Sunteți pe pagina 1din 26

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, BUCURETI ECONOMIA I ADMINISTRAREA AFACERILOR AGROALIMENTARE

STANDARDE DE CALITATE ALE ULEIULUI

Ni Daniela Irina, Grupa 1335 eremet-Truc Elena, Grupa 1335

CUPRINS
CAPITOLUL 1.............................................................................................................................3 ULEIUL SI PLANTELE OLEAGINOASE................................................................................3 1.1 Structura morfologic a seminelor oleaginoase................................................................4 1.2 Compoziia chimic a seminelor oleaginoase....................................................................4 1.3 Floarea-soarelui...................................................................................................................5 1.4 Soia.....................................................................................................................................7 1.5 Rapia..................................................................................................................................7 1.6 Ricinul.................................................................................................................................8 1.7 Mslinele.............................................................................................................................9 CAPITOLUL 2...........................................................................................................................10 INDUSTRIA ULEIURILOR......................................................................................................10 2.1. Procese i operaii premergtoare presrii.......................................................................10 2.2. Presarea............................................................................................................................11 2.3. Purificarea........................................................................................................................12 2.4. Extracia cu dizolvani.....................................................................................................12 2.5. Rafinarea uleiurilor vegetale............................................................................................13 2.6. Uscarea uleiurilor.............................................................................................................14 2.7. Decolorarea i vinterizarea..............................................................................................15 2.8. Dezodorizarea..................................................................................................................16 2.9. Controlul produselor finite...............................................................................................17 CAPITOLUL 3...........................................................................................................................19 STANDARDE DE CALITATE ALE ULEIURILOR................................................................19 3.1 Definiia unui standard......................................................................................................19 3.2 Coninutul unui standard...................................................................................................19 3.3 Rolul standardelor............................................................................................................20 3.4 Standardele uleiului..........................................................................................................21 3.4.1 STAS 12/2-84 Uleiuri comestibile Ulei rafinat de soia......................................21 3.4.2 STAS 12/3-86 Uleiuri comestibile Ulei rafinat din germeni de porumb................24 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................26

CAPITOLUL 1 ULEIUL SI PLANTELE OLEAGINOASE

Uleiurile i grsimile vegetale se gsesc n natur n esutul plantelor, fiind concentrat n semine, n pulp, n smburele fructelor, n tuberculi sau n germeni. Pentru ara noastr principala materie prim o reprezint plantele oleaginoase productoare de semine. Seminele separate de planta mam reprezint germenele unei viitoare plante. n timpul formrii i maturizrii seminelor oleaginoase, n celule are loc o acumulare de substane oleaginoase (grsimi, albumine, hidrani de carbon), care au rolul de a asigura germenului funciile vitale, pn cnd acesta devine capabil s-i asigure singur hrana mineral din sol i aer. Prezena acestor substane hrnitoare, determin valoarea seminelor oleaginoase ca materii prime pentru obinerea uleiului vegetal. Coninutul de materie gras n aceste pri ale plantei este foarte variabil. La plantele cultivate pentru producia de uleiuri vegetale, coninutul de ulei n semine, fructe i tuberculi, variaz ntre 18 i 60%. Dintre plantele oleaginoase n care uleiul este concentrat n semine amintim: floarea soarelui, soia, rapia; ca plante productoare de fructe oleaginoase: mslinul, cocotierul, palmierul; tuberculi oleaginoi produc arahidele, iar germeni oleaginoi conine porumbul. Ca materii prime n ntreprinderile de ulei din Romnia se folosesc seminele plantelor oleaginoase i germenii de porumb (deeuri oleaginoase).

1.1 Structura morfologic a seminelor oleaginoase


Seminele oleaginoase se compun din dou pri principale: miezul i coaja. Miezul cuprinde embrionul, dou cotiledoane i esutul nutritiv, denumit endosperm. Cotiledoanele i endospermul cuprind substane nutritive de rezerv, care se consum n perioada iniial a dezvoltrii plantei noi din embrion. Coaja constituie nveliul exterior al seminelor i are rolul de a le apra mpotriva deteriorrilor de ordin mecanic (ocuri), chimic (aciunea gazelor i aerului) i biochimic (aciunea enzimelor). n funcie de grosimea i aderena cojilor de miez, seminele oleaginoase se mpart n semine decorticabile (floarea soarelui, soia, ricin) i semine nedecorticabile (inul, rapia). Seminele oleaginoase ca orice organism, se compun dintr-un numr mare de celule. O celul este nconjurat de membran, iar n interiorul ei se gsesc: eleoplasma, granulele de proteine (aleuron), nucleul i ali compui organici.

1.2 Compoziia chimic a seminelor oleaginoase


Pe lng lipide, seminele oleaginoase conin n proporii mari proteine, zaharide i ap. n cantiti mici se gsesc fosfatide, steride, ceruri, substane colorante i ali compui chimici, care se extrag o dat cu uleiul i poart numele de substane care nsoesc materia gras. (ANEXA 1) Raportul cantitativ ntre miez i coaj variaz n limite destul de largi. Astfel: la seminele de floarea soarelui, coninutul de coaj este 23 27%, la cele de soia ntre 6 10%, la seminele de in i rapi ntre 4 6%. Compoziia chimic este alctuit din: Lipide sunt esteri ai alcoolilor cu acizii grai. n funcie de natura alcoolilor coninui n molecula lor, lipidele se clasific astfel: lipide simple i lipide complexe. (ANEXA

Proteinele se cumuleaz mai ales n miezul seminelor, n timp ce coaja conine o cantitate mic de proteine. n timpul prjirii seminelor, proteinele sufer modificri structurale, dintre care cea mai important o constituie denaturarea termic. Gliceridele sunt grsimi vegetale, care dup starea lor de agregare se mpart n: grsimi lichide sau uleiuri i grsimi solide la temperatura mediului ambiant. La rndul lor uleiurile se mpart n uleiuri sicative, semisicative i nesicative. n contact cu aerul, uleiurile sicative au proprietatea de a se transforma dup 5-6 zile ntr-o pelicul elastic i rezistent la intemperii. Zaharurile sunt substane extractive neazotate, care se gsesc n seminele oleaginoase, sunt mai uor sau mai greu asimilabile, n funcie de grupa din care fac parte. Apa se gsete n seminele oleaginoase n proporie variabil, n funcie de categoria seminelor i calitatea lor. Substanele minerale sunt reprezentate de macroelemente (C, H, N, S, K, Na, Ca, P, Fe) i microelemente (Mg, Zn, I, Mo, Mn) i sunt n proporii variabile funciede soi, afrofond, etc.

1.3 Floarea-soarelui
Floarea soarelui (Helianthus annuus), face parte din familia compozitelor, este originar din America central i a fost adus n Europa n secolul al XVI lea . n prezent floarea soarelui constituie una din principalele culturi oleaginoase, n producia mondial de semine oleaginoase ocup locul al doilea dup soia. Smna de floarea soarelui se compune din nveliul exterior (coaja), o pieli subire (tegumentul) i miezul. Coaja conine puin ulei (0,7 1%), componenii principali ai acesteia fiind celuloza i nemiceluloza. Coaja are o structur poroas, din care motiv absoarbe o cantitate mare de ulei, ceea ce ngreuneaz procesul de extragere a uleiului la presare. Lipidele (uleiul), proteinele i substanele extractive neazotate sunt concentrate n miezul seminelor. Cojile care rezult la decorticarea seminelor se folosesc n ntreprinderile de ulei drept combustibil, sau ca materie prim pentru fabricarea furfurolului, un solvent utilizat la rafinarea uleiurilor. 5

Ulei natural de floarea-soarelui este de o culoare ceva mai inchisa, avand in plus o aroma distincta, de planta, pe care variantele prelucrate nu o mai pastreaza. Este foarte bogat in vitaminele E si F, in acizi grasi nesaturati (extrem de sanatosi pentru inima si vasele de sange), precum si in substante cu efecte antiinfectioase, stimulatoare ale activitatii hormonale, regenerative etc. Caracteristile calitative ale semintelor de floarea-soarelui destinate industrializarii sunt, in principal, urmatoarele: continutul in umidiatate continul de corpuri stine seminte cu defecte masa hectolitrcica a semintelor de floarea-soarelui variaza intre 40 si 42 kh/hl Caracteristicile fizice ale uleiului din floarea soarelui: densitatea la 20 grade = 0,92; vascozitate (CST) la 20 grade = 55 - 61; punctul de fuziune = - 16 grade; punctul de rupere = - 5 grade; PCI (Kcal/kg) = 9032; Amplitudinea autoinflamarii = 30. In ultima perioada se discuta tot mai mult de folosirea uleiurilor vegetale ca biocarburanti. Uleiul din floarea soarelui, utilizat ca si carburant are avantajul ca este usor de pastrat, este stabil, nu este periculos, este putin poluant, nu are risc foarte mare de inflamare si are un indice de evapoare aproape de zero. Uleiul din floarea soarelui contine intre 10-15% oxigen, ceea ce duce la ameliorarea combustiei si la diminuarea nivelului poluarii. Utilizarea florii soarelui in constructii este un alt motiv de cultivare a acestei plante Prin industrializare, dupa extragerea uleiului, raman sroturile, utilizate ca sursa de proteina in hrana animalelor si materie prima pentru concentrate de proteine in industria mezelurilor. Din cojile semintelor se fabrica furfurolul folosit in industria fibrelor artificiale, a maselor plastice. Macinate, cojile se folosesc la fabricarea drojdiei furajere, circa 150 kg /tona produs.

1.4 Soia
Soia (Glyccine hispita Max), face parte din familia leguminoaselor i este o plant originar din China. n prezent soia este prima cultur oleaginoas din lume ca producie de ulei. Ca toate leguminoasele, planta de soia prezint pe rdcin nodoziti pe care se gsesc bacterii fixatoare de azot, care triesc n sol i au capacitatea de a fixa n combinaii organice azotul atmosferic, mbogind astfel solul n azotul necesar dezvoltrii plantelor. Soia are multiple ntrebuinri, fiind o plant bogat att n ulei, ct i n proteine. Astfel, fina de soia este un produs de o mare valoare nutritiv, iar rotul de soia este unul din cele mai bune nutreuri. Din uleiul de soia se recupereaz lecitina, folosit ca emulgator n fabricarea margarinei, n industria cosmetic i farmaceutic, la fabricarea ciocolatei, etc. Fructul plantei de soia este o pstaie care conine trei pana la cinci seminte. Samanta de soia constituie 8-9% din greutatea semintelor. Soia are multiple intrebuintari astfel ca faina de soia are o mare valoare nutritiva. Ca forma semintele de soia seamana cu boabele de mazare, fiind putin aplatizate. Culoarea semintelor variaza de la galben pana la maro-deschis; exista si varietati de culoare neagra si pestrita.

1.5 Rapia
Rapita (Brassica oleracea), face parte din din familia crucifelerol. Se cultiva ca planta oleaginoasa din secolul XVI-lea. Inrudit cu rapita este mustarul care contine 23-28% ulei. Se cultiva doua varietati de rapita: rapita colz si rapita naveta. Rapita colz are forma de pastaie cu 4-7 seminte si un continult ridicat de ulei (38-44%). Rapita naveta are seminte mai marunte decat varietatea colza, cu un continut de ulei 33-38%. Uleiul vegetal extras din seminele de rapi are dou mari ntrebuinri n domeniul alimentari domeniul biocombustibilului. Pretabilitatea i eficiena culturii fiind raportat difereniat la aceste utilizrii i la posibilitile de valorificare a produsului finit. Uleiul vegetal de rapi este astfel utilizat n: industria agroalimentar, industria combustibililor. 7 negru

Se situeaza pe locul cinci, sub aspectul productiei de ulei comestibil, intre plantele oleaginoase. Uleiul de rapita are largi utilizari industriale si alimentare ; turtele de rapita obtinute din procesare au o buna valoare furajera, fiind bogate in proteine(38-42%), glucide si saruri minerale ; paiele de rapita se folosesc in industria materialelor de constructii. Rapita se recolteaza timpuriu, motiv pentru care constituie o buna premergatoare pentru grau si orzul de toamna. Rapita este o excelenta planta melifera timpurie( asigura circa 50 kg miere/ha)

1.6 Ricinul

Ricinul (Ricinus communis) face parte din familia euphorbiaceelor. Se cultiva din timpurile cele mai vechi mai ales in China si Egipt, unde uleiul de ricin a fost folosit ca medicament. Fructul ricinului este o capsula formata din trei componente, in care se gaseste cate o seminta.. Samanta de ricin este acoprrita cu o coaja care nu este concrescuta cu endospermul. In aceasta se geseste tesut bogat in ulei. Continutul de ulei al cojii variaza intre 2.5 si 3.3 %. Uleiul de ricin terapeutic nu este toxic. Efectul toxic, in cazul ingerarii de seminte, se manifesta prin coagularea fibrinei, aglutinarea eritrocitelor, lezarea peretilor vaselor sanguine, iritarea mucoasei gastro-intestinale, leziuni hepatice si renale. Ingerarea a 5-6 seminte de catre un copil sau 10 seminte de catre un adult poate provoca moartea acestora. Ricinul este un arbust adus din India in Europa cu milenii in urma. Fructul de ricin este o capsula formata din trei compartimente, in care se gaseste cate o samanta. Semintele de ricin ,asemanatoare boabelor de fasole, au forma ovaidala_alungita, cu suprafata neteda si lucioasa. Ele sunt pestrite: pe un font cenusiu-albastru pana la brun roscat se afla un mosaic de alb pana la brun deschis.

1.7 Mslinele
Este la ora actuala cel mai folosit ulei in diversele tratamente naturiste, atat intern, cat si extern. Avand o culoare verzuie (datorata continutului de clorofila) si un gust usor aromat, uleiul de masline este un excelent reintineritor, un protector al vaselor de sange si al aparatului cardiac, un antiinfectios bland si eficient Uleiul de masline trebuie realizat dupa standarde internationale, tinand cont de metoda de producere, de nivelul de aciditate si de caracteristicile organice. Culoarea nu dovedeste intotdeauna calitatea uleiului. Nuanta unui bun ulei de masline poate sa varieze de la verde (daca are clorofila ca element principal) pana la galben auriu (daca are caroten); Gustul si mirosul uleiului de masline sunt excelente. Daca uleiul este putin amar, asta inseamna ca maslinele nu au fost pe deplin coapte atunci cand au fost culese.. Aciditatea uleiului de masline nu trebuie sa depaseasca 3.3 grade. In Grecia, este considerat a fi cel mai bun ulei acela care nu depaseste 0.5 grade aciditate. Metodele de culegere, depozitare si presare a uleiului de masline pot afecta nivelul de aciditate. Oxidarea este cauza cea mai importanta care duce la deteriorarea uleiului de masline. Localnicii simt dupa miros daca uleiul este deteriorat sau nu. Sunt folosite procese de filtrare pentru a indeparta sedimente si rez iduuri obtinand astfel ulei de masline extra virgin cu aciditate sub 1%. Asemeni vinurilor distinse, uleiul de masline este evaluat in functie de gust si de nivelul aciditatii inaintea imbutelierii. Proprietatile (aroma, culoarea, valoarea nutritiva) fiecarui tip de ulei sunt influentate de calitatea solului, climat, varietea si varsta maslinilor, metodele de obtinere. Daca procesul de obtinere s-a desfasurat corespunzator, uleiul pastreaza in intregime savoarea, aroma si proprietatile nutritive ale maslinelor din care a fost extras. . In tari dezvoltate se consuma mai mult peste, fructe si legume proaspete iar principala Acesta contine grasimi monosaturate ce au un important rol in impiedicarea acumularii de colesterol, reducand depozitele asimilate. Uleiul de masline ofera si alte beneficii, fiind bogat in antioxidanti si vitamine cu efect 9 sursa de grasimi este uleiul de masline.

de prevenire a imbatrinirii celulelor.

CAPITOLUL 2

INDUSTRIA ULEIURILOR
2.1. Procese i operaii premergtoare presrii
Curatirea semintelor are ca scop indepartarea impuritatilor organice, minerale si a prafului. Rezultatele acestor operatii depind de metoda si tipul de utilaj folosit. oleaginoase. Uleiurile vegetale se extrag din seminte, pulpa, sau miezul unor fructe, sau chiar din samburii unor plante, denumite oleaginoase. Compozitia chimica a semintelor oleaginoase variaza cu specia vegetala din care provine. Se considera ca semintele au un cntinut de 0,5 g ulei/g proteina. Compozitia chimica a semintelor si uleiurilor poate fi influentata de umiditate solului, procedeele agrotehnice aplicate, temperatura mediului. Receptia calitativa a semintelor oleaginoase consta in determinarea greutati hectolitrice, a umiditati, continutului de ulei, continutului de corpuri staine si a puritatii biologice. Precuratirea semintelor oleaginoase are ca scop prevenirea unor deprecieri ale materie prime in timpul depozitarii. Reducerea umiditati semintelor se aplica pentru evitarea degradarii in timpul depozitarii, fie p calea hidrolizei grasimii din seminte. Depozitarea semintelor oleaginoase. Depozitarea si reducerea umiditatii semintelor oleagonoase creaza conditi necesare unei depozitari in care pericolul degradarii materiei prime prin respiratie, incingere, degradare este micsorat. Maturarea semintelor oleaginoase se poate continua si dupa recoltareStabilitatea este influentata de trecerea enzimelor din starea lor activa in starea inactiva. Incheierea maturarii imbunatateste randamentul de prelucreare a semintelor in uleiuri. In timpul depozitarii e evita accesul luminii in silozuri, pentru a preveni autooxidarea grasimilor.

10

Microorganismele pot provoca degradarea semintelor activitatea lor fiind favorizata de umiditate. Controlul de calitate va urmari eventuala dezvoltare a germenilor, a bacteriilor si a mucegaiurilor. Decojirea se realizeaza prin lovire , frecare, presare sau taiere; folosindu-se in acest scop utilaje speciale. Este necesar de examinat materialul iesit de la decojire si procentul de seminte nesparte. In materialul descojit se determina procentul de miez, continutul de ulei in coaja si umiditate. Macinarea are ca scop ruperea membranei celulare si destramarea stucturiiectoplasmei, creandu-se conditii favorabile pentru extractia uleiului Continutul de mic de ulei si mediul favorizeaza in general o buna macinare. In timpul macinarii se creeaza conditi prielnice oxidarii uleiului. Prajirea are ca scopmodificarea proprietatilorfizice-chimice ale macinarutii pentru ca la presare sa se obtina randamentul maxim in ulei. Umectarea se realizeaza prin adaugarea de apa favorizand fenomenul deudare selectiva, potrivit caruia fortele de suprafata care retin uleiu se satureaza cu apa eliminand uleiul. Incalzirea macinaturii duce la scaderea tensiunii superficiale si vascozitatii uleiului.

2.2. Presarea
Presarea macinaturii reprezinta una dintre cele doua operatii finale ale procesului tehnologic de obtinere a uleiului brut. Pentru fabricatiile de ulei care nu au extractie, presarea incheie procesul de obtinere a uleiului brut. Prin presare, uleiul se separa din macinatura cu randament supus preserarii. Procesul de presare este infuentat de: tipul de presa, presiunea exercitata, durata presarii, umiditatea macinaturi, temperatura macinaturii, grosimea stratului de material supus presarii Csterea presiunii trebuie sa se faca gradat, pentru a evita infundarea capilalelor si, impiedicarea scurgerii uleiului. Cresterea presiunii si durata de presare influenteaza asupra cantitati de ulei expulzat, numai pana la o limita, dupa care randamentul nu mai este modificat.

11

2.3. Purificarea

Purificarea uleiului de presa are ca scop retinerea suspensilor mecanice si organice, cum si a urmelor de apa. Acestea pot micsora conservabilitatea uleiului si ingreuna operatie de rafinare. Purificarea uleuiului brut cu presa se realizeaza prin trecerea uleiului pe sita vibratoare, uscarea si filtrarea uleiului. Factorii care influenteaza filtrarea sunt: presiunea si viteza de filtrare, structura sau natura precipitatului depus, grosimea precipitatuluyi, vascozitarea lichidului cere se filtreaza, si temperatuta lichidului care se filtreaza. La uleiul brut se determina sedimetul si aciditatea iar la brochen umiditatea si continutul de ulei. Rezultatul purificarii se masoara prin continul de impuritati si apa a uleiului rezultat. In acelasi timp se verifica aciditatea libera, gustul mirosul si culoarea.

2.4. Extracia cu dizolvani

Extractia cu dizolvanti prezinta avantajul ca asiguta extragerea aproape integrala a uleiului, mai ales atunci cand se practica o schema tehnologica moderna, care cuprinde si presare anterioara. In industrie extractia este influentata de sructura materialului supus extractiei, proprietatile dizolvantului si regimul de extractie a macinaturii. Structura anterioara a macinaturii permeabilitatea dizolvantulu, gradul de degresare al macinaturii. Umiditatea optima a macinaturii este de 6-9 %. Cresterea temperaturii dizolvantului favorizeaza procesul de extractie a uleiului Extractia macinaturii se poate realiza atat in baterii de extractie cat si in instalatii cu flux continuu. La extractia in baterii, controlul de calitate va urmari respectatea normelor tehnologice de incarcare a extractului cu macinatura si benzina. 12

Distilarea miscelei se refera la procesul de ulei dizolvat intr-o cantitate determinatade dizolvant. Greutatea specifica este influentata de raportul cantitativ dintre ulei si dizolvant si de temperatura. Eliminarea dizolvantului din srot se realizeaza prin aburirea srotului urmata de uscare, pana la o umiditate de 8-9 % pentru eliminarea dizolvantului..

2.5. Rafinarea uleiurilor vegetale


Rafinarea uleiurilor vegetale are ce scop eliminarea unor substante de insotire din uleiu brut(mucilagii, acizii grasi liberi, pigmenti vegetali),. Prin rafinare se amelioreaza proprietatile uleiurilor cum sunt culoarea aciditatea libera, gustul si mirosul, transparenta, consevabilitatea. Rfinarea trebuie astfel condusa incat sa se obtina minimim de pierderi de grasime. Rafinarea se realizeaza in funcie de impuritatile din uleiul brut prin: metode fizice: sedimentare, centrifugare, filtrare, distilare; merode chimice: neutralizarea alcalina, rafinarea acida, decolorarea chimica, neutralizarea prin esterificare; metode fizico-chimice: hidratatea, decolorarea prin adsortie, rafinarea cu dizolvanti selectivi; Filtrarea este influentata de presiunea vascozitati uleiului si temperatura sa, grosimea stratului de de separat. Controlul de calitate va urmari calitatea uleiului dupa filtrare, colmatarea stratului filtrant si, in functie de aceasta, durata de functionare a filtrului si necesitatea regenararii capacitatii filtrate prin curatire. Demucilaginarea uleiului brut este necesara pentru marirea convervabilitati si pentru favorizarea procesului de neutralizare. Demucilaginarea prin acidificare se realizeaza folosinduse acid sulfuric in functie de gradul de impurificare a uleiului. Acidul se introduce treptat pentru observa culoarea uleiului care initial este verzui.In cazul in care se produce o scindare partiala a triglicerldelor creste aciditatea uleiului. 13

Dezacidifierea uleiurilor se realizeaza prin: - neutralizare alcalina; - neutralizarea prin distilare; - neutralizarea prin esterificarea acizilor grasi cu glicerina; - rafinarea cu dizolvanti selectivi. Metedele de neutralizare se apalic in functie de aciditatea libera a uleiurilor. Dupa neutralizare se determina aciditatea reziduala a uleiului. Spalarea uleiului se efectueaza pentru indepartatea cantitativa a sapunului din ulei. Tratamentul cu dizolvanti selectivi are ca scop separerea glucidelor si uleiurilor in mai multe fractiuni.

2.6. Uscarea uleiurilor


Uscarea in industria uleiului se realizeaza utilizand, in general, actiunea caldurii. La indicarea metodei de uscare si a regimului de uscare aplicat, contrlul de calitale va urmari: -evitarea supraincalzirii semintelor, printr-o temperatura prea ridicata; -mentinerea unei durate cat mai reduse de deshidratare pentru a evita , la temperaturi ridicate, unele procese enzimetice; Uscarea se poate realiza in uscatoare rotative, uscaroare tambur si in instalatii de iradiere cu radiatii infrarosii. Viteza de uscare depinde de umiditatea initiala si finala a semintelor oleaginoase, de temperatura mediului in care are loc uscarea si de intensitatea de miscare a agentului. Uscarea uleiurilor se realizeaza la o temperatura de 90-95oC, la o presiune de reziduala de 100-160 mm Hg. Aparatul de de uscare trebuie supravegheat , deoarece in cazul spumarii uleiului aceasta poate fi aspirat pe conducta de vid. La uscarea contnua presiunea remanenta in aparatul de 10-200 m Hg, iar temperatura de 85-90oC astfel ca se produce o autoevaporare Continul de apa al uleiului uscat este de circa 0,05% Uscarea uleiului se efectueaza pentru a indeparta apa ramasa in ulei dupa spalare. Incalzirea sub vid la o anumita temperatura asiguta avaporarea ultimelor resturi de apa. 14

2.7. Decolorarea i vinterizarea


Decolorarea (albirea) are ca scop obtinerea unui ulei cu o coloratie cat mai slaba.Decolorarea se face utizand absorbanti si este influentata de ai multi factori: natura substantei absorbante, temperatura, timpul de contact dintre adsorbant si ulei, starea de agitare. Prezenta aciilor grasi liberi cum si a urmelor de sapun micsoreaza eficienta docolorarii cu adsorbanti, datorita faptului ca sunt adsotbanti preferentiali. Cantitatea de pamant decolorant pentru ulei de dovleac este de 4-5% Efectul secundar al decolorarii consta in diminuarea resturilor de substamnte de insotire (mucigai, resturi de sapun). Factorii care influenteaza acest proces de decolorare sunt: -cantitatea acizilor grasi liberi; -prezenta unor urme de sapun; -temperatura de lucru (90-105oC); -durata de contact dintre ulei si si agentul adsorbant; -natura si caracteristicele adsorbantultui utilizat -metoda si tipul de instalatie folosit. Vintetizarea (deceruirea sau demargarinizarea) este o operatie prin care se elimina din ulei cerurile si gliceridele care se solidifica la temperatura camerei. Temperatura de cristalizare este de 5-7 oC, iar in vederea obtinerii de cristale cu dimensiuni mari se introduc ce centre de cristalizare granule de kiselgur in proprtie de 0,5%. Filtrarea se face in filtre tip Seitz, iar pentru formarea stratului filtrant se aplica dozele de 1 kg cristal teorit si 25 kg kiselgur pentru primele 2500 kg ulei. Presiunea de impingere a uleiului inainte de filtrare trebuie riguros urmarita pentru a nu permite retopirea cristalelor formate. La o temperatua mai jpasa de 15-20 oC apare o tulbureala a uleiului , care este rezultatul precipitari cerului si gliceridelor saturate. Procesul de vintilare este influentat de -temperatura la care este racit uleiul; -cantitatea de praf folosita; -durata mentinerii la temperatura respectiva; -temperatura de reincalzire a uleiului.

15

2.8. Dezodorizarea
Dezodorizarea consta in indepartarea substantelor care confera uleiului gust si miros strain.Dezodorizarea este obligatorie pentru uleiurile comestibile obtinute prin extractie. Gustul si mirosul uleiurilor sunt provocate de unele componente naturale, de produsi rezultati din alterarea materiei prime sau a uleiului in timpul depozitarii sau a operatiilor de prelucrare. Aceste substante sunt hidrocarburile nesaturate , compusi cu gust amar, aldehide sau cetone, rezultate din degradarea grasimilor. Prin dezodorizare se urmareste eliminarea mirositoare fara antrenarea gliceridelor. Tensiunea de vapori fiin redusa la presiunea atmosferica, temperatura de fierbere este de 193-263oC pentru eliminarea de metilului si cetonelor. Pentru reducerea temperaturii de distilare se lucreaza fie sub vacuum, fie utilizanduse antrenarea cu gaz inert. Pentru a evita hidroliza gliceridelor se va aplica, pentru uleiurile vegetale, temperatura maxim de 185-200oC. Ca gaz inert se folosesc vaporii de apa. In timpul dezodorizarii de pierde de la 0,2-0,8%ulei. La dezodorizarea discontinua se va urmarii coeficientul de umplere al aparatului.De asemea serpentina de incalzire va fi in permanta acoperita de ulei, pentru a evita supraincalzirea unor stropi de ulei, producand degradarea produsului finit. Aburul utilizat la dezodorizare trebuie sa fie obtinut din apa bine purificata sau chiar din condens, deoarece urmele de saruri prezente in abur pot influenta gustul uleiului. Pentru evitarea pericolului oxidarii, inainte de vacuarea din apareat, uleiul dezodorizat se raceste pana la 110oC, iar etapa a doua pana la 20-30oC. Dupa racire, uleiul este supus filtrarii de control, numita polizare. Schema controluluitehnic de calitate la rafinarea uleiurilor-una dintre cele mai importante faze.Cuprinde controlul la: -uleiul supus rafinarii: aciditatea, umiditatea, substante insolubile in eter etilic, fosfatide si mucilagii; -neutralizare: aciditate si continut de de sapun (dupa spalare) controlul apelor la spalare (continut in sapun); -albire: aciditate, culoare, continut in sapun, continut de ulei in pamantul decolorant; 16

-acizi grasi de rafinare: continut de acizi grasi, umiditate, impuritati; Uleiul rafinat de controleaza conform STAS 145-57.

2.9. Controlul produselor finite


Conditiile de calitate ale uleiurilor comestibile sunt inscrise in STAS 12-62 si ulterioare. Uleiurile se pastreaza in rezervoare ferite de actiunea lumini si umiditatii care favorizeaza producerea unor fenomene de degradare. Rezervoarele trebuie sa fie etanse, pentru a impiedica patrunderea prafului si mirosurilor straine. In timpul depozitarii uleiul poate suferii procese de degradare (hidroliza enzimatica absortia unor substante volatine, mirositoare,...) Rancezirea hidrolitica se caracterizeaza prin cresterea aciditatii, in timp ce rancezirea oxidativa duce fie la formarea metil-cetonelor puternic mirositoare (rancezirea cetonica), cum si a unor peroxizi si in final la aldehide si acizi cu catena mijlocie. Urmele de fier, cupru, zinc sau de alte merale grele catalizeaza reactia. Alterarea se produce cu atat mai repede cu cat grasimea contine o cantitate mai mare de acizi grasi nesaturati si grasimea este mai impura. La descompunerea lecitinelor cuprinse in grasimi, aceastea primesc miros de peste prin formarea trimetil-aminelor. Procese microbiologice. Numeroase ciuperci ca: Penecillium,Aspergillus, sterigmatocistis, sau bacterii ca Bacterium pyocianeus, Bacterium fluorescens liquefaciens, sarcina lutea saponifica grasimile. Alte microorganisme oxideaza grasimile rezultand peroxizi, oxi-acizi, aldehide, cetone. Unele ciuperci sau bacterii produc pigmenti;de pilda bacterium luteum formeaza un pigment galben- portocaliu. Falsificarile grasimilor mai frecvente sunt: adausul de apa, adausul de antiseptice sau conservanti , amestecarea grasimilor intre ele. 17

Stabilizarea uleiurilor si a grasimilor in general se realizeaza atat prin regimtehnologic utilizat, cat si prin conditiile de pastrare si depozitare. De asemenea, pot fi utilizati antioxidanti naturali sau sintetici.Antioxidanti folositi pentru stabilirea grasimilor nu trebuie sa aiba afecte nocive asupra organismului, sa fie sulbili ingrasimi, stabili in conditiile de tratament si depozitare. Ca antioxidanti pot fi folositi de asemenea acidul citric, acidul ascorbic si acidul fosforic. Recunoasterea si identificarea alterarilor: indice de peroxid, proba cu fuxina decolorata pentru aldehide, proba epihidrin-aldehidei. Proba cetonelor cu aldehida salicilica, proba cu difenil-carbazida; Determinarea falsificarilor Caracterizarea grasimilor se face prin urmatoarele constante fizico-chimice: greutatea specifica, punctul de topire si solidificare. Indicii urmariti sunt :de aciditate, de saponificare, de xilen, de acid butiric de iod, rodan, acetil si hidroxil. Metodele de analiza a grasimilor sunt inscrise in STAS 145-57

18

CAPITOLUL 3

STANDARDE DE CALITATE ALE ULEIURILOR


3.1 Definiia unui standard
Ghidul ISO/CEI 2: 1996 definete standardul ca fiind un document, stabilit prin consens i aprobat de ctre un organism recunoscut, care asigur, pentru uz comun i repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activiti sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obine gradul optim de ordine ntr-un anumit context.

3.2 Coninutul unui standard


Standardele variaz ca i caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline: ncepnd cu toate aspectele tehnice, economice i sociale ale activitii umane i ncheind cu toate disciplinele de baz cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc.

Sunt coerente i consecvente : standardele sunt elaborate de ctre comitetele tehnice care sunt coordonate de ctre un organism specializat i asigur depirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate i diferite politici comerciale;

Rezult din participare : standardele reflect rezultatele activitii desfurate n comun ce implic toate prile competente i sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate interesele relevante: productori, utilizatori, laboratoare, autoriti, consumatori etc.

Sunt procese active : standardele se bazeaz pe experiena real i conduc la rezultate materiale n practic (produse att bunurile, ct i serviciile, metodele de ncercare etc.); ele stabilesc un compromis ntre cele mai ridicate nivele de progres i constrngerile economice ale timpului;

Sunt actualizate : standardele sunt revizuite periodic sau dup cum dicteaz circumstanele pentru a le asigura actualitatea i, de aceea, evolueaz mpreun cu progresul social i tehnologic; 19

Au statut de referine n contracte comerciale i n instan n cazul unei dispute; Au recunoatere naional sau internaional : standardele sunt documente care sunt recunoscute ca valabile la nivel naional, regional sau internaional, dup caz; Sunt disponibile pentru oricine : standardele pot fi consultate i achiziionate fr restricie.

Ca regul general, standardele nu sunt obligatorii, acestea avnd o aplicare voluntar. n anumite cazuri, implementarea poate fi obligatorie (cum ar fi n domeniile legate de securitate, instalaii electrice sau n contracte publice).

3.3 Rolul standardelor


Un standard reprezint un nivel de experien i tehnologie care face ca prezena industriei n elaborarea sa s fie indispensabil. Acesta este un document de referin folosit, n special, n contextul contractelor publice sau n cadrul comerului internaional, pe care se bazeaz majoritatea contractelor comerciale. Standardele sunt folosite de ctre industriai ca i referin indiscutabil ce simplific i clarific relaiile comerciale dintre partenerii economici. Standardele sunt documente care se folosesc din ce n ce mai mult n jurispruden. Pentru factorii economici, standardele sunt:

Un factor de raionalizare a produciei : standardul face posibil stpnirea caracteristicilor tehnice, pentru a satisface clientul, pentru a valida metodele de fabricaie, pentru creterea productivitii, dnd un sentiment de securitate operatorilor i instalatorilor;

Un factor de clarificare a tranzaciilor : n faa unei oferte supraaglomerate de produse sau servicii, care pot avea valori practice extrem de diferite, existena sistemelor de referin faciliteaz o mai bun evaluare a ofertelor i reducerea incertitudinilor, ajut la definirea necesitilor, optimizeaz relaiile cu furnizorii, elimin necesitatea unor ncercri suplimentare;

Un factor de inovare i dezvoltare a produselor : participarea la activitatea de standardizare favorizeaz anticiparea i prin aceasta asigur progresul simultan al

20

produselor. Standardele au un rol favorabil n inovare datorit transferului de cunotine;

Un factor de transfer al noilor tehnologii : standardizarea faciliteaz i accelereaz transferul de tehnologie n domeniile care sunt eseniale att pentru companii, ct i pentru persoane fizice (noi materiale, sisteme de informare, biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelor pentru computere CIM etc.)

Un factor pentru selectarea strategic a companiilor : participarea la standardizare nseamn introducerea soluiilor adaptate la competena unei companii i echiparea acelei companii pentru a putea concura ntr-un mediu economic competitiv. Asta nseamn s acionezi n spiritul standardizrii, nu s supori costurile.

3.4 Standardele uleiului


Sursa : Asociatia de Standardizare din Romania STAS 12/1-84 Uleiuri comestibile. Ulei rafinat de floarea-soarelui STAS 12/1-84/A1:1996 Uleiuri comestibile. Ulei rafinat de floarea-soarelui STAS 12/2-84 Uleiuri comestibile. Ulei rafinat de soia STAS 12/3-86 Uleiuri comestibile. Ulei rafinat dietetic din germeni de porumb STAS 12/4-83 Uleiuri comestibile. Ulei rafinat de floarea-soarelui i soia Tabel 1

3.4.1 STAS 12/2-84

Uleiuri comestibile Ulei rafinat de soia

Elaborat initial in 1956, revizuit in 1962, 1973 si 1983 21

Data intrarii in vigoare: 1984-02-01 1.Generalitati: a) Obiect de domeniu si aplicare Prezentul standard se refera la uleiul comestibil obtinut din seminte de soia prin extractie cu solventi si rafinare. b) Tipuri In functie de instalatiiile de obtinere, uleiul de soia se livreaza in doua tipuri: tip A, obtinut in instalatii de rafinare continue; tip B, obtinut ininstalatii de rafinare discontinue.

2. Conditii tehnice de calitate a) Uleiul comestibil de soia se fabrica dupa instructiunile tehnologice aprobate de catre organul central coordonator, cu respectarea dispozitiilor legale sanitare in vigoare. b) Materia prima si materialele auziliare utilizate la fabricarea uleiului rafinat de soia trebuie sa corespunda documentelor tehnice normative de produs si dispozitiilor legale sanitare. c) Proprietati organoleptice

Sursa : Asociatia de Standardizare din Romania Caracteristici Aspect la 60C Culoare Miros si gust Conditii de admisibilitate Limpede, fara suspensii si fara sediment Galbuie, pana la galben-roscat Caracteristic, fara miros si gust strain

Tabel 2 Metode de verificare STAS 145/1-78 STAS 145/1-78 STAS 145/1-78

d) Proprietati fizice si chimice Sursa : Asociatia de Standardizare din Romania Caracteristici Tipul Tabel 3 Metode de 22

Aciditate libera exprimata in acid oleic, %, max. Culoare de iod, mg I/100 cm,max Apa si substante volatile, %, max. Impuritati insolubile in eter etilic, %, max. Sapun, %, max. Substante organice nesaponificabile, %, max. Indice de iod, g I/100 g Indice de saponificare, mg KOH/g Indice de peroxid, meq/kg, max. Plumb, mg/kg, max. Cupru, mg/kg, max. Zinc, mg/kg, max. Arsen, mg/kg, max. OBSERVATII

A 0,15

B 0,40

verificare STAS 145/16-67 STAS 145/2-78 STAS 145/10-67 STAS 145/11-78 STAS 145/12-78 STAS 145/15-67 STAS 145/19-67 STAS 145/17-67 STAS 145/22-74 STAS 145/25-77 STAS 145/24-77 STAS 8830-80 STAS 7118-79

18 18 0,06 0,15 0,05 0,05 0,05 0,07 1,2 1,2 114...140 186...196 12 0,1 0,4 5 0,05

1) La uleiul rafinat de soia tip A, imbuteliat pe linii de imbuteliere fara instalatii de uscare, se admite un continut de apa si substante volatile de max0,15%. 2) Indicele de peroxid, pentru uleiul destinat pastrarii indelungate, se stabileste prin intelegete intre parti. e) Continut de pesticide Conform reglementarilor in vigoare si se verifica dupa metode stabilite intre parti.

3. Reguli pentru verificarea calitatii Conform STAS 12/1-84

4. Ambalare si marcare Conform STAS 12/1-84

5. Depozitare, transport si documente Conform STAS 12/1-84

6. Termen de garantie 23

Termenul de garantie pentru uleiul de sioa este de 45 zile. Acest termen se refera la produsul ambalat, depozitat si transportat in conditii prevazute in prezentul standard si in normele tehnice pentru depozitarea bunurilor alimentare si decurge de l adata umplerii.

3.4.2 STAS 12/3-86 Uleiuri comestibile Ulei rafinat din germeni de porumb

Data intrarii in vigoare: 1986-07-01 1.Generalitati: a) Obiect de domeniu si aplicare Prezentul standard se refera la uleiul comestibil obtinut din germeni de porumb prin presare sau extractie cu solventi si rafinare. b) Tipuri In functie de instalatiiile de obtinere, uleiul rafinat din germeni de porumb se livreaza in doua tipuri: tip A, obtinut in instalatii de rafinare continue; tip B, obtinut in instalatii de rafinare discontinue.

2. Conditii tehnice de calitate a) Uleiul rafinat din germeni de porumb se fabrica dupa instructiunile tehnologice aprobate de catre organul central coordonator, la omologarea produsului, cu respectarea dispozitiilor legale sanitare. b) Materia prima si materialele auziliare utilizate la fabricarea uleiului rafinat din germeni de porumb trebuie sa corespunda documentelor tehnice normative de produs si dispozitiilor legale sanitare. c) Proprietati organoleptice Sursa : Asociatia de Standardizare din Romania Tabel 4 24

Caracteristici Aspect la 60C Culoare Gust si miros

Conditii de admisibilitate Limpede, fara suspensii si fara sediment Galbuie, pana la galben-roscat Placut, fara miros si gust strain

Metode de verificare STAS 145/1-78 STAS 145/1-78 STAS 145/1-78

d) Proprietati fizice si chimice Sursa : Asociatia de Standardizare din Romania Caracteristici A Aciditate libera exprimata in acid oleic, %, max. Culoare de iod, mg I/100 cm,max Apa si substante volatile, %, max. Impuritati insolubile in eter etilic, %, max. Sapun, %, max. Substante organice nesaponificabile, %, max. Indice de iod, g I/100 g Indice de saponificare, mg KOH/g Indice de peroxid, meq/kg, max. Plumb, mg/kg, max. Cupru, mg/kg, max. Zinc, mg/kg, max. Arsen, mg/kg, max. 0,20 Tipul B 0,30 Tabel 5 Metode de verificare STAS 145/16-67 STAS 145/2-78 STAS 145/10-67 STAS 145/11-78 STAS 145/12-78 STAS 145/15-67 STAS 145/19-67 STAS 145/17-67 STAS 145/22-74 STAS 145/25-85 STAS 145/24-85 STAS 145/32-85 STAS 145/31-85

15 18 0,10 0,15 0,05 0,05 0,05 0,07 2 2 111...131 188...198 12 0,1 0,4 5 0,05

OBSERVATIE: - La uleiul rafinat din germeni de porumb tip A, imbuteliat pe linii de imbuteliere fara instalatii de uscare, se admite un continut de apa si substante volatile de max 0,15%. e) Continut de pesticide Conform reglementarilor in vigoare si se verifica dupa metodele avizate de Ministerul Sanatatii. 3. Reguli pentru verificarea calitatii Conform STAS 12/1-84 4. Ambalare si marcare Conform STAS 12/1-84 5. Depozitare, transport si documente Conform STAS 12/1-84 25

6. Termen de garantie Termenul de garantie pentru uleiul rafinat din germeni de porumb este de 3 luni Acest termen se refera la produsul ambalat, depozitat si transportat in conditii prevazute in prezentul standard si in normele tehnice pentru depozitarea bunurilor alimentare si decurge de la data umplerii.

BIBLIOGRAFIE
Asociatia de Standardizare din Romania

26