Funciile planului de afaceri si rolul acestuia

Planul de afaceri are patru funcii: a) de cristalizare i dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui condus afacerea; b) de realizare a unei evaluri retrospective a performanelor reale ale unei afaceri de-a lungul timpului; c) de evaluare a unei noi idei de afacere; d) de a obine finanare. a) Funcia de cristalizare i dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui condus afacerea presupune ca planul de afaceri s defineasc clar scopurile i obiectivele afaceri s stabileasc metode de atingere (ndeplinire) a acestora, s identifice riscurile implicite. Astfel, alocarea resurselor se va face dup criterii de maximizare a eficienei, strategiile sunt cizelate, afacerea este examinat din toate punctele de vedere (marketing, producie, suport financiar), iar greelile sunt comise mai degrab pe hrtie dect n realitate. Planul va arta ct i cnd vei avea nevoie ( evit subcapitalizarea i deficitul de numerar), permind compararea unor alternative strategice i alegerea celei mai eficiente. b)Funcia de realizare a unei evaluri retrospective a performanelor reale ale unei afaceri de-a lungul timpului presupune identificarea cauzelor, direciei i amplitudinii abaterilor de plan, precum i modalitilor de aciune a companiei n viitor. Managerii i ntreprinztorii i vor mbuntii experiena profesional i cunotinele, vor fi mai puin expui unor pericole neprevzute, vor supraveghea i controla performanele companiei i vor fi n msur s ia msuri corective n timp util atunci cnd realizarea obiectivelor este ameninat. c) Funcia de evaluare a unei idei de afaceri deriv din capacitatea planului de afaceri de a analiza , evolua, compara i clasifica proiectele de investiii. Totodat, acest instrument de lucru confer ncredere n forele proprii, poate compensa lipsa capitalului i experienei n cazul n care exist alte avantaje (ideea afacerii, oportuniti de pia considerabile, etc). d) Funcii de generator de finanare cei mai muli creditori i investitori vor finana firma numai dup ce-i vor studia planul de afaceri, vor vedea abilitatea planului de a genera ncasri necesare operaiunilor zilnice, plii datoriilor i generrii profitului. Sursele de capital vor dori s tie de ci bani are nevoie firma , cnd are nevoie de ei, cum ar fi alocai, dac i cnd va fi capabil s recompenseze alocarea de fonduri. Finanatorii vor putea aprecia capacitatea de a diagnostica situaia prezent, de a-i alege strategia optim pentru atingerea acestora. Planul de afaceri pate fi comparat cu o hart rutier: va arta unde se afl firma i unde vrea s ajung. El cuprinde puncte de repere i alte elemente ajuttoare pentru orientarea n mediul economic.

Planul de afaceri este primul document scris ce va fi citit de potenial investitor sau creditor. De aceea el trebuie s fie scris ct se poate de clar i convingtor. n ultim instan, cel care se gndete s investeasc ntr-o afacere nu va fi convins de complexitatea tabelelor i amnuntelor furnizate, ci de acurateea analizei, ideea n sine, gradul de detaliere a planificrii, calitatea managementului i modul n care produsul se transform n bani. Un plan de afaceri bine fundamentat va trebui s fie capabil s determine necesarul de capital suplimentar i momentul n care se va realiza infunzia acestuia, convingnd asupra capacitii solicitantului de a conduce afacerea. Invenstitorii vor s se asigure c s-a fcut o analiz competent a punctelor tari i a punctelor slabe ale afacerii, a riscurilor i oportunitilor asociate. De asemenea, ei vor trebui convini c multe riscuri legate de afacerea respectiv au fost identificate i s-au gsit metode de diminuare a lor la niveluri acceptabile. Deoarece planul de afaceri are rolul de a prezenta afacerea n faa destinatarului, stilul de prezentare a planului trebuie urmrit cu atenie. O scriere confuz sugereaz o gndire confuz. Rezultatele bune ale unei planificri valoroase vor fi compromise printr-o prezentare necorespunztoare. Limbajul folosit trebuie s fie clar, direct, evitnd stilul pasiv i detaliile excesive. Efectele pozitive generale de ntocmirea planului de afaceri: Se va avea prilejul de a identifica unele aspecte ale afacerii care nu sunt sub control i se va aciona asupra lor cu unele msuri speciale ; Se vor oferi att angajailor firmei ct i terilor n cadrul operativ i direcii noi de aciune; Cu ocazia aceasta se contientizeaz i se analizeaz n detaliu strategia firmei; Cu acest prilej se vor apleca mai mult asupra sistemului informaional al firmei; Se vor identifica domeniile n care compania nu are suficiente cunotine de specialitate; Se vor crea condiii i faciliti relundu-se procesul de planificare i cu alte ocazii. Sintetiznd, elaborarea i redactarea planului se vor conferi avantaje competitive n cel puin trei domenii: Marketing vor fi identificai clienii, nevoile i ateptrile lor, politica de preuri, tehnicile utilizate pentru cucerirea segmentului de pia dorit; Personal se vor defini drepturile i atribuiile managerului i angajailor, politicile de angajare i concediere, procesul operaional zilnic, etc. Financiar nvarea pregtirii i folosirii proieciilor cash-flow-ului, bilanului, analizelor de punct critic, etc. n concluzie, conceperea unui plan de afaceri este un excelent mod de a obine credibilitate i arta c a avea succes este foarte important pentru dezvoltarea firmei. Nu exista o structura standard a planului de afaceri. In functie de scopul acestuia, se creeaza structura optima care sa satisfaca asteptarile celor pentru care a fost elaborat. Destinaia planului de afaceri poate s fie: managementul companiei, actionarii companiei, investitorii strategici, bancile, furnizorii sau clientii.

Mod de abordare

Un mod de abordare a evaluarii riscului poate fi divizarea riscului in extern si intern. Riscuri externe ar fi acelea care nu au legatura cu activitatea companiei, dar care trebuie totusi luate in calcul - de exemplu, variatii ale ciclului economic. Riscurile interne au legatura cu practicile companiei, echipamentul, angajatii sau alte aspecte. Acestea pot include pierderea pozitiei competitive cauzata de un esec al personalului sau al echipamentului din productie. De exemplu, bunuri livrate clientilor pot fi de calitate indoielnica, prost asamblate sau serviciile post-vnzare pot fi necompetitive, ceea ce duce la pierderea reputatiei, precum si la costuri de inlocuire. Majoritatea companiilor de succes in lumea internationala folosesc exercitiul de evaluare a riscului in mod frecvent ca parte a procesului de planificare in avans al organizatiei si, odata ce riscurile au fost stabilite, managementul poate reactiona intr-unul din urmatoarele trei feluri: riscul fie poate fi evitat, fie ameliorat (de exemplu, prin incheierea unei asigurari), fie acceptat (si dirijat). Exercitiul este in mod frecvent strns legat de auditul intern, in care o echipa independenta de managementul obisnuit si care raporteaza direct Comitetului de Audit formuleaza o viziune de ansamblu asupra activitatilor companiei pentru a investiga probleme legate de eficienta si daca principiile de etica in afaceri sunt respectate. Exercitiul de evaluare a riscului este adesea supervizat de catre Comitetul de Audit, care va aviza Consiliul Director asupra riscurilor care au fost evaluate si cum ar trebui compania sa reactioneze.
Pasi de urmat

Pentru inceput, exercitiul de evaluare a riscului ar putea lua in considerare compania ca un intreg, pentru a stabili unde se afla domeniile principale de risc, pastrnd in memorie" natura afacerilor intreprinderii. Apoi evaluarea va continua privind compania pe sectiuni si definind nivelul de risc prin folosirea, de exemplu, a unei scale de la unu la cinci, in care cinci este riscul maxim. Cnd evaluam riscul, att impactul asupra afacerii, cat si probabilitatea aparitiei sale trebuie luate in considerare. Un scor al riscului mare nu reflecta neaparat performante slabe sau lipsa de respect pentru principiile etice. Poate insemna pur si simplu ca o anumita componenta a unei intreprinderi, cum ar fi nucleul central, are atasat un nivel ridicat de risc. Consecintele managementului defectuos in acea unitate ar avea efecte serioase pentru intreaga companie, pe cnd managementul defectuos intr-o filiala, de exemplu, ar avea efecte mai putin severe pe total. Totusi, cteodata, o parte mica sau aparent nesemnificativa a unei companii poate avea un factor de risc important, chiar daca este doar o singura entitate legala, cu putin personal sau chiar fara. De exemplu, o filiala plasata intr-un paradis fiscal" poate prezenta riscuri legate de preturile de transfer. Asta inseamna ca pretul la care bunurile detinute de o multinationala sunt transferate de la un birou aflat intr-o tara catre altul intr-o alta tara, ar trebui sa reflecte corect valoarea de piata, bazata pe principiul unei tranzactii desfasurate in conditii obiective (arms length principle). Nerespectarea acestui principiu poate determina o distorsionare a preturilor interne aferente miscarii bunurilor dintr-o tara in alta in scopul de a maximiza profiturile intr-o economie cu impozite si taxe reduse si de a le minimiza atunci cnd taxele si impozitele sunt mari.
Cum sa evaluam

Diferitele componente ale unei organizatii ce pot face parte din exercitiul de evaluare a riscului sunt filialele sau entitati juridice ale companiei. Exercitiul prin care parti diferite ale unei intreprinderi vor fi comparate intre ele nu este menit sa creeze competitie intre departamente sau filiale, iar rezultatele nu sunt de obicei publicate integral sau aduse la cunostinta angajatilor. O zona ce poate fi evaluata este riscul persoanelor". Evaluatorii se asigura ca managementul este competent, urmeaza principiile guvernantei corporatiste si, in acelasi timp, ca forta de munca este

multumita si stabila. Un semn ca riscul persoanelor este o problema poate fi un rulaj mare al angajatilor, ceea ce ar sugera ca intreprinderea nu acorda suficienta atentie dezvoltarii personale sau mentinerii unui nivel ridicat de multumire in randul angajatilor. Lipsa de stabilitate a personalului poate insemna ca intreprinderea nu reuseste sa creeze spirit de echipa sau simt de loialitate. Exercitiul de evaluare a riscului ar identifica astfel de situatii si asta ar putea duce la o investigare amanuntita, care ar putea determina, de exemplu, daca numarul prea mic de angajati este o problema ce ar duce la suprasolicitare. Alternativ, exercitiul ar putea releva ca anumite filiale sau departamente dispun de personal in plus fata de necesar, ceea ce duce la recomandari de redistribuire. Totodata, ar putea fi identificate riscuri rezultate din incalcari ale integritatii sistemului informatic, ce poate duce la recomandarea achizitionarii de noi tehnologii sau de actualizare a echipamentelor existente. Exercitiul de evaluare a riscului ar putea investiga daca intreprinderea detine un sistem informatic integrat si o politica de securitate bine dezvoltata. O problema importanta pentru exercitiul de evaluare a riscului se refera la companiile achizitionate recent, a caror integrare poate prezenta riscuri. De exemplu, sistemele informatice pot sa nu fie complet integrate, ceea ce duce la o mai mare probabilitate de situatii de neconformitate. Exercitiul de evaluare a riscului are in vedere conformitatea cu politicile companiei, de exemplu incalcari ale politicilor interne legate de rambursarea cheltuielilor de delegatii, achizitionarea de active ale companiei fara autorizatii corespunzatoare sau alte asemenea probleme. Sursele exercitiului de evaluare a riscului pot include rapoarte de la autoritati de reglementare sau un audit fiscal. De exemplu, un factor ce ar putea afecta in mod negativ scorul companiei ar putea fi lipsa de conformitate cu legislatia locala, prezentnd riscuri de sanctiuni financiare sau daune provocate reputatiei companiei.
Ct de des

De obicei, exercitiul de evaluare a riscului are loc anual sau la fiecare 18 luni. Acesta poate fi derulat de un departament intern. Alternativ, poate fi derulat de catre departamentul responsabil de managementul riscului, asigurari sau departamentul juridic. Un consultant extern poate fi implicat, daca nu in exercitiul propriu-zis de evaluare a riscului, atunci in formularea structurii sale. Acest lucru poate contribui la pastrarea independentei si a obiectivitatii. Profesionalismul echipei de evaluare a riscului va fi foarte important, in timp ce abilitatea de a identifica riscul real va fi foarte apreciata. Abordarea aspectelor legate de personal poate pune probleme delicate; echipa de evaluare a riscului este confruntata cteodata cu angajati care au probleme personale si va fi nevoita sa evalueze daca acestea indica intr-adevar un management defectuos ori sunt pur si simplu rezultatul problemelor unui singur individ. In acelasi timp, exercitiul de evaluare a riscului va avea ca obiectiv asigurarea faptului ca exista canale pentru plngeri legitime ale angajatilor in ceea ce priveste malpraxisul managementului, ce implica un comportament flagrant sau lipsit de etica. Un astfel de canal de plangeri prin care angajatii pot face reclamatii confidentiale si anonime este un instrument comun folosit de companiile americane pentru a ajuta salariatii sa reclame comportamentul lipsit de etica sau flagrant existent in companie. Acest canal ar trebui condus de comitetul de audit si poate fi extrem de benefic pentru mentinerea standardelor de guvernare corporatista si de integritate din cadrul companiei. Intr-o organizatie, membrii personalului au raportat ca managerii dintr-un anumit departament le-au spus sa inregistreze cifre fictive in incercarea de a creste artificial activitatea organizatiei, pentru a creste bonusul platit managementului. Dupa o investigatie minutioasa, managerii implicati au fost concediati.
Concluzie

Exercitiul de evaluare a riscului este o parte integranta a procesului general de management. Informatia generata poate fi aplicata in multe departamente ale unei organizatii, precum cel

responsabil cu asigurarile si aspectele juridice care urmareste, in general, respectarea principiilor sau legislatiei existente. Exercitiul de evaluare a riscului are beneficii considerabile si poate da asigurari ca intreprinderea are o performanta eficienta si etica. Acesta va deveni din ce in ce mai important si pentru societatile romnesti, pe masura ce vor incerca sa concureze in climatul mai competitiv al pietei unice europene. De aceea este esential pentru credibilitatea evaluarii riscului ca acest exercitiu sa fie facut de profesionisti cu experienta, care au o intelegere aprofundata a afacerii societatii, pot identifica riscurile si evalua impactul acestora asupra afacerii in general.

Cap.1 se prezinta agentul economic, domeniul sau mediul problematic analizat. Cap.2 se prezinta tehnicile si metodele folosite in sprijinul analzei si diagnosticarii sistemului (ag.ec., domeniul problematicii - obiect al temei de licenta) Cap.3 se prezinta analiza tehnico economica, organizatorica si de eficienta a sistemului mediului, problematicii analizate Cap.4 vizeaza problematica perfectionarii, optimizarii, rationalizarii, modernizarii a sistemului analizat. Masurarea si analiza statistica a riscului in Romania Lect.univ.drd.Irina ISAIC-MANIU Gestiunea financiara a intreprinderii Prof.univ.dr.Vasile ILIE