Sunteți pe pagina 1din 2

2.2.2. Constructivismul social: L.S.

Vigotski
Contemporan lui Piaget, psihologul rus L.S. Vigotski (1896-1934) se distaneaz de acesta in privina concepiei asupra dezvoltrii cognitive. in timp ce Piaget descrie dezvoltarea ca pe o construcie intern a subiectului, nscut din interaciunea cu obiectele, Vigotski insist asupra rolului interaciunii sociale in aceast dezvoltare. Construcia cognitiv a persoanei se realizeaz in contexte interactive, in cadrul crora copilul i adultul se angajeaz intr-o activitate comun. Cunotinele i deprinderile copilului se dezvolt tocmai datorit acestui proces de cooperare, care implic experi" i un novice". Persoana mai experimentat asigur un cadru (sau un eafodaj) pe fondul cruia copilul opereaz in direcia unei mai bune inelegeri. In concepia lui Vigotski, dezvoltarea cognitiv e rezultatul unei duble formri, extern i apoi intern, intr-o micare a crei direcie este de la social la individual, i nu invers. Capacitile copilului se manifest mai intai intr-o relaie interindi-vidual, cand mediul social asigur ghidajul copilului(proces descris de Bruner ca o relaie de asisten sau de colaborare intre copil i adult), i abia apoi are loc declanarea i controlul individual al activitilor, ca urmare a unui proces de interiorizare. Autorul invocat apreciaz astfel c fiecare funcie psihic superioar apare de dou ori in cursul dezvoltrii copilului: mai intai intr-o activitate colectiv dirijat de adult (ca funcie interpsihic) i abia in al doilea rand ca activitate individual, ca proprietate interioar a gandirii copilului (ca funcie intrapsihic). Exemplul cel mai elocvent in aceast privin este cel al limbajului. Acest instrument semiotic de maxim importan in dezvoltarea cognitiv apare mai intai ca mijloc de comunicare intre copil i adult (sau anturaj), pentru ca apoi s se transforme in limbaj interiorizat, trecand printr-o faz de limbaj egocentric. Dezvoltarea este conceput de Vigotski ca o socioconstrucie care urmeaz o direcie invers decat cea preconizat de Piaget. Teza genezei psihosociale a funciilor psihice conduce la o reformulare radical a vechii dispute referitoare la relaiile dintre dezvoltare i invare. in concepia piagetian, capacitile de invare depind de nivelul dezvoltrii individului, altfel spus, dezvoltarea cognitiv condiioneaz invarea. Vigotski susine ins un raport invers de cauzalitate: invarea poate s se transforme in dezvoltare; procesele dezvoltrii nu coincid cu cele ale invrii, dar le urmeaz pe acestea, dand natere la ceea ce am numit zon a proximei dezvoltri". Afirmand c invarea este condiia dezvoltrii, psihologul rus vrea de fapt s atrag atenia asupra unui lucru foarte important: capacitile de invare ale unui copil nu trebuie confundate cu nivelul cognitiv pe care el l-a atins la un moment dat. intotdeauna va exista un spaiu potenial de progres", in care capacitile individuale vor putea fi depite dac sunt indeplinite anumite condiii. Graie imitaiei, intr-o activitate colectiv i dirijat de adult, copilul este in msur s realizeze mai mult decat ceea ce reuete s fac in mod autonom.

Zon a proximei dezvoltri - reprezint aria dintre nivelul actual de dezvoltare a copilului i nivelul de dezvoltare potenial care poate fi atins (achiziionat) cu ajutorul adulilor sau prin intermediul altor persoane mai experimentate. Pe scurt, ceea ce copilul este capabil s fac astzi cu ajutorul adulilor va putea maine s realizeze singur". Zona proximei dezvoltri ne ajut s cunoatem viitorii pai ai copilului, dinamica dezvoltrii sale, luand in consideraie nu numai rezultatele deja obinute, ci i pe cele in curs de achiziie. Pentru Vigotski, invarea precede dezvoltarea, iar zona proximei dezvoltri asigur legtura intre ele. Teza vigotskian referitoare la rolul interveniei sociale i al interaciunilor dintre copil i adult in construcia cognitiv a persoanei este de un interes major pentru educaia colar. Profesorul nu trebuie s atepte ca elevul s-i dezvolte competena mental exclusiv prin aciuni proprii, chiar dac aceasta poate fi o experien important. Profesorul este un agent al dezvoltrii, in msura in care el mediaz relaia copilului cu lumea obiectelor, ghidand, planificand, regland i perfecionand aciunile acestuia. Intervenia profesorului e esenial in procesul de invare al elevului. Totui, aceast intervenie se face in funcie de zona proximei dezvoltri i de nivelul de dezvoltare a copilului. Teoria psihologului rus accentueaz importana contientizrii de ctre educator a zonei de dezvoltare proxim a copilului sau, cu alte cuvinte, a estimrii progreselor de care el este capabil in situaii de tutorat, pentru a-i oferi astfel condiiile unei instruiri eficiente. Spre deosebire de Piaget, Vigotski nu crede c este necesar ca un copil s fie apt" inainte de a fi capabil s invee ceva nou. El afirm c adulii ar putea i ar trebui s asigure copilului activiti deasupra nivelului su de dezvoltare, atat cat s il stimuleze, fr s -i creeze confuzie sau s-l demoralizeze. Aceasta inseamn c adulii trebuie s asigure experiene ce se incadreaz in zona proximei dezvoltri, astfel incat copiii s poat achiziiona ceva ce nu pot face singuri. De asemenea, Vigotski acord un rol important dezvoltrii limbajului ca mediator semiotic al activitii psihice. Prin limbaj, individul ii organizeaz percepiile i procesele de gandire. De aceea, in coal, copiilor trebuie s li se asigure nu doar condiii de a asculta, observa i aciona, ci i posibilitatea interaciunii comunica-ionale, atat cu profesorii, cat i cu colegii.

S-ar putea să vă placă și