cu el; si intreba dac& si La Voisin ar vrea sa li se alature, nul veni. impreund cu fiica lui: plingeau amindoi. si, impreund cu Emil ingenuncheara in jurul patului, in timp ce duhovnicul incepu sa cileascd cu glas solemn slujba pentru: muri- bunzi. St. Aubert avea o expresie seninad. parind ca se alaturase cu fervoare rugaciunii, fn timp ce printre pleoapele inchisc i se [uriga cite o lacrima: cit despre Fmily. plingea cu suspine, intrerupind de mai multe ori slujbe La sfirsit. dupa miruirea de pe urma, caligarul se relrase. Atunci, St. Aubert ii facu semn Jui La Voisin sa sc apropic. fi dadu mina si rimase o vreme tacut, Po urma. spuse cu voce tremurinda : 68Bunule prieten, ne cunoastem de putin timp, dar ti-a fost de ajuns pentru a ma inconjura cu multa grija si bunavoinja. Nu ma indoiesc cA vei arata aceeasi bund- vointa si fiicci mele, dupa ce voi muri; va avea nevoie de ea, Ji-o las in grijA pentru cele citeva zile pe care le va mai petrece aici. Nu e nevoie s& spun mai mult — stii ce simte un tata, ai si dumneata copii ; m-as simfi intr-adevar nemingliat, dacd nu ag avea atita incredere in dumneata... St. Aubert se opri, si La Voisin il incredinta, iar la- crimile ii dovedcau. sinceritatea, ci va face tot ce ii sta in putinta ca s&-i aline durerea si cd, dacd St. Aubert isi exprima aceastA dorinta, ar putca chiar si o inso- feascA pind in Gasconia. Propunerea facuté de La Voisin il bucura intr-atit pe St. Aubert, incit de-abia g&si cu- vinte pentru a-si reda sim{amintele stirnite de bunavointa lui, sau pentru a-i spune cA acceplé. Scena care urma intre St. Aubert si _Emily il indurera atit de tare pe La’ Voisin, incit par asi incaperea, si ea rémase din nou singura cu tat&l ci; acesta parea ci se stinge cu repe- ziciune, far insA ca simturile sd-i slAbeasc& ; vorbea cu glas limpede si, din cind in cind, se folosi de aceste ultime clipe cumplite pentru a-i da fiicei sale sfaturi si indrumri pentru viitor. Poate ca niciodataé nu gindise mai chibzuit si nu se exprimase mai limpede ca acum. — Mai presus de orice, draga mea Emily, spuse el, nu te ldsa stapinita de mindria de a nutri sentimente frumoase, ceea ce esle greseala romantica a firilor prie- tenoase. Cei care au intr-adevir sim{ire ar trebui sa invete de timpuriu ci e o insusire primejdioasa, care atrage dupa sine prea mult nefericire; in trecerea noastra prin aceasté lume, clipele de nefericire sint mult mai numeroase decit cele placute, si intrucit ma tem c{ raul este mai puternic decit binele, devenim victimele propriilor noastre simfdminte, dacd nu izbutim sa lecontrolam intr-o oarecare masurd. Stiu ci vei spune (caci esti tindra, Emily), stiu cA vei spune ca preferi une- ori sa suferi, decit s& renunti la sentimentul curat de fevicire ; dar, dupa ce vicisitudinile ffi vor hartui multa vreme sufletul, vei fi multumitA sA te odihnesti, si te vei lecui atunci de aceasta iluzie. Vei vedea ci fantoma fericirii capét& atunci substan{4; cAci fericirea apare in clipele de liniste, nu de tumult. Ea are o natura tem- peraté, egald, si nu poate supravietui intr-un suflet prea simtitor la schimbarile de fiecare clipa, mai mult decit in altul care e cu totul lipsit de simtire. Vezi, draga mea, desi vreau si te pazesc de primejdia de a fi prea simti- toare. nu pledez nici pentru nepasare, La virsta la, as fi spus cA aceasta e mai odioas& decit toate greselile firilor simfitoare, si inc& mai afirm acest lucru. E un adevarat viciu, pentru cA pricinuieste raul; cu toate acestea, nu face mai mult rau decit 0 simtire prost contfolata, fiindca, aplicind aceeasi regula, si ea poate fi numita viciu ; dar raul pricinuit de prima are urmari mai generale... Ma simt tare slibit, spuse cu voce abia soptita St. Aubert, si te-am obosit si pe tine, Emily ; dar, intrucit e un su- bicet de mare insemnatate pentru linistea ta viitoare, dorese si ma fac perfect inteles. Emily il ineredin{a ca sfatul lui este extrem de pretios pentru ca si c& nu fl va uita vreodata, si nici nu va in- celta sa se strAduiascié sA tind seama de el. St. Aubert ii zimbi alectuos si trist. — Iti repet, spuse el, n-as vrea s& te invét si devii nesimlitoare, nici daca as putea ; as vrea doar sa te pre- vin asupra primejdiilor unei firi prea sim{iloare si sa iti arat cum le poti ocoli. Draga mea, te conjur, [ereste-te de amagirea de sine, care a fost fatala linistii atitor per- soane ; fereste-te s& te falesti cu nobletea simtirilor alese ; dac& vei ceda in fala acestei vanitdti, vei pierde fericirea pentru totdeauna. Nu uita niciodalé cA puterea pe care ti-o da laria de caracter e mult mai pretioasa decit atrac- 7”fia sensibilitatii. Dar nu confunda totusi taria de caracter cu nepdsarea ; nepisarea nu poate cunoaste virtutea. Si nu uita, de asemenea, c& o fapta de binefacere. o singura faptaé intr-adevar folositoare, valoreazi cit toate senti- mentele abstracte din lume. Sentimentul devine un pacat, nu o calitate, dac& nu ne determina sa facem bine. Avarul care se socoate respectabil numai pentru ca e bogat, con- fundind astfel mijloacele de a [Aptui binele cu fapta pro- priu-zis&é. nu e mai de condamnat decit cel care, avind simldminte frumoase, nu Je da viaté printr-o fapta buna. Poate ca ai intilnit si tu oameni plini de simlire si insu- fletiti de sim{aminte alese, dar care, surzi la glasul virtu- tii, ii ocolese pe nenorocili ; si, cum e dureros sa le con- templi suferin{ele, nu se straduiesc sd-i ajute. Cit de condamnabil e acest soi de omenie, care se poate mul- tumi s{ compatimeasca, atunci cind ar putea sa aline ! Dupa aceea, St. Aubert ii vorbi despre doamna Cheron, sora lui. —- As vrea sa-\i vorbese acum despre un subiect care te priveste indeaproape si are legdtura cu bunastarea ta, adauga cl. Stii ci, in ultimii ani, relatiile dintre noi nu au fost prea strinse ; dar, cum este singura ta rudd de parte femeiasca, am crezut de cuviinta sa te las in grija ei, cum vei vedea # in testamentul meu, pind la majorat dupa aceea, ii recomand s& te pastreze sub ocrotirea ei. Nu e chiar cea mai potrivité persoana careia i-as fi incredintat-o pe Emily a mea, dar nu i.n avut de ales, si cred ca, in general, este — o femeie cumsecade. Nu trebuie s4-fi recomand. draga mea, sa te strdduiesti sa-i cisligi bundvointa: o vei face de dragul celui care a dorit adesea sa o [aca peniru tine. Emily il incredin{a cA ii va indeplini cu evlavie toate dorintele, pe cit ii va sta in putinta. — Vai! adaugad ca cu un glas intreldiat de suspine, jn curind, asta e tot ce imi va mai ramine; aproape singura mea mingdiere va fi sd-ti indeplinesc dorintele.- mnSt. Aubert isi ridicd t&cut privirea spre chipul ei, ca si cind ar fi vrut sd-i vorbeasca ; dar ochii i se ingreuiara si i se incetosara, si iarasi isi pierdu cunostinta pentru o vreme. Emily simti cum privirea lui ii sfisiase inima. — Tatd drag! exclama ea, si apoi, stapinindu-se, fi strinse mai tare mina si isi ascunse chipul in batista. Nu i se vedeau lacrimile, dar St. Aubert ii auzea suspinele nestapinite. Dupa ce tsi mai reveni, -el urma, cu glas tot mai incet : — O, copila mea, ‘fie ca mingiierea mea s& devin si a ta, Mor in pace ; cAci stiu c& ma intore la pieptul Tatalui ceresc, care va fi $i Tatal tau dupa ce voi muri. Sa ai intotdeauna incredere in el, draga mea, si te va sprijini in aceste clipe, asa cum ma sprijina si pe mine. Emily nu putea decit sd asculte si sd plinga; dar marea lui scnindtate, impreund cu credinfa si speranta de care didea dovada, ii potolira intrucitva durerea. Cu toate acestea, de cite ori privea chipul lui vlaguit si vedea cum umbra mortti isi punea pecetea asuprd-i — ii vedea privirea ratacité, aplecaté incd asupra ei, si pleoapele grele lasindu-se peste ochi, isi sim{ea inima atit de zbu- ciumata, gata sa se razvrateasca, ingit numai o virtute filiala ca a ei o putea ajuta sa se stapineasca. El dori sé o mai binecuvinteze inca o data. — Unde esti, draga mea ? spuse el, intinzind miinile. Emily se, dusese: la fereastra, pentru a-si ascunde putin suferinta; intelese acum cd vederea luj sl&bise. Dupa ce St. Aubert ii dadu binecuvintarea, cu ultimul efort al vietii ce se.stingea, se prabusi inapoi pe perna. Ea il sdruta pe frunte ; umbra morfii isi intindea aripa gi, pierzindu-si o clipaé taria de spirit, el isi amesteca lacrimile cu ale ei. Apoi isi ridicd ochii, cu o privire plind de griji parinteascd, dar ea dispiru pe data, si el nu mai scoase nici un cuvint. 72,St. Aubert mai ramase in viaté pind pe la ora trei dupa-amiaza, cind, slingindu-se cu incetul, se sfirsi fara asc zbate sau macar a scoate un suspin. La Voisin si fiica lui o scoaser§ afaré din incdpere pe Emily, incercind in fel si chip sa 0 mingtie putin. Ba- irinul ramase s& plinga impreuna cu ea, in timp ce Agnes, prea stéruitoare, ciuta sa-i abataé gindurile de la durcrea ce 0 coplesea.CAPITOLELE VIEH—XII [Zdrobita de durere dup& moartea talalui ei. Emily porneste in caldtoria de intoarcere spre La Vallée, in- solita de o slujnicé trimisi de doamna Cheron, sub lutela cdreia fusese lasata de tatal ei. Acolo. dupa o vreme, Emily primeste o scrisoare de la doamna Cheron. prin care o chema sa vind la Toulouse, amintindu-i ca [ratele ei i-o incredintase pentru a-i desavirsi educatia. Emily, amintindu-si de fagadduiala facuta tatalui ei, arde toate hirtiile din cabinetul lui, dar pastreazd o mi- niatura, in care recunoaste chipul marchizei de Villeroi. Valancourt ‘o viziteazA la castel si cei doi tineri isi marturisesc dragostea. Idila lor este tulburaté de sosirea doamnei Cheron, -care 0 ia pe Emily la Toulouse, inter- zicindu-i sa primeasca scrisori de la Valancourt. Dar in curind isi schimba atitudinea, aflind c& tindrul este de familie foarte buna si viitor mostenitor al doamnei Clairval, si il accepta ca pretendent la mina tinerei fete.) 14CAPITOLUL XHI Cind un péastor din insule venit, Departe dus pe tristul continent (Fie cé e din simpla-nchipuire, Ori poate ca fitnte nevdzule Se-aratd limpezi simturilor noastre), Zareste sus pe deal sau jos in vale, Cind luna in ocean isi moaie cornul, Multimi de oameni ce se miscd-ntruna, Apoi, de-odatd, totul se topeste in vdzduh. THOMSON — Castelul trindariet Dupa o vreme, zgircenia doamnei Cheron ceda in fata vanitatii ei. Citeva fastuoase petreceri date de doamna Clairval, impreund cu faptul ca toata lumea o adula, o facura s& devind mai nerabdatoare decit inainte de a realiza o aliant4 care s& o inalte in proprii ei ochi gi in cei ai lumii. Propuse agadar niste clauze in contractul ma- vital si grabirea cdsdtorici nepoatei ei si se oferi sd o streze pe Emily. cu condi{ia ca si doamna Clairval respecte aceleasi clauze in privinja nepotului sau. Doamna’ Clairval ascultA propunerea gi, socotind-o pe Emily mostenitoarea averii matusii ei, o accepta. In tot acest timp, Emily nu stia nimic despre tranzactie, pina in: 5cind doamna Cheron o anun{& sa se pregiteasca de nunta, care va avea loc [ara intirziere; atunci, uimitaé si cu totul neinstare sd-si explice aceasté actiune, pe care Valancourt nu o sulicitase (cici cl nu stia ce se petrecuse intre cele doud doamne mai in virsta si nu indraznea s& spere intr-un asemenea noroc), ea se opuse cu hotarire. Cu toate acestea, doamna Cheron, care nu suferea, acum, ca $i mai inainte, nici o impotrivire, isi urmarea planu- rile unei cdsatorii in graba cu tot atita vehemen{& cu cil se opusese mai inainte posibililatii, oricit de inde- Ppartate, care ar fi putut duce la casatorie ; iar temerile lui Emily se risipira cind il vazu din nou pe Valancourt, care stia acum de Icricirea ce ji fusese tharazita si venise sa ob{ina si o asigurare din partea ei. In timp ce aveau loe pregitirile de nunt&, Montoni deveni curtezanul reeunoscut al doamnei Cheron ; si, desi doamna -Clairval ramase foarte nemultumita cind afla despre viitoarea lor unire, si ar fi dorit sé o im- Biedice pe cea a tui Valancourt cu Emily, constiin{a ii spunea cA nu avea dreptul si le tulbure linistea ; si desi era o [emeie cu vederi moderne, se pricepea mult mai putin decit prietena ci in arta de a dobindi satisfactie de pe urma distinc{iei si a admiratiei, decit de pe urma proprici constiin{e. Emily isi dadea seama cu neliniste ca Montoni cdpata tot mai multé influenm{a asupra doamnci Cheron si ca venea pe la ea din ce in ce mai des ; iar parerea pe care ‘0 avea despre -el 4 onfirmata de cea a lui Valancourt, care fsi aratase intotdeauna aversiunea fata de el. Intr-o dimineatS, pe cind se .afla in pavilion, bucurindu-se de dulcea prospetime A primaverii, ce-si asternuse culorile’ asupra privelistii, si i asculta pe Valancourt citindu-i, dar tot mai adesea lésind cartea din mina pentru a sta de vorba cu ea, fu ‘chemata in mare grabi de doamna Cheron ; si, de cum intra in budoarul matusii, ramase 36wuhnita. vavind deprimarea de pe chipul acesteia, fn vontrast eu rochia ei atit de luxoasa. — Asa, nepoata! — ineepu. doamna Cheron. si se opti, parind: imeureaté. — Am. trimis. si te cheme... eu... voiam s&4i vovbesc : am niste noutd{i sa-(i spun. Din clipa aceasta trebuie sd-l consideri pe signor Montoni drept unebiul tau — ne-am casatorit azi dimineata. Uimit&é — nu atit de casatorie, cH de imprejur crete in care avusese loc si de tulburarea cu care i-o anunta, Emily isi zise, dupa un timp, ca loata accasta tain’ se daiora mai curind dorimici lui Monteni. decit mitugii ei, care incerca sé o convingd de contrariu. drept care adauga : — fti dai seama ci am vrut sé evit zarva; dar acum, dupa ce ceremonia a avut loc, nu mai. are rest: si vreru sa-i anunl| pe slujitori cd trebuie sa-] soceteasca pe signor Montoni stapinul lor. Emily faecu o vaga incercare de a o felicita pentru aveasia casdtorie, care ci i se parea imprudcenta. — Dar imi voi celebra acum casatoria eu oarces fast, continua doamna Monteni. Si pentru a econolr dc timp, ma voi folosi de pregatirile cave s-au facut pen- tru nunta ta, care, dupa cit se pare. se va aumina:o vreme. Cu prilejul petrecerii, as vrea sd. porti toaletele care au fost pregatite pentru nunta ta. Vv asemenca si i conunici domnului Valancourt ¢& mi chimbut numele, iar el o va instiinfa pe doamna Clairval. Pesto citeva am de gind s4 dau o. petreecrw mare, la care vreau 3a-i invit si pe ci. Emily era atit de uimita si preecupata de vestea aflata, incit de-abia fi raéspunse cite ceva doanmei Montoni ; dar, la dorinta acesteia, se duse si-l iasbiinteze pe Va- lancourt. Cind auzi despre aceastdé nuntd pripit& nu ni- mirca fa emotia lui cea mai puternie&. si, cind afld c& din aceasta pricind era aminata e@asatoria lor. si ci pre- watirile de la castel in cinstea nuntii lor vor fi degradate Midprin petrecerea data in cinstea cds&toriei dvamnei Mon- toni, sim{i cd f] cuprinde atit suferinta cit si indignarea. Nu reusi sé le ascunda ochiului atent al lui Emily, care in zadar se strddui s4-i risipeascd aceste emotii profunde si sd rid& de gindurile intunecate care fl asaltau ; iar cind, in cele din urma, isi lua raémas bun, se arata atit de plin de tandrete si gravitate, incit ea se simti nespus de mihnité; vars chiar si citeva lacrimi dupa ce el disparu la cap&tul terasei, desi nu stia prea bine pentru care pricina. Din accel moment, Montoni puse stapinire pe castel ; si incepu sd porunceascdé tuturor celor care fl locuiau, cu usurinta unuia ce-] socoteste de multé vreme ca apar- {inindu-i. Prietenul sau, Cavigni, care ii fusese foarte folositor prin atentiile si linguselile faf&é de doamna Cheron — foarte incintata de ele, dar care il revoltau prea adesea pe Montoni — primi o incapere la castel. si o ascultare din partea slujitorilor egal& cu stapinul casei. Dupa citeva zile, doamna Montoni, asa cum fagaduise, dadu o petrecere fastuoasd cu foarte multi invitati. prin- tre care si Valancourt ; dar la care doamna Clairva! se scuzd ci nu poate participa. Programul petrecerii cu- prindea un concert, un bal si un supeu. Valancourt era, fireste. partenerul lui Emily si, desi privind inc&perile impodobite nu putu s& nu-si spund ca fuseseré sortite altor petreceri decit celor de acum, se strddui sa-si inabuse gindurile,: zicindu-si c& in curind li se va da destinatia initiala. Toataé seara doamna Montoni dansa, rise si vorb* fra oprire ; pe cind Montoni, tacut, rezervat si intrucitva arogant, paru plictisit de petrecere, cit si de societatea frivolé adunata cu acest prilej. Aceasta fu prima-si ultima petrecere dala in cinstea nuntii lor. Montoni, avind o fire severa si o semetic mohoritaé, nu se prea bucura de astfel de petreceri: dar era extrein de doritor s{ le incurajeze. Socotea ca ara- reori putea intilni in mijlocul unei societati pe cineva 78cu o tinutd ca a lui, si Incd si mai rar pe vreunul cu o minte mai aleasd: la astfel de petrecere, sau in cadrul relatiilor ce puteau apare de pe urma lor, avantajul trebuia s& fie de partea lui: si, cunoscind atit de bine telurile egoiste pentru care vine lumea la petreceri, nu avea nimic impotriva s4-si masoare talentele de disimulare cu cele ale vreunui alt pretendent la distinctie si in- selatorie. Sotia lui, insa, care atunci cind era vorba de inleresele ei, avea uneori mai mult discernamint decit vanitate, incepu sa simtA inferioritatea ei in comparatie cu alte femei in ceea ce priveste atractia personala, ceea ce, im- preuna cu gelozia care era firesc sé urmeze acestei des- coperiri, se impotrivi grabei lui de a lua parte la toate petrecerile ce i se puteau oferi la Toulouse. Pina in clipa vind, dup& presupunerea ei, nu o ameninta pierderea afectiunii unui sot, nu avusese nici un motiv sa desco- pere sau sé i se impuna acest adevdr nedorit ; dar acum. eind aflarea adevarului ii influenta tactica, se impotrivi cu mai multa hotarire inclinatiei sotului ei spre viata in societate. incredintaté cA el era intr-adevar primit atit de bine de catre societatea feminina a locului, pe cit se falise pe vremea cind o curtase. Se scursesera doar citeva saptamini de la cdsatorie, cind doamna Montoni 0 i int&é pe Emily ca sotul ei inten- {ioneazA sa se intoarca in Italia de indata ce vor fi gata pregatirile necesare unei calatorii atit de lungi. — Mergem la Venetia, spuse ea, unde signor Montoni are un frumos palat. si, de acolo, la domeniul lui din Toscana. De ce pari atit de grava, copila mea? — Tu, care iubesti atit de mult o fara romantica si privelistile trumoase. vei ramine fara indoiald incintata de aceasta calatorie. — Inseamn& cA voi lua si eu parte, doamna ? intreba Emily, néspus de uimita si de tulburata. 79~~ Fireste. ii raspunse miatusa ei; cum fti-ai inchipui ca (e-am putea lasa aici? Inteleg insa cd te gindesti la cavaler ; cred cd nu a aflat inc& despre calatorie, dar va aila in curind. Signor Montoni s-a dus sA o instiinjeze pe doamina Clairval despre calatoria noastra; ii va face cunoscut cu acest prilej] c& logodna planuita intre fami- lille noastre nu trebuie sA mai fie luata in consideratie de acum inainte, Felul nepasator in care doammma Montoni o instiinta pe nepoata ei ca trebuie si se desparta, poate pentru tot- deauna, de omul cu care era pe cale de a se uni pe’ viata spori disperarea pe care trebuie s4 o fi simlit ea, oricum, Ja auzul aceslei vesti. Cind se vazu in stare sa vorbease’, intrel care cra pricina schimbarii neasteplate a. sim- imintelor matusii ei pentru Valancourt ; dar singurul spuns pe care il primi fu acela ci signor Mentoni nu incuviinta unirea lor, seeotind-o mult inferioaré celor la care era Siresc s& se astepte Emil acum toata aceasta chesliune in miinile lui, i doamna Montoni : dar trebuie sa-li spun ca cdom- nul Valancourt nu a fost niciodataé Savorilul meu si c& m-am lasat convinsa, caci alticl nu mi-as fi dat niciodata amintul pentru accasta cdsatorie. Am fost destul abi — uncori sint atit de nes&buitaé! — incit ma s influentata de emotiile altora : si astfel, judecata mea, mai in{elcapta, a cedat in fata nefericirii tale. Dar signor Montoni mi-a aratat, si pe bund dreptale, cA ar fi o prostie, si nu va trebui sa ma dojencascA a doua oara. Hotarirca mea e luata: trebuie sé te supui acelora care gliu si te indrume mai bine decit 0 poti facc singura — trebuie sa asculti de sfatul lor. Tare ar fi uimit-o pe Emily afirmatiile din acest discurs' cloevent, dacd mintea ei nu ar fi fost atit de coplesita de lovitura primita, incit de-abia auzi cite un cuvint din cele care fi fusesera adresate. Oricare ar fi fost slibiciunile doamnei Montoni, ar fi putut evita s& uose invinuiascé de compasiune gsi in{felegere fata de sim- famintele celorlalti, si mai cu seama, faja de cele ale lui Emily. Aceeasi ambitie care o impinsese s& caute o alian{a cu familia doamnei Clairval o determina acum si dea inapoi, c&ci cds&toria ei cu Montoni ii méarise propria important{a si, odata cu ea, si proiectele pentru nepoata ei. In acest timp, Emily se simtea prea mihnitaé pentru a se impotrivi sau a implora bunavoin{a: si cind, dupa o vreme, incerc& intr-adevar s& dea glas rug&émintilor, emotia ii ineca ‘a, si se retrase in camera ci, ca sd chibzuiasea, dat . fi putut chibzui in starea in care se afla, la imprejurarile atit de neasteptate si coplesitoare. Trecu foarte multé vreme pina s&si revind de ajuns ca s& poata reflecta; iar, cind o facu, gindurile fi erau negre si chiar patrunse de deznddejde. I;i didea seama c& Montoni cduta sA hotarasc&é soarta ei pentru propria lui marire, si ii trecu prin minte ca prietenul acestuia, Cavigni, era omul care i] interesa, Perspectiva plecarii in Italia i se paru si mai sumbra cind se gindi la situatia tulbure din acea tara, pe atunci sfisiata de mari framin- tari, fiecare stat, cit de mic, razboindu-se cu veeinii sai, si chiar si fiecare castel putind fi atacat de ‘cotropitori. Se gindi la persoana in a c&rei grijé imediata urma s& fie incredintata si la distanta imensA care va urma sé 0 desparté de Valancourt ; si, aducindu-si aminte de el, ioate celelalie imagini fi dispérurd din minte, iar gindu- rile ti fura coplesite de suferin{a. Petrect citeva ceasuri in aceasta stare de tulburare si, cind fu chemat& la masa, ceru ingaduinta de a ramine in camera ei; dar doamna Montgni era singura si cererea ii fu refuzata. Emily si m&tusa ei vorbira putin in timpul mesei ; prima cufundata in durerea ei, cealalt& absorbita de dezamagirea pricimuita de neasteptata absenta a lui Montoni ; cAci nu era doar atinsa in vanitatea -ei de a fi neglijata, ci isi simtea si gelozia stimitaé de ceea ce socotea .a fi o obligatie misterioasé. Dupa ‘ce masa fu strins& si ‘81ele ramasera singure, Emily aduse din nou vorba despre Valancourt ; dar matusa ei, cireia mila nu-i fnmuiase inima si care nici nu sim{ea vreo remuscare, se minie vazind cé cineva se putea impotrivi vointei ei, punind in acelasi timp la indoialA autoritatea Jui Montoni, in ciuda faptului cd Emily o facuse cu blindetea ce-i era caracte- rislica ; asa c&, dupA o discutie lunga si chinuitoare, Emily se retrase inlacrimata in odaia ei. In.timp ce trecea prin hol, pe usa principala intra ci- neva: aruncind o privire intr-acolo, si parindu-i-se ca era Montoni, se grabi sa treacé mai departe, cind auzi vocea binecunoscuta a lui Valancourt. — Emily, oh, Emily a mea! strig& el, cu vocea tre- murind de nerabdare. - Ea se intoarse si, pe cind el se apropia, se sperie de exptesia de pe chipul lui si de disperarea nestpinita pe care o vadea. — Cu ochii plini de lacrimi, Emily ! 0 sa-ti vorbese, spuse el: am multe s-{i spun; du-ma undeva unde sa pulem sta de vorba. Dar tremuri — nu te simti bine! Lasa-ma sa le conduc spre un scaun. Vazind -o us& deschisAé cAtre una dintre incaperi, o apucé in mare grab&i de mina pentru a o conduce in- tr-acolo: dar ea céuta sa si-o relvagd, si spuse, cu un suris lipsit de viaga : — MA simt mai bine : dac& doresti sa o vezi pe ma- {usa mea, o gasesti in salon, — Cu tine, trebuie si vorbesc, Emily a mea, raspunse Valancourt. Oh, Doamne ! am ajuns in aceasta situatie ? Esti cu adevarat gata sa renunti la mine ? Dar acesta nu e locul potrivit — putem fi auzitii Te impla - mi acorzi putina luare-arninte, chiar si timp de cifeva minute. — Dupa ce vei discula cu matusa mea, spuse Emily. — Sint si asa destul de nefericit, exclama Valancourt ; te rog nu-mi spori suferinta prin aceasta atitudine rece — prin acest refuz plin de cruzime. 82Deznadejdea cu care spuse aceste cuvinte o miscd aproape pina la lacrimi; dar starui in refuzul de a-l asculta ce are de spus, inainte de a sta de vorté cu doamna Montoni. — Unde e sodtul ei, unde e Montoni ? spuse Valancourt, pe un ton schimbat. Cu el trebuie si stau de vorba. Emily, ingrozitaé de urmarile la care putea duce in- ‘lignarea din privirea lui, i] incredinta tremurind ca Montoni nu era acasa. si fl implora si caute sa isi poto- leascé. resentimentul. Auzindu-i vocea tremurata, pri- virea lui se inmuie pe loc, trecind de la minie la gingasic. — Vad cd nu te sim{i bine. Emily, spuse el. Or s& ne distruga pe amindoi ' Iarta-ma ca am indraznit s& ma in- doiese de afectiunea ta, Emily nu se mai impotrivi cind el o conduse intr-un salon alaturat ; felul cum vorbise despre Montoni o facuse sA se Leama pentru siguranta lui, incit acum nu dorea alt- ceva decit sa impiedice urmarile pornirii lui indreptatite. E] ii asculté rugamintile cu atentie, dar le raspunse doar prin priviri pline de deznadejde si tandrete. ascunzin- du-si pe cit putea inversunarea faté de Montoni. astfel incit sa ii aline temerile ce-o chinuiau. Dar ea isi dadea seama ca el cduta sd-si ascunda pornirea si, cum linistea lui prefacuta nu veusi decit s& o sperie si mai tare. ii araté in cele din urmaé lipsa de vhibzuin{a de a-i impune lui Montoni o intrevedere sau de a lua vreo masura care s& faca despartirea lor iremediabilé. Valancourt ceda in fata acestor mustrari, iar rugdmintile ei emotionante il fAcuré sa‘promité cA nu va incerca s& indrepte prin violenté raul facut de Montoni, oricit ar starui acesta din urma in planurile lui de a-i desparti. — De dragul meu, il implora Emily ; gindeste-te cit as suferi si nu te razbuna in acest [el ! — De dragul tau, Emily, raéspunse Valancourt cu ochii inldcrimati de tandrete si suferin{&, privind-o lung. 83Da — da ~ ma voi supune. Dar. desi {i-am fagaduit solemn, nu te aslepta sA ma plec supus in fala autori- tatii lui Montoni ; daca as fi in stare de asa ceva. nu ag mai fi demn de tine. Si tolusi., o, Emily ! oare pentru cita vreme ma va osindi si traiesc [av te vad — cila vreme s-ar putea sa treacd pind cind. vA veli intoarce in Franta ! Emily se stradui sa-1 linisteascd, incredintindu-l’ de afoc(iunea ci neclintita odu-i cé nu va rece decit ceva mai mult de un an. si ea va deveni propria ci slapina in rclalia cu matusa ei, de a carci tulela va scipa la majorat ; toate acestea il mingiiau prea putin pe Va- lancourt, care se gindea ca atunci Emily se va i Italia, si va clepinde de niste oameni a caror dominatie asupra ci nu va inceta odaté cu drepturile lor tn aceasta privinta : dav incercaé s& para mingtiat. Oarccum Hnistita de fAgdduiala obtinuta si dy aparenta Jui stapinire de sine, ‘Emily se _pregalea iasa din odaic, cind aparu chiar malusa ci. Accasta ii arunedé nepoatci o privire plinaé de repros. ceea ce © sili de indata, si lui Valancourt una care cxprima neplicerc plind de arogania. — Nu m-as fi asteptat la o asifel de comportare din partea duinneavoastré, domnule. spuse ea: nu meas fi asteptal ya gasese in casa mea, dupa ce ati fost in- izitele dumncavoasua aici ni mai sint bine cu atit mai putin, cautati o intrevedere pe aseuns cu nepoata mea. pe care ea sé v-o acorde, Valancourt, intelegind cé trebuia s-o dezvinovateasca pe Emily de a fi avut © asemenca intentic, o lamuri ca scopul vizitei sale fusese de a cere o intrevedere cu Montoni, dupa care trecu imediat la subiectul ce-) in- teresa, cu © sobrietate impusd mai-degraba de faptul cd doamna Montoni era femeie, decit ci era o persoand onorabila. btCa raspuns la spusele lui nu primi decit dojeni se- vere ; ea incercd din nou sd-i motiveze c& judecata i se plecase in fata a ceea ce ea numea compasiune, si adduga cA era atit de cdnstienta de nesdbuinta consim{amintului pe care i-l daduse, incit, pentru a preintimpina posibili- tatea repetarii acestei situalii, lasase toataé probleina in seama lui signor Montoni. Totusi, in cele din urméa, elocverita plina de simtire a lui Valancourt o fAcu sa inteleagd intrucitva ce ne- demnd fusese comportarea ei, facind-o sa se rusineze, dar nu si s{ aibA remuscari: incepu sa-] urascé pe Va- lancourt, care ji trezise acest sentiment dureros ; si, pe masuré ce devenea mai nemultumita de sine, ji crestea si aversiunea fata de el. Indirjirea ei sporea si datorita faptului ca, desi vorbele si manierele lui potolite nu o invinuiau, o faceau s& se invinuiascdé singura, fara spe- ran{a cA acest portret odios ar oglindi doar prejudecata lui, si neavind nici posibilitatea de a-si exprima resenti- mentul violent pe care il resim{ea. Dupa o vreme, furia ei sporise atit ds mult, incit Valancourt socoti mai po- trivit si plece, cAci altfel si-ar fi pierdut stima pentru sine dindu-i vreun raspuns nestapinit, Ramase deci in- credinjat cA nu avea ce ndddjdui din partea doamnei Montoni, c&ci la ce fel de milA sau dreptate s-ar fi putut astepta din partea unei persoane care sim{jea durerea vinovatiei; neinsotita insA de umilinta remuscarii ? Era tot atit de deznadajduit si in legAturaé cu Montoni, intrucit era limpede c4 planul de a-i desparfi venea din partea acestuia, si nu vedea cum acesta va renunta la parerile sale din cauza unor rugdmin{i sau mustrari, pe eare dupa cit se pare le prevdzuse si era pregatit sa le infrunte. Totusi, amintindu-si de premisiunea facuta lui Emily si gindindu-se mai mult la iubirea lui decit cum sd-si apere pozitia, Valancourt avea griji s& nu facd mimic din ceea ce l-ar fi putut intarita zadarnic pe Montoni ; drept care, ii scrise nu pentru a-i cere o in-trevedere, ci pentru a-l ruga sa i-o acorde si, dup& aceea se slradui s4 astepte cu calm raspunsul acestuia Doamna Clairval nu se amesteca deloc in aceasta im- prejurare. Cind aprobase cdsdtoria lui Valancourt, o facuse incredintata cA Emily urma sd mosteneasc4 averea doamnei Montoni ; cind aceasta se casdtorise, isi daduse seama de grescala [acuta ; si daca atunci constiinta o impiedicase sa vreo méasura, ca sd impiedice cisa- toria lui Valancourt, bundvoin{a ei nu era destul de activa pentru a o indemna acum s& facA vreun pas spre ac sustine. Dimpotriva, se bucura in taina ca Valancourt scipase de o logodnd pe care ea o socotea, in ceea ce privesle averea, inferioaraé meritelor lui, la fel cum Montoni gindea cA aceasta alian{a era umilitoare pentru frumusetea lui Emily . desi ranité in mindria ei de a vedea vespins un membru al familiei ei, refuza sa isi aralc resentimentul in alt’ mod decit pastrind t&cerea. Monitoni. in raspunsul adresat lui Valancourt. arata ca, deoarece o intrevedere nu putea nici s& inléture obiectiile unuia. si nici si indbuse dorintele celuilalt. nu ai duce decit la o altercalic inutilé intre ei doi. Drept care, socotca potrivit sa refuze. Tinind seama de lactica sugeraté de Emily si de pro- misiunea facut& Valancourt isi retinu impulsul care il mina spre casa Jui Montoni. pentru a pretinde ccea ce ti fusese refuzal cind [olosise rugaminti. Nu facu decil sa repete solicilarea unei intrevederi. insirind toate argumen- tele pe care i le ofcrea situatia in eare se afla Astfel lre- cura zilele, in proteste. pe de o parte, si refuz neclintit, pe de alla; céci, fie din team& sau rusine. fie din ura ce decurge din primele doud, Monteni il evita pe omul pe care i] ran raminind neclintit in refuzul séu: si nici nu se induiosa in fala suferintei ce razbatea din scrisorile lui Valancourt, nici nu simtea vreo cinta in fata proteste- lor vii ale acestuia pentru nedreplatea pe care i-o faeca Dupa o vreme, scrisorile lui Valancourt incepura sa se 86intoarcé nedesfacute, si atunci, in primele clipe de dispc- rare, el uil& toate promisiunile facute lui Emily, in afara de cea solemna de a evita violenta, si se indrepta grabit spre castelul Jui Montoni, hotarit sA recurgaé la orice mij- loace peniru a-l vedea. Montoni refuza sa i] primeasca, iar cind Valancourt intreba apoi de doamna Montoni, sau de domnisoara St. Aubert, se vazu oprit de slujitori sa intre. Nevrind sa ajunga la o disputa cu slujitorii, in cele din urma el pleca si, ajuns acasa, intr-o stare in care simtea ca-si pierde mintile, ii scrise lui Emily despre tot ce sc petrecuse, dind friu liber deznddejdii din suflet ; si intrucit nu putea spera sa o vada prea curind, o imploré sa ii acorde o intrevedere fara stivea lui Montoni. La putin timp dupa ce i-o trimise, pornirea plinaé de minie i se mai domoli si isi didu seama de greseala pe care o [Acuse, cA Emily va fi si mai nefericité odata cu accentuarca proprici lui suferin{e, si simfi cé ar da orice pe lume pentru a-si recépata serisoarea. Emily fu totusi scutita de durerea pe care probabil ca i-ar [i pricinuit-o. datorita atitudinii banuitoare a doamnci Montoni, care poruncise sa-i fie aduse ci toate scrisorile adresate nepoatei ci: si dupa ce 6 citi si rabda sa ia cunostin{a de referirile lui Valancourt la Montoni, 0 las prada flacarilor. Intre timp, Montoni, tot mai nerdbdator si pardseasca Franta. daidea porunci necontenite slujitorilor sé grabeasca pregatirile in vederea calatoriei, zorindu-i pe cei cu care isi trata alacerile particulare. Pistraé o tAcere neclinti in privin{a scrisorilor lui Valancourt care, pierzindu-si speranta intr-o indreptare a situafiei, si infrinindu-si ar- doarea care il fAcuse s& ii incalce voia, solicita doar pri- vilegiul de a i se permite sd-si ia ramas bun de la Emily. Dar cind tindrul nostru afla cA ca urma intr-adevar sa plece peste citeva zile si cA se holdrise ca el sA nu o mai vada pina atunci, uitind orice pruden{a, indrazni, intr-o a doua scrisoare adresata lui Emily, sa-i propuna o casa- torie secreté. Dar cum si aceastA scrisoare ajunse tot fn 87miinile deamnei Montoni. sosi s petrecea Emily in Toulouse, fara ca Valancourt sa pri- Meascé macar un rind care sa-i aline suferinta, fara sé aiba aparenta ci vse va acorda permisiunea unei intrevederi, pentrt Jua réamas bun. In timpul acestei perioade de chinuitoare nesiguranta pentru Valancourt, Eraily se afla cufundata in acel soi de apatie ca i{i coplesesle uneori mintea in fafa unei neno- rociri newsteptate si mediabile. ind pentru el o dra- goste piind de cea mai tandra afectiune, si fiind de mai mulla vreme obisnuité sd-] socoteasca viitor prieten si tovardy de via nu-si putea inchipvi fericirea fara el. Cit de mare ji era, agadar, suferinta, vazindu-se despartita astfel de Valancourt, poate pentru totdeauna, si avind convingerca ci urmat sa fie azviriiii in parti diferite ale lumii. unde nu prea aveau cum sa afle vesti unul despre celalult : si loate acestea pentru a se supune vointei unui strain. cdci Montoni era un strain pentru ea, si unci per- soane care doar cu pulin timp in urma fusese ner&ébdatoare si le grabeasc4 nunta ! In zadar se strAduia sa-si indbuse durerea si sA se resemneze in fata unei imprejurari pe care nu o putea inlatura. Tacerea lui Valancourt fi pricinuia mai curind suferinfa decit uimire, céci o atribuia adevdra- tului ei motiv ; dar cind sosi si ultima zi dinaintea plecdrii din Toulouse, gi ea nu afiase incd nimic despre vreo per-~ misiune de a-si Jua rémas bun de la el, durerea ii indbusi orice alte considerente care o fécusera si sovaie in a aduce vorba despre el o intreb& pe doamna Montoni daca si aceasta ultimd mingiiere ii fusese refuzatd. M&tusa ei o instiin|a cA asa era, addugind c&, dupa purtarea nesdbuita a lui Valancourt fa{a de ea in timpul ultimei intrevederi si dupa scrisorile cu care il persecutase pe signor Montoni, nu o va mai putea obtine prin nici o rug&minte. — Daca domnul Valancourt ar fi nédajduit sd capete aceasta favoarea, spuse ea, ar fi trebuit s4 se comporte ultima zi pe care o maiin cu totul alt mod ; ar fi trebuil s& agtepte rabdalor pina cind ar fi aflat daca sintem dispusi sa i-o acordim. si nu sa vind s& ma invinuiasca pe mine ci nu consider de cu- viin{é sa ii acord mina nepoatei mele — si apoi si il tul- bure intruna pe signor Montoni, pentru ca nu crede de cuviinta s& se ia la cearta din pricina unci chestiuni atit de copilaresti. A avut tot timpul o atiludine extrem de in- gimfata si de impertincnta. si as dori sé nu i se mai po- meneasca vreodaté numele : se cuvine sa treci peste aceste suparari si toane prostesti si sa te porli ca Loli ceilalli, fara o figura jalnicaé. de parca ai sta tot timpul s@ plingi. Caci, cu toate cA nu spui nimic, nu ifi poli ascunde sufe- rinta in fa{a puterii mele de palrendere. Imi dau scama cA $i acum esti gala sa plingi. cu toate ca te ccrt pentru asta ; da, chiar si acum. in ciuda poruncii mele. Emily, care se intorsese pentru a-si ascunde lacrimile, iesi din inc&pere pentru a se ldsa in voia lor: si petreeu restul zilei inte-un chin alit de cumplit, cum probabil ca nu mai simfise vreodaté. Dupa ce se retrase in odaia ei sa se culce, ramase pe scaunul pe care sc asezase de cum intrase, cufundataé in durerea ce o coplesea, mulla vreme dupi ce tofi ai casei, cu exceptia ei, se cufundaser& in somnul odihnitor. Nu putea sciipa de teama ca se desparlise de Valancourt pentru totdeauna: teama care nu izvora doar din imprejurivi previzibile. parind indreptaliia de calatoria atita de lungad pe care urma s4 o inceupa, de nesi- guran(a in legditura cu data intoarcerii si de toate opre- listile ce i se impusesera, dar se bizuia si pe o impresie, socotita de ea presentiment, cé se despartea de Valancourt pentru totdeauna. Dar cit de inspdimintatoare devenea, in inchipuirea ci, distan{a care urma sa-i desparta unul de celdlall — Alpii, acele bariere de netreeut! se vor tidica inire ei, si tinuturi intregi se vor intinde intre locu- rile unde avea s& traiascdé fiecare din ei! Sa trdiasca in provincii invecinate, sau chiar si in aceeasi fara, fari s& 89se vada, ar fi insemnat fericirea, in comparatie cu aceasta distan {a inspAimintatoare, Dupa o vreme, tot framintindu-se din pricina gindu- rilor stirnite de situatia in care se gasea, si avind si convin- gerea ca fl vazuse pe Valancourt pentru ultima oara, se simti foarte slAbita ; si, cdtind in jur dup& ceva ce ar putea-o intrema, ochii fi cAzura asupra ferestrelor, si abia reusi sé deschidd una dintre ele, care era mai aproape de locul unde stditea, Aerul o inviora, iar lumina blinda a lunii revarsindu-se asupra ulmilor ce margineau aleea lunga din fata ferestrei o mai alind intrucitva, si se hotari sd iasd putin la aer, pentru a-si linisti durerea ce-i apasa timplele. Totul era tacut in castel; si, dup& ce cobori scara principala pina in hol, se duse la jesirea ce ducea in gradina ; descuie usa, incet si neauzita de nimeni — eredea ea — 3i porni pe alee. Emily inainta cu pasi cind grabiti, cind sovaielnici, deoarece umbrele dintre copaci 0 [aceau sa creada ci vede pe cineva miscindu-se in departare. si se temu sa nu fie vreo iscoadd a doamnei Mentoni. Cu toate acestea, dorinta ei de a mai vedea o data pavilionul in care petrecuse atitea ceasuri fericite impreuna cu Va- lancourt si de unde admirase, alaturi de el. privelistea ce se intindea spre Languedoc si Gasconia ci natala. ii birui temerile c& putea fi urmarita, si isi continua drumul spre terasa ce forma por{iunea mai ridicata a gradinii. domi- nind partea mai joasa, 3i comunicind cu aceasta printr-un gir de trepte de marmura, la capatul aleii. . Cind ajunse in fata treptelor, se opri o clipa si privi in jur, cAci se departase cam mult de castel, si linistea si intunecimea din acea ora a noptii ii sporeau teama. Dar nezarind nimic care sa-i indeptateascé temerile, urcé pe terasé, de unde putea zari in lumina lunii cdrarea, lunga si destul de largd, care se termina in fafa pavilionului ; razele argintii luminau’ frunzisul copacilor inalti si al arbustilor care margineau cdrarea in partea dreapta, cit si -virfurile stufoase ale arborilor din partea sting&, aflate 80la nivelul parapetului ce il desparfea de gradina de de- desubt. Cum departarea de castel fi intretinea teama, sc opri sA asculte ; noaptea era atit de linistila, incit putea auzi orice zgomot, dar nu auzi decit cintecul dulce si tinguios al privighetorii si tremurul usor al frunzelor ; astfel incit isi continua drumul spre pavilion ; cind ajunse acolo, intunericul nu reusi sa-i infrineze emotia stirnitaé de privelistea unei scene atit de bine cunoscule. Grilajul era deschis si, dincolo de arcada lui acoperité cu verdeati, se zéirea, in lumina lunii, peisajul, umbrit si neclar : padu- ricile si cimpiile aparind treptat, nedeslusite, in fata ochilor, munfii indepartali ceva mai luminati si riul din apropiere, oglindind razele lunii in undele tremuratoare. Pe cind se apropia de grilaj, amanunlele acestei scene i se infatisau doar in masura in care i-] aduceau mai pu- ternic in‘minte pe Valancourt. — Ah! exclama ea, suspinind adinc gsi ldsindu-sce sa cada pe un scaun de linga fereastra. De cite ori am stat impreund in acest loc — admirind adesea privelistea! Nicicind, nicicind nu-l vom mai privi impreuné — nici- cind — nicicind, poate, nu ne vom mai uila unui ke celalalt ! _ Deodlata, suspinele ii fura curmate de groazd — 0 voce rasuna in apropiere, in pavilion ; ea scoase un {ipat — apoi vocea se auzi din nou si ca recunoscu glasul bine stiut al lui Valancourt. Era intr-adevadr Valancourt, finea in brate! Timp de citeva clipe, emotia ii impiedi pe amindoi s4 scoataé vreun cuvint. — Emily! spuse in cele din urma. Valancourt, tinin- du-i mina intr-ale sale. Emily ! si ramase din nou tacut, dar tonul cu care ii rostise numele exprima toatad afec- tiunea si durerea lui. — Oh, iubita mea Emily! reludé el, dupi o lunga tacere. Iata ci te mai vad inca o data, si-{i mai aud inca o data vocea ! Am bintuit prin aceste locuri — prin aceste gradini, timp de multe, multe nopti, cu slaba, foarte slaba oesperanta de a te vedea. Era singura sansa pe care o mai aveam, si multumese cerului! in cele din urmaé am izbutit — nu sint osindit la o deznadejde totala ! Emily spuse ceva, fara sa stie prea bine ce anume, despre afcctiunea ej nestramutata, si se stradui sa-i lini teasca tulbuarea de care cra cuprins ; dar, o vreme, .Valan- court nu reusi decit si isi exprime intr-un mod incoerent enmo{iile ; abia dupa ce-si mai reveni intrucitva, spuse : -— Am venil aici curind dupa apusul soarelui gi, de atunci. am tot pindit grddinile si pavilionul ; fiindcea, desi renun{iasem la orice speran{a de a te mai vedea, nu m-am putut hotaii sé mA despart de locurile acestea aflate atit de aproape de tine, si cred c& as fi zdbovit in preajma castelului pina in zori. Oh, cit de greu au trecut clipele, si totusi cit de pline de cmofii, cdci uneori credeam cé aud zgomot de pasi si imi inchipuiam ca esti tu, pentru ca sa nu fic decit o tacere mohorita si lipsita de viata ! i avilionului, si desi intunericul ma impicdica sa fiu sigur ca e dragostea mea — inima a inceput si-mi bata atit de tare, si sperantele erau atit de ameste- cate cu temeri, incit nu am putut scoate un cuvint. In clipa cind fi-am auzil vocea intristata, indoielile mi-au disparut, dar nu si temerile, pina cind ai pomenit de mine ; atunci, inlaturind nelinistea de a nu te speria cu emotia mea din cale afaré de puternica, n-am mai putut ramine tacut. Oh, Emily ! in aceste clipe bucuria se lupta atit de tare cu durerea, incit inima de-abia le mai poate indura ! Inima lui Emily recunostea adevarul acestei afirmatii ; bucuria pricinuita de fintilnirea cu Valancourt, chiar ir clipa cind se tinguia c& nu se ver mai vedea poate nici- odata, se transforma curind in durere, pe masura ce inceépu sa se gindeasca gi viitorul i se infatisa dinainte. Se stradui s4 isi recapele demnitatea calma ce fi era trebuincioasa pentru a-o ajuta si indure aceasta ultima intrevedere, stare la care lui Valancourt ii era cu neputinjA sa ajunga, $2caci prea marea lui bueurie se prefacu repede intr-v sufe- rinfé de nedescris ; vorbind cu patima, ii infdtist groaza cu care privea despartirea lor si deznadejdea la indul ca s-ar putea s& nu se mai intilneasca niciodata. Emily plingca tacuta in timp ce il ascult: apoi. incercind sa isi stapi- neasca propria nelericive si sao aline pe a lui. ii expuse toale imprejurarile dadittoare de speranta. Dar temerile lui erau atit de mari, incit deslusi imediat minciunile bine- voitoare pe care ca se st ‘aiduia ile impuna atit lui, cit siei insdyi, ca si sperantele invocate. care rativnii lui if apareau doar ca niste iluzii. -~ Pleci de ling& mine, spuse cl. spre o tara indepar- tala. Oh, cit de indepartata ! — spre cunostinte noi, prie- i, admiratori noi. impreund cu cameni care vor te facA si ma uili si s@ statornicesti legaturi noi! Stiind toate acestea. cum sa nu imi dau scama c& nu te vei mai intoarce diciodalaé la mine —- ci nu vei putea fi niciodataé a mea ! Vocea ii fu indbusita de suspine. — Crezi, asadar, incepu Emi durerea ‘care ma face sa sufar provine dintr-un interes de moment lipsit de temei ; crezi ca... — Suferi! 0 intrerupse Valancourt deci. suferi pentru mine! Oh, Emily — cit de dulci — cit de amare sint aceste cuvinte: ce mingiiere. cc chin imi pricinuiese ! Nu trebuia si ma indoiese de statornicia afectiunii tale ; gi totusi, dragostea adevadrataé e inconsecventi. vricind gata de banuieli chiar si irationale ; ccrind mereu noi do- vezi din partea ccluilalt ; de aceea, simt cum imi creste ; inima. insuflelit de o noua convingere, ori de cite ori imi _ spui cd iti sint drag: si. dornic sé mi-o spui, cad prada indoiclii si, prea ades, chiar deznadcjdii. Apoi, parind sa-si vind in Lire, Valancourt exclama: Dar ce ticdlos pot fi, si te chinui astfel. si incd in asemenea clipe! Eu. care ar trebui sa iji aduc sprijin si mingiiere ! 93Acest gind umplu inima lui Valancourt de tandrete ; dar, cAzind iardsi prad& deznaddejdii, nu se mai gindi decit la propriile sale simtaminte si deplinse din nou cruda desparfire, pe un ton gi eu vorbe atit de p&timase, incit Emily nu mai putu sa lupte impotriva propriei ei dureri, si nici s& 0 aline pe a lui. Valancourt. impartit intre sen- timentele de dragoste si mild, isi pierdu puterea, si uproape ca si dorinta de a-si stapini tulburarea ; si, cind isi avilea suspinele rascolitoare, ba ii stergea - Jacrimile cu sarutdri, pentru ca pe data sé fi spund cu cruzime cé s-ar putca sé nu mai plingd niciodata pentru el, ba incerca sa vorbeasca mai linistit, dar nu reusea decit sA exclame : — Oh, Emily — mi se rupe inima ! — nu pot — nu pot sa te las! Acum — cind iti privese chipul, acum, cind te jin in brate ! Peste putin timp, toate acestea vor pdrea un vis. Voi privi, fara a te putea vedea; voi incerca sd-mi amintesc trdsdturile tale — si imaginea lor imi va pieri din minte ; — sa-ti aud vocea, dar amintirea va ramine tacuta ! — Nu pot, nu pot sa te las! De ce trebuie ca fericirea intregii noastre vieti sa fie in miinile unor oameni care nu au nici un drept sA o curme si, in afard de a mi te incredinja, nu mai au nici o putere de a contribui la ea ? Oh, Emily ! aibi curajul sa te finerezi in propria ta inimé, aibi curajul sa fii a mea pentru totdeauna ! Vocea incepu sa-i tremure, si tacu; Emily nu-si mai slapinea plinsul si ramase si ea tacuté cind Valancour' ii propuse o cdsatorie imediata : in dimineaja urmatoare sa paraseasca devreme casa doamnei Montoni si s4 mearga cu el la biserica Augustinilor, unde vor fi asteptati de un preot si cununati. Tacer€a cu care ea ij asculta aceasté propunere, dictata de dragoste si disperare si facuté intr-un moment cind parea putin probabil ca ea s& se opund, — cind inima ei era inmuiataé de durerea unei desparfiri ce putea fi definitiva, si cind ratiunea fi era intunecaté de dragoste $i groazaé — , il incuraja sé spere ca nu va fi refuzat. 94— Spune ceva, iubila mea Emily ! spuse Valancourt cu inflacdrare. Vreau sa-{i aud vocea, vreau sé te aud cum imi hotarasti soarta. Ea nu spuse nimic; avea obrajii reci, iar simturile pareau si o paraseascé, dar nu isi pierdu cunostinta. fn inchipuirea-i inspdimintaté, Valancourt crezu cd e pe moarte ; ii strigaé numele, ba chiar se ridic’ sa se duca Ja castel dupa ajutor, si apoi, amintindu-si in ce situatie se gdsea ea, se temu sa plece, se temu s-o lase o clipd singura. Dupa citeva clipe, ea suspina adinc gi incepu sa isi revina, Conflictul intre dragoste si datoria pe care o avea fata de sora tatalui ei ; impotrivirea la gindul unei casa- lorii secrete, teama de a iesi in lume stingherita, astfel incit pina la urma s& aducd celui iubit nefericire si cain|é, — toate aceste considerente erau prea puternice pentru o minte si asa slabité de durere, si judecata ei nu mai avea pe moment puterea de a hotari. Dar datoria, impreuna cu bunul simt, in ciuda conflictului atit de viu, iyiumfara in cele din urma asupra afectiunii si a tristului presentiment. Mai presus de orice, o ingrozea gindul de a-l implica pe Valancourt in greseala si regrete zadarnice care — infelegea ea, sau credea cA intelege — erau urma- rea sigura.a unei casdtorii facute in situa{ia in‘ care se aflau ei acum ; si poate c& actiond cu o tarie de caracter care era mai mult decit femeiasca, atunci cind hotari mai curind s& indure o nenorocire actuala, decit sé provoace una viitoare. Cu o sinceritate care dovedea cila stima ‘si dragoste nutrea pentru Valancourt, si care il facu sd o iubeasca, dac& era posibil, si mai mult, ii spuse toate motivele pentru care ii respingea propunerea. Pe cele care priveau bunastarea lui viitoare, el le respinse pe loc, sau, mai curind, le contrazise ; dar ele fi stirnira ginduri pline de tandre{e pentru Emily, ascunse sub frenezia pasiunii si a disperd- rii; iar dragostea, care il delerminase doar cu putin timp 95, 9 — Misterele din Udotpno, vol. 1in urma sa fi propun& o cdsd&torie secreté imediata, acum il facu s& renunfe la un asemenea proiect. Triumful acesta era ins’ aproape prea mult pentru inima lui; de dragul lui Emily, se strédui s& isi indbuse durerea, dar nu isi putu reprima deznadejdea cumplita. — Oh, Emily ! spuse el, trebuic’ si te parasese — tre~ bute sa te parasesc, si stiu cd este pentru totdeauna. Vorbele fi fura din nou intrerupte de suspine nesta- pinite, si plinseraé amindoi in tacere, pind cind Emily, amintindu-si cA erau in primejdie de a [i descoperi{i si cd nu se cuvenea s& prelungeasc{ o intrevedere ce ar fi putut-o expune unui blam, isi aduna intreaga tarie -de caracter si isi lu& un ultim ramas-bun. -—- Mai stai! o rug& Valancourt. Te implor s& mai ci am multe s&-fi spun. Tulburarea din suflctul meu m-a impiedicat pind acum s& vorbesc si de altceva, in afara de subiectul acesta care il umple in intregime ; m st&pinit sé-{i pomenesc de o indoiala de mare impor- a, in parte ca sA nu para ca ti-o spun doar cu scopul prea putin generos de a te speria, incit sa fii de acord cu cererea mea in c&satorie de acum, Emily, foarte tulburata, nu il parasi pe Valancourt, dar il conduse afara din pavilion si, in timp ce se plim- bau pe terasa, el continua astfel : — Acest Montoni — am auzit unele insinuari ciu- date despre el. Esti sigura cA e inrudit cu doamna Quesnel si ci averea lui e intr-adevar aga cum pare ? — Nu am nici un motiv si ma indoiese de aceste lucruri, raéspunse Emily, alarmata. Fireste, in legadtura cu primul aspect, nu pot avea nici o fndojala ; dar, in pri- vinta celuilalt, nu am nici un mijloc de a o aprecia, asa ca te implor sd-mi spui tot ce ai auzit. — Bineinteles ci o sa-ti spun; dar informatiile sint foarte incomplete si nesatisfacdteare. Le-am aflat tntim-. plator de la un italian, care vorbea cu cineva despre acest 96Montoni, Discutau despre c&sAtoria lui ; italianul a spus ca, dac& despre el este vorba, pare putin probabil sa o facd fericité pe doamna Cheron. Si a urmat s& vorbeasca des- pre el in termeni care tradau antipatie, si apoi a facut anumite aluzii la caracterul sau care mi-au stirnit curio- zitatea, si am indraznit s& ii pun unele intrebari. Ras- punsurile lui au fost rezervate, dar, dup& ce a sovait un timp, a recunoscut ca, aflindu-se in strainatate, a inteles ci Montoni e un om cu un caracter violent si cA averea fi este intr-o situatie disperaté. A spus ceva despre un castel al lui Montoni, situat undeva in Apenini, si despre niste imprejurari stranii, demne de a fi pomenite, privind modul. lui de viaja de. dinainte. Am staruit si-mi dea mai multe amanunte, dar cred c& in comportarea mea am lasat sA se vada interesul. profund pe care i-l purtam, ceea ce l-a alarmat; caci nici o rugaminte nu |-a mai putut convinge sd-mi explice la ce fel de imprejurari facuse aluzie, sau s4 mai pomeneasca ceva despre Mon- toni. I-am spus atunci c&, dac&é Montoni roseda un castel in Apenini, se poate deduce din asta c& e de familic bund si, de asemenea, c& nu se potriveste cu zvonul ca si-ar fi pierdut complet averea. A clatinat din cap, parind c& ar avea multe de spus, dar nu mi-a raspuns nimic, Spe- ranta de a afla amdnunte mai satisfacdtoare si mai clare m-a determinat sA rémin mai multé vreme in compania lui, si am reluat in repetate rinduri subiectul, dar italianul a ramas discret, spunind ca lucrurile despre care pomenise le stia doar din auzite, cd adesea astfel de zvonuri iau nay- tere dintr-o ranchiuna personala si cé nu se prea poate pune baza pe ele. Am renunfat sé mai stérui_asupra accs- tui subiect, deoarece era vadit cA se temea de urmirile vorbelor ce-i scipasera, si m-am vazut silit s{ rdmin in nesiguran{a, intr-un punct in care aceasta e aproape de nesuportat. Gindeste-te, Emily, cit sufar, vazindu-te ca pleci intr-o fara stréind, in puterea unui om cu un caracter atit de indoielnic ca acest Montoni ! Dar nu vreau 97s& te inspaimint zadarnic ; s-ar putea, cum zicea italianul la inceput, ca acesta s& nu fie acelasi Montoni la care se referea el. Si totusi, gindeste-te bine, Emily, inainte de a te hotdri sa te lasi in grija lui. Oh ! nu ma mai pot bizui pe ce spun — caci altfel ar trebui s4 renunt la toate moti- vele care, cu atit de putin timp fn urma, m-au facut sd-mi spulber speranta ca vei fi imediat a mea. . Valancourt incepu sa se plimbe pe terasd cu pasi gra- bifi, in timp ce Emily ramase sprijinité de balustrada, cufundata adinc in ginduri. Ceea ce aflase de curind o alar- mase poate mai mult decit era firesc, si stirnise iarasi conflictul dintre interese contradictorii. Montoni nu-i placuse niciodata. li observase adesea focul si forta privi- rilor, expresia de triumf si semetie, violenta plind de indrazneala si atenjia mohorita atunci cind vreun prilej, oricit de neinsemnat, fi stirnea sim{aminte latente; si daduse intotdeauna inapoi in fata expresiei abisnuite a chipului sdu. In urma acestor observatii, inclina cu atit mai mult s4 creadd cd tocmai la acest Montoni se refereau alu- ziile pline de suspiciune ale italianului. Gindul de a ramine cu-.totul in puterea lui, intr-o fara strdinad, o inspdiminta ; dar nu numai groaza o indemna sa se casa- toreased imediat cu Valancourt : iubirea plind de cea mai mare gingdsie isi pledase si pind acum cauza, dar nu reusise s4-i infringé ideea pe care o avea in privinta dato- riei sale, parerile ei dezinteresate despre Valancourt si deli- catefea ei care o facea si se revolte in fata unei cdsatorii secrete. Nu era de asteptat ca o spaima nedefinita s& fie. mai puternicé decit influenta unité a iubirii si a suferin- tei. Dar igi adund toaté energia pe care 0 avea, $i se vazu c& mai era nevoie de inca o lupta. In ceea ce fl privea pe Valancourt, a cdrui imaginatie era acum receptiva la orice emotie ; ale cdrui temerj pen- tru Emily luaseraé amploare la simpla lor mentionare, si deveneau cu fiecare clip’ mai puternice, pe mdsura ce chibzuia asupra lor — in ceea ce il privea pe Valancourt, 98ii era cu neputin{a si-si dobindeascd pentru a doua oara stapinirea de sine. Credea cA vede cit se poate de limpede, gi iubirea ii intérea teama, ca aceastA calatorie in Italia ji va aduce lui Emily nefericire ; se hotari deci s staruie in aise opune si in a o implora sa-1 aleaga pe el protector legal. — Emily ! vorbi el cu o seriozitale solemna, nu e mo- mentul potrivit pentru a face distinctii pline de scrupule, pentru a cintari situatiile nesigure si relativ neinsemnate _care ne-ar putea afecta in viitor, Acum imi dau seama, mult mai limpede decit inainte, la ce primejdii mari te vei expune in compania unui om cu caracterul lui Montoni. Aluziile sumbre ale italianului spun multe, dar nu mai mult decit impresia pe care mi-am fAcut-o singur despre firea lui Montoni, care i se oglindeste chiar si pe chip. Am impresia ca, in clipa de fafa, vid intiparite pe chipul lui toate acele imprejurari insinuate. El este ilalianul de care ma tem, si te implor, atit de dragul tau, cit si al meu, sa impiedici relele pe care mA cutremur sA le prevad. -~»Oh, Emily! las& ca.iubirea mea si bra{ele mele s& te apere de ele — acorda-mi dreptul sa te ocrotesc ! Emily suspina doar, in timp ce Valancourt continua sa protesteze si si implore cu toata energia pe care i-o inspi- rau iubirea si teama, Dar, pe masura ce imaginatia lui amplifica relele posibile care o asteptau, valul de pe min- tea ei incepu sa se risipeasca, si ii ingadui sa distinga ex gerarile ce intunecau ratiunea lui. Se gindi cA nu exista n: o dovada ci Montoni era persoana la care se referise stra- inul ; si chiar dac& era vorba despre el, italianul stia doar din auzite despre firea lui si despre averea pierduta ; si c&, desi expresia de pe chipul lui Montoni parea sa con- firme o parte din zvonuri, nu prin aceste imprejurari se putea justifica o convingere fard rezerve, Poale cd toate aceste consideratii nu i-ar fi venit atit de limpede in minte in clipa aceea, daca temerile lui Valancourt nu i-ar fj infa- fisat exagerari atit de vadite ale primejdiei in care se 99afla, fAcind-o s& nu aib& incredere in erorile provenite din pasiune, Dar, in timp ce se straduia cu toata blindetea de care era in stare sa il convinga de erorile pe care le facea, fl impinse intr-o noud greseala. Glasul si chipul lui cépatara o expresie de neagra disperare. _ Emily ! ! spuse el, aceasta, aceasta clipa este cea mai plina de amar&ciune de pina acum. Nu ma iubesti — nu ma poli iubi! Ti-ar fi fost cu neputin{a sa judeci cu’ atita raceala, cu atita pruden{4, daca m-ai fi iubit. Eu, ex sint cel sfigsiat de durere la gindul despArtirii, si al nenorocirilor ce te pot astepta in urma despartirii noastre ; m-as expune oricérei primejdii ca sa impiedic acest lucru — ca sa te salvez, Nu ! Nu, Emily — nu cred c& ma iubesti, — Avem prea putin timp acum ca sa-] pierdem cu exclamatii sau afirmatii, spuse Emily, straduindu-se sa-si ascunda emofia ; daca nu fi-ai dat inc& seama cit de drag imi esti si imi vei fi intotdeauna, asigurarile mele nu te vor putea convinge. Ultimele cuvinte fur& rostite pe un ton tremurat, si lacrimile incepura sa-i curga grabitc. Aceste cuvinte si lacrimi il convinser& pe loc gi, Inc& o data, pe Valancourt de dragostea ei. Nu reusi decit s& exclame : — Emily! Emily ! si incepu sa plinga, apadsindu-si buzele pe mina ei si udind-o cu lacrimi ; 3 dar ea, dup& citeva clipe, invinse iarasi suferinfa creia ii caézuse prada, si spuse : — Trebuie sa plec ; e tirziu, si mi s-ar putea descoperi lipsa la castel. Gindeste-te la mine — iubeste-ma — atunci cind voi fi departe ; gindul acesta va fi o mingiiere pentru mine ! ’ — S& ma gindésc la tine! — s& te iubesc! exclama Valancourt. — Incearea s&-ti infrinezi aceste porniri nest&pinite, spuse Emily ; incearca, de dragul meu. — De dragul tau! 100— Da, de dragul meu, intari Emily cu voce tremurata. Nu te pot lasa in starea asta ! — Atunci nu ma lasa ! spuse repede Valancourt. De ce trebuie si ne despar{tim, sau s4 ne despartim pentru mai multa vreme decit pina miine ? — Sint, da, sint nedreapta i in aceste clipe, vorbi Emily ; mi se rupe inima, dar nu voi putea consimfi vreodata la aceasta cdsatorie pripita si imprudenta ! — Draga mea Emily, daca am putea avea mai mult timp, nu ar fi nevoie sa fie atit de pripita 5 trebuie sa ne supunem insa& imprejurarilor. — Iintr-adevar, trebuie ! Ti-am destdinuit | tot ce simt in inima mea. Curajul mi s-a spulberat. Ai fost de dcord cu taria obicctiilor mele, pina in clipa cind tandretea fi-a desteptat niste temeri vagi, care ne-au produs o suferin{a inutila. Cruta-ma ! nu ma sili sa repet motivele pe care le-am invocat. . — Sa te crut! exclama Valancourt, Da, sint un ticd- los — un mare ticalos, caci m-am gindit doar la mine ! — Eu! care ar fi trebuit si dovedesc un curaj barbétesc, care ar fi trebuit sa-fi fiu sprijin, eu! fi-am mérit sule- rinja, printr-o purtare copildveasca! Iartd-ma, Emily ! gindeste-te la confuzia din minted mea, acum, cind tre- buie s& ma despart de tot ce mi-e drag — si iarta-ma! Dupa ce vei pleca, imi voi aminti cu amara remuscare cit te-am facut sa suferi, si in zadar voi mai dori sa te pot vedea, chiar si pentru o clipa, pentru a-ti alina durerea. Lacrimile il silira din nou sa se intrerupa, si Emily plinse impreuna cu el, — Ma voi dovedi mai demn de iubirea ta, spyse Valan- court dupa o vreme ; n-am sa mai prelungesc aceste clipe. Emily a mea — draga mea Emily ! sa nu ma uiti niciodata ! Cine stie cind ne vom mai intilni din nou ! Te las in grija Cerului. — Oh, Doamne ! — Oh, Doamne ! apar-o si bine- cuvinteaz-o ! 101Apasi mina ei pe inima lui. Emily ii cdzu la piept aproape fara simtire, dar nici nu plinse, nici nu scoase vreun cuvint. Valancourt, care isi stapinea acum durerea, incereé si o mingiie si sA o linisteascd, dar ea nu raspun- dea in nici un fel la vorbele lui; si doar cite un suspin care fi scapa din cind in cind dovedea c& nu era lesinata. Sprijinind-o, el o ajuté sd meargd incet spre castel, plingind si vorbindu-i; dar ea nu ii raspundea decit cu suspine, pina in clipa cind ajunsera in fata portii de la capatul aleii, unde ea paru sa isi recapete cunostinta si, privind in jur, isi dadu seama cit de aproape erau de castel, — Aici trebuie sé ne desparjim, spuse ea, oprindu-se in loc. De ce si mai prelungim aceste clipe ? Inva{a-ma& sd-mi redobindesc curajul pierdut. Valancourt se stradui sa para linistit. — La revedere, dragostea mea ! spuse el, cu o gingasic solemna — ai incredere in mine c& ne vom intilni din nou — unul cu altul — pentru a nu ne mai desparti niciodata ! Vocea ii tremura, dar, stapinindu-se, continua pe un ton mai ferm : — Nu stii cit voi suferi pind voi primi vesti de la line; n-am sa las sami scape nici un prilej de a trimite spre tine scrisorile mele, desi tremur cind ma gindesc cit de pufine vor fi aceste prilejuri, Si ai ineredere in mine, dragostea mea: de dragul 1au, am s& incere sa suport cu curaj absenta ta. Oh, cit de putin ti-am dove- dit-o asta-seara ! — La revedere ! spuse Emily cu voce slaba. Dupa ce vei pleca, o sa-mi vind in minte atitea lucruri pe care trebuia sa fi le fi spu: — Si mie, atitea — atitea lucruri ! zise si Valancourt : nu s-a intimplat niciodaté pind acum sa ne despartim, fara sa-mi amintese imediat de vreo intrebare, sau rugaminte, sau imprejurare legaté de dragostea mea, de care ag fi 102vrut neaparat sd-{i pomenesc, si si nu ma simt nefericit pentru ca nu mai puteam s& o fac. Oh, Emily ! chipul acesta, pe care il privesc acum — peste o clipa va pieri din fata ochilor mei, si nici o sfortare a imaginatiei nu ma va putea ajuta si mi-l amintesc intocmai. Oh! ce diferenta urias& intre o clipa si alta ! Acum, sint impreund cu tine, te pot privi ! apoi, totul se va preface intr-un pus- tiu mohorit — si voi ajunge un pribeag, izgonit din sin- gurul cimin pe care il am ! Valancourt o strinse din nou la picpt si o tinu acolo in tacere, pinging. Lacrimile linistira din nou gindurile chi- nuite, [si luaré din nou ramas bun unul de la celalalt, zabovira o clipa, si apoi se despartira. Valancourt paru ca se smulge cu forfa din acel loc ; pasi grabit pe alee, iar Emily, luind-o incet spre castel, ii auzi_pasii indepartin- du-se. Ascult& sunetele din ce in ce mai slabe, pind cind nu mai ramase decit linistea dezolantaé a noptii ; se indrepta atunci grabitaé spre camera ei, pentru a-si cduta odihna, care, vai ! fusese izgonita de nefericirea ei.CARTEA A U-A ‘ CAPITOLELE I—{1 [Calétoria spre Italia incepe plind de prescntimente ncgre pentru Emily, a carei inima singereazd de dorul lui Valancourt. Drumurile prapastioase peste mun{i ii amin- tese tot timpul de calatoria pe care o facuse in Pirinei im- preuna cu tata] ei, cind il cunoscuse si incepuse sa-l iubeasca pe Valancourt. Singura ei prietena $i confidenta, slujnica Annette, incearc4 sd-i insufle curaj $i speran(& in viitor. Traversarea Alpilor si drumurile obositoare iau sfirsit si c&latorii ajung in fine la Venetia. in palatul lui Montoni.] 105CAPITOLUL Hk E-un bun observator, si vede clar In miezul faptelor: nu-i place teatrul, a zicd n-asculta ; Zimbeste rar, si-o face-n aga fel, De parca s-ar dispretui pe sine Ca poate sd zimbeasca de ceva, Oameni ca el nu sint in largul lor, Cind il privesc pe unul mai presus de ei. L SHAKESPEARE — Julia Cezar Montoni si tovarasul su nu se intoarsera acas& decit multaé vreme dupa ce soarele rasari deasupra Marii Adria- lice. Grupurile vesele care dansasera toatg noaptea de-a lungul colonadei din piata San Marco se imprastiara ina- inte de rdsaritul soarelui. Montoni avusese altceva de facut ; sufletul sdu era prea putin inclinat catre placeri usoare. Gdsea bucurie in forta pasiunilor ; greutatile si furtunile vietii, care distrug fericirea altora, ii incitau si ji intdreau toate capacitatile mintale si fi dadeau cele mai mari bucurii pe care le putea simfi un om cu firea lui. Dac& nu avea ceva care sd-l preocupe profund, viata-nu ise pairea altceva decit un somn; si, atunci cind ii lip- seau teluri cu adevarat interesante, le inlocuia cu unele 106artificiale, pind cind obisnuinta le facea s4 se transform si incetau sd mai fie-ireale. Din aceasta categorie facea parte si obiceiul jocurilor de noroc ; se apucase de ele. la inceput, pentru a sc4pa de lincezeala inactivitatii. dar dupa aceea ajunsese s& joace cu o pasiune plind de ardoa aceasta ocupatie isi petrecuse noaptea, impreuna cu Cavigni si cu un grup de tineri ce aveau mai mul{i bani decit tilfuri. si mai mult viciu si decit bani si decit titluri. Montoni ii dispretuia pe cei mai multi dintre ei pentru lipsa lor de inzestrare, mai curind decit pentru inclinatiile lor vicivasc. si se intovarasea cu ei numai pentru a-i folosi ca instru- mente ale telurilor lui, Cu toate acestea, unii dintre aveau o indeminare superioara, iar pe cifiva Montoni it admitea chiar in intimitatea sa, dar si fala de accstia pastra tolusi un aer sigur de sine si trufas, care impunea supunerea celor mai slabi si mai timizi, si stirmea ura apriga a firilor mai tari. Avea, desigur, dusmani mulli si inversuna{i ; dar ranchiuna si ura lor {i dovedea cit este de puternic; si, cum puterea era tinta lui principala, sc bucura mai mult de aceasta ura, decit daca ar fi [ost sti- mat. Disprejuia un sentiment atlit de potolit ca stima, si s-ar fi dispre{uit si pe sine daca s-ar fi crezut in stare si fie flatat de stima oamenilor. Printre pulinii pe care ii socotea deoscbili, evau signo- vii Bertolini, Orsino si Verezzi. Primul era o fire inclinata spre veselie, cu pasiuni puternice, usuratic si de o nemar- ginitd extravagan{a, dar generos, curajos si increza&tor. Orsino era rezervat si trufas ; iubea puterea mai mult decit ostentatia ; avea o fire cruda si banuitoare : se socotea repede jignit si se razbuna necrufator ; viclean si de nepa- truns cind era vorba de vreo siretenie, rabdator si neobosit cind trebuia s&-si puna in aplicare planurile. {si stapinea de minune trasaturile si patimile, care erau prea putine, in afara de trufie, raézbunare si zgircenie ; si, pentru a si le satisface, nu existau prea multe considerente care sa {i poata refine, sau obstacole care sa {ind piept stratageme- 107lor sale. Acesta era principalul favorit al lui Montoni. Verezzi avea unele insusiri, o imaginatie aprins&, si era sclavul patimilor schimbatoare. Era vesel, senzual gi indraznet ; cu toate acestea, ii lipsea atit perseverenta cit si adevaratul curaj, si era egoist si meschin in tot ceea ce facea. Ager in uneltiri si optimist in sperantele de reu- sita, era primul care sa ia inifiativa, dar si si abando- neze, nu numai propriile sale planuri, dar si pe cele ale altora, Semet si impetuos, nu suferea nici,o subordonare ; cu toate acestea, cei care ii cunosteau firea gi fi urmareau patimile schimbatoare, il puteau dirija ca pe un copil. Acestia erau prietenii pe care ii prezenté Montoni fami- lici sale, poftindu-i la masa a doua zi dupa ce ajunsera la Venetia. Din grup mai facea parte un nobil venetian, con- tele Morano, precum si signora Livona; pe care Montoni 0 prezenta sotiei sale drept o doamna cu calitafi deosebite ; facindu-le o vizité in cursul diminetii pentru a-i ura doamnei Montoni bun venit la Venetia, fusese invitata gi ca la masa, Doamna Montoni primi salutul signorilor cu destul de putina bunavoin{a. Nu-i placeau, pentru ca erau prietenii sotului ei; chiar ii detesta, convinsa c& contribuiscra la lipsa lui de acas& pina la o ora atit de tirzie, in dimineata trecuta ; si ii invidia, deoarece, constienté de propria ei lips de influen{a, era incredintataé c& sotul ei prefera societatea lor, mai curind decit pe a ei. Rangul contelui Morano o determina sa ii acorde o considera{ie pe care 0 refuza celorlalfi. Rezerva trufasa din expresia si compor- tamentul ei, impreuna cu extravaganta ostentativa a rochiei, c&ci nu adoptase ined moda venetiana, contrastau izbitor cu frumsetea, modestia, dulceata si simplitatea lui Emily, care cerceta, mai curind cu grija decit cu placere, grupul din jur. Frumusetea. si manierele fermecatoare ale signorei Livona fi cistigard totusi fara voie-respectul ; iar dulceata glasului ei si aerul de bunatate si blindefe trezira 108la Emily acea afectiune si simpatie care statusera atita vreme adormite. Cind se lasa racoarea serii, grupul se imbarca in gon- dola lui Montoni si o porniraé spre mare. Stralucirea rosia- tiea a amurgului mai zdbovea ined pe valuri si dainuia inspre apus, unde razele melancolice pareau sa se stinga incet, in timp ce, pe albastrul intunecat al cerului, stelele incepeau sa licareasca. Emily se lasase cuprinsa de o emo- tie plind de tristefe si dulceafé, Suprafata lina a marii pe care pluteau, imaginile pe care le reflecta — un alt cer si stele tremuratoare sub ape, impreund cu contururile nedeslusite ale turnurilor si porticurilor — conspirau cu pacea acelei ore, intreruptaé doar de cite o unda ce incre- tea apa sau de notele unei muzici indepartale, ca sd-i inalte emojia pind la entuziasm. fn timp ce asculta plescaitul usor al vislelor si melodia indepartataé adusa de adierea vintului, gindurile i se intoarser4 induiosate la amintirea lui St, Aubert si a lui Valancourt, si ochii i se umplura de lacrimi. Razele lunii, stralucind mai tare pe masura ce intunericul crestea, ii invaluiré intr-o lumina argintie chipul, acoperit in parte de un voal negru subtire, radiind o blindefe unica. Avea conturul unei Madone si sensibili- tatea unei Magdalene; iar ochii, ginditori, indreptati in sus, .cu lacrima care ii stralucea pe obraz, confirmau expresia trasaturilor. Ultimul acord al muzicii din departare se stinse acum in vazduh, caci gondola ajunsese departe, in largul mirii, si grupul hotari sa-si aib& muzica proprie. Contele Morano, care statea linga Emily si care o privea de citava vreme in tacere, lua o lauta si atinse corzile cu degete ce pareau a fi armonia insasi, in timp ce se acompania cu vocea-i fru- moasa de tenor, cintind un rondel plin de o duioasé tristete, : . , > ss Dupa ce termina, intinse suspinind lauta spre Emily, care, pentru a nu parea c& face nazuri, incepu imediat s& 109cinte. Cinta un cintecel plin de melancolie, una dintre melodiile populare ale provinciei ei natale, cu o simplitate siun patos pline de farmec, Dar binecunoscuta melodie ii aduse atit de intens in minte scenele si persoanele in mij- locul cérora o auzise adesea, incit sc simi coplesita, vocea ii tremura si se opri — iar corzile Kutei furd atinse de o mina nesigura ; pind cind, rusinindu-se de emoftiile pe care si le tradase, trecu brusc la un cintee atit de plin de veSelie si vioiciune, incit notele pareau a rdsuna aproape in pasi de dans. Bravissimo ! izbucni imediat de pe buzele ascul- 1atorilor incintati, si se vazu silita sa repete melodia. Prin- tre laudele care urmara, cele ale contelui nu fura& printre cele mai putin zgomotoase ; si incd nu se terminaserd. cind Emily dadu instrumentul signorei Livona, care isi insoti melodia cu o voce de un adevarat bun gust italienesc. Dupa aceea, contele; Emily, Cavigni si signora Livona vintara canzonette, acompaniati de doud laute si de Inca vreo citeva instrumente, Uneori, instrumentele amuteau bruse, iar vocile scadeau de la cea mai deplina intensitate a armoniei pina la un murmur soptit ; apoi, dupa o pauza solemna, se ridicau treptat, instrumentele se alaturau rind pe rind, pind cind intregul cor se avinta cu tarie spre ceruri ! : Intre timp, Montoni, caruia i se cam urise de atitea armonii, se gindea cum s& scape de ceata aceasta, sau cum sa se retragé, impreuna cu cei care ar dori sa joace, la un cazinou. In timpul unei intreruperi a muzicii, le propuse s& se reintoarca la {4rm, propunere sustinuta cu infocare de Orsino, dar la care contele, impreuna cu ceilalti domni, se opuser4 cu tot atita aprindere, Montoni inc&é se mai gindea ce scuze ar putea gasi pentru a parasi compania contelui, caci numai fata de acesta socotea el c4 trebuie sA se scuze, si cum ar putea ajunge la mal, cind niste gondolieri dintr-o barc& goala ce se intorceau in Venetia fi strigara pe oamenii lui. Fara si-si mai dea osteneala si se scuze, Montoni profita 110de prilej si, ldsind doamnele in grija prietenilor sai, pleca impreuna cu Orsino ; Emily ii regreta pentru prima oara plecarea, socotind ca prezenta lui constituia o protectie, cu toate cA nu isi dadea seama de ce ar trebui sa-i fie teama. El cobori in fafa la San Marco si se indrepta grabit spre un eazinou, disparind curind in mijlocul unei multimi de jucatori. Intre timp, cum contele trimisese in taind un slujitor cu barca cu care plecase Montoni pentru a-i aduce pro- pria sa gondola si pe muzican{i, Emily, fara a sti nimic de planul lui, auzi deodata glasurile voioase ale gondolierilor apropiindt-se ; fi vazu asezati la pupa barcii, si zari razele lunii oglindindu-se tremuratoare pe undele ce luau fiin{a pe urma vislelor. Curind dupa aceea, auzi sunetul instru- mentelor, si apoi vazduhul se umplu de o adevarata sim- fonie, iar cind barcile se intilnira, gondolierii se strigara unii pe alfii. Contele le dadu atunci lamuririle cuvenite, si trecura cu totii in gondola lui, care era impodobita cu cel mai ales gust. In timp ce.se delectau cu fructe si inghetata, orchestra, urmindu-i la oarecare distan{a in cealalta barea, cinta me- lodiile cele mai duioase si mai incintatoare ; iar contele, care se asezase din-nou linga Emily, se intrecea in tot felul de amabilitati; din cind in cind, pe un ton scazut dar patimas, isi marturisea admiratia in fraze magulitoare, pe care ea nu putea sa nu le inteleaga. Cautind sa le evite, Emily fncepu s& discute cu signora Livona, aratin- du-se intrucitva rezervata fata de conte; dar, desi plina de demnitate, o é4cu cu gingasie, incercind s@ seape astfel de insistentele lui : contele nu vedea, nu auzea gi nu vor- bea cu nimeni alicineva decit cu Emily ; Cavigni ii arunca din cind in cind o privire in care nu-si putea ascunde nemultumirea, iar Emily era tot maj stinjenité. Acum nu mai dorea nimic altceva decit si se intoarcé in Venetia, dar era aproape miezul noptii cind gondolele se apropiara: de piata San Marco, care rasuna de veselie si cintec. Mil 10Rumoarea intens& in care sunetele se amestecau se auzea peste ape pind la o mare departare si, dacd razele stralu- citoare ale lunii nu ar fi luminat orasul, cu tevasele gi turnurile sale, un strdin aproape c4 ar fi putut crede in minunile legendare ale regatului din fundul méavii al lui Neptun si ca murmurul se ridica de sub ape. - Debarcara in piafa San Marco, unde veselia de sub co- lonade si frumuse{ea nop{ii o [acura pe doamna Montoni s4 se supuna bucurvasa rugdmintilor contelui de a face o plimbare, dupd care s& cineze. impreuna cu ceilalfi din grup, la resedinta lui. Daca ceva ar fi putut imprastia stinjeneala ce o cuprinsese pe Emily aceasta era maretia, veselia si noutatea scenei din jur, infrumusetata de pala- tele lui Palladio si plind de cete de oameni mascati. Dup4 o vreme, se indreptara spre regedin{a lui, care era impodobité cu un gust des&virsit, si unde fusese pregatit un ospat stralucit. Aici rezerva lui Emily il facu pe conte si isi dea seama c& era in interesul sdu sa cistige mai intii bunavointa doamnei Montoni, ceea ce pavea sa nu fie prea greu, judecind dupa amabilitatea pe care i-o -aratase si, pina atunci. Drept care el trecu o parte din atentiile acordate lui Emily asupra miatusii ei, care se simf{i prea flatata de aceasté onoare pentru a-si ascunde placerea ; si, inainte ca petrecerea s& ia sfirsit, isi cisti- gase pe de-a intregul stima doamnei Montoni. De cite ori i se adresa, expresia ei prea putin binevoitoare se pre- schimba intr-un surfs, si se invoia cu toate propunerile lui. Contele o invita s&-si ia cafeaua in dup& amiaza ur- A mpreuna cu tot grupul, in loja lui de la opera, si Emily auzind cum invitatia fusese acc@ptata. incepu sd se framinte cum ar putea s4 se scuze fata de doamna Montoni ca s4 nu o insoteasca. Gondola fu chemata s4-i aduc& acasd la o or& foarte tirzie, si tare se mai minund Emily cind, parasind rese- dinja, z4ri soarele ce rasdrea deasupra Adriaticii, pe cind piata San Marco mai era inca plind de lume. Pleoa- 112pele ii erau de mulia vreme ingreunate de-somn, dar briza proaspdta a méarii o trezi, si ar fi paradsit cu regret locul, dac&é nu ar fi fost de fata contele, indeplinindu-si datoria, pe care si-o impusese singur, de a le conduce pind acasa. Acolo aflara ci Montoni nu se intorsese inca ; iar sotia lui, retragindu-se nemulfumita in camera ei, 0 scuti astfel pe Emily de oboseala de a-i mai fine tovarasie. Montoni ajunse acas& tirziu in cursul diminetii, foarte mohorit, deoarece pierduse o suma considerabila la joe, si, inainte de a se retrage si se odihneascd, avu o discutie confidentiald cu Cavigni; iar purtarea acestuia din ziua urmatoare pdru s& arate cA subiectul nu fi facuse pla- cere. - Seara, doamna Montoni, care pdstrase toati ziua o tacere posaca faa de soful ei, primi vizita citorva doamne din Venetia, ale céror maniere pline de amabilitate o incintaré in mod deosebit pe Emily. Aceste doamné se purtau cu multa naturalete si bunadvointa fatd de straini, de parca ar fi fost prieteni buni de ani de zile ; iar con- versatia lor era plind de duiosie, sentimentald si vesela. Doamna Montoni, cu toate cé nu gasea acest gen de con- versatie pe gustul ei, si al cdrei fel de a fi dur si egoist facea_uneori un contrast grotese cu rafinamentul lor excesiv, nu putu ramine cu totul insensibili la farmecul manierelor lor, In timpul unei pauze in conversatie, o doamna cdreia ise spunea signora Herminia incepu sa cinte, acompaniin- du-se la lauta, cu atita veselie si voiosie de parca ar fi fost singuré, Vocea ei avea o tonalitate neobisnuit de bogaté si Oo mare expresivitate ; cu toate acestea, parea s& nu-gi dea deloc seama de posibilitatile ei si nu dorea decit sd-si exteriorizeze simtamintele, cintindu-si bucuria din inima ; stitea cu vilul pe jumitate ridicat, finind lauta cu gratie, sub frunzisul gi florile raspindite peste tot, ale citorva plante ce cresteau din hirdaie, impletindu-se printre z4- a3brelele unuia din grilajele de la fereastra salonului, Emily, retragindu-se intr-un colt, facu o schité a signorei Her- minia, impreund cu scena din jur; izbuti sa creeze un tablou foarte interesant, care, desi probabil ci nu ar fi rezistat criticii, avea destuld personalitate si gust pentru a trezi atit imaginafia cit si simtirea. Dupa ce il termina, i-] oferi frumoasei doamne, aceasta raminind incintata atit de dar, cit si de sentimentul pe care il exprima, gsi o asigurd pe Emily, cu un suris de o fermecitoare dulceata, ca i] va pdstra ca pe o dovada a prieteniei ei. Seara, Cavigni se aldtura doamnelor, dar Montoni avea alte treburi; si se urcardiarisi in gondold pentru a merge in piata San Marco, unde gasira parc aceleasi grupuri vesele din noaptea trecuta, Briza racoroasd, marea ca oglinda, susurul blind al valurilor si murmurul inca si mai duios al muzicii in departare ; porticurile si acadele semete si cetele vesele hoindrind pe sub ele ; toate acestea, impreuna cu fiecare amdnunt si aspect al scenei, o incintau si o fermecau pe Emily, care nu mai era hartuita de aten- fiile insinuate ale contelui Morano. Dar cind privi marea argintata de razele lunii, unduind de-a lungul zidurilor pietei San Marco si, zabovind o clipa pe aceste ziduri, prinse cintecul duios si melancolic al unui gondolier ce-si astepta stapinul intr-o barc&i dedesubt, mintea ei induio- sata se intoarse la amintirea cdminului ei, a prietenilor si a tot ce ii era drag in locurile natale. Dup& ce se plimbara o vreme, se asezara in fata unui cazinou si, in timp ce Cavigni ii servea cu cafea si inghe- tata, contele Morano ]i se alétura. O cdut& din ochi pe Emily, cu o privire plinad de nerabdatoare incintare, iar aceasta. amintindu-si de toate atentiile cu care o cople- sise cu o seara inainte, se vazu silita, ca si mai inainte, si se retragd din fata asiduitatii lui intr-o rezerv plind de sfiala, in afara doar de momentele cind statea de vorba cu signora Herminia si cu alte doamne din grup. 14Era aproape miezul noptii cind se dusera la Opera, care pe Emily nu o fermeca peste masura, deoarece, amin: tindu-si de scena pe Care abia o parasise, simi cit de pufin- se apropie intreaga splendoare a artei de maretia naturii. Inima nu ii tresarea, iar din ochi nu ii {isneau Jacrimi de admira(ie, ca atunci cind privise intinderea vasta a marii si - grandoarea cerului, si cind ascultase susurul valurilor si melodiile ce-si amestecau din cind in cind murmurul cu rasuflarea marii. Amintindu-si de toate acestea, scena pe care o avea in fa{a ochilor isi pierdu din insemnatate. Dupa seara aceasta, care trecu fara nici o intimplare deosebita, Emily ramase dornicd sd poata scipa de aten- fiile contelui ; si, cum gindurile noastre se indreapté ade- sea spre persoane cu firile opuse, astfel si Emily, atunci cind il privea pe contele Morano, isi amintea de Valan- court, si de fiecare data amintirea lui cra urmatd de un suspin. Trecura citeva saptamini de vizite obisnuite, timp in care nu se intimpla nimic deosebit. Emily se desfata cu manierele si scenele din jur, atit de diferite de cele din Franta, numai ca la aceste scene contele Morano reusea sa ia parte mai des decit si-ar fi dorit ea. Poate ca si Emily i-ar fi admirat manierele, prezenta si inzestrarile, pe care i le admira toataé Jumea, daca inima nu i-ar fi fost legata de Valancourt, si dacd el n-ar fi urmarit-o atit de staruitor’cu atentiile sale insinuante, oferindu-i astfel prilejul de a-i descoperi unele trasdturi de caracter care 0 predispusera impotriva calitatilor pe care le-ar fi putut avea, Curind dupa sosirea la Venetia, Montoni primi 0 misiva™ . de la domnul Quesnel, in care acesta ii men{iona ¢A unchiul sotiei sale murise, in vila sa de pe malul Bréntei, si ca urmare, el, domnul Quesnel, trebuia s4 se grabeascd s& ia in posesie acest domeniu, impreuna cu alte lucruri care ii fusesera ldsate prin testament. Acest unchi era fratele mamei decedate a doamnei Quesnel ; Montoni se inrudea 115cu ea prin tatal sau, si, cu toate ca nu ar fi putut nici sa pretinda, nici s& se astepte la ceva din aceste proprietati, doar cu greu izbuti sa-si ascund’ pizma stirnité de seri- soarea domnului Quesnel. Emily remarcase cu ingrijorare ca, de cind plecasera din Franja, Montoni nici macar nu se mai prefacea a fi amabil fata de matusa ci si cd, daca la inceput se aratase doar nepasator, acum o intimpina cu o permanenta proasta dispozitie si rdceala. Nu isi inchipuise niciodata ca slabi- ciunile matusii ci ar fi putut scdpa discerndémintului lui Montoni, sau ca spiritul ori inf&isarea ci ar fi meritat atenfia lui. Din aceasta pricina si ramascse atit de uimita de aceasté cdsdtorie ; dar, cum el era acela care facuse alegerea, Emily nu banuise cd isi va arala alit de deschis desconsiderarea. Dar Montoni, carc fusese ispitit de apa- renta bunastare a doamnei Cheron, era acum puternic dezamagit de relativa ci strimtorare si extrem dc pornit impotriva ci. pentru inselaciunea [olosit& ca s4-i ascundd adevarata siluaie pind in clipa cind aceasta nu mai fusese ecesara. Fusese inselat intr-o imprejurare in care inten- fiona sa fie el cel care inseald ; fusese pacalit de viclenia mai mare a unci femei careia ii dispretuia inteligenta si careia fi sacrificase mindria si libertatea, fara ca in schimb si scape de ruina care il ameninja. Doamna Montoni avusese grija si'treacd pe numele sau cea mai mare parte din bunurile ei: restul, desi cu totul neindestulatoratit pentru asteptirile, cit si pentru trebuintcle sofului éi, fusese transformat de cdtre acesta in bani sunatori, pe care-i luasera cu ei la. Venetia, pentru a izbuti s& mai insele o vreme lumea si pentru a face un ullim efort de a-si recistiga averea prerduta. Zvonurile pe ‘care te auzise Valancourt in legdtura cu firea si starea materialé a lui Montoni erau mai mult decit adevarate ; dar numai timpul si imprejurarile mai puteau da acum in vileag situatiile la care se refereau 116zvonurile, drept care le vom lasa in seama timpului si a imprejurarilor. Doamna Montoni nu era in stare s& indure smerita jignirile, sau si le rabde cu demnitate : mindria ei exaspe- rata se manifestd cu toatd violenta si sarcasmul unei fiinte limitate, ori prea putin iscusite. Nu dorea si recuneasca, nici chiar fata de sine, ci provocase dispretul prin insasi ipocrizia ei si staruia, din slabiciune, in convingerea c& numai ea era demna de compatimire si numai Montoni trebuia condamnat ; cdci, cum fusese insuficient inzestrata de la natura cu intelegerea obligatiilor morale, isi didea arareori seama de forta lor, atunci cind nu erau incalcate fa{A de ca : vanitatea ii fusese grav lovitaé atunci eind des- coperise dispretul lui Montoni; mai raminea doar sa fie blamat atunci cind se va descoperi siluatia lui materiala. Vila lui din Venetia, desi felul cum era mobilat& dez- valuia o parte din adevar persoanelor nepartinitoare, nu le dadea nici un indiciu celor orbiti de hotarirea de a crede ceea ce doreau s& cread’. Doamna Montoni, vazindu-se posesoarea unui palat la Venetia si a unui castel in Apenimi, incd se mai credea doar cu putin sub rangul unei printese.- Intr-adevar, Montoni spunea uneori c& trebuia sd plece pentru citeva saptamini la castelul din Udelpho, pentru a vedea in ce conditie se afla si pentru a primi niste arenzi ; cdci se parea cd nu mai fusese pe acolo de doi ani si ca, in tot acest’ timp, castelul nu fusese locuit decit de un batrin slujitor, cdruia el ii spunea intendent. Emily se gindea la aceasté calatorie cu placere ; caci nu se astepta doar sd-si improspateze minted, ci si sé se elibereze de asiduitatea staruitoare a contelui Morano. De asemenea, acolo ar fi avut ragaz sé se gindeased la Valan- eourt si sA se lase pradd melancoliei pe care i-o stirnea imaginea lui si amintirea scenelor din La Vallée, intot- deauna insotite de memoria parintilor ei. Acele scene pline de desavirsire ii erau mai dragi si ii mingiiau sufle- tul mai mult decit toaté splendearea petrecerilor pline dz MTveselie de aici; erau ca un talisman care izgonea otrava nenorocirilor de acum si {i intretinea sperantele in zile mai bune : acele scene ii pareau un frumos peisaj luminat de soare, zarit printre stinci intunecate si colturoase. Dar contele Morano nu se margini multa vreme sa 0 urmareasci in tacere cu atentiile lui ; isi declara pasiunea in fata lui Emily si ceru mina ei de la Montoni, care it incuraja, desi Emily i) respinsese ; si avindu-l.pe Mon- toni prieten, si plin de o vanitate care izbutea si-] ama- geascd, contele nu isi pierdu increderea in succes. Emily ramase uimitd si profund surprinsa de stadruin{a lui, dupa ce ii explicase sentimentele ei cu o sinceritate care nu ii imgaduia sa le infeleaga gresit. El isi petrecea acum cea mai mare parte din timp in casa lui Montoni, luind masa acolo aproape in fiecare zi si insotindu-le, pe doamna Montoni si pe Emily, oriunde se duceau ; si toate acestea fara a tine seama de rezerva necontenité a lui Emily, desi matusa ei parea tot atit de doritoare ca si Montoni s& incurajeze aceasl4 cdsitorie, nelipsindu-se niciodata de prezen{a ei la intrunirile unde urma sa fie prezent contele. Montoni nu mai pomenea acum deloc de planuita cala- torie in Apenini, pe care Emily o astepta cu nerabdare ; s' rareori mai statea pe acasa, in afara clipelor cind venea contele, sau signor Orsino, cdci intre el si Cavigni parea sa se fi instaurat o rdceala, cu toate ci acesta continua sa stea in casa lui, Montoni raminea adesea inchis, ore in sir, impreuna cu Orsino gi, oricare ar fi fost chestiunea dezbatuta, ‘ea pdrea sA fie important, deoarece Montoni ii sacrifica deseori pasiunea sa preferaté pentru jocurile de noroc si raminea acasi toata noaptea. Se mai observa de asemenea si ceva tainic, ca niciodaté pind acum, in vizitele lui Orsino, trezind in mintea lui Emily nu numai uimire, ci si o oarecare spaima, caci descoperise fara voic la el multe trdsAturi de caracter pe care acesta se stra- duia sa si le ascunda. Dupa aceste vizite, Montoni raminea 118adesea mai ingindurat ca de obicei ; uneori, medita{ia lui profunda {l facea in intregime absent faté de ceea ce se petrecea in jur si ii intuneca chipul, incit arala groaznic de mohorit ; alteori, ochii lui pareau aproape sa arurice fla- c&ari, si parc toata energia ce clocotea in el fusese stirnita pentru vreun proiect mare{. Emily remarca cu mare inte- res aceste dovezi vadite ale gindurilor lui gsi se infiora intrucitva, stiindu-se in intregime in puterea lui, dar se stapinea s4 facd pina si o aluzie la temerile sau observatiile ei in fata doamnei Montoni, care, in acele clipe, nu izbutea sA vada nimic la sotul ei, in afara de duritatea lui obis- nuita, > O a doua scrisoare a domnulut Quesnel anunta sosirea lui, impreuna cu doamna Quesnel, la vila Miarenti ; men- fiona mai multe imprejurari legate de norocul pe care il avusese in privinta afacerii care it aducea in Italia; si incheia invitindu-i staruitor pe Montoni, sotia sa si nepoata lui la noul s&u domeniu. Cam in aceeasi perioada, Emily primi o scrisvare care o interesa mai mult, alinindu-i pentru o vreme tulburares din inima. Valancourt, in speranta cA va se mai afla inc& la Venetia, incredin{ase postei obisnuite o scrisoare, in care ii trimitea vestea despre starea sAnatafii lui o incre- dinta de afectiunea sa constania si plind de grija. Dupa plecarea ei, mai zdbovise 0 vreme la Toulouse, gustind placerea melancolicd de a se plimba prin locurile pe unde obisnuia s4 o vada pe ea, $i apoi se dusese la castelul fratelui sau, aflat in apropiere de La Vallé. Dupa ce ii vorbi de toate acestea, adauga : ,,Daca datoria de a ma prezenta la regimentul meu nu m-ar fi silit sa plec, nu stiu cind as fi avut destula tarie ca s4 parasesc locul pe care aminti- rea ta ma face sA W indragesc. Numai apropierea de La Vallée m-a re{inut atita vieme la Estuviére: adeseori plee cAlare dis-de-dimineata intr-acolo, pentru a putea hoinari in voie toata ziua prin locurile ce-au fost cindva 113céminul (du, si pe unde obisnuiam s& te vad si sa te aud. Ain reinoit cunostinja cu buna si batrina Theresa, care s-a bucurat sé ma vada, pentru a putea vorbi despre tine : nu e nevoie sd-ti spun cit de tare m-a legat de ea aceasta imprejurare, sau cu cita infoeare o ascult depanind subi- ectul ei preferat. Vei ghici motivul principal care m-a determinat si ma infatisez Theresei : intr-adevaér, nu e altul decit s& pot fi primit in castelul si in gradinile unde cu atit de putin timp in urma se afla Emily a mea ; hoind- resc deci pe acolo si te revdad in amintire in fiecare loc ; dar cel mai mult imi place si stau sub ramurile stufoase ale platanului tau preferat, acolo unde, Emily, am stat cindva impreund; acolo unde am indraznit sa-fi spun pentru prima data ci te iubesc, Oh, Emily! amintirea acelor clipe ma copleseste — ramin pierdut in visare — ma straduiesc si te vad printre lacrimile care-mi ince{oseaza privirea, in paradisul linistii si inocentei, asa cum mi-ai aparut atunci ; sA aud din nou inflexiunile glasului care imi infiora atunci inima de duiogie si speran{a. Ma spri- jin de zidul terasei, de unde urmaream impreuna undele repezi ale Garonnei curgind dedesubt, pe cind iti zugra- veam peisajul sdlbatic de la izvoarele ei, dar ma gindeam numai la tine. Oh, Emily ! oare acele clipe au pierit pentru totdeauna — nu vor mai reveni niciodata ?“ In alta parte scria: ,,Ai vazut ci scrisoarea mea poarta date diferite si, daca te uiti la prima dintre ele, iti vei da seama c4 am inceput s-o scriu curind dupa plecarea ta din Franta. Sa-ti scriu {ie era, intr-adevar, singura activitate care imi alunga putin melancolia si ma ajuta sd indur absenta ta, sau, mai curind, parea sa desfiinteze absenta ta; c&ci atunci cind stateam de vorba cu tine pe hirtie si iti imp&rtaseam foate simtimintele si emotiile din inima mea, pareai aproape prezenté. Aceasta era uneori sin- gura mea mingfiere, si am aminat trimiterea scrisorii doar pentru a mi-o mai prelungi, cu toate cd cele scrise nu au, fireste, nici un rost, pind nu ajung ja tine. Ori de 120 #cite ori eram mai deprimat decit de obicei, {{i impartaseam {ie mihnirea din inima mea, si gaseam intotdeauna con- solare ; $i, ori de cite ori vreo imprejurare ma intercsa si imi lumina sufletul cu o raz de bucurie. ma grabeam si ti-o impartasese, astfel incit mulj{umirea parca sd se rasfvingaé incd o dati asupra-mi. Asadar, aceasta ~crisoare e un fel de tablou al vielii si gindurilor melc din ultima luna ; si desi mi s-a parut a [i foarte plind de interes in timp ce o scriam, si indraznesc sa sper ca. ventru acelasi moliv nu iti va ramine nici lie indiferenta, alt i parea plinad de lucruri lipsite de insemnatatc. Asa se in- timpl4 intotdeauna d incereém s& descriem cmotiile mai gingase ale inimii, c sint prea gingase pentru a fi deslusite si pot fi doar tradite; de aceea un observator indiferent le irece cu vederea, in timp ce acela care e interesat simte c& orice descricre e imperfecta si inutila, putind doar dovedi sinceritatea celui care serie si ali du-i suferinta. Imi vei ierta-acest egocentris sint indragostit. Tocmai am aflat despre o imprejurare care imi nimi- ceste cu totul feericul paradis de incintare imaginara si cave m& va impaca cu nevoia de a ma reintoarce la regi- ment, cdci nu mai pot hoinari prinire umbrele indragite, unde ma obisnuisem sa te intilnese in gind. — La Vallée a fost inchiriata ! Am motive sA cred. din ccle spuse azi dimineata de Theresa, cA tu nu ai cunostinjé de acest lucru gi, de aceea, te instiinjez. Biata Theresa varsa la- crimi cind zicea cA nu va mai fi in slujba indragitei ei slapine si va ‘trebui sd plece din castelul unde avusese parte de atitia ani fericiti; si adduga c& toate acestea se petreceau fara ca ea sA primeasc§ macar o scrisoare de la domnisoara, care sé mai indulceascé vestea ; dar c& ‘totul nu era decit isprava domnului Quesnel, si cA tu nici macar nu ai cunostinta de ce se intimpla. Theresa mi-a mai adadugat cd a primit © scrisoare de la domnul Quesnel, comunicindu-i cA a inchiriat castelul rw.gi ca, serviciile ei nemaifiind necesare, trebuie sa para- seasca locul fn ziua in care va sosi noul locatar, Theresa fusese surprinsd de vizita domnului Quesnel, cu o bucaté de vreme inainte de primirea scrisorii ; era Insofit de un strain, care cercetase locurile cu multad cu- riozitate,“ Spre sfirsitul scrisorii, datat la o saptamina dupa aceea, Valancourt adduga: ,,Am primit o convocare de la regi- ment si plec fara parere de rau, deoarece am fost oprit sa mai calc in locurile atit de dragi inimii mele. Am calatorit azi diminea{a spre La Vallée si am aflat cé noul locatar a si sosit, iar Theresa a plecat. Nu {i-as comunica toate aces- tea intr-un mod atit de familiar, dacd nu as avea convin- gerea ca nu ai fost instiinfata despre inchirierea cdminului 1au ; de dragul tau, m-am strdduit s4 aflu cite ceva despre reputatia si averea chiriasului tau, dar fara succes. Se spune cd e un domn, si asta e tot ce am putut afla. Pe cind hoindream de jur imprejur, locul mi-a parut mai apdsat de tristete ca niciodaté. Doream fierbinte s4 mai fi putut intra o data in pare, sé-mi mai pot lua incd o data bun-ra- yas de la platanul tau preferat si sa ma mai gindesc iar la line stind in umbra lui: dar m-am stdpinit, ca sA nu slirnesc curiozitatea unor persoane straine : totusi, cabana de pescuit din padure imi era inc deschisd ; m-am dus si am petrecut acolo un ceas, de care nu imi pot aminti fara «motie. Oh, Emily ! sint incredintat cd nu ne-am despartit pentru totdeauna — sint incredinjat ci vom trai unul pentru celalalt !* Scrisoarea aduse multe lacrimi in ochii lui Emil Jacrimi de duiosie si bucurie la vestea ci Valancourt od cca bine si ci timpul si absenta nu fi stersesera din inima amintirea ei. Existau in scrisoare pasaje care o emotio- navi in mod deosebit, ca cele in care fi descria vizitele la La Vallée si sentimentele de duiosa afectiune trezite de acele locuri, Si trebui si treac& multa vreme ca gindurile 122ci sa-l paraseasci pe Valancourt in suficienté masuré pentru a-si da seama de ceea ce o instiinta el despre schimbarile din La Vallée. Faptul c&é domnul Quesnel inchiriase domeniul fara macar sA o consulte in aceasta privinfa o uimea si o revolta in acelasi timp, mai ales . fiindcé dovedea completa autoritate pe care el se credea indreptatit sd o exercite asupra treburilor ei. E adevarat ca el fi propusese, inainte de a parasi Franta, sa inchirieze castelul cit va psi si ci ca nu avusese nici o obiecti> privind aceasta prevedere avantajoasi; dar faptul de a lisa ceea ce fusese vila tatalui ei la cheremul unor stra- ini si de a o lipsi pe ea de un cdmin sigur, dacé vreo impre- jurare vitregd ar sili-o sé caute un refugiu acolo, erau motive care, chiar si atunci, 0 determinasera si se opunad cu hotarire ‘acestei masuri, De asemenea, tatal ei ii ceruse s&-i promité solemn pe patul de moarte ci nu se va des- parti niciodatéa de La Vallée ; si considera ca era oarecum © incdleare a promisiunii, dac& lasase sa fie inchiriat. Dav acum era limpede cé domnul Quesnel nesocotise aceste obiectii, cum tot limpede era ce pufinad insemnatate acorda el oricdror piedici in calea avantajului banesc. De aseme- nea, se parea ca nici macar nu binevoise sa il instiinteze pe Montoni asupra m&surii luate, deoarece nu vedea de ce Montoni i-ar fi ascuns acest lucru, daca ]-ar fi cunoscut : toate astea ii displaceau si o uimeau in egalA masura ; dar principalele pricini ale tulburarii ei erau instrdinarea temporara a domeniului La Vallée si indepartarea batrinei si credincioasei slujnice a tatalui ei. — Biaté Theresa, ofti Emily, nu ai pus prea mult deoparte cit&é vreme ai muncit, cdici ai fost intotdeauna inimoas& cu cei sArmani si ai crezut cA o sA mori in slujba familiei unde {i-ai petrecut anii cei mai buni. Biaté The- vesa ! te trezesti pe drumuri la batrinete, ca sa iti cistigi piinea ! Emily plingea amar in timp ce gindurile acestea ii treceau prin minte si se hotari sd vada cc se putea ‘face 123pentru Theresa, si-si-i vorbeascé limpede domnului Ques- nel despre acest subiect ; dar tare se temea cA in inima Jui nepasatoare nu se aflau sentimente decit pentru sine insusi, Se hotari de asemenea s& afle dac&i acesta pomenise ceva despre treburile ei in scrisorile cétre Montoni ; pri- lejul se ivi in curind c&ci Montoni fi trimise vorba s& vind in biroul lui, Nu se indoia cA scopul intrevederii era.de a-i aduce la cunostinta acea parte din scrisoarea domnului Quesnel care se referea la tranzactiile in legatura cu La Vallée, si se supuse imediat. Montoni era singur. — Tocmai i-am scris domnului Quesnel, incepu prin a-i spune, ca raspuns la scrisoarea primita de la el acum citeva zile, si doresc s& iti vorbesc despre un subiect care ocupa o parte din ea. — Si eu doream s&.v4 vorbesc despre acest subiect, domnule, spuse Emily. — Fara indoiala ca e un subiect care prezinta un oare- care interes pentru tine, replica Montoni, $i banuiese ca il vezi in acezasi lumina ca si mine ; intr-adevar, nici nu s-ar putea altfel. Cred c& vei fi de acord cu mine cA orice obiectie bazaté pe sentimente, dupa cum j se spune, ar tvebui s4 cedeze in fafa unui avantaj solid. — Admitind aceasta, domnule, rdspunse cu modestie Emily, cele de omenie ar trebui fireste respectate. Dar ma tem cd acum e prea tirziu s4 discutam despre acest plan si regret cA nu-mi mai st& in putere sa-1 resping, — E prea tirziu, adeveri Montoni, dar, cu toate aces- tea, ma bucur sf te vad supunindu-te in fata ratiunii si a necesitatii, fara si incerci a te vaicari zadarnic. Apreciez extrem de mult aceasté comportare, poate cu atit mai mult cu cit dovedeste o tarie de spirit rar intilnita printre femei. Dupa ce vei imbatrini, te vei gindi cu r2cunostinta ja prietenii care te-au ajutat si scapi de iluziile roman- tice asupra sentimentelor si vei intelege cé nu sint decit 124capcanele copilariei, care ar trebui invinse din clipa cind nu mai ai nevoie de dadacé: Nu am pecetluit inc scri- soarea, astfel incit po{i sé adaugi citeva rinduri in cara s&-ti instiintezi unchiul c& te invoiesti. 1 vei vedea in curind, c&ici ma gindeam si va iau cu mine, peste citava zile, pe tine si pe doamna Montoni, la Miarenti, unde veti putea dezbate aceasta problema. Emily scrise pe.dosul paginii urmatoarele ! »Este zadarnic si mai protestez acum, domnule, impo- triva situatiet in legdturd cu care signor Montoni m-a instiintat cd v-a scris. As fi dorit, cel pufin, ca afacerea sd se fi incheiat cu mai puftind grabd, astfel incit sd-mi fi pulut infringe unele prejudecdfi, cum le numeste signor Montoni, pe care le mai am ined in suflet. Dar intrucit lucrurile stau altfel, ma supun. Fiind vorba de chibzuinfd, desigur cé nu poate exista nici o obiectie ; dar, cu toate cd ma supun, mai am incd multe de spus despre unele aspecte ale acestei chestiuni, lucru pe care il voi face atunci cind voi avea onoarea sd vd vad. Pind atunci, va rog stdruitor sé aveti grija de Theresa, de dragul, Nepoatei dumneavoastré iubitoare, EMILY ST, AUBERT.“ Montoni zimbi sarcastic cind citi ce scrisese Emily, dar nu ficu nici o dbiectie ; si 2a se retrase in odaia ei, unde se asezd sa-i scrie o scrisoare lui Valancourt, povestin- du-i amanunfit calatoria si sosirea la Venetia si zugra- vindu-i citeva dintre privelistile cele mai izbitoare la trecerea peste Alpi; sentimentele cu care privise pentru prima oara Italia ; manierele si firea oamenilor din jurul ei si citeva amanunte despre comportarea lui Montoni, Dar evitA si pomengascd macar despre contele Morano si cu atit mai putin despre declaratia pe care i-o facuse, caci stia bine cit de usor tremurA de spaim& adevirata dra- 125goste si cit de treazd ii e gelozia in fata oricéror imp. c- jurari ce-i pot afecta interesul ; si evita cu grija sa ii ace lui Valancourt pina si cel mai vag motiv de a crede ca are un rival. In ziua urmatoare, contele Morano prinzi din nou la Montoni. Avea o dispozitie neobisnuit de vesela, si Emily crezu ca distinge o oarecare exuberanta in felul de.a i se adresa, cum nu mai vazuse la el pina. atunci. Se stradui curme aceasta tendin{a, printr-o comportare si mai yezervalé decit de obicei, dar politejea ei plind de ra- ceald parea acum sa-l incurajeze, maj degraba decit sa-1 deprime. Padrea sa caute prilejul de a-i vorbi intre patru ochi, si chiar i-o solicité de mai multe ori; dar de fiecare data Emily ii raspunse cA nu dorea s& asculte niste vorbe pe care n-av Ti veut sa le repete in fata tuturor. Seara. doamna Montoni iesi in largul marii impreund cuLinvitatii sai, si. cind contele o conduse pe Emily spre zendaletto-ul sau, ii luaé mina si o duse la buz2, multu- mindu-i pentru bunavoinfta pe care i-o aratase. Emily, nespus de surprinsa si neplacut impresionata, isi retrasc repede mina si isi zise pina la urma cA el vorbise ironic : dar, cind cobori treptele terasei si fyi dadu seama, dupa livreaua gondolierilor, ca zendaletto-ul de dedesubt era al contelui si cA ccilal{i invitaji plecau in czlelalte gon- dole, se hotari sé nu ingdduie o conversatie particualra si, Juindu-si raémas bun de la el, se intoarse la portic. Contele © ‘uma protestind si rugind-o, iar Montoni, care tocmai iesca, [acu rugdmintile lui inutile, cdci, fara a scoate un euvint, o apucd de mina si o conduse la zendaletto. Emily nu ramase tacuté; il imploraé in soapté pe Montoni sa intcleaga cit este de nepotrivité aceasta situafie si si o crute d2 umilinfa de a o indura; cu toate acestea, el ré- mase neinduplecat. 126— Capriciul acesta e de netolerat, spuse el, si nu tre buie rabdat : nu e vorba despre nici o situafie nepotrivita. In clipa aceea, antipatia lui Emily fata de contele Morano se prefacu in aversiune. Faptul ci el o urmarea astfel cu inversunare, sigur de sine, desi 2a fi respinsese atentiile asidue, si faptul cA socotea neindoielnic lipsité de importan{4 parerea ei despre el, atita vreme cit pre- tentiile lui erau sprijinile de Montoni, addugau si un sen- timent de indignare la aversiunea pe car2 o simlea pen- fru el. O mai linisti intrucitva imprejurarea c4 Montoni urma s& vind cu ei, acesta asezindu-se de o parte, iar Mo- rano de cealalta parte a ei. Tacura citeva clipe, in timp ce gondolierii isi pregiteau vislele, iar Emily tremura gin- dindu-se la discutia ce ar fi putut urma. Dup& o vreme, capala destul curaj pentru a sparge ins&si -aceast& ta- cere, nadajduind astfel sa-] impiedice pe Morano sa-si depene vorbele frumoase, iar pe Montoni s4 o dojeneas: Facu o remarca lipsité de insemnatate, la care acesta din urma ji raspunse scurt si nepoliticos ; dar Morano urma imediat cu o observatie generala, pe care reusi sd o ter- mine printr-un compliment; si, desi Emily trecu peste ele fara a zimbi macar, aceasta nu il descuraja. — Am fost nerdbdator, spuse el, adresindu-se lui Emily, si-mi exprim recunostinta ; s4-ti mulfumesc pen ir amabilitatea de care ai dat dovada ; dar trebuie sa-i multumese si Iui signor Montoni, care mi-a ingaduit sa fac acest lucru. . Emily il privi pe conte cu o expresie in care uimirea se amesteca cu nemultumirea. — Pentru ¢2 cauti, urmd el, sd micgorezi incintarea acestei clipe cu aerul acesta de rezerva pliné de cruzime? Pentru ce vrei si m& azvirli iar in deznadejdea indo- iclii, silindu-ti ochii si contrazici bundtatea ultimei de- clara{ii ? Nu te pofi indoi de sinceritatea si ardoarea pa- siunii mele ; asa cA nu e nevoie, fermecdtoare Emily ! cu siguran{a cd nu e nevoie s4-{i mai deghizezi sentimentele. 7 1] — Misterele din Udolpho, vol. 1-- Dac& le-am deghizat vreodaté, domnule, spuse Emily, care isi venise in fire, sint incredin{fata ci nu mai ¢ nevoie sa o fac acum. Am nadajduit, domnule, ca ma veti scuti de a Ie mai aminti ; dar, cum nu mi-o ingaduiti, ascultati-ma cind va declar, pentru ultima oara, ca sta- ruinfa dumneavoastra v-a facut si pierdeti pina si res- pectul pe care inclinam sa cred ca il meritati. . — Uluitor! exclamé Montoni: asta intrece chiar si asteptarile mel, desi pind acum am apreciat cum se cu- vine capriciile femeilor ! Dar bagd de seama, domnisoara Emily, c&é eu nu sint un indragostit, cum e contele Mo- rano, $i nu vreau sa devin jucdria capyiciilor tale. Accasta oferta de inrudire ar onora orice familie ; a ta, dup& cum iti amintesti, nu e nobilA; ai infruntat mult& vreme do- jenile mele, dar acum imi e onoarea in- joc, si nu-{i vei bate joc de ea. — Vei confirma daclaratia pe care ai tran- smis-o contelui prin intermediul meu. — Cu siguran{a ci m-ati inteles gresit, domnule, spuse Emily ; raspunsul meu in aceasta privinta a fost mereu acelasi; nu e corect din partea dumneavoastra s& ma invinuifi de capriciu. Dacd ati binevoit s& fi{i mijlocitorul meu, esie o cinste pe care nu am solicitat-o. L-am incre- dintat eu insémi de fiecare data pe contele Morano, ca si pe dumneavoastré, domnule, cé nu voi putea accepta niciodata cinstea pe care mi-o face, si acum repet aceasta declaratie. ~ . Contele privi cu o expresie surprinsa .si intrebatoare catre Montoni, al carui chip reflecta de asemenea uimirea, dar o uimire amestecata cu indignare. — lata si amagire, pe linga capricju ! spuse acesta din urma, Ii vei tag&dui oare propriile vorbe, doamna ? — O asemenea intrebare nu meritd raspuns, domnule, spuse Emily, rosind ;. daca va vefi gindi mai bine, vefi regreta cd ati pus-o. — Nu ocoli subiectul, replica Montoni, pe un ton din ce in ce mai vehement. Iti vei tagddui oare propriile £28 -vorbe ; vei tagadui ci ai recunoscut, doar cu citeva cra suri in urma, c& e prea tirziu pentru a reveni asupra obli- gatiilor taleysi cd accepti mina contelui ? — Voi tagddui toate acestea, cdci nici un cuvint de-al meu nu a lasat vreodata sa se infeleaga asa ceva. — Uluitor! Vei tégddui oare ca i-ai scris domnului Quesnel, unchiul tiu? Dacd o faci, raspunsul tau scris va fi marturie impotriva ta. Ce mai poti spune acum ? continua Montoni, observind tacerea si aerul incurcat al lui Emily. — Abia acum imi dau seama, domnule, ca faceti o foarte mare greseala si cd si eu am gresit in aceeasi ma- ra. — Te rog, far ipocrizie ; vorbeste-deschis si sincer, daca se poate. — Intotdeauna am fost astfel, domnule ; si nu-mi pot face vreun merit din asta, cici nu am nimic de ascuns. — Asta ce mai e, signor? striga Morano, tremurind de emotie. - — Nu incerea sa intelegi, conte, replica Montoni, caci viclenuiile inimii femeiesti sint de nepatruns. Acum, doamna, explicefia ta. — Scuzati-ma, domnulz, dar ma voi stapini si va dau vreo explicatie, pind cind veti binevoi sd imi acordafi increderea ; orice afirmatie nu ma poate expune acum decit la jigniri. i — Te implor, explicd ! spuse Morano. — Bine, bine, replicA Montoni, iti acord incredere ; s& auzim explicatia. — Voi ajunge la ea punind mdi intii o intrebare, — Cite doresti, spuse Montoni, dispretuitor. — Care era, asadar, subiectul scrisorii dumneavoastra c&itre domnul Quesnel ? — Fireste, acelasi cu subiectul notitei tale. ctitre el. Ai facut bine c& ai apelat Ja increderea mea, inainte de a pune aceasta intrebare. 129— Trebuie si vA rog sa {fli mai explicit, domnule : care era subiectul ? — Care putea fi, decit nobila oferta a contelui Mo- rano ? replica Montoni. — Atunci, domnule, ne-am inleles gresit unul pe ce- lalalt, replica Emily. — Vrei si spui c& ne-ain intelces gresit unul pe cela- Jalt, relua Montoni. si in discutia care a precedat scrierea acelei notite ? Trebuie sa fiu drept cu tine si s& recunose ea esti foarte ing enioasa in arta intelegerii gresite. Emily incerc& sa-si retina lacrimile care fisneau din ochi si sA rdspunda cu fermitatea cuvenita : — Ingaduiti-mi, domnule. sé ma explic pe de-a-n- tregul. ori 0 sa ramin tacula. — Ne putem lipsi acum de explicatia ta: e usor de ghicit. Dac ins& contele Morano mai crede ca e nevesara. ii voi furniza eu una cinstita — ti schimbat intentia de la ultima noastra diseutie incoace ; si, dacd poate avea desiula rabdare si umilin{a si astepte pind miine, probabil ca o va gasi din nou schimbata : dar, cum eu nu am nic rabdarea si nici umilinta pe care le astep{i din partea unui indragostit, te previn c& vei suporta efectele nemultu- mirii mele ! — Montoni, te pripesti prea tare, spuse contele, cave ascultase schimbul dz vorbe cu mare ingrijorare si ne- rabdare ; — signora. te implor sa-mi oferi propria dumi- tale explicatie a acestei chestiuni ! — Signor Montoni a spus pe buna dreptate. replica Emily, c& acum nu mai e necesara nici o explicalic ; dupa cele petrecute, nu-mi pot ingadui s& mai ofer vreuna. imi este suficient, si va este si dumneavoastra, ‘domnule, repet ultima declaratiz ; sper ca lrebuie sA o repet pentrit ultima oaraé — nu voi putea accepta niciodala cinstca acestei casatorii. — Fermecatoare Emily ! exclama contcle pe un ton patimas, nu lasa ca resentimentul sA te impingd la ne- 130dreptate ; nu ma face s& sufaér pentru jignirea adusi de Montoni ! — Retrage... — Jdignirea ! il intrerupse Montoni. — Conte, limbajul acesta e ridicol, supunerea copilareascd ! — Vorbeste ca un barbat, nu ca sclavul unei femei tiranic — Nu ma nauci, signor ; lasi-m& sa-mi pledez sin- gur cauza; dumneata te-ai dovedit pind acum incapabil si o faci. — Orice discufie pe aceasté tema, domnule, spuse Emily, e mai mult decit zadarnicd, deoarece nu ne poate pricinui decit suferinjé amindurora: dac& vreti sdi-mi faceti placere, nu o continuati. — Mi-e cu neputinta, doamna, sé renunt atit de usor Ja obiectul unei pasiuni care formeazaé incintarea si chi- nul vietii mele. — Trebuie si continui sa te iubesc — s& continui s& te urmdresc cu ardoarea mea neogoita ; — cind te vei convinge de taria si statornicia pasiunii mele, inima fi se va induiosa de mila si cainta. — Aceasta este oare generozitate, domnule ? Asa se poarté oare un barbat ? Oare puteti merita sau ob{ine respectul pe care i] solicitati, continuind astfel o perse- cutie de care nu am acum nici un mijloc sa scap ? . O razd de luna, cazind pe chipul lui Morano, ii dez- valui emotiile profunde din suflet ; si, aruncind o privire spre Montoni; descoperi resentimentul sumbru pe car2-1 exprima trasaturile sale. - — Cerule, e prea mult ! exclama brusc contele : signor Montoni, ma tratezi cu cruzime ; dumitale am sa-ti cer explicatia. — Mie, domnule ! 0 vei avea, murmura Montoni ; daca judecata iti este intr-adevar atit de intunecata de pasiune, incit s& fac& trebuincioasd o explicatie. In ceza ce te pri- veste, doamna, va trebui sa afli cA nu iti poti bate joc de un om de onoare, desi s-ar putea, fara nici o primej- die s& tratezi pe un bdiefandru ca pe o papusa. 131Sarcasmul acesta stirni mindria lui Morano ; resenti< mentul sdu fafa de indiferenta lui Emily fiind spulberat de indignarea pricinuité de insolenta lui Montoni, se ho- tari si-1 jigneased luindu-i ei apararea. -~ Nici acest lucru, spuse el, raspunzind ultimelor vorbe dle lui Montoni, nici ace&t lucru nu va trece ne- observat. Te poftesc sd afli, domnule, cA ai de luptat- cu un dusman mai puternice decit o femcie : 0 voi apara pe signora St.,Aubert de amenintarea resentimentului du- mitale. M-ai indus in eroare, si acum vroi sd razbuni ve- derile dumitale ingelate asupra unei nevinovate. — Indus in eroare! riposté iute Montoni; oare com- portarea mea — cuviniul meu — si se opri citeva clipe, parind ca se straduieste sd-si infrineze pornirca care i se citea in priviri: dupd care addéugé, pe un ton potolit: conte Morano, acesta este un limbaj cu car? nu sint obi nuit: e o purtare de badiefandru inflécdrat — asa ca trec peste cle cu dispret. -~ Cu dispret, signor ? — Respcetul pe care mi-l datorez mic insumi. replicd Montoni, ma sileste sa discut mai pe larg cu dumneata unele aspecie ale subiectului'in chestiune. Intoarce-te cu mine la Venetia, si voi bincvoi sé te conving de grescala pe care o faci. — Vei binevoi, domnule! dar cu nu voi binevoi sa se discute astfcl cu mine. Montoni zimbi disprejuitor ; iar Emily. ingrozité acum de urmirile celor vazute gi auzite, nu mai putu ramine tacuté. Asa cd lamuri intreaga chestiune pe care ea 0 infelesese gresit de la Montoni in dimineata accea, decl. rind ca igi inchipuise ca cl o intreba despre La Vallée, si incheie cu rugdmintea ca el] s&-i scrie de indaté domnului Quesnel, pentru a indrepta greseala. Montoni insé mai era, sau se prefacea c4 este. neincre~ zator . iav contele Morano raminea descumpanit si nu stia 32ce sa inteleag&. Dar ascultind-o, le mai trecu resentimen- tul, drept care le scazu si patima. Montoni ar fi vrut ca, Ja porunca lui Morano, slujitorii s& visleascd inapoi spre Venetia, pentru a putea avea cu el o discutie in particular; iar Morano, liniytit intrucitva de vocea si atitudinea lui mai stdpinite, si dornic sA cerceteze cit de mari erau greu- tafile ce se ivisera, se supuse. Emily, inseninata la gindul ca va seépa de prezenta lor, folosi acele clipe siraduindu-se, cu multa grija, sa impie- dice o ceartd fatala intre cei care o persecutaserd yi o jigniseré cu putin timp in urma, isi veni in fire cind auzi din nou cintece si risete ri- sunind pe marele canal si, dupa o vreme, ajunse din nou intre piefele sale grandioase. Zendaletto-ul se opri in fata casei lui Montoni, si contele o conduse imediat in hol, undz Montoni il lua de brat si ii spuse ceva cu glas scazut, Ja care Morano saruti mina pe care o finea, in ciuda efor- tului lui Emily de a gi-o elibera si, urindu-i buna seara pe un ton si cu o expresie pe care ea nu le putea intelege gresit, se intoarse la zendaletto-ul sdu, impreuna cu Montoni. : Ajunsa in camera ei, Emily incepu sai chibzuiasci cu profunda neliniste la intreaga comportare nedreapta si tiranica a lui Montoni, la staruinga neinfricaté a lui Morano gi la propria ei situatie disperata, departe de prieteni si de fara. In zadar'se bizuia pe Valancourt, pe care meséria armelor il tinea intr-o {ara indepartata, s& o apere ; dar se mingiia la gindul ca, cel putin, exista cineva pe lume pe care ar induiosa-o nenorocirile ei, si ear2 ar dori cu inflacarare sa o elibereze, Se hotari totusi sa nu-l indurereze fara rost marturisindu-i ce motive “avea si regrete ca nu tinuse.seama de parerea lui, mai apropiata de adevar, asupra lui Montoni; motive care nu o puteau totusi face sé regrete delicatetea si afectiunea dezinteresata care o facuserd s& respingd propunerea lui de a se casatori in secret. Privea apropiata intrevedere i 133cu unchiul ei cu oarecare speranta, caci era hotarita s4-i infafiseze situatia ei nefericitaé si si-1 roage sa-i ingdduie sa se intoarcd in Franta impreunad cu el gi cu doamna Quesnel, Apoi, amintindu-si deodata cd draga ei La Vallée, singurul cdmin pe care-] avea, nu mai era in stapinizea ei, ochii i se umplura iarasi de lacrimi, temindu-ge ca nu se putea astepta la prea multa indurare din partea unui om ca domnul Quesnel, care .fusese in stare si dispunad de La Vallée fara miacar s-o consulte gi sA puna pe dru- muri o slujnicd batrind si credincioasa, care nu avea alt spvijin sau ocrotire. Dar, cu Loate ca yiia bine cd nici ea nu mai avea un cdimin in Franta si doar putini, foarte putini pricteni, se hotari sa se intoarcé, dacé era cu pu- tinta. astfel incit sa scape de dominatia lui Montoni, a cadrui comportare mult prea tiranicd fatA de ea, si, in general, felul sau de a fi cu toaté lumea o ingrozeau pe drept cuvint. Nu dorea citusi de putin sA slea impreund cu unchiul ci, domnul Quesnel, deoarece modul cum se purtase acesta fafé de tatal ei. fata de ca insasi, nu putea decit sd o convingaé ca, dac& s-ar refugia la el, n-ar face decit sé schimbe un tiran cu altul; si nu avea nici intenfia sé accepte propunerea lui Valancourt de a se cAsdtori imediat, cu toate ca in felul acesta ar fi avut un protector legal si generos ; caci principalele motive cave fi influentascra mai inainte atitudinca continuau s& existe, in vreme ce altele, care ar fi justificat pasul. dispareau acum ; iar interesele lui, gloria lui ii erau in orice im- prejurare prea dragi pentru a consim{i la unirea lor care, in aceasta perioada timpuric, le-ar fringe probabil vietile la amindoi. Oricum, ar mai exisla un adapost sigur si po- trivit pentru ea in Fran{a : stia cd sc putea duce la mands- tirea unde i se ardtase cindva atita bundtate si catre care se indreptau cu gravitate si emolie simtamintele ei, caci acolo se aflau ingropate ramasijele pamintesti ale tatalui ei. Putea rimine la mandstire in-siguran{a si tihna pina se va incheia pevioada cit avea sa fic inchiriala La Valié 134sau pind cind domnul Motteville isi va pune afacerile in ordine, dindu-i astfel putinta s& judece ce ii raminea din avere, pentru a-si, putea da seama daca ar fi un lucru chibzuit sa locuiasca acolo. Avea multe indoieli in legdtura cu atitudinea lui Mon- toni atunci cind fi scria domnului Quesnel; chiar dac&d la inceput infelesese gresit subiectul in chestiune, Emily banuia, si incd foarte tare, ci perseverase cu buna stiinta in greseala sa, urmarind s-o sileascd s& Se supund vointei lui, si anume s& se cAsdtoreascd cu contele Morano. Indi- ferent daci era sau nu asa, Emily tinea extrem de mult sa-i explice domnului Quesnel totul si astepta apropiata lui vizit&é cu un amestec de nerdbdare, speranf{a si teama. In ziua urm&toare, doamna Montoni, aflindu-se singura cu Emily, aduse vorba despre cont2le Morano si isi ex- prima uimirea c& ea nu li se aldturase in plimbarea. pe apa in seara trecutd, plecind brusc inapoi la Venetia. Emily ii povesti atunci cele intimplate, isi exprima in- grijorarea si in legiturdé cu neintelegerea ivita intre ea si Montoni, si o ruga s&-] indemn2 pe sotul ei sa-i ceard contelui sd n-o mai urmdreasca cu asiduitatile lui ; dar isi didu repede seama cd doamna Montoni nu ignora _discutia ce avusese loc. — Nu trebuie sa te astepti s4-{i incurajez, spuse ma- tusa ei, aceste idei. Mi-am mai exprimat si alté data pa- rerea asupra acestui subiect si cred ci signor Montoni are dreptate cerindu-ti, prin orice mijloace, consimfamintul. Daca tinerii nu isi vad singuri propriul lor interes gsi i se impotrivesc cu incdpatinare, atunci, e o mare binecu- vintare si aibi prieteni care si find piept prostici lor. Oare ce drepturi crezi ci ai putea avea la o partid’ ca cea care ti se ofera acum ? — Nici una, doamna, raspunse Emily ; gi, de aceea, ldsa{i-mA cel putin sa fiu fericita in umilinfa mea. — Nu, nepoata, nu se poate spune c& nu ai destula mindrie ; bietul meu frate, tatél tau, avea si el partea 135lui de mindrie; cu toate cd, trebuie si adaug, averea lui nu i-o justifica. . Emily, stinjenité intrucitva de indignarea pe care aceastd, aluzie rauvoitoare la tatal ei i-o stirnise si de greutatea de a da un raspuns pe cit de cumpatat, pe atit de mustrator, sovdi citeva clipe, atit de tulburata incit matusa ei se simti pe deplin mulfumita. Dar, in cele din urma, spuse : ‘ — Mindria tatalui meu, doamna, avea un fel plin de noblete — fericirea care, stia el prea bine, poate izvori numai din bunatate, cunoastere si mild. Intrucit ea nu a constat niciodata in superioritatea lui in ceea ce priveste averea, fafé de alte persoane, nu a fost nici umilita de inferioritatea lui in aceasta privinta fafa de altii. Nu i-a disprejuit niciodataé pe cei nefericifi din pricina saradciei si a unei soarie prea aspre ;*uneori ii disprefuia pe cei care, desi.aveau pricind sd fie fericiti, erau nefericifi din vanitate, ignoranfa si cruzime. Ag socoti ci e o mare cinste sA pot ajunge la o astfel de mindrie. -- Nu am pretentia de a intelege aceste sentimente pretentioase, nepoataé ; ai singuraé aceasté cinste. Te voi inva{a insi putin bun simf, $i nu vreau sa fii atit de in- teleapta incit si dispretuicsti fericirea. — Aceasta intr-adevér nu ar fi infelepciune, ci ne- sdbuin{ja, spuse Emily, caci in{telepciunea nu se poate raindri cu o implinire mai mare decit fericirea ; dar tre- buie s& recunoasteti, doamna cA ideile noastre despre fericire pot fi .diferite. Nu ma pot indoi ca doriti s4 fiu fericitaé, dar ma tem cd va inselafi asupra mijloacelor care m-ar face fericita. — Nu mi pot lduda ca am primit o educatie savanta, nepoata, ca cea pe care tatal tau a crezut de cuviintd sa ti-o dea tie, si, de aceea, nu pretind si inteleg toate vorbele frumoase despre fericire. Trebuie s4 m& multu- mese doar ca inteleg bunul simt; si ar fi fost o fericire 136pentru tine si pentru talal tau dacd l-ar fi inclus ia educatia ta, Emily era prea contrariala de aceste opinii care atin- geau memoria tatalui ei, penwu a le disprejui dupa cum mevitau. ‘Doamna Montoni era pe cale de a mai spune ceva, dar Emily parasi incdperea gi se retrase in camera ei, unde putina stapinire de sine de care fusese in stare ced& in fata durerii gi tulburarii, lasind-o prada lacrimilor, Ori in ce fel isi cerceta situatia, nu vedea decit noi nefe- riciri. Putea adduga acum la descoperirea, care tocmai ii sdrise in ochi, ci Montoni era un om de nimic, si accea a vanita{ii lipsite de mild a miatusii ei, careia era in stare sa-i sacrifice fericirea ei: a insolentei si vi- clenici. eu care. in timp cc planuia sacrificiul. isi lauda afectiunea. sau isi insulta victima: gi a invidiei veni- noase nedindu-se inapoi sa-i ponegreascé tatal, nu s-ar fi S-0 ponegreasea si pe ea. In timpul celor citeva zile care trecurd intre aceasla discutic si plecarea la Miarenti. Montoni nu i se adresa direct Jui Emily nici macar o singura data. Expresia lui ii dovedea destul de graitor ciuda; dar faptul cd evita s& - mai -ciscute subiectul care o princinuise 9 uimea peste masura. si nu mai putin o nedumerea cd, timp de trei zile, Montoni nici nu primi vizita contalui Morano, nici nu-i pomeni numele. Se gindi la mai multe posibilitati. Uncofi se temea ca disputa dintre ei fusese reinnoita gi c& se sfir in mod fatal pentru conte. Alteori inelina si spere ca, situl ori ‘dezgustat de consecvenja cu care ii respinsese atentiile, renun{ase la a; iar altcori il suspecta ‘A recursese la vreo stratagem, ca se slapinea sa-i viziteze si ca il convinsese si pe Montoni s& nu-i pomeneasea nu- mele, asteplindu-se ca recunostinja si generozitatea s& wiumle asupra ei, astfel incit sa-si doa consimfimintul, ceca ce nu izbutise cerindu-i-1 din iubire. 13Si astfel timpul trecea, in presupuneri zadarnice, in speran{a urmata de teama, pina in ziua cind Montoni urma s& porneascé spre vila Miarenti, zi cind, la fel ca si in zilele dinainte, contele nici nu veni si nici nu i se pomeni numele. Cum Montoni hotarise si nu plece din Venetia decit pe seard, pentru a evita cdldurile si a prinde briza raco- roas& a nopfii, se imbarcd, impreund cu tofi ai lui intr-o barca mare si 0 porni pe Brenta cam cu un ceas inainte de apusul soarelui. Emily statea singura ling& pupa si, pe masura ce barca inainta incet, wmarea orasul vesel maret pierzindu-se in urma, pind cind palatele parurd sd se scufunde in valurile din departare, in timp ce turnu- ril2 si cupolele mai semete, luminate de ultimele raze ale amurgului, apareau in zare ca niste nori indepartati, ase- menea celor din finuturile de miazi noapte ce zibovesc adesea la apus si prind ultimele raze ale serilor de vara. Curind insd, chiar si turnurile devenird nedeslusite, si le pierdu din vedere ; dar rimase totusi cu privirea atin-. lita asupra imensitatii corului senin si a marii amenin- {atoare, ascultind cu o venera{ie plind de incintare vuie- tul valurilor, in limp ce, privind in partea cealaltd, spre {armul Adriaticei, mult prea departe ca sd-l poata zari, incepu s& viseze la Grecia ; si cum gindul ii zbura la mii de lucruri ale antichitafii clasice, simti acea desfatare plina de melancolie ce te cuprinde cind revezi scenele intimplarilor d2 demult si compari tacerea si pustietatea de acum cu grandoarea si animatia lor. Imaginafia ii aduse in minte scene din Iliada in culori vii — scene-ce fusesera vindva cuib de eroi — acum pustii si in ruine ; dar stra- lucind ined, pe strunele poctului, in toata splendoa.ca Jar tinereasca. Pe cind se apropiau de {armul Italiei, Emily incepu sa disting& contururile bogate si culorile variate ale peisa- 138jului — dealuri purpurii, cringuri de portocali, pini si chiparosi, umbrind vile minunate, si orase ce se ridicau printre vii si plantatii. Fluviul Brenta, varsindu-si apele largi in mare, le apaéru acum in fafa ochilor; si cind ajunsera la gurile lui, barca se opri si fura inhimati caii ca sd o remorcheze in susul riului. Cind toate furd ter- minate, Emily arunca o ultima privire asupra Marii Adria- tice sia velei neclare . ce se iveste-acum Din undele albastre : iar barca alunecd incet intre malurile povirnile. verzi si luxuriante ale viului. Maretia vilelor ridicate de Palladio, ce impodobese malurile. era sporita de razele apusului, care creau contraste puternice de lumina si umbra pe Porticuri si pe arcadele lungi, dind o stralucire discreta gradinilor de portocali si pilcurilor inalte de pini si chi- parosi ce se indljau deasupra cladirilor. Mireasma porto- calilov, a mirtului in floare si a altor planle inmiresmate imbalsamau aerul, si adesea dinspre aceste refugii umbrite se auzca sunet d2 muzica spargind o clipa linistea si cufundindu-se iaragsi in tacere. Soarele cobori apoi dincolo de orizont, amurgul se 1a: peste intreaga priveliste. iar Emily, invaluité intr-o li- niste melancolicé, ramase uilindu-se cum contururile se pierdeau replat in intuneric. [si aminti numeroasele seri fericile cind privise impreund cu St. Aubert umbrele amurgului furisindu-se peste scene tol atit de frumoase ca aceasta, in gradinile din La Vallée ; si o lacrima i se prelinse, amintindu-si de tatal ci. Era cuprinsa de tris- tefe datorité acelui ccas al zilei, murmurului usor al apei in jurul barcii si aerului nemiscat, ce nu se clintea decit atunci cind purta sunetele muzicii din departare ; — ce alta pricina ar fi avut oare in acele clipe sa aiba deodata presimf{iri atit de ncegre in legaturd cu afectiu- nea ce-o unea de Valancourt, desi primise de curind scri- . 139sorile lui, alungindu-i pentru o vreme toate nelinistile-? Sufletul ei chinuit sim{ea, nu stia nici-ea de.ce, ci se des- partise de el pentru totdeauna si cd nu va mai strdbate niciodata inapoi finuturile care o despdrteau d2 el. Se gindea cu aversiune la contele Morano, de parc’ el ar fi fost cauza acestei situafii ; dar, avea in plus convingerea, dac& se poate numi astfel ceva ce nu se sprijinea pe nici o dovadd si nu putea fi nici explicat —. ci nu-l va mai vedea niciodali pe Valancourt. Si desi stia cA nici sta- ruinfele lui Morano, nici ordinele lui Montoni nu aveau vreo putere legal care s’o sileascd sA se supuna, ii privea pe amindoi cu o teama superstitioasi, de parcd ar fi sim- fil cd vor invinge pind la.urma. Pierduté in aceastd reverie melancolic& ‘in care se pomenea adesea-cu ochii plini de lacrimi, Emily fu in cele din urma trezita de Montoni; si il-urma in cabind, unde {i asteptau aperitive -si unde o gasi pe matusa ei singur'da. Doamna Monteni era foarte pornita, se pare de pe urma unei discutii cu sotul ei, cars o privea acum cu un fel de dispret ursuz, si amindoi pdstrari.o vreme o ticere plind de aroganfi. In-cele din urmai Montoni ii vorbi lui Emily, aducind vorba de domnul Quesnel : —.Nu cred cdi vei tagidui mai departe cA aveai cu- nostinti de subiectul scrisorii mele catre dinsul ? — Am -nadajduit, domnule, ci nu va mai trebui si tagadduiesc acest lucru, spuse Emily. Am nadajduit,-din tacerea dumneavoastra, cd v-ati convins de eroarea pe care ati facul-o. — Atunci ai nadajduit ceva imposibil, replicd Mon- toni. As fi avut tot atitia sorti de izbindd sa gisesc since- ritate si consecventé' in comportamentuul cuiva care face parte din tagma femeiasca, cum ai fi avut tu si m4 con- vingi ‘ca ain gresit in aceasta chestiune. Emily rosi si ramase tacuté’; acum ‘isi didea cit se poate de limpede seama cA nddajduise .ceva imposibil, 140 -caci, acolo unde nu exista greseala, nu putea urma nici cainfa ; si era. limpede c4 purtarea lui Montoni nu fusese urmareéa unei. greseli, ci a unui plan bine gindit. Dorind s& scape de discutie, care era in aceeasi masura si dureroasa si. umilitoare pentru ea, se. intoarse curind pe punte si isi relud locul lingé pupa, fard sé se teama de frig; caci nu se ridicau aburi.de pe apd, iar vazduhul era _uscat si nemiscat ; aici, cel putin, bunavointa naturii ii daruia calmul pe care Montoni. i-l rapise oriunde. alt- undeva. Trecuse de miezul noptii. Stelele licdreau slab, dar lumina lor ajungea sa. contureze. {Armurile intune- cate si suprafata cenusie a riului; pind cind luna se ridic& deasupra unui pile de palmieri. inalti. sj isi imprastie styalucirea blind&. asupra sccnei. Barca luneca usor mai departe : fn t&eerea acelui ceas; Emily auzea din. cind in cind glasul solitar al. barcagiilor. care. indemnau. caii ja edec ; in timp-ce, dintr-un colf mai indep&rtat al barcii, cu un cintee melaneolic. .. Marinurul mingfia. Sub Juciul pal al lunii, valul noptii. In vremea asta. Emily. se gindea cum 0 vor primi domnul si doamna Quesnel; chibzuia ce trebuia sa le spund despre La Vallée: si apoi, incercind sa. scape de ginduri prea apasdloare. se apucd si ghiceascd. dupa conturul neclar,, peisajul ce se odihnea in lumina lunii. Pe cind imaginatia ii ratacea astfel. zari in. departare o clidire ivindu-se printre copacii luminati de luna si, cind barea se apropie, auzi glasuri si in scurt timp dis- tinse: porticul impunator al unei. vile, umbrila de pilcuri de pini si sicomori : si isi aminti ci era aceeasi vild care ti fusese ardtaté mai demult ca apartinind unei rude a dloamnei Quesnel. Barca se opri- in’ lata: unor trepte de marmura care legau malul de o pajiste: Apdruraé lumini. intre coloanele din spatele poerticului. Montoni isi trimise slujitorul TALinainte, si apoi debarcd impreuna cu ai sai. li gasira pe domnul si doamna Quesnel impreuna cu citiva prieteni, agezati pe canapele in portic, bucurindu-se de briza raco- roasé a noptii si mincind fructe si inghetata, in timp ce citiva dintre slujitorii lor, aflati la micd departare pe malul riului, cintau o serenada. Emily era acum obisnuita cu modul de viata din aceasta {ara cdlduroasa si nu se mira sa-i g&seascA pe domnul si doamna Quesnel in portic, la ora doua din noapte. Dupa ce fura schimbate saluturile obisnuite, se age- zara si ei in portic si slujitorii le aduseraé gustari din incdperea de aldturi, unde fusese intinsd masa. Cind se mai domoli zarva intilnirii si Emily isi, reveni din agi- tatia pe care i-o provocase, fu impresionata de frumusetea fara seaman a acestei sali, care se potrivea atit de per- fect cu splendorile anotimpului. Era de marmura alba, iar acoperisul, inaltindu-se intr-o cupola deschisa, era susti- nut de coloane tot de marmura. La cele douad capete ale incadperii se vedeau doua porticuri deschise, si astfel din aceasta sald privirea putea rataci asupra intregii pri- velisti, asupra gradinilor si riului; in mijloc, o fintina arteziana improspdta mereu aerul, facind sa se simta si mai tare mireasma portocolilor din imprejurimi, in timp ce susurul apei era nespus de plAcut si linistitor. De ~ eoloane erau atirnate opaite etrusce, raspindind o lumina stralucitoare in lduntrul salii, in timp ce porticurile, mai indepartate, erau invaluite in lumina blinda a lunii. Domnul Quesnel il luase deoparte pe Montoni x vorbea despre afacerile sale, cu obisnuitul sAu aer impor- tant ; se lauda cu noile sale achizitii, si apoi se prefacu a deplinge unele dezamagiri pe care le incercase Montoni in ultima vreme. Acesta insd, care din mindrie, cel putin, dispretuia 0 asemenea ingimfare si care detectase pe loc, cu discernamint, sub mila prefacuta, rautatea si lipsa de simtire a lui Quesnel, il ascult& cufundat intr-o tacere plina de desconsiderare, pind cind acesta aduse vorba 142despre nepoata lui, si atunci parasira amindoi porticul si se dusera sa se plimbe prin gradini. Emily rémase insa lingd doamna Quesnel, care vorbea despre Frant{a (edci pina si numele {&rii ei natale ii era drag), gasind oarecare placere s& priveascd la cineva care fusese de curind acolo. Si cum in acea fara se gasea_ si Valancourt, Emily asculta vorbele nadajduind intrucitva ca va fi si el pomenit. Doamna Quesnel, care, atunci cind se afla in Franta, vorbea cu extaz despre Italia, acum, cind se afla in Italia, vorbea la fel de incintataé despre Franta $i se straduia s& stirneascé uimirea si invidia celor ce-o ascultau povestind despre locuri pe care ei nu avusesera fericirea de a le vedea. Aceste deserjeri faceau impresie nu numai asupra lor, ci chiar si a ei insasi, cdci nu socolise niciodaté cA o placere prezenta are tot atita valoare cit si una trecuta; si astfel clima fermecatoare, livezile inmiresmate de portocali si toate minunatiile care o inconjurau ramineau neobservate, in timp ce imaginatia ji rAtacea prin locurile indepartate ale unei {tari mai friguroase. In zadar astepta Emily si aud& numele lui Valancourt. Deamna Montoni vorbi, la rindul ei, despre desfatarile Venefiei si despre nerabdarea cu care astepta vizita la frumosul caste] al lui Montoni din Apenini ; aceasta din urma remarca, cel putin, fiind doar o simpla rafuiala. dintr-o fanfaronada, intrucit Emily slia prea bine ca matusa ei nu pretuieste citusi de putin grandoarea izo- Jaté, mai cu seam& aceea {[Agdduita de castelul din Udolpho. Astfel discutia continua si, pe cit ingaduia politetea, se intepau laudindu-si fiecare ceea ce-i apar- tinea, stind pe canapelele din portic si avind in jur minuni atit ale naturii cit si ale artei, care ar fi inspirat orice suflet cinstit la bundtate si orice imaginatie la incintare plina de vraja. Curind dupa aceea, zorile mijira la rasarit, iar culorile pale ale diminetii, cu fiece clipa mai luminoase, infatisara 143 12frumoasele pante ale muntilor italieni si peisajele straluci- toare ce se intindeau la picioarele lor. Apoi, razele soare- Jui, izbucnind din spatele dealurilor, poleira privelistea cu un auriu ca sofranul, atit de odihniter pentru ochiut privitorului. Imprejurimile nu mai crau. invaluite intr-o licdrire slaba, ci se infatisau in toata stralucirea culori- lor, in afara doar de liniile mai indepartate, vagi, invaluite in picla departarii ; si dulceata privelistii sporea in ochit Tui Emily din pricina verdelui intunecat al pinilor sé chiparosilor, care formau un fel de arcada deasupra riului. O multime de farani, trecind cu barcile in drum spre piefele din Venetia, formau acum un tablou viu pe Brenta. Multe barci aveau un fel de coviltire pictate, care ii fereau pe oameni de razele soarelui: si toala aceasta procesiune, cu gramezile de fructe si [lori din barci si cu simplitatea vadind atita bun gust a tarancilor tinere ce pazeau aceste bogatii rustice, era plind de veselie si culoare. Barcile inaintau repede pe firul apei, vislele ecrau cufundate ritmic in apa, {aranii care staiteau intinsi sub coviltirul barcutei cintau in cor, sau vreo fala, asezata lingé incdrcdtura de fruete si flori, ciupea coardele cite unui instrument {aranesc — si toate acestea Sporeau animatia si veselia scenei. Dupa ce Montoni si domnu] Quesnel se alaturaré doamelor. parasira cu totii porticul si se indreptara spre gradini. care erau atit de minunate incit Emily uité curind de gindurile ei duferoase. Trunchiurile maies- tuoase si frunzisul imbelsugat al chiparosilor, de o perfec- tiune cum nu mai vazuse vreodala: cringuri de cedri, Jamii si portoeali, pileuri de pini si plopi, luxuriantii castani si platanii oriéntali, isi asterneau umbra fastuoasé asupra aceslor gradini: in timp ce boltile de mirt inflorjt gi tot felul de arbusti de mirodenii isi uneau mireasma cu cea a florilor, ale e4ror culori vii si variate scinteiau intr-un contrast puternice cu umbra cringurilor. Vazdu- m4hul era improsp&tat de racoarea piraielor, cdrora li se ingadduise s& rataceasc& prin cotloanele inverzite, {inind seama mai degraba de cerintele gustului decit ale modei. Emily raminea adesea in urma celorlalti, pentru a admira mai bine peisajul, a descoperi o alta perspectiva sau a se bucura de o licdrire de lumina printre ramurile intunecate din prim plan ; — piscurile ascutite ale munti- lor, marginite cu purpura, povirnite si abrupte spre virf, dar pornind lin la vale ; si valea larga, cu contururi sal- batice ; apoi cringurile inalte de chiparosi, pini si plopi, pe alocuri infrumusetate de cite o viJA cazuta in ruina, ale c&érei coloane naruite apareau printre ramurile unui pin, ce pdreau ca se apleaca peste prabusirea lor. In alte col{uri ale gradinii, privelistea se schimba cu totul, si in locul delicatei frumuseti solitare a peisajului apireau contururile aglomerate si coloritul variat al eladirilor, Soarele se suia acum tot mai repede pe cer, si intreaga ceaté parasi gradinile, retragindu-se s& se odihneasca.CAPITOLUL IV {Domnul Quesnel cauta s-o convingd pe Emily sa accepte propunerea de casdtorie cu contele Morano. tinind seama si de faptul cd, dupa ce va vinde La Vallée. va rémine cu un venit foarte mic. La aceasta se adaupa staruintele si amenintarile Jui Montoni si ale doaninei Montoni.]CAPITOLUL V Tavie sumbraé! cu gind umil gi-nfiorat, Ajuté-ma ca taine vechi s-ascult, Pe care barzii le-au cintat demult, Si ca blestemul meu sé nu-i gaseascd, Fa ca povestea sd se-adevereasca. COLLINS — Onté fricit Din somnul in care se cufundase in cele din urma, Emily fu desteptata de o bataie grabita in usa camerei. Tresari speriata, c&ci se gindi imediat la Montoni gi la contele Morano ; dar. dupa ce asculta o vreme in tacere si recunoscu vocea Annettei, se ridicd si deschise usa. — Ce ie aduce aici atit de devreme ? o intreb& Emily, tremurind toata. —— Draga ma’mselle, vorbi Annette, cind va vad atit de palida, ma cuprinde spaima. E mare zarva jos, dede- subtul scdrilor ; toti slujitorii aleargad incoace si incolo, si nici unul destul de repede! E o zarva care s-a iscat din senin, si nimeni nu stie din ce pricina ! — Cine mai e jos, in afara de slujitori ? spuse Emily. Annette, te rog nu face glume cu mine ! — Pentru nimic fn lume, ma’mselle, n-as face giume pentru nimic in lume ! Dar nu poi sa nu-ti spui parerea, 147iar signor ¢ atit de agilat, cum nu l-am mai vazut nici- odala ; si m-a trimis sa va spun fili gata imediat. — Doamne, Dumnezeule, ajutéd-ma! exclama Emily, aproape lesinataé de fricd. Asadar, contcle Morano este jos ! — Nu, ma’mselle, nu ¢ jos, dupa cite stiu eu, raspunse Annette. atila doar ca Excceller a sa m-a trimis si va-cer sa fiti gata imedial s& pa j Venetia. c&ci gondolele vor trage in citeva minute la scarile canalului: dar trebuic sé ma grabesc inapvi la doamna, care nu mai stie pe ce Jume e de atita graba. — Explica-mi, Annette, explicdé-mi inainte de a pleca ce inscamna toate astea, spuse Emily, alit de coplesila de uimire si de licérirca unei speran{e. incit de abia putea vorbi. . — Nu. ma'mselle, e peste puterite mele. Tot ce stiu e ca signor de abia a ajuns acasa, foarte posomorit. si a pus imediat sa ne scoale din pat si ne-a poruncit sa ple- cam imedial din Venetia cu totii. —- Vine si contele Morano impreunaé cu signor ? intreba Emi incotro plecam ? — Nu stiu nimic, zau; dar l-am auzit pe Ludovico zicind c&. dupa ce ajungem pe terra-ferma '. mergem la castelul lui signor din niste muni. despre care vorbea. — Apeninii! exclam& Emily

S-ar putea să vă placă și

• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (20018)
• Freakonomics Rev Ed

  

  De la Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7848)
• The Hobbit

  

  De la Everand

  The Hobbit

  J.R.R. Tolkien

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (24727)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• The Art of War: A New Translation

  

  De la Everand

  The Art of War: A New Translation

  Sun Tzu

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3044)
• The Handmaid's Tale

  

  De la Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (13186)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  De la Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3321)
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  De la Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (19653)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  De la Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Brontë

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9486)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5794)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  De la Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2556)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2566)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (353)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2475)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  De la Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (12945)
• How To Win Friends And Influence People

  

  De la Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (6520)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  De la Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2499)
• The Iliad: The Fitzgerald Translation

  

  De la Everand

  The Iliad: The Fitzgerald Translation

  Robert Fitzgerald

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5646)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  De la Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2507)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  De la Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (3275)
• The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  

  De la Everand

  The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  Homer

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5718)
• Stardust

  

  De la Everand

  Stardust

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (8137)
• Life of Pi: A Novel

  

  De la Everand

  Life of Pi: A Novel

  Yann Martel

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (13455)
• Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  

  De la Everand

  Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  Leo Tolstoy

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7086)
• Wuthering Heights Complete Text with Extras

  

  De la Everand

  Wuthering Heights Complete Text with Extras

  Emily Brontë

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9929)
• The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  

  De la Everand

  The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  Stephen Mitchell

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7770)
• The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  

  De la Everand

  The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  Oscar Wilde

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9054)
• The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  

  De la Everand

  The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  Oscar Wilde

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9756)
• The Iliad of Homer

  

  De la Everand

  The Iliad of Homer

  Alexander Pope

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5143)