Sunteți pe pagina 1din 19

77

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele


AutoCAD
7.1.Elementele grafice utilizate în
dimensionare
Operaţia de înscriere a dimensiunilor în desenele AutoCAD poartă
denumirea de dimensionare sau cotare.
AutoCAD are capacitatea de a elabora blocuri de cotă, care includ
toate elementele necesare dimensionării (linie de cotă, linii ajutătoare,
săgeţi, text, marcator de centru), fără a fi necesară crearea lor element
cu element. Programul determină automat valoarea dimensiunii dorite.
7.1.1.Linia de cotă
Linia de cotă (“dimension line” în limba engleză) indică
dimensiunea măsurată. Ea are la ambele extremităţi elemente de
capăt. Opţional, sau după necesităţi, poate fi asimetrică, având
element de capăt doar la una din extremităţi. De-a lungul liniei de cotă,
sau, dacă spaţiul nu permite, în prelungirea ei. AutoCAD dispune textul
cotei de obicei la mijlocul liniei de cotă, întrerupând-o sau nu, în funcţie
de preferinţele utilizatorului.
La măsurarea dimensiunilor liniare, linia de cotă este dreaptă, iar la
măsurarea unghiurilor, este un arc de cerc.
7.1.2.Liniile de extensie
Liniile de extensie (“extension lines” în limba engleză) indică de
unde până unde se întinde elementul măsurat. Denumirea standard în
limba romană este de “linii ajutătoare”. Acestea sunt perpendiculare pe
dimensiunea cotată. Ele pot depăşi linia de cotă cu o lungime setată de
utilizator. La nevoie, liniile de extensie pot fi trasate oblic faţă de
dimensiunea cotată, la un unghi specificat.

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD


78
Opţional, liniile de extensie pot să fie omise, la unul sau la ambele
capete.
7.1.3.Elementele de capăt
Uzual, elementele de la capetele liniei de cotă (“arrowheads” în
AutoCAD 2000) sunt săgeţi, dar AutoCAD cunoaşte şi alte tipuri de
elemente de capăt: puncte îngroşate, lini oblice, triunghiuri.
Elementele de capăt pot fi pline (înnegrite) sau doar conturate.
Elementele de capăt implicite sunt săgeţile pline, înnegrite. Utilizatorul
îşi poate crea propriile elemente de capăt. Acestea trebuie să fie
definite anterior ca blocuri în desen (vezi capitolul 9).
Elementele de capăt pot fi identice la ambele capete, diferite, sau
pot să lipsească la unul sau la ambele capete.
7.1.4.Textul cotei
Textul cotei (“dimension text” în limba engleză) redă valoarea
dimensiunii şi este determinat automat de către program. Dacă e
cazul, AutoCAD aplică un factor de scară pentru dimensiunile măsurate
automat.
Utilizatorul poate înlocui textul implicit determinat automat de
program prin orice alt şir de caractere.
Pe lângă valoarea dimensiunii, textul cotei poate să conţină
toleranţe (abateri limită), prefixe, sufixe, valori alternative, exprimate
în alte unităţi de măsură.
Textul cotei are proprietatea de asociativitate faţă de elementul
cotat. La modificarea mărimii elementului cotat, se modifică automat şi
valoarea dimensiunii. Textele neimplicite, impuse explicit de utilizator,
îşi pierd proprietatea de asociativitate, conţinutul lor rămânând
invariabil în cazul menţionat.
7.1.5.Marcatorul de centru
AutoCAD poate marca automat centrul unui cerc sau al unui arc
circular. Marcatorul este de tip + şi poate avea asociate linii de centru
în prelungirea sa pe toate cele patru direcţii.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


79

Figura 7.1 Exemple de cote înscrise într-un desen AutoCAD

7.2.Tipuri de dimensionări
AutoCAD permite înscrierea automată a dimensiunilor în desen, fie
direct, pe prompter de comandă,prin folosirea comenzilor adecvate, fie
atunci când prompter-ul “Command:” este înlocuit cu prompter-ul
“Dim:”. Înlocuirea este asigurată prin folosirea comenzii DIM.
Programul păstrează acest prompter până la ieşirea din modul de lucru
dimensionare şi revenirea la prompter-ul obişnuit de comandă
(“Command:”).
Alături de editări, facilităţile de dimensionare automată sau
semiautomată sunt printre cele mai evidente avantaje ale desenării
asistate de calculator folosind mediul AutoCAD.
La înscrierea dimensiunilor în desen, blocurile de cotă create sunt
plasate în planul XY al sistemului curent de coordonate.
Comenzile care pot fi aplicate în vederea înscrierii automate a
cotelor sunt incluse în meniul pull-down “Dimension” cât şi pe bara de

instrumente “Dimension”(fig. 7.2, fig. 7.3):


Figura 7.2 Bara de instrumente “Dimension” din AutoCAD 2000

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD


80

Figura 7.3 Meniul pull-down “Dimension”, conţinând comenzile


de dimensionare
DIMLINEAR cotează o dimensiune liniară sau o distanţă. Extremităţile
cotei pot fi introduse precizând două puncte sau indicând
un element a cărui dimensiune liniară urmează a fi
înscrisă. Opţiunile comenzii sunt (fig. 7.4):
 Horizontal: măsurarea se realizează pe direcţia axei X
curente;
 Vertical: măsurarea se realizează pe direcţia axei Y
curente;
 Rotated: măsurarea se realizează pe o direcţie rotită
la unghiul specificat faţă de axa X curentă;
 Mtext: se deschide editorul intern de texte (ca şi la
comanda MTEXT), pentru a modifica textul cotei;
textul implicit, rezultat prin măsurare, este simbolizat
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
81
prin <>. Puteţi introduce caractere în faţa sau după
acesta, sau îl puteţi şterge şi înlocui cu alt şir de
caractere;
 Text: permite modificarea textului cotei de pe linia de
comandă, fără editorul de texte;
 Angle: permite rotirea direcţiei pe care este scris
textul cotei, cota însăşi păstrându-şi direcţia iniţială
(nu coincide cu Rotated!!!).
DIMALIGNED cotează o dimensiune liniară sau o distanţă pe
direcţie totdeauna paralelă cu aceasta (fig. 7.4); opţiunile
comenzii sunt Mtext, Text, şi Angle, cu aceleaşi

semnificaţii ca şi la cotarea liniară obişnuită, prin comanda


DIMLINEAR.
Figura 7.4 Cotări liniare de tip: orizontal, vertical, aliniat şi
rotit faţă de axa X curentă
DIMORDINATE înscrie dimensiuni după metoda cotării în
coordonate. Originea de măsurare este originea sistemului

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD


82
curent de coordonate; direcţiile X şi Y sunt determinate
după direcţiile axelor X şi Y curente (fig. 7.5).

Figura 7.5 Cotarea în coordonate (prin comanda


DIMORDINATE); Observaţie: pentru a stabili originea de cotare,
a fost translatat sistemul de coordonate cu originea în punctul
dorit
Opţiunile comenzii DIMORDINATE sunt:
 Xdatum: permite măsurarea după direcţia X;
 Ydatum: permite măsurarea după direcţia Y;
 Mtext, Text şi Angle: aceleaşi semnificaţii ca şi în
cazurile anterioare.
DIMRADIUS crează cote de tip rază; prefixul R este înscris
automat; poziţia textului depinde de stilul curent de cotare
şi de dimensiunea cercului (fig. 7.6); opţiunile Mtext,
Text şi Angle au aceleaşi semnificaţii ca şi în cadrul
comenzilor anterioare.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


83

Figura 7.6 Variante de cotare a razei prin comanda DIMRADIUS


DIMDIAMETER permite crarea cotelor de tip diametru; prefixul Φ
este înscris automat; poziţia textului depinde de stilul
curent de cotare şi de dimensiunea cercului (fig. 7.7);
opţiunile Mtext, Text şi Angle au aceleaşi semnificaţii ca
şi în cadrul comenzilor anterioare.

Figura 7.7 Variante de cotare a diametrului prin comanda


DIMDIAMETER
DIMANGULAR permite crearea cotelor de tip unghiular; unitatea
de măsură este înscrisă automat (fig. 7.8);

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD


84

Figura 7.8 Cote de tip unghiular generate prin comanda


DIMANGULAR
QDIM permite cotări rapide în serie (în lanţ), sau în paralel (faţă
de un element comun), sau în coordonate; permite de
asemenea cotarea simultană a razelor sau diametrelor
unor cercuri sau arce de cerc, cu poziţionarea cotelor pe
aceeaşi direcţie; opţiunile comenzii sunt:

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


85

Figura 7.9 Cotări în serie (în lanţ) generate prin comanda QDIM

 Continuous: indică opţiunea de cotare în serie (în


lanţ) (fig. 7.9);
 Staggered: indică opţiunea de cotare a punctelor
pereche (fig. 7.12);
 Baseline: indică opţiunea de cotare în paralel (faţă de
un element comun, considerat referinţă) în cadrul
comenzii QDIM (fig. 7.10);
 Ordinate: indică opţiunea de cotare în coordonate în
cadrul comenzii QDIM (fig. 7.10);
 Radius: indică opţiunea de cotare simultană a unui set
de raze (fig. 7.11);
7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD
86
 Diameter: indică opţiunea de cotare simultană a unui
set de diametre (fig. 7.11);
 Datum point: indică opţiunea de modificare a
punctului de referinţă la cotarea în coordonate, sau
faţă de un element comun;
 Edit: permite adăugarea sau eliminarea unor puncte
dintr-un lanţ de dimensiuni existente deja.

Figura 7.10 Cotări faţă de un element comun şi respectiv în


coordonate prin comanda QDIM

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


87

Figura 7.11 Cotări simultane de diametre şi respectiv raze


realizate prin comanda QDIM

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD


88
Figura 7.12 Cotări ale punctelor pereche (opţiunea Staggered)
prin comanda QDIM
DIMBASELINE înscrie o cotă liniară faţă de un element de referinţă
comun cu al unei cote anterioare (în paralel), similar cu
exemplul din fig. 7.10; pentru a folosi comanda, este
necesar să existe o cotă anterior creată în desen, de tip
liniar, în coordonate, sau de tip unghiular.
DIMCONTINUE înscrie o cotă în prelungirea altei cote existente (în
serie, în lanţ), similar cu exemplul din fig. 7.9; pentru a
folosi comanda, este necesar să existe o cotă anterior
creată în desen, de tip liniar, în coordonate, sau de tip
unghiular.
QLEADER crează linii de indicaţie şi notaţii realizate prin pe liniilor de
indicaţie (fig. 7.13);
Notaţiile de la al doilea capăt al unei linii de indicaţie pot fi
texte de tip paragraf, simboluri pentru toleranţe
geometrice, blocuri-utilizator, diferite obiecte sau pot lipsi
total. Alinierea acestora în raport cu linia de indicaţie are
mai multe variante.
Linia de indicaţie poate fi dreaptă sau ondulată, de tip spline.
Numărul de verigi din care se compune este opţional, dar poate fi
limitat superior.
Opţiunile privind crearea liniei de indicaţie pot fi exprimate prin
caseta “Leader Settings” (fig. 7.14); aceasta este activată în cadrul
comenzii QLEADER, prin opţiunea Settings.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi


89

Figura 7.13 Linii de indicaţie şi notaţii create prin comanda


QLEADER

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD


90

Figura 7.14 Caseta de dialog „Leader Settings”, cu cele trei


panouri de opţiuni
TOLERANCE crează simboluri pentru toleranţe geometrice (de
formă, poziţie, orientare şi bătaie), fără a genera şi linia de
legătură cu elementul tolerat. Pentru stabilirea
elementelor grafice şi numerice care compun simbolul,
comanda deschide caseta de dialog “Geometric
Tolerance” (fig. 7.15)

Figura 7.15 Caseta de dialog “Geometric Tolerance” din


AutoCAD 2000
DIMCENTER crează marcatori sau linii de centru, pentru cercuri,
arce de cerc, arce de polilinii, în concordanţă cu setările
din stilul curent de cotare (fig. 7.16).
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
91

Figura 7.16 Marcarea centrelor prin comanda DIMCENTER


DIMEDIT editează poziţia şi conţinutul textului unei cote create în
desen, prin opţiunile Home, New, Rotate şi/sau modifică
înclinarea liniilor de extensie (ajutătoare) faţă de linia de
cotă, prin opţiunea Oblique.
DIMTEDIT permite mutarea sau rotirea textului unei cote create deja
în desen.

Starea “ON/OFF” a variabilei de sistem DIMASO determină crearea


sub “Dim:” a unor blocuri de cotă, în care linia de cotă, liniile
ajutătoare, săgeţile şi textul cotei formează o singură entitate (pentru
DIMASO=ON), sau, a unor entităţi separate pentru fiecare element al
cotării (pentru DIMASO=OFF). Aceeaşi variabilă implică şi crearea
cotelor asociative, care, la modificarea dimensiunii cotate, îşi modifică
valoarea afişată în textul cotei (pentru DIMASO=ON).

7.3.Stiluri de cotare. Comenzile DIMSTYLE şi


DDIM
Comanda DIMSTYLE permite crearea unor stiluri de cotare, care
pot fi folosite ori de câte ori este nevoie ulterior în desen. Acestea
definesc aspectul textului şi al săgeţilor, modul de dispunere al
textului, posibile sufixe şi prefixe ataşate cotei, simetria liniei de cotă,
distanţa dintre două linii de cotă paralele succesive, modul de marcare
al centrului unei forme circulare, culorile asociate fiecărui element al
unei cote, etc. Operaţia este facilitată de deschiderea casetei de dialog
“Dimension Style Manager” (fig. 7.17) Caseta poate fi apelată şi
prin mai vechea comandă DDIM.

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD


92

Figura 7.17 Caseta “Dimension Style Manager”, pentru


manipularea stilurilor utilizate în cotare
Un anumit stil de cotare poate fi aplicat tuturor tipurilor de cote sau
numai cotărilor liniare, sau radiale, etc.
Informaţiile privind stilul (stilurile) de cotare se salvează odată cu
desenul, similar cu cele privind stilurile de scriere. Orice stil de cotare
odată definit, poate fi utilizat în cursul aceleiaşi sesiuni de lucru sau
într-o sesiune ulterioară.
Butoanele New, Modify şi Override ale casetei “Dimension
Style Manager” deschid o nouă casetă de dialog, cu numeroase
opţiuni privind aspectul cotelor (fig. 7.18): aspectul liniilor de cotă şi al
săgeţilor, aspectul şi poziţia textului cotei, unităţile de măsură utilizate
în cotare, valori ale toleranţelor dimensionale, dimensiunilor limită, etc.
Este recomandabilă atribuirea unei denumiri pentru fiecare stil de
cotare creat, în scopul folosirii repetitive şi apelării stilului ori de câte
ori este necesar în desen.
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
93
Stilurile de cotare afectează şi simbolurile pentru toleranţe
geometrice. Dacă variabila de sistem DIMGAP este 0, unele elemente
nu vor fi afişate corespunzător în cazul toleranţelor geometrice.
Aceasta reprezintă spaţiul liber din jurul textului cotei, până la linia de
cotă. Triunghiul înnegrit pentru marcarea bazei de referinţă al unei
toleranţe geometrice (vezi fig. 7.13) este definit în familia elementelor
terminale ale liniilor de cotă, alături de săgeţi, puncte, etc.

Figura 7.18 Caseta de dialog pentru crearea/modificarea


stilurilor de cotare
Definirea unui stil de cotare adaptat cerinţelor din standardele
româneşti de desen tehnic industrial, recomandă:

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD


94
 pentru liniile de cotă (“Dimension Lines”): forţarea trasării liniilor
de cotă în interiorul liniilor ajutătoare, o distanţă de 7-8 unităţi de
desenare între liniile de cotă paralele succesive obţinute la cotarea
cu aceeaşi bază de referinţă (“Baseline spacing”),
 pentru liniile ajutătoare (“Extension Lines”): depăşirea liniei de
cotă cu 2-3 u.d. (“Extend beyond dim lines”), distanţa faţă de
dimensiunea cotată (“Offset from origin”) de 0 u.d., mărimea
marcajului de centru (“Center Marks for Circles”) de 2-3 u.d.,
vizibilitatea ambelor linii, a uneia, sau a niciuneia din liniile
ajutătoare (în funcţie de necesităţi),
 pentru săgeţi, sau elementele de capăt (“Arrowheads”): mărimea
de 3-4 u.d. în cazul săgeţilor, respectiv de 1-2 u.d. în cazul
punctelor îngroşate,
 pentru textul cotei: mărimea de 3-4 u.d, iar pentru toleranţe de 2-3
u.d, poziţia implicită (“default”) pe orizontală şi respectiv deasupra
liniei de cotă pe verticală, orientarea aliniată cu linia de cotă,
alegerea numărul de zecimale utilizat, prefixe, sufixe şi unităţi
alternative; în cazul opţiunii pentru înscrierea toleranţelor
dimensionale, vor fi setate corespunzător valorile lor definitorii.
 distanţa textului faţă de linia de cotă (“Offset from dim line”): 1-2
mm;

Pe baza stilului de bază definit anterior, se pot crea stiluri pentru:


 cotarea liniară a diametrelor: prefix %%c, pentru înscrierea
automată a literei Ø în faţa valorii cotei (exemplu în fig. 7.19);
 cotarea filetelor: prefix M sau alt simbol de filet, pentru înscrierea
acestuia în faţa diametrului filetului;
 cotarea teşirilor la 45O: sufix x45%%d;
 element de capăt al liniei de cotă punct îngroşat, în locul săgeţii,
pentru cotarea grosimilor la plăcile plane subţiri de grosime
uniformă;
 suprimarea uneia din liniile de extensie (ajutătoare) şi a blocului de
capăt pentru cotarea cu linie de cotă nesimetrică, având săgeată la
un singur capăt;
 setarea valorii toleranţelor în cazul înscrierii toleranţelor
dimensionale. Atenţie la numărul de zecimale în acest caz, număr
care trebuie să fie sufucient pentru a permite scrierea corectă a
valorii abaterilor sau dimensinilor limită! De menţionat şi faptul că
abatere
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
superioară
abatere
95
AutoCAD înscrie singur semnul “-“ pentru abaterea inferioară.
Setarea unei valori negative pentru această abatere conduce la o
toleranţă de tipul nnn‡
În fig. 7.19 este exemplificat modul de cotare cu înscrierea
toleranţelor dimensionale prin valorile abaterilor limită, precum şi
înscrierea unei toleranţe geometrice.

Figura 7.19 Exemplu de înscriere a toleranţelor dimensionale şi


geometrice într-un desen AutoCAD 2000

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD