LEU Alexandru

Nu am de gand sa incep compun aceasta lucrare ca o critica la adresa modului de gandire post- modern sau a artei din ziua de azi, ci mai degraba sa stau in apararea ei.Presupun ca s-au scris extrem de multe lucrari care comenteaza decaderea si lipsa de continut, de esente...etc. ale operelor moderne, cum in cadrul acesta post modern, nu mai exista instante originale ultime si de neatins, ci doar preluari si simulacre de simulacre: astfel energia creativa este libera sa se joace cu opere deja create , fara teama ca prin aceasta , isi refuza siesi sansa de a fi cu adevarat creativa , neproducand o opera complet originala.incep intai cu ceea ce am definit si am inteles despre estetica, doar pentru a da o baza de la care sa pornesc. Estetica se refera la analizarea frumosului in sensul larg al cuvantului. Demersul esteticii are n vedere conceptualizarea frumosului artificial - creaia uman, dar i conceptualizarea frumosului natural ca de exemplu - un peisaj, un apus de soare. Din aceast descriere se observ c estetica are un domeniu de interes mult mai larg dect filosofia artei, aceasta din urm rezumndu-se la analiza artei - deci a obiectelor create de om. Stiinta despre arta este in timpul nostru si mai necesara decat a fost pe vremea cand arta pentru sine oferea deja ca arta deplina satifactie Educatia estetica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane, proiectata si realizata prin receptarea, evaluarea si crearea frumosului existent in natura, societate, arta. Definirea educatiei estetice ridica doua dificultati majore, de ordin metodologic si de ordin practic. Prima dificultate provine din actul determinarii valorilor estetice, care este influentat de subiectivitatea "receptorilor" dar si a "creatorilor" de frumos. Ea poate fi depasita prin raportarea la "categoriile estetice" stabilizate la nivelul "teoriei generale a frumosului", care ofera "criteriile obiective" de evalure confirmate la scara sociala ( Croce, Benedetto, ; Hegel, G.W.F., ). A doua dificultate provine din conceptia clasica, traditionalista, despre educatia estetica, redusa la nivelul educatiei artistice. Ea poate fi depasita prin intelegerea educatiei artistice ca model de educatie estetica exemplar prin capacitatile sale specifice de modelare a sensibilitatii, a rationalitatii si a

creativitatii umane prin intermediul frumosului, aplicabile insa si in alte domenii ale realitatii. Ca dimensiune generala a educatiei, educatia estetica vizeaza formareadezvoltarea personalitatii umane prin cultivarea frumosului existent la nivelul artei (autenticitate absoluta), dar si la nivelul societatii (organizare sociala, relatii interumane, comportament uman, arhitectura, "design industrial", "design al tehnologiei informatizate) si al naturii (armonie, echilibru, calm, seninatate, justitie, proportionalitate, "totalitate") Mihail Ralea. Educatia estetica urmareste proiectarea si realizarea activitatii de formaredezvoltare a personalitatii umane prin promovarea frumosului artistic, social si natural in functie de urmatoarele categorii valorice specifice: a) ideal estetic: exprima modelul de frumos spre care tinde, in general, comunitatea umana; b) simtul estetic: exprima capacitatea omului de a percepe, de a reprezenta si de a trai frumosul; c) gustul estetic: exprima capacitatea omului de a explica, a intelege si de a iubi frumosul; d) spiritul de creatie estetica: exprima capacitatea omului de a crea frumosul, la nivelul artei, societatii, naturii. Educatia estetica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane prin intermediul valorilor frumosului din arta, societate, natura, receptat, evaluat si cultivat la nivelul sensibilitatii, al rationalitatii si al creativitatii umane. Principiile educatiei estetice indica regularitatea normativa a actiunii de receptare, evaluare si creare a frumosului artistic, social, natural. Metodologia educatiei estetice, operabila in conditiile societatii contemporane, trebuie raportata si la numeroasele influente informale provenite din campul psihosocial al mediului inconjurator: strada, cartierul, familia, grupul de prieteni, locul de munca; mass.media, in general, sistemele de televiziune prin cablu. in mod special. Aceste influente, multiplicate de progresul tehnologic al mass-mediei, intretin un risc apreciabil la nivelul formarii-dezvoltarii personalitatii. instrainarea sau falsificarea valorilor prin perpetuarea unor fenomene de "kitsh", produse de economia de consum care poate aitera orice forma de arta si de sensibilitate estetica. Acestea fiind spuse raspunsul imi pun totusi intrebarea daca doctrina esteticii este necesara.Oare nu influenteaza in mod negativ perceptia umana asupra mediului in care se afla?Nu suntem oare dotati cu un sistem propriu de apreciere si evaluare al frumosului? Modernitatea a neaga o legatura foarte stransa cu trecutul, extragand din el doar ce considera necesar.Dar ceea ce este considerat necesar este filtrat si prelucrat de societate.Cat din istorie am reusit sa scriem pe hartie si cat am reusit sa tinem minte.Trecutul are dezavantajul de a fi uitat, si daca este pastrat,tinde sa fie manipulat de catre cei care il pastreaza.Cu totii avem tendinta de a manipula trecutul, si aici ma refer la trecutul propriu, spre a ne creea un teren mai

prielnic pentru prezent si viitor, incercand sa ascundem ceea ce consideram ca este urat si expunand latura frumoasa a lui. Este nevoie de o educatie pentru a creea frumosul, dar este oare necesara o educatie pentru a-l intelege?Raspunsul nu este simplu, datorita complexitatii societatii moderne si datorita modului de gandire al artei actuale.Daca pana in secolul XIX arta era un mod de intelegere al lucrurilor,al obiectelor , ea a devenit treptat mult mai abstracta,nefiind de ajuns intelegerea si punandu-se accent pe interpretare. Ma refer la interpretare in sensul de a da un anumit inteles , o anumita semnificatie, a comenta , a explica , in arta si arhitectura moderna de a transforma sau a metamorfoza o opera , de a creea un inteles nou, abstract, si de ce nu o extensie a propriului ego.Astfel estetica a devenit din imaginea pur simbolica si abstracta o extensie a omului, nemafiind un mod de a intelege si a studia , ci un mod de a te face cunoscut.Cunoasterea deja este acumulata, odata cu era informaticii, informatia poate fi stocata si , cel mai important, poate fi multiplicata doar prin atingerea unui buton intr-o infinitate de exemplare. Tot acest demers a dus si la o complexitate deosebita a culturii si implicit si a modului de perceptie.Traim intr-o cultura dominata de vizual in care omul poate sa modifice si sa altereze natura la bunul sau plac, nu fara consecinte , bineinteles.Daca pana la jumatea secolului XX arta era un mod de educare a simturilor omului si a naturii sale , arta moderna este un mijloc de modificare a realitatii , de prelucrare si alterare a ceea ce este natural. In acest sens frumosul devine gol, lipsit de continut, frumosul nu mai este determinat de ceea ce exista ci de inventie, de posibilitatea de a fi, chiar de posibilitatea de a nu fi, ceea ce nu poate exista in realitate fiind considerat si el arta si poate mai atragator decat ceea ce exista, luand astfel proportii nenaturale, fiind mai atragator pentru om presupunerea si posibilitatea decat realul si existentul. Astfel, realitatea virtuala este mai placuta , mai atragatoare,chiar daca ea nu este o existenta palpabila. Astfel in estetica modernista si in special cea arhitecturala isi extrage seva din modul de gandire si nu din procesul creatie, acesta devenind treptat o specialitate, apartinand procesului de manufactura si cel al artei si al creatiei.Omul a inventat masini care creeaza imaginea pe care o doreste astfel incat implicatia lui in procedura de transpunere este din ce in ce mai putin resimtita, el dand doar ideea si restul fiind ceea ce reiese din inertia procesului creator. Sub toate aceste raporturi arta este si ramane pentru noi, in privinta celei ma inalte destinatii a sa , ceva ce apartine trecutului. Ea si-a pierdut pentru noi si adevarul autentic, si validitatea si este transpusa mai mult in reprezentarea noastra decat .....in cuprinsul realitatii insesi. Ceea ce trezesc in noi azi operele de arta este, in afara de nemijlocita placere , si judecata noastra (...)Arta ne invita sa

fie considerata de pe pozitiile gandirii , si anume nu cu scopul de a o face sa reinvie , ci cu scopul sa intelegem ce este arta Ma intreb de ce acest lucru nu este ceva normal, un factor determinant al artei moderne, urmatorul pas logic in gandirea artistica a secolului XX.Intr-o perioada in care orice este posibil si este la indemana,in care oamenii vor sa fie surprinsi,vor sa vada si sa auda cat mai multe , intr-o societate care cultiva egoismul si individualitatea de ce nu se poate ca arta sa coboare la nivelul solului, la nivelul uman, sa fie un mijloc de a exprima sentimente laice, mai putin spirituale.Arta este moderna este legata de pragmatism, in sensul sau de ustensil, in sensul in care unicul sau scop a devenit utilitatea practica pe care o are,in opozitie cu arta bisericeasca, clericala de a trata dimesiunile spirituale si culte ale obiectelor.Aici tind sa ma refer numai la arta creata de om, imi ramane in minte totusi intrebarea care imi pulseaza in minte: Natura este cumva o arta pragmatica sau poate fi considerata o arta spirituala? Omul, o tim, nu e nici exclusiv materie, nici exclusiv spirit. Frumuseea, ca un consum al umanitii sale, nu poate fi deci nici exclusiv via pur, cum s-a afirmat de unii observatori perspicace, care s-au inut strict de mrturiile experienei, i cum ar vrea s-o deprecieze gustul vremii ; i nici nu poate fi exclusiv form pur, cum s-au rostit unii filozofi speculativi care s-au deprtat prea mult de experien, i unii filozofi artiti care, n explicarea frumuseii1, s-au lsat prea mult condui de nevoile artei; ea este obiectul comun al celor dou impulsuri sau instincte, adic a celui de joc. Aceast denumire este n ntregime justificat prin uzana limbii, care desemneaz de obicei prin cuvntul joc, tot ceea ce nu e contingent, adic ntmpltor, nici subiectiv nici obiectiv, i care, totui, nu oblig nici exteriorul nici interiorul. ntruct la intuirea frumosului, sufletul se gsete ntr-un fericit centru ntre lege i nevoie, mprin-du-se la amndou, el scap i de constrngerea uneia i de constrngerea celeilalte. Att impulsul material ct i cel formal i iau preteniile n serios, pentru c, n cunoatere, unul se raporteaz la realitatea, cellalt la necesitatea lucrurilor ; pentru c, n aciune, primul tinde la conservarea vieii, cel de al doilea la pstrarea demnitii, fiind, aadar, amndou orientate spre adevr i perfeciune. Dar viaa devine mai indiferent ndat ce demnitatea intervine, i datoria nu mai constrnge ndat ce nclinarea atrage ; tot astfel, sufletul primete cu mai mult calm i libertate realitatea lucrurilor i adevrul material, ndat ce acestea ntl-nesc adevrul formal, legea necesitii, i nu se mai simt ncordate prin abstracie, ndat ce intuiia direct le poate nsoi. Cu un cuvnt, intrnd n comuniune cu idei, realul pierde din importana lui, pentru c devine mic, iar necesitatea pierde din ponderea sa ntlnindu-se cu sentimentul, pentru c devine uoar.

Se poate s fi fost nc de mult ispitii s m ntrebai dac frumosul nu e cumva njosit prin faptul c facem din el un simplu joc, i-1 punem pe acelai plan cu obiectele frivole, desemnate din totdeauna prin acest nume ? Nu este oare n contradicie cu ideea raiunii i demnitatea frumosului, considerat totui un instrument de cultur, s-1 res-trngem la un simplu joc, i nu repugn oare noiunii experimentale a jocului s fie nchis n limitele frumosului ? Dar ce nseamn, n definitiv, jocul pur, cnd tiut este c n toate situaiile n care s-ar putea gsi omul, tocmai jocul i numai jocul l face complet i i dezvolt dubla sa natur ? Ceea ce dumneavoastr, din punctul dumneavoastr de vedere numii limitare, eu numesc, dup felul meu de a vedea, pe care l-am justificat cu probe, extindere. A spune, prin urmare, tocmai invers : agreabilul, binele i perfectul snt luate de om numai n serios : dar cu frumuseea se joac. Firete, nu trebuie s ne gndim aici la acele jocuri care se practic n viaa real i se refer numai la obiecte foarte materiale ; dar n viaa real am i cuta zadarnic frumuseea de care e vorba aici. Frumosul existenei reale e demn de instinctul jocului real ; dar prin idealul frumuseii pe care-1 pune raiunea, este dat i un ideal de instinct al jocului pe care omul, n toate jocurile sale, nu trebuie s-1 piard din vedere. Nu te neli niciodat dac, dorind s descoperi idealul frumuseii ce nate n om, vei urma calea pe care el i satisface instinctul jocului. Cnd vedem n jocurile olimpice popoarele Greciei contemplnd fericite ntrecerile nesnge-roase ale forei, ale iuelii, i ale supleei, i lupta i mai nobil a talentelor, iar de cealalt parte poporul roman desftndu-se la agonia unui gladiator nsngerat sau a adversarului su libian nelegem pentru ce nu trebuie s cutm la Roma, ci n Grecia, figurile ideale ale unei Venus, unei Junone sau unui Apolo. Dictnd omului legea dubl a formei absolute i a realitii absolute, raiunea ne spune : frumosul nu trebuie s fie numai via i numai form, ci form vie, adic frumusee. Ca urmare, ea se pronun :cu frumuseea, omul trebuie doar s se joace, dar s nu se joace dect cu frumuseea. n fine, pentru a ncheia n aceast privin, omul nu se joac dect atunci cnd este om n sensul deplin al cuvntului, i numai atunci este om cu adevrat ntreg, cnd se joac. Aceast propoziie care n primul moment pare un paradox, va dobndi o mare i adnc semnificaie, n clipa cnd o vom aplica n acelai timp la seriozitatea datoriei i la seriozitatea destinului ; ea va duce, v pot asigura, pe umerii ei ntregul edificiu al artei estetice, i al artei i mai dificile a vieii. Dar aceast propoziie nu surprinde dect n tiin ; cu mult nainte ea a trit n art i a activat n simirea grecilor, cei mai strlucii meteri ai artei ; numai c ei au transferat n Olimp ceea ce trebuia s se mplineasc pe pmnt. Condui de acest adevr, ei au ndeprtat de pe fruntea fericitelor diviniti munca i gravitatea care brzdau obrajii muritorilor, ca i plcerea frivol care netezea faa goal de

expresie ; ei le-au eliberat ntr-o etern mulumire, de lanurile oricrui scop, oricrei ndatoriri, oricrei griji, fcnd din trndvie i indiferena destinul invidiat al conduitei divine, o simpl expresie mai uman, pentru existena cea mai liber i mai sublim. Att constrngerea material a legilor naturii, ct i constrngerea spiritual a legilor morale, s-au topit n ideea lor superioar a necesitii care mbria dintr-o dat cele dou lumi, i numai din unitatea celor dou necesiti, lua pentru ei natere adevrata libertate. Insufleii de acest spirit, ei au sters din trsturile idealului lor, odat cu nclinaia i orice urm a voinei, ori mai bine zis, le-au fcut pe amndou de nerecunoscut, fiindc tiau s le combine n modul cel mai intim. Nu e nici graie nici demnitate ceea ce ne vorbete de pe augustul chip al unei Juno Ludovisi; nu e nici una din amndou, pentru c snt amndou dintr-o dat. n timp ce zeul feminin ne impune adoraia, femeia divin ne aprinde iubirea ; dar n timp ce ne druim cu toat fiina ncn-tarii cereti, ne simim cu groaz respini de mreia i cumptarea divin. ntreaga figur odihnete parc n sine, ca o creaie gata ncheiat i independent, fr concesii i fr rezisten, ca i cum sar afla dincolo de spaiu ; nu este aici nici o for n lupt cu alte fore, nici un gol n care ar putea invada vremelnicia. Pe de o parte atrai i captivai, pe de alta respini i inui la distan, ne aflm totodat n linitea cea mai adnc i n agitaia cea mai vie, cuprini de o emoie pentru care mintea nu gsete noiunea i nici verbul expresia. Schusterman, estetica pragmatista. Arta in stare vie : Ideea separarii artei de realitate a condus nu doar la etichetarea artei ca fiind lipsita de valoare cognitiva, dar si la izolariea practicii artistice din spatiul vietii concrete....Rolul si valoarea artei in spatiul cognitiv nu i-au fost recunoscute .Arta a fost izolata undeva , intr-un teritoriu estetic definit , de la Kant incoace, prin caracterul sau dezinteresat. (p 48) De aceasta data nu sunt de acord cu Schusterman, arta nu a murit ci a preluat o forma diferita, arta nu a avut niciodata radacinile in realitate.Realitatea este perceputa individual , iar individualismul isi are radacinile in societate. Omul este o fiinta sociala si , desi echipat cu un intelect proriu si unic, este influentat de societate in modul in care percepe lucrurile iar arta isi trage seva din social si din imaginatia umana.Arta este intr-adevar un produs uman, caci animalele nu o pot aprecia, nu o pot admira si nu pot intelege frumosul. In consecinta , arta, creatia , estetica sunt pur umane, pentru ca felul uman de a fi presupune nevoie de frumos, de estetic, de ceva care sa depaseasca conditia existenta, ceva la care sa se aspire. Daca estetica este o parte a culturii, frumusetea este o latura a culturii. Apar doua categorii insa: frumusetea naturala care se refera la creatia divinitatii , si frumusetea artificiala, creatie a omului, pentru om. Ambele au un receptor comun,

dar un destinatar diferit, in vreme ce frumusetea naturala este pentru ca este, determinata sau nu de divinitate sau de felul ei de a fi, frumusetea artificiala este un produs al gandirii umane si deci al interpretarii omului asupra unor concepte sau idei abstracte, sau a naturii. Desi arta isi are radacinile in religie si dogmele bisericesti fiind un mod de reprezentare a unor scene biblice , astfel fiind folosita pentru propaganda, capata un sens laic in modernism datorita schimbarii ideologiei umane si desprinderea de anumite dogme si obiceiuri vechi.Arta de a reprezenta devine treptat arta de a gandi, atributele frumusetii trecand treptat din mediul realitatii al perceptiei in mediul abstract.O opera nu este de ajuns sa fie privita, trebuie inteleasa, analizata si contemplata.Nu inteleg de ce arta isi pierde esenta si validitatea doar pentru ca nu apartine realului.Realul este si va ramane un punct relativ, o referinta de la care se poate porni, si nu absolutul.Majoritaea marilor opere de arta incearca sa transpuna in realitate ceva ireal ( ex: picturile bisericesti, care nu sunt decat niste simboluri, divinitatea nu poate fi reprezentata fizic si de aceea isoanele sunt moduri de a intelege scriptura...mai era si motivul practic de atrage atentia intr-o lume in care marea majoritate a oamenilor nu stiau sa citeasca). Odata cu evolutia societatii, educatia obliagatorie, lumea a devenit cultivata, era informatiei si globalizarea a adus cu ea si estomparea diferentelor umane. Un exeplu de metamorfoza a artei apare cu invetia fotografiei.O data cu perfectionarea tehnologiei, aparitia fotografiei color si programelor de editare a imaginilor au facut ca redarea realitatii prin pictura sau sculptura sa fie depasita.Realitatea poate fi perceputa prin aparate, poate fi masurata, descompusa esentializata, cuantificata.Aceasta sa fie definitia frumusetii conform mentalitatii antice? O reprezentare perfecta a realitatii? Sau o intelegere a ei.Daca arta nu isi mai are baza in stratul cognitiv al intelectului si mintea umana poate sa asimileze lucruri mai complexe decat imagini si concepte clare si echilibrate.De ce frumosul sa se rezume la echilibru, la natura cand natura a fost deja invinsa, cucerita de cunoasterea umana.De ce nu poate coexista frumosul natural si frumosul artificial? Cred ca aceasta este intrebarea mai importanta in arta moderna, in care separarea intre creatia umana si cea a divinitatii devine din ce in ce mai evidenta. Consider ca arta nu apartine trecutului ci este in continua schimbare ,si precum natura umana isi poate modifica felul de a fi reprezentata.Frumosul de astazi nu este acelasi cu frumosul de altadata, dar nu noi suntem cei care il schimbam continuu?Suntem impartiti intre pareri conservatoare , care sustin ca totul trebuie sa ramana asa cum este sau sa revina la stadiul initial deplangand o era demult apusa , si pareri inovatoare care prefera riscul, chiar si ridicolul si grotescul pentru a cunoaste mai departe limitele. Intr-adevar, opera de arta trezeste in noi in afara de nemijlocita placere , si judecata noastra,f iind un mijloc de exprimare individuala dar asta nu o opreste sa

fie un mijloc de cunoastere, individuala sau comunitara.In cel mai rau caz arta in sine isi pierde originalitatea si calitatea ei de a fi unica si imposibil de reprodus, cum spune citatele urmator: Schusterman, estetica pragmatista. Arta in stare vie : Ideea separarii artei de realitate a condus nu doar la etichetarea artei ca fiind lipsita de valoare cognitiva, dar si la izolariea practicii artistice din spatiul vietii concrete....Rolul si valoarea artei in spatiul cognitiv nu i-au fost recunoscute .Arta a fost izolata undeva , intrun teritoriu estetic definit , de la Kant incoace, prin caracterul sau dezinteresat. (p 48) Originalitatea isi pierde statutul ei absolut si este resemnificata , astfel incat sa includa si reluarea transfigurata si reciclarea elementelor vechi. In cadrul acesta post modern, nu mai exista instante originale ultime si de neatins, ci doar preluari si simulacre de simulacre: astfel energia creativa este libera sa se joace cu opere deja create , fara teama ca prin aceasta , isi refuza siesi sansa de a fi cu adevarat creativa , neproducand o opera complet originala ....Si , asa cum dihotomia creatie /preluare este pusa sub semnul intrebarii , tot astfel se intampla si cu profunda separatie intre artistul creator si publicul receptor . Preluarea transfigurata poate lua forma artei Desigur este un pericol ca arta sa se hraneasca din sine insasi, sa dispara inovatia in favoarea colajelor unui fond de idei restrans de lipsa de elemente noi , de originalitate, dar acesta nu il consider un impediment absolut pentru evolutia esteticii.Exista si avantajul de a lucra cu formule consacrate, valabile si de a le imbunatatii sau de a le modifica, si , dand ca exemplu realitatea actuala nu exista o lipsa de inovatie prin reluarea unor modele vechi si modificandu-se componentele de baza sau abstractizarea lor.Inovatia este un necesar, o rezultanta a mediului in care traim si deci existenta sa nu depinde de elementele componente ale artei ci exista fara echivoc impamantenita in realitate.Se vorbeste despre o decadere a fumosului in estetica moderna, despre izolarea artei undeva , intr-un teritoriu estetic definit, insa foarte multi incearca insa sa defineasca arta si frumusetea, acestea din urma fiind in continua schimbare.nu este vorba de fapt de gust?Totul este relativ (Albert Eistein) si nu se poate spune de pierderea unor valori trecute ci poate de o schimare a lor.Valorile au ramas in continuare in memoria colectiva dar odata cu evolutia( sau involutia dupa este preferinta ) isi schimba forma, sau intra intr-o stare latenta, de amorteala pentru a reveni mai tarziu.

Ceea ce vreau sa demonstrez este ca frumosul este relativ , in functie de cultura, societate si in primul rand relationat la intelectul uman.Ceea ce pentru unii este frumos, pentru altii poate parea urat, oferind ca exemplu diferentierea culturilor si subculturilor aparute in in ultimii 50 de ani, care sunt diversificate prin abordarea asupra esentei frumusetii, asupra valorilor umane sau diferenta dintre cultura romana si cea greaca,care desi se aseamana trateaza obiectul esteticii diferit in esenta.Prezentul nu e ofera altceva decat o varianta a realitatii si frumosetea se inspira din realitate se adapteaza/muleaza pe noua forma.

Rezumat: Inceputul consta in definirea modului de studiu si de educatie esteticamereu raportate la categoriile estetice stabilizate la nivelul teoriei generale a frumosului, care ofera criteriile obiective de evaluare la scara sociala.Discutand asupra unor citate din Schusterman incerc sa contrazic opinia care considera arta si estetica moderna lipsite de valoare cognitiva, dar si la izolariea practicii artistice din spatiul vietii concrete , si considerand optiunile in care frumosul isi poate avea radacinile in virtual sau in spatiul fictiv, putand fi considerat ca un joc ce nu mai se opreste la granitele realitatii, ci merge mai departe, in continua schimbare.

Bibliografie: Augustin Ioan - O noua estetica a reconstructiei Augustin Ioan - Khora Umberto Eco - Apocaliptici si integrati Neal Leach : - ANestetica Wunenburger J - Filozofia imaginilor