Sunteți pe pagina 1din 3

Inhibitorii pompei de protoni

Pompa de protoni este o enzim specific celulei parietale gastrice, o ATP-az H+-K+ dependent, care elimin n lumenul gastric protoni (H+) n schimbul ionilor de K+ care vor fi introdui n celul. Cel mai potent inhibitor al secreiei gastrice din aceast clas este Omeprazolul. El determin o inhibare de lung durat, proporional cu doza, a relaiei acide gastrice. Astfel, dup o doz unic zilnic de 40 mg Omeprazol se obine o aclorhidrie aproape total pentru aproximativ 24 de ore. Omeprazolul n doz de 20 mg/zi i Lansoprazolul n doz de 15 mg/zi, sunt foarte eficiente, ducnd la vindecarea dup 4 sptmni a ulcerului n peste 90% din cazuri. Experiena clinic a artat c nu apar reacii adverse la inhibitori ai pompei de protoni, chiar dac sunt administrai pe o perioad de 4-5 ani. Antagoniti ai receptorilor de histamin H2 n aceast clas intr Cimetidina, Ranitidina, Famotidina, Roxatidina i Nizatidina. Datorit structurii lor chimice asemntoare histaminei se pot lega de receptorii H2 ai celulelor parietale, deci exercit o aciune competitiv cu histamin la nivelul acestor receptori de pe membrana celulelor parietale gastrice. Astfel mpiedic (blocheaz) secreia gastric acida dup o stimulare gastrinic sau vagal parasimpatic. Reduce de asemenea debitul pepsinei. Antagonitii receptorilor de H2 inhib semnificativ secreia acid bazal i pe cea din cursul nopii, dar reduce numai ntr-o mic proporie secreia acid determinat de alimentaie. Aceast clas de medicamente antisecretorii este utilizat cu maxim eficien n ulcerul duodenal, deoarece reduc intens secreia acid nocturn, ceea ce constituie de fapt obiectivul major al terapiei antiulceroase tiut fiind faptul c n ulcerul duodenal aciditatea gastric din cursul nopii atinge nivele foarte ridicate. Administrarea antagonitilor de receptori H2 duce la o cretere important a pH-ului sucului gastric n cursul nopii, avnd ns numai o influen modest asupra pH-ului intragastric din timpul zilei. n ulcerele gastroduodenale necomplicate se pot administra fie o dat pe zi la culcare, fie de dou ori pe zi. Dozele zilnice recomandate pentru fiecare medicament n parte sunt: Cimetidina 800 mg, Ranitidina i Nizatidina 300 mg, Roxatidina 150 mg, Famotidina 40 mg, o dat pe zi la culcare. Sub tratament cu antagoniti ai receptorilor H2, dispariia simptomelor de ulcer peptic trebuie s survin de regul dup 2-3 sptmni. Vindecarea complet se obine dup 6-8 sptmni n cazul ulcerului duodenal i dup 9 sptmni n cazul ulcerului gastric. Dintre efectele secundare ale antagonitilor de receptori H2 citm: stri confuzionale la bolnavii vrstnici sau cnd sunt administrate concomitent cu diazepamul; creterea concentraiei n snge a altor medicamente warfarina, teofilina, lidocaina i fenitoina-; ginecomastie i impoten

sexual cnd sunt administrate n doze mari timp ndelungat; uscciunea gurii, greuri, vrsturi, diaree sau constipaie i balonri; urticarie i mncrimi ale pielii. Anticolinergicele Cunoatei, din cuprinsul primului capitol al crii, c stimularea nervoas parasimpatic, prin intermediul nervului vag mai exact prin mediatorul su chimic acetilcolina conduce la intensificarea motilitii (motricitatii) peretelui tubului digestiv peristaltismul i la sporirea secreiilor de sucuri digestive n interiorul lumenului digestiv. De fapt se descriu dou tipuri de receptori numii muscarinici de care se leag mediatorul parasimpatic acetilcolina: - receptorii M1 de la nivelul celulelor parietale (oxintice) gastrice implicai n reglarea secreiei de HC1 i pepsin prin intermediul nervului vag. - receptorii M2 de la nivelul musculaturii netede din ntreg organismul i de la nivelul in imii, implicai n reglarea tonusului musculaturii netede, inclusiv de la nivelul peretelui tubului digestiv i de la nivelul sfincterelor, i n reglarea frecvenei i forei btilor inimii. Substanele anticolinergice naturale sau de sintez, avnd o structur chimic asemntoare acetilcolinei, se pot lega competitiv cu acetilcolina de aceti receptori muscarinici distribuii n extrem de multe formaiuni anatomice din organismul uman. Astfel vor fi ocupate locusurile de legare ale receptorilor muscarinici, nemaipermindu-se legarea ulterioar a mediatorului parasimpatic (acetilcolina). Anticolinergicele, blocante ale receptorilor muscarinici, reduc secreia acid stimulat cu histamin ori pentagastrin cu 35-50% iar secreia acid bazal cu 50-60% (blocarea receptorilor M1) i diminua motilitatea i deci ncetinesc golirea stomacului (blocarea receptorilor M2). Medicamentele anticolinergice se administreaz cu o jumtate de or nainte de mas, iar utilizarea lor concomitent cu medicamentele antiacide (Dicarbocalm, Almagel, Epicogel etc.) este contraindicat deoarece le reduce absorbia. Secretia gastrica acida are un rol esential in procesul de digestie. In exces insa sau ajunsa in locuri nepotrivite (in esofag, unde nu exista substante care sa protejeze mucoasa esofagiana fragila), secretia acida poate avea un efect distructiv, conducand la producerea ulcerului gastroduodenal sau a bolii de reflux gastro-esofagian. In aceste situatii, este necesara combaterea ei, care se face prin medicamente care neutralizeaza aciditatea sau medicamente care scad secretia gastrica. Antiacidele sunt medicamentele care neutralizeaza secretia gastrica acida. Ele sunt baze slabe, a caror actiune poate scadea aciditatea gastrica (deci creste ph-ul) si in felul acesta, desi nu vindeca direct ulcerul, pot reduce durerea. Se folosesc diferite substante active: hidroxid de aluminiu sau magneziu, bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu sau magneziu etc. Unele dintre ele prezinta actiune rapida, dar efect de mai scurta durata, ca bicarbonatul de sodiu, in timp ce la altele efectul se instaleaza lent, dar este prelungit, ca in cazul hidroxidului de aluminiu. Efectul lor se

mentine doar pe perioada in care raman in stomac, de la 15-30 de minute, la 1-2 ore, in functie de viteza de golire a continutului gastric in intestin. Antiacidele se prezinta sub forma de comprimate, pulberi, suspensii apoase. Se poate administra un antiacid sau o asociere de antiacide, ori se pot folosi impreuna cu antisecretoarele, mai ales la inceputul utilizarii acestora, deoarece antisecretoarele au nevoie de o perioada de cateva zile pana ajung la un efect maxim. Anticidele pot avea si efecte adverse, de exemplu, pot produce o crestere suplimentara a secretiei gastrice (care incearca sa compenseze astfel pierderea aciditatii), determina tulburari de tranzit intestinal (produsele cu aluminiu constipatie, cele cu magneziu diaree) si trebuie administrate cu prudenta persoanelor cu boli renale cronice. Modificand ph-lui gastric ele influenteaza efectul altor medicamente, de aceea este recomandat ca un alt medicament sa fie administrat la 2 ore dupa antiacid. In general, antiacidele se iau la o ora dupa masa, o alta doza putandu-se administra dupa alte 2 ore. Medicamentele care scad secretia acida sunt: inhibitorii de pompa protonica si blocantele H2 histaminergice. Ele se gasesc sub forma de comprimate si preparate injectabile. Inhibitorii de pompa protonica actioneaza la nivelul celulei secretorii din stomac. Celula respectiva prezinta un sistem de transport care elimina in stomac ionii de hidrogen (crescand astfel aciditatea), la schimb cu cei de potasiu. Aceste medicamente blocheaza o enzima care participa in aceasta reactie, impiedicand astfel transportul hidrogenului. Ele sunt foarte eficiente, reducand cu circa 90% secretia gastrica acida. Au nevoie de cateva zile pentru a-si maximiza efectul, fiind administrate de regula 4-8 saptamani pentru vindecarea ulcerelor. Din cauza efectului foarte puternic sunt rezervate ulcerelor care nu au cedat la tratamentul cu blocantele receptorilor H2. In tratamentul ulcerului produs prin infectia cu Helicobacter pylori se asociaza cu tratamentul specific cu antibiotice. De obicei, se ia o singura doza, dimineata, cu o jumatate de ora inainte de micul dejun, iar daca simptomele nu cedeaza complet, la indicatia medicului, se mai poate lua inca una inainte de cina. Cele mai cunoscute medicamente ale grupei sunt omeprazolul si lansoprazolul. Sunt, in general, bine tolerate, avand putine reactii adverse: dureri de cap, diaree, scaderea absorbtiei de calciu (creste riscul de osteoporoza), cresterea riscului de infectii. De asemenea, ele pot inhiba activitatea unui sistem enzimatic hepatic, scazand astfel metabolizarea altor medicamente administrate concomitent, de aceea medicul curant trebuie informat in legatura cu toate medicamentele folosite. Blocantele receptorilor H2 cele mai cunoscute sunt: cimetidina, ranitidina, famotidina si nizatidina. Ele se administreaza fie in doua doze (dimineata si seara), fie o singura doza seara. Se folosesc atat in tratarea ulcerelor, cat si pentru prevenirea lor, de exemplu, in cazul administrarii prelungite de antiinflamatoare nesteroidiene (ca in artrita) precum si in boala de reflux gastroesofagian. Pot determina efecte adverse ca dureri de cap, ameteala, constipatie, diaree, greata, varsaturi. Se administreaza cu prudenta in bolile hepatice si renale cronice. Cimetidina inhiba activitatea unui sistem enzimatic hepatic, scazand metabolizarea hepatica a altor medicamete administrate concomitent.