Sunteți pe pagina 1din 9
Conf. univ. dr. Jana MAFTEI
Conf. univ. dr. Jana MAFTEI

Conf. univ. dr. Jana MAFTEI

5. FUNCŢIILE MISIUNILOR

DIPLOMATICE

Conf.univ.dr. Jana MAFTEI

5.1. PRECIZĂRI PRELIMINARE

5.2. FUNCŢIA DE REPREZENTARE

5.3. FUNCŢIA DE NEGOCIERE

5.4. FUNCŢIA DE OBSERVARE ŞI

INFORMARE

5.5. FUNCŢIA DE REALIZARE A

COOPERĂRII INTERNAŢIONALE

5.6. FUNCŢIA DE PROTEJARE A

INTERESELOR STATULUI ACREDITANT ŞI A CETĂŢENILOR ACESTUIA

INTERNAŢIONALE 5.6. F UNCŢIA DE PROTEJARE A INTERESELOR STATULUI ACREDITANT ŞI A CETĂŢENILOR ACESTUIA

Reglementare

Art.3 alin.1 Convenţia de la Viena, din anul 1961:

a reprezenta statul acreditant în statul acreditar;

a ocroti în statul acreditar a intereselor statului acreditant şi ale cetăţenilor săi, în limitele admise de dreptul internaţional;

a duce tratative cu guvernul statului acreditar;

a informa prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul acreditar şi de a raporta cu privire la acestea statului acreditant;

promovare a relaţiilor de prietenie şi de dezvoltare a relaţiilor

economice, culturale şi ştiinţifice între statul acreditant şi statul acreditar.

Art.3 alin. 2:

nici o dispoziţie a Convenţiei nu poate fi interpretată ca interzicând

misiunii diplomatice exercitarea funcţiilor consulare.

Enumerarea funcţiilor misiunii diplomatice făcută în cuprinsul art.3 nu este una exhaustivă. Consimţământul pe care un stat îl dă pentru înfiinţarea misiunii diplomatice presupune permisiunea de a îndeplini cel puţin funcţiile enumerate de Convenţie.

FUNCŢIA DE REPREZENTARE

Funcţia de a reprezenta statul acreditant în statul acreditar este cea mai veche funcţie a

misiunilor diplomatice, şeful misiunii fiind cel

care reprezintă statul său în plenitudinea relaţiilor sale diplomatice, prin modalităţi foarte variate de

participare la viaţa publică a statului acreditar.

Formele prin care se realizează funcţia de reprezentare sunt multiple:

- participarea la viaţa publică a statului acreditar;

- negocierea în numele statului acreditant;

- promovarea politicii statului acreditant etc.

FUNCŢIA DE NEGOCIERE

Funcţia de a duce tratative cu guvernul statului acreditar, denumită şi funcţia de negociere, reprezintă aspectul esenţial al activităţii misiunii diplomatice în apărarea intereselor statului acreditant în rezolvarea diferendelor dintre state. Negocierea =mijloc diplomatic de soluţionare a diferendelor. - Negocieri oficioase =contacte de cunoaştere a intenţiilor

părţilor, fără a le angaja) sau

- Negocieri oficiale = început de angajare)

- directe (între şeful misiunii şi şeful statului)

- indirecte (între şeful misiunii şi ministerul afacerilor externe

ori alte autorităţi ale statului acreditar).

Potrivit dreptului tratatelor, şeful misiunii diplomatice poate negocia şi autentifica textul unui tratat fără a fi nevoit să prezinte deplinele puteri.

FUNCŢIA DE OBSERVARE ŞI

INFORMARE

Funcţia de informare prin toate mijloacele licite,

despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul

acreditar şi de a raporta cu privire la acestea statului acreditant presupune urmărirea şi studierea aspectelor vieţii politice, sociale, culturale etc. din statul acreditar,

efectele evenimentelor internaţionale în acest stat, precum

şi derularea relaţiilor dintre cele două state.

Funcţia de informare nu se realizează numai într-un singur sens, înspre statul acreditant, ci şi înspre statul

acreditar, pentru o cât mai bună cunoaştere de către acesta

a realităţilor din statul reprezentat.

FUNCŢIA DE REALIZARE A COOPERĂRII INTERNAŢIONALE

Funcţia de promovare a relaţiilor de prietenie şi

de dezvoltare a relaţiilor economice, culturale şi

ştiinţifice între statul acreditant şi statul acreditar, denumită şi funcţia de cooperare, poate fi definită ca scop al întregii activităţi a misiunii

diplomatice.

Misiunea diplomatică are rolul de a cultiva, promova, extinde şi diversifica relaţiile dintre

statul acreditant şi statul acreditar, pe diferite

planuri: politic, economic, cultural, juridic etc.

FUNCŢIA DE PROTEJARE A INTERESELOR

STATULUI ACREDITANT ŞI A CETĂŢENILOR

ACESTUIA

o funcţie tradiţională a misiunilor diplomatice, realizată prin cereri de informare şi asistenţă, prin proteste şi prin invocarea răspunderii internaţionale ori chiar prin îndeplinirea unor funcţii consulare. = protecţia diplomatică = dreptul statului acreditant de a proteja proprii cetăţeni şi dreptul acestora, când se află în străinătate, de a cere protecţie, dar în limitele impuse de dreptul internaţional, adică fără ca aceste acte să constituie ameninţări la adresa statului acreditar şi fără folosirea forţei sau a amestecului în treburile interne.

statul are dreptul de a apăra interesele cetăţenilor săi aflaţi pe

teritoriul altor state, prin mijloace diplomatice şi juridice adecvate raporturilor internaţionale.