Sunteți pe pagina 1din 65

LUCRETIA BORGIA Victor Hugo

Personaje: Dona Lucrezia Borgia; Don Alfonso dEste; Gennaro; Gubetta; Maffio Orsini; Jeppo Liveretto; Don Apostolo Gazella; Ascanio Petrucci; Oloferno Vitellozzo; Rustighiello; Astolfo; Pirintesa Negroni; Un usier; Calugari,seniori,paji,arzi.

ACTUL INTAI
TABOUL I Scena intai

Venetia. Bal mascat in palatul Barbarico.Sala si terasa care da pe canalul Giudeca.

GUBETTA, GENNARO(in uniforma ,GAZELLA,MAFFIO ORSINI,ASCANIO LIVERETTO.

de capitan de marina),DON APOSTOLO PETRUCCI, OLOFERNO VITELLOZZO,JEPPO

MAFFIO -Urate vremuri traim! OLOFERNO -Si toata lumea tace malc. Dar un lucru atat de cumplit nu cred ca s-a mai petrecut. ASCANIO -Oameni cumpliti, fapte cumplite! MAFFIO -Aproape ca nu cred. JEPPO -Domnilor, mi-a povestit chiar varul, Cardinalul Carriale. GENNARO(cascand de plictiseala) -Aoleu, ar incepe Jeppo cu basmele lui! Eu unul imi astup urechile. Sunt si asa destul de obosit! MAFFIO

-Sigur ca pe tine. Gennaro,toate isteriile,chiar si istoria intreaga te lasa rece pentru ca tu nu ai istorie,Gennaro. Gennaro si ..si mai cum? Cum te cheama? Nu stii.Nu iti cunosti mama,nu stii cine ti-e tata.Dupa cum manuiesti spada esti gentilom cu siguranta.Rangul tau se vede in lupta;dar n-ai blazon.Nu te zburli, Gennaro, nu vreau sa te supar. Mi-ai salvat viata la Rimini,eu ti-am salvat-o la Vicenza Si am jurat pe vecie sa ne ajutam in primejdie si sa ne sprijinim in amor.Fiecare sa il razbunam pe celalalt.Tii minte ce ne-a prezis un astrolog? Vom muri in aceeasi zi de aceeasi moarte.Nu ne-a spus cand .L-am rasplatit ca pentru o veste buna. Nu prieteni,frati suntem noi doi.Doar ca tu esti mai norocos .Tu esti Gennaro si atat.Esti al nimanui si vii de nicaieri.Fara parinti,fara rude,fara trecut.Usor ca un fulg! Ce treaba ai tu cu mosteniri sumbre, cu blazoane insangerate!? Tu nu cari dupa tine ereditati pacatoase care adesea ii impovoreaza pe cei cu sange albastru.Tu esti fericit! Femei sa fie si razboaie! Esti fericit! Dar noi suntem obligati sa cunostem apocalipsa pe care o traim.Parintii nostri au fost eroii multor tragedii.Familiile noastre inca sangereaza. Asa ca..Jeppo, spune-ne ce stii! GENNARO(se infunda intr-un fotoliu ,cu lehamitea celui care stie case va plictisi

si ca vat rage un fui de somn)


-Pe mine sa va treziti cand o termina Jeppo! JEPPO -Suntem la una mie patru sute optzeci.. GUBETTA(dintr-un colt al scenei) -Nouazeci si sapte. JEPPO -Nouazeci si sapte... Corect. E noapte. E miercuri spre joi GUBETTA -Nu e-o noapte de marti spre miercuri. JEPPO -Exact! Noapte, malul Tibrului. In barca trasa sub zidul manastirii Sf. Ieronim, un luntras incearca sa adoarma. Cinci spre ziua. Din stanga manastirii se furiseaza doi barbate. Curand mai apar doi. Apoi inca trei. Cu totul sapte. Doar unul dintre ei era calare. O bezna s-o tai cu cutitul si in jur toate ferestrele erau oarbe. S-au apropiat de
3

apa. Cel care era calare, a intors calul cu crupa spre Tibru. Si atunci a vazut luntrasul nostrum ce se mai afla pe cal: de-o parte spanzurau doua picioare, pe alta parte doua maini si un capun cadavru. Doi dintre ei stateau la panda; alti doi au luat mortul, s-au opintit si-bildibic! i-au facut vant in Tibru . Cel pe de cal i-a intrebat ceva in soapta; nu s-a auzit decat raspunsul :Da,monsienore!. Atunci calaretul,care se uita fix la apa, a vazut ca plutea ceva. A intrebat ce e E pelerina seniorului mort! , i s-a raspuns. S-au apucat sa arunce cu pietre in apa ,pana ce pelerine a disparut la fund. Treaba o data terminate, au plecat impreuna pe drumul care duce care Sf. Iacob. Asta ae povestea spusa de luntras. MAFFIO -Lugubra poveste. O fi fost cineva important? Ce stranie imagine! Un cal cu un asasin in sa si cu o victima pe crupa GUBETTA -Un cal purtand doi frati. JEPPO -Da . Cezar si Giovanni Borgia.Cezar calare, Giovanni cadavrul.. MAFFIO -Borgia ! Ce neam de diavoli! Dar spune-ne, Jeppo, de ce fratele sa-si ucida fratele? JEPPO -Nu vreau sa iti spun. Motivul crimei e-atat de scarnav ca doar rostindu-l si-ar fi un pacat. GUBETTA -Iti spun eu. Cesare Borgia era calaretul, Giovanni Borgia era mortul.Pricina? Iubeau aceeasi femei. MAFFIO -Si cine era femeia? GUBETTO(din acelasi colt de scena) -Sora lor, Lucrezia Borgia.

JEPPO -Opreste-te, gata! Ajunge! Serios Belverana! Nu pronunta in fata noastre acelui monstru! Fiecare dintre noi astia de aici isi plange cate un mort din cauza ei. MAFFIO -Nu scancea si vreun copulas din toata oroarea (mocirla) asta? JEPPO -Ba da,dar nu iti spun decat numelui tattalui:Giovanni Borgia. MAFFIO -A crescut de atunci. Unde e? OLOFERNO -A disparut fara urma DON APOSTOLO -Oricum, Cezar. Intre timp si-a mai omorat doi nepoti, copiii lui Guifry Borgia si varul cardinalul Francesco Borgia! Omul asta are un tic: isi ucide rudele! JEPPO -Zau ca asa-i! Vrea sa fie unicul Borgia si sa mosteneasca toate averile Papei. MAFFIO -Cum zici ca-l cheama pe luntras! Pe martorul de noapte! JEPPO -Giorgio Schiavinno. I-au pescuit cadavrul in Tibru. ASCANIO Ai dreptate,Maffio! Urate vremuri traim! JEPPO -Cunoasteti macar un om in toata Italia noastra care sa mai aiba siguranta ca apuca ziua de maine, in Italia noastra cea ranita de razboaie, bolnava de crime si sfartecata de familia Borgia!?
5

DON APOSTOLO -Si uite asa vorbim noi de Borgia cand plecam la Ferrara drept in cuibul celei pe care no numim.Cand Republica Venetiana isi trimite ambasadorii sa il felicite pe ducele de Ferrara pentru Victoria de la Rimini, noi suntem garda de onoare. ASCANIO -Cand se pleaca la Ferrara? OLOFERNO -Maine dupa-amiaza. DON APOSTOLO -Merge si gennaro? MAFFIO -Gennaro si cu mine nu ne despartim niciodata. ASCANIO -Domnilor, atrag atentia ca ne cam pierdem timpul: stiti ca, prin preajma,se bea vin de Spania fara noi? MAFFIO -La atac! Hai ,Gernnaro! (lui Jeppo). Asta a dormit de-a binele-n timp ce noi vorbeam!? JEPPO -Lasa-l sa doarma!

Ies cu totii,in afara de Gubetta

Scena a doua GUBETTA,APOI DONA LUCREZIA SI GENNARO(dormind)

Intra DONA LUCREZIA. Poarta masca. Il vede pe Gennaro dormind si il contempla indelung, cu un amesc de admiratie si veneratie fremantanda.

DONA LUCREZIA(aparte) -Doamne cat e de frumos! (se intoarce) Gubertta! GUBERTTA -Sssst , vorbiti incet, doamna. Aici nu ma cheama Gubetta, ci contele de Belverana, gentilom aragonez. Iar dumneavostra sunteti marchiza de Pontequadrato. Si nu ne cunoastem. Nu uitati nicio clipa ca suntem la Venetia. DONA LUCREZIA -Stiu Gubetta. GUBETTA -Nu va scoateti masca. S-ar putea sa va recunoasca cineva! DONA LUCREZIA -Ce-mi pasa? Atata timp timpcat nu stiu ccine sunt,n-am niciu de ce ma teme. Iar daca ar sti ar tremura ei. GUBETTA -Doamna, aici e Venetia. Aveti destui dusmani. Dusmani in libertate! Bineinteles ca Republica Venetiana n-ar intrazni sa atenteze pe atenteze pe fata la persoana altetei voastre, dar v-ar putea insulta untr-un fel sau altul. DONA LUCREZIA -Gubetta GUBETTA -Doamna DONA LUCREZIA -Ce s-a-ntamplat cu Galeas Accaioli? GUBETTA -Este in temnita. Se asteapta porunca altetei voastre ca sa fie gatuit. DONA LUCREZIA
7

-Si Guifry Buondelmonte? GUBETTA -In lanturi. N-ati ordonat inca sa il sugrume. DONA LUCREZIA -Manfredi de Cruzolla? GUBETTA -Nici pe el. DONA LUCREZIA -Spadacappa. GUBETTA -Precum ati poruncit, otrava i se va da decat de Pasti, o data cu impartasania. DONA LUCREZIA -Dar Pietro Carpa? GUBETTA -In ceasul de fata e inca episcop de Pesaro si regent al Cancelariei. Dar peste-o luna va fi oale si ulcele, caci tatal Altetei Voastre, Sfintia sa Papa l-a arestat deja cum l-ati rugat si-l tine in pivnitele Vaticanului. DONA LUCREZIA -Scrie-i tatei, ca-l rog sa-l gratieze pe Pietro Carpa! Sa-l puna in libertate si pe Accaioli! Sa fie eliberat numaidecat Manfredi de Cruzolla! Si Buondelmonte! Si Spadacappa, repede, repede. Gubetta! GUBETTA -Mai incet, doamna, luati-o incet! Dati-mi voie sa respir! Ce fel de ordine imi dati ?!? Doamne, Dumnezeule, ma sufoc de-atata clementa! Cred c-o sa ma inec in acest potop inspaimantator de fapte bune! DONA LUCREZIA -Bune, rele, ce-ti pasa, de vreme ce te platesc?
8

GUBETTA -O afacere de bine e mult mai greu de facut decat o faradelege! Daca stapana mea devine filantropa, ce se va alege de mine, slujitorul ei? DONA LUCREZIA -Gubetta, tu esti cel mai vechi si mai credincios confident al meu... GUBETTA -Cincisprezece ani de cand am cinstea de-a va fi in preajma... DONA LUCREZIA -Gubetta, dragule, fidelul meu complice! Tu nu te-ai plictisit? Nu simti nevoia sa mai schimbi? In loc sa te blesteme oamenii, sa te binecuvanteze... Nu te-ai saturat de crime? GUBETTA -Alteta, trecem la sfinti? DONA LUCREZIA -Vorbesc serios, Gubetta! Renumele pe care il avem amandoi de maestrii ai otravii si ai mortii n-a inceput sa te apese? GUBETTA -Nu ma apasa deloc! Cand trec pe strazile din Spoleto aud in spatele meu lumea susotind: uite-l pe Gubetta! Omul cu lantul, omul cu cutitul, omul cu otrava! Ce are a face? M-am invatat cu poreclele astea ca popa cu aghiazma. DONA LUCREZIA -Tu nu iubesti pe nimeni pe bune, Gubetta? GUBETTA -Eu tare-as vrea sa stiu pe cine iubeste alteta voastra! DONA LUCREZIA -Sunt sincera cu tine, asa ca n-am sa-ti mai vorbesc de tata sau de fratele meu. Nici de sotul meu. Si nici de amantii mei...

GUBETTA -Pai altcineva mai este de iubit, in afara lor? DONA LUCREZIA -Mai exista cineva, Gubetta! GUBETTA -Ca n-o sa-mi vorbiti acuma de iubirea de Dumnezeu! DONA LUCREZIA - Gubeta! Gubeta! Daca in aceasta Italie de cosmar, ar exista o inima plina de virtute, un suflet de inger ascuns sub o platosa de erou... Daca eu, femeia dusmanita de toti, dispretuita, blestemata de barbati, damnata de Dumnezeu, asa de atotputernica si totodata atat de neputincioasa... Daca, in aceasta stare mizerabila, de disperare cumplita in care mi se zbate sufletul, nu mi-ar ramane decat o unica speranta, aceea de-a merita o farama din iubirea acelei inimi atat de mandre si de curate... Daca eu, Lucrezia n-as avea nici un alt gand, niciodata ambitie decat de-a simti ca inima aceea curata si libera bate la unison cu a mea, abia atunci m-ai putea intelege! Gubetta abia atunci ai putea intelege, setea aceasta nebuna de-a ma rupe de trecut, de-a ma spala de toata zgura, inlocuind imaginea pacatului pe care intreaga Italie o are despre mine cu icoana ispasirii si a virtutii! GUBETTA -Dumnezeule mare, doamna, ca doar nu v-oti fi scaldat azi in cristelnita !?! DONA LUCREZIA -Nu rade, Gubetta. Cand te ia valul pacatos, greu te mai poti opri. In mine sunt doi ingeri: unul cu copite, unul cu aripi. Vreau acum ca cel bun sa triumfe. GUBETTA -Atunci, sa-i tragem un Te Deum laudamus magnificat anima mea Domium! Doamna, eu nu inteleg nimic. Ati devenit indescrifrabila. Acum o luna, Alteta Voastra anunta ca pleaca la Spoleto, isi ia ramas bun de la monseniorul Alfonso dEste, sotu l dumneavoastra, care de altfel e de tot hazul, iubindu-va ca un turturel si fiind gelos ca
10

un tigru. Deci, Alteta Voastra pleaca din Ferrara la Spoleto si de fapt vine in secret la Venetia, aproape fara suita, sub un nume fals, de doamna din Neapole. Iar eu tot sub nume fals, de spaniol. O data ajunsi la Venetia, ne despartim, dumneavoastra imi porunciti sa ma comport ca si cum nu v-as cunoaste. Incercati sa frecventati toate petrecerile, balurile, profitand de carnaval pentru a colinda pretutindeni mascata. Iar acum poftim! Marturia naucitoare de adineauri! V-ati schimbat numele, v-ati schimbat obiceiurile, acum va schimbati dintr-o data si sufletul?!? Pe langa aceasta metamorfoza, intreg carnavalul venetian pare o joaca de copii! Care e motivul?

Dona Lucrezia il apuca brutal de brat si-l trage langa Gennaro

DONA LUCREZIA -Il vezi pe tanarul acesta? GUBETTA -Il stiu prea bine. Dupa el tot alergati mascata de cand am venit la Venetia. DONA LUCREZIA -Si ce zici?!? GUBETTA -Zic ca e un tanar care doarme-ntr-un scaun si care ar fi adormit si de-ampicioarelea daca ar fi luat parte la conversatia moralizatoare si interminabila de adineauri! DONA LUCREZIA -Nu crezi ca-i frumos? GUBETTA -Ar fi si mai frumos daca ar sta cu ochii deschisi. O fata fara ochi e ca un palat fara ferestre! DONA LUCREZIA -Daca ai sti cat il iubesc!

11

GUBETTA -Asta-i domeniul lui Don Alfonso, regalul dumneavoastra sot! In ce ma priveste, trebuie sa va previn ca alteta voastra isi pierde timpul. Tanarul e profund indragostit de-o juna pe nume Fiametta. DONA LUCREZIA -Ea-l iubeste? GUBETTA -Se zice ca da. DONA LUCREZIA -Foarte bine! GUBETTA -Va stiam mai geloasa din fire... DONA LUCREZIA ( contemplandu-l pe Gennaro) -Ce chip nobil are! GUBETTA -Mi se pare ca seamana oarecum cu... DONA LUCREZIA -Nu seamana cu nimeni, e unic. Lasa-ma singura!

Gubetta iese, Dona Lucrezia ramane cateva clipe pierduta in admiratie in fata lui Gennaro, fara sa-i vada pe cei doi barbati mascati care intra si o fixeaza cu privirea.

ALFONSO -E limpede ca e amantul ei. Cum zici ca il cheama? RUSTIGHIELLO -Gennaro. E capitan de vas, e un tip curajos, aventurier, fara tata, fara mama si face numai ce-i trasneste prin cap. Acum e-n serviciul Republicii Venetiene.
12

ALFONSO -Fa-l sa vina la Ferrara. RUSTIGHIELLO -E ca si facut, monseniore. Maine porneste spre Ferrara in suita ambasadorilor venetieni Tiopolo si Grimani. ALFONSO -Perfect. Putem pleca.

Ies amandoi.

Dona Lucrezia il saruta pe frunte pe Gennaro, care se trezeste brusc. Gennaro o prinde de brat. Lucrezia incremeneste.

DONA LUCREZIA -Da-mi drumul! GENNARO -Nu inca, doamna! Daca ati fi regina si eu poet, v-as imbraca in rime... Dar eu nu sunt poet, ci soldat! DONA LUCREZIA -Vine cineva. (Fuge. Gennaro o urmeaza)

Scena a treia JEPPO, apoi MAFFIO

Jeppo intra din coltul celalalt al scenei

13

JEPPO -E ea! MAFFIO -Cine?

JEPPO(ii sopteste la ureche)


MAFFIO -Esti singur? JEPPO -Ea cu Gennaro conversand galant MAFFIO -Prins in panza paianjenului veninos! (vrea sa mearga dupa Gennaro) JEPPO -Hai sa le spunem intai baietilor.

Cei doi ies. Scena ramane goala cateva clipe. Gennaro si Dona Lucrezia (mascata) revin in scena.

Scena a patra

GENNARO, DONA LUCREZIA

DONA LUCREZIA

14

-Vrei atat de mult sa-mi vezi fata?(Isi scoate masca)

GENNARO -Esti frumoasa! DONA LUCREZIA -Nu te ingrozeste chipul meu? GENNARO -Sa ma ingrozeasca? Dimpotriva, doamna, ceva din ascunzisul (strafundul) inimii ma cheama spre dumneavoastra. DONA LUCREZIA -M-ai putea iubi, Gennaro? GENNARO -V-as putea adora! Si totusi, doamna, ca sa fiu sincer va exista va exista intotdeauna o femeie pe care-o voi iubi mai mult. DONA LUCREZIA -Micuta Fiametta? GENNARO -Nu. DONA LUCREZIA -Atunci cine? GENNARO
15

-Mama.

DONA LUCREZIA -Cine e mama ta? GENNARO -Nu am vazut-o niciodata. Ciudat, nu? Ce m-a apucat sa va spun asta tocmai acum? E un secret pe care nu-l stie nimeni; nici macar prietenul meu cel mai bun, Maffio Orsini. Sunt un cavaler aventurier, doamna! M-a crescut un pescar in Calabria. Cand am implinit 16 ani, mi-a destanuit ca nu e tatal meu. Nu mult dupa aceea a venit un senoir, m-a atins cu spada pe umar si m-a facut cavaler, dupa care a plecat fara sa-si ridice o clipa vziera coifului, asa ca nu i-am putut vedea fata. A mai tecut o vreme si avenit alt om care mi-a adus un plic. Era o scrisoare... de la mama!!! De la mama mea pe care nu o vazusem niciodata, pe care o visam mereu... pe care o adoram cu tot focul fiintei mele! Din scrisoare am inteles ca sunt de vita nobila, ca am sange albastru, un nume faimos, dar ca mama mea e nefericita! De-atuncu am batut Italia in lung si-n lat. Oricunde m-as afla, in prims zi a fiecarei luni, acelasi mesager aduce scrisoare de la mama si ia raspunsul meu, fara sa-mi spua un cuvant. N-am reusit sa aflu nimic de la el. Are limba smulsa. DONA LUCREZIA -Genaro... GENNARO -Stiu ca am o mama, care e nefericita si ca mi-as da viata asta pentru o lacrima de-a ei si viata de apoi pentru un suras de-al ei. Asta-i tot. DONA LUCREZIA -Iti pastrezi scrisorile? GENNARO -Sunt aici, la piept, langa inima. Sunt soldat si ele ma vor apara intotdeauna de arma dusmanului.
16

DONA LUCREZIA -Ii pastrezi scrisorile? GENNARO -Sunt aici, la piept, langa inima, Sunt soldat si ele ma vor apara intotdeauna de arma dusmanului. DONA LUCREZIA -Te vor apara! GENNARO -Citeste! DONA LUCREZIA -...Nu incerca sa ma cunosti. Sunt inconjurata de rude fara mila, care te -ar ucide asa cum l-au ucis pe tatal tau. Secretul nasterii tae trebuie sa ramana numai al meu. E o taina ata de trista dar atat de periculoasa, incat daca ai cunoaste-o nu ai putea sa o tii ascunsa. Tinerea e navalnica si incostienta... Te-ai da de gol si-ai fi ucis in clipa urmatoare. Multumeste-te, dragul meu, sa stii ca ai o mama care te adora si care vegheaza zi si noapte la binele rau. Gennaro, copilul meu, tu esti tot ce iubesc mai mult pe lume. GENNARO -Doamna! Sunteti o fiinta minunata. Va iubesc pentru aceste lacrimi. Eu tot ce fac fac ca sa fiu demn de mama. Doamne, ce fericit as fi sa pot fi (sta) langa ea, sa-i alint suferintele, singuratatile. Eu vreau sa ma lupt doar pentru cauza binelui. Daca intr-o zi voi puteam depune sabia la picoarele mamei mele, ea trebuie sa fie o sabie a binelui. Mi s-a oferit de curand sa intru in serviciul Lucreziei Borgia. Am refuzat. DONA LUCREZIA -N-ai niciodata mila de pacatosi!

17

GENNARO -N-am mila pentru cei fara de mila. (Brusc, revenindu-si). De ce v-am spus tot ce am pe suflet, fara sa va cunosc? DONA LUCREZIA -Poate pentru ca sunt o femeie cate iubeste, Gennaro! GENNARO -Cum va cheama?

(Apar faclii. Maffio si Jeppo intra cu zgomot . Dona Lucrezia isi pune in graba masca pe fata.)

Scena a cincea

ACEIASI, plus MAFFIO ORSINI, JEPPO LIVERETTO, ASCANIO PETRUCCI, OLOFERNO VITELLOZZO, DON APOSTOLO GAZELA, domni, doamne si servitori cu faclii in mana.

MAFFIO -(Face un pas catre Dona Lucrezia) Doamna, ingaduiti-ne sa ne prezentam! Eu sunt Maffio Orsini, fratele ducelui de Gravina. Cel pe care calaii dumitale l-au sugrumat naptea, in somn. JEPPO -Doamna, eu sunt Jeppo Liveretto, nepotul lui Liveretto Vitelli, cel pe care ai poruncit sa-l injunghie in pivnitele Vaticanului. ASCANIO
18

-Ascanio Petrucci, doamna, varul lui Pandolfo Petrucci, senior de Sienna, pe care l-ati ucis ca sa-i luati palatul.

OLOFERNO -Oloferno Vitellozzo, doamna, nepotul lui Iago d'Appiani, cel pe care l-au otravit la o petrecere dupa ce i-ati luat frumosul conac de la Piombino. DON APOSTOLO -Dumneavoastra, doamna, l-ati osandit la esafod pe nedrept, de don Francisco Gazella, unchiul dupa mama a lui don Alfonso de Argon, al treilea sot al dumitale. Barbatul care ai ordonat sa fie ucis cu lovituri de halebarda pe treptele de la San Pietro. Ei bine, eu sunt Apostolo Gazella, varul celui dintai si fiul celuilalt. GENNARO -Cine-i femeia asta? MAFFIO -Doamna, noi am avut placerea de a ne prezenta, acum faceti-ne onoarea de a ne spune augustul dumneavoastea nume! DONA LUCREZIA -Nu aici! MAFFIO (smulgandu-i masca) -Scoateti-va masca, doamna, sa vedem daca fata dumneavoastra mai poate rosi! GENNARO -Cine e? DON APOSTOLO
19

-Gennaro, femeia pe care o curtezi eexperta-n(maestra-n) otravuri! OLOFERNO -Adultera! ASCANIO -Vicioasa din cap pana in picioare. JEPPO -Incestuoasa! Incest cu cei doi frati care s-au ucis intre ei din amor pentru ea! ASCANIO -Incest cu tatal ei, cel care acum e Papa! OLOFERNO -Incest si cu copiii ei... daca ar fi sa aiba vreunu... DONA LUCREZIA -Ajunge! E prea mult! MAFFIO -Gennaro, vrei sa stii cum o cheama?

TOTI IN COR

-LUCREZIA Borgia!

(intuneric)
20

TABLOUL II Scena intai.

DONA LUCREZIA, GUBETA

DONA LUCREZIA -Gubetta, esti singur ca vin(toti) la Ferrara? GUBETA -Da, doamna! DONA LUCREZIA -Toti cinci? GUBETA -Toti cinci. DONA LUCREZIA -M-au jignit groaznica! M-au calcat in picioare. Mi-au scuipat numele in obraz! In fata lui Gennaro. GUBETA -Maine, domna, vor fi la Ferrara! DONA LUCREZIA -Gubetta, ma razbun! GUBETTA
21

-Bine ca v-ati revenit! Doamna, cum sa va spun eu? Un lac e cu totul altceva decat o insula, un turn e taman contrariul unui put. Apeductul e inversul podului. Daca dumneavoastra ati fi devenit o femeie cumsecade, iar eu un inger, apoi asta ar fi fost de-a dreptul o monstruozitate! DONA LUCREZIA -Gennaro e cu ei. Sa ai grija sa nu i se intample nimic rau! Fa-l pe valetul lui sa inchirieze o camera in casa din fata balconului meu. GUBETTA -Am inteles! DONA LUCREZIA -Trebuie sa-l mai vad odata! Sa-i vorbesc intre patru ochi. GUBETTA -Nimic nu e simplu. O sa-i trimiteti vorba prin Astolfo sa vie la palat. DONA LUCREZIA -Esti sigur ca nemernicii aia nu banuiesc nimic? Cred in continuare ca esti Belverana grande de Spania? GUBETTA -Da. Sunt cel mai bun prieten al lor. Eu ii imprumut cu bani. DONA LUCREZIA -Pentru ce? GUBETTA -Pentru ca au nevoie. Si fiindca nimic nu-i mai spaniol decat sa te dai mare cand iti sufla vantu-n buzunare si-l tragi tare pe dracu de coada! (Lucrezia ii arunca o punga cu bani). Apropo de coada dracului, doamna! Mi-a venit o idee! DONA LUCREZIA -Grija de Gennaro... GUBETTA
22

-Ar trebui ca dracului sa-i fie bine cusuta coada, bine infipta in noada si cat mai stufoasa sa fie, data fiind multimea oamenilor care-l trag de ea! DONA LUCREZIA -Of, Gubetta, nu mai rade tot timpul! GUBETTA -E si asta un fel de-a trai, doamna! DONA LUCREZIA -Sa nu-l scapi din ochi pe Gennaro. (Gubetta rade) Si nu mai rade, Gubetta! (Lucrezia iese). GUBETTA -Rad cand vreau! Daca vrea sa nu mai rad, sa-mi spuna de ce! Ce atata secret! De saisprezece ani sunt confidentul ei si acu dintr-o data... N-are incredere in mine? Sa-i dam motiv! Sa se descurce cum o sti! (Balul continua. Cortina)

TABLOUL III Scena intai

(Ferrara. Piateta. Se vede zidul palatului Ducal. Se veze blazonul Borgia. Sub balconul Lucreziei)
GUBETTA, GENNARO, MAFFIO, JEPPO, ASCANIO, DON APOSTOLO, OLOFERNO

MAFFIO -Ziceti ce vreti, dar eu nu stiu daca am facut bine sa plecam din Venetia si sa venim in Ferrara dupa ce am infruntat-o pe Lucrezia Borgia! ASCANIO -Drept in gura lupului... DON APOSTOLO
23

-Ce era sa facem? Senatul ne-a trimis aici. Trebuia sa ne supunem. JEPPO -Si, in definitiv, ce ne poate face? Noi suntem in slujba Republicii Venetiene? Ia sa se atinga cineva din Ferrara de un singur fir de par de pe capul nostru! Ar insemna razboi cu dogele Venetiei. Ceea ce... nu cred ca le-ar conveni. MAFFIO -Draga Jeppo, astia te baga in mormant si fara sa se atinga de vreun fir de par de pe scafarlia ta. Exista otravuri care rezolva interesele familiei Borgia infinit mai bine decat pumnalul. Ti-aduci aminte cum l-a facut Papa Alexandru pe sultanul Ahmed, fratele lui Baiazid, sa dispara de pe suprafata pamantului? OLOFERNO -Nu stiu! Cum?! DON APOSTOLO -Papa l-a convins pe Ahmed ca regele Carol al Frantei l-ar fi otravit cand l-a invitat la masa. Sultanul Ahmed a crezut si Papa a chemat-o pe Lucrezia si din manutele ei Ahmed a sorbit asa-zisul antidot al otravii. Si uite-asa, in doua ceasuri, Baiazid a ramas fara frate... ASCANIO -Bietul turc! Politica nu era punctul lui tare. MAFFIO -Familia Borgia are otravuri care ucid intr-o zi, intr-o luna, intr-un an, cum vor. Otravuri parsive, care fac vinul mai dulce si-ti grabesc paharul spre gura. Tu crezi ca esti beat si de fapt esti mort. Sta omul bine pe picioare si deodata i se flescaie genunchii, pielea i se crapa, ochii se holbeaza, paru-i se albeste, dintii ii cad din radacina. Nu mai umbla! Se taraste, abia mai respira, horcaie, nu doarme, tremura ca varga in plina zi la soare... ce mai, flacaul devine mosneag, intra-n agonie si moare. Ca dintr-o data lumea sa-si aduca aminte ca acum sase luni sau un an mortul a baut un pahar de vin la familia Borgia... OLOFERNO -Ospitaliera familia Borgia! Gazde bune.
24

ASCANIO -Niste mese sardanapalice, bine asezonate si udate cu otravuri. MAFFIO (privind in jur) -Cam pustiu pe aici! Lumea nu se aventureaza ca noi asa aproape de palatul Borgia. Se tem ca aburii otravurilor fierte noaptea sa nu musteasca prin ziduri dimineata... ASCANIO -Eu zic sa plecam acasa. Trimisii Venetiei au avut deja audienta la ducele Ferrarei. Misiunea noastra e gata. Escorta ambasadorilor se compune din 50 de cavaleri; daca noi plecam inainte nimeni nu va observa. Cred ca-i mai cuminte s-o stergem. MAFFIO -Perfect. Chiar astazi. JEPPO -Hai maine! Descarca sunt invitat la printesa Negroni. Sunt innebunit dupa ea si n=as vrea sa las impresia ca fug din calea celei mai frumoase femei din Ferrara. OLOFERNO -Esti invitat la masa la printesa Negroni? JEPPO -Da. OLOFERNO -Si eu. ASCANIO -Si eu sunt invitat acolo! DON APOSTOLO -Si pe mine m-a chemat. MAFFIO -Ei bine, si pe mine !
25

GUBETTA (apare) -Si eu am fost invitat, domnilor. JEPPO -Senior Belverana! Inseamna ca va fi o petrecere pe cinste. Buna ziua, Belverana! GUBETTA -Zi buna va urez si eu, senior Jeppo! MAFFIO (soptit lui Jeppo) -O sa zici ca-s fricos, dar zau ca n-ar trebui sa ne ducem. Palatul Negroni e lipit de palatul Ducal. JEPPO (soptit) -Maffio, esti nebun. Printesa Negroni e o femei fermecatoare. Sunt topit dupa ea. Dar daca ti-e frica, nu veni! MAFFIO -Daca te duci tu, vin si eu. JEPPO -Gennaro, vii si tu? GENNARO -Nu ASCANIO -Nu te-au invitat? GENNARO -Nu. Pesemne ca printesa considera ca sunt rand mediocru. DON APOSTOLO -O fi o greseala. MAFFIO (surazand)
26

-Si ce faci? Te duci la un rendez-vous amoros? JEPPO -Apropo: nu ne-ai povestit ce discutai aseara cu Dona Lucrezia. Parea turbata dupa tine. Saracaaa! MAFFIO -Tu stii ca stai chiar in fata balconului ei? DON APOSTOLO -Si n-ar fi cazul, ducele de Ferrara e bolnav de gelozie. OLOFERNO -Ei, haide, Gennaro, povesteste-ne ce-ti gangurea dona Lucrezia Borgia! GENNARO (scoate sabia) -Daca mai scoate un cuvant despre tarfta aia, ne batem! MAFFIO -Eeeeiii, glumeam... Dar de ce porti blazonul doamnei... GENNARO -Ce port? MAFFIO (arata spre esarfa lui Gennaro) -Esarfa! ASCANIO -Culorile Lucreziei Borgia. GENNARO -O am de la Fiametta. MAFFIO -S-o crezi tu. Nu Fiametta a brodat-o ci doamna ......insasi. Cu manutele ei. Pentru tine. GENNARO
27

-De unde stii tu asta? MAFFIO -De la valetul tau, cel care ti-a adus-o si care s-a lasat cumparat de Lucrezia.

(Gennaro isi smulge esarfa, o arunca, ceilalti barbati incep sa-si arunce unul altuia cu varful spadei, esarfa Lucreziei).

GENNARO -Blestemata sa fie! S-o ia dracu,dar nici dracu nu cred c-o vrea! Palatul ei?! Palat?!? Groapa cu serpi veninosi! (striga la balconul Lucreziei)! Ma iubesti?! Mie mi-e sila! Sila! Ma vrei in patul tau?! Femeie scelerata! Otrava! Vrei sa fi stigoiul noptilor mele? Stafie cumplita ce bantuie Italia! Nu te-as atinge nici daca ai fi ultima femeie ramasa pe pamant! Dormi? In patul tau incestuous?! O,de-ar putea fi vorbi nefericitul pat! Crima! Tradare! Adulter! Incest! Uite, sarutul meu! Nu pot sa il pun pe fruntea ta curata, il pun pe zidurile tale!

(Gennaro se catara si sterge prima litera din blazonul Borgia ,iar ceea ce ramane este orgia.)
MAFFIO -Ce-ai facut? JEPPO -Gennaro, litera lipsa din numele ei, e lipsa capului de pe umerii tai! GUBETTA -Iata o vorba de duh care maine va face inconjurul orasului, odata cu cei care vor cauta faptasul. GENNARO -Daca voi fi cautat, ma voi infatisa numaidecat. GUBETTA -Mie mi-ar conveni:dar ar incurca-o al naibii pe Dona Lucrezia.

(De cateva clipe au aparut nevazuti de ceilalti doi barbati invesmantati in negru care iscodesc)
MAFFIO
28

-Cred ca ar fi prudent sa ne despartim! GENNARO -Prietene, bucurati-va la noapte! Petrecere frumoasa la printesa Negroni!

Scena a doua

Cei doi barbati in negru


ASTOLFO -Ce dracu faci pe-aici, Rustighiello? RUSTIGHIELLO -Astept sa pleci tu, Astolfo. ASTOLFO -Chiar asa sa fie? RUSTIGHIELLO -Dar tu ce faci aici, Astolfo? ASTOLFO -Astept sa pleci tu, Rustighiello. RUSTIGHIELLO -Tu cu cine ai treaba? ASTOLFO -Cu omul care va intra aici. Dar tu? RUSTIGHIELLO

29

-Cu acelasi om. ASTOLFO -Drace! RUSTIGHIELLO -Si care-i treaba ta? ASTOLFO -Tre sa-l duc la doamna Ducesa. Dar tu? RUSTIGHIELLO -Eu tre sa-l duc la domnul Duce! ASTOLFO -Drace e lata rau! RUSTIGHIELLO -Si ce-l asteapta o data dus la Ducesa? ASTOLFO -Iubire, vezi bine. Dar daca ajunge la Duce? RUSTIGHIELLO -Streangul, vezi bine. ASTOLFO -Ce dracu facem? E clar ca nu poate fi dus in acelasi timp la Duce si la Ducesa. Nu prea poti sa fi in acelasi timp cu femeia in pat si cu capul in lat RUSTIGHIELLO -Hai sa dam cu banul. Sa vedem ce-o iesi! ASTOLFO -Ca bine zici. RUSTIGHIELLO -Sa mor io: daca pierd, oi zice Ducelui ca pasarea a zburat din colivie. La urma urmei, mi se rupe! (da cu banul)
30

ASTOLFO -Cap. RUSTIGHIELLO (privind in jos spre moneda) -Ha! E pajura! ASTOLFO -E clar. Sa-l spanzure! E omul tau de acuma! Adio! RUSTIGHIELLO -La revedere.

ACTUL AL DOILEA
TABLOUL III Scena intai

O sala din palatal ducal din Ferrara.

DON ALFONSO DESTE si RUSTIGHIELLO

DON ALFONSO -Ia cheia asta. Du-te la galeria Numa Pompiliu. Numara panourile sculptate de pe pereti incepand de la marele tablou de la intrare, care il reprezinta pe Hercule. O data ce ai ajuns la al 23-lea panou, o sa vezi o mica deschizatura in gura unui dragon aurit de la picioarele lui Ludovic Maurul. Introduci cheia in deschizatura. Panoul se va roti, ca o usa, si vei descoperii un dulap in care, pe un platou de cristal, este un flacon de argint si un flacon de aur, impreuna cu doua cupe de email. In flaconul de argint e vin curat, in cel de aur e vin preparat. Adu-le pe toate cu cea mai mare grija si asteapta. Rustighiello, daca ai auzit vreodata oameni carora le tremura carnea pe ei de spaima cand vorbesc de faimoasa otrava a familiei Borgia;-care, ca praf, e alb-stralucitoare precum Marmora de Carara, dar presarata in vin il face rosu precum rubinul de Siracuza;-ai sa ai destula grija sa nu te atingi de flaconul de aur.

31

RUSTIGHIELLO -Am inteles, monseniore! DON ALFONSO -Ia cea mai ascutita spada si stai in spatele usii. Daca ma vei auzi strigand: Rustighiello! intri cu spada. Daca vei auzi clopotelul, intri cu platoul. RUSTIGHIELLO -Am inteles, monseniore! DON ALFONSO -.cu spada gata scoasa din teaca! RUSTIGHIELLO -Am inteles, monseniore! DON ALFONSO -Rustighiello, ia doua sabii. Poate una se rupe. Gata, du-te.

(Rustighiello iese prin usita din dreapta)

Scena a doua

DON ALFONSO, DONA LUCREZIA

DONA LUCREZIA (intrand impetuos) -Nu poti ramane rece! Siera! Rimini! Cesena! Spoletto! Piombina! Ti-am adus ca zester mai multe orase decat ai avut tu palate vreodata! Daca nu din iubire, macar pentru cat ti-am triplat averea nu poti sa ramai nepasator atunci cand numele meu este mutilat! Afrontul s-a petrecut ziua in amiaza mare! Cine si-ar fi permis asa ceva?!? Numele familiei mele a fost calcat in picioare. Numele Borgia, numele Papei, numele fratelui meu! Si toata Ferrara, toti supusi dumitale rad de mine. Si tu nu faci nimic? Calmul tau ma jigneste! Vreau dreptate,vreau razbunare! Crezi ca daca esti sotul meu nu trebuie sa ma aperi cu spada in mana ca un cavaler?! Cine se casatoreste, ocroteste. Acest noroi in care am fost tavalita(manjita) te improasca si pe tine. Hai infurie-te putin, sa te vad si eu o data in viata ca te superi si pentru suferinta mea. Alfonso, spui ca ma iubesti.Atunci dovedeste-o! Esti gelos?! Atunci apara-mi renumele! Aparat-ti iubirea!
32

Nu ma lasa calcata in picioare de cel din urma neispravit! N-ai voie(nu poti) sa lasi toata Ferrara sa ma arate cu degetul in Europa. Alfonso, apara-ma! Alfonso, razbuna-ma! Iute! Crancen! Altfel voi fi obligate sa ma plang Papei si fratelui meu care e la Forli, cu o armata de cincisprezece mii de oameni. DON ALFONSO -Stiu despre ce crima vorbesti. DONA LUCREZIA -Stii crima si nu cunosti criminalul? DON ALFONSO -Criminalul e cunoscut. DONA LUCREZIA -De ce nu e arestat?!? DON ALFONSO -Este arestat, doamna! DONA LUCREZIA -Daca l-ati prins, de ce n-a fost inca pedepsit? DON ALFONSO -Va fi! Dar, inainte de pedeapsa, am tinut sa am si parerea domniei tale in privinta sentintei. DONA LUCREZIA -Foarte bine. Unde este? DON ALFONSO -Aici. DONA LUCREZIA -Aici?!? Vreau o pedeapsa exemplara, intelegi? O crima de lezmajestate se plateste cu capul! E aici? Vreau sa-l vad! DON ALFONSO -Nimic mai simplu! (Cheama) Bautista! (Apare usierul)

33

DONA LUCREZIA -Promite-mi ca, indiferent cine e omul-prieten de-al tau sau ruda-Jura-mi ca nu va iesi viu de aici! DON ALFONSO -Iti dau cuvantul meu de onoare. Ai auzit? Cuvantul de onoare. DONA LUCREZIA -Jura-mi! DON ALFONSO -Ma pui la incercare? (Spre garzi) Aduceti prizonierul!

(Usa din fundal se deschide.Apare Gennaro,dezarmat,intre doua garzi cu halebarde.)

Scena a treia DON ALFONSO -Il cunosti cumva pe omul acesta? DONA LUCREZIA -Nu. GENNARO -Monseniore,ingaduiti-mi sa ma prezint. Cu tot respectul ce vi se cuvine. Ma numesc Gennaro. Sunt capitan in flota venetiana. Doresc sa stiu de ce am fost arestat. DON ALFONSO -Domnule capitan, in zori s-a comis o crima de lezmajestate1.Numele preaiubitei mele sotii, dona Lucrezia Borfia, a fost grav insultat. In fata palatului ducal. DONA LUCREZIA

LEZMAJESTTE s.f. Crim de lezmajestate= jignire adus persoanei sau autoritii unui suveran, n rile monarhice,

pedepsit de lege ca o crim.

34

-Nu este el, Alfonso, este-o neintelegere. DON ALFONSO -De unde stii ca nu este el? DONA LUCREZIA -Stiu cu siguranta. Tanarul acesta nu este din Ferrara. E din Venetia, din suita ambasadorilor. Astfel incat... DON ALFONSO -Si ce-are-a face ca-i venetian? DONA LUCREZIA -Fapta s-a comis azi dimineata, pe cand el era impreuna cu o femeie. O femeie pe nume Fiametta. GENNARO -Nu, doamna, acest lucru nu este adevarat! DON ALFONSO -Vezi, doamna, ca nu esti informata exact! Lasa-ma sa-i pun eu intrebarile. Capitane Gennero, dumneata esti autorul faptei? DONA LUCREZIA ( pierduta ) -Monseniore, pescarii napoletani care m-au crescut, aveau o vorba : spune ceea ce faci si fa ceea ce spui! Duce Alfonso, eu sunt omul pe care il cautati. DON ALFONSO ( intorcandu-se catre DONA LUCREZIA ) -Doamna, ti-am dat adineauri cuvantul meu de onoare. DONA LUCREZIA -Monseniore, vreau sa-ti spun ceva intre patru ochi. (Ducele face semn garzii sa iasa cu prizonierul)

35

Scena a patra DONA LUCREZIA, DON ALFONSO (pauza)

DON ALFONSO -Ascult. DONA LUCREZIA -Alfonso, nu vreau ca omul acesta sa moara. DON ALFONSO -Adineauri ai intrat ca o furtuna, plangand, strigand si acuzandu-ma ca nu-mi pasa de jignirile ce ti se aduc; m-ai pus sa jur ca vinovatul nu va iesi viu de aici. Acum imi ceri sa nu moara! Pentru numele lui Dumnezeu, hotaraste-te!

DONA LUCREZIA -Nu vreau ca omul acesta sa moara! DON ALFONSO -Gentilomii de rangul meu nu obisnuiesc sa-si calce cuvantul dat. Ti-am jurat ca vinovatul va muri. Si va muri. Tot ce mai pot face e sa te las sa alegi tu felul cum va muri. DONA LUCREZIA ( razand cu multa tandrete ) -Ei, hai, Alfonso, zau asa, ce naiba : toata lumea spune prostii, si eu si dumneata ne
36

prostim uneori. Poftim - ei, da recunosc : sunt o femeie cu patimi . Sunt rasfatata si prea capricioasa. De cand eram mica, toata lumea a stat la picioarele mele. Recunosc : ce vreau acum este exact contrariul a ceea ce am avut acum un sfert de ora. Asta e! Hai sa ne intelegem ca doi oameni maturi , sot si sotie. Ca doi vechi prieteni. Hai, vino langa mine! DON ALFONSO -...ca un sclav iubitor la picioarele tale...( Se aseaza langa ea ) DONA LUCREZIA -Alfonso, stii ca te iubesc ca-n prima zi a casatoriei noastre. Tii minte? Ziua in care ti-ai facut acea stralucitoare intrare in Roma, dupa victoria de la Perrugia! Eu stateam in balcon, la San Pietro, si te priveam cu respiratia taiata. Doamne, ce frumos erai pe calul tau alb cu harnasamente2 de aur! DON ALFONSO -Rochia ta era purpurie si carnea gatului tau de marmura! DONA LUCREZIA -Toate printesele Europei m-au invidiat pentru tine. Te iubesc,Alfonso. Te iubesc ca atunci. Cateodata sunt absenta sau mai distrata, dar tu stii ca asta-mi vine din temperament, nu din inima. Si sa stii, Alfonso, ca, daca m-ai certa cu blandete, m-as face foarte repede cuminte.( Sarutare, mangaiere ). Ce bine ne iubim noi! E ridicol ca un print si o printesa, asa ca noi, asezati pe cel mai frumos tron din lume si care se iubesc asa ca noi sa se certe pentru un amarat de aventurier. Un hoinar venetian! Alungati-l! Duca-se unde-o sti, leii nu se impiedica de o musca . Leul si leoaica... tu si cu mine... Hai, sa spunem sa-l lase pe tanarul acela sa plece in treaba lui. DON ALFONSO -Mai stai! Nu ne grabeste nimeni. DONA LUCREZIA (cu un aer jucaus) -Vreau sa ni-l scoatem din minte. Sa nu ne mai gandim decat la noi. DON ALFONSO

HARNAAMNT s.n. Totalitatea obiectelor (hamuri, curele etc.) necesare la nhmarea i la neuarea unui cal.

37

-Dar cuvantul pe care ti l-am dat? DONA LUCREZIA -Vorbe de amagit multimile. Sa nu ne amagim intre noi! Nici regii, nici popoarele nu-si pot tine intotdeauna toate promisiunile. Iar intre noi, Alfonso, un juramant nu este necesar decat atunci cand nu mai este nimic de facut. DON ALFONSO -Si totusi, Lucrezia, un juramant... DONA LUCREZIA -Nu veni cu tot felul de motivatii, ca nu sunt tampita! Ai tu ceva impotriva acestui cum il cheama? - Gennero! Daca da, eu sunt capricioasa si-ti cer sa-mi faci cadou viata lui. Uite asa imi place mie - sa-l iert. Alfonso, in fond, eu am fost cea insultata. DON ALFONSO -Pai, tocmai, asta am impotriva lui: mi-a jignit iubita! DONA LUCREZIA -Daca ma iubesti, Alfonso, nu ma refuza! Daca mie-mi place sa-mi exersez darul iertarii?!? In plus, clementa este si un motiv de a ma face mai iubita de poporul tau. Vreau sa fiu iubita de toti suspusii tai! Alfonso, sa fim suverani iertatori. Biata Italie, a avut parte de atata tiranie si fara noi. DON ALFONSO -Nu pot, iubita mea. DONA LUCREZIA -Nu poti?!? Adica de ce n-ai putea sa-mi acorzi favoarea unui lucru atat de neinsemnat cum e viata capitanului Gennaro? DON ALFONSO -Vrei sa stii de ce? DONA LUCREZIA (Gata)

38

-Vreau. DON ALFONSO -Fiindca ti-e amant, scumpa mea. DONA LUCREZIA -Dumnezeule , nu e adevarat!!! ( Izbucneste in ras nervos ) DON ALFONSO -Fiindca te-ai dus dupa el la Venetia. Si te-ai duce dupa el si-n iad. Fiindca te-a urmarit in timp ce-l urmareai. Fiindca, fara indoiala, ii esti amanta! Fiindca m-am saturat si fara el de atata adulter, de atata nerusinare! Fiindca e timpul sa-mi razbun onoarea. Sa pun stavila poftelor tale printr-un rau de sange care sa-ti inconjoare patul. Intelegi dumneata, doamna? DONA LUCREZIA -Alfonso... DON ALFONSO -Usa de intrare in iatacul tau poti sa o deschizi cui vrei. Dar la usa de iesire, pe amantii tai ii va astepta omul meu, calaul. DONA LUCREZIA -Alfonso, iti jur ca... DON ALFONSO -Nu te mai jura.Juramintele sunt bune doar pentru amagit multimile. DONA LUCREZIA -Bine. Dar daca ai stii... DON ALFONSO -Te-am iubit ca nebunul. Daca ai sti... daca ai sti cat te urasc acum pe tine si familia Borgia, care de fapt se numeste Lenzoli, sau Lenzolio... si nu mai stiu cum... Mi-e sila de fratele tau Cesare, omul cu mainile patate de sange! Cesare, fratele tau, care si-a ucis fratele, pe Giovanni. Mi-e scarba de mama voastra, Rossa Vanozza, tarfa batrana care a
39

scandalizat Roma dupa ce s-a tavalit in Valencia ! Lasa-ma sa termin! Mi-e groaza de tatal tau, care e Papa, dar care are un harem mai mare decat al sultanului Baiazid. Tatatl tau, care a umplut temnitele cu oameni ilustrii, si care a facut din Biserica o sleahta de hoti. Daca-i vezi la un loc pe cardinali si pe ocnasi, te intrebi care-s unii si care-s altii! Si acuma iesi! Lasa-ma! DONA LUCREZIA -In genunchi te rog...in numele Fecioarei! DON ALFONSO -Taci! DONA LUCREZIA -Te implor, iarta-l! DON ALFONSO -Cata iubire! DONA LUCREZIA -Iarta-l , Alfonso, iarta-l! DON ALFONSO -De-ai stii cat de hotarat sunt, n-ai mai scoate o vorba. DONA LUCREZIA -Ei bine, ia atunci seama, don Alfonso de Ferrara, tu -al patrulea sot al meu! DON ALFONSO -Nu face pe harpia3, doamna! Nu ma sperii deloc. Iti cunosc obiceiul.N-o sa ma poti otravi ca pe primul tau sot. Nici n-ai sa ma alungi ca pe al doilea. Nici n-ai sa ma ucizi, strapungandu-ma cu sulia, ca pe al treilea, Slava Domnului, mi-e plina curtea de soldati, si sunt eu insumi soldat!
3

HARPE,harpii,s. f. 1.(n mitologia greac) Monstru fabulos, reprezentat sub forma unei femei naripate, cu trup i cu gheare de vultur, personificnd furtunile i moartea. Fig.Femeie hrprea, argoas i rea; zgripuroaic. 2.Specie de vultur din America de Sud.

40

DONA LUCREZIA -Ai sa regreti amarnic aceste cuvinte. Nu uita cine sunt... DON ALFONSO -Esti fiica Papei, dar nu esti la Roma. Comanzi in Spoletto, dar nu esti la Spoletto. Esti muierea lui Alfonso duce de Ferrara si esti AICI, la Ferarra. Cu mine !

( Palida de furie si spaima, Dona Lucrezia il priveste fix.)

DONA LUCREZIA (cu voce stinsa) -Nu vrei sa te opresti o clupa si sa gandesti? Daca omul acela ar fi amantul mei, de cear comite o crima de lezmajestate fata de mine? DON ALFONSO -De ce nu? Intr-un acces de manie, de umilinta sau de gelozie, de ce nu? Acum eu vreau sa moara. Uite, acesta-i capriciul meu: sa moara. Cum preferi? Spada sau otrava? (Dona Lucrezia tace ingrozita ) DON ALFONSO -Nu spui nimic? Atunci poruncesc sa-l injunghie in anticamera? DONA LUCREZIA -Nu ! Nu! DON ALFONSO - Otrava? DONA LUCREZIA -Nu!

41

DON ALFONSO -De murit, trebuie sa moara! Alege ! (Lucrezia tace) Atunci sa dam cu banul! Cap sau pajura? DONA LUCREZIA - Alfonso! DON ALFONSO - Spada sau otrava... DONA LUCREZIA - Nu de spada! DON ALFONSO - Vrei sa-i torni chiar tu paharul cu vin de Siracuza? DONA LUCREZIA - Voi face cum spui. DON ALFONSO - Multumesc! Ai grija sa nu gresesti. Otrava e in flaconul de aur. De altfel, eu voi fi aici. N-am sa te las singura. Bautista! (Apare usierul) Adu prizonierul (Apare usierul) Scena a cincea ACEIASI, GENNARO,GARZILE DON ALFONSO -Ce-am auzi, senior Gennaro? Ca tot ce-ai facut azi dimineata n-a fost decat o bravada copilareasca, un capriciu fara rea intentie. Prin urmare, doamna ducesa va iarta! Va puteti intoarce la Venetia viu si nevatamat. GENNARO

42

-Alteta, va multumesc! Drept sa spun nu ma asteptam la asemenea verdict. Clementa este o virtute regala. DON ALFONSO -O intrebare, capitane : e rentabil sa fii in serviciul unei republici? Cat vi se plateste pe an? GENNARO -Monseniore, am o companie de 50 de lancieri pe care ii hranesc si ii imbrac. Castig doua mii de techini4 de aur pe an. DON ALFONSO -Iti ofer patru mii. Acceptati sa lucrezi pentru mine? GENNARO -Cu neputinta. Sunt legat de Serenissma Republica Venetiana pe inca cinci ani. DON ALFONSO -Cum asa, legat?!? GENNARO -Cu juramant. DON ALFONSO (catre dona Lucrezia, in soapta) -Se pare ca la ei juramantul e sacru!... Bun, sa trecem peste asta! GENNARO -Monseniore, Alteta voastra a hotarat sa-mi crute viata. Daca nu m-ati fi iertat nu v-as fi povestit o intamplare pe care doresc sa v-o impartasesc acum. Va aduceti aminte de asaltul cetatii Faenze de acum doi ani? Monseniorul Hercule d'Este, tatal altetie voastre, era la un pas de moarte, inconjurat de calaretii lui Cesare Borgia. Un cavaler i-a salvat viata. DON ALFONSO -Asa e. Nu l-am putut gasi niciodata pe acel brav soldat.
4

ECHN, echini,s. m. Veche moned de aur, arab i italian

43

GENNARO -Eu sunt! DON ALFONSO -Asta chiar merita o recomplensa, capitane. Accepti, sper, aceasta punga cu techini de aur? GENNARO -Noi, cei din serviciul Republicii Venetiene, am facut legamant sa nu primim niciodata bani de la printi straini. Dar daca Alteta Voastra ingaduie, am s-o rog sa daruiasca banii garzilor din anticamera. DON ALFONSO -Voia dumneavoastra. (Gennaro ia punga) Atunci macar o cupa cu vin de Siracuza veti inchina cu noi. GENNARO - Asta cu mare bucurie! DON ALFONSO -Iar ca sa-i fac o onoare celui care a salvat viata tatalui meu, am s-o rog chiar pe doamna ducesa sa umple paharele. (Gennaro se inclina, acceptand) Rustighiello!(Rustighello aspare cu platoul, Alfonso ii da punga ). Din partea cavalerului! Pune platoul pe masa. Asa! (Rustinghello iese) DON ALFONSO -Doamna, fii buna si toarna-i de baut domnului capitan! Cati ani ai , capitane? GENNARO (luand cupa din mana ducesei) -Nouasprezece. DON ALFONSO(soptit,ducesei, care da sa ia flaconul de argint) -Sticluta aurita, doamna! (Lucrezia ia tremurand , flaconul aurit) Nouasprezece?!? Si bineinteles ca esti indragostit!
44

GENNARO -Cine nu-i indragostit, monseniore? DON ALFONSO -Doamna, ce pacat ar fi fost sa rapim pe acest tanar vietii, amorului, soarelui Italiei, aventurii... Serbarile! Balurile mascate! Veselele carnavaluri venetiene cu atatia soti incornorati si atatea femei frumoase pe care acest tanar de 19 ani le poate iubi si care cu siguranta ii cad la picioare..Toarna! ( Dona Lucrezia ii toarna lui Gennaro ) DON ALFONSO (bland) -In sanatatea dumitale, capitane! GENNARO -Monseniore, asa sa va ajute Dumnezeu! (bea) DON ALFONSO -Capitane, drum bun! Poti pleca oricand spre Venetia. (soptit catre dona Lucrezia) Doamna, acordati-i favoarea ultimului sfert de ceas. Ti-l las! (Iese. ) Scena a sasea DONA LUCREZIA, GENNARO DONA LUCREZIA -Gennaro, te-a otravit! GENNARO -M-a otravit?!? DONA LUCREZIA -Da, otravit! GENNARO -Trebuia sa imi dau seama, de vreme ce dumneata ai turnat vinul! DONA LUCREZIA

45

-M-a silit, Gennaro. E gelos. Crede ca esti amantul meu. Otrava e cumplita. GENNARO -Otrava ta! Otrava familiei Borgia! DONA LUCREZIA -Ai baut-o, Gennaro! Nimeni in lume nu cunoaste antidotul in afara de Papa, de Cesare si de mine. Ia fiola asta. Bea si esti salvat. GENNARO (fixand-o cu privirea) -Si daca tocmai asta-i otrava? DONA LUCREZIA -Te rog! GENNARO -Tu vrei sa ma otravesti! DONA LUCREZIA (se prabuseste in fotoliu) -Dumnezeule mare! GENNARO -Nu esti tu Lucrezia Borgia?!? DONA LUCREZIA -Doamne, nenorocita de mine! GENNARO -Doamna, dumneata nu ma iubesti. Stii cine sunt si ai un plan sinistru. Stii ceva ce eu nu stiu si vrei sa te razbuni pe mine. Vrei sa faci rau, cui? Mamei mele? DONA LUCREZIA -Si daca mama ta nu e sfanta pe care o crezi? Daca este si ea o criminal ca mine?
46

GENNARO -Inghite-ti vorbele. Iti interzic! Fiara ucigasa, sol al mortii, racla de venin, ti-as sfasia pielea asta de matase care acopera doar moarte! Gomora! Nu sange albastru,sange negru iti curge in vine! Sa nu indraznesti nici cu un sunet s-o pangaresti pe mama mea. Tu o cunosti,sunt sigur. DONA LUCREZIA -Nu ,Gennaro, eu pe femeia din visurile tale n-o cunosc! GENNARO -Atunci de ce te amesteci tu in viata mea! Dumnezeu si a indretat greseala de a te fi facut lasandu-se stearpa. Daca ai fi avut copii, te-ar fi blestemat! Sa fii fiul Lucreziei Borgia! Sa-I spui mama Lucreziei Borgia! DONA LUCREZIA -Gennaro, ai baut otrava. Eu sunt un monstru,e adevarat, dar bea o data licoarea asta, astfel ai sa mori! GENNARO -De unde stiu ca nu este otrava? DONA LUCREZIA -Mi-as da viata ca sa-ti pot darui tie o ora in plus pe lume. Mi-as varsa tot sangele pentru ca tu sa nu versi o lacrima.Gennaro, timpul trece,otrava inainteaza. Nu simti,dar peste putin n-ai sa mai poti simti nimic. Gennaro,ai mila de tine de tine sib ea repede,pentru numele lui Dumnezeu! GENNARO -Daca mor vina sa cad ape capul tau. ( ia fiola si bea) DONA LUCREZIA -Pleaca repede la Venetia! Repede ! in cea mai mare goanna a calului,acum. Ai bani? GENNARO -Da. DONA LUCREZIA
47

-Ia sticluta asta si tine-o mereu la tine. Gata , pleaca repede! ( ii arata usa mascata si das a o deschida) coboara pe acolo. E o scara care da in curtea palatului Negroni. Sa nu astepti rasaritul soarelui. Fugi imediat din Ferrara ,fugi ca sic and aici ar arde flacarile iadului. Si nu te uita inapoi.(Gennaro placa). Stai! (Gennaro se opreste) DONA LUCREZIA -Nu ne vom mai vedea niciodata in viata asta, Gennaro,iar in viata de apoi sunt cum nu se poate mai sigura ca vom fi in locuri total diferite. Ai un cuvant bun pentru mine inainte de a se desparti pentru totdeauna? Gennaro (apleca privirile si tace) DONA LUCREZIA -Hai,du-te pleaca repede! GENNARO(ezita multa) -Doamna ,iti pot ierta totil,dar jura-mi pe ce ai mai sfantjura pe capul meu, de vreme ce declare ca ma iubesti,ca toate crimele dumitale nu au nimic de-a face cu nefericirea mamei mele! DONA LUCREZIA -Nu-ti pot jura asta. GENNARO -Blestemata sa fii! DONA LUCREZIA -Binecuvantat sa fii!(El iese. Lucreziaapuca clepsidra existent in scena si o intoarce.)

TABLOUL IV Scena intai

Exterior Ferrara.MAFFIO, GENNARO

48

MAFFIO -TE-A TRAS PE SFOARA. Teatru curat! In toata chestia asta nu a existat nici otrava ,nici contraotrava. Lucrezia e moarta dupa tine si a vrut sa te faca sa crezi ca iti salveaza viata,in speranta ca o sa ii cazi in brate. Ducele este prea cumsecade, nu e-n stare sa otraveasca pe nimeni. E limpede: ducesa a vrut sa pleci,fiindca idila voastra se poate derula mult mai lesne la Venetia decat la Ferrara. Judeca sit u mai putin. Nu le mai lua pe toate in negru! Famila Borgia a otravit pe unul si pe altul cu vin, dar asta nu inseamna ca la toate petrecerile moare cineva asa ca fa bine si vino cu noi la printesa Negroni. Nu e cazul sa vezi otrava in toate paharele cu vin si nici in fiecare printesa frumoasa a Italiei o l Lucrezia Borgia. Baliverne, gogsi,asculta-ma pe mine. Hai! GENNARO -Dar eu nu am fost invitat. MAFFIO -N-ai fost invitat !? te prezint eu. Vii cu mine. GENNARO -N am chef. Mai bine plec acum la Venetia. MAFFIO -Nu-I frumos din partea ta. Am jurat sa fim nedespartiti- si tu pleci fara mine! GENNARO -Vino si tu! MAFFIO -Ba mai bine vino tu cu mine! Plecam maine pe zi . Nu-I mai plecat sa mangai noaptea femei calde, decat sa deseli calul sub tine in bezna rece? Printesa Negroni e-o femeie minunata,vesela si frumoasau ii place muzica,ii place poezia hai ,gata , pregateste-te si vino cu mine! GENNARO -Nu pot .

49

MAFFIO -Vrei sa pleci in puterea noptii! Risti sa te injunghie pungasii! GENNARO -Am plecat Maffio. Iti urez petrecere frumoasa! MAFFIO -Frate Gennaro, nu-mi miroase a bine plecarea ta. GENNARO -Frate Maffio, nu-mi miroase a bine petrecerea ta! MAFFIO -Daca patesti ceva pe drum si eu nu sunt cu tine? GENNARO -Mi-as reprosa daca ai pati tu ceva aici si eu as fi departe MAFFIO -Nu,zau asa,hai sa cadem la pace! Fiecare cedeaza un pic. Tu vii acum cu mine la Negroni, iar eu iti promit ca in zori plecam amandoi. Batem palma? GENNARO -Dam cu banul. MAFFIO -Cap sau pajura? GENNARO -Cap MAFFIO -(da cu banul) E pajura. Cap frumos are printesa Negroni la care mergem noi acum.
(Ies. Ii vedem indepartandu-se in fundal.)
ACTUL AL TREILA 50

TABLOUL V Scena I

O sala in palatul Negroni. JEPPO, MAFIIO, ASCANIO, OLOFERNO, DON APOSTOLO, GUBETTA, PAJI, PRINTESA NEGRONI

JEPPO -In cinstea divinei printese Negroni! DON APOSTOLO -Ieri eram la Venetia, iar azi suntem la Ferrara. OLOFERNO (cu paharul in mana) -Traiasca vinul de Xeres! MAFFIO -Ati auzit de don Siliceo, un flacau de 30 de ani care-si pierde toata averea la joc, se insoara cu marchiza Calpurnia, in varsta de 48 de primaveri... (rasete generale). Voi gasiti vesela chestia asta?!? Mie imi vine sa vars! GUBETTA -De ce? E banal... Un tanar ruinat se insoara cu o ruina aurita. Istorii de-astea vezi la tot pasul. PRINTESA NEGRONI (lui Maffio, aratand spre Gennaro) -Conte Orsini, aveti acolo un prieten care pare cam trist. MAFFIO -Asa e el, doamna. Iertati-ma ca am indraznit sa vi-l aduc, desi dumneavoastra nu l-ati invitat. Dar el e tovarasul meu de arme, si am hotarat sa nu ne despartim niciodata. Suntem mereu impreuna si un astrolog ne-a prezis ca vom si muri in aceeasi zi. PRINTESA NEGRONI (razand) -V-a spus si cand: dimineata ori seara? MAFFIO -Intr-o dimineata. PRINTESA NEGRONI (razand si mai tare) 51

-Un prost, astrologul vostru. Si-ti iubesti prietenul mult? MAFFIO -Atata cat poate iubi un barbat alt barbat. PRINTESA NEGRONI -Hm...! Va sa zica va sunteti de ajuns unul altuia! Sunteti, deci, fericiti! MAFFIO -Doamna, prietenia nu ajunge sa umple o inima... PRINTESA NEGRONI -Doamne, dar cine ajunge s-o umple? MAFFIO -Iubirea. PRINTESA NEGRONI -Sunteti mereu cu iubirea pe buze... MAFFIO -Iar dumneata esti mereu cu iubirea in priviri. PRINTESA NEGRONI -N-as zice ca esti un tip neinteresant. MAFFIO -Iar tu esti gheata fierbinte. (Vrea sa o apuce) PRINTESA NEGRONI (se retrage) -Conte Orsini, inceteaza! MAFFIO -Doar o sarutare. PRINTESA NEGRONI -Nu MAFFIO 52

-Nu mai spune nu! Mereu nu! GUBETTA -Ce-nseamna nu pe buzele femeilor?!? Nu este fratele mai mare al lui Da. JEPPO -Printesa e vaduva MAFFIO -Asa se vede foarte bine dupa veselia ei. JEPPO (catre Gubetta) -Domnule de Belverana, nu vi s-a parut ca lui Maffio ii era cam teama sa vina la banchetul dat de printesa? GUBETTA -Teama? De ce? JEPPO -Fiindca palatul Negroni e lipit de palatul Borgia. GUBETTA -Jos Borgia! Sus paharul! JEPPO (incet, lui Maffio) -Ce-mi place mie la Belverana e ca nu-i inghite pe cei din clanul Borgia! MAFFIO -Stii ca de la inceputul serii, spaniolul nostru nu bea decat apa!? JEPPO -Ei, pe dracu! Esti nebun! Tu la bautura devii chior si posac. MAFFIO -Asa o fi... GUBETTA (revenind, il priveste lung pe Maffio, din cap in talpi)

53

-Domnule Maffio, dar stii ca esti croit sa traiesti 90 de ani? Semeni cu un bunic al meu care chiar atat a trait. Il chema ca pe mine, Gil-Basilio-Fernando-Roderigo-Felipe-Frasco-Frasquito, conte de Belverana. JEPPO (in soapta, catre Maffio) -Cu atatea nume, e clar ca e spaniol. OLOFERNO (band) -Pe Hercule, domnilor, va rog eu, gustati vinul asta. E mai dulce decat Lacrima Christi si mai intepacios decat vinul de Cipru. E vin de Siracuza, domnilor! (Printesei Negroni). Doamna, am sa va spun o poezie pe care am compus-o acum in minte. GUBETTA -Olofreno e tuta! OLOFERNO -Nimic nu e mai dulce pe lume decat sa cinstesti femeia si vinul! GUBETTA -Da. In ea te bagi si in el te ineci. OLOFERNO -Spre cer mi-as dori in zbor sa ma-nalt... Aripi, aripi as dori sa am ... Sa zbor in azur... Spre neantul pur... Sa nu mai am contur... GUBETTA -Si sa cazi in cur! OLOFERNO -Mi se da voie sa-mi recit sonetul?! GUBETTA -Marchiz Oloferno Vitellozzo, ai voie de la mine sa nu reciti nici un sonet. Lasati-ne sa bem! OLOFERNO -Adica cum! Imi dai voie sa-mi... tac sonetul? Adica cum? GUBETTA -Asa cum permit cainilor meu sa nu ma muste... 54

OLOFERNO -Ma insulti? (Catre ceilalti). Ma insulta? Mai, spaniolasule! GUBETTA -Ba, italian dintos? Gatul meu este mult mai insetat de vin decat imi sunt urechile de versurile tale. OLOFERNO -Urechile alea de aragonez raios o sa ti le innod peste gura. GUBETTA -Asta bea vin si totusi parca s-a imbatat cu bere?!? OLOFERNO -Te tai in bucati! Bucati de fac! (Se repede, dar ceilalti il tin). La toti dracii! Lasati-ma! Baliverna dracului! Sa zbor in azur... BARBATII -Usor, Oloferno, usor! Tu esti poet, Oloferno! Stai locului! OLOFERNO (se zbate) -Lasati-ma! Lasati-ma! (Gubetta rade) OLOFERNO (amenintator, catre Gubetta) Ne intalnim noi maine, micutule Belverana! GUBETTA -Maine, maine ma voi bate in duel...cu genialul menestrel... OLOFERNO -Te dispretuiesc, domnule! En garde! (Duce mana la sabie si observa ca nu o are) ASCANIO (realizand ca nici el nu are sabie) -Unde sunt sabiile noastre? DON APOSTOLO (amintindu-si razand)

55

-Ni le-a oprit la intrare. GENNARO -Buna precautie! MAFFIO -Fratele Gennaro! Prima data cand iti auzim glasul in seara asta! Nu spui nimic, nu bei nimic! Ce-i cu tine? Ca doar nu te-oi gandi la Lucrezia?!? Gennaro... tu chiar te-oi fi indragistit de femeia asta! Hai zau, fii sincer si spune-ne, te-ai indragostit de Lucrezia? GENNARO (il priveste lung si rade ambiguu). -Maffio, pune-mi sa beau! Eu nu-mi las balta prietenii nici la lupta, nici la betie! DON APOSTOLO -Sa bem! Sa bem, prieteni! (Ciocnesc cu totii) MAFFIO -In sanatatea ta, Gennaro! GENNARO -In sanatatea noastra! Salut!

(Beau toti, in afara de Gubetta, care arunca vinul din pahar peste umar.)

MAFFIO (incet, lui Jeppo)


-Ce?

JEPPO (in soapta)


-Ce?

MAFFIO
-Spaniolul. N-a baut cu noi. A aruncat vinul din pahar.

JEPPO
-Si ce-i cu asta?

GUBETTA

56

-Un cantec, domnilor. Un cantec pentru excelenta sa Sfantul Petru, divinul portar al

raiului. Iar subiectul sunt aceste delicate fiinte ale lui Dumnezeu care sunt betivii! JEPPO (soptit, lui Maffio)
-Nu e beat acuma. E betiv de felul lui!

TOTI (in afara de Gennaro)


-Cantecul! Vrem s-auzim cantarea! Vrem sa auzim! Da-i drumul!

GUBETTA(canta)
-Bun e vinul! Cand ii bei

Pe dusman il tai in trei. Hai, hai, noaptea-i lunga Bei cu totii sa ne ajunga. TOTI
-Doamne-ajutaaaaaaaaaaa!

GUBETA
-Sf. Petru in poarta sta

Si pe gat o dusca da. Sfintii toti trag la masea Sa alunge piaza rea.

(Ciocnesc paharele si rad in hohote. Brusc, de undeva de afara se aud voci intonand o arie pe ton lugubru.)
VOCI DE AFARA
-Sanctum et terribile nomen ejus. Intim sapientiae timor Domini.

JEPPO
-Ce se aude? 57

TOTI

(Canta)
VOCI DE AFARA (si mai aproape)
-Nisi Dominus custodicrit civitactum, frusta vigilat qui custodit eam.

(Torti izbucnesc in ras. Gubetta canta, ceilalti il acompaniaza)


JEPPO
-Parca-i un prohod! (Gubetta seopreste)

ASCANIO
-Eah! Ia continua, Belverana!

(Vocile de afara se aud tot mai aroape.)

VOCILE DE AFARA (si mai aproape)


-Oculos habent, et non videbunt. Naves habant, et non odorabunt. Aures habent, et

nom audient.

(lampile lumineaza din ce in ce mai slab, ca si cand li s-a terminat uleiul.)


VOCILE DE AFARA (acum si mai aproape)
-Manus habent, et non palpabunt. Pedes habent, et nom ambulabunt. Noi clamabunt in

gutture suo. MAFFIO


-Parca ar canta prohodul!

ASCANIO
58

-O fi o inmormantare.

DON APOSTOLO
-Sa bem! In sanatatea mortulu!

GUBETTA
-De unde stiti ca-i vorba doar de un mort si ca nu sunt mai multi?

DON APOSTOLO
-Iar daca marea cea mare

E facuta din vin tare, Sa inotam ca pestisorii Sa nu ne imbatam ca chiorii. Noi bem si nu ne imbatam, De veghe Venetiei stam. TOTI (hohotand de ras, ciocanind paharele)
-De veghe Venetiei stam,

GUBETTA
-De profundi clamai as te, Doamne!

(Penitentii se randuiesc pe ambele parti ale scenei si raman nemiscati ca statuile, in vreme ce tinerii cheflii ii priesc stupefiati)
ASCANO
-Ce dracu' mai e si asta?!?

JEPPO (fortandu-se sa rada)


-Vreo gluma de-a gazdei noastre. Pun pariu ca acesti calugari nu-s decat doamne in

travesti. Pe cine gasesc sub gluga a mea va fi toata noaptea. (Trage, razand, un capison de pe fata unui calugar si incremeneste vazand chipul livid, rece, ca de cadavru al unui barbat, ce ramane nemiscat, cu faclia in mana si privirile in pamant.)
59

PENITENTII canta cu putere


-Conquassabit capita in terra multorum!

MAFFIO
-Este o capcana, fratilor! Aici a coborat diavolul pe pamant!

Scena a doua ACEIASI,DONA LUCREZIA Dona Lucrezia apare brusc,imbracata in negru,in cadrul usii. -Nu e diavolul. Sunt eu. Bine ati venit la mine acasa. TOTI (in afara de Gennaro,care ramane ascuns intr-un colt,astfel incat Dona Lucrezia nu-i observa prezenta) -Lucrezia Borgia! DONA LUCREZIA -Eu sunt,domnilor. Vad ca ati petrecut bine. Ati batut din belsug . Nu va faceti griji,nu va va durea capul maine dimineata. Vinul e foarte bun. Atat de bun,incat nu veti mai prinde dimineata. Atat de bun, incat urmatoarele minute vor ultimele din viata voastra. Domnii mei,aveti niste fete atat de uluite,incat imi dau seama ca trebuie sa ma exprim mai clar. V -am otravit . Pe toti . Nu! Nu va agitati Nu irositi fortele ..Nu va grabiti sfarsitul.. Ce rost are? La rendez-vous-ul pe care vi l-am rezervat fiecaruia dintre voi,veti ajunge la timp. Jeppo Liveretto,ti-era dor de unchiul tau,Vitelli, injunghiat in pivnitele Vaticanului. In nopatea asta va vedeti! Ascanio Petrucci, sa-I spui varului tau Pandolfo ca a meritat sa il omoram ca sa-I luam palatal. Are o priveliste plina de poezie Oloferno Vittellozo vei schimba impresii cu unchiul tau Iago dApiani. L-am omorat tot la o petrecere. Ce coincidenta !! Maffio Orsini vei sta la taclale pe lumea cealalta cu fratele tau Gravina. Daca i-o fi revvenit glasul, pentru ca l-am sugrumat in timp ce dormea . pacat ca nu i-am vazut ochii! Erau verzi ca ai tai. Apostolo Gazella, e o seara mare pentru tine! Iti revezi tatul ! Cu exceptia capului! I l-am taoat ! Lucrezia Borgia nu ramane datoare niciodata : voi mi-ati facut un bal la Venetia, eu v-am oferit o petrecere la Ferrara. Dar ce egoista sunt! Uit ca pentru voi minutele sunt pretioase. N as vrea sa vi le rapesc cu flecareala mea. Doreste cineva sa se spovedeasca ? Prea cuviosii calugari sunt de la Sf. Sixtus. Papa,Sanctitatea Sa Papa, mi-I imprumuta pentru
60

ocazii sfinte,ca cea de fata . deci cine vrea sa se spovedeasca (Toti stau incremeniti). Nimeni ? deci nimeni nu vrea sa se spovedeasca . Gubetta, prietene ,uite cum ma refuza! MAFFIO -Spaniolul Belverana,prietenul tau!? Spion nenorocit. GUBETTA -Asa suntem noi spaniolii.italienii! JEPPO(lui Maffio) -Maffio spune-mi ca visez! Spune-mi ca e un cosmar. MAFFIO -Fa-ti rugaciunea! DONA LUCREZIA -E un cosmar,senior Liveretto,dar nu visezi. Nu v-ati asteptat la asta, dar s-a terminat. Carnavalul a trecut. Fascinanta printesa.. v-a placut.. ati refuzat spovedania,grija pentru sufletele voastre,dar nu veti refuza grija pentru trupurile voastre. M-am gandit ca vreti sa va intindeti putin dupa un chef ca asta . cate sunt ?Exact cinci.(in spate sunt pregatite cinci sicrie). Acela ,Jeppo este sicriul tau. Acolo ca fi Apostolo, Maffio, acela e pentru Oloferno,apoi Ascanio. Cinci! GENNARO (care nu s-a vazut pana acum ,face un pas in fata) -Mai ai nevoie de unul,doamna! DONA LUCREZIA -Gennaro!? GENNARO -Chiar eu, doamna! DONA LUCREZIA -Ce cauti aici?

CORUL CALUGARILOR(de afara)


61

Nisi Dominus aedificaverit domum,in vanum laborant qui acdificant earn. GENNARO -Petrec cu prieteni mei,doamna! DONA LUCREZIA -Gubetta,luaati-I de aici!(calugarii si Gubetta ii iau pe prizionieri) ai baut? GENNARO -Da, e un vin foarte bun. DONA LUCREZIA -Tu! Mereu tu in calea loviturilor mele . iti cauti moartea intr-una ! Spune-mi ca n-ai baut.(ii priveste) . Esti mort. GENNARO -Numai daca vreau eu. Am antidotul. DONA LUCREZIA -Il ai! Il ai! Asa e! Doamne ,iti multumesc! Il ai! Uitasem.M-ai speriat de moarte,iubitul meu! Unde e antidotul? Bea-l repede! GENNARO (scoate sticluta) -E de ajuns si pentru ei? DONA LUCREZIA (examinand fiola) -Abia ajunge pentru tine. GENNARO -Mai da-mi! Du-te si adu antidotul pentru toti! Acum! DONA LUCREZIA -Ti-am dat tot ce am avut . Nu mai am. GENNARO
62

-Minti. DONA LUCREZIA (isterica) -Gennaro nu te juca. E vorba de viata ta. Bea ,te implore. Bea-l ! Mori ,nu intelegi ca mori!? Bea, te rog si sa plecam! Trebuie sa traiesti(gest) GENNARO -Si ei?(Aratand spre prietenii lui). Daca vrei sa traiesc, salveaza-I sip e ei.! DONA LUCREZIA -In clipa asta .. Gennaro.. Nu pot jur! Nu am antidotul! Bea,altfel mori sit u .(Gennaro arunca sticluta,care se sparge pe podea).Nu!(disperata se repede spre cioburi in speranta ca va mai putea recupera ceva din lichidul salvator.isi inmoaie degetele si incearca sa unde buzele lui Gennaro)

GENNARO (ferindu-se de mainile ei) -Ai otravit cinci oameni. Cinci nobili. Cinci prieteni de-ai mei,iar printer ei-Maffio Orsini,fratele meu de arme. Pentru tot ce ai facut aici,trebuie sa mori!(Ia un cutit de pe masa) DONA LUCREZIA -Gennaro ,nu! Asa ceva nu e cu putinta! GENNARO -De ce? Ti-e frica? Tu cea care ucizi cum respiri!? DONA LUCREZIA -Arunca o data cutitul ala,nefericitule! Vezi sa faci ceea ce nici eu nu am facut! Avem acelasi sangeesti un Borgia. GENNARO -Ma insulti DONA LUCREZIA (aparte) -Tatal tau a fost Giovanni Borgia,ducele de Gandia !
63

GENNARO -Fratele tau..(rade) Imi esti matusa,doamna. DONA LUCREZIA -Gennaro.. GENNARO -Deci iti sunt nepot. Deci mama mea a fost nefericita ducesa de Gandia,pe care voi toti ati chinuit-o si tu ai uciso? Imi esti matusa ! Sunt Borgia! Simt ca nnebunesc!!! Auzi,Maffio, radeti de mine ca n-am blazon.Blazonul meu ne-a venit de hac la toti. Asculta ma, Lucrezia Borgia,ai trait destul. E timpul sa-I pui punct(icnet de durere fizica,Lucrezia are intentia de al sustine). Nu ma atinge!(Lucrezia se retrage) DONA LUCREZIA -Gennaro,fie-ti mila de tine! Nu-ti pata mainile cu crima asta. GENNARO -Sunt si eu un Borgia. DONA LUCREZIA -Da,Gennaro,meriti sa mor ,darr nu trebuie sa mor de mana ta. Trebuie sa ma ierti. GENNARO -Sa te iert? Ce-ai facut cu mama mea Lucrezia Borgia? DONA LUCREZIA -Asteapta, Gennaro..am sa-ti spun..M-ai da-mi o clipa! As vrea sa-ti cad la picioareAm sa-ti spun Dar acum iti cer iertare.. Si tu sa ma iertiSi sa ma lasi sa ispasesc singura pacatele sa-mi sfasii hainele , sa-mi smulg parul ,sa dorm in cenusa,sa scrum pamantul cu mainile goale . sis a ma rog zi si noapte pentru tine. Nu ma ucide! Tu esti curat. Nu-ti incarca sufletul cu crima asta. Nu ma ucide TU PE MINE. Mainile tale nu pot sa faca asta. MAFFIO (strigat muriband) -Gennaro! GENNARO
64

-Maffio! MAFFIO -Gennaro mor. Razbuna-ma!

(Gennaro ridica pumnalul,Lucrezia ii retine bratul)

DONA LUCREZIA -Iarta-ma! GENNARO -Nu! DONA LUCREZIA (isi infige sigura cutitul in burta) -Gennaro,tu esti fiul meu.(Gennaro vrea sa o sustina,dar moartea ii cuprinde treptat pe amandoi)

65