Sunteți pe pagina 1din 58

ATV131 actualizat 2010

ATV-DWVK-A 131 PARAMETRI INSTALAŢIEI BIOLOGICE CU O SINGURĂ TREAPTĂ

Mai 2000 ISBN 3-933707-41-2

Coautori

2010 ATV-DWVK-A 131 PARAMETRI INSTALAŢIEI BIOLOGICE CU O SINGURĂ TREAPTĂ Mai 2000 ISBN 3-933707-41-2 Coautori 1
Instrucţiuni de utilizare Acest document este rezultatul muncii serioase tehnico/ecoomico-ştiinţifice care s-a reunit

Instrucţiuni de utilizare

Acest document este rezultatul muncii serioase tehnico/ecoomico-ştiinţifice care s-a reunit şi a fost bazată pe pincipiile din normele ATV şi ATV-A 400.Din această cauză există se consideră ca acest conţinut să fie corect şi recunoscut pe plan general.

Fiecare este liber să folosească prevederile acestui document.Documentul poate deveni obligatoriu în cazul în care este inclus în documente cu acţuine juridică cum ar fi reglementări sau contracte etc

Documentul nu este o sursă importantădar nu unică de informare pentru domeniu . Utilizarea sa nu eliberează pe nimeni de răspunderea utilizării corecte în cazuri concrete , în special pentru alegerea corectă a valorilor date cu intervale de variaţie

PREFAŢĂ

La momentul elaborării ediţiei de faţă (1988-90) existau doar sporadic instalaţii biologice cu eliminare de azot şi fosfor la care s-au efectuat măsurători din care s-au putut deduce date pentru dimensionsre şi funcţionare , multe probleme au trebuit să fie rezolvate doar pe baza rezultetelor cercetării. Întretimp sut în funcţiune un număr mare de astfel de instalaţii , acum avem la dispoziţie o bază de date rezultată din practică.

Faţă de ATV-A 131 din februarie 1991 s-a efectuat următoarele modificări importante:

Valabilitatea dimensionarea bazinelor biologice pentru ori ce capacitate (până acum se limita la ≥ 5 000 locuitori)

Eliminarea determinării tipului incărcărilor ; pentru aceasta a fost întocmită o foaie de lucru pentru toate metodele de epurare a apei

Determinarea temperaturii de eliminare a azotului T=12 o C în corelaţie cu prevederile Anexei 1 din Reglementarea pentu epurarea apei(până acum

T=10 o C),

cu condiţia abordări flexibile a configuraţiei bazinului biologic .

2

Integrarea în dimensionare a parametrilor pentru eliminarea biologică a fosforului

Modificarea capacităţii de denitrificare

Modificarea calculului necesarului de oxigen

Integrarea dimensionării unui selector .

Opţiunea dimensionăriipe baza necesarului de oxigen (CSB)

Creşterea volumului de nămol admisibilă în decantorul secundar

Modificarea denumirilor adâncimilor parţiale şi a determinării adâncimii de îngroşare şi a zonei de evacuare a nămolului .

Integrarea dimensionării volumelor din decantorul secundar .

Explicaţii la proceduri se găsesc în îndrumătoarele ATV "Epurarea biologică şi extinsă a apei”(1) şi”Prevederi pentru epurarea mecanică a apeli” (2).Cifrele suplimentare care apar în text se referă la capitole din acestea.

1.DOMENIUL DE APLICARE

1.1 AVRTISMENT

Tratarea apei pluviale din reţeaua de canalizare şi a apei uzate în staţia de epurare formează o unitate pentru protecţia emisarului . Pentru dimensionarea staţiei de epurare şi a aportului pluvial sunt necesare detrminări/estimări pe timp lung pentru proiectare . Acestea vor fi pentru durate mai mici de 25 de ani.

1.2 SCOPUL

Prin aplicarea dimensionării din această normă se asigură menţinerea parametrilor minimali ale valorilor de noxe din apa de efluire pentru apă uzată comunală cu instalaţii biologice cu otraptă .Parametrii obţinuţi corespund sau sunt valoric inferiori celor impuşi de Norma pentru ape uzate din 9.2.1999 anexa 1şi a metodelor de verificare . Dacă în canalizare pătrund ape industriale cu conţinut ridicat de material biologic greudegradabil sau nedegradabil se obţine un CSB-rezidual mai mare . Aceeaşi situaţie se obţine în cazul unor zone cu consum mic de apă şi cu un aport mic de apă externă , atunci creşte concentraţia de material biologic greu degradabil sau nedegradabil .

Sunt prevăzute reguli tehnice pentru alegerea procedeelor adecvate pentru eliminarea carbonului , azotului şi fosforului şi dimensionarea diferitelor componente ale instalaţiei . Alegerea şi componenţa instalaţiei de aerare nu este tratată în această fascicolă .

Normele acestea sunt aplicabile şi în afara teritoriului Germeniei şi dacă pe teritoriul

altor state cerinţele sunt mai ridicate nu este suficient să se respecte valorile din anexa

1 pentru valorile de referinţă pentru azot .

Proiectarea instalaţiilor se va face conform cerinţelor de epurare a apelor , cerinţelor de construcţie de funcţionare şi în funcţie de sensibilitatea emisarului .Instalaţiile proiectate vor avea căi paralele , agregate de rzervă etc. pentru a asigura o siguranţă a menţinerii parametrilor ceruţi .

O condiţie a funcţionării sigure a instalaţiei proiectate este şi asigurarea unui personal abilitat şi pregătit , vezi ATV-M 271 „Necesarul de personal pentru staţii de epurare orăşeneşti” .

1.2 APLICABILITATE

Această normă se aplică proiectării staţiilor de epurare cu o traptă . Datorită particularităţilor staţiilor mici se fac trimiteri la ATV-A 122 ca şi ATV-A1262 precum şi la DIN 4261 . Fişa de lucru este aplicabilă pentru ape uzate menajeresau industriale sau agicole în cazul în care nocivitatea ascestora se poate reduce prin metode biologice cu acelaşi succes ca la apele menajere .

2. PRESCURTĂRI

A NB

a

a SR

B d,BSB

B

B

B

B

d,XXX

R,BSB

R,XXX

TS,BSB

B TS,XXX

b

b

NB

b

SR

C

C

S

X

m 2

-

m

kg/d

kg/d

kg/d

kg/d

kg/d

kg/d

Suprafaţa decantorului secundar

Numărul braţelor de evacuare a nămolului

Distanţa dintre braţele de evacuare, benzi de evacuare.

Încărcare zilnică BSB 5

Încărcare zilnică alt parametru

Încărcare volumică BSB 5

Încărcare volumică alt parametru

Încărcare zilnlcă nămol şi BSB 5

Încărcare zilnlcă nămol şi alt parametru

d -1

Coeficient de degradare

m

Lăţimea bazinului de decantare secundar (dreptunghiular)

m

Lungimea scutului sau a barei de evacuare la decantor

mg/l

secundar dreptunghiular Concentraţia O 2 , dependentă de temperatură şi de presiunea

mg/l

Parţială Concentraţia O 2 , în trapta boilogică

D NB

EW XXX

XXX ,

f C

f N

f SR

F T

h

h

h

h

h

h

h

l

2

3

4

e

ges

SR

ISV

l B

l

l

l

NB

W

SR

M TS,BB

m

Diametrul decantorului secundar

E

Numărul de locuitori echivalent raportat la parametrul

de ex. BSB 5 , CSB etc.

-

Factor de şoc pentru respiraţia carbonică

-

Factor de şoc pentru oxidaţia azotului

-

Factor de evacuare dependent de tipul sistemului de evacuare a nămolului

-

Factor de temperatură pentru respiraţia endogenă

m

Adâncimea apei clare în decantorul secundar

m

Adâncimea zonei de separaţie/recirculare în decantorul secundar

m

Adâncimea zonei curgrii dense/înmagazinare în decantorul secundar

m

Adâncimea zonei de îngroşare/evacuare în decantorul secundar

m

Adâncimea de afluire

m

Adâncimea apei în decantorul secundar

m

Adâncimea de dispunere a scutului /barei de evacuare

l/kg

Indexul nămolului

m

m

m

m

kg

Lungimea barei de evacuare (l B l B )

Lungimea decantorului secundar dreptunghiular

Lungimea traseului barei de evacuare (l W l NB )

Distanţa scutului de evacuare la gura de extragere a nămolului pentru recirculare (l SR 15 h SR )

Masa substanţei solide în treapta biologică

OC

 

kg/h

Apotul de oxigen cu o instalaţie de aerare în apă clară la C x =0 , T = 20ºC und p = 1013hPa

αOC

kg/h

Apotul de oxigen cu o instalaţie de aerare în nămol activ la C x = 0 , T = 20ºC und p = 1013hPa

OV

C,BSB

kg/kg

Consumul de oxigen pentru eliminarea carbonului , raportat la BSB 5

OV

d,C

kg/d

Necesar zilnic de O 2 în eliminarea carbonului

OV

d,D

kg/d

Necesar zilnic de O 2 pentru eliminarea C acoperit din denitrificare

OV

d,N

kg/d

Necesar zilnic O 2 pentru denitrificare

OV

h

kg/d

Necesar orar de O 2

Q

m 3 /h

Debit volumic, afluent, debit prin staţia de epurare

Q

K

m 3 /h

Debit de scurtcircuitare de nîmol îndecantorul secundar

Q

m

m 3 /h

Debit de dimensionare cu apă pluvială (pe timp ploios) din sistem de amestec sau separator

Q

SR

m 3 /h

Debit de evacuare nămol

Q

RZ

m 3 /h

Recirculare internă în cazul denitrificării anterioare

Q

RF

m 3 /h

Reîntoarcere (Q RS + Q RZ ) în cazul denitrificării anterioare

Q

RS

m 3 /h

Debitul nămolului recirculat

Q

d

m 3 /d

Debit zilnlc pe timp uscat

Qt

 

m 3 /d

Debit max pe timp uscat ca medie a 2 ore

Q ÜS,d

m 3 /d

Debitul zilnic al nămolului în exces

q

A

 

m/h

Încărcarea pe sprafaţă a decantorului secundar

q

SV

l/(m 2 h)

Încărcare volumică raportată la A NB (sprafaţa decantorului secundar)

RF

RV

SF

T

T

T

Bem

ÜW

T

W

t

E

t

D

t

R

t SR

-

Raport de recirculare la denitrificare anterioară

-

Raport de recirculare (Q RS /Q t resp Q RS /Q m )

-

Factor de siguranţă pt. denitrificare

°C

Temperatura în bazinul biologic

°C

Temperatura în bazinul biolog care determină dimensionarea acestuia

°C

Temperatura apei uzate la care trebuie urmărite valorile de control pentru conţinutul N2

°C

Temperatura apei uzate iarna

h

Timp necesar de îngroşare în decantorul secundar

h,d

Durata procesului de nitrificare cu procedeul intermitent

h,d

Timp de trecere de ex (t R =V BB :Q t )

h

Interval de evacuare

t

t

t

t

t

s

T

TS

TS,Bem

TS,aerob

h

Timpul de ridicare şi scufundare a scutului de evacuare

h

Durata ciclului la procedeul intermitent

d

Vârsta nămolului în raport cu V BB

d

Vârsta nămolului care stă la baza dimensionării

d

Vârsta aerobă a nămolului în raport cu V N

t

TS,aerob,Bem

d Vârsta aerobă a nămolului care stă la baza dimensionării pentru nitrificare

TS

TS

AB

BB

kg/m 3

kg/m 3

Conţinutul de substanţă uscată la ieşirea din bazinul biologic

Conţinutul de substanţă uscată în bazinul biologic

TS BB,Kask

kg/m 3

Conţinutul mediu de substanţă uscată din bazinul biologic cu denitrificare în cascadă(TS BB,casc >TS AB )

TS

TS

BS

RS

kg/m 3

kg/m 3

Conţinutul de substanţă uscată în nămolul de radier al decant. secundar

Conţinutul de subs uscată în mămolul recirculat

TS ÜS

kg/m 3

Conţinutul de subst uscată în nămolul în exces

ÜS

ÜS

ÜS

ÜS

C,BSB

d

d,C

d,P

V BB

V

V

V

V

V

N

D

Sel

BioP

NB

VSV

M TS,BB

v

Rück

kg/kg

kg/d

kg/d

kg/d

m 3

m

m

3

3

m 3

m 3

m 3

l/m 3

kg

m/h

Producţia de nămol rezultată din eliminarea de C raportată la BSB 5

Producţia zilnică de nămol (substanţe solide)

Producţia zilnică de nămol rezultată din eliminarea de carbon

Producţia zilnică de nămol rezultată din eliminarea de fosfor

Volumul bazinului biologic

Volumul bazinului biologic folosit pentru nitrificare

Volumul bazinului biologic folosit pentru denitrificare

Volumul selectorului aerob

Volumuml unui bazin combinat anaerob pentru eliminarea fosforului

Volumul decantorului secundar

Volumul de comparaţie pentru nămol ( VSV=TS BB x ISV )

Masa substanţei uscate

Viteza de întoarcere a căruciorului de evacuare

v

SR

m/h

Y mg/mg

α -

Viteza de evacuare (periferică pt. bazine circulare)

Factor de productivitate(biomasa dată în mg CSB pe mg CSB eliminat)

Raport al aportului de O 2 în nămolul biologic şi apă curată

Parametri de poluanţi şi concentraţii :

C XXX

S XXX

mg/l

Concentraţia parametrului XXX în probă omogenizată

mg/l

Concentraţia XXX în probă filtrată (filtru cu membrană 0,45 μm)

X XXX

mg/l

Concentraţia restului de filtrare Xxxx=Cxxx-Sxxx

Parametri des întâlniţi :

C BSB

mg/l

Concentraţia BSB 5 în probă omogenizată

S BSB

mg/l

Concentraţia BSB 5 în probă cu filtru 0,45 μm

C CSB

mg/l

S

CSB

mg/l

S

CSB,abb

mg/l

S

CSB,inert

mg/l

S

CSB,Dos

mg/l

C

N

mg/l

C

TKN

mg/l

S NH4 )

C orgN

mg/l

sau

S

anorgN

mg/l

S

NH4

mg/l

S

NO3

mg/l

S

NO2

mg/l

S

NO3,D

mg/l

S

NO3,D,Ext

mg/l

S

NH4,N

mg/l

C P

mg/l

S

PO4

mg/l

S

KS

mmol/l

X CSB,BM

X

X

X

X

CSB,abb

CSB,inert

orgN,BM

P;BM

mg/l

mg/l

mg/l

mg/l

mg/l

Concentraţia CSB în probă omogenozată

Concentraţia CSB în probă filtrată co filtru 0,45μm

CSB neutralizabil dizolvat

CSB inert dizolvat

Concentraţia CSB înmagazinat prin concentraţie extrernă de C pentru îmbunătăţirea denitrificării

Concentraţie N 2 total în proba omogenizată ca N

Concentraţia N KIELDAHL în proba omogenizată ( C TKN = C orgN +

Concentraţia N organic în proba omogenizată ( C orgN = C TKN - S NH4

C orgN = C N - S NH4 - S NO3 - S NO2 )

Concentraţie N anorg, ( S anorgN = S NH4 + S NO3 + S NO2 )

Concentraţia NH4 în probă filtrată ca N

Concentraţia nitraţi în probă filtrată ca N

Concentraţia nitriţi în probă filtrată ca N

Azot din nitraţi pentru denitrificart

Azot din nitraţi de denitrificat cu C extern

Azot amoniacal de nitrificat

Concentraţia P în proba omogenizată ca P

Concentraţia fosfaţilor ca P (dizolvat)

Capacitate acidă

CSB al biomasei

Particular,CSB ce poate fi descompus

Particular ,CSB inert

N 2 organic înglobat în biomasă

P organic înglobat în biomasă

X

X

X

X

P;Fäll

P,BioP

TS

orgTS

X anorgTS

mg/l

mg/l

mg/l

mg/l

mg/l

P eliminat prin reducere

P legat la eliminarea biologică a P

Concentraţia substanţei filtrabile cu membrană de 0,45 μm după uscare la 105 0 C

Concentraţia substanţelor organice filtrabile

Concentraţia subst anorganice filtrabile

Indici ai locului şi scopului prelevării probei ( întotdeauna la urmă )

Z

Probe la intrare în staţie de ex. C BSB , Z , X TS,Z

ZB

Probe la intrarea bazinului biologic resp.la intrarea bazinului mixt anaerob,

de ex.

 

C CSB,ZB şi la intrarea reactorului biologic

AB

Probe la ieşirea din bazinul biologic de ex. S NO3,AB şi la ieşirea din reactorul biologic

DB

Probe la ieşirea din bazinul de denitrificare de ex. S NO3,DB

NB

Probe la ieşirea din bazinul de nitrificare de ex. S NH4,NB

AN

Probe la ieşirea din decantorul secundar CBSB,AN,TTS,AN

ÜS

Probe din nămolul escedentar

RS

Probe din nămolul recirculat

ÜS

Valoare de urmărire ( de control )

3.DESCRIEREA PROCEDEULUI ŞI PARCURSUL DIMENSIONĂRII

3.1 Generalităţi

În procedeul cu bazin biologic ,bazinul biologic cu instalaţie de aerare şi decantorul secundar , legate prin circuitul de nămol recirculat , formează o unitate tehnologică. Sedimentarea nămolului biologic caracterizată prin indexul de nămol (ISV) determină prin cantitatea de substanţă uscată (TS BB ) dimensiunile bazinului biologic şi a decantorului secundar . Parametrii apei uzate precum şi configuraţia bazinului biologic precum şi parametri de epurare determină indexul nămolului. Bazine biologice care pot fi considerat ca bazine mixte conduc la un indice de nămol mai ridicat şi tind spre formarea de bacterii filiforme faţă de bazinele cu gradient de concentraţie cum sunt cele constituite în cascadă sau în care există un contracurent. În cazul apelor uzate cu conţinut mare de materiale uşor de descompus este de ajutor montarea în aval a unui selector; bazinele mixte anaerobe pentru eliminarea

fosforului au şi efect de selector ,vezi fig.1,Acesta serveşte denumirii şi nu implicitsau un bazin anaerob sau un selector,poate fi parte a instalaţiei biologice.Se atrage atenţia că cu ajutorul selectoarelor nu se poate controla creşterea organismelor filiforme în orice situaţie.

Fig.1Fluxul tehnologic a unei instalaţii biologice pentru eliminarea azotului fără şi cu bazin de mixt cuplat la eliminarea biologică a fosforului sau selector anaerob (1)

În locul procedeului prezentat în fig.1 de denitrificare preliminară se pot folosi aproape toate procedeele de denitrificare precum şi bazine biologice care servesc numai eliminării carbonului organic în combinaţie cu un selector aerob sau cu ujn bazin mixt anaerob. Volumul unui selector aerob (V Sel ) sau a unui bazin biologic anaerob mixt pentru eliminarea biologică a fosforului (V Bio-P ) nu vor fi adăugate la volumul bazinului biologic(V BB ). În instalaţii care servesc numai pentru eliminarea carbonului organic ,volumul unui selector aerobic poate fi considerat ca parte a bazinului biologic.

Determinantă pentru dimensionarea bazinului biologic (treptei biologice) este vârsta nămolului (t TS ) care coresponde timpului mediu de existenţă a unui flocon de nămol din bazinul biologic. Este definit ca raport între masa uscată a nămolului din bazinul biologic (V BB x TS BB ) şi producţia medie zilnică (şi extrasă) de nămol uscat.

Dacă bazinul biologic mai prezintă şi zone anoxice de denitrificare (V D ) ,vârsta nămolului aerob (t TS,aerob ) se ia ca raport al masei uscate a nămolului în partea aerobă a bazinului biologic (V N = V BB - V D ) şi a masei de nămol produsă mediu zilnică. Restul de impurităţi la ieşirea decantorului secundar va fi format în mare parte din materii dizolvate şi coloidale şi pe de altă parte de nămol biologic în suspensie care este transportat de apa epurată. Aceasta depinde de gradul de eliminare din decantorul secundar. Concentraţia de substanţă solidă de 1mg/l la filtratul din decantorul secundar creşte următoarele valori;

C

C

C

C

BSB

CSB

N

P

cu 0,3

până la

1,0 mg/l

cu 0,8

până la

1,4 mg/l

cu 0,08

până la

0,1 mg/l

cu 0,02

până la

0,04 mg/l

3.2 BAZINUL BIOLOGIC

Epurarea apei uzate în bazinul biologic prin metoda biologică impune următoarele cerinţe de procedzâură , funcţionare şi economice :

Îmbogăţirea suficientă cu biomasă, simplificat măsurată ca conţinut de substanţă uscată în nămolul biologic (TS BB )

Aport suficient de oxigen ( O 2 ) pentru acoperirea necesarului de O 2 şi reglajul acestuia pentru adaptarea la moduri diferite de funcţionare şi de încărcare

Amestec indestulător pentru eliminarea depunerilor de durată de pe radierul bazinului; aceasta se asigură în bazinul de aerare de regulă prin aerare şi în anumite cazuri este susţinută şi de instalaţii de amestecare; se recomandă viteze de 0,15 m/s ale deplasării nămolului uşor pe fundul bazinului în afara zonelor unde sunt instalate instalaţii de aerare şi viteze de 0,3 m/s pentru nămolul greu. În bazine mixte ananerobe sau anoxice , amestecul se asigură doar prin instalaţii de amestecare, se iau în considerare , în funcţie de dimensiunile bazinului puteri instalate de 1 până la 5 W/m 3

Să nu seproducă impedimente create prin mirosuri, aerosoli, zgomot sau vibraţii

Pentru eliminarea azotului (N 2 ) pot fi luate în consideraţie diferite moduri de construcţie şi funcţionare a bazinelor biologice în fig.2; acestea se caracterizează după cum urmează (vezi [1] 5.2.5 şi 5.3.2) ţinându-se cont de cerinţele prezentate anterior :

Denitrificarea anterioară :efluent, nămolului recirculat şi recircularea internă se petrec în bazinul de denitrificare.Astfel bazinele de denitrificare ca şi cele de nitrificare pot fi costruite să funcţioneze în cascadă. Pentru o creştere a flexibilităţii tehnologice , bazinele de denitrificare pot fi prevăzute cu aeratoare. Recircularea internă va fi restrânsă la strictul necesar pentru a minimiza aportul mare de O 2 dizolvat.

Denitrificarea în cascadă;două sau mai multe bazine biologice,fiecare cu denitrificare preliminară sau simultană,vor fi conectate unul după altul. Afluentul se va împărţi şi astfel va fi condus spre bazinele de denitrificare.Prin aceasta se elimină de regulă recircularea. Conţinutul mare de O 2 din bazinul de nitrificare la trecerea dintre bazinele de denitrificare îngreunează denitrificarea . Procedeul din punct de vedere al eliminării azotului este echivalent cu denitrificarea preliminară. Datorită împărţirii fluxului de apă conţinutul de substanţă uscată este în primul bazin mai ridicat decît în efluentul spre decantorul secundar compară [1] 5.2.5.4.

Denitrificarea simultană: se poate realiza practic numai în bazine cu recirculare.Apa parcurge zonele de denitrificare şi nitrificare din bazin. Denitrificarea simultană se poate considera ca un fel de denitrificare preliminară cu un raport mare de recirculare. Un reglaj al aerării de ex. după concentraţia de nitrat şi amoniu sau la frângerea curbei procesului Redox este necesar. Bazinele cu recirculare se apropie prin diluţie de bazinele mixte totale .

Fig.2 Procedeu pentru eliminarea azotului ( 2 )

Denitrificarea alternată: două bazine aerate intermitent sunt încărcate alternativ unde apa din bazinul neaerat va fi transmisă bazinului aerat şi de acolo la decantorul secundar. Durata încărcării precum şi duratele proceselor de denitrificare, nitrificare vor fi date de un releu de timp. Concentraţiile mari de O 2 la sfârşitul fazei de nitrificare vor îngreuna

denitrificarea. Raportul de amestec va fi între cel al bazinului mixt şi a celui cu contracurent.

Denitrificarea intermitentă : într-un bazin se alternează în timp fazele de nitrificare şi denitrificare.Durata fazelor este dată de un releu de timp sau printr-un reglaj de ex.după concentraţia de nitrat, concentraţia de amoniu,frângerea curbei Redox sau a consumului de O 2 . Concentraţiile mari de O 2 la sfârşitul fazei de nitrificare vor îngreuna denitrificarea. Bazinele pentru denitrificarea intermitentă se pot considera bazine mixte totale .

Denitrificarea ulterioară : procedeul se utilizează în situaţiile în care apa uzată prezintă un raport C/N foarte mic, situaţie în care nu se poate renunţa la aportul de C din exterior. Bazinul de denitrificare este poziţionat în flux după bazinul de nitrificare şi după care din considerente de siguranţă urmează un bazin de aerare ulterioară.

În afara procedeelor prezentate există şi alte procedee patentate parţial speciale pentru eliminarea azotului vetzi [1] 5.2.5.

Şi instaţiile biologice cu acumulare (instalaţii SBR) se pretează pentru eliminarea azotului. Explicaţii se găsesc în facsimilul ATV-M 210 precum şi în [1] 5.3.3.

La multe se observă instalaţii biologice pentru eliminarea N 2 că se realizează şi o eliminare apreciabilă a P chiar şi fără un bazin anaerob preliminar.

Pentru atingerea eliminării biologice a P, unui sau mai multor bazine biologice i se conectează în aval un bazin mixt anaerob pentru apă uzată şi nămol recirculat. (compară[1], 5.2.6 şi 5.3.2.),fig.1. Randamentul se poate ridica în cazul în care bazinul anaerob este constituit în cascadă deoarece atunci într-unul dintre bazine nitratul conţinut în nămolul recirculat este eliminat şi în celălalt bazin sunt condiţii anaerobe totale. Ca procedură specială se prezintă doc. [1],5.2.6 La majoritatea instalaţiilor pentru eliminarea bilogică a P sunt puse în aval instalaţii pentru reducere simultană. Dozajul substanţelor de reducere se recomandă a fi reglat , caz în care se cere o zonă de reglaj până la intrarea în bazinnul biologic.

Eliminarea biologică a P este posibilă şi în bazine biologice care sunt orientate numai pentru eliminarea C în cazul în care vârsta nămolului este de cel puţin t TS = 2-3 zile.

3.3 DECANTOARE SECUNDARE

Decantoarele secundare au sarcina principală de a separa nămolul biologic din apa epurată. Încărcarea unei instalaţii biologice este dată de conţinutul în substanţă uscată a masei biologice şi a volumului bazinului treptei biologice. Conţinutul de substanţă uscată depinde în principal de funcţionarea decantoarelor secundare în situaţii de încărcare hidraulică variabilă, a indexului nămolului şi a evacuării nămolului, a recirculării nămolului precum şi a extragerii nămolului îm exces. Dimensionarea, forma şi dotarea decantoarelor secundare trebuie să rezolve următoarele probleme:

Separarea nămolului biologic de apa epurată prin decantare

Îngroşarea şi evacuarea nămolului biologic prin recirculare spre bazinul biologic

Depozitarea temporară a nămolului biologic care este refulat din

treapta biologică în cazul debitelor mărite în special la ploi Fenomenele de decantare din decantorul secundar sunt determinate de flocularea în zona de intrare, condiţiile hidraulice din decantorul secundar (printre altele construcţia de intrare şi de ieşire, debite de curgere) mărimea raportului de recirculare şi de tipul procesului volumic. Nămolul decantat se concentrează în zona de nămol de la radierul bazinului. Îngroşarea realizată acolo depinde de caracteristicile nămolului (ISV), adâncimea stratului de nămol, timpul de îngroşare şi modul de evacuare. Debitele pe timp ploios conduc la refularea de nămol activ din bazinul biologic către decantorul secundar. Decantorul secundar va trebui să poată prelua nămolul refulat din bazinul biologic.Pentru aceasta este necesar un volum suficient de depozitare şi o recirculare a nămolului eficientă. Din punct de vedere al funcţionării se fac diferenţe între decantoare secundare cu circulaţie orizontală şi verticală. Din punct de vedere constructiv există bazine rotunde şi dreptunghiulare. Nămolul decantat şi îngroşat , în cazul în care nu curge singur către pâlnia de nămol este deplasat cu ajutorul unor scuturi sau benzi către zona de evacuare sau extras direct cu dispozitive cu sucţiune.

3.4 DIMENSIONAREA

Dimensionarea instalaţiilor biologice se face interactiv deoarece mulţi factori se influenţează reciproc,comp.fig.3 Modul de calcul prezentat în ceea ce urmează reprezintă un calcul la sfârşitul căruia poate fi necesară repetarea lui cu prezumţii noi.Se recomandă următorii paşi

1. determinarea încărcării date compră cap. 4.

2. alegegrea procedeului: În cazul în care este necesară eliminarea azotului (N 2 ) se va decide ce metodă se va folosi pentru nitrificare/denitrificare,dacă se va alege un selector pentru îmbunătăţirea caracteristicilor timpilor de decantare sau se va alege un bazin anaerob montat în aval pentru eliminarea P

3. determinarea factorului de siguranţă (SF) necesar ţinând cont de debitul necesar (valoarea de conectare) şi a variaţiei debitului de intrare. Pentru instalaţii care se dimensionează numai pentru nitrificare se va determina

vârsta nămolului ( t TS,aerob,Bem ) ţinând cont de temperatura de dimensionare. Se renunţă la aceste două cazuri în cazul stabilizării anaerobe a nămolului

4. la instalaţii cu eliminarea azotului N 2 se va determina pe baza unui bilanţ al

azotului

procentuală de eliminare a azotului ci menţinută o valoare de concentraţie şi valoare de intrare are influenţă mare;concentraţia ce se va determina prin măsurări statistice (de ex.în Germania există valori statistice conf.Ordinului de Ape Epurate) duce la o dimensionare mult mai strictă.

masa nitratului de denitrificat. Dacă nu trebuie menţinută o valoare

5. Ţinând cont de procedeul adoptat pentru denitrificare şi de volumul necesar

acesteia se va determina volumul bazinului biologic (V D /V BB ). Vârsta nămolului ( t TS,Bem ) se va calcula corespunzător.În cazul stabilizării aerobe a nămolului vîrsta acestuia va fi determinată corespunzător temperaturii apei epurate

Fig. 3 Etapele priectării şi dimensionprii

6. Estimarea indexului nămolului în funcţie de conţinutul apei uzate a configuraţiei şi a caracteristicilor de amestec ale bazinului biologic,respectiv a

selectorului aerob sau a bazinului mixt anaerob conectat înaintea bazinuli biolog principal .

7. alegerea timpului de îngroşare (t E ) în decantorul secundar , în funcţie de procedeul ales şi determinarea masei urscate în nămolul de fundTSBS ca funcţie de ISV şi tE

8. determinarea substanţei uscate în nămolul de radier ( TS RS ) din valoarea realizabilă de substanţă uscată în nămolul de radier şi diluarea volumului debitului volumic a nămolului evacuat în funcţie de sistemul de evacuare (recirculare)

9. alegerea raportului de recirculare ( RV ) şi estimarea conţinutului de substanţă uscată admisibilă în nămolul activ ( TS BB ). Conţinutul de substanţă uscată a nămolului activ determină volumele bazinului biologic şi a decantorului secundar. Se va ţine cont că volumul bazinului biologic scade cu creşterea TS BB în timp ce suprafaţa decantorului secundar şi adâncimea suplimentară cresc .

10. determinarea suprafeţei decantorului secundar ( A NB ). Din încărcarea pe suprafaţă admisibilă ( q A ) respectiv a încărcării volumice cu nămol ( q SV )

11. determinarea adâncimii decantorului secundar din adâncimi parţiale şi zone de funcţionare şi datele ulterioare ale acestora.

12. dermonstrarea timpului de îngroşare ales pe baza capacităţii volumice. Condiţia este ca dimensiunile decantorului să fie stabilită

13. determinarea producţiei de nămol (ÜS d ) ţinând cont de eliminarea fosforului şi a eventualei denitrificării în faza în care datorită încărcării se dozează C extern.

14. calculul masei necesare de substanţă uscată a nămolului (M TS,BB ) pentru calculul vârstei necesară a acestuia

15. calculul volumului bazinului biologic

16. determinarea unui bazin mixt anaerob pentru eliminarea biologică a P

17. calculul recirculării interne necesare pentru denitrificarea preliminară sau a duratei ciclului în cazul procedeului cu denitrificare intermitentă

18. determinarea necesarului de O 2 pentru dimensionarea instalaţiei de aerare

19. demonstraea acidităţii suplimentare, necesarul dozării de bază în funcţie de consumul şi câştigul în capacitate acidă din amonificare, nitrificare, denitrificare, reducere a fosfatului precum şi a utilizării O 2 şi a adâncimii de insuflare .

20. dimensionarea unui selector aerob pentru îmbunătăţirea caracteristicilor de decantare ale nămolului biologic

Parametri de dimensionare se pot determina pe baza modelelor ştiinţifice , pe baza experienşei , respectiv a experimentelor la faţa locului.

4

BAZELE DIMENSIONĂRII

4.1

Debitul de apă uzată

Valoarea de dimensionare a instalaţiei de epurare B d,BSB,Z în kg/d BSB 5 ( crud ) pentr încadraea ăn clasea de mărime conform Anexei 1 a Normativului de epurare a apei şi pentru stabilirea dimensionării constructive în Normativul Apelor rezultă din apă afluită în staţia de epurare în 85% a zilelor cu vreme uscată cu valori de încărcare BSB 5 sub limită şi adăugând o valoare planificată de capacitate de rezervă. Când

valoarea de dimensionare se ia conform numărului de locuitori echivalenţi conectaţi, atunci se ia valoarea corespunzătoare de BSB 5 pentru valoarea corespunzătoare de apă crudă din tab .1.

În principiu este valabil ca staţia de epurare şi canalizarea să fie dimensionate pentru aceeaşi cantitate de apă .

Pentru dimensionare sunt necesare următoarele valori numerice pentru afluire în treapta biologică rezultate prin includerea recirculării şi a tratării nămolui ( compară 4.2 ):

- temperatura minimă şi maximă determinativă a apei uzate. Determinare din curba mediei pe 2 săptămâni pentru 2 până la 3 ani

- încărcare organică determinantă ( B d , BSB ,B d,CSB ),a sarcinilor corespunzătoare ale

substanţei filtrate ( B d,TS ) şi a fosforului ( B d,P ) la determinarea cantităţii de nămol şi prin aceasta calcularea volumelor bazinelor biologice la temperatura de dimensionare.

- încărcarea organică pentru dimensionare cât şi ăncărcarea cu azot (N) detremină şi

temperatura maximă au rol şn dimensionarea instalaţiei de aerare .

- încărcarea concentraţiei de azot ( C N ) şi concentraţia corespunzătoare a substanţelor organice ( C BSB , C CSB ) la determinarea denitrifierii nitraţilor.

-încărcarea concentraţiei fosforului ( C P ) la determinarea eliminării fosforului .

-debit maxim pe timp uscat Q t (m 3 /h) ptr.dimensionarea bazinului mixt şi a recirculării interne .

- debit de dimensionare Q m (m 3 /h) ptr.dinensionarea decantorului secundar

Încărcările zilnice vor fi formate numai în funcţie de probele volumice sau de debit proporţionale pentru 24 ore . Încărcările sunt determinate de măsurătorile de bază din zile alese arbitrar întrucât sunt incluse în calcul zilele ploioase.

Când în încărcarea anuală încărcările organice sau/şi proporţiile sarcinii organice î raport cu cea a azotului N sunt mai mari se consideră mai multe cazuri de încărcare.

Concentraţiile pentru dimensionare se stabilesc în baza încărcărilor determinante şi debitului de intrare de apă uzată . Încărcările determinate vor fi corelate cu temperatura apei uzate ca medie a unei perioade date care stabileşte vârsta nămolului . Pentru nitrificare şi denitrificare se ia media pe 2 săptămâni şi pentru stabilizarea nămolului se ia media pe 4 săptămâni . Dacă nu se dispune probe destul de dese (cel puţin patru încărcări zilnice pe săptămână ) nu se poate forma o medie săptămânală se consideră încărcările cu valoare mai mică din 85% din zile, din cel puţin 40 de probe .

Dacă datele nu sunt relevante sau cercetările de ex. la instalaţii mici nu sunt utile putem stabili încărcarea în funcţie de nr.de locuitori echivalenţi sau de încărcări industrial – profesionale .

Detaliile stabilirii încărcărilor şi a concentraţiilor sunt cuprinse în ATV- „Bazele dimensionării pentru instalaţii de apă uzată”[3]. Dacă încărcările sunt considerate în funcţie de nr. de locuitori echivalenţi putem folosi valori din tab.1. Estimarea debitului de apă corespunzător se face conform foii de lucru [3]. Până la apariţia foii de lucru [3] se pot lua datele din ATV-A 131(1991).

Tab.1:Încărcarea specifică în g/(E x d) pe locuitori echivalenţi , care este sub valoare în 85% din zile fără a considera apa cu nămol

Parametru

Apă uzată crudă

Tinpul de trecere prin preepurare la valoarea Q t

0,5 la 1,0h

1,5 la 2,0h

BSB 5

60

45

40

CSB

120

90

80

TS

70

35

25

TKN

11

10

10

P

1,8

1,6

1,6

Cercetările asupra apelor uzate şi a încărcării cu durate de peste 2 până la 4 săptămâni nu pot fi luate în consideraţie pentru că nu putem fi siguri că am luat în calcul intervalul de timp potrivit . Ele sunt însă folositoare pentru a întregi baza de date . La asfel de cercetăritrebuiesc înglobate şi debitele aferente . Astfel se pot determina curbe – TKN pentru determinare valorii f N (vezi 5.2.8),sause pot obţine valori analizate mai rar cum sunt cele pentru substanţa filtrabilă (X TS,ZB ) sau pentru capacitatea acidă ( S KS,ZB ) . Încărcăturile recirculabile interne trebuie să fie deasemenea în aceste cercetări .

4.2 Încărcarea cu apă nămoloasă şi nămoluri externe

Apa de ila îngroşarea şidezhideratarea nămolurilor putrezite conţine amoniu în concentraţii ridicate . Sepoate considera că 50 %din azotul organic provenit din nămoluri putrezite este eliberat ăn formă de azot amniacal . Dacă apa de nămol este produsă puţine ore pe zi sau săptămânal doar în zile disparate , aceasta trbuie stocată pentru a fi adăugată dozat . Încărcarea secundară cu fosfor şi substabţe organice ( BSB 5 ,şi CSB) este de regulă scăzută în cazul nămolurilor putrezite. De aeea încărcarea secundară nu trebuie adăugată ca procent pauşal la toate încărcările apei uzate . În depozitul de nămol stabilizat aerob au loc mai mult sau mai puţin intens procese anaerobe . Aici poate fi eliberat amoniu şi eliberări de fosfor , dacă acesta a fost înlăturat pe cale biologică .

Pentru ca să se evite îngreunarea epurării biologce trebuie :

-să se extragă regulat apa tulbure în cantităţi mici -la dezhidreatarea conţinutului depozitului de nămol filtrat , fitratul sau centratul să se depoziteze într-un bazin de dimensiunu asemănăzoare si să fie adăugat afluentului dozat un timp îndelungat .

Vor fi introduse alte nămoluri (dela alte staţii de epurare , nămol de fecale , sau asemenea ) este recomandată o depozitare intermediară care să permită o adăugare dozată a acestora .

5.

DIMENSIONAREA BAZINULUI BIOLOGIC

5.1

Dimensionarea pe baza încercărilor

Experienţe pilot se pot face pe instalaţii de testare sau instalaţii în funcţiune pentru a verifica un concept tehnologic sau pentru modelarea unor parametrii în condiţii practice .

Instalaţiile experimentale vor fi dimensionate cel puţin la scara 1 : 2 ( jumătate ) şi vor funcţiona cel puţin o jumătate de an în care să fie inclus şi anotimpul rece în condiţii apropiate cazului practc .Se poate face anterior cu ajutorul unei simulări dinamice o analiză a punctelor slabe din care rezultă repere valoroase pentru proiectarea experiemntului .

Prin această cercetare dimensionarea devine mai precisă şi se pot redice costuri . Cu rezultatele obţinute se creează o bază mai solidă pentru simulare dinamicăpentru condiţii de funcţionare ce nu pot fi incluse în experimente .

Unii din parmetrii de la 3.4 ce pot fi detrminaţi astfel :

-producţia de nămol şi vârsta necesară a nămolului (maturarea nămolului)

-distribuţia componentelor (anaerob,anoxic şi aerob ) respectiv de-a lungul diferitelor anotimpuri în funcţie de condiţiile de încărcare .

-necesarul de oxigen şi cerinţene de reglare ale necesarului de oxigen pentru care de regulă este necesară măsurarea necesarului de oxigen .

-restul de CSB (S CSB ) dizolvat .

5.2 Dimensionare pe baza experienţei

5.2.1. Maturarea necesară a nămolului

Tab.2: Dimensionarea maturării nămolului în zile corelată cu scopul de epurare şi temperatura precum şi a dimensiunii instalaţiei (mărimile intermediare se vor estima )

   

Mărimea instalaţiei B d,BSB,Z

 

Scopul de epurare

 

până la

   

peste

1.200kg/zi

 

6.000 kg/zi

 

Temperatura de

10

0 C

 

12

0 C

10

0 C

12

0 C

dimensionare

       

Fără nitrificare

 

5

 

4

Cu nitrificare

 

10

 

8,2

8

6,6

Cu eliminare de azot

       

V

D /V BB = 0,2

12,5

10,3

10

8,3

0,3

14,3

11,7

11,4

9,4

0,4

16,7

13,7

13,3

11,0

0,5

20,0

16,4

16,0

13,2

Stabilizarea nămolului

   

inclusiv

 

25

Nu este recomandat

eliminarea azotului

 

5.2.1.1. Instalaţii fără nitrificare

Instalaţiile biologice fără nitrificare vor fi dimensionate pentru nămol maturat de la 4 la 5 zile conform tab.2

5.2.1.2 Instalaţii cu nitrificare

Vâsta de calcul a nămolului pentru dimensionare cu nitrificare (aerobă) se calculeăză :

T TS,aerob,Bem =SF•3,4•1,103 ( 15-T)

[d ]

( 5-1)

Valoarea de 3,4 este formată din valoarea de bază maximă (netă) a ratei de creştere a oxidanţilor amoniacali (nitrosomonas ) la 15 0 C (2,13 d) împreună cu un factor 1,6 . Prin cel din urmă se asigură că la un aport suficient de oxogen şi fără alţi factori

negativi de influenţare destui nitrificanţi în nămolul biologic conform ( [1] ,5.2.4). La

o maturare a nămolului de 2,13d ( d = zile) (15 0 C) nitrificanţii nu mai pot fi îmbogăţiţi.

Cu factorul de siguranţă (SF) se ţine cont de :

- variaţile ratei maxime de creştere prin aportul de impurităţi din apa uzată , respectiv variaţii de temperatură de scurtă durată sau/şi deplasări ale pH-ului.

-valoarea concentraţiei medii a amoniului la ieşire

-efectul variaţiilor fracţiunilor azotate ale afluentului asupra variaţiilor concentraţiilor de ieşire.

Pe baza experienţe de până acumă pentru instalaţii comunale cu valori de conectare de până la B d,BSB,Z = 1.200 kg/zi (20.000 loc.ech.) datorită variaţiilor fracţiunilor de alimentare cu conţinut de SF=1,8 şi de B d,BSB,Z = 6.000kg/zi (100.000 loc.ech.) se recomandă să se calculeze cu SF=1,45 . Aici poate fi menţinută concentraţia medie la ieşire a amoniului la S NH4,AN =1,0 mg/l atâta timp cât nu intervine nici o influenţă negativă în rata maxime de creştere a nitrificanţilor .

Dacă la instalaţii cu B d,BSB,Z < 6.000 kg/zi valoarea măsurată a factorului f N se află sub 1,8 ( cf. 5.2.8) valoarea SF se va putea diminua până la valoarea de 1,45.

Dacă se urmăreşte o echilibrare pe durata unei zile , factorul de siguranţă nu trebuie să fie luat mai mic de SF=1,45 .

Dacă temperatură în timpul iernii scade la ieşirea din bazinului biologic scade sub valoarea temperaturii ce trebuie menţinută pentru supravegherea amoniului (T UW ), în ecuaţia 5-1 se va folosi temperatura de dimensionare T Bem = ( T ÜW – 2 ) pentru ca la temperatura de supraveghere să se obţină o nitrificare stabilă . Se recomandă să se adopte , la valoarea temperaturii de supraveghere T ÜW = 12 °C corelată cu dimensiuea instalaţiei a factorului de siguranţă mai sus amintit să se ia în consideraţie următorii factori maturare ai nămplului :

Instalaţii de până la

Instalaţii peste

B d,BSB,Z = 1.200 kg/zi

zile

t TS,aerob,Bem = 10

B d,BSB,Z = 6.000

t TS,aerob,Bem =

8

kg/zi

zile

Aceste valori sunt date în tab.2 . Valorile intermediare se deduc .

Dacă temperatura apei uzate este întotdeauna mai mare decât temperatura de supraveghere se poate alege pentru dimensionare valoarea medie cea mai joasă a temperaturii medii pe 2 săptămâni .

Pentru a îngrădi consumul mare al capacităţii de acidă (vezi 5,2,9) în timpul nitrificării se recomandă o denitrificare parţială ( vezi 5,2,1,3 ) .

5.2.1.3 Instalaţii cu nitrificare şi denitrificare

Condiţia pentru eliminarea azotului este o nitrificare sigură ( vezi 5.2.1.2. ) .

Pentru nitrificare şi denitrificare rezultă timpul de maturare a nămolului după cum urmează :

t TS,Bem = t TS,aerob

Cu

ec. 5-1 va fi :

.

1

---------------- 1-( V D / V BB )

1

t TS,Bem = SF • 3,4 • 1,103 ( 15 T ) • ------------------

1-( V D / V BB )

[zile]

( 5-2)

[zile (d) ]

( 5 – 3 )

Pentru calculul V D / V BB se consideră 5.2.2

În ec. 5-3 se consideră ca temperatură de dimensionare temperatura la care se va face eliminarea azotului ( T Bem = T ÜW ) ; după Normativul Apelor din Germania dată ca

T Bem = T ÜW = 12 0 C

.

Pentru temperaturile apei uzate din timpul iernii de regulă mai mici de de 12 0 C trebuie făcută verificarea că la temperatura medie minimă pe 2 săptămâni nitrificarea nu se deterioreză . Pentru aceasta pentru calculul vârstei de maturare a nămolului aportul

V D /V BB pentru temperatura mai scăzută T W va fi calculatcu ec. 5-4.

Dacă nu avem la dispoziţie alte valoari ale temperaturii apei uzate în ecuaţia 5-4 pentru T W se va introduce temperatura de controlredusă cu de 2 0 la 4 0 C , ( 2 0 C când răcirea apei uzate este de aşteptat sub 10 0 C ca medie la 2 săptămâni şi 4 0 C când se iau în calcul situaţii extreme cu răcire foarte puternică) .

Dacă la o temperatură scăzută încărcarea organică ( B d,BSB,ZB ) este diferită faţă de cea care stă la baza dimensionării , atunci în ec. 5-4 în locul t TS,Bem trebuie introdusă valoarea reală a vârstei de maturare a nămolului .

V D /V BB =

SF • 3,4 • 1,103 ( 15 TW ) 1 – -------------------------------

T TS,Bem

[ - ]

( 5 – 4 )

Această demonstraţie presupune că dimensionarea bazinului biologic este flexibilă ,prin care zona de denitrificare se poate micşora în favoarea zonei de nitrificare . Volumul unui alt bazin mixt anaerob , în cazul dentrificării anterioare poate adăugat volumului V D în cazul unei recirculări interne corespunzătoare . Rezultă din ec. 5-4 pentru V D / V BB o valoare negativă, în ec. 5-4 se va lua V D / V BB = 0 şi se va calcula factorul de siguranţă ; se poate merge până la SF = 1,2 ; dacă nu se obţine această valoare trebuie mărit a volumului bazinului .

Dacă temperatura de dimensionare este sub 12 0 C se va proceda corespunzător . Pentru dimensionarea unei instalaţii pentru o tenperatură de până la 8 0 C nu există date . Trebuie probat în fiecare situaţie dacă capacitatea acidă acopeă necesarul conf . 5.2.9. Când valorile de control pentru azotul amoniacal sunt S NH4,ÜW < 10 mg/l sau încărcările în afluire pe timp uscat au oscilaţii mari şi supravegherea se face prin control aleator sau prin probă de amestec la 2 ore , factorul de siguranţă se va mări , sau se va demonstra cu ajutorul unei simulări dinamice . Aceasta detrmină alegerea liniei tehnologice .

5.2.1.4 Instalaţii cu stabilizare aerobă a nămolului

Vârsta de maturare a nămolului activ care ia în calcul la dimensionarea instalaţiei cu stabilizarea aerobă şi nitrificare trebuie să fie t TS,Bem ≥ 20 zile .

Pentru o denitrificare cerută vârsta nămolului va fi t TS,Bem ≥ 25 zile. Când temperatura medie pe 2 săptămâni din bazinul biologic este peste 12 0 C vârsta nămolului se poate calcula după ec . 5 – 5

t TS,Bem

25 • 1,072 ( 12 T )

( 5 – 5 )

Dacă încărcarea cu substanţe organice din anotimpul cald este mai mare decât în anotimpul rece , necesară estimată a nămolului M TS,BB ( vezi 5.2.6 ) va fi calculată cu ec. 5 – 5 separat pentru ambele cazuri . Masa cea mai marea nămolului va determina voumul bazinului biologic .

Dacă există lagune de nămol sau alte bazine biologice cu o durată de depozitare mai mare de un an pentru stabilizarea anaerobă secundară a nămolului , durata de maturare a nămolului poate fi redusă la t TS,Bem = 20 zile chiar deacă este cerută denitrificare .

Calculul volumului V D / V BB pentru denitrificării nitraţilor se face cu ec. 5.2.2.

V D / V BB nu are nici o influenţă asupra vârstei nămolului ci serveşte pentru calculul

necesarul de oxigen pentru denitrificarea intermitentă .

5.2.2 Detrminarea aportului de volum pentru denitrificare ( V D / V BB )

Concentraţia de nitraţi de denitrificat mediu zilnic este :

S NO3,D =

C N,ZB – S orgN,AN – S NH4,AN – S NO3,AN –X orgN,BM

[mg/l]

( 5-6 )

Pentru concentraţia afluentului ( C N,ZB ) temperatura T= 12 0 C este valoare detrminantă . Dacă în cursul anului sunt perioade cu temperaturi mai mari , şi pentru acestea vor fi observate rapoarte ( C N,ZB : C CSB,ZB ) mai mari , se vor lua în calcul mai multe cazuri de încărcare .

În afluire concentraţia nitraţilor ( S NO3,ZB ) sunt în general foarte mici , de neglijat . La un aflux de apă străin (apă subterană cu conţinut de nitraţi ) sau la aflux suplimentar din procese tehnologice , instalaţii industriale pot apărea situaţii în care valorile S NO3,ZB în C N,ZB trebuie luate în considerare .

În concentraţia în afluire ( C N,ZB ) , azotului din apele uzate trebuie să fie inclus la instalaţii de epurare cu fermentarea ( putreuirea ) nămolului şi deshidratare mecanică dacă nu necesită o procesare separată a nămolului conform 4.2 . Concentraţia azotului organic în efluire se poate lua S orgN,AN = 2 mg/l . La un aflux de ape tehmologice această concentraţie este mai mare . Pentru dimensionare valoarea amoniului în defluent va fi luată de regulă S NH4,AN = 0 din mitive de siguranţă . Încărcarea cu azot

a biomasei va fi considerată ca X orgN,BM = 0,04 până la 0,05 • C CBS,ZB sau 0,02 până

la 0,025 • C CBS,ZB . Se întroduce concentraţiei nitraţilor în efluent medie zilnică . Se va adopta o valoare mai mică ( S anorgN,ÜW ) dacă urmărirea se face prin prube statistice ca în Germania . Se adoptă valoarea de S NO3,AN = 0,8 până la 0,6 • S anorgN ,ÜW , valoarea mai mică la instalaţii cu variaţii mari ale încărcării de întrare . Cu vloarea de dimensionare a BSB 5 din afluire în treapta biologică ( de ex. la bazine mixte ) se stabileşte rapurtul S NO3,D / C BSB,ZB pe căruia obţinem capacitatea bazinului biologic de denitrificare . Pentru denitrificare simultană şi intermitentă , pot fi făcute următoarele consideraţii pentru calculul raportului V D / V BB , conform [ 1 ] , 5.2.5.3 :

S NO3,D

0,75 •OV C,BSB

--------- = -------------------

C BSB,ZB

2,9

V D

------

V BB

[ mgN/mg BSB 5 ]

( 5-7 )

OV C,BSB pentru calculul valorii de maturare şi al valorii temperaturii este luat din tabelul 7 sau detrminat cu ec. 5-24 . Pentr domeniul de temperaturi cuprinse între 10 şi 12 0 C sunt date valorile calculate cu ec. 5-7 în tabelul 3. Pentru denitrificarea preliminară şi procedee similare prin care se piede doar o parte mică din produsele organice uţir de descompus în procesul de denitrificare se

utilizează valorile din tabelul 3 care corespund valorilor deductibile teoretic ca în [1] figura 5.2.5-3. Condiţia este ca în afluirile cătr zona de denitrificare conţinutul de oxigen să fie ţinut sub 2 mg/l . Pentru domeniul de temperaturi cuprinse între 10 şi 12 0 C se recomandă calculul capacităţii de denitrificare să fie făcut cu valori din tabelul 3 . Volumele de denitrificare mai mici de V D /V BB = 0,2 şi mai mari de V D /V BB = 0,5 nu sunt recomandate pentru dimensionare . Capacitatea de denitrificare la denitrificarea alternativă poate fi luată ca medie între denitrificarea preliminară şi cea intermitentă . Pentru temperaturi mai mari de 12 0 C se poate creşte capacitatea de denitrificare cu aprox.1% pe grad . Când dimensionarea sau postcalculul se face pe baza valorii CSB , atunci putem

calcula cu S NO3,D /C CSB,ZB =

0,5S NO3,D /C BSB,ZB .

TABELUL 3:Valori orientative pentru dimensionarea denitrificării pe timp uscat la temperaturi de la 10 până la 12 0 C şi rapoartele medii (kg de azot din nitraţi de denitrificat la kg de BSB 5 întrodus )

 

S NO3,D /C BSB,ZB

V

D /V BB

Denitrigficarea preliminară şi procedeele corespunzătoare

Denitrificarea simultană şi intermitentă

 

0,2

0,11

0,06

 

0,3

0,13

0,09

 

O,4

0,14

0,12

 

0,5

0,15

0,15

Pentru demonstraţie pentru se poate calcula cu V D /V BB = 0,1 cu S NO3,D /C BSB,ZB = 0,08 pentru denitrificarea preliminară şi S NO3,D /C BSB,ZB = 0,03 pentru denitrificarea simultană şi intermitentă . Rezultă o capacitate de denitrificarea mai mare de S NO3,D /C BSB,ZB =0,15 nu se recomandă mărirea raportului V D /V BB . Se va cerceta dacă o este necesară o tratare separetă a nămolului . Ca soluţie alternativă se poate lua în considerare şi adăugarea de carbon extern .Construcţia instalaţiilor se va face numai în cazul unei experienţe corespunzătoare în domeniu . Necesarul de cărbuneexetrn este aproximativ de 5kg CSB pentru kg-mul de azot din nitraţi denitrificaţi . Cu aceasta se obţine valoarea acumulării de CSB :

S CSB.Dos = 5•S NO3,D,Ext

(5-8)

Valoarea CSB corespunzătoare compoziţiei compuşilor de carbon utilizaţi se pot lua din tab. 4 . Pentru alte surse de carbon trebuie apreciată val. CSB respectiv capacitatea de denitrificare anterior . Se atrage atenţia că metanolul este recomandat numai pentru o întrebuinţare de durată întrucât trebuie să se formeze denitrificanţi speciali .

TABELUL 4

Parametru

Unitate de măsură

Metanol

Etanol

Acid acetic

Densitate

Kg/m 3

790

780

1.060

CSB

Kg/kg

1,50

2,09

1,07

CSB

g/l

1.185

1.630

1.135

5.2.3

Eliminarea fosforului

 

Eliminarea fosforului se face prin reducere (precipitarea – fällung ? ) simultană , prin eliminare biologică , de regulă cu o metodă combinată cu precipitarea simultană şi prin ante – sau post precipitare ( conform [1], 5.2.6 şi 7.4).

Bazinele de mixte anaerobe pentru eliminarea biologică a fosforului , sunt dimensionate pentru timpul minim de contact de 0,5 până la 0,75 ore la debit maxim pe vreme uscată şi debit de nămol recirculat ( Q t +Q RS ) . Gradul eliminării biologice a fosforului depinde in afara timpului de contact în mare măsură de raportul de substanţe organice degradarbile uşoar la conţinutul de fosfor . Iarna, cînd volumul de denitrificare anaerobă este folosit pentru denitrificare se poate instala în această perioadă o eliminare biologică slabă a fosforului.

Pentru determinarea fosfaţilor de eliminat se face un bilanţ al fosforului pentru diferite situaţii :

X P,Fall =

C P,ZB

C P,AN - X P,BM - X P,BioP

[mg/l]

(5-9)

C P,ZB este concentreţia totală a compuşilor fosforici la intrarea în instalaţia biologică .

Concentraţia la ieşire ( C P,AN ) se va adopta în raport cu valoarea de control (C P,UW ), de ex. C P,AN = 0,6 până la 0,7 C P,ÜW .Fosforul necesar pentru construcţia celulară a biomase heterotrofe necesar (X P,BM ) se poate considera 0,01C BSB,ZB până la

0,005C

fosforului se poate lua :

Pentru apele uzate comunale uzuale pentru eliminarea biologică a

- X P,BioP = 0,01 la 0,015•C BSB,ZB respectiv la 0,005 la 0,007•C CSB,ZB cu bazin anaerob preliminar

- Când la temperaturi scăzute valoare S NO3,AN ≥ 15mg/l creşte se poate lua :

X P,BioP = 0,005 la 0,01•C BSB,ZB respectiv 0,0025 la 0,005 •C CSB,ZB cu bazin anaerob preliminar

- În instalaţiile cu denitrificare preliminară sau în cascadă,dar fără bazin anaerob se poate face o eliminare biologică a fosforului de la X P,BioP ≤ 0,005C BSB,ZB până la 0,002C CSB,ZB

- Dacă la denitrificarea preliminară la temperaturi joase recircularea internă în bazinul anaerob este îngreunată,se poate considera oeliminare biologică fosforului de X P,BioP ≤ 0,005C BSB,ZB respectiv până la 0,002C CSB,ZB

Necesarul mediu de agent de reducere precipitare se poate calcula la 1,5mol Me 3+ /molX P,Fall . Din care obţinem următoarele valori:

Precipitare cu fier

2,7

kg Fe/kgP Fall

Precipitare cu aluminiu

1,3

kg Al/kgP Fall

Precipitarea simultană cu var şi lapte de var dozat de regulă la intrarea în decantorul secundar se face pentru ridicarea valorii pH şi prin aceasta producerii precipitării . Necesarul de var se află în prima linie după capacitatea acidă ( aciditatea ) ? . Se recomandă încercări preliminare fişă de lucru ATV – A 202. Pentru valoarea de control de C P,UW < 1,0mg/l de ex. C P,UW = 0,8mg/l într-o probă de sondaj calificată, nu se pot dimensiona instalaţii biologice . În practică în condiţii favorabile se pot obţine valoarea de C P,AN < 1,0 .

5.2.4 Calculul producţiei de nămol

Nămolul produs într-o treaptă biologică se compune din materialele solide rezultate la descompunerea materialeor organice ca şi la eliminarea fosforului . Nămolul rezultat este dat de ecuaţia:

ÜS d = ÜS d,C +ÜS d,P

[kgTS/d]

(5-10)

Pentru rezultatul cumulat al producţiei de nămol cu timpul de maturare avem :

M TS

V BB •TS BB

V BB •TS BB

t TS = -------- = --------------- = -------------------------------

ÜS d

ÜS d

Q ÜS,d •TS ÜS

+

Q d •X TS,AN

[d] (5-11)

Deoarece cantitatea de substanţă filtrabilă la ieşire din decantorul secundar (Q d •X TS,AN ) este de regulă neglijabilă, producţia de nămol ( ÜS d ) se poate exprima prin cantitatea de nămolîn exces (Q ÜS,d •TS ÜS ) .

Pentru calculul producţiei de nămol în urma eliminării carbonului este valabilă următoarea ecuaţie empirică cu coeficientul lui Hartwig ( vezi [1], 5.2.8.2 ) :

X TS,ZB

ÜS d,C = B d,BSB •( 0,75 +0,6• ----------

12)

C BSB,ZB

-

(1-0,2)•0,17•0,75•T ts •F T ------------------------------ )

1+0,17•t TS •F T

[kgTS/d]

(5-

Factorul de temperatura ( F T ) pentru sechimbul de gaze endogen este :

F T = 1,072 (T-15)

(5-13)

Dacă trebuie ridicată cantitatea dozată regulat de cărbune din exterior pentru îmbunătăţirea denitrificării, atunci la valori S CSB,Dos ≥ 10 mg/l ( S CSB,Dos,Ext ≥ 2 mg/l ) în ec. 5-12 valoarea B d,BSB se va mări cu valoarea Q d •0,5 •S CSB,Dos /1000 şi în ec. 5-12 ca şi tab.5 valoarea C BSB,ZB se va mări cu valoarea 0,5•S CSB,Dos . La valori S CSB,Dos ≤ 10 mg/l , producţia suplimentară de nămol va fi neglijată .

Valorile din tab.5 au fost calculate cu ec. 5-12 pentru T= 12 0 C şi mediate .

TABELUL 5 : Producţia specifică de nămol ÜS C,BSB [ kgTS/kg BSB 5 ] la 10 până la

12 0 C

X TS,ZB / C BSB,ZB

 

Maturarea nămolului pe zile

 

4

8

10

15

20

25

0,4

0,79

0,69

0,65

0,59

0,56

0,53

0,6

0,91

0,81

0,77

0,71

0,68

0,65

0,8

1,03

0,93

0,89

0,83

0,80

0,77

1

1,15

1,05

1,01

0,95

0,92

0,89

1,2

1.27

1,17

1,13

1,07

1,04

1,01

Producţia de nămol de la eliminarea fosforului îmbină nămolul produs prin eliminarea biologică de fosfor şi precipitarea simultană .

Pentru eliminarrea biologică a fosforului se iau în calcul 3g TS per gram de fosfor eliminat . Cantitatea de substanţă solidă din precipitarea simultană depinde de felul mijloacelor de precipitare şi de nivelul dozajului cf. 5.2.3. Se ia în calcul o producţie de nămol de 2,5 kg TS la kg Fe dozat şi 4 kg TS pe kg de Al dozat . Cantitatea de nămol excedentar rezultat în urma eliminării fosforului (ÜS d,P ) este dat de :

ÜS d,P = Q d •(3•X P,BioP + 6,8•X P,Fall,Fe +5,3•X P,Fall,Al )/1000

[kg/d]

(5-14)

Dacă la precipitare se foloseşte var producţia de nămol este de 1,35 kg TS per kg de hidroxid de Ca (Ca(OH) 2 ) se va vedea foaia de lucru ATV-A 202 .

5.2.5 Adoptarea indexului nămolului şi a conţinutului de substanţă uscată

Indexul nămolului depimde de compoziţia apei uzate şi de careacteristicile de amestec ale bazinul bilogic . Cantităţi mari de substanţa organică uşor degradabilă cum sunt în uele în ape menajere şi industriale pot duce la indici ridicaţi ai nămolului . Estimarea corectă a indexului nămolului este pentru dimensionare de o importanţă deosebită . Dacă este de proiectat numai extinderea decantării secundare fără modificări tehnologice în bazinul biologic, indexul nămolului pentru dimensionare se

ia din datele tehnice ale staţiei pentru anotimpul critic , sau se înlocuieşte cu 85% din zile care au valoare inferioară . Chiar dacă sunt efectuate modificări tehnologice la bazinul biologic , valorile din tabelul 6 sunt de ajutor în selectarea indexurilui nămolului . Chiar dacă în trecut se măsurau indici de ISV > 180 l/m 3 se vor lua măsuri de reducere . Dacă nu există nici un fel de date utilizabile se consideră valorile din tabelul 6 pentru indexului nămolului chiar pentru dimensionări în moduri critice de funcţionare . Se folosecs întotdeauna valorile mai mici ale indicelui nămolului (ISV) pentru cazurile :

- Dacă se renunţă la epurare preliminară

- Dacă este conectat un bazin mixt anaerob sau un selector înaintea treptei biologice

- Dacă treapta biologică este construit în cascadă (flux în trepte )

În timpul dimensionării decantoruli secundar va fi calculat conţinutul de substanţă uscată din nămol va fi (TS BB ) . Pentru o predimensionare a bazinului biologic TS BB poate fi luat din tab. 4 .

Tabelul 6 : Valori orientative pentru inexul nămolului

Scopul epurării

Scopul epurării Fără nitrificare Nitrificare (şi denitrificare) Stabilizarea nămolului ISV (l/kg) Flux de producţie

Fără nitrificare

Nitrificare (şi denitrificare)

Stabilizarea nămolului

ISV (l/kg) Flux de producţie

ISV (l/kg) Flux de producţie

Avantajos

100-150

100-150

75-120

Dezavantajos

120-180

120-180

100-150

Figura 4 : Valori orientative pentru conţinutul de substanţă uscată a nămolului în trapta biologică în funcţie de indexul nămolului pt. TS RS = 0,7 •TS BS(4)

5.2.6 Volumul treptei biologice ( bazinului biologic )

Conform ec. 5-11 rezultă masa necesară de substanţă solidă în bazinul biologic :

M TS,BB = t TS,Bem •ÜS d

[ kg]

( 5-15 )

Volumul bazinului biologic se determină după cum urmează :

M TS,BB

V BB = --------------- TS B

[m 3 ]

(5-16 )

Ca mărimi de referinţă se calculează BSB 5 – încărcare volumică ( B R ) şi încărcarea cu nămol (B TS ) :

B d,BSB

B R = ------------------

V BB

[kg BSB 5 /(m 3 •d)]

( 5-17)

B R

B TS = ----------------

TS BB

[kgBSB 5 /(kgTS•d)]

( 5-18)

La bazinele cu denitrificare în cascadă se introduc în ec. 5-15 până la 5-16 şi 5-18

TS BB,Kask în loc de TS BB . Astfel TS BB,Kask > TS AB respectiv TS BB , ca în cap [1] ,

5.2.5.4.

5.2.7

Recircularea necesară respectiv durata ciclului

Raportul de recirculare calculat (RF) ptr. denitrificare preliminară rezultă cu S NH4,N a concentraţiei de nitrificat a azotatului de amoniu , după cum urmează (veui [1],

5.2.5.4)

RF

S NH4,N

= ----------- - 1

S NO3,AN

Se consideră

Q RS

RF = -------- Q t

Q RZ

+ --------

Q t

(5-19)

[-] (5-20)

Cu ec. 5-19 se determină RF şi cu ec. 5-20 se obţine recircularea internă Q RZ . Rezultă randamentul maxim al denitrificării :

1

ç D ≤ 1 - ------------- 1 + RF

[ - ]

( 5-21)

La denitrificarea în cascadă randamentul va fi determinat pe valoarea de încărcare (x) adăugată la ultima treaptă ; respectiv se va ţine cont de o recirculare inetrnă . Se folosec ec. ( vezi [1], 5.2.5.4 ) :

1

ç D ≤ 1 - -------------- x•(1 + RV )

[ - ]

( 5-22 )

Pentru metoda intermitentă se poate determina durata ciclului după cum urmează (vzi [1], 5.2.5.2 ) :

S NO3,AN

t T = t R • -----------

S NH4,N

[ d (zile) sau h]

( 5-23 )

Timpul de trecere t R = V/Q t şi durata ciclului (t T ) au aceeaşi unitate de măsură . Nu este recomandată o durată a ciclului mai mică de 2 ore .

5.2.8

Alimentarea cu oxigen

Necesarul de oxigen se compune din consumul pentru eliminarea carbonului ( inclusiv pentru respiraţia endogenă) şi necesarul pentru nitrificare ca şi economia de oxigen la denitrificare , vezi [1], 5.2.8.3 .

Pentru eliminarea carbonului va fi intrebunţată următoarea formulă cu coeficientul lui Hartwig vezi [1], 5.2.8.3. Cu sunt calculate şi valorile din tab.7 :

0,15•t TS •F T OV d,C = B d,BSB • ( 0,56 + ----------------------- ) 1 + 0,17•t TS •F T

[kgO 2 /zi] (5-24)

Carbonul extern dozat nu va fi luat în consideraţie pentru necesarul de oxigen deoarece va fi eliminat fiind respirat cu nitratul .

Coeficienţii de la ec. 5-24 sunt valabili pentru C CSB,ZB /C BSB,ZB ≤ 2,2 . Când în urma măsurătorilor rezultă un raport mai înalt, este necesar să se calculeze necesarul de oxigen pentru dimensionarea aerări cu ajutorul CSB , vezi anexa .

Pentru nitrificare, necesarul de oxigen va fi luat cu 4,3 kg O2 per kg substanţă azot oxidat , ţinând cont de schimbul de azot al nitrificanţilor vezi [1] 5.2.4.1. La denitrificare pentru degradarea carbonului se calculează cu 2,9 kg O2 per kg azot denitrificat .

OV d,N = Q d . 4,3 . ( S NO3,D – S NO3,ZB + S NO3,AN ) / 1000

[kgO 2 /zi]

(5-25)

OV d,D = Q d . 2,9 . S NO3,D / 1000 [ kgO 2 /zi]

 

(5-26)

Tabelul 7 : Consumul specific de oxigen OV C,BSB [ kgO 2 /kg BSB 5 ] valabil ptr.C CSB,ZB / C BSB,ZB ≤ 2,2

T 0 C

 

Vârsta nămolului în zile

 

4

8

10

 

15

20

25

10

0,85

0,99

1,o4

1,13

1,18

1,22

12

0,87

1,02

1,o7

1,15

1,21

1,24

15

0,92

1,07

1,12

1,19

1,24

1,27

18

0,96

1,11

1,16

1,23

1,27

1,30

20

0,99

1,14

1,18

1,25

1,29

1,32

Necesarul de oxigen ptr. vârful de zi ( OV h ) se obţine :

 

f C .(OV d,C – OV d,D ) + f N . OV d,N OV h = ----------------------------------------

 

[kgO 2 /h]

(5-27)

24

Factorul dinamic f C reprezintă raportul consumului de oxigen pentru eliminarea carbonului în orele de vârf la necesarul mediu de oxigen . Aceasta , datorită efectului de egalizare prin hidroliza substanţei solide şi nu raportul încărcăturii BSB 5 . Pentru detalii de calcul vezi [1], 5.2.8.3. Factorul dinamic f N este egal raportului încărcăturii TKN în 2 ore de vârf mediată din perioada de 24 de ore .

Pentru că vârful de consum de oxigen pentru nitrificare apare înaintea vârfului necesarului pentru eliminarea carbonului există 2 metode de calcul cu ec. 5-27, odată cu f C = 1 şi cu valoarea f N stabilită/adoptată şi cu valoarea f N = 1 şi cu valoarea f C adoptată (calculată) . Valoarea cea mai înaltă a OV h este detrminantă .

Tabelul 8 :

de vârf mediată din perioada de 24 de ore, când nu avem la dispoziţie valori măsurate ) .

Factorii dinamici pentru necesarul de oxigen ( pentru acoperirea a 2 ore

 

Vârsta nămolului în zile

 

4

6

8

10

15

25

f

C

1,3

1,25

1,2

1,2

1,15

1,1

f N ptr.B d,BSB,Z ≤ 1200 kg/zi

-

-

-

2,5

2,0

1,5

f N ptr.B d,BSB,Z

>

6000 kg/zi

2,0

1,8

1,5

Pentru condiţii normale de afluire valorile f C şi f N din tab. 8 .

Necesarul de oxigen în bazinele aerate continuu este dat de :

C S

OC = --------- . OV h

C S -C x

[ kgO 2 /h] (5-28)

Pentru bazinele care sunt aerate intermitent , sunt timpi morţi în aerare care trebuie

luaţi în considerare după cum urmează :

C S OC = ------------------ . OV h . ----------------

1

C S - C x

1 – V D / V BB

[kgO 2 /h ]

(5-29)

Conţinutl de oxigen din partea aerată a bazinului biologic este luată pentru dimensionarea instalaţia de aerare cu C x = 2mg/l . La bazinul de recirculare cu aeratoare de suprafaţă se poate calcula cu C x = 0,5mg/l din cauza denitrificăaii simultane care dă o curbă în formă de dinţi de fierăstrău a conţinutului de oxigen . Este atrage atenţia că în funcţionare se va putea lucra şi cu alte încărcături de oxigen decât cele rezultate din dimensionare . Aportul de oxigen va fi stabilit pentru toate încărcărcările importante . În instalaţiile fără variaţie anuală a încărcărcări se înregistrează cea mai mare cerere de oxigen vara . Este admis, ca vara să se lucreze cu o maturare inferioară a nămolului şi conţinut

corespunzător mai redus de substanţă uscată şi să se ia aceasta în consideraţie la calcule . Dacă nu există rezultate ale unei măsurători , se calculează pentru T = 20 0 C . Dacă pe timpul ierii se va lucra cu volumul de denitrificare micşorat şi prin urmare cu concentraţie mai mare a nitraţilor în evacuare , se va face o verificare şi pentru acest caz . Când nu sunt disponibile date pentru temperatură atunci se poate calcula cu T = 10 0 C . Când încărcarea instalaţiei la punerea în funcţiune in media zilei de funcţionare este mai mică cu de 30% din capacitatea de dimensionare , alimentarea cu oxigen se dimensionează ca mai sus luând f N = 1 şi f C = 1 ca valoare de pornire pentru scăderea puterii instalaţiei de aerare . La diferenţe mari între alimentarea cu oxigen la capacitatea de dimensionare şi ăncărcarea la punerea în funcţiune poate fi adecvat să se lase la început la valori mici pentru aerare şi să se considere posibilitatea ulterioară de redimensionare. Capacitatea de aerare va fi dimensionată de obicei pentru aportul de oxigen în apa curată .Valoarea α pentru transferul asupra funcţionării depinde de tipul apei uzate şi de caracteristicile nămoluului biologic ca şi de sistemul de aerare. Indicaţii se iau din [1] , 5.4.2.4. Important pentru economicitatea funcţionării dar şi pentru siguranţa denitrificării este este asugurarea unor trepte pentru aerare . Pe parcursul unei săptămâni , consumul de oxigen orar oscilează cel puţin în proporţie de 7:1 . Ecartul de valori dintre capacitatea instalată şi necesarul în funcţionare în cazul instalaţiei încărcate incomplet va fi şi mai mare , vezi mai sus . Necesarul minim de oxigen se consemnează la sfârşitul săptămânii în care N : BSB 5 raportul este defavorabil . Prin aerare intermitentă se ajunge la procese dese de comutare prin care va fi făcută denitrificare preliminară în anumite cazuri şi recirculare internă prin carese introduce mult oxigen în bazinul de denitrificare. În ambele cazuri , capacitatea de denitrificare va fi redusă .

5.2.9 Capacitate acidă ( concentraţia de hidrogencarbonat )

În timpul nitrificării ca şi prin adaosul de săruri metalice (Fe 2+ , Fe 3+ , Al 3+ ) pentru eliminarea fosforului capacitatea acidă ( concentraţia de hidrogencarbonat , determinată conform DIN 38 409 partea 7 ) va fi redusă . Aceasta poate conduce la o scădere a valorii pH-ului . Capcitaea acidă in admisia în trapta biologică ( S KS,ZB în mol/l ) rezultă în primul rând din capcitaea acidă ( duritatea ) apei potabile ca şi prin amonificarea ureei şi a azotului legat organic .

Capcitaea acidă scade în urma procesului de nitrificare ( prin considerarea recuperării prin denitrificare ) şi a scăderea fosforului aproximativ cum urmează :

S KS,AB

= S KS,ZB - [ 0,07 · ( S NH4,ZB

- S NH4,AN + S NO3,,AN – S NO3,ZB )+0,06 · S Fe3 +

+ 0,04· S Fe2 + 0,11 · S Al3 – 0,03·X P,Fall ]

[mmol/l] (5-30)

Unde ,valorile capacităţii acide este exprimată în mmol/l iar toate celelalte concentraţii sunt exprimate în mg/l . Se va avea în vedere că fracţiunile acide şi bazice libere din substanţele de precipitare trebuie să fie luate în calcul separat . Capacitatea acidă medie zilnică se ia pentru cazul cel mai defavorabil deoarece de regulă se stabileşte dozarea cea mai mare a precipitatului la o nitrificare avansată şi o

denitrificare restrînsă . Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile simultan , se vor controla următoarele încărcări .

Capacitatea acidă nu va scădea sub valoarea de S KS,AB = 1,5 mmol/l , respectiv vor trebui adăugate substnţe de neutralizare bazice cum ar fi laptele de var .

În bazinue biologice adânci ( ≥ 6 m ) cu randament crescut de folosire a oxigenului cu

o capacitate acidă îndestulătoare datorită unei prea scăzute ruperi a acidului carbonic

( CO 2 ) biogen valoarea pH poate scădea sub 6,6 . Valori orientative se vor lua din tab . 9 , se recomandă un calcul mai precis cf.[1], 5.2.11 sau [4] , în anumite cazuri va trebui să fie neutralizat .

Tabelul 9 : Valorile pH-ului din trapta biologică în funcţie de utilizarea oxigenului şi

a capacităţii acide , calculat conform [4] . U utilizarea oxigenulu se va determina în funcţie de condiţiile de funcţionare .

S

KS,AB

Valoarea pH-ului la un necesar mediu de oxigen de

 

[mmol/l]

 

6%

9%

12%

18%

24%

1,0

6,6

6,4

6,3

6,1

6,0

1,5

6,8

6,6

6,5

6,3

6,2

2,0

6,9

6,7

6,6

6,4

6,3

2,5

7,0

6,8

6,7

6,5

6,4

3,0

7,1

6,9

6,8

6,6

6,5

5.3 Dimensionarea unui selector aerob

Selectoarele aerobe sunt pentru prevenirea dezvoltării bacteriilor filiforme la ape uzate cu încărcătură mare de substanţe organice uşor degradabile precum şi înaintea bazinelor biologice complet mixte . Ele servesc amestecului intensiv al nămolului recirculat şi a apei uzate . Reducerea BSB 5 ca şi a CSB se poate manifesta negativ asupra denitrificării .

Bazinul mixt anaerob pentru eliminarea biologică a fosforului are efect similar asupra indexului nămolului ca şi selectoarele aerobe . Ca valoare orientativă pentru volumul unui selector aerob se ia o încărcare volumică de :

B

R,BSB = 10kg BSB 5 /(m 3 .d)

respectiv

B

R,CSB = 20kgCSB/(m 3 .d)

recomandat .

Alimentarea cu oxigen trebuie să fie dimensionată pentru αOC = 4 kgO 2 /m 3 bazin şi zi . Bazinul trebuie împărţit cel puţin într-o cascadă dublă . Alte indicaţii privind concentraţia apei reziduale din industria alimentară sunt expuse la [5] şi se găsesc în raportul de lucru „ Nămol de expandare , nămol în suspensie , cauzele spumării în instalaţiile biologice şi eliminarea acestora „ [6] .

6. DIMENSIONAREA DECANTĂRII SECUNDARE

6.1

Limitele utilizări şi constituţia efluentului

Baza dimensionării este debitul maxim la ploaie Q m (m 3 /h) ca în cap.4, indexul de nămol ISV ( 1/kg ) şi conţinutul de substanţă uescată din nămol în admisia în decantorul secundar TS AB (kg/m 3 ) . Cu excepţia denitrificării în cascadă , este Ts AB = TS BB .

Pentru dimensionarea decantorului secundar trebuie determinate :

-forma şi dimensiunea decantorului secundar -timpul admis pentru staţionarea şi îngroşarea nămolului -fluxul de recirculare a nămolului ca şi reglarea acestuia -felul şi funcţionarea instalaţiilor de evacuare -construcţia şi poziţionarea intrării şi ieşirii

Următoarele reguli de dimensionare sunt valabile pentru :

-decantor secundar cu lungimi , respectiv diametre până la aprox.60m -index de nămol 50 l/kg ≤ ISV ≤ 200 l/kg -volum comparativ al nămolului VSV ≤ 600 l/m 3 -flux de nămol de recirculare

Q RS

Q RS ≤ 1,0 · Q m

0,75 · Q m

( debit circulant orizontal ) ( debit circulant vertical )

-conţinut de substanţă uscată la intrarea în decantorul secundar TS BB respectiv TS AB > 1,0 kg/m 3 .

În cazul în care mai este conectată o treaptă de epurare suplimentară, se pot admite cantităţi mai mari de substanţe decantabile în admisia de apă în bazinul de decantare secundară . De aceea sunt posibile încărcări volumine cu nămol şi încărcări pe suprafaţă mai mari .Condiţia este ca în treapta conectată după decantorul secundar să admită şi să reţină conţinutul de substanţă uscată .

Dimensionarea decantării secundare pentru bazinele combinate se face în raport cu încărcarea de suprafaţă şi a adâncimilor minime conform acestei fişe de lucru . La instalaţii biologice cu recircularea independentă a nămolului se va asigura constructiv un flux suficient de nămol recirculat .

Bazele pentru dimensionare şi construcţie se găsesc în îndrumarul ATV [2] şi în raportul IAWQ nr.6 [7] .

6.2 Indexul nămolului şi timpul admis pentru îngroşare

Indexul de nămolului vezi cap.5.2.5 determină în corelaţie cu timpul de îngroşare ( t E ) conţinutul de subsatanţă uscată în nămolul de fund ( TS BB ) . Pentru evitarea formării nămolului în suspensie şi a retrodiluţiilor ca şi a unei denitrificări nedorite în decantorul secundar trebuie ca timpul de staţionare a nămolului sedimentat în zona de îngroşare şi evacuare să fie cât mai scurt . Pe de altă parte , nămolul se îngroaşă mai bine cu cât este mai gros stratul de nămol şi timpul de staţionare mai lung .

Datorită importanţei timpului de îngroşare t E pentru dimensionarea decantorului secundar , în tab.10 se dă dependenţa în funcţie de gradul de epurare al apei .

Tabelul10 : Timpul de îngroşare recomandat în funcţie de tipul epurării apei

Felul epurării

Timp de îngroşare în ore

Inst . biologică fără nitrificare

1,5

-2,0

Inst . biologică cu nitrificare

1,0

- 1,5

Inst . biologică cu denitrificare

2,0

- (2,5)

O depăşire a timpului de îngroşare de t E = 2,0 h presupune o denitrificare foarte

avansată în bazinul biologic . Aceşti timpi de îngroşare vor fi atinşi numai în cazul în care indexul de nămol şi raportul de recirculare este mic .

Instalaţia de evacuare va fi dimensionată în aşa fel ca timpul admis de îngroşare să nu fie depăşit .

6.3 Conţimutul de substanţă uscată în nămolul recirculat

Debitul de nămol recirculat Q RS se compune din debitul volumic Q SR a fiecărui sistem de evacuare şi un debit de nămol care se constituie ca un circuit de scurtcircuitare Q K

în cazul evacuării cu scut , de la intrare către extragerea nămolului şi la extractoarele

prin sucţiune de deasupra zonei de îngroşare . Fluxul de scurtcircuitare Q K de nămol recirculat depinde de fdebitul de evacuare şi de debitul de recirculare.

Valoarea conţinutului de substanţă uscată în nămolul sedimentar ( de fund ) TS BS (conţinut mediu în volumul de debarasare ) poate fi stabilită empiric prin corelare cu indexul de nămol ISV şi timpul de îngroşare t E după cum urmează ( vezi şi fig.5)

100

TS BS = ------ . 3 √t E ISV

[kg/m 3 ] ( 6-1)

Fig. 5.

nămolului şi de timpul de îngroţare (5) . Este posibil conform [7] un calcul al TS BB în scopul determinării vitezei de sedimentare a nămolului în bazinul biologic . Pentru determinarea conţinutului de substanţă uscată din nămolul recirculat ( TS RS ) în funcţie de diluarea cu fluxul de nămol de scurtcircuitare se consideră :

Conţinutul de substanţă uscată în nămolul sedimentat în funcţie de indexul

Scuturi de evacuare

TS RS ~ 0,7 · TS BS

Evacuare prin aspiraţie

TS RS ~ 0,5 până la 0,7 · TS BS

În decantoarele secundare fără evacuare a nămolului poate fi considerat TS RS ~

TS BS .

6.4 Raportul de recirculare şi conţinutul de substanţă uscată la intrarea în decantorul secundar

Condiţiile de funcţionare din bazinul biologic şi din decantorul secundar sunt influenţate alternativ de corespondenţa dintre conţinutul de substanţă uscată la intrarea în decantorul secundar TS BB şi de conţinutul de substabţă uscată din nămolul de recirculare TS RS ca şi de raportul de recirculare RV = Q RS /Q . Pentru starea de echilibru rezultă din bilanţul total de substanţă solidă cu neglijarea valorii X TS,AN :

TS BB =

RV . TS RS ------------- 1 + RV

[ kg/m 3 ]

( 6 – 2 )

Pentru dimensionarea decantorului secundar şi a bazinului biologic se prevede un flux de nămol recirculat cu valoarea maximă de 0,75 · Q m . Capacitatea globală de transport a pompelor de recirculare a nămolului , inclusiv rezerva se deduce se ia astfel ca fluxul de recirculare al nămolului să poată atnge valoarea de 1,0 · Q m . Trebuie considerate mai multe trepte ale puterii pompelor de recirculare pentru a putra regla rapoartele de recirculare . Nu este necesar un reglaj continuu al fluxului de nămol către intrare deoarece valorile anterioare vor fi necesare numai în cazuri excepţionale .

La decantoarele secundare cu curenţi verticali putem dimensiona pentru max. Q RS = 1,0 · Q m ; Capacitatea instalată a pompelor de recirculare a nămolului (cu rezervă) trebuie să facă posibilă un reglaj de la Q RS la 1,5 . Q m .

Pentru trecerea de la bazine preponderent orizontale la cele preponderent verticale se va lua RV din tab. 11 .

Rapoartele mari de recirculare şi creşterile în salturi ale fluxului de nămol recirculat pot ingreuna procesul de sedimentare prin viteze de curgrere crescute . Rapoartele de recirculare sub RV=0,5 trebuie să fie evitate , deoarece acestea necesită un conţinut ridicat de substabţă uscată în nămolul de recirculare , care se va obţine numai printr- un index de nămol scăzut şi un timp de îngroşare îndelungat .

6.5 Încărcarea pe suprafaţă şi cea volumică cu nămol

Încărcarea de suprafaţă q A se calculează din încărcarea volumică admisibilă q SV şi din volumul de comparaţie VSV :

q SV

q A = ---------- = VSV

q SV

--------------- TS BB