Sunteți pe pagina 1din 3

Clasificarea afecţiunilor periodonţiului apical:

După I. G. Lukomski:

  • I. Acute: seroase; purulente.

II.

Cronice: fibroase; granulante; granulomatoase.

III.

Periodontită cronică exacerbată (acutizată).

După M. I. Groşicov:

I.

Periodontită acută:

 

a) apicală; b) marginală.

 

II.

Periodontită cronică:

 

a) fibroasă; b) granulantă; c) granulomatoasă; d) chist radicular.

III.

Periodontită cronică în stadiu de acutizare.

Periodontita apicală acută

Tabloul clinic. Procesul inflamator evoluează în două faze; prima este faza de intoxicaţie, iar a doua – procesul exudativ pronunţat. În faza de intoxicaţie au loc modificări biochimice ca reacţie de răspuns la afecţiunea factorilor patogeni. Se dereglează metabolismul celular, care este însoţit de stimularea substanţelor biologice active de tipul histaminelor şi eliberarea de enzime (transaminaze, sulfataze, fosfataze alcaline). În ţesut se acumulează acidul lactic, care duce la dezvoltarea acidozei. Toate acestea condiţionează edemaţierea ţesutului periodonţiului. Clinic apare la început jenă la masticaţie, apoi dureri sâcâitoare, îndelungate, neîntrerupte, care treptat se înteţesc şi devin susceptibile la atingerea dintelui. Durerile sunt localizate în regiunea dintelui în cauză. Examenul local. Dintele îşi schimbă culoarea, are o cavitate profundă, la sondare indoloră; acţiunea asupra dintelui cu agenţi termici nu provoacă dureri. Percuţia în ax relevă o durere uşoară. Gingia la nivelul dintelui afectat nu este schimbată, ganglionii limfatici regionali la palpare sunt puţini măriţi şi sensibili. În faza a doua (proces exudativ pronunţat), o dată cu hiperemia inflamatorie, are loc creşterea de infiltraţie leucocitară, infiltraţie abundentă a ţesutului cu leucocite polimorfonucleare, o diapedeză pronunţată a leucocitelor, edem perivascular pronunţat. În proces este implicat osul alveolar, ţesuturile înconjurătoare moi cu hiperemie şi edem pronunţat. Periostul este îngroşat şi detaşat de acumularea puroiului. Tabloul clinic în această fază este caracterizat prin prezenţa unor dureri sfîşietoare permanente, cu un caracter pulsatil; uneori ele iradiază; durerile brusc se intensifică de la cea mai uşoară atingere de dinte, chiar şi cu limba. Apare o senzaţie de «alungire» a dintelui, care este şi mobil.

Periodontita apicală acută Tabloul clinic. Procesul inflamator evoluează în două faze; prima este faza de intoxicaţie,

bolnavii acuză prezenţa edemului facial în regiunea dintelui în cauză. Examenul obiectiv. Exobucal – posibil edem colateral pronunţat; endobucal – un dinte schimbat în culoare cu o cavitate largă, care comunică cu cavitatea pulpară; sondarea este indoloră. Acţiunea cu factori termici nu provoacă dureri. Percuţia verticală este dureroasă. Palparea în regiunea plicii de tranziţie este dureroasă. Dintele este mobil; uneori în regiunea rădăcinii dintelui este abces. Ganglionii limfatici regionali sunt măriţi în volum, mobili şi dureroşi la palpare. Dintele reacţionează la curenţi peste 100 µA. Pe clişeul radiologic modificări nu

sunt.

1. Periodontita apicală cronică fibroasă

Tabloul clinic. Evoluează asimptomatic. Se stabileşte întîmplător pe radiogramă la examinarea altor dinţi. Examenul obiectiv. Dintele este schimbat în culoare cu o matitate a smalţului; plomba (dacă dintele a fost tratat anterior), percuţia este indoloră, agenţii termici nu provoacă dureri. Electroexcitabilitatea echivalează cu mai mult de 100 µA. Pe clişeul radiologic - deformarea fantei periodonţiului sub formă de dilatare a acestuia în regiunea periapicală; contururile lamelei compacte a osului alveolar este clar; fără schimbări; hipercemetoză.

2. Periodontita apicală cronică granulantă

Tabloul clinic. Senzaţii neplăcute în regiunea rădăcinii dintelui; senzaţii de distensie, de lacerare, de jenă, de discomfort; uneori senzaţii de dureri uşoare la apăsarea pe dinte; prezenţa unei fistule, care uneori dispare; eliminări de puroi. Examenul obiectiv. Dintele este schimbat în culoare, matitate a smalţului (poate fi obturat); sondarea şi acţiunea factorilor termici nu provoacă dureri; percuţia verticală este puţin sensibilă; gingia este hiperemiată, pe gingie se observă fistulă sau mici cicatrice. Simptomul vasoparazei este evident pozitiv (la compresia mucoasei cu fuloarul apare la început o pată albă, care trece în una roşie – violacee). Palparea ganglionilor limfatici regionali – mărirea în volum, senzaţii de durere. Electroexcitabilitatea dintelui peste 220 µA. Pe radiogramă – focar de osteoporoză în regiunea apicală cu contururi neclare, în formă de linie frîntă, care delimitează focarul de distrucţie a osului (în formă de para focului).

3. Periodontita apicală cronică granulomatoasă

Tabloul clinic. Caracteristic este formarea granulomului în regiunea apixelui dintelui, mai rar în partea lui laterală. Evoluează asimptomatic şi diagnosticul se stabileşte pe baza examenului radiologic. Examenul obiectiv. Dintele este schimbat în culoare, o matitate a smalţului (a precedat un tratament – în dinte este o plombă), caviatate carioasă mare, care comunică cu cavitatea dintelui; sondarea, reacţia la acţiunea factorilor termici sunt nedureroase; percuţia este sensibilă. La un examen minuţios pot fi depistate: 1) simptomul proeminării (nodul) în regiunea rădăcinii; 2) tremorul rădăcinii în dinţii monoradiculari; 3) dureri la compresare în regiunea rădăcinii dintelui;

4) defectul ţesutului osos cu simptomul de crepitaţie; 5) granulom subepitelial. Electroexcitabilitatea periodontului 200 µA. Pe radiogramă – osteoliză de mărimea pînă la 0,5 cm cu margini strict delimitate de o formă sferică sau ovală; uneori înconjurată de o zonă sclerozată (mărimea de la 0,5 pînă la 0,8 cm

corespunde chistogranulomului).

4. Periodontita apicală cronică în stadiul de acutizare

Tabloul clinic caracterizează una dintre fazele de dezvoltare a procesului inflamator al periodontitei acute cu deosebirea că bolnavul acuză în anamneză că dintele a fost tratat în legătură cu o pulpită sau periodontită. Pe radiogramă – o formă de periodontită cronică.