Sunteți pe pagina 1din 34

SEMNE SI SIMPTOME PREZENTE IN AFECTIUNILE ONCOLOGICE

Desi frecventa cancerului creste o data cu inaintarea in varsta, istoria lui incepe de cele mai multe ori inca din tinerete, insa e nevoie sa treaca 10-20 de ani pana cand el ajunge sa se manifeste clinic. Definitia cancerului: - cancerul este o boala imuno-genetica: este rezultatul unor mutatii genetice => in final, aparitia unor celule atipice care se inmultesc necontrolat si care nu sunt indepartate de sistemul imun. - la aparitia cancerului concura: - factori interni: genetici, imunitari, hormonali, mecanici si radicali liberi - factori externi: radiatiile,acoolul, tutunul, unele microorganisme (bacterii Helicobacter pylori, virusuri Papilloma virus, virusul hepatitei B, v. Ebstein-Barr), unele alimente (excesul de carne, grasimi, aditivi alimentari) - daca unul sau mai multi factori de risc determina o mutatie a unei gene pro-oncogene care poate determina aparitia unei celule canceroase, in conditiile unei mutatii a unei gene anti-oncogene (care are rolul de a inhiba aparitia celulei canceroase) => creste riscul de aparitie a unei celule canceroase - pentru aparitia cancerului sunt necesare mai multe etape, care evolueaza o lunga perioada de timp asimptomatic: - etapa de initiere = stadiul 0 = cancer in situ : nu da simptomatologie, este dg. prin microscopie, poate dura cativa ani - stadiul I cancerul are max 1-2 cm, nu determina simptomatologie, poate fi dg daca afecteaza un organ accesibil (ex: cancerul de san) - stadiul II - tumora > 2 cm, dar nu se extinde - stadiul III tumora invadeaza tesuturile invecinate si prinde ganglionii locali - stadiul IV cancer generalizat, cu metastaze - in toata aceasta perioada mecanismele de aparare ale organismului lupta cu boala, tocmai de aceea este nevoie de o lunga perioada de timp in care tulburarile se acumuleaza ajungandu-se la depasirea capacitatii de aprare a organismului

Factorii de risc, preventia si depistarea cancerelor


1. Tutunul: - este cel mai important factor de risc in apariia cancerului, care poate fi evitat in totalitate 1

- implicat in oncogeneza a numeroase cancere: plman, ORL, vezic urinar, pancreas, stomac, col uterin, leucemie, rinichi - cea mai bun prevenie este evitarea inceperii consumului de tutun - renunarea la fumat, in cazul fumtorilor aduce un beneficiu demonstrat in reducerea incidenei cancerului in raport cu populaia care continu consumul de tutun. - fumatul pasiv riscul de a dezvolta cancer pulmonar la un nefumtor crete cu 25%, in cazul in care soul/soia fumeaz 2. Alcoolul: - este un factor de risc independent, dar acioneaz de cele mai multe ori prin sinergism extrem de duntor cu tutunul, in special in cazul cancerelor ORL 3. Factori profesionali: - azbestul este agentul cel mai frecvent implicat -> cancer pulmonar - principalele ocupaii care implic expunerea la azbest sunt: constructorii, constructorii industriali, mecanicii auto, muncitorii care prelucreaz metalul arsenicul -> angiosarcom, carcinom epidermoid cutanat gudronul, funinginea i derivatele crbunelui, inclusiv combustia acestuia -> cancer pulmonar, cancer de vezic urinar, carcinom epidermoid cutanat radiaii ionizante -> leucemie, cancer pulmonar, sarcomul osos amine aromatice -> cancer de vezic urinar praf de lemn -> cancer al etmoidului i al sinusurilor feei clorura de vinii -> cancer al ficatului hepatita C sau D profesional -> cancer al ficatului

4. Infectiile: - virusurile: - HPV (v. papiloma uman) - este cea mai intalnit infecie viral cu transmitere sexual din lume - tipurile 16 i 18 sunt oncogene, avand un rol recunoscut pentru provocarea cancerelor anale i anogenitale - in prezent exist un vaccin disponibil pentru prevenirea cancerului de col uterin - virusul hepatitei (VHB, VHC): carcinomul hepatocelular survine dup o infecie cronic cu virusurile VHB i VHC i este una din principalele cauze ale cancerului in ri endemice; - HIV i cancerul: risc crescut de cancer la pacienii infectai cu HIV, dar rolul direct al virusului nu a fost demonstrat; creterea riscului poate fi legat de scderea imunitii antitumorale specifice - bacteriile: - Helicobacter pylori -> cancer de stomac 5. Factorii hormonali: 2

- o hiperestrogenie relativ crete riscul de cancer de san (nuliparitate sau prima sarcin dup 30 ani; terapia de substituie hormonal pentru menopauz, obezitate) - iar eunucii (barbatii castrati, care nu mai produc testosteron) nu dezvolt niciodat cancer de prostat. 6. Stilul de via: - expunerea la ultraviolete este responsabil de apariia melanoamelor i a cancerelor de piele, prin lezarea direct a ADN-ului; aceste tipuri de cancer sunt in cretere constant la populaia occidental, din cauza comportamentului de expunere la soare a populaiilor cu fototip deschis la culoare - alimentaia joac un rol probabil in apariia cancerului colorectal, de san i de stomac - in prezent, este admis faptul c o alimentaie variat i echilibrat, cu accent pe aportul factorilor protectori i limitarea consumul de buturi alcoolice, impreun cu activitatea fizic pentru a preveni excesul de greutate, poate reduce cu aproximativ 30% cazurile de cancer 7. Factori genetici: - mai putin de 5% din tipurile de cancer este asociat cu o anomalii genetice constitutionale si necesita management specific cu efectuarea unui control oncogenetic atunci cand este identificat un sindrom de predispozitie genetica : polipoza familiala -> cancer colorectal (proliferarea polipilor poate determina cancer) Preventia: - prevenia primar: evitarea apariiei cancerului (diminuarea fumatului i a consumului de alcool); - prevenia secundar: evitarea apariiei cancerului pornind de la o leziune precanceroas (exerez a unui adenom colonic sau incetarea fumatului dup exereza unei leziuni precanceroase ORL); - prevenia teriar: impiedicarea apariiei unui al doilea cancer (principalul aspect asupra cruia putem aciona este oprirea fumatului) Depistarea cancerelor: - scopul depistrii este de a reduce mortalitatea specific cazurilor de cancer depistate - depistarea trebuie s indeplineasc anumite principii pentru a fi eficient: - s fie fiabil, puin costisitoare, cu o bun sensibilitate i specificitate i cu puine efecte secundare; - s permit depistarea cancerului intr-un stadiu incipient, pentru a putea institui un tratament - s iniieze un tratament cu scop curativ - depistarea este generalizat i depistarea individualizat: - depistarea generalizat se bazeaz pe o politic de sntate public, instituit pentru depistarea cancerului; exist bugete specifice pentru screening 3

- depistarea individual se bazeaz pe responsabilitatea individual a pacientului, care trebuie s solicite aceast depistare medicului su - principalele metode de screening: - cancerul de san (mamografie); - cancerul colorectal (test Hemocult); - cancerul de col uterin (frotiu de col uterin); - cancer de prostat (dozare PSA).

Diagnosticul cancerelor
- diagnosticul cancerului se face prin depistare, intampltor sau la apariiei semnelor clinice; - diagnosticul se confirm doar dup efectuarea examenului histologic (biopsie tumoral) - examenul anatomopatologic este indispensabil pentru stabilirea diagnosticului i contribuie la stabilirea prognosticului prin studiul diferenierii tumorale i a expresiei anumitor markeri - bilanul de extensie = clasificarea TNM, permite definirea unei posibile intervenii chirurgicale: o tumor localizat, operabil este, cel mai adesea, potenial curativ; o tumor extins beneficiaz in general de un tratament paliativ. Diagnostic clinic: Simptome generale posibile: - alterarea strii generale (scdere in greutate inexplicabil, anorexie, astenie...); - febr de lung durat; - sindroame paraneoplazice: - tulburri endocrine (sindromul Cushing, retenia hidric) - tulburri neurologice (miastenie, polinevrit,etc) - tromboz (flebit, embolie pulmonar) Semne legate de o evoluie local (T sau N) sau metastatic (M): - legate de tumor (T) sau de adenopatii (N): - tulburri ale tranzitului intestinal, - dureri, - tuse sau dispnee, disfagie, - hemoragie, - icter, - semne de compresie (edeme, sindrom de ven cav superioar); - legate de metastaze (M): - distensie abdominal care indic o ascit, - fractur patologic sau semne care indic o hipercalcemie, - semne de insuficien medular (anemie, infecii, hemoragii), 4

- tulburri neurologice (confuzie, deficite, tulburri ale vorbirii) - tumori cerebrale, compresie medular, meningit Examinari paraclinice: Pentru diagnostic: - examen citologic: - prelevare de probe cu ac fin (puncia unei mase de la nivelul sanului sau a tiroidei, a unui ganglion), - prelevarea unui lichid biologic (ascit, colecie pleural), - prelevarea in cazul unei expectoraii, - prelevarea de material prin periaj bronic in timpul unei fibroscopii; - examen histologic: - biopsie in timpul unei endoscopii (gastric bronic, colorectal...); - microbiopsie a unei mase mamare; - biopsie chirurgical Un examen anatomopatologic negativ nu exclude diagnosticul. Bilant de extensie: - la ex. clinic: - adenopatie, hepatomegalie,tulburari neurologice, tulburari respiratorii, edeme ale membrelor inferioare, ascita, dureui osoase => investigatii - imagistica de prima intentie: - Radiografie toracic - Ecografie abdominal - CT toraco-abdomino-pelvin - imagistica de a doua intentie: - uneori sistematica in functie de tipul de cancer: - CT cerebral - RMN - Scintigrafie osoas - endoscopii: colorectal, bronic, ORL, eso-gastro-duodenal, cistoscopie, colposcopie - explorri biologice: - hemoleucogram - ionogram sanguin, uree, creatinin - calcemie, transaminaze, LDH, fosfataz alcalin - markeri tumorali (in special pentru monitorizarea tratamentului) Cancerul este o boal sistemic, realizarea bilanului sistemic este obligatorie. Bilant preterapeutic: - inainte de orice tratament chirurgical: EKG, Stare generala - bilan biologic - Funcie renal - bilan cardiologie: evaluarea funciei ventriculare stangi inainte de utilizarea antraciclinelor (antitumorale) din cauza riscului de insuficien cardiac bilan respirator: teste funcionale respiratorii

CANCERUL BRONHO-PULMONAR
Etiopatogenie: - incidenta crescuta , locul 1 ca si mortalitate prin cancer - nu exista metoda de screening pentru depistare precoce - cel mai important factor de risc este fumatul => oprirea fumatului are un rol important; - alti factori de risc - conditii de munca in mediu toxic (nichel, mine de carbuni, turnatorii, expunere la radiatii ionizate,azbest), - medicamente antihipertensive , - TBC in antecedente, - cicatrici pulmonare granulomatoase, silicoza Simptomatologie: - simptomatologia clinica depinde de localizarea tumorii primare : - central (75%) - periferica (25%) - evolutie mai lunga asimptomatica, tuse iritativa, dispnee restrictiva, abces pulmonar - hemoptizie (simptomul care alarmeaza bolnavul), tuse , insuficienta respiratorie, cornaj, tiraj, pneumopatie obstructiva - simptomatologie datorata extinderii in torace : obstructie traheala, compresie esofagiana cu disfagie, disfonie, dispnee, sindrom Claude Bernard Horner (mioza, ptoza palpebrala), aritmii, insuficienta cardiaca, colectie pleurala, cianoza prin limfangita carcinomatoasa - datorita metastazelor extratoracice: - cerebral : HT intracraniana, varsaturi, cefalee, semne neurologice de focar, convulsii; - hepatic : dureri hipocondru drept, icter, insuficienta hepatica ; - osos : dureri, sindrom de compresiune medulara, fracturi pe os patologic - prezenta sindroamelor paraneoplazice : anorexie-casexie, febra de origine necunoscuta, hipercalcemie (astenie, confuzie, anorexie, constipatie, tulburari neurologice), hiponatremie, tromboflebita migratorie

CONFIRMAREA DIAGNOSTICULUI SE REALIZEAZA PRIN EXAMEN HISTOPATOLOGIC Examenul histopatologic: - este obligatorie obtinerea de material bioptic - Biopsie obtinuta prin : - bronhoscopiei : recoltare de material bioptic pentru confirmare - pentru tumorile periferice : punctie biopsie ghidata tomografic - toracoscopie / mediastinoscopie 6

- din metastazele la distanta - din ganglion (ex: supraclavicular) !!! prezenta markerilor tumorali crescuti nu reprezinta confirmare a unei patologii maligne !!!!!!! Examinarile paraclinice: - orientat si in functie de simptomatologie (ex: nu se efectueaza de rutina tomografie cerebrala decat in prezenta simptomatologiei) - bronhoscopia : - este esentiala - este principala investigatie pentru confirmarea histopatologica si stabilirea conduitei terapeutice - are rolul de prelevare de material bioptic - ofera informatii pentru stadializare, aspectul endobronsic al tumorii - ofera informatii legate de operabilitatea tumorii primare - sensibilitate pentru tumorile centrale : 75-90% - bilant preterapeutic o Radiografie pulmonara - de rutina ; informatii modeste ; - este cea mai utilizata desi are sensibilitate si specificitatea redusa o Tomografie torace superior radiografiei pulmonare; - evidentiaza leziuni pina la 2-3 mm ; - realizeaza caracterizarea tumorii primare si a relatiei acesteia cu vecinatatile , - realizeaza aprecierea ganglionilor locoregionali o Ecografie abdomino-pelvina evidentiere evolutiei abdominale si pelvine o Tomografie abdominala si sau pelvina superioara ecografiei abdomino-pelvine: evaluare ficatului, tesutului osos scanat, organe abdominal si pelviene o Tomografie cerebrale daca simptomatologia o impune o RMN cerebral daca simptomatologia o impune o Scintigrafie osoasa pentru cazurile avansate sau cind simptomatologia o impune o Laborator : hemolecuograma , TGO, TGP, fosfataza alcalina, bilirubina, creatinina, ionograma, alte examinari legate de simptomatologie o Markeri tumorali : Cyphra 21.1 , CEA, NSE , cromogranina A Stadializarea: - cu terminologie internationala - scop : aprecierea evolutiei locale si la distanta, aprecierea deciziei terapeutice optime adaptate evolutiei bolii, aprecierea prognosticului bolii - are 4 stadii: I , II, III, IV - necesar diagnostic anatomopatologic si explorarile paraclinice pentru determinarea evolutie locale si la distanta Decizia terapeutica 7

- decizie efectuata in cadrul unui comitet din care fac parte : chirurg chirurgie toracica, chimioterapeut , radioterapeut, anatomopatolog, imagistician - decize adaptata evolutiei locoregionale a bolii si a comorbiditatilor Tratament - Chirurgia: - putine cazuri au indicatie de interventie chirurgicala, deoarece prezentarea pacientilor este tardiva ; - este adaptata stadiului bolii, stadiul clinic, co-morbiditatilor, criteriului functional - proceduri: - lobectomie, pneumectomie, toracotomie exploratorie (indicatie restrinsa), rezectii atipice - Chimioterapia: - Adjuvanta : - dupa interventia chirurgicala; - scop cresterea supravietuirii (intervalul de timp pana la deces) si prelungirea intervalului liber de boala (intervalul pana la aparitia recidivei locale sau la distanta) - Neoadjuvanta : - chimioterapia efectuata inainte de interventia chirurgicala pentru stadiile avansate locoregional ; - scop : downstagingul tumoral in vederea unei interventii chirurgicale optime - Chimioterapia paliativa : - scop crestere calitatii vietii si cantitatii vietii ; - este superioara tratamentului de sustinere la pacientii cu status bun de performanta - Saruri de platina, taxani , gemcitabina, alcaloizi de vinca, pemetrexed : scheme terapeutice adaptate tipului histopatologic - Radioterapia: - Adjuvanta dupa interventia chirurgicala; - scop scaderea riscului de recidiva locala - Paliativa - pentru controlul simptomelor; - antialgica la nivelul metastazelor osoase ; - radioterapia cerebrala pentru metastazele cerebrale Complicatii: - legate de evolutia bolii : sindrom de hipertensiune intracraniana, insuficienta respiratorie, hipercalcemie, fracturi pe os patologic, pleurezii neoplazice, dureri prin evolulutie locala sau la distanta, hemoptizie - legate de tratamentul chirurgical disfunctii restrictive - legate de tratamentul radioterapic dermatita postradica, necroza, pneumopatia de iradiere - legate de tratamentul chimioterapic: 8

- toxicitate hematologica : neutropenie, anemie secundara, trombocitopenie - toxicitate non-hematologica : greturi, vsarsaturi, alopecie , toxicitate pe diferite aparate si sisteme, rash cutanat, reactii de hipersensibilitate Urmarire: - scop : evidentierea recidivei locale sau la distanta : examen clinic periodic, examinari paraclinice (tomografie torace/abdomen/cerebral, radiografii pulmonare, ecografie abdomino-pelvina, markeri tumorali) - evidentiere complicatiilor legate de tratament : evaluarea functiei cardiace, hepatice, renale; - Intervalul de urmarire : - in primii 2 ani din 3 in 3 luni ; - in urmatorii 2 ani din 6 in 6 luni , - din anul al 5-lea annual, sau daca simptomatologia o impune

CANCERUL DE ESOFAG
- Cancerul esofagian este o tumoare malign care se formeaz n stratul superficial si pe msur ce crete se ntinde spre straturile din grosimea esofagului. Cele mai frecvente tipuri de cancer esofagian sunt numite dupa tipul de celule care devin maligne: - carcinomul scuamos: cancerul care apare in celulele scuamoase, celulele subtiri, plate care tapeteazaesofagul; - adenocarcinomul: apare n celulele glandulare (secretorii), care produc i elibereaza mucus Diferena ntre TU benigne i TU maligne - tumorile benigne sunt bine delimitate, evolueaz mai lent si exercit un efect de mpingere a formaiunilor nvecinate - tumorile maligne nu sunt bine delimitate, evolueaz mai rapid, invadeaz esuturile vecine i metastazeaz locoregional si la distan - metastazarea reprezint desprinderea de celule canceroase din tumora mam, celule care intr n torentul circulator i se fixeaz n ganglioni limfatici i n alte organe Factori de risc Factorii de risc pentru carcinomul scuamos includ: - fumatul - consumul unor cantitati mari de alcool - esofagul Barrett: este o afeciune n care celulele care tapeteaz partea inferioara a esofagului s-au modificat sau au fost nlocuite de celule anormale, care pot duce la adenocarcinom; refluxul gastric (reintoarcerea 9

continutului gastric in portiunea inferioara a esofagului) poate irita esofagul si, in timp, poate cauza apariia esofagului Barrett - varsta inaintata - sexul masculin - rasa neagra - alte cauze ale cancerelor de esofag mai sunt: esofagita peptic, diverticulii esofagieni, stenozele cicatriceale, iradierea terapeutic a unui cancer tiroidian preexistent Simptome cel mai important simptom este disfagia - apare precoce: disfagia este descrisa diferit de bolnav; nu trece mancarea", nod in gat", se opreste ceva in piept"; ea poate sa apar brusc sau progresiv, sa fie uoar sau pronunat. ulterior se instaleaz durerea retrosternala sau in spate, regurgitarea, eructaiile, vrsturile intr-un stadiu mai avansat apare voce rguit, tuse, hematemeza, melena un alt simptom important este pierderea n greutate

Paraclinice Pot fi folosite urmatoarele teste si proceduri: - Bariu pasaj - Esofagoscopie, prin acest procedeu se pot lua portiuni de tesut pentru biopsie - Biopsie - extirparea unor celule sau tesuturi pentru a fi examinate microscopic; Biopsia se face de obicei in timpul esofagoscopiei. Urmatoarele teste pot fi folosite pentru stadializare: - bronhoscopie - laringoscopie: se examineaza laringele cu o oglinda sau cu un laringoscop - examinare CT: - laparoscopia: un procedeu chirurgical prin care se cauta semne de boala in abdomen Tratament Sunt folosite cinci tipuri de tratament standard: - tratamentul chirurgical: este cel mai obisnuit tratament pentru cancerul esofagian; pot fi inlaturate chirurgical anumite parti din esofag, operatia numindu-se esofagectomie - radioterapia: este un tratament care foloseste raze X de energie inalta sau alte tipuri de radiatii pentru a distruge celulele maligne - chimioterapia: este un tratament medicamentos folosit pentru a opri cresterea celulelor maligne, fie determinand moartea celulelor, fie impiedicand diviziunea celulelor; - terapia cu laser: foloseste un fascicol de laser pentru a distruge 10

celulele canceroase - electrocoagularea: foloseste un curent electric pentru distrugerea celulelor maligne. Cancerul esofagian recurent: este o afectiune care reapare dupa ce a fost tratata. Acesta poate reapare in esofag sau in orice alta regiune a corpului. Tratament in cancerul esofagian recurent - poate fi oricare tratament standard folosit ca terapie paliativa, pentru a usura simptomatologia si a imbunatati calitatea vietii

CANCERUL GASTRIC
Epidemiologie: prevalena variaz mult n funcie de zona geografic, n funcie de obiceiurile alimentare raportul brbai : femei = 2-3:1 frecvena crete cu vrsta (vrsta medie de diagnostic peste 60 de ani) apare rar sub 45 de ani

Etiopatogenie: Helicobacter Pylori Factori de risc: - alimentaia, coninut crescut n nitrozamine incidena CG (nitrozaminele reprezinta compusi chimici rezultati din unirea nitritilor cu aminele secundare, care iau nastere din scindarea proteinelor); alimentatia bogat n vitamina C i A (fructe i legume proaspete) incidena; factorul genetic exist o predispoziie familial; standardul economico-social sczut (prin alimentaie, HP); prezenta unei afeciuni gastrice predispozante: gastrita cronic atrofic , polipi adenomatoi gastrici , rezecia gastric (cancerul poate apare la peste 15 ani de la intervenie) , gastrita cu pliuri gigante (Menetriere) 15% risc , ulcerul gastric risc mic

Tablou clinic: - Cel mai frecvent: - epigastralgie care poate mima ulcerul, cednd la antiacide - apetit capricios, inapeten total (refuzul complet de a consuma carne) 11

- pierdere ponderal progresiva, casexie neoplazica - intotdeauna trebuie investigat o anemie, chiar i uoar, mai ales la vrstnici - sindrom dispeptic Diagnostic paraclinic: - Biologic: cel mai frecvent anemie feripriv moderat sau sever - Gastroscopia metoda diagnostic de elecie, permite: preluarea de biopsii multiple, obligatorii pentru confirmarea histologic a diagnosticului Pronostic - depinde de: extensia tumorii primare, a prezentei metastazelor ganglionare sau a metastazelor la distanta, tipul histologic (slab sau bine difereniat), vrsta pacientului Supravieuire foarte bun doar n cancerele superficiale 95% la 5 ani Tratament: -> Chirurgical de elecie : gastrectomie cu limfadenectomie frecvent gastrectomie subtotal sau total, n funcie de localizarea i extensia tumorii

-> Paliativ -> Chimioterapia postchirurgical, n formele avansate Profilaxie: Protocoale de diagnostic precoce al CG Urmrirea endoscopic a stomacului operat (la 15 ani de la rezecie) Eradicarea Helicobacter Pylori (oncogen de ordinul I, conform OMS) la anumite categorii de pacieni, inclusiv la descendenii pacienilor cu CG n perspectiv, dezvoltarea unui vaccin anti HP

CANCER DE COLON
Etiopatogenie: - ocupa locul IV dupa cancerul gastric, esofagian, renal Factori de risc: - constipatiile cronice, duc la proces cataral in mucoasa, necroza, ulceratii, cicatrice si proliferari

12

regimul alimentar - excesul de grasimi animale si colesterol, lipsa fibrelor celulozice, duc la formarea agentilor cancerosi. fumatul peste 20 ani , abuziv risc 3% starile precanceroase ale colonului leziunile inflamatorii precanceroase provocate de boala Crohn factori genetici polipi ai intregului tract digestiv

Semne si simptome: - modificarile tranzitului intestinal , diareea sau constipatia, iniial sunt absente - rectoragii - disconfortul abdominal persistent crampe, balonari sau durere; - senzatia de evacuare incompleta a continutului intestinal dupa defecatie; - slabiciune generala, surmenaj, febra - scaderea ponderala marcata fara o cauza aparenta. Multi dintre pacientii cu cancer de colon nu prezinta simptome in stadiile incipiente ale bolii. Cand acestea apar, depind foarte mult de marimea tumorii si localizarea sa la nivelul intestinului gros. Examen paraclinic: 1. Recto- si colonoscopia-permit vizualizarea tumorii, biopsia si examenul histologic 2. CT cu substanta de contrast releva prezenta metastazelor hepatice , intraperitoneale, gradul de invazie a peretelui intestinal 3. Ecografia endoscopica - localizarea tumorilor mari 4. Markeri tumorali - rol diagnostic redus, serveste pentru monitorizarea recidivelor si a metastazelor: Antigen carcinoembrionic (ACE) CA 19-9 Tratamentul: - depinde de stadiul , forma de crestere, forma histologica si starea generala a bolnavului 1. Tratament chirurgical: - Hemicolonectomia dreapta- cancer al cecului, colon ascendent, flexura hepatica a transversului + anastomoza ileo- transversa terminolaterala - Hemicolonectomia stinga- inlaturarea flexurii lienale, descendentul, colonul sigmoid + anastomoza transverso-rectala termino-terminala sau transversosigmoidiana. 13

- Rezectii segmentare - CR in 1/3 medie a colonului transvers si partea distala a sigmoidului - Rezectie subtotala - Colonectomia totala Complicatii postoperatorii: dehiscenta anastomozei, peritonita, abcese, flegmoane interintestinale., fistule intestinale, hemoragii. 2. Tratament radioterapic - indicatie T3-4 si metastaze ganglionare. 3. Chimioterapia are un caracter paliativ, sau adjuvant in asociere cu trat. Chirurgical si radioterapic. - Indicatii: tumori inoperabile, metastaze la distanta - Reactii adverse: leucopenia, anemia, trombocitopenia, stomatita. 4. Imunoterapia

CANCER RECTAL
Etiopatogenia: - mai frecvent la femei, dupa 40-60 ani Factorii predispozanti: - de mediu - industrializarea, schimbarea conditiilor de trai, alimentatie bogata in grasimi animale, proteine, ce duc la formarea cancerigenilor - starea imunologica - stari inflamatorii cronice - boala Crohn - fisuri anale, hemoroizi Tablou clinic: - durere abdominala (frecvent periombilicala) - scaun sanghinolent sau scaun inchis la culoare, negricios (melena) - tulburarea tranzitului intestinal normal (scaune frecvente, constipatie cronica sau senzatia de defecatie incompleta) - fatigabilitate marcata (oboseala accentuata) - scaderea in greutate, apare relativ rar (cateva kilograme in ultimele luni) Metode de diagnostic si tratament: Diagnostic, Anamneza, Factori de risc, Tuseu rectal Rectosigmoidoscopia cu prelavare de mucoas Laparoscopia 14

Tratament:

1. Chirurgical 2. Chimioterapic in lumenul intestinal 3. Radioterapie 4. Operatia Hartman sau rezectia obstructiva a rectului prin abord abdominal fara restabilirea tranzitului intestinal; Indicatii: senili cu formarea anusului contra- naturii; in perforatie sau ocluzie intestinala, in obezitate excesiva; operatie palativa

CANCERUL HEPATIC
I. Carcinomul hepatocelular
Incidena Este mai frecvent n Asia, unde este legat n special de infecia cu virus B i C, precum i n unele ri africane. Se intlnete mai des la brbai, raportul brbai/femei variind n funcie de zona geografic ntre 4:1 i 2:1. Etiologie: Motivul principal al incidentei ridicate a carcinomului hepatocelular in zone din Asia si Africa este frecventa infectiei cronice cu virusul hepatitei B (VHB) si virusul hepatitei C (VHC). Aceste infectii cronice duc frecvent la ciroza, care ea insasi este un factor important de risc pentru carcinomul hepatocelular (riscul de cancer hepatic intr-un ficat cirotic este de 3% pe an); 60-90% din aceste tumori apar la pacientii cu ciroza macronodulara. O serie de substane industriale precum solvenii organici sau tetraclorura de carbon, pesticidele organice, policlorura de vinii, etc. au fost de asemenea implicate n etiologia CHC. In ceea ce priveste predominanta masculina a cancerului hepatic, factorii hormonali pot sa joace si ei un rol. Tumorile hepatocelulare pot apare dupa administrarea indelungata a steroizilor androgeni, si posibil, dupa expunerea la estrogeni, sub forma de contraceptive orale. Tablou clinic: 1. Pierdere ponderal nsoit de astenie. 2. Durerea abdominal apare cam n jumtate din cazuri i e de regul surd i persistent, cu detectarea unei mase abdominale in cadranul drept superior. 3. Rareori tumorile se pot manifesta cu semne de hipertensiune portala. 4. Hepatomegalia este un semn cvasiconstant. Icterul (este rar) se inlilnete n tumorile mari i compresive. Ascita este un semn tardiv i de ru augur. La cirotici, agravarea brusc a simptomatologiei nseamn de cele mai multe ori apariia unui cancer hepatic. In cazurile pediatrice debutul cel mai frecvent este cu mas tumoral palpabil. 15

Cancerul hepatic se poate nsoi de diverse sindroame paraneoplazice: hipoglicemie, hipercalcemic, eritorcitoz, osteoartropatie pulmonar hipertrofic, sindrom carcinoid, pofiria cutanea tarda, diverse tulburri sexuale (pubertate precoce, ginecomastie, feminizare), hipercoleslerolemie. Examene paraclinice: 1. Cresterile serice ale fosfatazei alcaline si alfa fetoproteinei (AFP) sunt obisnuite. 2. Cresterile serice ale colesterolului, hipoglicemia, porfiria dobandita, disfibrinogenemia. 3. Procedurile imagistice folosite pentru a detecta tumorile hepatice includ ecografia, CT , RMN, angiografia arterei hepatice si scintigrafia cu technetiu 99 m. Echografia este folosita frecvent in screeningul populatiilor cu risc mare si ar trebui sa fie prima procedura daca se suspecteaza carcinomul hepatocelular; 4. Biopsia hepatica percutana poate fi diagnostica daca fragmentul se recolteaza dintr-o zona localizata prin echografie sau TC. 5. Examenul citologic al lichidului de ascita 6. Laparoscopia Tratament: 1. Rezectia chirurgicala ofera singura sansa de vindecare; oricum, putini pacienti au o tumora rezecabila in momentul prezentarii, datorita cirozei ca boala de baza sau metastazelor la distanta (localizarile frecvente sunt plamanul, creierul, oasele si glandele suprarenale), iar supravietuirea la 5 ani este mica. 3. Chimioterapia sistemic este cea mai eficient. 4. Chimioterapia loco-regional nu este lipsit de efecte adverse. Intre acestea s-au citat: tromboza arterei hepatice sau a altor artere viscerale, embolii sistemice, hematoame, infecii. De asemenea au fost citate cazuri de hepatit toxic. 5. Radioterapia, sub forma iradierii externe are aplicaii foarte limitate n tratamentul tumorilor hepatice. Prognostic: fr tratament supravieuirea n carcinomul hepatocelular nu depete, de regul, 4 luni. Dup o rezecie curativ supravieuirea la 5 ani poate ajunge la 21%, iar n carcinomul fibrolamelar pn la 40%.

II. Colangiocarcinomul (Cancerul ductului biliar)


Incidena: reprezint cea 14% din tumorile hepatice maligne. Etiologie: n etiologia bolii a fost implicat un parazit (Clonorchis sinensis, care este mai frecvent ntlnit n Asia) precum i leziunile de colangit sclerogen. Tablou clinic semnele cele mai frecvente sunt durerea, scderea n greutate, icterul, febra i tumoarea palpabil. Explorri paraclinice: fosfataza alcalin i gamaglutamiltranspeptidaza (GGT) pot fi crescute n formele cu obstrucie biliar nainte de apariia icterului. - ecografia i tomografia computerizat sunt examenele cele mai utilizate pentru diagnosticul de tumoare i pentru bilanul de extensie a acesteia (adenopatii, metastaze). 16

Tratament: 1. Ideal se urmrete ablaia tumorii. 2. Radioterapia: a fost ncercat att sub forma radioterapiei intraoperatorii ct i a celei postoperatorii, dup rezecii radicale sau paleative ale tumorilor. Rezultatele obinute nu sunt concludente. 3. Chimioterapia: a fost utilizat sub forma chimioterapiei sistemice sau locoregionale. Prognostic: Dei atitudinea chirurgical mai agresiv din ultimii ani a dus ntructva la ameliorarea prognosticului, acesta rmne, n general, rezervat.

III. Tumori maligne rare:


- reprezint cea 1% din tumorile hepatice maligne 1. Hepatoblastomul Este tumora hepatic cea mai comun la copii. Clinic semnul cel mai frecvent este hepatomegalia, urmat de grea, vrsturi, pierdere n greutate, durere abdominal - dintre sindroamele paraneoplazice, cel mai des se ntlnete pubertatea precoce - examenele de laborator alfa-fetoproteina este crescut la majoritatea pacienilor Radio- i chimioterapia pot realiza uneori reducerea dimensiunilor tumorii. Supravieuirea la 5 ani este n jur de 25%. 2. Hemangioendoteliomul infantil este o varianta rar care apare la copii sub 5 ani i este asociat cu leziuni cutanate i insuficiena cardiac. 3. Sarcoamele Reprezentativ este angiosarcomul. Ca factori etiologici au fost incriminai expunerea la clorura de vinil. Angiosarcomul se caracterizeaz prin durata scurt a bolii, cu icter i com rapid progresiv.

IV. Tumori metastatice:


Generaliti: - metastazarea la nivelul ficatului se produce cel mai frecvent pe cale venoas (sistemul port), dar i limfatic, arterial sau chiar prin extensie direct. Semne clinice: simptomele cele mai comune sunt durerea, ascita, icterul, anorexia i pierderea ponderal, hepatomegalie. Examene paraclinice: - Fosfataza alcalin este crescut n majoritatea cazurilor - Transaminazele pot fi de asemenea crescute. - Alfa-fetoproteina este de obicei negativ, n schimb antigenul carcinoembrionar este de cele mai multe ori un marker util pentru diagnostic. - Tomografia computerizat este examenul cel mai util pentru diagnostic. - Rezonana magnetic nuclear este un examen mai specific dect tomografia computerizat, n special pentru depistarea invaziei vasculare. Tratament: 17

- singurul tratament care poate mari semnificativ supravieuirea bolnavului este rezecia chirurgical - Chimioterapia sistemic nu este lipsit de efectele adverse binecunoscute: diaree, cderea prului, mielosupresie

CANCERUL DE PANCREAS
Clasificare: - tumori ale pancreasului exocrin: - T. Benigene: chistul pancreatic - T. Maligne: ADK pancreatic Epidemiologie: - mai frecvent la brbai ca la femei de 2x mai frecvent la brbai ca la femei - a 4-a cauz de deces prin cancer la brbati , dup colon, plmn, prostat-ces prin cancer la - frecvena crete dup 40 ani, maxim : 70-80 ani 40 ani, maxim : 70-80 ani Factori de risc: - fumat - exces de lipide i proteine (exces de grasimi animale si de carne) - diabet - factori de mediu: persoane care lucreaz n industria chimic (expunerea la benzina, derivatii DDT-lui) - factori medicali: pancreatita cronica , ulcer peptic operat, colecistectomie - factori genetici Tablou clinic: - a) Perioada asimptomatic: tumora este mic, diagnostic ntmpltor, debut insidios b) Perioada de debut cu manifestri de ordin general i digestiv: anorexie, astenie fizic i psihic, sd. dispeptic, scdere n greutate, modificri ale tranzitului intestinal c) Perioada de stare cu tablou clinic specific, diagnostic clinic i paraclinic uor de realizat, dar cu anse reduse de tratament chirurgical Manifestrile clinice sunt determinate de topografia tumorii: cancer cap pancreas, cancer corp i coad de pancreas . Examene de laborator: - bilirubin, FA crescute demonstreaz prezena icterului ter - Hemoleucogram cu Hct i Hb sczute demonstreaz anemia - Glicemie crescut: scade tolerana la glucoz - probe digestie: insuficien pancreatic exocrin - markeri tumorali: CA 19-9, alfa fetoproteina - enzimele pancreatice nu ofer informaii specifice Examene imagistice: - Ecografia: - Tomografie computerizat: 18

- RMN: - detalii mai fine ca la CT, - pre ridicat - Colangiografia RMN: decalibrri, stenoze CBP, neinvaziv - Radiologie: Angiografia selectiva, Colangiografie i.v.. - Scintigrafia pancreatica - Laparoscopia TNM Tratament: - Complex: chirurgie, chimioterapie, radioterapie, imunologic m - Tratament paleativ: - urmrete rezolvarea complicaiilor Tratament chirurgical Tratament chirurgical oncologic: Tratament chirurgical - pancreatectomie total - duodenopancreatectomia cefalic - pancreatectomie corporeocaudal Tratament paleativ: chimioterapie, radioterapie

BOALA HODGKIN
- cunoscuta si sub denumirea de limfogranulomatoza maligna, este un limfom malign, boala fiind caracterizata prin prezenta unor celule maligne specifice (denumite celule Reed-Sternberg cu origine n seria limfocitar T sau B sau cu origine monocitar) si prin adenopatii superficiale si profunde, splenomegalie, febra si prurit - apare de obicei ntre 20 si 40 de ani, n special la barbati Etiologia - afectarea celulelor NK (celule imunie natural kiler) cu rol n supravegherea anticanceroas - afectarea imunitii celulare (Limfocite T= LT) cu creterea numrului de celule supresoare, afectarea funciilor LT-helper perturbarea funciilor LB (limfocite B) i afectarea imunitii umorale afectarea factorilor de cretere celular Simptome - Debutul este insidios, primele semne constnd ntr-o adenopatie superficial, de obicei latero-cervical. Adenopatia este ferm, nedureroas, simetric, nu fistulizeaz, nu supureaz. - Uneori debutul se prin simptome generale: febra si pruritul, fatigabilitate, inapeten, scdere ponderal (aceste semene apar la un interval de timp dup constituirea adenopatiei). - Diseminarea bolii se face n mod ordonat prima dat pe cale limfatic, apoi pe cale hematogen i contiguitate (din aproape in aproape) Examinri paraclinice: 1. Hemograma ptr. determinarea gradului de anemie (microcitara, hipocrom sau hemo-litica) 2. Formula leucocitar cu eozinofilie i limfopenie absolut 3 . Biopsia ganglionara 4. Radiografie toracica 19

5. CT sau RMN- pelvin, toracic si abdominal pentru a determina rspindirea malign 6. Alte modificri: PCR (proteina C reactiva) pozitiv, VSH i fibrinogenul crescute, albuminele scazute Complicatiile: Complicatiile infectioase bacteriene se manifesta in principal prin aparitia infectiilor cu Streptococcus pneumoniae. Infectii cu virusurile Influenzae, sau poate s apar herpes zoster. Fenomene compresive: ocluzie intestinal, icter mecanic, edeme limfatice, compresii mediastinale. Insuficien hepatic, medular, apariia unei a 2-a neoplazii (leucemia acut, limfom non-Hodgkin)

Prognostic: Rata supravietuirii este calculata la majoritatea cancerelor la 5 ani. Ea se refera la procentul pacientilor care ajung, in urma efectuarii tratamentului complet, sa supravietuiasca atat de mult. Factori de prognostic: extinderea boli localizri viscerale prezena simptomatologiei generale localizarea mediastinal vrsta naintat sexul (masculin)

Tratament: Radioterapie ptr. stadiile I i II, Chimioterapie ptr. stadiile III i IV. Tratament chirurgical: calea de abord se stabilete in functie de distributia topografica a tumorii, evaluata prin metode imagistice. Complicaiile tratamentului: Radioterapia prezint urmtoarele complicaii: pneumonia de iradiere, pericardita. Polichimioterapia prezint urmtoarele complicaii: greuri, vrsturi, alopecie, supresie medular, miocardite, sterilitate.

MIELOMUL MULTIPLU
20

Definiie: Mielomul multiplu este o boal neoplazic a esutului sanguin caracterizat prin: proliferarea malign a plasmocitelor (precursorul limfocitului B). producerea unei cantiti anormale de imunoglobuline. Etiopatogenie: Ca factori declansatori ai bolii sunt incriminate: virusuri, iradierea, expunerea la azbestst, benzen sau alte substane chimice toxice. Tablou clinic: 1. Dureri osoase cu caracter surd, localizate la coloana vertebral, bazin, centura scapular, coaste. 2. Manifestri neurologice: pareze, sciatalgii, diplopie, somnolen, obnubilare, dezorientare temporospaial, cefalee, ameeli, vertij, nistagmus. 3. Manifestri renale: litiaz renal, insuficiena renal, infecii urinare. 4. Amiloidoz (amiloidul este o substan amorf de origine proteic cu depunere n special n ficat, rinichi, splin). 5. Manifestri generale: astenie, fatigabilitate, anemie, manifestri hemoragice. Examinri paraclinice: 1. VSH accelerat 2. Hiperproteinemie (8-13 g/dl) 3. Proteinurie Bence-Jones 4. Examenul de sngelui periferic: anemie(normocroma, normocitara, hematii dispuse in fisicuri), granulocitopenie, trombocitopenie. 5. Medulograma: proliferare tumoral de plasmocite atipice=nr crescut de plasmocite (apar grupate in ciorchine) 6. Examinri radiologice osoase: leziuni osteolitice si osteoporoza difuza 7. Hipercalcemie 8. Hiperuricemie 9. Creatinina seric crescut
10.Cilindri n sedimentul urinar 11.Determinarea timpilor de coagulare

Evoluie, Pronostic, Complicaii: Boala evolueaz cu perioade de remisie, cu alterarea progresiv a strii generale i apariia n timp a complicaiilor. Factori de pronostic nefavorabil: insuficiena renal, anemia, hipercalcemia, prezen a proteinemiei Bence-Jones,
hipervscozitate, extinderea leziunilor osoase.

Tratamentul const n: Exereze chirurgicale Radioterapie Corticoterapie Chimioterapie Plasmafereza (transfuzie de plasma) Hidratare, combaterea hiperuricemiei, stimularea osificrii 21

FEOCROMOCITOMUL
Generalitati este o boala maligna rara, in care celulele maligne sunt celule anormale transformate din celulele cromafine (celule din glandele suprarenale si din unii ganglioni limfatici) din organism majoritatea debuteaza la nivelul glandelor adrenergice (medulara suprarenala), unde sunt localizate majoritatea celulelor cromafine. Exista doua glande adrenergice, cate una deasupra fiecarui rinichi, situate in abdomenul superior. Celulele adrenergice sintetizeaza hormoni ce sunt vitali pentru functionarea organismului. de obicei feocromocitomul afecteaza o singura glanda. feocromocitomul poate avea sediul si in alta parte a organismului, de exemplu in zonele din jurul inimii sau a vezicii urinare. feocromocitomul determina secretia crescuta de hormoni numiti catecolamine. catecolaminele in exces produc hipertensiune arteriala, care la randul ei determina cefalee (dureri de cap), transpiratii, palpitatii (perceptii ale batailor ale inimii), durere retrosternala si senzatia de anxietate. Hipertensiunea arteriala netratata poate determina afectiuni cardiace, infarct miocardic sau alte probleme de sanatate.

Factorii de risc Ereditatea Dieta bogata in mangan. Alimentele bogate in mangan sunt bananele, ananasul, afinele, legumele verzi, nucile, ouale, orezul, cerealele integrale si ghimbirul. Excesul de mangan poate reduce, de asemenea, cantitatea de fier din organism, care este necesar glandelor suprarenale pentru a produce hormoni, precum si cantitatea de cupru de care organismul are nevoie de a distruge anumiti hormoni. Deficienta de fier- glandele suprarenale folosesc fierul pentru a produce catecolamine. Daca exista prea putin fier in organism atunci nivelul catecolaminelor este prea mic. Deoarece feocromocitomul produce, de asemenea, catecolamine, nivelul scazut de fier favorizeaza de fapt cresterea tumorii, deoarece tumorile sunt considerate ca fiind un alt sediu pentru producerea de catecolamine. Deficitul de cupru. Cuprul este folosit de organism pentru a distruge catecolaminele. Prin urmare, nivelul scazut de cupru in sange va duce la un exces de catecolamine circulante. Relatia exacta intre deficitul de cupru si dezvoltarea feocromocitomul este necunoscuta. Simptome Triada clasica a simptomelor asociate feocromocitomului includ tahicardie (ritm cardiac rapid), dureri de cap si transpiratii abundente. Manifestarea cea mai caracteristica a bolii este hipertensiunea arteriala. Hipertensiunea poate avea caracter permanent sau poate surveni in crize. Alte simptome: 22

Greata , varsaturi, constipati Intoleranta la caldura Scadere in greutate Cresterea poftei de mancare Tulburari ale somnului (insomnii) Dispnee (dificultate in respiratie) Tulburari de vedere

Examene paraclinice: Diagnosticul feocromocitomului se stabileste prin depistarea nivelurilor crescute de catecolamine in urina, cu ajutorul urmatoarelor teste: Analize ale sangelui si urinei in scopul depistarii nivelurilor ridicate de hormoni: adrenalina (epifrina), noradrenalina (norepifrina), sau produsii lor de descompunere- metanefrinele. Daca rezultatele acestor analize indica prezenta unui feocromocitom, se trece la determinarea localizarii tumorii. Tomografia computerizata abdominala poate detecta feocromocitomul in majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, examinarea altor regiuni ale corpului (gat, torace sau pelvis) poate fi necesara. Alte tehnici de imagistica medicala, precum fotografierea prin rezonanta magnetica (MRI) sau MIBG (metaiodbenzilguanidina) pot fi utlizate pentru depistarea tumorii. De multe ori, tumorile glandelor suprarenale sunt descoperite accidental, in timpul unor analize efectuate din alte motive. Se mai obisnuieste sa se dozeze n urina acidul vanilmandelic - produs metabolic al celor doua catecolamine. Tratament Exista mai multe terapii pentru feocromocitom, in functie de felul tumorii si de raspandire. Sunt folosite trei metode terapeutice: -interventia chirurgicala (excizia si indepartarea cancerului) -radioterapia (foloseste raxe X in concentratie mare sau alte forme de energie puternica pentru a omori celulele canceroase) -chimioterapia (se bazeaza pe folosirea substantelor chimice pentru a omori celulele canceroase).

CORIOCARCINOMUL PLACENTAR
- coriocarcinomul are punct de plecare la nivelul vilozitilor coriale placentare.

23

- este o tumor agresiv, invaziv, ce erodeaz vasele sangvine i d hemoragii i metastaze pulmonare; exprim beta-HCG (hormon coriogonadotrop). - incidena sa este de 1 la 30.000 sarcini 2/3 apar dup o sarcin normal i 1/3 dup o sarcin molar. Clinic: se prezint ca o mas tumoral ce invadeaz miometrul i pediculii vasculari, ducnd la hemoragie i necroz cu involuie uterin. prezint o rat nalt de metastazare n esuturile bogat vascularizate (creier, plmni, ovare, vagin, vulv, rinichi i ficat) datorit afinitii celulelor trofoblastice pentru vasele sangvine. Tratamentul const n monochimioterapie n administrare oral / intraarterial asociat sau nu cu histerectomie la femeile cu neoplazie trofoblastic gestaional non-metastatic sau cu neoplazie metastatic cu risc sczut (low-risk). femeile ncadrate n categoria de risc crescut (high-risk) trebuie tratate cu polichimioterapie la care se asociaz radioterapie i chirurgie. Chiuretajul repetat trebuie evitat deoarece poate duce la perforarea uterului. Prognosticul depinde de prezena metastazelor hepatice, cerebrale sau pulmonare.

TUMORI CEREBRALE
- pot fi: -> primare (debut la nivelul neuronilor,celulelor gliale, nervilor sau meningelui cerebral) -> secundare, caz n care se numesc metastaze cerebrale (cu origine la nivelul altor structuri); metastazele cerebrale sunt mai frecvente i se ntlnesc de obicei n cancerul pulmonar, de sn sau de piele - tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul celulelor gliale, purtnd denumirea de glioame. Ele pot fi: - benigne, cu margini bine delimitate i fr s invadeze esutul alturat, caz n care pot fi extirpate; - maligne, care cresc rapid i se pot rspndi n alte regiuni ale creierului sau, mai rar, ale corpului. 24

Factorii Sexul frecvente Vrsta de ani.

de risc pentru tumorile cerebrale primare: masculin cazurile de tumori cerebrale sunt mai la brbai dect la femei. s-a observat c incidena crete dup vrsta de 50-60

- cu toate astea tumorile cerebrale sunt al 2-lea tip de cancer ca i frecven n rndul copiilor sub 8 ani (cazurile ntlnite la copii reprezint aproximativ 15% din totalul tumorilor cerebrale) Istoricul familial persoanele ce au n familie membri diagnosticai cu tumor cerebral au un risc mai mare de a dezvolta boala. Loc de munc cu expunere la radiaii ionizante, formaldehid, clorur de vinil, acrilonicril. Multe persoane care prezint aceti factori de risc nu dezvolt boala, ns exist i persoane care sunt diagnosticate cu tumori cerebrale n lipsa acestor factori de risc. Exist numeroase studii care cerceteaz o posibil legtur ntre telefoanele mobile sau leziunile de la nivelul craniului i apariia tumorilor cerebrale, ns nu poate fi nc dovedit o legtur clar ntre aceti factori. Simptomele: - depind de dimensiunile tumorii i de localizarea acesteia - momentul apariiei simptomului n dezvoltarea tumorii este corelat n majoritatea cazurilor cu tipul de tumor n cazul unei tumori benigne, simptomele se instaleaz tardiv, iar n cazul unei tumori maligne, datorit evoluiei rapide, simptomele apar precoce. - multe tumori benigne pot fi asimptomatice muli ani, fiind descoperite accidental n diverse ocazii. Cele mai frecvente simptome ntlnite sunt: - durerea de cap, accentuat dimineaa - ameeli sau vrsturi - tulburri n vorbire, vedere, afectarea auzului - probleme de echilibru sau de mers - tulburri de comportament sau de personalitate - afectarea capacitii de concentrare - convulsii sau crize epileptice - amoreli la nivelul membrelor, paralizie facial Diagnosticul poate fi pus n urma unor examinri clinice si paraclinice: 1. Examen neurologic sunt urmrite reflexele, coordonarea, micrile, rspunsul la durere, dar i micrile globilor oculari, aspectul acestora, pentru a depista posibile tulburri sau umflturi date de compresiunea tumorii asupra nervului optic. 2. Tomografie computerizat (CT) a craniului, cu sau fr substan de contrast, care furnizeaz imagini reprezentative ale creierului i identific tumora. 25

3. Rezonana magnetic nuclear (RMN) test care se folosete de un cmp magnetic pentru vizualizarea diferitelor structuri nervoase, furniznd informaii care nu pot fi oferite de radiografie sau tomografie computerizat. 4. Radiografie cranian unele tumori craniene determin depuneri de calciu la nivelul esutului nervos sau modificri ale oaselor craniene, care pot fi observate pe radiografie. 5. Electroencefalograma (EEG) const n plasarea electrozilor la nivelul scalpului i nregistrarea activitii electrice cerebrale. 6. Diagnosticul de tumor cerebral poate fi pus cu certitudine doar dup examinarea unui fragment de esut obinut n urma unei biopsii craniene. Aceasta se face uneori n cadrul operaiei, sub anestezie general, dar poate fi realizat i sub ghidaj ecografic sau prin supraveghere cu ajutorul CT-ului sau RMN-ului, sub anestezie local. n urma examinrii histologice se poate stabili gradul tumorii i tipul de tratament adecvat. Tratamentul: - exist mai multe tipuri de tratament n cazul tumorilor craniene, n funcie de tipul tumorii i gradul acesteia: excizia chirurgical, radioterapia, chimioterapia, asocieri ale acestor metode, precum i terapii complementare - corticoterapia sau medicamentele antiepileptice - abordarea prin excizie chirurgical a tumorilor cerebrale depinde de localizarea tumorii i de raporturile acesteia fa de celulele nervoase - operaia frecvent aplicat poart denumirea de craniotomie, i const n deschiderea cutiei craniene pentru a permite abordarea tumorii - chimioterapia const n administrarea de citostatice n scopul distrugerii celulelor tumorale - corticoterapia const n utilizarea glucocorticoizilor n tratamentul edemului cerebral. - medicamentele antiepileptice se administreaz pentru a preveni apariia crizelor epileptice

CANCERUL DE SAN
Incidenta: - incidenta este crescuta in tarile dezvoltate - ocupa locul 2 ca si mortalitate prin cancer, dupa cancerul bronhopulmonar - este principala cauza de deces la femeia peste 50 ani - in Romania : 4200cazuri noi/an, 2500 decese/an - screeningul este foarte important in depistare precoce a bolii; se realizeaza prin mamografie bilaterala la femeile peste 40 de ani , o data pe an - screening-ul scade mortalitate cu aproximativ 18-25% 26

Factori de risc - istoric familial de cancer de san - varsta - antecedente personale de cancer de san - antecedente personale de afectiuni benigne ale sanului - obezitate, iradiere, alcoolism - menarha precoce - menopauza tardiva - prima sarcina tardiva (dupa 30ani) - erapie hormonala de substitutie - utilizarea contraceptivelor orale estrogene Tablou clinic: - secretie mamelonara anormala - adenopatie (axilara, supra/subclaviculara, latero-cervicala) - modificarea marimii sau formei sanului - modificarea tegumentului la nivelul snului (aspectul de coaj de portocala) - modificari ale mamelonului, cum ar fi retractia sau inversia - cruste la nivelul mamelonului - la barbati-un nodul la nivelul sanilor Screening 1. Examen mamografic - >50 ani: anual - 40-50 ani: anual/la 2 ani - mai devreme pentru persoane cu risc crescut 2. Examen clinic local care evidentiaza: - masa tumorala - modificari tegumentare - secretie mamelonara anormala - adenopatie (axilara, supra/subclaviculara,latero-cervicala) Evaluarea unei formatiuni tumorale mamare: - aspiratie cu ac fin - biopsie incizionala/excizionala - ultrasunete - mamografie Tratament 1. Chirurgical: mastectomie, scoatearea chirurgicala a tumorii, excizia ganglionilor axilari 2. Radioterapia: -ssociata chirurgiei, vizeaza tesutul mamar 3. Chimioterapie: Ciclofosfamida, Azatioprina (chimioterapice) 27

4. Hormonoterapie Urmarire post-terapeutic: autoexaminare lunara ex. clinic: - primii 3 ani: la 3-6 luni - urmatorii 3 > 5 ani: la 6-12 luni - dupa 5 ani: anual mamografie anuala ex. genital, test Haemocult: la 1- 2 ani markeri tumorali: CA 15-3, CA 125 Cancerul mamar recidivat - 80% in primii 5 ani - tratament: - stadializare, - rezectie locala, - RT, - chimioterapie, hormonoterapie Cancerul mamar la barbat - foarte rar - factorri de risc: istoric familial, sindrom Klinefelter, schistosomiaza hepatica, iradiere - varsta medie 60-70 ani - apare subareolar - tratament: excizie chirurgicala + disectie axilara + radioterapie chimioterapie Cancerul mamar si sarcina: - 2% din totalul cancerelor mamare - diagnosticat se pune tardiv - tumorectomia + radioterapie = CONTRAINDICATA - chimioterapie

CANCERUL DE OVAR
- dintre toate cancerele genitale, cancerul de ovar reprezint cea mai mare provocare clinic i chirurgical, n 2/3 dintre cazuri pacientele se prezint cu o boal avansat, deoarece cancerul de ovar este mult timp asimptomatic - varsta medie de apariie a cancerului de ovar este de 50-60 de ani - tipul histologic variaz cu vrsta, exista 3 tipuri: - Cancer epitelial (cel mai comun), care se formeaza in celulele care invelesc ovarele, aprute la femei n postmenopauz - Tumori ale celulelor germinale (celulele care produc ovarele), care se dezvolta in ovare, la paciente mai tinere de 20 de ani - Tumori stromale, care se dezvolta in celulele care produc hormonii feminini CANCERUL OVARIAN EPITELIAL 28

Etiologie 1. Factori hormonali - multiparitatea, vrsta tnr la prima natere par s protejeze impotriva cancerului de ovar, ca i utilizarea contraceptivelor orale - infertilitatea: femeile active sexual, care nu folosesc metode contraceptive dar care nu raman insarcinate au un risc crescut de a fi diagnosticate cu cancer de ovar; 2. Factorul genetic - riscul dezvoltrii unui cancer ovarian epitelial este mai mare n prezena unui istoric familial de cancer ovarian 3. Factori de mediu: poluarea atmosferei, a apei i a alimentelor, dieta bogat n grsimi, consumul de alcool i fumatul, talcul de pe condoame i diafragme par s aib un rol cancerigen. Tablou clinic Cu unele excepii, tumorile maligne de ovar sunt n faza iniial asimptomatice sau cu o simptomatologie confuz, neltoare: 1. Tulburri digestive - dureri vagi, mai ales postprandiale n abdomenul inferior, senzaie de plenitudine, flatulen, tulburri dispeptice, constipaie. - creterea de volum a abdomenului - este de obicei un semn tardiv, marirea in dimensiuni a abdomenului si chiar palparea unei formatiuni tumorale abdominale 2. Hemoragii vaginale anormale suspecte la o femeie in special dupa menopauza; aparitia unei scurgeri si secretii vaginale mucoase sau mucosangvinolente; 3. Tulburrile urinare - pot aprea prin compresiune sau prin invazia tumoral a vezicii, dar acestea sunt semne tardive exprimate prin modificarea frecventei mictiunilor, aparitia mictiunilor imperioase, a poliuriei; 4. Slbirea progresiv pn la emaciere se observ n stadiile avansate 5. Durere in timpul actului sexual (dispareunie) Diagnostic paraclinic 1. Examenele de laborator de rutin nu au mare valoare: - creterea VSH-ului i a proteinei C reactive - determinarea antigenului CA-125 (acesta masoara concentratia unei proteine de la suprafata celulelor neoplazice ovariene), are valoare mai ales n monitorizarea postoperatorie i a tratamentului cu citostatice. - Hemograma: pacienta poate avea anemie cronica

29

2. Examenele paraclinice sunt necesare i obligatoriei cuprind: - Radiografia abdominal pe gol (calcificari n fibroame, teratoame benigne); poate da indicaii asupra ascitei sau ocluziei intestinale asociate etc.) - Radiografia pulmonar (prezena pleureziei sau a metastazelor pulmonare) - Urografia (obstrucie ureteral sau prezena unui rinichi ectopic pelvin) - Ecografia abdomino-pelvine, Ecografii transvaginale i CT pot nlocui urografia - Examenul ecografic este de valoare i poate diferenia o tumor benign de una malign - Tomografia computerizat evideniaz metastazele hepatice, epiploice i retroperitoneale - Rezonana magnetic nuclear deschide perspective n diagnosticul precoce al cancerului de ovar. 3. Investigatii suplimentare: Endoscopii, Colonoscopii, Rectosigmoidoscopii, Radiografii cu substanta de contrast, Biopsia, Laparoscopia( are valoare n diagnosticul precoce i n evaluarea unor tratamente chimioterapice, iar n ultima vreme se folosete pentru biopsierea ganglionilor periaortici). Tratament 1. Tratamentul primar este chirurgical se aplica n funcie de stadializarea bolii 2. Chimioterapia 3. Radioterapia 4. Chirurgia citoreducional primar - are drept scop excizarea a ct mai mult din tumor (primar i metastaze). 5. Imunoterapia 6. Hormonoterapia Prognostic Factorii de prognostic cei mai importani sunt: 1. Stadiul bolii la iniierea tratamentului: 2. Gradingul histologic: cele mai multe studii arat clar faptul c pacientele cu tumori slab difereniate au un prognostic mai prost dect cele cu tumori bine difereniate 3. Tumora rezidual: unele studii au stabilit c pacientele cu boal rezidual minim au un prognostic mai bun dect cele cu tumori mari reziduale 4. Ali factori: vrsta n momentul diagnosticului CANCERUL OVARIAN METASTATIC -metastazele ovariene ale altor cancere (ginecologice sau nu) reprezint 5-6% dintre totalul tumorilor ovariene - cel mai frecvent metastazeaz la nivelul ovarului cancere de la nivelul tractului genital (cancerul tubar, adenocarcinomul de endometru, cancerul de col - foarte rar), de la nivelul snului i de la nivelul tractului gastrointestinal - tumorile ovariene apar prin extensia direct de la un alt organ pelvin, prin invazie hematogen sau limfatic sau prin diseminare transcelomic

30

CANCERUL DE PROSTATA
1. Definiie - este o afeciune malign n care celulele prostatice se modific, se nmulesc necontrolat i vor crete foarte repede dnd natere unei mase tumorale la nivelul prostatei

Etiologia: - cancerul de prostata afecteaz in special barbai in vrsta. Patru din cinci cazuri sunt diagnosticate la barbaii cu vrsta peste 65 de ani, iar mai puin de 1% au vrsta sub 50 de ani. Dei rar, cancerul de prostata poate fi ntlnit si la pacieni de 30-40 de ani. Factori de risc: - factorul genetic - barbaii care consuma cantitai mari de grsimi in special carne roie si alte surse de grsime animala au un risc mai mare de a dezvolta cancer prostatic - un nivel crescut de testosteron influeneaz, de asemeni, instalarea cancerului de prostata 31

- au fost descoperii si ali factori de risc: fabricanii de baterii, lucrtorii in industria cauciucului si cei are sunt frecvent expui la cadmiu par sa fie mult mai vulnerabili la cancerul de prostata. Tablou clinic Polakiuria - mai ales spre diminea, de intensitate variabil i nelegat direct de volumul tumorii prostatice. Disuria Hematuria - nu este caracteristica, dar poate aprea prin invazie tumoral Retenia incomplet de urin, iniial fr distensie vezical, ulterior cu distensie vezical Retenia complet de urin reprezint cea mai redutabil complicaie obstructiv ce apare ca urmare a obstruciei tumorale cervico-prostatice. Durerea loco-regional - se datoreaz extensiei tumorale cu stimularea sensibilitii loco-regionale. Durerile osoase - sunt caracteristice fazelor avansate, cu extensie metastatic osoas Diagnosticul paraclinic: Tueul rectal - este primul examen care se efectueaz i cel mai orientativ la primul contact cu pacientul. Ecografia - se poate efectua pe cale abdominal, perineal, transuretral, dar cel mai informativ, transrectal - reprezint o metod de diagnostic, stadializare, poate fi completat prin puncie-biopsie i are marele avantaj c este inofensiv i repetabil - ecografia prostatic transrectal este mai informativ dect tueul rectal, i mult mai ieftin i mai neinvaziv dect CT, RMN i urografia Tomografia computererizata se adreseaz regiunii pelvine pentru tumora primitiv i adenopatiei locoregionale secundare i abdomenului, toracelui i cutiei craniene pentru detectarea metastazelor. CT este inferioar ecografiei transrectale i RMN transrectale pentru diagnosticul tumorii prostatice. Rezonana magnetic nuclear permite studiul anatomiei intraprostatice pentru c difereniaz bine structurile tisulare moi. 32

-> RMN transrectal a intrat ca metod de prim linie n stadializarea cancerelor de prostat n clinicile care au acces la metod, i stabilete cu acuratee extensia local a tumorii i invazia structurilor de vecintate. Limfadenectomia pelvin rmne tehnica cea mai sigur pentru aprecierea adenopatiei neoplazice pelvine n cancerul prostatic. Radiografia reno-vezical simpl nu este util n diagnosticul cancerului de prostat, dar este definitorie pentru depistarea metastazelor osoase. Acestea sunt n 80% din cazuri osteocondensante i intereseaz n ordine oasele bazinului, vertebrele, coastele i craniul. Radiografia toracic este de asemenea util n obiectivarea metastaselor costale, vertebrale, pulmonare sau n evidenierea adenopatiei mediastinale. Radiografiile de craniu, i ale oaselor lungi sunt i ele importante pentru detectarea depozitelor secundare osoase Radiografia reno-vezicala simpla (RRVS) poate arta litiaza urinar, vezicala sau a aparatului urinar superior, i litiaza prostatic, ntregind astfel diagnosticul. Urografia intravenoas, nu are valoare n fazele incipiente ale bolii, n fazele tardive evideniaz obstrucia prostatocervical care poate determina distensia suprajacent. Puncia bioptic osoas reprezint o metod mai rar folosit n ultimul timp, dar deosebit de informativ. Cistoscopia reprezint o etap obligatorie n diagnosticul i stadializarea cancerului de prostat (n stadiile avansate). Marcheri tumorali PSA - antigenul specific prostatic, secretat de citoplasm celulelor rostatice. - valorile normale - 0 i 4ng/ml Evolutia Cancerul de prostata netratat evolueaz rapid ducnd la deces in 8-9 luni. Cele mai frecvente metastaze se produc in sistemul osos ( bazin, sacru, femur, coaste ) urmnd apoi plmnii, pleura si ficatul. Tratamentul Este cu att mai eficace cu cat este instituit mai precoce. 33

In tratamentul cancerului de prostata este indicat tratamentul medicamentos, agenii fizici si tratamentul chirurgical. Dac stadiul bolii este avansat i nu permite o intervenie radical, curativ sau boala este n stadiu metastatic, baza tratamentului o constituie hormonoterapia, care este capabil, cel puin iniial, s opreasc boala n stadiul n care a fost diagnosticat. Chimioterapia se folosete astzi mult in tratamentul cancerului de prostata cu rezultatele ncurajatoare. Agentii fizici se folosesc sub diferite forme: - Radiu implantat pe cale transvezicala - Radioterapia care este mai puin eficace - Telecobalteria aplicata recent permite folosirea unor doze mai mari cu rezultate mai bune. Tratamentul chirurgical poate fi radical sau paleativ. Acesta este singurul capabil sa vindece afeciunea cu condiia efecturii sale in timp util.

34