Sunteți pe pagina 1din 389

UNIVERSITATEA DE STIINT E AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA ION IONESCU DE LA BRAD IASI

FACULTATEA DE AGRICULTURA SPECIALIZARE A AGRICULTURA

Prof. univ. dr. MIHAIL AXINTE

FITOTEHNIE
VOL.I ANUL IV INVATAMANT LA DISTANTA

EDITURA ION IONESCU DE LA BRAD IASI - 2006

PROBLEME GENERALE DE FITOTEHNIE


1.1. DEFINITIE, OBIECT, IMPORTANTA, LOCUL IN RANDUL DISCIPLINELOR AGRONOMICE . Fitotehnia este stiinta agronomica care, pe baza cunoasterii biologiei plantelor si a cerintelor acestora fata de factorii de vegetatie, cauta si foloseste cele mai potrivite ca i si metode de cultivare pentru ridicarea calitativa si cantitativa a productiei, in limitele eficientei economice si cu protectia mediului inconjurator. Fitotehnia isi trage numele din cuvintele grecesti phyton (planta) si tehne (arta , mestesug), care ar defini arta sau mestesugul de a cultiva plante. In sens larg al notiunii , intra in preocuparile fitotehniei cultivarea tuturor plantelor anuale, bienale si perene, ierboase ori lemnoase. In sensul restrans al notiunii, sens folosit actualmente, fitotehnia se ocupa numai de plantele de camp care se cultiva pe suprafete intinse. Fitotehnia studiaza planta ca organism viu, singurul in stare sa uneasca , sub actiunea energiei solare, carbonul, hidrogenul, oxigenul si diferite elemente chimice in acid fosfogliceric sau acidul oxalil-acetic, care reprezinta punctul initial in biosinteza a numeroase si complexe substante organice : glucide, protide, lipide, pectine, glucozizi, alcaloizi, enzime, vitamine, etc. Asadar, plantele ierboase cultivate pe suprafete mari, cu functia lor generatoare de substante organice utile omului, constituie obiectul fitotehniei. Importanta fitotehniei se contureaza pregnant nu numai prin rolul determinant detinut de cultivarea plantelor si evolutia societatii ci si prin actualitatea si perspectiva acestui domeniu de activitate umana. Retrospectiva istoriei releva ca dupa domesticirea animalelor, omul neolitic, in timpul cat turma de animale se hranea pe pasune, si-a perfectionat uneltele de munca folosite pentru scormonirea pamantului din jurul primitivei sale colibe, deprinzandu-se astfel sa cultive plante, luate din flora spontana si care i s-au parut folositoare. Odata cu alegerea plantelor utile din flora spontana si insusirea deprinderii de a le cultiva, omul neolitic a devenit sedentar, schimbandu-si radical modul de viata. Numeroase sunt dovezile care atesta influenta cultivarii plantelor asupra evolutiei societatii, dar cea mai convinga toare ramane faptul ca toate civilizatiile vechi s-au intemeiat pe progresele acelor vremuri in cultivarea plantelor si anume 1

: in Sud-Estul Asiei pe cultivarea orezului ; in Babilon, Egipt, Grecia si Imperiul roman pe cultivarea graului, orzului si meiului ; civilizatiile incasa , maya si azteca de pe continetul american, au avut ca substrat economic cultivarea cartofului si porumbului. Esecurile in cultivarea plantelor au generat, totdeauna perioade de foamete si regres social-economic, prabusiri de imperii, disparitia unor civilizatii, etc. Este edificator ce a spus Emil Prodan ca orice civilizatie incepe cu agricultura. Pana in timpurile noastre cultivarea plantelor a ra mas ramura de baza in productia agricola a celor mai multe tari, determinandu-le in mare masura progresul economic si tehnic. Fa ra indoiala ca satisfacerea nevoilor alimentare a tot mai numerosilor fii ai Terrei impune in prezent, dar mai ales in viitor sarcini tot mai mari in domeniul cultiva rii plantelor. Din 1960 si pana in prezent, populatia globului aproape s-a dublat, numarand cca 6,3 miliarde de oameni, cu tendinta ca in 2050 sa se ajunga la 8,9 miliarde, cresteri mari inregistrandu-se mai ales in ta rile mai sarace. Productia alimentara s-a dublat in ultimii 40 de ani, depasind cresterea numarului populatiei in perioada respectiva, dar fa ra a eradica foametea din unele zone ale globului. Desi, sunt conditii sa se asigure fiecarui locuitor al planetei hrana calculata la 2700 calorii, totusi, peste 840 milioane de oameni rabda de foame zilnic, din care peste 100 de milioane sunt copii. Zilnic mor din cauza foamei cca 100 de mii de oameni, iar peste doua miliarde, indeosebi femei si copii sufera de lipsa de fier si iod. Cauzele foamei de care sufera o mare parte a omenirii pot fi cautate in inechitatea asigurarii alimentelor necesare traiului zilnic.In unele tari cum ar fi USA se inregistreaza peste 3500 calorii pe locuitor, in timp ce in Africa, la sud de Sahara, revin mai putin de 2100 calorii pe om si pe zi. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca specialistii in nutritie au dovedit necesitatea asigurarii a cel putin 3000 calorii/zi pentru omul adult cu activitate normala . Adaugand la acest consum exigentele mereu crescande fata de calitatea si varietatea hranei zilnice, se apreciaza ca peste un sfert de secol nevoia de hrana a omenirii se va satisface numai daca productia agricola va creste substantial. Din cele aproximativ 1,6 miliarde hectare cultivate pe Terra, plantele de camp detin cca 1,2 miliarde hectare si se recolteza anual, din diferite motive, sub un miliard de hectare (973-780,6 milioane ha in 2001). Ponderea cea mai mare (aproximativ 2/3 din suprafata o detin cerealele. Majoritatea tarilor a realizat 100-170 kg cereale pe locuitor/an, favorabila fiind cantitatea de 500-700 kg cereale pe locuitor si pe an, fata de 400 kg cat exista actualmente in unele tari. Pentru a ajunge la cantitatea corespunza toare de cereale pe locuitor este necesara marirea continua a productiei si imbuna tatirea calitatii acesteia. 2

Leguminoasele pentru boabe , dar si plantele produca toare de gra simi, plantele proteaginoase, al doilea grup de plante importante fitotehnic folosit in alimentatia oamenilor, furajarea animalelor si prelucrarea industriala, trebuie sa-si dubleze productiile la unitatea de suprafata . Plantele producatoare de radacini si tuberculi , care substituie cerealele in Africa tropicala umeda, in America latina si alte zone, trebuie sa-si ma reasca productia cu peste 50 %. Preocupari sunt pentru cresterea productiei la plantele textile (bumbac, canepa, in, iuta, etc.), la cele zaharifere (trestia de zahar, sfecla pentru zahar) la cele medicinale si aromatice. Cresterea resurselor alimentare pentru populatia globului mai poate fi facuta prin valorificarea algelor si planctonului, a pestelui, unor proteine din reziduri petroliere si gaze naturale, ori obtinute prin sinteza chimica, sporirea unor suprafete cultivate in Africa si America Latina, readucerea in circuitul agricol a unor terenuri acide, sa raturate, cu exces de umiditate sau erodate, dar care, necesita fonduri banesti uriase. Fata de cele ara tate, ramane ca cea mai importanta sursa de crestere a productiei, ma rirea randamentului la unitatea de suprafata a noilor cultivare cu potential foarte ridicat de productie, imbunatatirea calitatii lor. In realizarea acestor obiective un rol insemnat revine FITOTEHNIEI , care, prin natura preocupa rilor sale, are un indiscutabil caracter interdisciplinar, fiind o disciplina de sinteza (integratoare), care, pe baza de cunostinte fundamentale, de tehnica generala agricola si economica are ca obiectiv si captarea cat mai economica a energiei radiante si termice a soarelui in fitomasa culturilor de camp, conturand in cea mai mare masura profesiunea de INGINER AGRONOM. Fitotehnia are un caracter de stiinta fundamentala, teoretica, prin studiile ce le face asupra biologiei plantelor si relatiilor acestora cu mediul inconjuta tor si un caracter de disciplina tehnica aplicativa, prin elaborarea ma surilor tehnice de cultivare a plantelor in contextul elucidarii problemelor fundamentale. Exista trei directii posibile de crestere a productiei vegetale : extinderea suprafetelor cultivate, cresterea fertilitatii solurilor si sporirea randamentelor la unitatea de suprafata . Pe plan modial, teoretic, suprafata arabila se poate extinde, dar posibilitatile financiare si limita rile tehnice nu permit cresteri mari ale suprafetei. In tara noastra, prima cale de marire a productiei, prin cresterea suprafetelor cultivate cu anumite plante, se face in detrimentul altora, suprafata arabila a ta rii fiind limitata. Cea mai importanta cale de sporire a productiei culturilor de camp in tara noastra, ramane sporirea productiei la unitatea de suprafata prin masuri tehnologice corespunzatoare la cultivare performante. Avand in vedere ca suprafata arabila la un locuitor in tara noastra a scazut continuu, de la 0,42 ha in anul 1990, la 0,30 ha in anul 2000, solutia viabila de crestere a productiei ra mane asocierea producatorilor agricoli, deoarece, cresterea 3

productiei la ha, se poate realiza prin mecanizarea lucrarilor, utilizarea ingrasamintelor chimice si organice, folosirea cultivarelor cu productivitate ridicata si acestea se pot obtine numai pe suprafete mari de teren. Valorificarea solurilor slab producatoare acide, sara turate, cu exces de umiditate sau afectate de eroziune, aplicarea unor tehnologii rationale si performante, necesita, deasemenea, suprafete mari de teren agricol. Cercetarea stiintifica multidisciplinara, trebuie sa rezolve multe din problemele deficitare actuale. In ce priveste cercetarea stiintifica , FITOTEHNIA foloseste metode proprii : a) culturi comparative executate in conditiile obisnuite de viata a plantelor cultivate ; b) culturi in vase de vegetatie ; c) culturi in mediu controlat casa de vegetatie, fitotron ; d) determinari si analize biologice efectuate in laborator, toate executate dupa prevederile tehnicii experimentale. Rezultatele experimentale, oricat de favorabile ar fi, sunt supuse mai intai verificarii pe suprafete intinse in conditii de productie si in zone pedoclimatice cat mai variate si daca corespund dezideratelor propuse sunt difuzate in productie. Avand in vedere ca FITOTEHNIA actioneaza asupra unor plante cultivate, organsime ce se deosebesc functional de cele spontane, lucreaza cu o masa de indivizi (o comunitate) si nu cu plante izolate si ca productia vegetala are un caracter fluctuant, intrucat este rezultatul interactiunii dintre masa de indivizi si conditiile de mediu, ambele pa rti afectate de instabilitate, ea se sprijina pe o serie de discipline fundamentale si tehnice. Dintre stiintele fundamentale, fitotehnia, se sprijina in primul rand pe stiintele biologice si chimice apoi pe biofizica si matematica. Disciplinele biologice ajuta fitotehnia sa cunoasca particularitatile plantelor cultivate, de un real folos fiind descoperirile fiziologiei vegetale , care se aplica cu mult succes in fitotehnie. Nu intamplator unii cerceta tori considera fitotehnia o fiziologie vegetala aplicata. Botanica este o alta ramura a biologiei cu care fitotehnia vine in stransa lega tura, care ne da o privire de ansamblu asupra intregului regn vegetal, deosebit de utila pentru a intelege relatiile dintre plantele cultivate si mediul inconjuta tor. Fitotehnia preia faptele stabilite de botanica si le duce mai departe pana la cele mai mici detalii de cunoastere. Pentru fitotehnie, prezinta interes si cunostintele de ecologie stiinta care se ocupa de relatiile dintre plante si mediul inconjurator si fitopedografia, ce se ocupa cu ra spandirea geografica a plantelor. In fundamentarea sa teoretica Fitotehnia se sprijina pe datele chimiei (biochimiei, agrochimiei), pentru cunoasterea compozitiei chimice si a particularitatilor de nutritie ale plantelor cultivate, care pune la dispozitie substante, care regleaza nutritia acestora sau fenomene fiziologice (enzime, vitamine, hormoni sau fitoregulatori de crestere), substante pentru combaterea bolilor, da una torilor si buruienilor. Fitotehnia foloseste in activitatea sa de cercetare multe din cunostintele de biofizica si matematica. 4

Biofizica , cu cunostintele sale despre tratamente cu ultrasunete, unde electromagnetice, radiatii ionizante, infrarosii si rontgen, despre folosirea izotopilor radioactivi, devine in ultima vreme tot mai mult folosita si utila fitotehniei, iar matematica ne ajuta la calcularea statistica a rezultatelor experimentale. In latura sa aplicativa fitotehnia primeste un real sprijin din partea majoritatii disciplinelor agronomice. Toate aceste discipline agrotehnica, ameliorarea plantelor, pedologia, climatologia, protectia plantelor, mecanizarea agriculturii, zootehnia etc. ajuta fitotehnia sa-si indeplineasca menirea de a ridica cantitativ si calitativ productia culturilor de camp. 1.2. CLASIFICAREA PLANTELOR DE CAMP Provenind din diferite familii botanice, cu particularitati morfologice si biologice diverse, necesitand diferite conditii pedoclimatice si tehnologii de cultura, plantele de camp au fost introduse in diferite clasificari, mai importante fiind urma toarele : 1.2.1. Dupa particularitatile morfologice se clasifica in familii botanice, clasificare al ca rui neajuns consta in faptul ca se inglobeaza in aceeasi grupa , plante cu tehnologii diferite de cultivare : spre exemplu in fam. Graminaceae si Papilionaceae se inglobeaza plante semanate la distante mici si care nu se prasesc (grau, secara , orz, ova z, orez, linte) si plante semanate la distante mari si care se prasesc (porumb, sorg, soia, fasole etc. ; 1.2.2. Dupa insusiri biologice, dintre care mai frecvent se folosesc : - durata ciclului antogenetic care clasifica plantele de camp in trei grupe : anuale, bienale si perene ; - cerintele fata de ca ldura, deosebindu-se : - plante de camp termofile (porumb, sorg, orez, fasole, fl.soarelui, ricin, bumbac, tutun) ; - plante de camp cu cerinte moderate (grau, orz, mazare, in pentru ulei, sfecla pentru zahar ) ; - plante de camp iubitoare de clima racoroasa si umeda (secara , triticale, ovaz, orzoaica pentru bere, inul pentru fibra, etc.) ; - cerinte fata de sol : - plante ce reusesc pe soluri ra race si acide (lupin, ovaz, secara, triticale, etc.) ; - plante iubitoare de soluri neutre si fertile (grau, porumb, floareasoarelui, canepa, sfecla pentru zaha r) ; - plante ce valorifica soluri alcaline (sorg, iarba de Sudan, sfecla pentru zaha r). Dupa cum se observa se inglobeaza in aceiasi grupa plante diferite atat morfologic cat si tehnologic. 5

1.2.3. Dupa particularitatile tehnologice , plantele de camp se clasifica folosind unii parametri fitotehnici : - epoca de semanat : toamna, prima vara ; - distanta intre randuri : 6-12,5 cm ; 45-60 cm ; 60-80 cm. Se inglobeaza in aceiasi grupa plantele diferite morfo-biologic. 1.2.4. Dupa criterii economice . Se are in vedere : - folosirea produsului principal : - plante alimentare (grau, secara, porumb, orez, fasole, cartof) ; - plante industriale (fl.soarelui, soia, in, canepa , bumbac, tutun) ; - furajere ( porumb, ovaz, soia, sorg) ; - aromatice si medicinale (anason, coriandru, chimion, fenicul, menta,degetel, levantica , mac, etc.). 1.2.5. Dupa alte criterii : 1. cereale ; 2. leguminoase pentru boabe ; 3. oleaginoase (producatoare de uleiuri ) ; 4. plante textile (produca toare de fibre textile) ; 5. plante tuberculifere si ra dacinoase ; 6. tutun ; 7. Hamei ; 8. plante aromatice si medicinale. Aceasta ultima clasificare a plantelor de camp este acceptata de catre cei mai multi fitotehnisti, fiind considerata mai practica, desi nu delimiteaza grupele de plante dupa un singur criteriu. 1.3. ACUMULAREA PRODUCTIEI VEGETALE SI FACTORII CARE O CONDITIONEZA Planta verde are particularitatea de a crea materie organica folosind substante anorganice luate din mediul inconjurator. Aceste substante sunt bioxidul de carbon, apa, precum si unele elemente ca azotul, fosforul, potasiul, magneziul, fierul si alte macro si microelemente aflate in sol sub forma de diferite saruri. Punctul de plecare al reactiilor chimice extrem de complicate, ce se produc in planta verde si care duc la sinteza numeroaselor substante organice si organo-minerale ce constituie corpul plantei este fotosinteza. Din imensa energie 2 a soarelui (constanta solara este de cca 1360 w/m ), ar putea sa fie absorbita de frunzele verzi (covor continu) doar in jur de un sfert de miliardime iar din acestea, doar cca 1-2 % (in medie) este fixata sub forma de energie chimica in fitomasa si numai la culturi foarte bine dirijate fitotehnic se poate ajunge la 4-7 (10) %. Din punct de vedere fitotehnic intereseaza ca fitomasa acumulata in unitatea de timp sa fie cat mai ridicata. Aceasta presupune corelarea cat mai avantajoasa a urma torilor factori :

- o suprafata foliara activa cat mai mare exprimata prin indicele suprafetei foliare (ISF : ha suprafata foliara /ha cultivat) si durata de timp cat mai lunga a 2 suprafatei foliare active (DSF = m /zile ) ; - randament fotosintetic cat mai mare, exprimat prin eficienta capta rii radiatiei active fotosintetizante (RAF), care, in conditii experimentale cu factori controlati a ajuns la valori de 15-25 %, depasind de 3-5 ori pe cele reale din terenuri cultivate, in conditii fitotehnice superioare ; - pierderile din fotosinteza reala (prin respiratie, fotorespiratie, pradatori, boli, etc.) sa fie cat mai mici, altfel spus, fotosinteza aparenta (neta) sa reprezinte o cota cat mai mare din potentialul fotosintetic brut. Productia de fitomasa (P) poate fi exprimata astfel : P % = I.A.F x I.S.F x t I.A.F. intensitatea aparenta a fotosintezei ; I.S.F. indicele suprafetei foliare t - durata perioadei de productie Din productia totala de fitomasa , indicele de recolta trebuie sa fie cat mai mare (indicele de recolta = raport boabe/paie ; tuberculi/vreji, etc.). Care sunt limitele productiilor, fata de cele actule ? Din formula de calcul al productiei de fitomasa (P) rezulta necesitatea ca timpul cat terenul este ocupat cu vegetatie cultivata sa fie cat mai lung (practicarea culturilor succesive), iar indicele suprafetei foliare sa fie cat mai favorabil, sa nu depaseasca 4 -7 in functie de specia cultivata . Este necesara o corecta dirijare a culturilor pentru ca I.S.F. sa creasca rapid, aparatul foliar sa fie mentinut activ o perioada cat mai mare de timp prin fertilizare corecta si echilibrata , combaterea bolilor si da unatorilor, irigare, folosirea microelementelor si stimulatorilor de crestere, ingrasamintelor foliare, etc. Pentru cresterea productiei de fitomasa , se asteapta cel mai mult de la I.A.F. (intensitatea aparenta a fotosintezei). Din acest punct de vedere sunt diferentieri nete intre plantele cultivate care asimileaza carbonul pe calea C si C ,
34

respectiv la care primul produs de fixare a CO este cu 3 atomi de carbon (APG


2

acidul fosfogliceric) sau cu 4 atomi de carbon (A.O.A. acidul oxalil acetic), respectiv un complex biochimic complementar al caii C . Datorita existentei
3

fotorespiratiei, plantele de tip C asimileaza CO cu o intensitate mai redusa (153 2 2 4 2 2 2

30 mg CO /dm /h) decat cele de tip C , la care intensitatea fotosintezei poate atinge valori de 50-70 mg CO /dm /h.

Rezulta necesitatea revederii zona rii plantelor inclusiv microzonarea lor, pentru a folosi eficient conditiile naturale de mediu. Se asteapta , de asemenea, progrese mari in Genetica si Ameliorarea plantelor, prin crearea unor genitori ameliorati biochimic chiar la plantele de tip C si eventual transferul ciclului
3

accesoriu AOA la plantele cele, mai raspandite in cultura , care sunt de tip C
3

(grau, soia, floarea-soarelui, sfecla , etc.). 7

Fotosinteza aparenta (acumularea fitomasei) se desfasoara in cursul zilelor din perioada de crestere intensa (vara) dupa curbe bimaximale, spre deosebire de etapele de la inceputul si sfarsitul vegetatiei, cand sunt unimaximale. Sunt necesare cercetari fundamentale pentru stabilirea punctelor de compensare pentru lumina si plafoanelor de saturare cu lumina care lipsesc la multe specii de plante cultivate. Punctul de compensatie este intensitatea luminii la care cantitatea de CO absorbit in fotosinteza este egala cu cantitatea eliminata in respiratie
2

500-1000 lucsi la plantele heliofile. Ele trebuie corelate cu desimile din lan, cu varsta plantelor etc., stabilirea nivelului de turgescenta al tesuturilor la care apare stressul hidric, care poate fi influentat prin zonarea culturilor, perioada semanatului, desimi, irigare, combaterea bolilor foliare si a pradatorilor. In dirijarea irigatiei trebuie tinut cont ca redobandirea capacitatii de asimilare a CO nu se realizeaza decat dupa o anumita perioada de timp in urma
2

inlaturarii deficitului de apa sau mai grav, ca dupa stres hidric prelungit, intensitatea fotosintezei nu mai revine las nivelul normal, in timp ce respiratia este mai putin influentata. Intensitatea fotosintezei este influentata de concentratiile CO si O , care la randul lor sunt influentate de desimea lanului.
22

Elementele nutritive influenteaza mult intensitatea fotosintezei. Fosforul participa la formarea ATP si la fosforilarile intermediare din fotosinteza, iar potasiul determina , turgescenta si osmoreglarea celulelor facilitand schimbul de gaze. Carenta potasiului reduce intensitatea fotosintezei si activeaza respiratia. Alte macroelemente si microelemente sunt necesare pentru cresterea randamentelor. Magneziul intra in componenta clorofilei, lipsa lui intensifica respiratia ; manganul intra in complexul enzimatic de eliminare fotosintetica a oxigenului ; zincul faciliteaza difuziunea CO in planta ; natriul, indispensabil
2

pentru ciclul fotosintetic accesoriu la plantele de tip C .


4

1.4. PRINCIPALII FACTORI CARE CONTRIBUIE LA CRESTEREA PRODUCTIEI PLANTELOR DE CAMP. In cursul ontogenezei organismul Angiospermelor este sediul unor procese si fenomene extrem de complexe ce urmeaza o anumita succesiune : o cordonanta indreptata spre atingerea ma rimii si arhitectonicii (configuratiei morfoanatomice) specifice fiecarei plante, iar cealalta, spre asigurarea reproducerii si perpetuarii speciei. In primul caz totul se insumeaza in fenomenul cresterii masei vegetale, cu diferentierea organelor vegetative (ra dacina, tulpina , lastari, frunze, etc.) care se pot masura ca volum, lungime, grosime sau masa (greutate), iar in al doilea caz se inscriu procesele ce duc la inflorire si fructificare. Toate aceste procese se afla sub control genetic, fiind influentate insa si de mediul ambiant. In ontogeneza deosebim o perioada de crestere mai lenta, apoi o perioada de expansiune si in final, din nou, o perioada de diminuare a cresterii.

Capacitatea organelor vegetative de a inmagazina plusul de substante, ce depaseste posibilitatile de receptie a fructificatiilor in fazele incipiente este o insusire deosebit de importanta , deoarece, substantele de rezerva pot fi reutilizate. Productia vegetala totala (biomasa totala ) la o planta de cultura reprezinta intreaga masa vegetala realizata la unitatea de suprafata, cuprinzand organele aeriene si subterane ale plantelor si se exprima, de regula , in substanta uscata. O parte din biomasa se pierde in timpul vegetatiei. Din productia vegetala totala , numai o parte se foloseste direct de catre om si aceasta este productia agricola sau recolta (produs agricol global). In functie de specie, circa 24-70 % din biomasa totala o reprezinta produsul agricol. Produsul agricol global (util) este format din produs principal si produs secundar , in raport diferit de la o planta la alta, determinand indicele de recolta (Indice Harwest). De exemplu, la grau, produsul principal il formeaza boabele, iar produsul secundar paiele si plevile, la porumb boabele, iar produsul secundar tulpinile, frunzele, panusile, rahisul stiuletilor. La cartof produsul principal util este format din tuberculi, iar cel secundar din tulpini (vreji) si frunze ; la sfecla pentru zaha r produsul principal util in primul an de vegetatie este format din corpul sfeclei, iar cel secundar din colete si frunze, in timp ce in anul al doilea de vegetatie, produsul principal (util) este format din fructe (seminte) iar cel secundar din ramuri tulpinale si frunze ; la menta produsul principal coincide cu biomasa agricola atunci cand se recolteaza herba si cu frunzele cand se recolteaza folia. Atat amelioratorii, cat si tehnologii militeaza pentru cresterea produsului principal in ponderea produsului agricol, indicele de recolta sa fie cat mai mare. Fiecare specie sau cultivar poseda un potential biologic si productiv. Potentialul biologic este capacitatea plantei agricole de a elabora o anumita masa organica (biomasa). Potentialul productiv sau productivitatea potentiala este o notiune care include numai produsul agricol, adica produsul cu valoare economica. Structura biomasei oglindeste modul cum organismul vegetal valorifica energia solara captata si arata cum se poate spori capacitatea productiva . Fitotehnia se ocupa de porductivitatea asociatiilor vegetale sau fitosistemelor si nu de plantele izolate. Tehnologia culturilor plantelor isi propune realizarea ansamblului de conditii care sa duca la cresterea nivelului productiei vegetale, imbunatatirea indicelui de recolta, cresterea calitatii productiei si protejarea mediului inconjura tor. Realizarea acestor deziderate este conditionata de urmatorii factori : factorii ecologici (climatici, edafici, orografici) si zonarea ecologica a plantelor ; factori biologici : soiul sau hibridul cultivat si valoarea materialului de semanat si plantat ; factorii tehnologici : rotatia, fertilizarea, lucrarile solului, sa manta si semanatul, lucra rile de ingrijire, recoltarea si pastrarea productiei ; 9

factorii social-economici forma de exploatatie, dotarea, modul de valorificare a productiei. Din conlucrarea factorilor amintiti se realizeaza capacitatea de productie a plantelor sau productivitatea lor, aceasta fiind maxima atunci cand factorii sunt optimi. Fiecare specie sau grup de specii dispune de elemente specifice de productivitate : la cerealele paioase elementele de productivitate sunt infratirea productiva , numa rul de spiculete in spic, numa rul de flori fertile in spiculet ; numarul de boabe in spic si masa a 1000 de boabe ; la leguminoase elementele de productivitate sunt numarul de pasta i pe planta, numarul de boabe in pastaie, masa boabelor din pastaie si pe o planta, numarul de plante la unitatea de suprafata , etc. La floarea soarelui distingem o productie brutto si una netto. In primul caz productia principala este reprezentata prin totalitatea fructelor aflate pe calatidiu, in celalalt caz se iau in calcule numai semintele (miezul), fiind produsul agricol principal, economic. La cartof, la produsul principal se iau in considerare tuberculii ce depasesc 20-25 g, exprimandu-se in numar de tuberculi pe planta si numar de plante la ha. Cunoasterea si dirijarea rationala a mijloacelor de sporire cantitativa si calitativa a productiei agricole vegetale constituie preocupa ri de baza ale Fitotehniei, care trebuie sa aplice diferentiat solutiile de crestere a productiei in functie de conditiile climatice de sol si de soi sau hibrid. 1.4.1. Factorii ecologici. Fiecare specie de plante are cerinte deosebite fata de clima (lumina , caldura, apa, aer), tipul de sol si fertilitatea naturala a acestuia, de care trebuie sa se tina seama in repartizarea ei pe teritoriul ta rii (zonare) si tehnologiile de cultura aplicate. Factorii de vegetatie sunt studiati pe larg la fiziologie vegetala , climatologie, pedologie si agrotehnica .Noi ne vom referi la cateva aspecte generale privind influenta lor asupra cresterii si dezvoltarii plantelor de camp, urmand ca la fiecare specie de plante sa prezenta m cerintele ecologice foarte aprofundat. Lumina . Energia luminii naturale sau artificiale este folosita in sinteza substantelor organice din plante, prin intermediul clorofilei, in procesul de fotosinteza . Intensitatea procesului fotosintetic este dependenta de suprafata foliara , numarul si distribuirea cloroplastelor, activitatea enzimatica etc., concentratia bioxidului de carbon, lumina, temperatura, apa, elementele nutritive din sol, etc. Asupra procesului fotosintetic actioneaza intensitatea luminoasa, calitatea luminii si durata iluminarii (fotoperioada). 10

Intensitatea luminii conditioneaza parcurgerea fazelor de vegetatie a plantelor (cresterea, inflorirea, fructificarea, rezistenta la ca dere, continutul in zaha r, in amidon, sau alte componente. De intensitatea luminii in anumite limite depinde productivitatea plantelor. Sunt plante adaptate la intensitati luminoase mai ridicate (de lumina) cum ar fi sfecla pentru zahar, floarea soarelui, cartoful, bumbacul, porumbul si altele la intensitate mai mica (de umbra) cum este fasolea, inul pentru fibre, etc. Calitatea luminii exprimata prin componentele spectrului influenteaza cantitatea si calitatea productiei. S-a constatat ca sub actiunea razelor rosii si galbene se sintetizeaza in special hidrati de carbon, iar in cazul celor albastre, mai multe substante proteice. Razele rosii stimuleaza si germinatia semintelor (Zamfirescu N., si colab., 1965). Durata iluminarii, lungimea zilei sau fotoperioada este specifica fieca rei plante, ca rezultat al adaptarii in timpul forma rii lor. Astfel, sunt plante de zi scurta (si noapte lunga ), plante de zi lunga (si noapte scurta) si chiar plante indiferente, fenomen numit fotoperiodism. Plantele de zi scurta, soia, tutunul, bumbacul, orezul, porumbul, sorgul, meiul, canepa, etc. originare din latitudini sudice, fructifica la inceputul toamnei (zile mai scurte) pe cand plantele de zi lunga ca orzul, graul, secara, ovazul, maza rea, sfecla, inul, mustarul etc., fructifica vara in conditii de zile lungi (Staicu Ir., 1969). Plantele indiferente sunt hrisca, floarea-soarelui, bumbacul, etc. sau apar biotipuri (soiuri) in cazul aceleiasi specii cu preferinta pentru zile scurte sau zile lungi. La porumb hibrizii tarzii sunt tipici de zi scurta, dar s-au creat si hibrizi precoci care fructifica mai devreme. La cartof pentru formarea tuberculilor sunt necesare zile scurte, iar pentru formarea semintelor de zile lungi. Cunoasterea cerintelor plantelor fata de fotoperioada are consecinte practice in zonarea si tehnica de cultura a acestora. Dirijarea factorului lumina (ca durata si intensitate) se poate face in sere, case de vegetatie, fitotron. In camp dirijarea acestui factor natural se realizeaza prin zonarea rationala a plantelor, amplasarea culturii pe pante cu expozitie sudica , semanatul la distante corespunza toare, in epoca optima, cu orientarea randurilor nord-sud, combaterea buruienilor, respectarea desimilor optime. Procesul de fotosinteza se amplifica prin suplimentarea bioxidului de carbon folosind ingrasa minte organice sau generatoare de bioxid de carbon. Caldura . Cerintele plantelor pentru caldura sunt in stransa legatura cu specia, soiul sau hibridul si cu fazele de vegetatie. Se iau in consideratie temperatura aerului si solului. Caldura influenteaza ritmul absorbtiei apei si elementelor nutritive, viteza de deplasare a acestora, reactiile chimice si procesele fiziologice care au loc in planta, deci cresterea si dezvoltarea. Cunoasterea temperaturii minime de germinatie este importanta pentru stabilirea datei optime a semanatului. Astfel, graul, orzul, mazarea, inul se pot 0 0 semana la temperaturi de 1-3 C in sol ; bobul, lupinul, macul la 3-5 C, soia, 0 0 0 floarea-soarelui la 6-8 C ; porumbul la 8-10 C ; fasolea, bumbacul la 10-11 C ; 11

0 0 orezul, meiul la 11-12 C ; tutunul la 13-14 C etc. Sema natul mai devreme determina ca multe semi nte sa nu germineze, se instaleaza agenti patogeni si dauna tori, iar semanatul mai tarziu determina goluri in lan si prelungirea perioadei de vegetatie. In fazele urmatoare de crestere, plantele au o temperatura minima de crestere, denumita zero biologic. La plantele originare din climatul temperat (grau, secara , triticale, orz, ovaz, etc.) zero biologic este considerat temperatura de 0 5 C, iar cele originare din climatul cald (porumb, bumbac, tutun, etc. temperatura 0 de 8-10 C (Velican V., 1972). Un indice de evaluare a necesarului de ca ldura este suma gradelor pentru intreaga perioada de vegetatie (insumarea temperaturilor medii zilnice (active) sau insumarea unitatilor termice. Reglarea regimului termic se face prin zonarea corespunzatoare a plantelor, orientarea randurilor nord-sud, combaterea buruienilor, efectuarea lucra rilor de ingrijire la timp, etc. Aerul . Viata plantelor este dependenta de componentele aerului din sol si atmosfera. Aerul din sol influenteaza cresterea sistemului radicular al plantelor si viata microorganismelor. Rada cinile plantelor se dezvolta bine in sol aerat. Cerintele mari au orzul, bumbacul, ova zul maza rea, floarea-soarelui, cartoful, porumbul, sfecla pentru zahar, iar cerinte mai mici au hrisca si orezul. Cresterea procentului de bioxid de carbon la peste 1 % in sol devine va ta mator pentru radacini. Primenirea aerului din sol se face prin difuziune si schimbarea in masa . Schimbarea in masa are loc prin intermediul unor factori fizici (oscilatii de temperatura, vant, ploaie, etc.) si biologici (galerii de cartite, rame, insecte, etc.). Reglarea regimului de aer in sol se poate realiza prin lucrarile solului, prin prasile mecanice si manuale sau chiar prin folosirea de substante generatoare de oxigen. Peroxidul de calciu (CaO ) in prezenta apei elibereaza treptat oxigenul. 2

CaO + H O > Ca (OH) + O


22 22

Apa , este deosebit de importanta pentru viata plantelor. Ea mentine starea de hidratare a citoplasmei, starea de turgescenta, contribuie la sinteza substantei uscate (1-5 %), este eliminata prin transpiratie. Apa dizolva si disociaza sa ruri minerale, punand la dispozitia plantelor elementele necesare. Apa este necesara in toate fazele de vegetatie, de la imbibarea si germinarea semintelor si pana la maturitate in cantitati diferite, in functie de faza de crestere si dezvoltare. Fazele in care lipsa apei influenteaza mai mult evolutia plantelor ssunt numite faze critice. Raportul intre cantitatea de apa consumata si substanta uscata sintetizata reprezinta coeficientul de transpiratie sau consumul specific de apa . Consumul specific este influentat de natura si potentialul de fertilitate a solului, conditiile climatice, varsta plantei. Creste cand continutul apei in sol este mai mare, cand scad rezervele nutritive din sol, cand scade umiditatea relativa a aerului si pe masura avansarii in vegetatie. 12

Cerintele fata de apa impart plantele in xerofite, higrofite si mezofite (intermediare). Plantele xerofite sau sistemul radicular puternic dezvoltat si suprafata de transpiratie redusa, suportand perioade de seceta, iar cele higrofite necesita umiditate ridicata . Sursa de apa pentru plante o constituie precipitatiile atmosferice, apa de irigare, roua, intr-o oarecare masura . Reglarea regimului de apa se realizeaza prin ma suri agrotehnice, acumularea si pastrarea apei in sol, prin irigare. Elementele chimice nutrive. Plantele absorb din sol azotul, fosforul,potasiul, calciul si alte elemente conform cu cerintele lor in functie de specie, soi, hibrid si faza de vegetatie. Compozitia chimica a plantelor variaza in raport cu varsta si cu diferitele parti analizate. Din frunze si tulpini, dupa fecundare, o parte din elementele nutritive migreaza spre fructe si seminte ; o alta parte din elemente se elimina in sol prin ra dacini si prin spalarea plantelor de catre precipitatii. Reglarea elementelor chimice se face prin lucrarile solului,fertilizare si activitatea microorganismelor din sol. Solul . Prin insusirile fizico-chimice si biologice solul influenteaza plantele de cultura . Textura solului prezinta importanta pentru diferite plante. Astfel solurile lutoase sunt favorabile pentru majoritatea plantele de cultura: porumb, grau, orz, ovaz, trifoi, lucerna , fasole, mazare, soia, rapita, sfecla , in, canepa etc. Solurile usoare sunt valorificate mai bine de ca tre lupin, cartof, secara , triticale, sfecla . Solurile cu textura mai fina sunt favorabile graului, ova zului, bobului, orezului. Fertilizarea si lucra rile solului se fac tinand cont de textura solului. Structura solului . In solurile cu structura buna ( agregatelor 1 - 10 mm) aerul, apa si elementele nutritive se gasesc in proportii favorabile, favorizand activitatea microbiana si cresterea rada cinilor. Structura poate fi influentata la randul ei de ca tre plantele de cultura . Plantele prasitoare distrug structura, gramineele perene, graul si ovazul o mentin in stare buna. Reactia solului . Majoritatea plantelor realizeaza cele mai bune rezultate pe solurile neutre, slab acide sau slab alcaline. Solurile acide sunt valorificate de lupin, secara , cartof, ovaz, iar cele alcaline de orz, sorg, rapita , bumbac, sfecla pentru zaha r, musetel. Zonele agricole si zonarea ecologica a plantelor Zonele productiei agricole vegetale in Romania Romania este situata in zona centrala a emisferei nordice intre paralelele 4338 si 4816 latitudine nordica si meridianele 2016 si 2946 longitudine estica . 13

Romania are un relief variat, climat continental (cu variatii destul de mari) si conditii de sol foarte diferite, cuprinzand urmatoarele regiuni: - de campie , circa 7.350.000 ha (31% din suprafata tarii); - dealuri si podisuri , circa 11.417.000 ha (48% din suprafata tarii); - de munte , cu circa 5.000.000 ha (21% din suprafata ta rii) . Zonele agricole reprezinta aproximativ 70% din suprafata tarii, cuprinzand campiile, dealurile si podisurile. In baza unor studii intreprinse de A.S.A.S. teritoriul agricol al Romaniei a fost impartit in trei zone agricole principale, luandu-se in considerare insusirile si fertilitatea solurilor, relieful si clima (fig. 1.1.) Zona I (campia de sud si de vest), cu soluri fertile, climat cald (suma de grade = 4.000 4.300C) si secetos (250 - 550 mm precipitatii); Zona a II-a (podisurile din: Oltenia, nord-vestul Munteniei, centrul Moldovei, vestul ta rii si centrul Transilvaniei), cu soluri de fertilitate mijlocie si clima moderata (3.400 4.000C) si semiumeda (550 - 650 mm precipitatii); Zona a III-a (dealurile subcarpatice din intreaga tara si depresiunile intramontane), cu soluri mai putin fertile, clima racoroasa (3.000-3.400C) si umeda (650 - 750 mm precipitatii). Zonarea ecologica a plantelor agricole. In urma cercetarilor stiintifice efectuate de institutele si statiunile de cerceta ri agricole, observatiile izvorate din practica, zonele de favorabilitate ale plantelor s-au stabilit pe baze tot mai precise. In conditii ecologice favorabile, tehnologiile utilizate pentru diferite plante au eficacitate mai buna, punandu-se in valoare intreg potentialul productiv al acestora. Prin zonarea ecologica a plantelor se intelege stabilirea zonelor de favorabilitate la plantele cultivate, pe baza coroborarii conditiilor naturale din regiune cu cerintele biologice ale plantelor fata de acestea (O.BERBECEL si colab., 1960). Prin conditiile de mediu se intelege totalitatea factorilor externi in care creste planta; prin conditii de existenta se intelege factorii pe care ii cere planta, potrivit specificului sau ereditar ; prin factori de actiune se intelege totalitatea factorilor care actioneaza asupra organismului vegetal in perioada de vegetatie. Nu intotdeauna conditiile de existenta se gasesc in conditiile de mediu, care inglobeaza toti factorii de actiune. Prin zonarea ecologica se urmareste amplasarea culturilor in acele conditii de mediu unde plantele intalnesc cei mai importanti factori din conditiile de existenta in optimum sau aproape de optimum. In prima faza a elabora rii zonarii se stabilesc cerintele pedoclimatice ale plantelor (faza de analiza ), apoi se confrunta cerintele pedoclimatice ale plantelor cu conditiile de clima si sol din zona stabilindu-se zonele de favorabilitate (faza de sinteza ), cu graduarile: foarte favorabile, favorabile, putin favorabile, improprie. 14

Pentru fiecare planta (soi, hibrid), in functie de cerintele pedoclimatice, la scara intregii ta ri, s-au stabilit, in general, trei zone ecologice de cultura , prezentate detaliat, la fiecare cultura:
Legenda

Fig. 1.1. Harta zonelor agricole din Romania -Zona foarte favorabila, cu conditiile pedoclimatice cele mai favorabile cresterii si dezvolta rii plantelor, unde se pot obtine productii mari, de calitate si constante ; -Zona favorabila, cu conditii pedoclimatice care asigura productii bune, insa mai putin constante datorita unor factori ecologici care limiteaza productivitatea; -Zona mai putin favorabila, cu conditii pedoclimatice mai putin favorabile. In mod obisnuit, plantele se cultiva in primele doua zone ecologice, cea de a treia fiind mai putin economica. Fertilizarea, irigarea, crearea de soiuri si hibrizi cu plasticitate ecologica influenteaza incadrarea plantelor in diferite zone ecologice. 1.4.2. Factorii biologici Samanta ca factor biologic de productie La plantele superioare din Ingrangatura Angiospermelor, samanta este rezultatul unirii celor doi gameti mascul si femel prin procesul dublei fecundari. Dupa fecundare ovulul se dezvolta rezultand samanta si componentele sale de baza, embrionul, endospermul si tegumentul seminal sau embrionul, cotiledoanele si tegumentul seminal. 15

Ca urmare a procesului complex al fecundatiei rezulta atat sa manta cat si fructul, intalnindu-se seminte propriu-zise cat si diferite fructe (achene, cariopse, nucule, etc.). Pentru plantele cultivate notiunea de sa manta are un sens mai larg, ea reprezentand in mod conventional orice organ al plantei care serveste la reproducerea acesteia in conditii de productie. Ca atare, in sens fitotehnic, notiunea de sa manta include seminte propiu-zise (la leguminoase, crucifere, solanaceae etc.), fructe (cariopse, achene, nucule etc.) sau diferite organe vegetative utilizate pentru reproducere (tuberculi, bulbi, butasi, stoloni, etc.). Materialul de sema nat sau plantat trebuie sa indeplineasca urma toarele conditii : sa apartina unui soi sau hibrid cu potential ridicat de productie (sa fie autentic, omogen si stabil, inscris in catalogul oficial al soiurilor si hibrizilor) ; sa aiba productivitate ridicata si insusiri de calitate superioare ; sa posede insusiri fiziologice superioare (rezistenta la boli, da unatori, seceta, ca dere, frangere, iernare, etc.) ; sa aiba puritate biologica si fizica ridicate si capacitate germinativa corespunzatoare S.R-ului ; sa fie sanatos. In domeniul producerii si inmultirii materialului de semanat si plantat este folosita notiunea de sa manta certificata , care provine dintr-un sistem organizat de producere, aprobata conform S.R-lui. Sa manta este temelia pe care se construieste orice strategie a dezvolta rii productiei vegetale (FAO). Intr-o prima etapa are loc crearea de cultivare (soiuri si hibrizi) de mare productivitate si stabilitate, cu rezistenta, la conditii nefavorabile, boli si dauna tori, calitate superioara, pretabilitate la recoltare mecanizata , iar in etapa a doua se produce si inmulteste materialul semincer. In standardele de stat prinicipalii indici de calitate se refera la puritatea biologica a semintelor, la insusiri fizice si fiziologice ale acestora, starea lor sanitara . Prin valoarea biologica se intelege apartenenta semintelor la un soi, linie, hibrid cu insusiri superioare, cat si puritatea genetica sau biologica . Aceste caracteristici se stabilesc prin actiunea de certificare a semintelor in camp, determinandu-se autenticitatea, provenienta, categoria biologica, puritatea biologica si starea sanitara . Controlul calitatii si eliberarea certificatelor de calitate a semintelor si materialului de plantare in fazele de producere, conditionare, tratare, ambalare, etichetare, depozitare, pastrare, transport si comercializare, se face de ca tre Inspectia de stat pentru calitatea semintelor si materialului saditor din cadrul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii rurale in conformitate cu normele tehnice interne si cu reglementarile internationale (Legea nr.75/1995). 16

Categoriile biologice din procesul de producere a semintelor sunt definite astfel : - samanta amelioratorului (SA) este produsa de ca tre sau sub indrumarea directa a amelioratorului sau mentinatorului, folosind selectia conservativa sau alte metode stiintifice specifice, fiind destinata producerii semintelor de prebaza ; - samanta prebaza (PB) este samanta din toate verigile biologice din sa manta amelioratorului care a fost produsa de, sau, sub responsabilitatea directa a mentinatorului, care satisface cerintele impuse de reglementarile in vigoare privind puritatea varietala , germinatia, etc., specificate pentru semintele de prebaza. In terminologia actuala , samanta de prebaza poate fi echivalentul categoriilor biologice de baza superelita si superelita, linii consagvinizate, linii consagvinizate (camp de mentinere), iar in cazul cartofului clonele (A B C D E) ; - samanta de baza (B) este sa manta produsa de catre sau sub directa responsabilitate a mentina torului, fiind obtinuta din samanta de prebaza , destinata producerii de sa manta certificata . Aceste seminte trebuie sa satisfaca cerintele impuse de reglementa rile in vigoare privind puritatea varietata, germinatia, etc., specificate pentru semintele de baza . In terminologia actuala samanta de baza corespunde categoriei biologice de elita, linii consagvinizate androsterile si restauratoare de fertilitate, hibrizi simpli, forme parentale folosite pentru loturile de hibridare in vederea producerii semintei comerciale (F-1) ; - samanta certificata (C) este samanta produsa direct din baza in cazul soiurilor, pentru reinmultiri sau consum, iar in cazul hibrizilor este sa manta produsa in loturi de hibridare din samanta de baza , fiind destinata producerii de recolta pentru consum (F ).
1

In cazul speciilor autogame este admisa si producerea semintelor certificate din generatia a I si a II-a. (C si C ).
12

In terminologia curenta sa manta certificata corespunde categoriilor biologice inmultirea I (I ), inmultirea a II-a (I ), hibrizi comerciali (F ), HS, HT,
1 2 1

HD, hibrizi Top Cross, hibrizi intre soiuri, soiuri sintetice, soiuri multiliniale, material saditor viticol selectionat si autentic, material sa ditor de dud, hamei, etc. - samanta standard (ST ) este folosita pentru culturi destinate consumului. Materialul biologic care in urma controalelor in camp corespunde indicilor stabiliti de standardele de stat, primeste un act de certificare cu care sa manta produsa poate fi valorificata. In actul de certificare se inscrie categoria biologica, procentul puritatii biologice, procentul plantelor cu seminte greu separabile, a celor atacate de boli si da una tori. Dintre caracteristicile fizice ale semintelor, cu importanta deosebita se prezinta puritatea, componenta botanica a semintelor stra ine, masa a 1000 de 17

boabe, iar dintre insusirile fiziologice, capacitatea si energia germinativa, puterea de stra batere, cold-testul. Deasemenea, se mai analizeaza la cerere umiditatea semintelor, starea sanitara , masa (greutatea) specifica , uniformitatea, masa hectolitrica (volumetrica ), puterea de strabatere, cold-testul, etc. Toti acesti indici se studiaza la lucrarile practice de Fitotehnie. In etapa a treia urmeaza conditionarea semintelor in statii speciale si controlul calitatii in laboratoarele inspectoratelor teritoriale pentru controlul calitati semintelor si materialului sa ditor. In toate tarile cu agricultura moderna folosirea semintelor certificate detine pondere mai mare decat a semintelor retinute din productii proprii, cand se realizeaza productii net inferioare. In tara noastra in ultimii 8-10 ani, pe suprafete destul de intinse, in agricultura privatizata, s-au folosit seminte de calitate inferioara (din productie proprie) cu consecinte negative asupra productiei si calitatii, cu toate ca s-au luat unele ma suri de subventionare de catre stat. 1.4.2.1. Controlul calitatii materialului de semanat In producerea materialului de semanat in unitati specializate, se efectueaza controale sistematice in perioada de vegetatie privind respectarea parametrilor de calitate inscrisi in S.R, iar dupa recoltare si conditionare se analizeaza din punct de vedere al puritatii, energiei si capacitatii germinative, viabilitatii, etc. Se efectueaza urmatoarele analize : 1. Analize genetice. Prin analize genetice se determina puritatea biologica a materialului semincer, eliminarea indivizilor straini netipici din lan. Pentru fiecare suprafata de cultura se elibereaza un certificat de recunoastere. Dupa recoltare, puritatea biologica se poate determina prin metode de laborator, vase de vegetatie, etc. 2. Analize fizice . Materialul de semanat este supus unor determina ri privind anumite caracteristici fizice cum ar fi : puritatea fizica (P), masa a 1000 de boabe, (MMB), masa hectolitrica (MH), marimea semintelor (dimensiunile), umiditatea, caracteristicile organoleptice. O parte din indicatori intra in formula de calcul a normei de sa manta la hectar. Puritatea fizica (P). este procentul de samanta pura din specia analizata , raportat la masa probei de analizat. Se determina din urmatoarele considerente : puritatea face parte din formula de calcul a normei de samanta la ha ; indica cuantumul pierderilor ce pot rezulta prin conditionarea produsului ; in functie de componenta numerica si diversitatea impuritatilor se stabileste metoda de conditionare si pa strare a semintei ; oglindeste nivelul masurilor agrofitotehnice ca si conditiile pedoclimatice in care s-a obtinut sa manta. 18

Determinarea puritatii fizice se efectueaza dupa ce semintele au fost supuse operatiunilor de conditionare, prin care au fost eliminate impuritatile aproape in totalitate , sau direct materialului adus din camp. Concomitent cu puritatea fizica se determina componenta botanica a impuritatilor, notiune ce defineste numarul de seminte de buruieni sau alte plante de cultura din proba si se exprima numeric la proba de 500 g sau 1000 g seminte. O atentie deosebita se acorda speciilor de buruieni de carantina (neghina, cuscuta, etc.). In functie de rezultatul acestor determinari, semintele pot fi respinse de la semanat, formulandu-se si recomanda ri privind operatiunile de conditionare ulterioara . Masa a 1000 de boabe (MMB) este un indice fitotehnic ce se refera la masa a o mie de seminte (din sa manta pura) cu umiditatea existenta in momentul determinarii, exprimata in grame. Aceasta insusire fizica trebuie cunoscuta din urmatoarele considerente : face parte din elementele formulei de calculare a normei de samanta la hectar ; constituie un indicator important in aprecierea modului de comportare a soiurilor si hibrizilor in aceleasi conditii agrotehnice si climatice ; ajuta la estimarea productiei la unitatea de suprafata , fiind un element al productivitatii. Masa a 1000 de boabe se determina la samanta pura. Este de dorit ca valorile acestui indicator sa fie cat mai mari posibile. Masa absoluta a 1000 de boabe este masa semintelor raportata la substanta uscata . 100 U Ma masa absoluta Ma = Mr x -------------- Mr masa relativa a 1000 de seminte (MMB) 100 Masa specifica este raportul intre masa a 1000 de boabe si volumul acestora. MMB (g ) Ms = ----------------- ; MMB = masa relativa a 1000 boabe (g) 3 3 V (cm )

V = volumul a 1000 boabe (cm )

Masa hectolitrica (MH ) este o notiune care defineste densitatea masei de seminte si reprezinta masa unui volum de 100 l seminte exprimata in kg. Masa hectolitrica este influentata de umiditate, puritate, marimea si forma semintelor, masa specifica a semintelor, etc. Se determina la produsele destinate consumului alimentar si prelucrarilor industriale, pentru estimarea operativa a cantitatilor de produse prin cubaje, precum si la calcularea volumului necesar de depozitare a produselor respective. Masa hectolitrica este corelata in mare masura cu productia de faina de cereale, 19

fiind un indice calitativ in relatiile comerciale ale intreprinderilor de morarit si panificatie, indicand in anumite limite randamentul de extractie al fainii si calitatea acesteia. La orez s-a constatat ca MH in functie de puritate se coreleaza pozitiv cu randamentul in boabe decorticate, servind la intocmirea baremului minim de decorticare. In functie de marimea masei hectolitrice, produsele agricole sub forma de boabe se grupeaza in grele (maza re, fasole, grau, porumb) care au masa hectolitrica mai mare de 75 kg si usoare (floarea soarelui, ovaz, etc.), cu masa hectolitrica, in mod obisnuit, sub 40 kg si mijlocii intre 75-40 kg. Marimea semintelor se exprima prin dimensiunile boabelor (lungimea, latimea, grosimea, diametru). Dimensiunile semintelor oscileaza in anumite limite, in functie de unii factori de mediu si tehnologici, in functie de pozitia acestora in inflorescenta (mijloc, varf, baza), formarea lor pe tulpina principala , pe frati, pe ramificatii. Conditionarea semintelor, cu triorul se face in functie de dimensiuni. Calibrarea semintelor este separarea lor pe categorii in functie de dimensiuni si forma , oferind avantaje la semanatul de precizie. Umiditatea semintelor - este determinata in mod repetat, la predarea produselor la bazele de receptie, pe timpul depozitarii si la livrare. Umiditatea semintelor reprezinta continutul de apa exprimat in procente, care exista la un moment dat intr-o proba de seminte si care se poate elimina prin uscare la etuva la o anumita temperatura pana la greutatea constanta sau care poate fi pusa in evidenta prin alte metode (electrometrice). Este necesara determinarea umiditatii din urma toarele motive : - are un rol in stabilirea momentului recolta rii ; - are importanta in procesul de prelucrare ; - ajuta la stabilirea scazamintelor ce au loc in masa de seminte, prin reducerea continutului in apa . Umiditatile recomandate sunt de 14-15 % la cereale,12 % la leguminoase, sub 10 % la oleaginoase, etc. In mod obisnuit umiditatea se determina cu umidometre electronice. Examenul organoleptic se refera la culoarea, luciul si mirosul semintelor. Rezultatele se exprima prin comparatie cu caracteristicile normale. Cu aceasta ocazie pot fi sesizate unele modificari care se produc in masa de seminte datorate unor procese nedorite, cum ar fi : mucega irea, incingerea, umezirea, rancezirea, alte procese de alterare. Semintele lucioase reflecta o pastrare buna, cele care si-au pierdut luciul o pastrare proasta . Examenul organoleptic poate stabili daca sa manta nu a fost falsificata. Analize fiziologice . In cadrul analizelor fiziologice intra determinarile : energia germinativa ; capacitatea germinativa ; cold-testul ; viabilitatea ; puterea de stra batere. Analizele fiziologice au rolul de a evidentia capacitatea semintelor de a germina si de a produce plante normale si viguroase. 20

Germinatia semintelor este exprimata prin doua notiuni : energia germinativa si capacitatea germinativa. Capacitatea germinativa (G) este data de numa rul de seminte, exprimat procentual, care, in conditii optime de temperatura, umiditate si aeratie, produc germeni (colti) normali, intr-un anumit timp, stabilit prin STAS fiecarei specii de plante (7 8 zile). Energia germinativa reprezinta numarul de seminte, exprimat procentual, care in conditii optime de temperatura, umiditate si oxigen, produc germeni normali intr-un timp mai scurt, adica 1/2 - 1/3 din timpul stabilit pentru determinarea capacitatii germinative. Vigoarea germenilor exprimata prin energia germinativa , se masoara dupa formula propusa de Piper pentru viteza de germinare. Energia germinativa este corelata de timpul mediu de germinatie (TMG). Semintele cu energie germinativa mare in laborator, au in camp capacitate de germinare apropiata sau de multe ori egala cu aceia obtinuta in laborator. Energia germinativa variaza in functie de specie, modul de pastrare a semintei, conditiile de mediu si agrofitotehnia folosita . Ritmul in care semintele germineaza se exprima prin indicele TMG (timpul mediu de germinare). (n.d) TMG = -------------- in care : n n = numarul de seminte germinate zilnic cu germeni normali ; d = numarul de ordine al zilelor considerate si cu valorile prezentate. Daca avem doua probe cu germinatia de 96 % si una are TMG 5,2, iar a doua 6,5, prima proba este mai valoroasa. Germinatia se determina din urma toarele considerente : - face parte din formula de calcul a normei de sa manta la hectar ; - ajuta la stabilirea gradului de dezvoltare a embrionului si maturitatii semintelor ; - da indicatii asupra vechimii si conditiilor de pastrare a semintelor. - ajuta la stabilirea valorii orzului destinat pentru fabricarea berii. Factorii care influenteaza procesul germinatiei sunt de ordin intern, faza de maturitate, repausul germinal, vechimea semintelor (longevitatea) si de ordin extern (apa, temperatura, aerul, lumina). Faza de maturitate este importanta la materialul de semanat, recoltarea facandu-se la maturitate deplina, atunci cand embrionul este complet dezvoltat. Repausul seminal este perioada ce urmeaza recolta rii cand semintele nu germineaza chiar daca se intrunesc factorii germinatiei (apa, ca ldura, oxigen). Cauzele repausului germinal sunt multiple : impermeabilitatea pentru apa a tegumentului seminal ; restrictii in schimbul de gaze ; prezenta in tegument a unor substante inhibitoare ale germinatiei (amoniac, acizi, etc.) ; repausul embrionului care se afla sub influenta anumitor substante chimice. 21

Prezenta sau absenta repausului seminal sunt controlate genetic, dar pot fi influentate si de factorii ecologici si tehnologici. Perioada de trecere treptata a semintelor de la starea de repaus la starea in care pot germina este cunoscuta sub denumirea de postmaturare , cand se produc modificari de natura fizica , chimica , ce creeaza conditii pentru germinare. Longevitatea semintelor este durata de timp cat ele isi pastreaza germinatia si depinde de factorii ereditari, conditiile de vegetatie, tehnologia de cultivare, pa strarea. Semintele isi pot pastra germinatia de la 2-3 ani pana la 15100 ani. Lonvegitatea economica se refera la perioada de timp in care procentul de seminte germinabile nu scade sub minimum cerut de S.R. Rezulta ca in productie trebuie folosita samanta cat mai proaspa ta . Dintre factorii externi, lumina este un factor indiferent la majoritatea semintelor puse la germinat. Speciile de plante cu seminte mai mici necesita lumina in procesul de germinatie, majoritatea speciilor germinand la intuneric. Viabilitatea semintelor este o analiza fiziologica rapida, prin care se stabileste daca embrionul este viu, considerandu-se o corelatie pozitiva intre viabilitate si germinatie. Rezultatele au valoare estimativa . Cold-test testul presupune germinarea semintelor in conditii de temperatura minima. Metoda este folosita pe scara larga la porumb si floareasoarelui, oferind informatii importante asupra comporta rii materialului de semanat in conditiile in care dupa semanat survin temperaturi scazute. Puterea de strabatere este capacitatea coltilor (germenilor = de a strabate un strat de nisip de la 1 la 6 cm in perioada de timp stabilita pentru germinatie plus 2 zile se exprima in procente (1 cm semin mici ; 3 cm seminte mijlocii, 6 cm seminte mari). Analiza starii sanitare a semintelor este uzuala in prezent, necesitand personal specializat. Samanta utila si cantitatea de samanta la ha . Toate determina rile care se fac la materialul de semanat au drept scop stabilirea calitatii semintelor si a normei de semanat. Sa manta utila se calculeaza cu formula : P G = in care : SU 100 Su samanta utila % ; P puritatea % ; G germinatia % , Cunoscand samanta utila se calculeaza cantitatea de sa manta la hectar : D . MMB D. MMB D. MMB x 100 C = --------------- = ----------- = -------------------Su PxG PXG 100

22

Avand in vedere ca germinatia semintelor se stabileste in conditii optime de laborator, iar in camp conditiile de germinare sunt mult diferite de optim, se propune introducera in calcul a procentului de rasa rire in camp (% Rc) si desimea 2 care trebuie realizata la ra sa rire in camp (D) in plante /m . In acest caz cantitatea de sa manta la ha se calculeaza dupa urmatoarea relatie : D . MMB . 100
kg/ha

C = cantitatea de sa manta la ha (kg)


2

C = -------------------- in care :

D = desimea in plante ra sa rite la m

G x % Rc

MMB = masa a 1000 de boabe (g) G = germinatia in % %R = procentul de rasarire in camp


c

La plantele prasitoare cantitatea de sa manta la ha se calculeaza astfel: D . MMB C = -------------- ; D desimea de semanat in b.g./ha P x G x 100 S-a determinat ca procentul de rasarire in camp la grau, in conditii bune de semanat este de 85-90 % din capacitatea germinativa determinata in laborator si poate sa scada la 65-70 % in conditii nefavorabile. La sorg procentul de rasa rire este 50-60 % din germinatia determinata in laborator iar la leguminoase (mazare) de 75 % din boabele germinabile sema nate . 1.4.3. Factori tehnologici Tehnologia culturii plantelor isi propune realizarea ansamblului de masuri, incepand cu infiintarea si organizarea fitosistemelor , intretinerea (ingrijirea) lor pana la recoltare, care, sa permita mentinerea echilibrului intre resursele energetice, trofice, hidrice si consumul populatiei ce alca tuieste fitosistemul, asa fel incat potentialul productiv sa se poata manifesta integral. Prin organizarea fitosistemului se realizeaza un ecran fotosintetic cu mare capacitate de interceptare, absorbtie si convertire a luminii solare in materie organica, sporeste potentialul productiv prin ma rirea numarului partenerilor pe unitatea de suprafata , alegandu-se desimea optima, potrivita cu tipul plantelor si resurselor energetice si trofice. Repartizarea uniforma a partenerilor pe teren evita concurenta dintre indivizi folosindu-se mai bine resursele energetice, trofice si hidrice. Tot prin organizarea corespunzatoare a fitosistemului se amelioreaza conditiile de mediu, pentru ca partenerii sa poata beneficia, pe masura necesitatilor de factorii indispensabili vietii si activitatii productive. Protejarea plantelor impotriva agentilor patogeni, insectelor si buruienilor pe tot parcursul vegetatiei, in vederea pa strarii cat mai indelungate a suprafetei foliare fotosintetizante, contribuie implicit la crearea de biomasa totala si principala , realizandu-se o calitate tot mai buna. Factorii tehnologici se prezinta pe larg la fiecare cultura . 23

1.4.4. Factori social-economici Exploatatia agricola este un sistem tehnico-economico-social complex, care urma reste sa gaseasca cele mai adecvate metode pentru a se mentine intr-un echilibru functional. Sistemul de exploatatie agricola are caracteristici specifice, care se refera la caracterul complex, dinamism, adaptabilitate, caracter deschis caracter probabilistic, determinat de actiunea unor factori naturali, economici, etc. cu caracter aleator, caracterul autoreglabil si autoorganizabil (Ciurea I.V., 2005). Exploatatia agricola este un organism economic reprezentat de o persoana sau un grup de persoane fizice sau juridice, care, dispunand de mijloace de munca proprii sau inchiriate, concep si desfasoara un complex de procese de munca, in vederea obtinerii unui profit permanent. Modalitatile cum influenteaza productia plantelelor de camp, factorii social economici, sut prezentate pe larg la disciplina de Management in exploatatiile agricole. 1 .5.Calitatea produselor agricole si posibilitatile de imbunatatire In micul dictionar enciclopedic, calitatea productiei este nivelul la care ansamblul insusirilor fiecarui produs, fieca rei lucrari etc. corespunde destinatiei iar in Dictionarul limbii romane, editat de Academia Romaniei calitatea este totalitatea insusirilor esentiale care determina un fenomen, iar mai departe, caracteristica pozitiva , insusire buna, frumoasa (vol.I, p.318). In cazul produselor agricole de care se ocupa Fitotehnia, considera m insusiri esentiale numai pe acelea care dau produsului particularitatile ce-l fac apt de utilizare, cu cele mai bune rezultate, in scopul pentru care a fost creat. La produsele destinate prelucra rilor industriale, in categoria insusirilor esentiale intra si acelea care permit sau usureaza procesul tehnologic de prelucrare. Oricare ar fi produsul, calitatea este un efect al constitutiei sale fizice si chimice. In literatura de specialitate, se confunda de cele mai multe ori, insusirile ce definesc calitatea cu cele cantitative. Astfel, de pilda se afirma ca sfecla pentru zahar este de calitate superioara, cand are continutul mai ridicat in zaharoza . Tot asa se vorbeste de semintele oleaginoase, cand sunt mai bogate in substante grase, de boabele leguminoaselor ori cerealelor, daca au continut mai ridicat in proteine, de tulpinile de in si canepa daca au continut mai ridicat in fibre textile. In toate aceste cazuri este vorba de realizari cantitative. Am putea afirma ca s-a imbunatatit calitatea produselor agricole respective, numai atunci cand s-ar reusi sa se schimbe in ele unele insusiri esentiale, in asa fel incat acestea sau produsele finite realizate sa aiba proprietati alimentare sau tehnice noi si superioare, de pilda, fibre cu rezistenta , elasticitate, finete, etc. mai mare, ulei cu proprietati culinare sau tehnologice mai bune, paine de calitate superioara , etc. Asupra calitatii are o inraurire si cantitatea. Sfecla pentru zahar devine planta industriala in momentul in care continutul in zaharoza ajunge la 12-14 %, cand industria zaharului o accepta ca materie prima, cand extragerea zaha rului 24

satisface indicii economici, iar produsul realizeaza exigentele consumatorului. Cresterea continutului in zahar va fi cantitativa, schimbarea compozitiei chimice, prin reducerea azotului vatamator, va fi insusire de calitate. Daca Fitotehnia s-a preocupat in trecut, mai mult de cantitatea productiei, in momentul de fata acorda o mare importanta calitatii acesteia. Despre calitatea productiei, se vor prezenta date importante cand se va studia fiecare planta. 1.6. Originea si evolutia plantelor cultivate Plantele cultivate asta zi, provin, majoritatea lor, din flora spontana , omul selectionand formele cu insusiri pozitive si necesare lui. Ele n-au avut din totdeauna aria de ra spandire de azi. S-au format in anumite regiuni, cu conditii de mediu deosebite, regiuni numite centre genice sau de origine. Pe baza studiilor intreprinse asupra colectiilor de plante si a cercetarilor in diferite zone geografice N.Vavilov (1935) citat de Bilteanu Gh., 2003 a delimitat centrele de origine din tabelul 1.1. Tabelul 1.1. Centrele de origine a principalelor plante cultivate Centrul si subcentrul de origine Zone Principalele specii Panicum miliaceum Andropogon sorghum China Centrala si Fagopyrum esculentum I.CHINA de Vest Hordeum hexastichum Glycine hispida Phaseolus angularis Cannabis sativa Papaver somniferum, etc. Oryza sativa Cicer arietinum Phaseolus mungo Assamul Phaseolus aureus II.INDIA si Birmania Phaseolus calcaratus II A. Subcentrul (fa ra India de Vigna sinensis principal N-V, Pundjab) Sesamum indicum Carthamus trinctorius Gossypium herbaceum Corchorus capsularis Hibiscus cannabinus Cannabis indica, etc. II B. Subcentrul Indochina si Arhi- Saccharum officinarum indo-malaezian pelagul malaezian Musa textilis, etc. 25

Triticum aestivum - vulgare Triticum aestivum -compactum India de nord-vest Tr.aestivum-sphaerococcum (Pundjab, Pisum sativum III. Asia Centrala Casmirul) Lens esculenta Afganistanul Vicia faba Tadjikistanul Phaseolus aureus Uzbekistanul Brassica Juncea Tian-Shanul de Linum usitatissimum Vest Sesamum indicum Cannabis indica Gossypium herbaceum Triticum monococcum Tr.turgidum, ssp.turgidum,conv.durum Tr.aestivum ssp.vulgare IV Orientul Interiorul Triticum orientale Apropiat Asiei Mici, Triticum persicum Transcaucazia, Triticum Timopheevi Iranul, Triticum aestivum ssp.maccha Muntii Turkmeniei Hordeum distichum Secale cereale Avena byzantina Avena sativa Lens esculenta Lupinus albus Medicago sativa, etc. Triticum durum Triticum dicoccum Triticum polonicum Triticum spelta Avena byzantina V. Bazinul Tarmurile Ma rii Avena brevis mediteranian Mediterane Lathyrus sativum Lupinus albus Linum usitatissimum Beta vulgaris Carum carvi Pimpinella anissum Thymus vulgaris Mentha piperita Salvia officinalis 26

Humulus lupulus Triticum durum abyssinicum Triticum turgidum abysinicum Triticum dicoccum abysinicum Triticum polonicum abysinicum Hordeum sativum Andropogon sorghum Vigna sinensis VI. Abisinia Abisinia, Eritrea si Linum usitatissmium parte din Somalia Ricinus communis Zea mays Mexicul de sud, Phaseolus vulgaris VII. Mexicul Guatemala Phaseolus lunatus si America Centrala Honduras Phaseolus acutifolius Costa Rica Gossypium hirsutum Ipomea batata Nicotiana rustica etc. Zea mays amylacea VIII. America de Sud Peru, Ecuador, Solanum tuberosum Bolivia, Brazilia, Solanum andigenum Paraguay , Chile Phaseolus lunatus Gossypium barbadense Nicotiana tabacum Arachis hypogaea, etc. Cele mai multe specii de plante cultivate isi au originea si centrele genice din Asia (cca 400 specii din 600). Din continetul american provin cca 100 de specii din cele 600. La evolutia plantelor, inca de la inceputuri, alaturi de procesele de natura genetica au contribuit intr-o ma sura foarte mare conditiile ecologice. Extinderea ariei de cultivare a plantelor in afara centrelor de origine s-a facut prin schimburi comerciale, migratiunea popoarelor, expeditii geografice, descoperirea de zone noi. In diferite zone ale lumii s-au creat colectii mondiale de plante, care sunt importante, pe de o parte, in descoperirea de noi resurse vegetale, care imbogatesc sortimentul de plante utile omului, iar pe de alta parte, in asigurarea sectorului de genetica . Si ameliorarea plantelor cu genitorii valorosi pentru crearea de cultivare mai productive, mai rezistente la boli, seceta, etc. In Romania s-a infiintat Banca de resurse Genetice Vegetale la Suceava, subordonata Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvolta rii Rurale si un depozit frigorific ICDA Fundulea, unde se asigura pastrarea pe termen scurt si lung, a germoplasmei pentru crearea de cultivare noi si pentru pa strarea si dezvoltarea biodiversitatii. 27

CONDI T IONAREA S I P A STRAREA SEMIN T ELOR


2.1. IMPORTANTA Pa strarea semintelor a constituit pentru om o preocupare din cele mai vechi timpuri. Datele arheologice atesta ca , initial, pastrarea semintelor de cereale s-a facut in gropi sa pate in stanca sau in pa mant in regiunile cu climat mai uscat, iar in regiunile mai umede in vase de lut ars, de diferite ma rimi. Metoda pa stra rii in gropi lipite cu argila si arse s-a pa strat multa vreme si pe teritoriul tarii noastre, mai ales in epoca migrarii popoarelor. Pa strarea in magazii a fost cunoscuta si la popoarele antice (egipteni, chinezi, romani) de la care s-au pastrat si o serie de lucra ri scrise privind ingrijirea cerealelor (CATO, VARO; Codexul impa ratilor bizantini, TEODOSIU si IUSTINIAN etc., citati de BORCEAN, 1978). Incepand, cu evul mediu si, mai ales, o data cu dezvoltarea industriei si comertului, s-a pus problema stocurilor mari de cereale; pentru care s-au construit magazii, la inceput din lemn, apoi din cara mida , iar in ultima vreme din beton armat. La noi in tara, primele silozuri s-au construit la Galati si Braila (1891), iar mai tarziu la Constanta (1909). Reteaua de silozuri s-a marit in perioada anilor 1939 1942, prin constructiile executate in Campia Dunarii si s-a extins in toata tara in intervalul ce s-a scurs. In paralel s-au efectuat studii pentru stabilirea tehnologiei de pastrare a diferitelor produse vegetale, o atentie deosebita , acordandu-se materialului semincer. In prezent pastrarea semintelor reprezinta o veriga tehnologica importanta, careia trebuie sa-i fie acordata toata atentia.

2.2. RECEPTIONAREA SI CIRCULATIA SEMINTELOR


Pentru receptionarea semintelor de la produca tori, in bazele de receptie se fac urmatoarele pregatiri: - intocmirea planului de receptie; - asigurarea si pregatirea spatiilor pentru depozitare; - prega tirea utilajelor pentru receptionare si depozitare; - organizarea laboratorului pentru efectuarea analizelor; - elaborarea planului de compartimentare a produselor pe calitati, - instruirea intregului personal si asigurarea cu materiale. 28

Receptionarea produselor se executa de catre laboratorul bazei in prezenta producatorului, primul procedand la extragerea probelor primare (prin sondaj) din mijlocul de transport. Asupra probelor se fac urma toarele determinari, la toate produsele: examen organoleptic ; puritatea fizica ; umiditatea si starea fitosanitara . Pe langa aceste determinari, se mai determina : - masa hectolitrica (la grau, secara , orz, orzoaica, ova z, orez si floareasoarelui); - boabele imbra cate in palee (%) la grau; - uniformitatea (orz si orzoaica ); - procentul de boabe galbene (orez); - boabele atacate de plosnite si sticlozitatea (grau). Dupa efectuarea analizelor si stabilirea incadra rii produselor in normele tehnice de receptionare, se intocmesc documentele de calitate , iar mijloacele de transport sunt dirijate la cantare. Compartimentarea produselor vegetale sub forma de boabe consta in repartizarea loturilor de seminte in depozite, dupa urmatoarele criterii: specie, soi sau hibrid, umiditate, puritate, masa hectolitrica , stare fitosanitara, alte caracteristici calitative, tipul depozitului etc. Produsele destinate pentru samanta , care au la baza acte de recunoastere in camp, se compartimenteaza: pe specii, soiuri, loturi cu acelasi act de recunoastere si aceleasi caracteristici calitative. Produsele destinate consumului se compartimenteaza pe destinatii: consum alimentar, consum furajer, consum industrial, export etc. 2.3. INSUSIRILE FIZICE ALE MASEI DE SEMINTE Caracteristicile fizice prezinta o deosebita importanta in operatiunile de manipulare, transport si conservare a produselor agricole, sub forma de boabe. Cele mai importante insusiri fizice sunt: capacitatea de curgere , autosortarea , porozitatea, sorbtia, higroscopicitatea si termoconductibiIitatea . Capacitatea de curgere (sau friabilitatea ). Este insusirea semintelor si a masei de boabe de a se deplasa pe un plan inclinat, formand o panta naturala . Unghiul format intre panta de curgere si orizontala poarta denumirea de unghiul taluzului natural . Capacitatea de curgere este influentata de: forma semintelor, marimea si greutatea volumetrica, continutul in umiditate, puritatea tehnica, caracteristicile suprafetei pe care se realizeaza curgerea. Astfel, cea mai mare capacitate de curgere o au semintele sferice, cu tegumentul neted (mazare, soia). Friabilitatea se reduce mult la semintele imbracate in palee, (orz, ovaz) si este foarte scazuta la semintele rugoase (sfecla ) si la cele prevazute cu perisori (bumbac). Capacitatea de curgere este influentata negativ de cresterea continutului de umiditate, cat si de reducerea puritatii tehnice a masei de boabe. 29

Aceasta insusire are importanta la construirea instalatiilor de transport prin cadere libera in cadrul silozurilor, la incarcarea si golirea celulelor, la stabilirea suprafetelor pentru depozitarea in vrac a semintelor, la tratarea semintelor pentru semanat si in timpul sema natului etc. Autosortarea. Este insusirea masei de boabe de a se separa in mod natural, in timpul manipula rii sau a transportului, pe componente, in functie de forma, ma rimea si greutatea (masa) specifica . Fenomenul se produce frecvent la umplerea sau golirea celulelor de siloz, cand datorita curentilor aerului si a capacitatii diferite de plutire, boabele mai usoare cad spre periferie si raman la suprafata gra mezii, in timp ce boabele si componentele grele cad la baza ei si in centru. In acest fel se creeaza vetre neuniforme, cu grad diferit de afanare, umiditate, ceea ce favorizeaza degradarea produsului. Autosortarea este cu atat mai accentuata, cu cat masa de boabe are o puritate mai redusa, iar natura impuritatilor mai eterogena. Datorita autosortarii, sondarea mijloacelor care transporta seminte in vrac trebuie sa se faca atat in colturi, cat si in mijloc si pe toata adancimea vracului. Pentru prevenirea autosortarii in operatiunile de manipulare a semintelor in silozuri, la inca rcarea si golirea celulelor se monteaza dispozitive de uniformizare. Porozitatea. Reprezinta volumul spatiilor goale, ocupate de aer, dintre componentele solide, raportate la volumul masei depozitate. Porozitatea (P) sau spatiul intergranular se poate determina cu relatia:

V v = P 100 , V
in care V reprezinta volumul total al masei de seminte, iar v - volumul componentelor solide. Rezulta ca daca se elimina spatiul intergranular, rezulta

V = 100 D v

densitatea

, respectiv spatiul ocupat de masa de seminte si

impuritati, raportat la volumul total al masei depozitate. Factorii care influenteaza afanarea sunt: forma, marimea si suprafata componentelor solide, uniformitatea masei de boabe, continutul de umiditate, natura corpurilor stra ine, grosimea vracului, tipul depozitului. Aceasta inseamna ca, sub influenta autosortarii, porozitatea are valori diferite in masa de boabe, cu influente importante asupra proceselor fizice si fiziologice care se petrec in timpul depozita rii. Porozitatea prezinta mare importanta la pa strarea semintelor prin aerare activa , in functie de ea stabilindu-se caracteristicile ventilatoarelor si durata ventila rii. Cunoasterea porozitatii este necesara si la uscarea semintelor, intrand in calculul bilantului termic, cat si la gazarea semintelor cu insecticide. Sorbtia. Este insusirea semintelor si a masei de boabe de a retine din mediul inconjurator vaporii de diferite substante si gaze. Acest fenomen se poate produce prin: absorbtie, adsorbtie, condensatie capilara si chemosorbtie. 30

Cedarea vaporilor de diferite substante sau a gazelor de ca tre seminte mediului inconjurator poarta denumirea de desorbtie . Aceasta insusire a semintelor se datoreste suprafetei mari a acestora, cat si structurii coloidal poros - capilare a acestora. Procesul de sorbtie este influentat de temperatura , de elasticitatea si viteza de miscare a vaporilor si a gazelor, de temperatura sorbantului (difuziunea externa) si de compozitia chimica (difuziunea interna). Sorbtia diferitelor gaze sau vapori (exclusiv vaporii de apa ) prezinta importanta in tratarea semintelor cu substante chimice care ar putea influenta mirosul acestora sau manipularea semintelor in atmosfera de petrol, benzina etc. Din acest considerent, dupa dezinfectarea sau dezinsectia magaziilor cu produse chimice, inainte de inmagazinarea produselor, sa se procedeze la aerisirea energica a acestora. Sorbtia si desorbtia vaporilor de apa reprezinta higroscopicitatea semintelor, fenomen cu mari implicatii in pastrarea produselor. Ea depinde de umiditatea relativa a aerului, de temperatura , suprafata boabelor, compozitia chimica a acestora si de marimea embrionului (ex. la porumb, fata de grau, convarietatea dentiformis la porumb fata de convarietatea indurata etc.). Datorita higroscopicitatii, intre tensiunea vaporilor din aer si tensiunea vaporilor din seminte se stabileste o relatie de echilibru denumita echilibru de higroscopicitate . Umiditatea boabelor, necesara, pentru mentinerea acestui echilibru, poarta denumirea de umiditate de echilibru . Ea creste si descreste cand umiditatea aerului se schimba (tab. 2.1, dupa FRISVIATSKI,1950). Tabelul 2.1. Valoarea umiditatii de echilibru a boabelor, in functie de umiditatea relativa a aerului la temperatura de 20C
Umiditatea relativa a aerului (in % la 20C) Specia 20 30 40 50 60 70 80 90 Grau 7,8 9,2 10,7 11,8 13,1 14,3 16,0 19,0 Secara 8,3 9,5 10,9 12,2 13,5 15,2 17,4 20,4 Orz 8,3 9,5 10,9 12,0 13,4 15,2 17,5 20,9 Ova z 6,7 8,3 9,4 10,8 12,0 14,4 16,8 19,9 Orez brut 7,5 9,1 10,4 11,4 12,5 13,7 15,2 17,6 Mei 7,8 9,0 10,5 11,6 12,7 14,3 15,9 18,3 Porumb 8,2 9,4 10,7 11,9 13,2 14,9 16,9 19,2 Soia 5,4 6,5 7,1 8,0 9,5 11,6 15,3 20,9 Floarea soarelui - - 5,0 5,9 6,9 7,8 9,1 11,4 In - - 5,1 5,9 6,8 7,9 9,2 12,1 Canepa - - - 5,6 6,6 7,7 9,0 11,3 Ricin - - - - 5,5 6,1 7,1 8,9

Umiditatea de echilibru depinde de compozitia chimica a semintelor, de continutul acestora in substante higroscopice (zaharuri, proteine) si nehigroscopice (lipide). 31

La aceeasi umiditate relativa a aerului si la aceeasi temperatura , semintele bogate in amidon si proteine (cereale, leguminoase) au umiditatea de echilibru mai ridicata decat semintele bogate in grasimi (ricin, in, floarea - soarelui etc.). Diferentele intre capacitatea higroscopica a componentelor chimice ale masei de boabe reliefeaza mai mult necesitatea conditiona rii lor inainte de depozitare. Umiditatea de echilibru la temperatura de 20C si la umiditatea relativa a aerului de 70% se ia ca limita maxima a umiditatii pentru pastrare. Pe baza relatiilor intre umiditatea relativa si temperatura aerului, umiditatea si temperatura produselor depozitate, s-au stabilit nomograme , care indica momentul cand se pot aera produsele fa ra pericol de umezire. Conductibilitatea termica. Este capacitatea transmiterii temperaturii in masa de boabe, ca rezultat al diferentelor de temperatura . Schimbul de ca ldura poate avea loc prin contact direct intre: boabe (prin conductie ) sau datorita circulatiei aerului (prin convectie ). In primul caz rolul predominant il are compactitatea masei de seminte, iar in cel de-al doilea caz influenta principala revine circulatiei ascendente din masa de boabe. Acest schimb de temperatura in masa de boabe se exprima prin coeficientul de conductibilitate termica , care reprezinta cantitatea de caldura care 2 trece printr-un strat de seminte cu suprafata de 1 m grosimea de 1 m, in timp de o ora , la o diferenta de temperatura intre inceput si sfarsit de 1C. Valorile coeficientului de conductibilitate variaza intre 0,12 0,40 2 kcal/m /h. Coeficientul este in corelatie pozitiva cu umiditatea (apa avand 2 coeficientul de 0,02 kcal/m /h). Conductibilitatea termica a graului si orzului 2 variaza intre 0,1 - 0,4 Kcal/m /h. Masa de seminte se caracterizeaza printr-o conductibilitate termica redusa, fapt ce face ca acestea sa-si pastreze mult timp temperatura. De aceea, produsele depozitate vara, cand temperatura este ridicata, se impune a fi aerate periodic, dar si o data cu sca derea temperaturii, acestea pastrandu-si apoi temperatura scazuta si in anotimpul cald urmator. Ca ldura specifica, in acest caz, reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui kg de seminte cu 1C. Cunoasterea ca ldurii specifice prezinta importanta in procesul de uscare artificiala a masei de seminte depozitate. 2.4. PROCESELE FIZIOLOGICE DIN MASA DE SEMINTE IN TIMPUL PASTRARII In semintele recoltate continua desfasurarea unor procese biologice dintre care cele mai importante sunt: postmaturatia si respiratia. Postmaturatia. Reprezinta complexul de procese care conduc la maturitatea fiziologica a semintelor, astfel incat capacitatea lor de germinatie sa devina maxima. Conditiile de pa strare pot modifica atat durata postmaturatiei, cat si procesele biochimice ce au loc, mai ales cand coacerea semintelor s-a produs in 32

conditii mai putin favorabile (temperaturi ridicate si usca ciune, sau ploi prelungite). In astfel de conditii substantele de rezerva din bob nu ajung la faza de amidon, iar continutul ridicat in zaharuri poate provoca o respiratie mai intensa a semintelor. Temperatura din spatiile de depozitare poate prelungi postmaturatia, atunci cand este sub 16C. Ventilatia activa si temperaturile mai ridicate scurteaza procesul de postmaturatie. Deficitul de oxigen si respectiv, cresterea continutului de dioxid de carbon reduce intensitatea procesului de postmaturatie. Respiratia semint elor. Se petrece cu intensitate diferita in functie de o serie de factori ca: gradul de coacere, umiditate, temperatura , integritate etc. Prezenta in masa de boabe a unor seminte necoapte ma reste intensitatea respiratiei, chiar si in conditii de umiditate scazuta. Semintele cu continut sca zut de umiditate au o respiratie redusa . O data cu cresterea continutului de umiditate se intensifica respiratia, ca urmare a accelerarii proceselor biochimice. Pragul de umiditate de la care apare apa libera (care serveste la intensificarea proceselor biochimice) se numeste umiditate critica . Valorile umiditatii critice, in functie de specie, variaza intre limitele: - floarea-soarelui, ricin ........6 8% - porumb, mei, sorg, sfecla .... 11,5 12,5% - grau, secara, orz, ovaz ..... 14,5 15,5% - maza re, fasole, linte, bob ...15 16% Cunoasterea umiditatii critice a semintelor este foarte importanta in procesul pastra rii, deoarece intre limitele ei respiratia este redusa. Semintele de cereale cu umiditate pana la 14% (sub umiditatea critica) se pot pastra in vrac, in straturi cu inaltime mare. Aceleasi seminte cu umiditatea intre limitele umiditatii critice respira de circa 2 - 4 ori mai intens, iar cele cu umiditatea de 17% isi intensifica respiratia de 20 - 30 de ori. O data cu cresterea temperaturii se ma reste si intensitatea respiratiei. Gradul in care temperatura influenteaza intensitatea respiratiei si functiile vitale depinde de durata cat semintele au fost sub influenta temperaturii respective. Intre 0 si 10C intensitatea respiratiei are valori neglijabile si devine maxima, la grau, la 55C, la soia la 45C etc. dupa care se reduce cu atat mai mult, cu cat umiditatea semintelor este mai mare. Intensitatea si tipul respiratiei este dependenta de compozitia mediului gazos. Raportul intre volumul de CO eliminat si cel de oxigen absorbit de
2

sa manta poarta denumirea de coeficient de respiratie . Cand coeficientul de CO 2 respiratie este egal sau mai mic de 1 respiratia este aeroba. O 2 Intensitatea respiratiei este influentata de specie si soi (hibrid). Astfel, boabele de grau respira de 8 - 10 ori mai intens decat cele de mazare, achenele de 33

floarea-soarelui respira mai intens decat semintele leguminoase etc. Sunt diferentieri intre soiuri si hibrizi, in functie de marimea embrionilor si alte particularitati. La porumb, de exemplu, hibrizii cu embrioni mari respira mai intens decat hibrizii cu embrioni mici. Boabele sistave au intensitatea marita a respiratiei, in comparatie cu boabele cu umplere normala. Semintele lovite, sparte si cele cu inceput de incoltire respira mai intens si, deci, se pa streaza mai greu. Influenta proceselor de respiratie asupra pastrarii boabelor. Consecintele respiratiei sunt: reducerea masei de substanta uscata din seminte, cresterea umiditatii relative a aerului din spatiul intergranular, modificarea compozitiei aerului din spatiul intergranular, ridicarea temperaturii in masa de seminte. Astfel, glucoza oxidata si descompusa reprezinta o pierdere nerecuperabila a unei parti din masa uscata. Apa eliminata in procesele de respiratie este retinuta de masa de seminte, avand ca efect saturarea aerului din spatiul intergranular, cu consecinte grave in pa strare. Prin cresterea continutului de CO se creeaza conditii improprii de dezvoltare pentru microorganismele
2

aerobe, ajungandu-se la oprirea respiratiei aerobe, distrugerea embrionilor si dezvoltarea microorganismelor anaerobe, care provoaca fermentatia lactica , ce conduce la deprecierea boabelor. Incoltirea semint elor in timpul pastra rii. Reprezinta unul din procesele fiziologice cu urmari importante. In timpul acestui proces se pierde o cantitate importanta de substanta uscata si se reduc considerabil calitatile produsului, fapt pentru care procesul este de nedorit in timpul pastrarii, indiferent de destinatia produsului. Pentru declansarea procesului este necesara o cantitate de apa mai mare decat umiditatea de echilibru maxim, deci este necesara absorbtia de umiditate capilara, care sa permita declansarea germina rii. Acest fenomen, practic, nu poate sa apara decat in cazuri de depozitare a semintelor in conditii improprii, de grave neglijente si lipsei controlului in timpul pa strarii. Incingerea boabelor. Fenomenul rezulta ca o consecinta a activa rii proceselor biologice din seminte si a activitatii microorganismelor, cand umiditatea depaseste o anumita limita. Incingerea se produce in mai multe faze: In prima faza , de "autoincalzire", are loc intensificarea respiratiei si cresterea temperaturii boabelor pana la 24 - 30C. La suprafata stratului de seminte se observa o usoara transpiratie a boabelor, ca urmare a condensa rii vaporilor din interiorul gramezii. In aceste conditii se dezvolta microorganismele saprofite ca: Bacterium herbicola si mucegaiuri din genul Mucor si Penicillium. Pe ma sura ce creste temperatura apare Aspegillus niger, A. candidus, A. flavus , iar si unele bacterii ca la peste 20C Penicillium piscarum , Rhisopus nigricans Bacillus micoides, B subtilis, B. mesentericus etc., care incep descompunerea materiei organice. In boabe apar glucide usor solubile in apa, ca rezultat al descompunerii hidratilor de carbon si gra similor. 34

In faza a doua temperatura se ridica pana la 38C, creste mult umiditatea masei de boabe, modificandu-se friabilitatea care se reduce evident. Semintele incep sa se brunifice. Apar produsi de fermentatie se simte miros de mucegai, alcool si amoniac. Ciupercile, care au fost bine reprezentate in prima faza, sunt inlocuite de alte microorganisme ca bacteriile: Bacillus subtilis, B. mesentericus etc. In compozitia boabelor, din glucidele usor solubile rezulta, prin fermentare, alcool, creste aciditatea, se descompune glutenul. In faza a treia temperatura ajunge la 50C si chiar peste aceasta limita . Ciupercile microscopice dispar si apar microorganismele specifice putrefactiei, ca: Bacterium proteus, B. coli, B. fluorescents etc. Are loc procesul de descompunere a proteinelor. Boabele devin sfa ramicioase. Mirosul de fermentatie alcoolica se simte puternic. Incingerea se poate produce la cateva ore dupa recoltare, daca in masa de boabe sunt seminte verzi sau seminte de buruieni cu continut mare de umiditate, sau mult mai tarziu, in functie de umiditate. Incingerea se poate produce in trei forme (fig. 2.1, dupa L. A. TRISVEATCHI, 1970): incingerea in cuiburi, incingerea in straturi si incingerea generala . Incingerea in cuiburi apare la depozitarea produselor neomogene in ce priveste continutul de impuritati cu umiditate diferita , hidroizolare necorespunzatoare a depozitului sau prin concentrarea insectelor si acarienilor intr-o anumita portiune a masei de seminte depozitate in vrac. Incingerea in straturi orizontale sau verticale se produce in functie de zona in care se formeaza stratul inca lzit in partea superioara, la baza vracului sau pe verticala.

35

Incingerea la suprafata sau la baza vracului se produce frecvent toamna si primavara. Mai periculoasa este incingerea in straturile bazale, la distanta de 20 - 50 cm de pardoseala . Ca ldura care rezulta in straturile de jos ale vracului difuzeaza usor in straturile superioare si incingerea cuprinde intreaga masa de boabe. Fenomenul apare frecvent toamna timpuriu, cand semintele se depoziteaza in magazii cu pardosele reci (produse neracite). Incingerea in straturi verticale are loc prin transpiratia peretilor sau a stalpilor de beton, in cazul inca lzirii sau ra cirii lor. Acest proces este exclus cand peretii compartimentului sunt situati la o depa rtare de 50 - 60 cm de peretii exteriori ai depozitului. Procesul de incingere inceput in masa de seminte nu va inceta decat numai prin interventia activa a omului. Fenomenul de incingere trebuie, insa, prevenit prin: pregatirea incaperilor inainte de depozitarea semintelor; conditionarea si omogenizarea masei de boabe; respectarea normelor de depozitare si controlul din timpul pa stra rii etc. 2.5. SPATII PENTRU DEPOZITAREA SEMINTELOR

36

Produsele vegetale sub forma de boabe pot fi depozitate in spatii ocazionale (inca peri, poduri etc.) sau in depozite speciale construite pe orizontala (platforme, soproane, patule, magazii) sau pe verticala (silozuri) (fig. 2.2, 2.3, 2.4, 2.5). a c

b b Fig. 2.2. Platforme acoperite: Fig. 2.3. Patule pentru pastrarea porumbului: a plan; b sectiune transversala a din lemn; b din perfabricate cu beton armat; c din metal

c Fig. 2.4. Magazie de 1.500 tone capacitate:a vedere principala; b - in plan; c sectiune transversala

37

Platformele de beton sunt utilizate in tot timpul anului, cu precadere pentru reducerea continutului de umiditate al semintelor, prin expunerea acestora la soare si lopa tarea lor. Platformele acoperite. Sunt soproane in care produsele sunt depozitate pentru perioade scurte de timp, pana la conditionarea si
Fig. 2.5. Siloz pentru pastrarea cerealelor cu o

depozitarea in magazii si silozuri.


capacitate de 60.000 t.

Patulele. Sunt constructii destinate porumbului sub forma de stiuleti. Acestea pot fi: metalice , cu diametrul de 5 m, inalte de 8 - 10 m, prevazute cu cos de ventilare centrala de 0,60 m; din prefabricate de beton armat , inalte de 1,80 m si late de 4,5 m; patule din lemn , tipul dublu, cu compartimente late de 1 - 1,70 m si de 4 m inaltime; patule obisnuite , cu latimi de 1,5 - 2 m si inalte de 3 - 4 m, construite din sipci din lemn sau plasa de sarma. Toate tipurile de pa tule sunt ridicate fata de pamant, cu exceptia celor provizorii. Magaziile. Sunt constructii cu capacitati diferite (1.500 17.000 t), dotate cu utilaje pentru curatirea si manipularea semintelor si cu canale de aerare activa . Depozitarea semintelor in magazii se poate face in vrac sau in saci . Silozurile. Sunt constructii de mare capacitate (25 - 60 mii tone), care prezinta fata de magazii urma toarele avantaje: folosirea rationala a suprafetei construite si a volumului respectiv; permit un inalt grad de mecanizare, cu comanda centrala, automatizata ; viteza de incarcare si desca rcare mare; combaterea usoara a da una torilor; climatizare optima; izolarea buna a produselor fata de mediul extern; executarea usoara a lucrarilor de conditionare si sortare. Avantajele constructive si economice se realizeaza atunci cand ina ltimea celulelor este de 5 - 10 ori mai mare decat diametrul sau latura celulelor, in cazul silozurilor cu celule poligonale (L. V. THIERER si colab., 1971). Silozurile cuprind urmatoarele componente mari: - fundatiile pe care se reazema intreaga constructie; - subsolul silozului unde sunt montate instalatiile de golire a celulelor si de transport a produselor ce se livreaza; - bateriile de celule , preva zute la partea inferioara cu palnii de golire iar la partea superioara cu planseul pe care sunt instalate utilajele de umplere; - galeria superioara - constructia ce inchide instalatiile de umplere; - turnul silozului (sau casa masinilor), cu elevatoare, masini de curatire si instalatii de predare a produselor; - statii de primire - predare a vagoanelor de cale ferata, a autovehiculelor incarcate; - instalatii de uscare , ce pot fi montate in turnul silozului sau langa bateriile de celule, la exterior; - instalatii de desprafuire a utilajelor si a spatiilor de lucru; 38

- instalatii de gazare a produselor infestate. 2.6. CONDITIONAREA SEMINTELOR. Conditionarea reprezinta totalitatea lucrarilor de curatire, uscare, sortare etc. prin care semintele recoltate sunt aduse in limitele standardelor de stat, in vederea unei bune pa stra ri. Curatirea semintelor urmareste inla turarea corpurilor stra ine, in vederea realiza rii puritatii tehnice prevazute in standardele de stat. Prin operatiunile de curatire se realizeaza si reducerea umiditatii cu 1 2%, a volumului si greutatii produselor care urmeaza a fi transportate si se reduce spatiul necesar depozitarii. Notiunea de samanta pura difera in functie de destinatia semintelor: semanat, industrializare, furajare, consum uman etc. Curat irea. Procesul de curatire a semintelor destinate insa manta rii cuprinde urmatoarele etape: curatirea prealabila (precuratirea); curatirea de baza; curatirea suplimentara. Curatirea prealabila (precuratirea) se executa dupa recoltare, prin operatii simple cu ajutorul curentilor de aer si al sitelor. Curatirea de baza se executa cu ajutorul selectoarelor pe baza de curenti de aer, site si trioare. Curatirea suplimentara este necesara numai in anumite situatii, cum ar fi: utilizarea masinilor cu celula fotoelectrica la fasole, pentru eliminarea semintelor de alte culori, sau utilizarea masinilor electromagnetice pentru eliminarea semintelor de cuscuta din sa manta de in etc. Sortarea. Se executa concomitent cu curatirea de baza sau prin operatii suplimentare. Se realizeaza cu ajutorul sitelor sau a gravitatorului. Operatiunea prezinta importanta deosebita pentru materialul semincer, semintele mari si uniforme, asigurand un semanat de precizie si obtinerea unor culturi uniforme, cu plante viguroase. Sortarea prezinta importanta si in unele industrii. Astfel, pentru fabricarea berii, se solicita ca 80% din boabele de orzoaica sau orz sa fie mai mari de 2,5 mm. Uscarea semintelor. Operatia urma reste eliminarea apei care este in exces in seminte, pentru a preveni procesele de autoincalzire, mucegaire, incingere prin care se diminueaza valoarea tehnologica, alimentara sau semincera a acestora. O buna pastrare se poate asigura semintelor de cereale si leguminoase, daca umiditatea acestora este sub 14% si semintelor cu continut in grasimi de 25 30% la o umiditate de 10 12%, pe cand celor cu continut de gra simi de 40 50%, numai la un continut de umiditate de 7 8%. Eliminarea apei in exces se poate realiza prin diferite metode: Uscarea la soare este cea mai economica metoda, deoarece nu necesita cheltuieli de energie. Semintele, asezate in straturi subtiri de 10 15 cm sunt 39

lopa tate la intervale de 2 - 3 ore. Temperatura creste in masa de boabe la 40 50C, fapt ce determina reducerea intr-o singura zi a umiditatii cu 3 4%.
2

Suprafata de platforme amenajate in acest scop (solarii) este de 15 m

/t la

cereale si 20 - 30 m /t la floarea-soarelui. Daca uscarea se prelungeste mai multe zile, este necesara adunarea semintelor, seara, in gra mezi si acoperirea peste noapte a acestora cu prelate, pentru a le feri de roua si eventuale ploi. Prin acest procedeu simplu se gra beste si maturitatea fiziologica a semintelor, iar sub actiunea razelor solare o parte din microorganismele de pe suprafata semintelor sunt distruse. Uscarea la aer se realizeaza utilizand ca agent de uscare aerul atmosferic uscat si cald, care se introduce in uscator cu ajutorul ventilatoarelor. Metoda este practicata la produsele care se recolteaza vara, cand aerul atmosferic uscat depaseste 30C, astfel ca la o singura trecere prin usca tor reduce umiditatea semintelor cu 1 - 1,5%. Uscarea prin aerare activa se realizeaza prin introducerea in masa de boabe a aerului atmosferic uscat si cald sub presiune. La fel ca si metoda anterioara si aceasta este aplicabila produselor recoltate in sezonul de vara. Uscarea artificiala se realizeaza in instalatii de uscare, prin diferite metode: uscarea prin contact cu suprafetele incalzite; uscarea cu aer cald; uscarea cu gaze de combustie in amestec cu aerul atmosferic; uscarea in vid partial; uscarea prin combinarea a doua sau mai multe din metodele mentionate. Cea mai frecventa este metoda cu ajutorul aerului incalzit . In sectorul de preincalzire al usca torului se realizeaza transpiratia semintelor, in sectorul de uscare se obtine evaporarea si evacuarea apei, iar in sectorul urmator se produce racirea semintelor cu ajutorul aerului atmosferic. Cantitatea de caldura totala Qt necesara uscarii unui produs este compusa din caldura necesara incalzirii aerului Qa si, cea necesara incalzirii produsului Qp:
2

Qt = Qa + Qp. Ca ldura necesara pentru incalzirea produsului se calculeaza astfel:

Qp = Gp Cp (t t ),
21

in care: Gp este greutatea produsului, in kg; Cp - caldura specifica a produsului (cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea temperaturii a 1 kg produs cu 1C,
Kcal

in

; t - temperatura initiala a produsului; t - temperatura finala, dupa


o1 kg C
2

uscare, a produsului. Ca ldura specifica . depinde de natura si structura produsului: la grau, 0,49 Kcal/kg; la porumb, 0,46; la floarea-soarelui, 0,35. Reducerea umiditatii se realizeaza la temperaturi ale agentului termic de pana la 40C la semintele destinate semanatului (pentru a nu afecta germinatia) si pana da 50C la cele destinate consumului. La grau, de exemplu, daca se trece de 50C glutenul isi pierde elasticitatea, fiind afectate insusirile de panificatie. 40

Uscarea semintelor cu umiditate ridicata trebuie realizata cu temperaturi mai mici decat a semintelor cu umiditate mai redusa, pentru a preveni sudarea porilor tegumentului si fisurarea boabelor. Randamente sporite in procesul de uscare se realizeaza nu prin marirea temperaturii agentului de uscare, ci prin marirea cantitatii de aer cald care trece prin masa de seminte. Uscarea prin draierare. Metoda prezinta avantaje importante in reducerea consumului de energie cu 15-20%, marirea capacitatii de uscare a uscatorului cu 30 40%, reducerea fisurarii boabelor si chiar ameliorarea sensibila a valorii produsului in raport cu uscarea clasica . Procedeul consta din: - uscarea accelerata pana la umiditatea de 18 19%, aerul cald fiind dirijat in toata coloana de uscare, prin suprimarea zonei de racire; - transferul produsului cald (50) intr-o celula de racire (de draierare) unde se lasa in repaus 8 - 12 ore, timp in care apa din interiorul semintei migreaza spre periferie, egalizandu-se umiditatea si temperatura din bob; 2 3 - ra cirea prin aerare activa cu 40 - 60 m 2.7. INMAGAZINAREA, CONTROLUL SI INTRETINEREA SEMINTELOR IN TIMPUL PASTRA RII

aer la 1 m de seminte/ora .

Prega tirea spatiilor pentru depozitare trebuie sa constituie o preocupare deosebita pentru prevenirea pierderilor de produse. Pregatirea cuprinde masuri de ordin general si masuri speciale. Masuri de ordin general. Reparatiile Ia cla diri, pentru a preveni patrunderea apei si a da una torilor. De asemenea, se verifica instalatiile si utilajele care deservesc spatiile de depozitare. Curatenia. Curatirea prafului, evacuarea resturilor de seminte care pot duce la inmultirea daunatorilor, verificarea dusumelelor, ra zuirea peretilor si a tavanului. La silozuri se curata groapa elevatorului de resturi de seminte, capetele transportoarelor, tuburile de scurgere, cicloanele etc., se asigura curatirea terenului din jurul magaziilor si a silozului. Masurile speciale. Constau in dezinfectarea, dezinsectizarea si deratizarea spatiilor de depozitare. Dezinfectarea magaziilor se face prin va ruirea peretilor, adaugandu-se in clorura de var 3 7% sulfat de cupru (pentru combaterea mucegaiurilor), spalarea dusumelelor cu solutie de soda (15 kg soda Ia 85 l apa). Dezinsectizarea se poate face prin stropiri cu solutii chimice si cu produse fumigene. Stropirile se realizeaza inainte de introducerea semintelor, cu una din 2 urmatoarele substante: Actelic 50 EC 0,2 litri/m , Satisar CE 50%, 0,5 - 1 g 2 2 s.a./m , Damfin 950 EG 0,4 - 40 ml/m , Coopex 50 WP 0,25%, Kothorine 2 2 Grain EC 2,5 PB 0,5 ppm = 1,56 mg s.a./m . La 1 m se foloseste 100 ml de cantitate de lichid, in functie de gradul de absorbtie al stratului tratat. Tratamentele cu produse fumigene, in spatii goale, se realizeaza cu: 41

3 Fumitox 10 PF, 3 g produs comercial/m spatiu; Coopex smoke generator" 0,25 g/m 3 2 spatiu; Fumlindox 50, 500 g/1.000 m spatiu. Deratizarea. Combaterea rozatoarelor in depozite se realizeaza prin: momeli cu Antan 80 P, Actosin P, Brumoline CM 0,7%, Fosfura de zinc CM 70 80%; prin gazare cu Delicia Gastoxin, Detia Gas Ex-T, Fostoxin tablete (2 tablete la o galerie) si alte produse. Inmagazinarea semintelor. Se poate face sub forma varsata sau ambalata. La inmagazinarea sub forma varsata (in vrac) trebuie sa se acorde atentie prevenirii amestecurilor, fiind necesara individualizarea si etichetarea loturilor. Astfel, materialul semincer se depoziteaza separat de cel destinat consumului; Semintele din anul precedent nu se amesteca cu cele din noua recolta. Loturile care urmeaza a fi depozitate vor fi individualizate in functie de umiditate si alti indici de calitate. L. V. THIERER si colab. (1971) mentioneaza grosimea stratului de seminte in functie de umiditate si de dotarea depozitului cu instalatii de aerare activa (tab. 2.2). Tabelul 2.2 . Inaltimea stratului de depozitare (m) a produselor in functie de continutul de umiditate

Continutul in umiditate a boabelor (in %) 10 10 - 12 12 - 13 13 - 14 14 - 15 15 - 16 16 - 17 Cereale pa ioase nelimitat 2,5 - 1,5 1,5 1,0 1,0 0,5 Porumb boabe nelimitat 1,5 1,0 Maza re, fasole, linte 2,5 2,5 2,5 1,5 1,5 0,5 0,5 Oleaginoase 2 - 3 2 1,5 1,5 - 1 1,5 - 1 0,5
N o t a: In magaziile cu instalatii de aerare activa , grosimea stratului se majoreaza de 2 3 ori.

Produsul

Produsele destinate sema natului se depoziteaza vrac pentru cereale si leguminoase, cu umiditatea maxima de 14% (soia cu maximum 12%), iar cele de oleaginoase cu 8%, cu o grosime maxima a vracului de 1,5 m in sezonul cald si maximum 2 m in sezonul rece. Depozitarea in saci se practica la produsele destinate sema natului si exportului. Sacii, etichetati pe loturi, se stivuiesc in randuri incrucisate, cu inaltimea de 5 - 7 saci pentru cereale, 5 - 10 pentru fasole si 6 - 12 pentru mazare. Intre stive se lasa un spatiu de 1 m si 0,5 m intre stive si pereti. La pastrarea indelungata sacii se restivuiesc periodic. Controlul calitati semintelor depozitate. Produsele depozitate se vor controla periodic. In prima luna dupa recoltare se determina continutul de umiditate, iar temperatura se inregistreaza zilnic. In timpul toamnei observatiile se fac din 5 in 5 zile, iar in lunile de iarna, bilunar. In primavara observatiile se vor executa la intervale mai scurte, din 5 in 5 zile. 42

Loturile semincere, in functie de starea semintelor, se vor controla la intervalele trecute in tabelul 2.3. In paralel se fac si determina ri pentru depistarea eventualilor daunatori si, periodic, cel putin o data la 5 luni si inainte de livrare, se determina facultatea germinativa. Tabelul 2.3 Intervalul pentru controlul semintelor destinate insamantarilor, in zile, in functie de continutul in umiditate
Seminte umede Seminte uscate Perioada de control temp. (C) umid (%) temp. (C) umid (%) Pana la terminarea repausului seminal zilnic 3 2 15 Intervalul cu temperaturi de 10C 3 7 7 30 Intervalul cu temperaturi de 5 -10C 7 30 15 30 Intervalul cu temperaturi de 0 - 5C 7 30 30 30

2.8. METODE DE PASTRARE A SEMINTELOR Principiul care sta la baza acestor metode este reducerea proceselor vitale din masa de seminte, prin dirijarea umiditatii si a temperaturii. In functie de felul cum sunt dirijati acesti factori, au fost elaborate mai multe metode de pastrare: in stare uscata ; la temperaturi scazute ; prin aerare activa ; prin asfixiere (anaeroba ); cu ajutorul substantelor chimice ; prin iradiere . 2.8.1. Pastrarea semintelor in stare uscata Metoda consta in reducerea continutului de umiditate pana la limita la care se elimina orice pericol de degradare a produsului. Uscarea semintelor se poate realiza pe cale naturala sau artificiala , pana la limitele specifice pentru fiecare specie la care pierderile prin respiratie sunt minime, iar produsii rezultati nu prezinta pericol pentru pastrare. Prin uscarea naturala si artificiala se reduc microorganismele din masa de seminte, fara a se realiza o sterilizare totala. In produsele uscate mai ra mane o cantitate de microorganisme care, la umezirea semintelor, se inmultesc rapid, contribuind la deprecierea produsului. Din acest considerent se impune evitarea cresterii umiditatii produselor prevenindu-se dezvoltarea microorganismelor dauna toare, a acarienilor si insectelor. La pa strarea semintelor in stare uscata se tine seama de izotermele sorbtiei si desorbtiei umiditatii, adica de procesul de umezire si uscare a boabelor si influenta mediului inconjurator. Aceasta metoda este cea mai veche si mai larg ra spandita in tara noastra. 2.8.2. Pastrarea semintelor la temperaturi scazute 43

Metoda se bazeaza pe principiul termoanabiozei adica reducerea considerabila sau totala a activitatii vitale a componentelor vii din masa de seminte, prin intermediul temperaturilor scazute. Conductibilitatea termica redusa a masei de boabe contribuie la pastrarea lor in stare ra cita. Temperatura in masa de seminte, pentru asigurarea pa strarii, difera in functie de umiditatea lor, fiind in raport invers (cu cat temperatura este mai joasa , continutul de umiditate poate fi mai ridicat) (tab. 2.4 dupa L. V. THIERER si colab., 1971). Tabelul 2.4 Limitele de temperatura pentru pastrare, in functie de umiditatea semintelor
Umiditatea semintelor 16 18 20 22 Temperatura maxima care asigura pastrarea produselor timp de 2 luni fara depreciere (C) 12,8 7,2 4,4 1,7

Reducerea temperaturii se poate realiza prin folosirea de agregate frigorifice sau prin dirijarea aerului atmosferic rece. In primul caz, termenul de racire este sinonim cu refrigerarea si implica trecerea aerului peste o serpentina racita, pentru a-l aduce la o temperatura mult sub cea ambianta, inainte de a-l insufla intr-un depozit de boabe. Ra cirea masei de seminte cu aer atmosferic se poate realiza prin: depozitarea produsului in strat subtire, astfel incat o suprafata cat mai mare a lotului de sa manta sa fie in contact cu aerul rece; manipularea produsului prin aerul rece, cu ajutorul instalatiilor mecanice: de transport pe orizontala si verticala; insuflarea cu ajutorul ventilatoarelor a aerului rece din atmosfera in masa produsului. Cu referire la pastrarea semintelor in strat subtire ( metoda pasiva ), racirea lor se realizeaza prin ventilarea aerului din depozite prin deschiderea geamurilor si a usilor. Datorita, insa, conductibilitatii si difuzarii termice scazute a masei de seminte, portiunile ei inferioare se racesc foarte incet si in cazul cand exista umiditate ridicata exista pericol de incingere, chiar la grosimi ale vracului de pana la 1 m. Dintre metodele active , de manipulare a produsului prin aerul atmosferic rece, cea mai simpla este lopatarea, adica dizlocarea semintelor cu ajutorul lopetilor din lemn, placaj sau alt material usor. Pentru eficienta operatiunii, lucrarea se efectueaza de 3 - 4 ori succesiv si la distante cat mai mari. Astfel, semintele si impuritatile se ra cesc si, totodata, se reface si rezerva de aer din spatiul intergranular. Metoda se utilizeaza cand in masa de boabe apar procese de incingere, dar este mai putin eficienta si se soldeaza cu traumatizarea semintelor. Miscarea semintelor cu ajutorul instalatiilor transportoare asezate in serie, sau trecerea lor prin masini preva zute cu ventilatoare, asigura o racire mai buna . 44

Cu cat distanta de miscare este mai mare, cu atat semintele vin in contact mai indelungat cu aerul rece si deci, racirea este mai buna . Se poate folosi si racirea combinata a semintelor: pe transportoare, concomitent cu folosirea masurilor de curatire a semintelor. 2.8.3. Pastrarea semintelor prin aerare activa Are drept scop racirea, uscarea si aerisirea masei de boabe, fa ra a fi miscata prin schimbarea aerului din spatiul intergranular. Metoda se utilizeaza la semintele cu umiditate ridicata, pana cand urmeaza a fi uscate, cat si la finalizarea ra cirii produselor trecute prin usca tor. Efectele aerarii active sunt: reducerea umiditatii; prevenirea autoinca lzirii; reducerea pierderilor de substanta organica, accelerarea matura rii semintelor; eliminarea CO2, franarea activitatii microorganismelor. Aerarea pentru racire se executa cand temperatura aerului atmosferic este mai sca zuta cu 5C fata de temperatura produsului, iar umiditatea relativa a aerului este sub 75%. Aerarea pentru uscare si ra cire se face corelat cu temperatura si umiditatea aerului si umiditatea de echilibru a boabelor. In practica , valorile stabilite prin masurarea umiditatii si temperaturii, aerului, pe de o parte, si a umiditatii si temperaturii semintelor, pe de alta parte se interpreteaza prin intermediul unor grafice (aeronomograma Viinz -Rost) si tabele (tabelul Seidel), ajungandu-se, pe aceasta cale, sa se stabileasca limita superioara a umiditatii relative a aerului la care poate avea loc o aerare eficienta . Aerarea activa se realizeaza cu ajutorul ventilatoarelor, care sunt in legatura cu conducte de distribuire a aerului in masa de boabe. Cantitatea de aer introdus trebuie sa asigure o schimbare rapida a aerului din spatiul intergranular. Daca cantitatea de aer este prea mica, pe parcursul deplasarii in masa de seminte se satureaza cu vapori de apa care se condenseaza in lotul de seminte. Pentru evitarea acestui fenomen, aerarea trebuie facuta astfel incat la iesirea aerului din produse umiditatea relativa sa nu depaseasca 80%. Pentru a cunoaste cantitatea de aer necesara unei aerari optime, este necesar sa se calculeze alimentarea specifica ca aer (Q), in m3 pe ora /tona de produs, dupa relatia:

A3 , Q = m / ora / tona G in care: A - este debitul de aer furnizat de ventilator, in m /ora; G - greutatea, in 3 tone, a lotului supus aerarii. Cunoscand debitul necesar pentru o tona produs, la o anumita umiditate (tab. 2.5, dupa THIERER si colab., 1966), se poate calcula debitul necesar pentru intregul lot, pe baza rezultatelor obtinute din calcul si caracteristicile ventilatorului, micsorand sau ma rind ina ltimea "vracului.
45

Daca grosimea stratului scade sub 1,5 m, aerarea activa este ineficace, deoarece curentii de aer nu se distribuie uniform in masa de seminte.
Tabelul 2.5

Consumul minim de aer m /ora la tona , in functie de umiditatea semintelor si inaltimea vracului, la 50% umiditate relativa si 20C temperatura aerului

Ina ltimea maxima a vracului (m): Umiditatea produsului % Aer (m /ora ) la tona de produs cereale floarea soarelui 3 16 30 3,5 4,0 2,0 18 40 2,5 3,0 2,0 20 60 2,0 1,8 22 80 2,0 1,6 24 120 2,0 1,5 26 160 2,0 1,5

2.8.4. Pastrarea semintelor prin asfixiere (anaeroba)

Metoda prezinta importanta pentru produsele destinate consumului si se bazeaza pe oprirea respiratiei aerobe, prin acumulare de CO , rezultat din
2

procesele de respiratie sau prin injectare de CO .


2

S-a constatat ca la o concentratie de 7% CO respiratia aeroba este mult


2

incetinita, iar la a concentratie de: 12 14%; este practic, oprita si semintele trec la respiratie anaeroba . Pentru a se realiza o buna pastrare, se cere ca semintele sa fie uscate si racite; in caz contrar, pastrarea prin acest procedeu este limitata . Astfel, porumbul boabe cu 18% umiditate, in conditii de anaerobioza, se poate pastra 6 luni fa ra modifica ri, pe cand daca umiditatea creste la 23 27% , se depreciaza in primele 14 zile, ca urmare a fermentatiei lactice. metodei sunt: este stanjenita sau chiar oprita dezvoltarea Avantajele microorganismelor aerobe, a insectelor si acarienilor; cantitatea de caldura care se dezvolta este de 24 de ori mai mica decat la respiratia aeroba; pierderile de substanta organica sunt mult diminuate. mai importante sunt urmatoarele: la produsele cu Dezavantajele umiditate de circa 18% inlocuirea oxigenului cu CO provenit din respiratie este
2

lenta, fiind pericol de aparitia mucegaiurilor aerobe, motiv pentru care se impune injectarea de CO , in masa de boabe sau extragerea oxigenului prin crearea de vid;
2

la produsele umede ca rezultat al respiratiei anaerobe se produce alcool etilic, acid lactic si alte substante care se degradeaza greu; materialul semincer isi pierde germinatia. graului in spatiu ermetic inchis a condus la Autoconservarea urmatoarele modificari (THIERER si colab., 1971): graul cu umiditate de 12%, pastrat timp de 2 ani, nu si-a modificat insusirile de panificatie; graul cu 16,4% umiditate a primit miros de statut dupa primele 4 saptamani, iar dupa 7 luni s-a constatat un pronuntat miros de alcool. Gustul si mirosul painii preparate din acest grau erau insa normale; graul cu 17,7% si 19,9% umiditate si-a inra utatit insusirile de panificatie dupa primele 2 luni de conservare anaeroba . 46

Metoda este practicata in S.U.A. pentru pastrarea porumbului-boabe furajer in silozuri metalice etanse. In India specialistii englezi au realizat silozuri speciale cu pereti de nylon de circa 22 m diametru si 7 m ina ltime; in unele ta ri din Africa, Asia si America de Sud se mai utilizeaza autoconservarea in gropi impermeabile. In tara noastra metoda prezinta importanta pentru pastrarea porumbului boabe recoltat cu umiditate mare.
2.8.5. Pastrarea cu ajutorul substantelor chimice

Metoda se bazeaza pe actiunea unor substante chimice de a reduce respiratia si impiedica dezvoltarea mucegaiurilor, insectelor si acarienilor. Metoda are aplicabilitate in urmatoarele situatii: la pa strarea de scurta durata a produselor umede, pana la data uscarii; pentru pastrarea de lunga durata a semintelor uscate, fara a fi miscate; pentru oprirea incingerii, cand produsele chimice pot fi injectate direct in focar. Substantele chimice cu care s-au obtinut rezultate bune sunt: cloropicrina, dicloretanul, metabisulfitul, thioureea etc. Cloropicrina anuleaza rapid procesele de autoincalzire si incingere a produselor. Se utilizeaza la pa strarea de durata a produselor cu umiditate pana la 16%. Dicloretanul se utilizeaza pentru produsele cu umiditate ridicata , folosindu-se doze de 300 g/m de produse. Are efect sterilizant asupra 3 mucegaiurilor, impiedica dezvoltarea acarienilor si insectelor, insa nu opreste procesul de autoincalzire si incingere a produselor. Thioureea , in proportie de 1, reduce respiratia cerealelor umede si opreste dezvoltarea mucegaiurilor, iar in proportie de 1% opreste dezvoltarea mucegaiurilor chiar cand masa de boabe are umiditatea de 24%, fara a diminua mult viabilitatea semintelor. Pentru pa strarea porumbului-boabe, proaspat recoltat, in ultimul timp se folosesc unele preparate pe baza de acid propionic (Pionicorn, produs englez si Luprosil, produs german), care opresc dezvoltarea microorganismelor, inca lzirea si deprecierea boabelor. Preparatele nu sunt toxice. Doza de utilizare de circa 0,5 - 2,1% din greutatea produsului respectiv este proportionala cu procentul de umiditate al boabelor si durata de pastrare (tab. 2.6, dupa D. DAVIDESCU, 1972).
Tabelul 2.6.

Cantitatile de Luprosil, in g/100 kg boabe, in functie de continutul in umiditate al boabelor si durata de pa strare
Durata de Continutul boabelor in umiditate (%) pa strare 18 20 22 24 26 28 30 35 40 45 1 luni 350 400 450 500 550 650 800 1150 1400 1650 3 luni 400 450 500 600 700 800 1000 1300 1600 1950 6 luni 450 500 600 700 800 950 1100 1400 1750 2100

47

Se recomanda folosirea preparatului si in cazul orzului furajer recoltat cu umiditate ridicata (24 26%), pentru a preintampina scuturarea. Utilizarea acidului propionic a dat bune rezultate si la soia, tratandu-se cu 0,75% acid propionic boabele de soia cu 22% umiditate, fara a se inca lzi si fara asi modifica compozitia chimica timp de 10 sapta mani (STEVENSON ALEXANDER, 1972).
2.8.6. Pastrarea semintelor prin iradiere

Metoda este in curs de experimentare. Cele mai bune efecte sterilizante si inhibitoare s-au obtinut cu raze gamma . Doza de radiatii este in corelatie pozitiva cu umiditatea produsului, fiind necesar sa se stabileasca pragul pana la care produsele tratate pot fi utilizate in alimentatie. De remarcat ca mucegaiurile au o rezistenta ridicata, necesitand doze mari. Metoda se realizeaza in unele tari, ca efect secundar al tratamentelor pentru combaterea da una torilor, realizandu-se atat inhibarea microflorei, cat si reducerea respiratiei semintelor cu continut scazut de umiditate.
2.9. SCA ZAMINTE LA SEMINTE IN TIMPUL PASTRARII

De-a lungul pastrarii si in timpul manipularii semintelor se inregistreaza unele pierderi, care, in raport cu cauzele care le produc, pot fi impartite in pierderi admisibile si pierderi inadmisibile . Aici se incadreaza: cele prin conditionare; prin Pierderile admise. reducerea umiditatii; pierderile fiziologice; pierderile mecanice prin transport si manipulare. Pierderile prin conditionare se determina prin relatia:

()
SG G CS CS 1 2 , = 100 CS 2 in care: SG este scaderea in greutate (kg); G - greutatea masei de boabe supuse curatirii (kg); CS - procentul de corpuri straine initial; CS - procentul de corpuri
1 2

straine din masa de seminte dupa curatire. Pierderile de umiditate depind de continutul in apa al semintelor inmagazinate. Reducerea procentuala a umiditatii se determina dupa formula:

()
X 100 a b , = 100 b

in care X reprezinta procentul sca derilor in greutate; a - umiditatea semintelor la inmagazinare; b - umiditatea semintelor la un moment dat, pe parcursul pa stra rii sau la livrare. 48

Pierderile fiziologice datorate respiratiei semintelor depind de temperatura si umiditatea masei de seminte. Ele sunt foarte reduse, cand semintele sunt pastrate in limitele umiditatii critice. Cerealele cu continut de 11,5 - 12,5% umiditate pierd din substanta organica , dupa o pastrare de 2 - 3 ani, numai 0,2%. Scaderile in greutate datorate transporturilor interioare, inclusiv inca rcarea si descarcarea, se considera 0,02% pentru semintele de cereale si leguminoase si 0,03% pentru semintele bogate in ulei. Pentru fiecare manipulare se acorda sca zaminte de 0,01% pentru toate speciile. Pot fi cauzate de o depozitare necorespunza toare, Pierderile neadmise. cat si datorita da unatorilor animali, insectelor si acarienilor, de sustrageri etc. Ele pot fi prevenite prin masuri de protectie ferme.
2.10. GRADAREA SEMINTELOR PENTRU CONSUM

Gradarea semintelor pentru consum este operatia de identificare si separare a loturilor de cereale, leguminoase si oleaginoase dupa aspect si starea lor fizica sau luand in considerare una dintre caracteristicile specifice ale acestora (chimica, tehnologica) (SR ISO 5527 : 2002 Cereale. Terminologie). Gradele impart semintele de consum pe grupe fiecare grup sau grad intrunind anumite conditii de calitate. Ca urmare semintele de consum cuprinse intr-un grad sunt similare, dar nu, in mod necesar, identice. Noul sistem de gradare ofera posibilitatea stabilirii calitatii reale a semintelor de consum depozitate. Sistemul de gradare este elementul fundamental al unui ansamblu complex de relatii inter-institutionale, care permite functionarea pietei in avantajul celor mai productivi si eficienti operatori din sistem (manageri de ferme, silozuri, procesatori, comercianti, institutii bancare, institute de cercetare si departamente guvernamentale etc.). Avantajele clasificarii pe grade a semintelor de consum sunt urmatoarele : - aplicarea sistemului de gradare este o garantie a faptului ca producatorii vor primi un pret corect pentru produsul lor, in functie de calitatea acestuia, fiind incurajati producatorii, atat pentru randament cat si pentru calitate ; - aplicarea sistemului de gradare permite asigurarea unei calitati constante a semintelor de consum depozitate, incurajand tranzactiile interne si internationale ; - permite managerilor de silozuri si transportatorilor sa organizeze mai eficient sistemul de depozitate ; - imbuna tateste raportul dintre costul de productie/vanzare si pretul semintelorde consum ; - permite protejarea calitatii si valorii produselor de foarte buna calitate; - sistemul de gradare permite imbunatatirea rezultatelor cercetarilor dedicate ameliorarii soiurilor. 49

Gradarea corecta la punctele de receptie a semintelor de consum este cel mai important element al sistemului de gradare. Rolul principal si responsabilitatile gradatorilor sunt : - aplicarea fara partinire a planurilor oficiale de gradare, cuprinse in Manualul de gradare ; - aplicarea corecta a tehnicilor de esantionare si a metodelor de analiza conform standardelor in vigoare ; - atingerea celui mai mare nivel posibil de competenta printr-o perfectionare continua. Gradarea se efectueaza pentru urmatoarele culturi : grau comun si grau durum ; secara ; orz ; ova z ; porumb ; in ; fasole boabe ; mazare boabe ; floareasoarelui ; soia ; rapita. Cea mai importanta operatie in procesul de gradare este obtinerea unui esantion reprezentativ. Daca un esantion nu este reprezentativ pentru lotul de produs, gradul alocat in final nu va fi cel real pentru lotul respectiv. Oricat de complex sau de simplu ar fi un sistem de gradare, el nu functioneaza fara o esantionare corecta. Esantionarea este definita ca operatia de obtinere a unui esantion, care reflecta, cat mai fidel posibil, compozitia unui lot de produs, rezultand un esantion reprezentativ. Esantionarea se efectueaza conform urma toarele standarde:SR-1SO 13690 : 2001 Cereale, leguminoase si produse de macinis Esantionarea pentru loturi statice ; SR ISO 6644 : 2002 Cereale si produse ma cinate din cereale Esantionarea automata cu mijloace mecanice ; SR EN ISO 542 : 2001 Seminte oleaginoase Esantionare ; SR EN ISO 664 : 2001 Seminte oleaginoaseReducerea esantionului pentru laborator la esantionul pentru analiza. Pentru toate produsele se vor aplica urma toarele reguli de graduare : - Esantioanele reprezentative sunt gradate conform planurilor de gradare prezentate in Manualul de gradare ; - Unui esantion i se aloca gradul in care se incadreaza pe baza valorilor factorilor de gradare ; - Daca un esantion nu se incadreaza in nici un grad, va fi desemnat ca fiind fara grad, iar motivele vor fi specificate in formularul de gradare la rublica Mentiuni.

50

CEREALELE
3.1. GENERALITATI 3.1.1. Importanta, suprafete, raspandire.

Denumirea de CEREALE se atribuie plantelor intregi, anuale, cultivate din familia Graminaceae (Poaceae), graul (Triticum sp.L.), secara (Secale cereale L.), Triticale Witt., orzul (Hordeum sp.L.) ova zul (Avena sp.L.), orezul (Oryza sativa L.) porumbul, (Zea mays L.), sorgul (Sorghum vulgare L.) si meiul (Panicum miliaceum) boabelor acestora si produselor rezultate din ele. Din aceeiasi familie fac parte ciumiza sau meiul italian (Setaria italica), meiul perlat (Pennisetum thyphoides), deosebit de important pentru conditiile tropicale, meiul indian (Eleusine coracana), graminee anuala cultivata in India, Egipt si Africa tropicala si teff (Eragrostis abyssinica) graminee anuala cultivata in unele zone din Abisinia. Numele cerealelor se trage de la CERES, ERIS, fiica lui Saturnus zeita agriculturii la romani. Sarbatorile organizate in cinstea zeitei se numeau CEREALIA. Impreuna cu aceste plante se trateaza si hrisca (Fagopirum sagittatum L.) din familia Polygonaceae a carei compozitie chimica si tehnologie nu difera prea mult de a cerealelor, iar pe de alta parte, ea nu prezinta importanta prea mare pentru a fi tratata separat. Intrebuintari. Boabele cerealelor macinate si preparate sub forma de paine, gris, paste fainoase, ma maliga etc. sau fierte ca atare, se utilizeaza pe scara larga in alimentatia omului, formand hrana de baza aproape pentru intreaga lume. Sub forma de boabe intregi, macinate grosier si tarate se folosesc in hrana animalelor. Pe langa aceste utilizari, boabele cerealelor servesc ca materie prima in industria spirtului, alcoolului, berii, amidonului, dextrinei, glucozei, etc. Plantele verzi, uscate sau insilozate , paiele, pleava si tulpinile porumbului se intrebuinteaza ca furaje grosiere in hrana animalelor. In ultimele decenii paiele cerealelor se folosesc tot mai mult ca materie prima in industria celulozei. Din tulpinile de porumb se extrage zahar in Japonia si alte ta ri. Valoarea alimentara a boabelor cerealelor este determinata de raportul dintre protide si hidratii de carbon, raport ale ca rui valori oscileaza in jur de 1 : 6, el 51

fiind foarte favorabil organismului uman, comparativ cu raportul de 1 : 3 la leguminoasele pentru boabe sau 1 : 12 16 la cartof. La nevoie, omul, se poate hrani un timp destul de indelungat numai cu paine si apa , fa ra ca organismul sa se resimta prea mult. Boabelor cerealelor au un continut ridicat de substanta uscata (85-90 %), fapt care favorizeaza pastrarea lor indelungata si transportarea cu usurinta la distante mari. Cerealele prezinta importanta deosebita din punct de vedere agricol. Avand radacini fasciculate care se raspandesc in partea superficiala a solului, extrag elementele nutritive din straturile mai putin profunde ale acestuia si se pot introduce in rotatii cu leguminoasele pentru boabe si plantele tehnice care-si procura hrana din straturile mai adanci ale pamantului. Fiind plante anuale unele au perioada scurta de vegetatie, cerealele produc intrun timp relativ scurt o cantitate mare de substanta uscata , iar in conditii de irigare, dupa recoltare, pot urma culturi succesive (porumb, fasole, soia, etc.). Raspandire . Multiplele intrebuintari si insusirile lor valoroase au determinat extinderea cerealelor pe suprafete mult mai mari decat toate celelalte plante la un loc. Dupa datele estimative ale FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura), suprafata cultivata cu cereale a scazut de la 718 milioane de ha in perioada 19791981, la 682 milioane ha in 2005 (tabelul 3.1.), iar productia medie a crescut de la 2212 kg/ha la 3262 kg/ha in aceiasi perioada . Circa 42 % din productia de boabe ale cerealelor se utilizeaza in hrana omului direct (graul si orezul) restul in alimentatia animalelor sau pentru prelucra ri industriale. Tabelul 3.1. Suprafata si productia medie la hectar, la cereale
Anii Suprafata (mii ha) Productia medie (kg/ha) Continente 1979- 1988- 1993- 2003 2005 1979 1988 19931981 1990 1999 - - 1999 1981 1990 MONDIAL 718686 704646 691922 674338 682902 2212 2644 2920 3077 3262 AFRICA 64850 76071 87239 101396 101866 1110 1197 1216 1257 1280 N.C.AMERICA 104704 96398 92966 89909 87219 3531 3543 4262 4843 5181 S.AMERICA 37615 37034 34572 37273 36537 1776 2059 2741 3293 3313 ASIA 304004 307051 319863 314107 318793 2108 2713 3042 3168 3336 EUROPA 37615 37034 34572 37273 121132 1776 2059 2741 3293 3508 OCEANIA 16196 13926 15740 18512 17353 1354 1688 1976 2105 2071 (CSI) RUSIA 121038 106704 57724 36759 40541 1408 1927 1850 1783 1885 2003 2005

Tari care cultiva suprafete mari cu cereale sunt India (peste 100 milioane ha), China (peste 90 milioane ha), SUA, Rusia, Franta, Ucraina, Germania, Romania, etc. 52

Tabelul 3.2. Suprafata si productia medie la cereale in Romania Suprafata Productia Anii mii ha % kg/ha % 1934-1938 8186,2 100,0 980 100,0 1951-1955 6970,6 85,2 1180 120,4 1961-1965 6772,2 82,7 1620 165,3 1971-1975 6068,2 74,1 2440 248,9 1981-1985 6223,5 76,0 2480 355,1 1986-1990 5965,2 72,8 3070 313,2 1991-1995 6244,2 76,2 2573 262,5 1996-2001 5843,3 71,3 2414 246,3 2002 6038,0 73,7 2307 235,4 2003 5108,0 62,3 2339 238,6 2004 6264,4 70,5 3894 397,3 Productii mari la unitatea de suprafata au obtinut SUA, cu 5735 kg/ha, Franta cu 7248 kg/ha, Germania cu 6679 kg/ha, China cu 4882 kg/ha. In Romania cerealele se cultiva pe 5,0-6,5 milioane hectare (in 2004 6264 milioane ha), adica 69,1 % din terenul arabil. In tara noastra suprafetele cultivate cu cereale au scazut, de la 8,18 mil. ha in perioada 1934-1938, la 5,8 mil.ha in perioada 1996-2001, ajungand la 71,3 %, in timp ce productia la hectar a crescut de la 980 kg/ha la 2414 kg/ha in aceeasi perioada (tabelul 3.2.). Principalele cereale fiind din aceeasi familie botanica (Gramineae = Poaceae), au particularitati biologice, morfologice, anatomice si biochimice comune, care vor fi prezentate detaliat in continuare, dupa care se va descrie biologia si tehnologia de cultivare pentru fiecare cereala in parte.

3.1.2. Particularitatile morfologice ,anatomice si biologice ale cerealelor

Cerealele, exceptand hrisca, fac parte din familia Poaceae (Gramineae), prezentand multe caractere morfo-anatomice si biologice asemana toare. Dupa scala zecimala EC a Asociatiei Europene a Amelioratorilor, perioada de vegetatie a cerealelor se imparte in 10 clase, de la 0 la 9, iar fiecare clasa in zece subclase (biofaze), de la 0 la 9, in total, perioada de vegetatie fiind esalonata de la 0 la 99. Faza 0 este germinarea, faza 1 ra sarirea, faza 2 infratirea, faza 3 alungirea tulpinii (paiului), faza 4 de burduf, faza 5 aparitia inflorescentei, 53

faza 6 de inflorire, faza 7 de maturitate, in lapte faza 8 de maturitate in parga si faza 9 de maturitate deplina . In ciclul de crestere si dezvoltare a cerealelor, ca si a altor plante, se disting doua perioade : vegetativa si generativa . Perioadei vegetative ii corespund fazele de germinatie, ra sarire, formarea radacinilor si infratirea, iar perioadei generative ii corespund fazele de alungire a tulpinii, aparitia inflorescentei, inflorirea, fecundarea, formarea fructului si semintei (bobul), maturarea. In timpul perioadei de vegetatie planta se indreapta spre atingerea marimii si arhitectonicii sale (configuratiei morfoanatomice) specifice, cand totul se insumeaza in fenomenul de crestere a masei vegetale, cu diferentierea organelor vegetative : ra dacina, tulpina, la stari, frunze, care se pot masura ca volum, lungime, grosime si masa . Dezvoltarea cerealelor (plantelor) este totalitatea proceselor ce duc la fructificare si are loc concomitent cu procesul de crestere sau marire ireversibila a corpului plantei in volum si greutate, ca doua fete ale aceluiasi fenomen. Caracterele morfologice externe vizibile constituie interactiunea fenomenelor de crestere si dezvoltare. Capacitatea organelor vegetative de a inmagazina plusul de substante ce depasesc posibilitatile de receptie a fructificatiilor in fazele incipiente este o insusire deosebit de importanta , deoarece, substantele pot fi reutilizate ulterior. In ciclul ontogenetic al cerealelor se porneste de la samanta, care este inglobata in fructul numit cariposa si care este alcatuit din invelis sau pericarp, endosperm si embrion (fig.3.1. ), organsimul plantelor fiind sediul unor procese si fenomene extrem de complexe ce urmeaza o anumita succesiune de la insamantare si pana la recoltare, formand biofazele de curgere si dezvoltare.

De la insamantare pana la recoltare cerealele parcurg urmatoarele faze de vegetat ie :

54

Incoltirea sau germinarea este totalitatea proceselor fizice, Faza O biochimice, fiziologice si biologice ce se petrec la trecerea semintelor de la viata latenta la viata activa . Incoltirea normala are loc numai in conditii favorabile de umiditate, caldura si aeratie(oxigen). La germinare, cariopsa diferitelor cereale absoarbe fata de greutatea ei urmatoarele cantitati de apa (tabelul 3.3.)
Tabelul 3.3.

Cantitatea de apa pe care o absorb boabele de cereale pentru germinare Specia Apa absorbita Apa absorbita (% (% din greutatea Specia din greutatea cariopsei) cariopsei, nuculei) Grau 45 Porumb 44 Secara 58 Sorg 45 Triticale 45-58 Mei 25 Orz 48 Orez 40 Ova z 60 Hrisca 50 Se poate afirma ca la incoltire boabele cerealelor au nevoie de o cantitate de apa aproximativ egala cu juma tate din greutatea lor uscata . Absorbtia apei se realizeaza intr-un timp relativ scurt caci invelisul bobului cerealelor nu este prea gros. Este lesne de inteles ca permeabilitatea invelisului, temperatura apei si continutul mediului in apa influenteaza in mare masura durata absorbtiei. Apa pa trunde mai usor prin zona embrionului unde invelisul este reprezentat numai de pericarp. constata la boabele de porumb tinute in apa ca embrionul absoarbe, Stiles dupa 96 ore, 1092,54 % fata de greutatea substantei sale uscate, endospermul 86,8 %, iar pericarpul 194,01 %. indispensabil germinarii este ca ldura. Experimental, s- Al doilea factor a dovedit, ca semintele plantelor din cultura incoltesc intre anumite limite ale temperaturii, fiecare planta avand o temperatura minima, optima si maxima la care se produce incoltirea pentru cereale acestea sunt prezentate in tabelul 3.4.
Tabelul 3.4.

Temperatura minima, optima si maxima de germinare la cereale. Temperatura de germinare C 0 Specia minima optima maxima Grau 1-3 25-27 30-32 Secara 1-2 25 30 Triticale 1-2 22-25 28-30 Orz 3-4 20 28-30 Hrisca 8 20 30 Ovaz 4-5 20 40-44 55

Porumb 8-10 32-35 28-30 Sorg 12-14 32-35 44 Mei 10-12 32-35 40 Orez 11-13 32-35 44 Temperatura de germinare variaza in functie de specie, soi, originea geografica si gradul de maturare a semintei. Privind temperatura de germinare, cerealele se impart in doua grupe : cereale la care temperatura minima de germinare este de 1-5 C (graul, secara, triticale, orzul, ovazul) si cereale la care 0 temperatura minima de germinare este de peste 8 C (porumbul, sorgul, meiul, 0 orezul, hrisca). Temperatura optima pentru toate cerealele se incadreaza in limitele 2035 C, iar cea maxima intre 28-44 C. 0 0 Durata incoltirii se scurteaza pe ma sura ce temperatura se apropie de cea optima : la 4 C graul incolteste in 6 zile, la 10 C in 3 zile, la 15 C in 2 zile, iar la 20 C in 0 1,5 zile. Oscilatia temperaturii in limite apropiate stimuleaza activitatea enzimelor gra bind incoltirea. Cunoasterea temperaturii minime de incoltire prezinta importanta practica la stabilirea epocii de insamantare. Al treilea factor indispensabil incoltirii este oxigenul absolut necesar respiratiei care se intensifica in timpul incoltirii. Lipsa oxigenului impedica incoltirea iar cand se mentine timp indelungat provoaca moartea embrionului. Conditiile de umiditate, caldura si oxigen fiind asigurate, se declanseaza procesele de hidroliza , catalizate de enzime care transforma substantele de rezerva din sa manta in componente usor solubile. Amidonul se hidrolizeaza astfel : amilaza desface lega turile dintre L molecule pana la dextrine, amilaza transforma dextrinele in maltoza, care la randul ei, prin actiunea maltazei se hidrolizeaza in glucoza . In hidroliza substantelor proteice intervin intai proteinazele din care fac parte papainazele (cea mai activa fiind papainaza) si dupa aceea peptidazele, care scindeaza molecula proteinelor pana la acizi aminici. Substantele grase sunt supuse unor transformari complexe, incomplet cunoscute. Hidroliza lor sub actiunea lipazei se produce dupa urma toarea schema : acizi grasi oxiacizi Substante grase substante glucidice glicerina aldehide Celuloza sub actiunea citazei este hidrolizata si ea pana la zaharuri simple. Din aceste procese de hidroliza rezulta un suc laptos, cu care se hra neste embrionul semintei prin intermediul scutelumului. Radicula embrionara, protejata de coleoriza, se alungeste, strabate pericarpul, iese la suprafata cariopsei si prin geotropismul ei pozitiv, excitat de gravitatie incepe sa patrunda in pamant. La 56

unele cereale se dezvolta mai multe rada cini embrionare formand sistemul radicular al tinerei plante. Astfel, la grau apar 3-5 radacini embrionare, la secara si triticale 4-6, la orz 5-8, la ovaz 3-5. La porumb, sorg, mei si orez se formeaza o singura rada cina embrionara . La putin timp, dupa aparitia radiculei, iese la exteriorul cariopsei si mugurasul protejat de coleoptil. La cerealele cu cariopsele imbracate in plevi, germinatia este bipolara , mugurasul iesind in capatul opus embrionului, unde rezistenta paleelor este mai mica . La cariopsele golase, germinatia este unipolara , atat ra dacinita cat si tulpinita, apar in acelasi capa t al cariopsei in dreptul embrionului (fig. 3.2. ). Ra dacinile embrionare cresc si se ramifica, aprovizionand pla ntuta cu apa si substante nutritive. Curand, pe langa aceste radacini nasc altele noi din nodurile bazale ale tulpinii, numite rada cini adeventive sau coronare. Ele sunt mai multe ca numar decat cele de origine embrionara, mai lungi, viguroase si abundent ramificate, formand sistemul radicular fasciculat. Sistemul radicular fasciculat este format dintr-un manunchi de radacini la fel de subtiri, dar diferite ca lungime, incat nu se pot deosebi de rada cinile
Fig. 3.2. Germinatia la cereale:

embrionare si care sunt dispuse sub forma unor


a grau; b secara; c orz;

coronite in jurul nodului de infratire (rada cini


d ovaz; e mei; f porumb.

coronare). Ra dacinile embrionare nu dispar, dar cu timpul aportul lor se reduce, rolul preponderent revenind treptat rada cinilor coronare (adeventive) (CRESCINI, 1952). Aproximativ 2/3 din masa ra dacinilor ajunge la 25-30 cm adancime si numai o mica parte pa strunde in straturile mai adanci ale solului. Sistemul radicular la cereale ajunge la maxima sa dezvoltare in timpul infloritului. Dezvoltarea radacinilor variaza mult in functie de specie si soi. Dintre cerealele paioase, sistemul radicular cel mai slab dezvoltat il are orzoaica pentru bere, iar cel mai bine dezvoltat ova zul, graul ocupand o pozitie mijlocie. Echivaland cu 100 substanta uscata a rada cinii orzului, la grau va fi 150, iar la ovaz 200. Soiurile cerealelor de toamna au rada cina mai dezvoltata decat cerealele de primavara din aceiasi specie. Insusirile solului , textura, structura, capacitatea, umiditatea si fertilitatea, influenteaza in mare masura dezvoltarea radacinii cerealelor. . Dupa ce coleoptilul strabate stratul de pamant de Faza 1 -Rasarirea deasupra semintei (bobului) si iese la lumina , se produce rasarirea . Coleoptilul creste 2-4 cm deasupra solului, apoi se opreste din crestere si este stra batut de prima frunza adevarata, care incepe sa asimileze, incat planta isi procura hrana prin forte proprii. La majoritatea cerealelor coleoptilul este verde-galbui, cu 57

diferite nuante, numai la secara si Triticale este violaceu-rosiatic. Sunt cazuri cand coleoptilul nu reuseste sa strabata stratul de pamant ce acopera sa manta ; plantuta nu poate rasari. Acest lucru se intampla cand sa manta s-a incorporat prea adanc, cand puterea de stra batere este prea mica , soiul are coleoptil scurt sau daca solul a format crusta rezistenta. La cca 3-4 saptamani de la germinare, se formeaza radacinile coronare la nodurile subterane. Faza 2 - Infratirea. Dupa rasarire, cresterea in lungime a tulpinitei cerealelor inceteaza, dupa 2-3 sapta mani, iar in sol, aproape de suprafata, se formeaza nodul de infratire. Din acesta pornesc lastari noi, care la cereale poarta numele de frati, iar faza de vegetatie infratire. Infratirea este deci, un caz particular de ramificare a tulpinii cerealelor, care se realizeaza in sol la cca 3 cm ( de suprafata fig.3.3.). Din primele doua noduri de la baza , la subsuoara unor bractei (frunze modificate) se formeaza primi doi frati de ordinul I. Din nodurile fratilor de ordinul I, se formeaza frati de ordinul II . Locul de unde pornesc fratii i se spune nod de infratire, deoarece fratii apar foarte aproape unul de altul, incat creaza impresia ca se formeaza din acelasi punct.Nodul de infratire, in afara de faptul ca din el se formeaza lastari noi (fratii), indeplineste si alte functiuni : din nodul de infratire se formeaza ra dacinile coronare, in nodurile de infratire se acumuleaza cantitati
Fig. 3.3. Schema infratirii cerealelor: a a frati de ordinul I; b b b b frati
12 1 2 3 4 mari de substante nutritice, care, la cerealele de toamna joaca un rol important in crearea rezistentei la temperaturi scazute. Prin nodul de infratire plantele pot regenera, formandu-se noi lastari, care au o individualitate proprie ; ei dau nastere la alte . noduri, din care pornesc noi frati si noi radacini coronare Infratirea, intre anumite limite, este o insusire pozitiva pentru productie. In conditiile normale de desime, o parte din fratii formati contribuie la realizarea productiei (element de productivitate) putandu-se face deci, o economie de sa manta , fata de cazul cand s-ar asigura desimea numai cu plante principale. Prin infratire se mai pot completa golurile de iernare in zonele si anii cu ierni aspre sau cele provenite din alte cauze. Deoarece productia fratilor este mai scazuta decat a plantei principale, cu cat numarul lor este mai mare, cu atat rezulta spice cu productie mai mica.

de ordinul II.

58

Fig. 3.4. Adancimea la care se formeaza nodul de infrat ire, in funct ie de adancimea de semanat

Pozitia nodului de infratire fata de samanta difera in functie de adancimea de incorporare a acesteia (fig.3.4.) ; cand sa manta este incorporata la mica adancime, nodul de infratire se formeaza mai aproape de aceasta, cand este incorporata mai adanc, tulpinita (hipocotilul) se alungeste mai mult (rizom), aducand nodul de infratire mai aproape de suprafata solului (cca 3 cm). Adancimea la care se formeaza nodul de infratire se gaseste sub influenta factorilor genetici si a conditiilor de mediu. El se formeaza la interferenta luminii cu intunericul din sol. Nodul de infratire mai adanc determina o inrada cinare mai viguroasa si o rezistenta mai mare la actiunea frigului. Intotdeauna intre temperatura de la suprafata solului si temperatura de la adancimea nodului de infratire exista diferente, uneori insemnate (15-8 C). Stratul de sol aflat deasupra 0 nodului de infratire il protejeaza pe acesta impotriva temperaturilor sca zute care pot provoca degerarea lui sub actiunea luminii nodul de infratire se formeaza la adancime mai mare. Numarul de frati pe care-i poate forma o planta constituie capacitatea de infratire . Ea este o insusire ereditara , dar variaza mult si in functie de conditiile de vegetatie. Dintre cerealele de toamna , ceea mai mare capacitate de infratire o are secara, urmata de orz si grau. Dintre cerealele de prima vara cei mai multi frati formeaza orzul, urmat de ovaz ; orzoaica infrateste mai puternic decat orzul. In comparatie cu cerealele pa ioase, porumbul si sorgul au capacitate de infratire mult mai redusa. Exista deosebiri in privinta capacitatii de infratire si intre soiuri, care trebuie cunoscuta, pentru stabilirea desimii boabelor germinabile la unitatea de suprafata , ce trebuie stabilita in functie de capacitatea de infratire. Din numarul de frati porniti de la o planta (infratirea totala) numai o parte (1-3) formeaza inflorescente fertile, aceasta fiind infratirea productiva , restul fratilor se usuca si mor. Din punct de vedere al productiei prezinta importanta infratirea productiva . 59

Cunoasterea fenomenului infratirii si a factorilor care-l influenteaza prezinta importanta in dirijarea tehnologiilor de cultivare a cerealelor. Factorii care influenteaza capacitatea de infratire sunt : temperatura, lumina, regimul de nutritie, umiditatea, spatiul de nutritie, ma rimea semintei, masurile fitotehnice corespunza toare. Temperatura influenteaza pozitiv infratirea cand se mentine in limitele 812 C. Infratirea inceteaza cand temperatura scade sub 5 C sau urca peste 15 C. 0 Lumina mai intensa determina o capacitate de infratire mai ridicata , actionand indirect. Plantele dispunand de lumina suficienta intensifica fotosinteza, incat se formeaza mai multi frati. Desimea mica favorizeaza formarea unui numa r mai mare de frati plantele au la dispozitie spatiu mai mare de nutritie. M.S. SAVIT CHI, gaseste ca la desimea de 200 plante la m s-au format la grau 2,54-5,34 frati fertili, in timp 2 ce la desimea de 700-792 plante/m , numa rul fratilor fertili s-a redus la 0,93-1,02. 2 Prin infratire, plantele pot compensa unele goluri care s-ar forma in lanuri, asigurandu-se astfel o densitate corespunzatoare. Substantele nutritive din sol . Pe solurile fertile plantele formeaza mai multi frati decat pe solurile sa race. Dintre elementele nutritive, azotul singur sau asociat cu fosforul stimuleaza formarea fratilor, pe cand fosforul singur sau impreuna cu potasiul franeaza infratirea. Umiditatea solului si cea atmosferica favorizeaza infratirea, seceta, dimpotriva reduce numarul de frati. Marimea semintelor influenteaza pozitiv infratirea, semintele mari avand rezerve importante de substante nutritive. Plantele formate sunt mai viguroase, formeaza mai multi frati comparativ cu semintele mici, cu putine rezerve de substante nutritive. Adancimea semanatului . Insamantarea adanca intarzie rasarirea plantelor, se consuma cantitati mari de substante nutritive si acestea formeaza mai putini frati decat cele ra sa rite mai devreme. Epoca de semanat optima determina o perioada mai lunga de timp favorabila infratirii. Lucrarile de ingrijire rationale si de calitate corespunza toare, favorizeaza formarea fratilor. Tulpina (cu internodiile foarte Faza 3 Alungirea tulpinii (paiului). scurte), cu toate formatiunile ce le poarta este urzita inca inainte de a se alungi. Intr-o sectiune longitudinala (fig.3.5) printr-o cereala tana ra, distingem cu ajutorul unei lupe nodurile suprapuse ale paiului, fiecare cu frunza lui, iar deasupra inflorescenta in faza incipienta . Lungimea spicului in faza embrionara depaseste lungimea tuturor internodiilor. Pentru trecerea de la faza de infratire la faza de alungire a paiului (tulpinii), cerealele de toamna trebuie sa parcurga mai inainte stadiul de iarovizare (vernalizare), adica sa parcurga 40-50 zile in conditii de temperaturi (0-5 C). Fara 0 parcurgerea stadiului de vernalizare cerealele de toamna nu pot trece din faza de infratire in faza de formare a tulpinii. 60

Din momentul inceperii fazei generative (alungirea tulpinii), infratirea plantelor se opreste aproape complet. Nu se mai formeaza muguri axilari generatori de la stari, iar lastarii (fratii) mai putin pregatiti din punct de vedere fiziologic nu mai produc tulpini (sunt blocati si treptat dispar). Cand temperatura mediului urca la 1516 C cerealele incep sa-si alungeasca intercalar tulpina : meristemul de crestere, situat deasupra nodului aflat cel mai jos isi incepe activitatea formand primul internod, care ramane cel mai scurt si cel mai subtire, insa cu elementele, tesutului mecanic bine dezvoltate, fapt ce ii confera o rezistenta mai mare decat a celorlalte internodii. In acelasi timp isi incepe activitatea meristemul aflat deasupra celui de al doilea nod, cresterea lui avand durata mai scurta. Primele doua internoduri bazale ajung simultan la lungimea definitiva. Cresterea
Fig. 3.5. Sectiune longitudinala

internodului al treilea incepe mai tarziu, dar printr-o planta tana ra de secara (la este mai accelerata . Fiecare dintre internodurile data de 24 februarie): urmatoare incep sa se alungeasca inainte ca
a spic; b tulpina cu internodii

precedentul sa ajunga la lungimea definitiva. Lungimea internodiilor creste, la cerealele paioase, de la baza spre varf, cel mai lung internod fiind cel care poarta inflorescenta. Internodiile la grau, secara, Triticale, orz, ova z si orez sunt, in general, lipsite de parenchim medular (exceptie Triticum durum si Triticum turgidum s.a., la care internodul superior este plin cu maduva in cea mai mare parte). La porumb, sorg si mei, internodiile sunt pline cu parenchim medular pe toata lungimea lor. Tulpina la cereale este un pai (culm) format din noduri si internoduri. In sectiune transversala prin internodul paiului se observa urma toarea structura (fig.3.6. si 3.7.) : epiderma, alcatuita dintr-un singur rand de celule ; tesutul sclerenchimatic (hipoderma), la care peretii sunt ingrosati si lignificati, tesutul care imprima rezistenta tulpinii ; tesutul conduca tor, format din fascicule libero-lemnoase, dispuse pe doua cercuri concentrice, cele de la exterior mai mici si aproape inglobate in centura de sclerenchim, in tulpinile cu internodurile goale, cele din interior mai mari, dispuse in parenchim, cu cate doua calote de sclerenchim ; urmeaza apoi lacuna medulara . Tot spatiul dintre hipoderma , fasciculele libero-lemnoase si lacuna medulara este ocupat de parenchim. In tulpinile cu internodurile pline cu parenchim medular, fasciculele libero-lemnoase sunt raspandite neuniform in toata masa parenchimului, fiind inconjurate cu cate un inel de sclerenchim.

61

Fig. 3.6. Sectiune transversala printr-un in ternod din partea mijlocie a paiului de grau:
a - epiderma; b - celule cu clorofila; c - sclerenchim ; d - fascicul libero-lemnos
internodul inferior al paiului de grau B - Celule de sclerenchim a - sclerenchim ; fa fascicul libero-lemnos; p parenchim.

Fig. 3.7. A - Sectiune transversala prin

e - parenchim.

Fasciculele libero-lemnoase merg paralel pe toata lungimea internodului si se anastomozeaza in zona nodului. Nodul tulpinii cerealelor este intotdeauna plin si in el se regrupeaza fasciculele libero-lemnoase, iar deasupra fiecaruia, se afla tesutul meristimatic. Durata fazei de formare a paiului la cereale este determinata de factorii genetici, de temperatura , umiditate si de alti factori , ca : regimul de nutritie, lumina, etc. Soiurile precoce trec in faza urma toare (de aparitie a inflorescentei) intr-o perioada mai scurta de timp, avand un ritm mai accentuat de crestere. Temperatura mai ridicata grabeste parcurgerea fazei de formare a tulpinii, aceasta putand ramane mai mica decat in conditiile optime de temperatura si umiditate. Parcurgerea fazei de formare a tulpinii este insotita de procese fiziologice complexe, deoarece in aceasta faza se inregistreaza diferentierea organelor de reproducere. De fapt, aceasta faza apartine etapei generative si conventional ea incepe o data cu inceperea alungirii tulpinii, cand aceasta are 5-6 mm. Pe masura alungirii tulpinii, de la fiecare nod se formeaza frunzele alcatuite din teaca (vagina ) si limb (lamina ) (fig.3.8). Teaca frunzei pleaca de la nod si inconjoara internodul aproape pe toata lungimea lui, iar la ultimul internod 62

protejeaza si inflorescenta a n curs de formare. Baza tecii frunzei (teaca nodulara ) protejeaza zona de crestere a internodului si poseda tesut mecanic viu (colenchim), care nu stranguleaza tulpina in formare. Acestei pa rti ale fruzei i se spune si nodul frunzei sau nod vaginal. Lamina, lanceolat-liniara, cu 11-24 nervuri paralele are prefoliatie convoluta. Dimensiunile limbului variaza de la specie la specie in functie de factorii de vegetatie. La limita dintre teaca si limb (desprinderea limbului de teaca), la unele cereale se gasesc doua prelungiri mai mult sau mai putin dezvoltate, numite urechiuse (pinteni), care sunt prelungiri membranoase a marginilor limbului, ce tin partea superioara a tecii apropiata de pai, avand si rol de absorbtie a apei, mai ales din roua . Epiderma de pe partea interna a tecii se prelungeste, dand nastere la limita dintre teaca si limb unei formatiuni numita ligula (fig.3.8).Aceasta prelungire membranoasa a epidermei interne a tecii, impedica pa trunderea apei intre teaca si tulpina. La grau, ambele formatiuni sunt la fel de dezvoltate, uneori baza urechiuselor pubescente; la secara si Triticale tot potrivit de dezvoltate, dar baza urechiuselor fara perisori; la orz ligula este redusa , urechiusele mari ; la ova z ligula dezvoltata , urechiusele mici sau lipsa ; la porumb, sorg si mei obisnuit lipsesc urechiusele; la orez sunt lungi si colorate, iar ligula evidenta; la porumb ligula scurta , retezata,ligula pubescenta la sorg, lipseste la mei; ligula mare si triunghiulara la orez.

Fig.3.8. Urechiusele si ligula la cereale


a - ovaz ; b secara ; c grau ; d orz

Concomitent cu formarea tulpinii, sub protectia Faza 4 de burduf invelisului de frunze , creste si inflorescenta formandu-se treptat rahisul, elementele spiculetelor si elementele florale. Cresterea are loc masura ce planta inainteaza in varsta, incat, in ultimele faze, teaca frunzei, care 63

concomitent pe

acopera inflorescenta capata aspect maciucat, fiind mai voluminoasa , numindu-se faza de burduf La scurt timp dupa faza de burduf Faza 5 Aparitia infolorescentei. inflorescenta iese din teaca ultimei frunze, apare deci spicul sau paniculul, faza numindu-se de aparitie a inflorescentei (inspicare sau inpaniculare). Data aparitiei, inflorescentei se considera cand la cel putin 50 % din plante au aparut acestea. Vremea ra coroasa si umeda intarzie aparitia inflorescentei, arsitele si seceta accelereaza acest proces. Dintre cerealele de toamna prima inspica secara, apoi orzul si pe urma graul, iar la cele de primavara aparitia inflorescentei se produce astfel : secara, orz, grau, ova z, orez. Inflorescenta cerealelor este fie spic (grau, secara, triticale, orz) fie panicul la ovaz, orez, sorg, mei si la porumb inflorescenta mascula . Inflorescenta femela la porumb este un spic modificat (spadix, spadice, stiulete). Spicul are un ax principal (rahis) cu internoduri scurte (articule), avand partea superioara ingrosata, numita calcai pe care se insera unul sau mai multe spiculete (fig.3.9).

Fig. 3.9. Rahis din spicul de grau (A) si spiculete prinse de rahis (B):

Fig. 3.10. Spiculetul:

a rahis; bb glume; cc palee; d lodicule;


1 1

1 axa spiculetului

e gineceu; f stigmat; g stamine;

Paniculul are un ax principal format din noduri si internoduri, ramificatiile laterale plecand de la noduri, ele fiind lungi si ramificate, spiculetele inserandu-se la extremitatea acestora. Spiculetul (fig.3.10) este protejat de doua formatiuni numite glume, iar pe axul sau se prind 1-5 flori, fiecare protejata de 2 palei (glumele), una externa sau inferioara, bine dezvoltata , terminata uneori cu o prelungire numita arista si a doua interna sau superioara, mai ingusta, membranoasa si subtire, situata spre axul spiculetului. La baza florii (fig.3.11.) intre cele doua palei, se gasesc 2 bractei mici, ca doi solzisori numite lodicule (glumelule) care odata cu maturitatea organelor florale, absorb apa , isi maresc volumul si imping paleile departandu-se una de 64

alta, incat floarea se deschide. Intre cele doua palei se ga sesc elementele florale androceul si gineceul. Androceul florii are 3 stamine cu anterele in forma literei x (cu exceptia orezului care are 6 stamine).

Gineceul este alcatuit dintr-un ovar uni, bi (tri) carpelar, unilocular, cu 2 stigmate plumoase (1 stigmat bilateral si plumos sau penat). Elementele ce alcatuiesc spicul, paniculul sau spiculetul se deosebesc intre ele in functie de specie, varietate si soi. Astfel rahisul poate fi glabru sau pubescent, glumele de marimi diferite, glabre sau paroase, cu un dinte si carena , mai mult sau mai putin dezvoltate ; ele pot imbraca spiculetele pe o portiune mai mica sau mai mare, sau chiar in intregime. Paleele pot fi, de asemenea, diferit dezvoltate, iar paleea inferioara, aristata sau nearistata. Aristele pot fi lungi si paralele cu spicul, sau mai scurte si ra sfirate, pot fi netede sau zimtate, diferit colorate. se produce simultan cu aparitia Faza 6 Inflorirea fecundarea spicului (la orz), la cateva zile dupa aparitia spicului (la grau) sau dupa interval de timp mai mare (la secara), la maturitatea sexuala a acestora. In cadrul unui spic, se deschid primele, florile spiculetelor de pe mijlocul rahisului, de unde inflorirea continua spre extremitatile acestuia, mai repede spre varf decat spre baza . Deschiderea florilor unui panicul incepe cu spiculetele din partea superioara a inflorescentei , de la varful ramificatiilor, de unde continua spre baza ramurilor si partea inferioara a inflorescentei. Fratii infloresc in ordinea in care au aparut. Durata infloririi unei plante la cereale este de 5-8 zile, mai putine zile pe timp secetos, si mai multe pe vreme umeda . In cursul zilei florile se deschid incepand de la orele 5 pana la 19, insa cea mai mare intensitate are loc intre orele 5-10, cand invelisurile florale si organele sexuale au turgescenta mare. Ele ra man deschise pana la fecundare (la grau 30-60 minute, exceptional 2-3 zile). Polenul eliberat din anterele staminelor ajunge pe stigmatul aceleasi flori si germineaza autogamie (orz, grau, Triticale, orez, ova z, mei, sorg) sau el este 65

imprastiat in afara florii si dus de vant pe stigmatele florilor altor plante din aceeasi specie alogamie (secara, porumb). Dupa germinarea polenului, tubul polinic stra bate stigmatul si patrunde prin micropil in interiorul ovulului. Primul anterozoid se contopeste cu oosfera si da nastere zigotului principal, care prin diviziune formeaza embrionul, iar cel de al doilea anterozoid se uneste cu nucleul secundar al sacului embrionar formand zigotul secundar din care rezulta endospermul. In urma fecundarii, afluxul de hrana spre fruct creste, iar drept rezultat acesta isi mareste volumul, incat in 25-45 zile de la fecundare, in functie de temperatura si umiditate, acumuleaza cantitati insemnate de amidon, proteine si alte substante. In drumul lui spre maturitate, bobul cerealelor parcurge mai multe etape, ce nu se pot delimita distinct una de alta. In perioada de maturare a bobului distingem trei faze principalee : maturitatea in verde sau in lapte, maturitatea galbena sau in parga si maturitatea deplina. . In aceasta faza toate pa rtile aeriene ale plantei sunt verzi, numai baza tulpinii si frunzele inferioare incep sa se inga lbeneasca. Fructul are volumul maxim, este umflat, de culoare verzuie, iar strans intre degete lasa sa curga un lichid laptos. Continutul bobului in apa este ridicat (cca 50 % din greutate). Embrionul are formate toate partile care il compun numai ca acestea nu au atins dimensiunile normale si continua sa creasca , are capacitate germinativa redusa. Din frunze spre bob continua un aflux intens de substante nutritive. Recoltate in aceasta faza boabele se zbarcesc prin pierderea apei. (galbena, ceara) se recunoaste prin aceea ca plantele s-au inga lbenit, ramanand verzi numai nodurile superioare ale tulpinii. Frunzele bazale sau uscat. Glumele si paleele, desi galbene, nu sunt sfaramicioase. Asimilatia clorofiliana inceteaza . Fructul isi micsoreaza volumul apropiindu-se de dimensiunile normale. Cantitatea de apa din bob scade la cca 30 %, culoarea este caracteristica soiului, iar bobul se intareste in asa ma sura incat consistenta lui este aceea a cerii de albine (poate fi strabatut cu unghia). Partea dorsala a fructului se inga lbeneste. Embrionul ajunge la dimensiunile normale. Acumularea proteinelor s-a terminat, iar spre sfarsitul fazei se termina si acumularea celorlalte substante de rezerva . . Plantele capata culoarea galbena intensa si se usuca . Tulpina pierde luciul caracteristic. Frunzele bazale devin de culoare castanie inchis si sfa ramicioase. Culoarea fructelor devine galbena cu nuante tot mai inchise, continutul in apa scade la 15-16 %. Legatura intre planta si fruct se intrerupe, favorizandu-se scuturarea, cu atat mai mult cu cat fructul asi micsoreaza volumul prin continua pierdere a apei. Trecerea de la maturitatea in parga la maturitatea deplina se face in scurt timp. Daca nu se recolteaza, plantele intra in faza de ra scoacere cand paiul se brunifica, devine sfarmicios, fructele (boabele) se scutura. 66

Faza 7-9. Formarea fructului si semintei (bobului).

Faza 7. - Maturitatea in verde sau in lapte

Faza 8 Maturitatea in parga

Faza 9 Maturitatea deplina

In verile calduroase cerealele parcurg aceste faze intr-un interval de timp scurt de 6-15 zile, incat lucrarile de recoltare trebuie minutios organizate, pentru terminarea lor in epoca optima. Fructul cerealelor este o cariopsa (fig.3.12 si fig.3.13), adica un fruct uscat, indehiscent, monosperm, la care pericarpul este intim concrescut cu invelisul seminal. Obisnuit, cariopsa cerealelor este numita impropriu si samanta. La treier fructul cerealelor ramane golas sau invelit in plevi. Indiferent de forma si culoarea cariopsei, insusiri ce variaza in functie de specie, varietate si soi, la ea deosebim : partea dorsala , portiunea situata spre exteriorul spiculetului ; partea ventrala (portiunea situata spre interiorul spiculetului) pe care, la unele cereale se gaseste sa ntuletul ventral ; baza (capatul cu care se prinde in spiculet) si varful sau partea coronara (capa tul opus), care, uneori, prezinta un smoc de perisori.

Fig. 3.12. Sectiune longitudinala intr-un bob de Fig. 3.13. Sectiune transaersala prin grau: endospermul bobului de grau:
a - radicela; b - tulpinita; c-coleoriza; d - scutellum; e - strat cu aleurona; e - endosperm; f - embrion; A - sectiune transversala: p - pericarp; te - testa; a - strat cu aleurona; g - tegument seminal (testa) ; h - pericarp ; i - peri la extremitatea cariopsei ; j - coleoptil ; m muguras; am: - celule cu amidon; B - celule cu end - endosperm aleurona vazute in sectiune transversala prin bob.

Din punct de vedere anatomic, cariopsa este formata din 3 parti (fig.3.12) :invelisul, endospermul si embrionul. Invelisul este alcatuit din pericarp (invelisul fructului) si provine din transformarea peretilor ovarului si testa (invelisul seminal, spermoderma) care provine din transformarea integumentului intern al ovulului. la cerealele 67

panificabile, invelisul cariopsei se separa in timpul ma cinisului sub forma de tarate. Endospermul are la exterior un strat aleuronic alca tuit din 1-3 randuri de celule, mari, cubice, cu gra unicori de aleurona si endospermul propriu-zis alca tuit dintr-un masiv de celule cu peretii subtiri, pline cu graunciori de amidon simpli si lenticulari (la grau si orz), compusi din mai multi graunciori simpli (la ovaz, orez) sau poliedrici (la porumb ( fig.3.14.). La unele cereale, printre gra unciorii de amidon se depun granulatii proteice si in acest caz sectiunea cariopsei are aspect sticlos, ea lasandu-se strabatuta de raza luminoasa. Daca se acumuleaza putine protide, din cauza spatiilor goale dintre gra unciorii de amidon, sectiunea cariopsei nu poate fi straba tuta de razele luminoase, incat ramane opaca , fainoasa (analogie cu ghiata si zapada).

Fig. 3.14. Graunciori de amidon la cereale :


1 - grau; 2 - secara; 3 - porumb; 4-orez; 5orz; 6-ova z; 7 - mei; 8 - sorg;9 - hrisca.
end

Endospermul este partea cea mai dezvoltata a fructelor de cereale, reprezentand peste 80 % din greutatea lor. Embrionul situat pe partea dorsala si la baza fructului are ca parti componente radicula, protejata de piloriza si coleoriza , tulpinita (tigela, axa hipocotila) si mugurasul (gemula, plumula) invelit de o frunzisoara numita colepotil. Embrionul se leaga de endosperm prin cotiledonul in forma de disc numit scutelum, in ale carui celule sunt localizate enzimele ce asigura hidrolizarea substantelor de rezerva in timpul germinarii (incoltirii). Celulele scutelumului vecine endospermului sunt puternic alungite si porta denumirea de epiteliu. In partea opusa scutelumului, la unele cereale, se observa o mica proeminenta considerata rudimentul celui de al doilea cotiledon numit epiblast. Spre exteriorul fructului, embrionul este invelit numai de pericarp testa intrerupandu-se. Datorita acestui 68

fapt apa necesara germinatiei pa trunde in cantitate mai mare prin zona embrionului decat prin celelalte portiuni ale cariopsei. Marimea embrionului variaza astfel la cereale : la grau, secara si orz reprezinta 1,5 3 % din greutatea cariopsei ; la ovaz 3-4 % ; la porumb 10-15 %.
Caderea cerealelor

Tulpina (paiul, culmul) cerealelor, cu internoduri mai groase si rigide la baza , mai subtiri si elastice in jumatatea superioara, are posibilitatea, in conditii normale sa suporte greutatea inflorescentei. Uneori, rezistenta tulpinii este infranta si cerealele cad. Caderea cerealelor inainte sau in timpul forma rii fructului, stanjeneste cresterea acestuia, micsorand recolta si ingreunand mecanizarea recoltarii. S-a crezut un timp ca numai acele cereale cad, care au putin siliciu in peretii paiului, ulterior s-a constatat ca si cele care au continut ridicat in siliciu sunt supuse ca derii. In prezent, se stie, ca lipsa luminii in timpul vegetatiei determina ca derea, deoarece, in asemenea conditii, internodurile se alungesc exagerat de mult, peretii paiului raman subtiri, cu celulele alungite si tesut mecanic slab dezvoltat. Lipsa luminii este cauzata de desimea mare a plantelor, care se umbresc reciproc, de excesul de azot, care determina cresterea viguroasa a frunzelor ce umbresc internodurile inferioare, umbrirea plantelor de ca tre buruieni. Lipsa luminii, insotita de umiditate in exces, in anii ploiosi favorizeaza inmultirea unor ciuperci (Ophiobolus sp., Fusarium sp.) care ataca tulpina (paiul) micsorandi rezistenta. Pagubele cauzate de ca derea cerealelor se pot ridica la 10-50 % din recolta, functie de faza de vegetatie in care au ca zut plantele. Ca derea in timpul alungirii tulpinii si inspicare nu este pagubitoare intotdeauna, deoarece, paiul se poate redresa partial sau total in pozitie normala. Partea umbrita a internodurilor bazale creste mai mult datorita heteroauxinelor ce se acumuleaza si ca rezultat internodurile superioare devin verticale. Obisnuit, cerealele, cad dupa inspicare si inflorire, cand sporeste mult greutatea ce trebuie s-o suporte paiul. La cerealele alogame (secara) ca derea in timpul infloritului, impiedica transportul polenului, multe flori ra man nepolenizate si nefecundate, iar recolta scade. Ca derea cerealelor sporeste costul lucrarilor de recoltare, care, in asemenea cazuri, de multe ori, se executa manual. Boabele cerealelor cazute se dezvolta insuficient, MMB si MH, raman sub limita normala. Ca derea cerealelor se produce in functie si de specia cultivata. Cel mai putin rezistent la ca dere este orzul, urmat de secara, grau si ova z. Tulpinile (paiele) lungi rezista mai putin la cadere decat cele scurte. Preintampinarea caderii cerealelor se poate realiza in oarecare ma sura prin urmatoarele procedee : - utilizarea soiurilor cu port pitic in cultura ; - semanatul in randuri orientate pe directia Nord-Sud, pentru reducerea umbririi reciproce a plantelor, la epoca si desimea optime ; 69

- semanatul intr-un pat germinativ suficient de tasat si la adancime potrivita, pentru a evita dezra dacinarea (descaltarea), care favorizeaza ca derea ; - pe terenurile cu exces de azot se vor aplica obligatoriu ingrasaminte cu fosfor si potasiu in doze corespunzatoare, incat, sa se anhileze efectul da unator al azotului ; - cerealele de toamna iesite din iarna cu desime prea mare se vor grapa primavara timpuriu pentru a micsora desimea plantelor. Descoperirea regulatorilor de crestere a plantelor deschide perspectiva evitarii ca derii cerealelor chiar si in anii ploiosi. Retardantii de crestere manifesta un rol fiziologic important deoarece reduc pe o anumita perioada ritmul proceselor de diviziune si extensie celulara in tulpini, ceea ce determina o franare a cresterii in inaltime a plantelor. Preparatul cunoscut sub numele de CCC (Cycocel, Clorura de clor-colina ), descoperit de TOLBERT (1960), ca fiind clorura de (2-cloroetil) trimetil-amoniu, a fost incercat in diferite tari cu climat umed (Austria, Elevetia, Germania) si a dat rezultate excelente. Eficacitatea maxima se obtine prin tratamente extraradiculare, in sol fiind descompus treptat de catre microorganisme. CCC inhiba biosinteza auxinei si giberelinei endogene, inactiveaza prin descompunere auxinele aplicate exogen si reduce activitatea enzimatica (JITAREANU Doina, 2002). In experientele efectuate cu Stabilan in Austria, Cycocel in Germania, CCC in Franta si Belgia, Chlormeguat in Anglia, cand plantele aveau 20-25 cm inaltime, in 300-400 l apa la ha, au redus talia plantelor cu 25-30 cm, scurtandu-se si ingrasandu-se internodiile bazale, dezvoltarea unui tesut sclerenchimatic, marind rezistenta la cadere, redistribuirea asimilatelor intre organele plantei si ca urmare cresterea indicelui suprafetei foliare, numarului de boabe in spic, MMB si randamentul la ha. In experientele executate de N.SAULESCU si colab. (1966), Cycocelul aplicat graului in doza de 2-3 kg/ha in 300-400 l apa a redus talia plantelor cu 2025 %, in functie de soi si a sporit recolta cu 20-40 %. Tratarea cerealelor cu CCC a redus talia plantelor si a crescut rezistenta la cadere, cu efecte slabe la orz (L.MUNTEAN, 1978), la secara si ovaz rezultatele fiind neconcludente (N.SA ULESCU si colab., 1965 ; C.I. MILICA, 1967). Alte preparate Camposan si Terpal pe baza de thephon si Phynazol pe baza de Ethephon + Chlormequat, pot fi aplicate si in faze mai avansate in vegetatie cu rezultate pozitive (V.ROMAN, 1969, 1970).

70

3.2. GRAUL 3.2.1. Importanta, biologie, ecologie

3.2.1.1. Importanta Graul este cea mai importanta planta cultivata, cu mare pondere alimentara. Suprafetele intinse pe care este sema nat, precum si atentia de care se bucura se datoresc: continutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon si proteine si raportului dintre aceste substante, corespunza tor cerintelor organismului uman; conservabilitatii indelungate a boabelor si faptului ca pot fi transportate fa ra dificultate; faptului ca planta are plasticitate ecologica mare, fiind cultivata in zone cu climate si soluri foarte diferite; posibilitatilor de mecanizare integrala a culturii (dupa GH.BILTEANU, 1991). Graul este cultivat in peste 100 de tari si reprezinta o importanta sursa de schimburi comerciale. Boabele de grau sunt utilizate indeosebi pentru producerea fainei, destinata fabricarii painii - aliment de baza pentru un numar mare de oameni (dupa unele statistici, 35 - 40% din populatia globului) si furnizeaza circa 20% din totalul caloriilor consumate de om. De asemenea, boabele de grau sunt folosite pentru fabricarea pastelor fainoase, precum si ca materie prima pentru alte produse industriale foarte diferite (amidon, gluten, alcool etilic, bioethanol utilizat drept carburant). Tulpinile (paiele) ramase dupa recoltat au utilizari multiple: materie prima pentru fabricarea celulozei; asternut pentru animale; nutret grosier; ingrasamant organic, incorporate ca atare in sol, imediat dupa recoltare, sau dupa ce au fost supuse unui proces de compostare. Taratele - reziduuri de la industria de morarit - sunt un furaj concentrat deosebit de valoros, bogat in proteine, lipide si saruri minerale. Boabele de grau pot reprezenta si un furaj concentrat foarte apreciat, superior porumbului, sub aspectul valorii nutritive, al pretului si chiar ca productivitate. Folosirea boabelor de grau ca furaj este mai putin ra spandita la noi, dar este mult extinsa in majoritatea tarilor mari produca toare de grau. Sub aspect agronomic, cultura graului ofera avantajul ca este integral mecanizata. Totodata , graul este o foarte buna premergatoare pentru majoritatea culturile, deoarece para seste terenul devreme si permite efectuarea araturilor inca din vara . Ca urmare, dupa grau poate fi semanata, in principiu, orice cultura agricola; dupa recoltarea soiurilor timpurii de grau pot fi amplasate unele culturi succesive. 3.2.1.2. Compozitia chimica . In compozitia bobului de grau predomina glucidele - 62-75% Glucidele din masa proaspata a bobului, formate in proportie de peste 90% din amidon , iar 71

restul fiind dextrine si alte glucide mai simple. Glucidele sunt acumulate, in principal in endosperm (tab.3.5, dupa Techniques agricoles , 1993).
Tabelul 3.6. Repartizarea azotului si a poteinelor in bobul de grau
% din total N Portiunea din bob Proportia din bob (%) Pericarp 5,8 0,5 2,8 1,7 Testa 2,2 1,7 9,7 2,3 Stratul cu aleurona 7,0 3,15 18,0 16,0 Endospermul extern 12,5 2,2 12,5 19,0 Endospermul median 12,5 1,4 8,0 12,0 Endospermul intern 57,5 1,0 5,7 41,0 Embrion 1,0 5,33 30,4 3,5 Scutellum 1,5 4,27 24,3 4,5 proteine (% din s.u.) N x 5,7 din bob

. Substantele proteice reprezinta in mod obistuit 10-16% din Proteinele masa bobului (cu limitele intre 8 si 24%) si sunt situate in cea mai mare parte spre partile periferice ale bobului (invelisuri, stratul cu aleurona), in embrion si scutellum (tab.3.6, dupa R.PETERSON, 1965). Cantitatea si compozitia proteinelor dau calitatea nutritiva a bobului. Acumularea proteinelor in bob depinde de o serie de factori, cum ar fi: specia de grau, soiul, conditiile climatice, fertilitatea naturala a solului si dozele de ingrasaminte cu azot folosite. Dintre acesti factori, conditiile climatice au un rol deosebit de important. In climatele secetoase si calde, acumularea proteinelor in bob este favorizata; pe de alta parte, perioada de formare si umplere a boabelor este mai scurta, coacerea este gra bita si ca urmare, procentual, proteinele reprezinta mai mult din compozitia bobului. Din contra , in climatele umede si racoroase este favorizata acumularea hidratilor de carbon; totodata, perioada de formare a boabelor este mai lunga, ceea ce conduce la acumularea unor cantitati mai mari de amidon. De asemenea, in conditii de irigare, continutul boabelor de grau in substante proteice este mai scazut. Proteinele din bobul de grau sunt constituite, in primul rand, din prolamine (4 - 5 g/100 g boabe, predominand gliadina) si gluteline (3 - 4 g/100 g, predominand glutelina) si mai putin din albumine (0,3 - 0,5 g/100 g, in principal leucosina) si globuline (0,6 - 1,0 g/100 g, mai ales edestina). Proteinele din bobul de grau formeaza , in principal, glutenul, un amestec de substante proteice care ocupa spatiul dintre graunciorii de amidon din endosperm si care, dupa macinat, in fa ina, inglobeaza gra unciorii de amidon. Prin ada ugare de apa , glutenul formeaza filamente si membrane coloidale care vor retine bulele de dioxid de carbon in procesul de crestere a aluatului si dau aluatul 72

pufos. Boabele de grau "durum", destinate fabricarii pastelor fainoase, contin o cantitate mai mare de proteine si gluten, dar glutenul are o calitate inferioara panificatie; in schimb, este foarte potrivit pentru fabricarea pastelor fa inoase, avand stabilitate mare la fiert, datorita filamentelor de proteina foarte rezistente. . Reprezinta 1,8 - 2,6% in compozitia bobului si sunt acumulate, Lipidele in special, in embrion si in stratul cu alurona . Uleiul din germeni de grau apartine grasimilor vegetale nesaturate, este bogat in vitamina E si constituie obiect de comert. . Se afla in cantitate de 2,0 - Celuloza 3,5%, prezenta in primul rand in invelisurile bobului (pericarp). . Reprezentate Substant ele minerale de un numa r mare de elemente chimice (K, Ca, Mg, Si, Na, Cu, Mb. Mn) au o pondere de 1,5 - 2,3%, aflandu-se spre pa rtile periferice ale bobului.
Fig. 3.15. Impa rtirea graului in clase de

In sfarsit, bobul de grau contine si


calitate, in functie de continutul lui in

vitamine din complexul B (B , B , B , B ) si


proteina si indicele de sedimentare
1256

vitamina PP. Valoarea biologica a proteinelor din boabele de grau este ridicata , deoarece acestea contin toti cei 10 aminoacizi esentiali, pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Totusi, un impediment il constituie continutul redus al boabelor de grau in lizina si triptofan. In domeniul producerii, comercializa rii si industrializa rii granelor acestea sunt clasificate in functie de culoarea si compozitia boabelor. In acest sens, notiunea de grane tari , (hard red) defineste granele de foarte buna calitate sub aspectul continutului in proteine (14 - 16%), produse indeosebi in Canada si SUA, ca grane de primavara; aceste grane "de forta ", nu sunt folosite ca atare in panificatie, ci sunt amestecate cu grane mai slabe, pentru a le imbunatati calitatea. Granele semitari contin 12 - 13% proteine si sunt produse, de regula , in Argentina, ta rile fostei URSS, Ungaria; de asemenea, granele romanesti, produse pe cernoziom si cu o tehnologie de cultivare corecta apartin acestei categorii; acestea sunt denumite si "grane pentru panificatie". In sfarsit, granele moi (soft red) cu sub 11% proteine (si chiar 8% proteine), sunt produse in climatele umede, oceanice, din Europa de Vest si de pe coasta Pacificului, in SUA si sunt destinate, in principal, pentru furaj; din aceste grane se poate obtine faina pentru prepararea prajiturilor sau in patiserie (fig.3.15, dupa M. SEIFFERT, 1981). 3.2.1.3. Raspandire Planta de grau se caracterizeaza printr-o mare plasticitate ecologica , ceea ce ii permite sa fie cultivata pe toate continentele, intre 66 latitudine nordica si 73

45 latitudine sudica , de la nivelul marii si pana la 3.000 - 3.500 m altitudine (inzona Ecuatorului) (fig.3.16, dupa R.PETERSON, citat de GH.BALTEANU, 1974). In deceniul trecut, pe glob au fost cultivate cu grau circa 230 mil.ha, iar in ultimii ani suprafata a cunoscut o oarecare sca dere (pana la 207 - 216 mil.ha in 2003 - 2005, tab. 3.7, dupa FAOSTAT Database, 2005). Productia globala de grau a atins 590 mil.tone in 2001 si 627 mil.tone in 2004. Productia medie mondiala in ultimii ani a fost de 2.705 - 2.919 kg boabe/ha. Din productia mondiala, 107 - 120 mil.tone au reprezentat obiect de comert. Tarile mari producatoare si, in acelasi timp, exportatoare de grau sunt: SUA (20,0 mil. ha semanate si 31,5 mil. tone de grau exportate), Canada (9,8 mil. ha si 15,1 mil. tone export), Australia (11,3 mil. ha si 18,4 mil. tone export) si Argentina (6,0 mil.ha si 9,9 mil. tone export). Mari importatoare de grau sunt, in prezent, Brazilia, Egipt, Algeria, China, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Mexic. Ta rile Uniunii Europene se inscriu printre marii producatori si exportatori de grau (22,9 mil.ha si 26,4 mil. tone exportate).

Fig. 3.16. Aria de cultura a graului pe glob. In Romania, suprafetele cultivate cu grau au cunoscut modificari putin importante in ultimele decenii. Astfel, in anul 1938 se cultivau cu grau 2,5 mil. ha; suprafetele s-au redus treptat pana la 2,1 mil. ha in perioada 1979 - 1981; in ultimul deceniu se pot semnala oscilatii importante ale suprafetelor, in jurul a 2,0 mil. ha si cativa ani sub acest nivel (anii 1992 - 1,46 mil.ha, 1996 - 1,78 mil.ha, 1999 - 1,66, 2000 1,92 mil.ha, 2003 1,41 mil.ha, 2004 2,29 mil. ha, 2005 2,46 mil. ha), avand drept cauze, printre altele: conditiile climatice putin favorabile din perioada de semanat a graului; dotarea tehnica insuficienta si resursele financiare limitate ale cultivatorilor de grau; dificultatile intampinate in valorificarea recoltei de grau. Productiile medii obtinute la grau in Romania au crescut considerabil intre anii 1938 (963 kg/ha) si 1979 - 1981 (2.487 kg/ha, deci aproape s-au triplat 74

dupa care s-au mentinut in jurul acestei valori, osciland de la un an la altul, in primul rand in functie de gradul de favorabilitate al conditiile meteorologice ale anilor de cultivare. Se detaseaza recoltele medii obtinute la grau in anii 1977 (2.820 kg/ha), 1989 (3.380 kg/ha), 1995 (3.090 kg/ha), 2001 (3.056 kg/ha), 2004 (3.375 kg/ha), 2005 (3.780 kg/ha).
Tabelul 3.7.

Situatia culturii graului pe glob si in ta rile mari cultivatoare (anul 2005)


Continentul, tara Suprafata sema nata (mii ha) (kg/ha) Productia medie (mii tone) Productia globala

Pe glob 216.172 2.898 626.466 AFRICA 9.647 2.109 20.354 - Algeria 1.800 1.444 2.600 - Maroc 2.966 1.026 3.043 - Egipt 1.254 6.488 8.140 AMERICA DE NORD 30.096 2.810 84.598 - Canada 9.830 2.998 25.546 - S.U.A 20.226 2.823 57.105 AMERICA DE SUD 9.629 2.550 24.557 - Argentina 6.069 2.636 16.000 - Brazilia 2.373 2.191 5.200 ASIA 96.600 2.752 256.878 - China 22.800 4.217 96.160 - India 26.300 2.737 72.000 - Iran 6.200 2.338 14.500 - Pakistan 8.341 2.588 21.591 - Turcia 9.300 2.258 21.000 EUROPA 58.232 3.531 205.667 -Bulgaria 1.134 3.235 3.670 - Franta 5.288 6.982 36.922 - Germania 3.187 7.396 23.578 - Italia 2.127 3.538 7.530 - Serbia si Muntenegru 700 3.857 2.700 - Marea Britanie 1.820 7.994 14.950 - Polonia 2.233 3.830 8.556 - Romania 2.462 2.854 7.027 - Spania 2.242 1.689 3.788 - Ungaria 1.130 4.494 5.079 OCEANIA 11.398 2.135 24.344 - Australia 11.359 2.118 24.067 TARILE FOSTEI U.R.S.S. 46.341 1.983 91.918 - Kazahstan 11.500 982 11.300 - Federatia Rusa 23.280 1.954 45.500 - Republica Moldova 270 3.888 1.050 - Ucraina 6.500 2.769 18.000 - Uzbekistan 1.600 3.650 5.840

75

3.2.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Graul apartine genului Triticum , clasa Monocotyledonopsida , ordinul Graminalis , familia Gramineae . Genul Triticum cuprinde un mare numar de forme salbatice (primitive) sau cultivate (evoluate), clasificate diferit de-a lungul timpurilor pe baza anumitor criterii. In prezent, este acceptata si utilizata mai frecvent clasificarea genetica (dupa numarul de cromozomi), conceputa de N. VAVILOV (in 1935) si modificata de J. MAC. KEY (in 1963) (tab.3.8, dupa GH. BALTEANU, 1989).
Tabelul 3.8.

Clasificarea genului Triticum (dupa J. MAC KEY)


Denumir ea latina Deumirea comuna Caracteristici SECTIA DIPLOIDA (2n = 14 cromozomi) - T. monococcum L. - ssp. boeoticum (Bois.) MK Alac sa lbatic Bob imbracat Rahis fragil - ssp. monococcum Alac cultivat Bob imbracat Rahis fragil SECTIA TETRAPLOIDA (2n = 28 cromozomi) - T. timopheevi Zhuk. Graul lui Timofeev Bob imbracat ssp. Timopheevi Rahis fragil - T.turgidum (L.) Thell. - ssp. dicoccoides (Korn.) Thell Tenchi sa lbatic Bob imbracat Rahis fragil - ssp. dicoccum (Schrank.) Thell Tenchi cultivat Bob imbracat Rahis fragil - ssp. turgidum conv. turgidum Grau englezesc Bob golas Rahis rezistent - ssp. turgidum conv. durum (Desf.) Grau durum Bob golas MK Rahis rezistent - ssp. turgidum conv. polonicum (L.) Grau polonez Bob golas MK Rahis rezistent - ssp. carthlicum (Nevski) MK Grau persan Bob golas Rahis rezistent SECTIA HEXAPLOIDA (2n = 42 cromozomi) - T. aestivum (L.) Thell. - ssp. vulgare (Vill.) MK Grau comun Bob golas Rahis rezistent - ssp. spelta (L.) Thell. Grau spelta Bob imbracat Rahis fragil - ssp. macha (Dek. et Men.) MK Grau macha Bob imbracat Rahis rezistent - ssp. compactum (Host.) MK Grau pitic Bob golas Rahis rezistent - ssp. sphaerococcum (Perc.) MK Grau pitic indian Bob golas Rahis rezistent

76

Formele evoluate au rezultat prin incrucisarea intre diferite specii, cultivate si spontane. (2n = 14 cromozomi). Cuprinde forma salbatica Triticum Grupa diploida monococcum ssp. boeoticum si forma cultivata Triticum monococcum ssp. monococcum (alacul). Alacul este una dintre cele mai vechi plante cultivate ale omenirii, semnalata inca din neolitic in Europa Centrala; in prezent este pe cale de disparitie. Se caracterizeaza prin boabe care raman imbracate dupa treierat si care dau o faina alba bogata in gluten. (2n = 28 cromozomi). Se apreciaza ca a rezultat prin Grupa tetraploida incrucisarea spontana a granelor diploide cu specia spontana Aegilops speltoides . Forma salbatica din aceasta grupa este Triticum turgidum ssp. dicoccoides , iar formele cultivate sunt numerose (fig. 3.17, dupa R. PETERSON).

Fig. 3.17. Zonele de distribuire a stramosilor salbatici ai granelor cu ltivate

Triticum turgidum ssp. dicoccum (tenchi cultivat) a fost principala cereala a vremurilor vechi (Egipt, Mesopotamia); din cauza pretentiilor sale fata de caldura a fost inlocuit, treptat, incepand inca din epoca bronzului, de speciile hexaploide. In prezent este cultivat sporadic in tari din Asia Mica, in India si in Etiopia. Bobul ramane imbracat dupa treierat si este sticlos, bogat in proteine. 77

Triticum turgidum ssp. turgidum conv. durum (graul "durum") a provenit din tenchi, prin mutatii. Era cultivat inca de pe vremea Imperiului Roman, alaturi de tenchi. Se caracterizeaza prin cerinte mari fata de caldura si rezistenta la seceta, dar este sensibil la ger. Are forme de toamna si de prima vara . In prezent este cultivat pe circa 9% din suprafata mondiala cu grau, cu preca dere in zonele ceva mai calde. Bobul este mare, mai lung decat bobul de grau comun, sticlos, cu continut ridicat in substante proteice si gluten, dar de calitate inferioara pentru panificatie; este excelent pentru producerea pastelor fainoase. Spicul este dens, aproape intotdeauna aristat, cu ariste mai lungi decat spicul. Rahisul spicului este flexibil. Graul "durum" cuprinde mai multe varietati, diferentiate dupa culoarea spicelor si a aristelor, pubescenta glumelor, culoarea boabelor. Soiurile mai mult cultivate apartin varietatilor: melanopus (spic alb, ariste negre, glume pubescente, bob alb); apulicum (spic rosu, ariste negre, glume pubescente, bob alb), coerulescens (spic negru, ariste negre, glume pubescente, bob alb) si hordeiforme (spic rosu, ariste albe, glume glabre, bob alb). In perioada 1989-1998, productia mondiala de grau "durum" a fost de circa 27 mil. tone (cu oscilatii intre 22,3 si 34,4 mil. tone), din care 6,8 mil. tone produse in tarile Uniunii Europene (indeosebi in Italia, Franta, Grecia, Spania), 3,5 mil. tone in Turcia, 3,5 mil. tone in tarile fostei URSS, precum si in Canada (4,7 mil. tone), SUA (2,8 mil. tone) si tarile de pe litoralul mediteranean al Africii (Algeria, Tunisia, Maroc). Nivelul record al productiei de grau "durum" a fost atins in Europa in anul 1991, cu 3,45 mil. ha si 11,2 mil. tone produse. Importatorii importanti de grau "durum" sunt Algeria (1,6 - 1,8 mil. tone), Uniunea Europeana (in jur de 1 mil. tone anual), Tunisia, Maroc, Libia (0,3 - 04, mil. tone). Romania cultiva suprafete restranse cu grau "durum", evaluate in ultimele decenii la sub 1% din suprafata totala semanata cu grau (sub 100 mii hectare), fiind dependenta de importuri pentru acoperirea consumului intern de paste fainoase. Grupa tetraploida mai cuprinde o serie de alte specii, cultivate pe suprafete restranse. Dintre acestea, Triticum turgidum ssp. turgidum conv. turgidum (grau "englezesc") este destul de asemanator cu graul durum; se caracterizeaza prin rezistenta mare la ca dere, spic foarte ramificat, bob mic si de calitate inferioara . Este cultivat pe suprafete restranse in zona Mediteranei. Triticum turgidum ssp. turgidum conv. polonicum (grau "polonez)" are boabe inguste, sticloase si este cultivat sporadic in Africa de Nord si Etiopia. Triticum timopheevi ssp. timopheevi ("graul lui Timofeev") este considerat tenchi sa lbatic de Caucaz. (2n = 42 cromozomi). A provenit prin incrucisarea Grupa hexaploida spontana a granelor tetraploide cu specia sa lbatica Aegilops squarrosa . Forma sa lbatica nu este cunoscuta. In schimb, in aceasta grupa sunt cuprinse mai multe specii cultivate, unele deosebit de importante. 78

Triticum aestivum ssp. vulgare (graul comun sau graul pentru paine) este semanat pe circa 90% din suprafata mondiala cultivata cu grau. In prezent, se apreciaza ca exista in cultura peste 10.000 varietati si soiuri (dupa unele pa reri ar exista circa 20.000 soiuri), de toamna si de prima vara . Pe plan mondial, cea mai mare parte din suprafata semanata cu grau (circa 70%) este ocupata cu grau de toamna, iar restul cu grau de prima vara . In unele regiuni ale globului, graul de toamna nu suporta temperaturile scazute din timpul iernii si degera , sau planta nu rezista in cazul in care stratul de zapada acopera solul o perioada indelungata (chiar peste 6 luni). In asemenea conditii, se seama na grau de primavara, care poate ajunge la maturitate in perioada scurta a verii; in ta rile fostei URSS, graul de primavara se seama na pe circa 74% din suprafata totala cultivata cu grau, iar in Canada pe 94% din suprafata cu grau (dupa GH. BALTEANU, 1991). In tara noastra, graul de toamna ocupa 99% din suprafata totala ocupata cu aceasta planta; graul de prima vara se cultiva pe suprafete restranse, in zone submontane si unele depresiuni intramontane. Bobul graului comun este scurt, oval-alungit si fainos, foarte potrivit pentru panificatie. Graul comun se caracterizeaza prin spice aristate sau nearistate, cu 3 - 5 flori in spiculet, care formeaza 1 - 4 boabe golase. Rahisul este flexibil (nu se rupe la maturitate sau la treierat). Aceasta specie cuprinde numeroase varietati, care se diferentiaza intre ele dupa prezenta sau absenta aristelor, culoarea glumelor si a aristelor, pubescenta glumelor, culoarea boabelor. Soiurile de grau cultivate, in prezent, in tara noastra , apartin varietatilor: erythrospermum (spic alb, aristat, glume netede, bob rosu); lutescens (spic alb, nearistat, glume netede, bob rosu); ferrugineum (spic rosu, aristat, glume netede, bob rosu); milturum (spic rosu, nearistat, glume netede, bob rosu). Triticum aestivum ssp.spelta (graul spelta) este o specie cultivata inca din epoca bronzului, mult extinsa in zona popoarelor germanice. Bobul este sticlos si da o faina foarte bogata in gluten. Este rezistent la ger si boli. In prezent, s-a restrans mult in cultura , fiind sema nat pe suprafete limitate in unele ta ri din Europa, cum ar fi Elvetia, Suedia, Germania, Belgia ("graul Ardenilor") si izolat in Turcia si Spania. Poate asigura recolte de 2.800 - 7.450 kg/ha (dupa L. COUVREUR, G. CLAMOT si A. CROHAIN, 1987). Dupa treierat, bobul ra mane imbracat in pleve, acestea reprezentand 21 - 24% din recolta . La macinat si separarea fainii se pierde o mare parte din substantele proteice, diminuandu-se valoarea alimentara si furajera. Este potrivit pentru furajarea porcilor, a pasarilor si, in general, a reproducatorilor. Poate furniza o fa ina de foarte buna calitate pentru brutarii, care nu necesita adaos de substante ameliorante. Se apreciaza ca aceasta forma de grau poate prezenta interes si pentru anumite zone agricole din Romania, cu climat mai aspru, umed si rece, unde s-ar putea comporta mai bine decat alte cereale. Luarea in cultura a graului ("domesticirea graului) a inceput cu formele sa lbatice diploide Triticum monococcum ssp. boeoticum si tertraploide Triticum 79

turgidum ssp. dicoccoides , iar acestea, prin selectie empirica au condus la formele cultivate, corespondente (dupa G. FRANKE si colab., 1977). Tenchi ( Triticum turgidum ssp.dicoccum ) este prima forma de grau cultivata si una dintre primele plante luate in cultura (in jurul anului 7.000 i.H.); i.Ch.); au urmat alacul ( Triticum monococcum ssp. monococcum ) ceva mai tarziu (pe la anul 6.500 i.Ch.) si graul comun ( Triticum aestivum ssp. vulgare ), luat in cultura in jurul anului 5.500 i.Ch. Pe teritoriul romanesc, descoperirile arheologice si unele informatii istorice arata ca in perioada 3.000-1.000 i.Ch., graul era cultivat pe suprafete importante, la inceput fiind luat in cultura alacul, apoi tenchiul, graul spelta si, mai tarziu, graul comun. In urma expeditiilor stiintifice si studiilor sale, Originea graului. N.VAVILOV a identificat pentru grau patru centre de origine (dupa GH. BALTEANU, 1991): centrul asiatic central (India de Nord-Vest, Afganistan, Tadjikistan, Uzbekistan), din care provine specia Triticum aestivum , cu subspeciile vulgare , compactum si sphaerococcum ; centrul din Orientul Apropiat (interiorul Asiei Mici, Iran, Transkaukazia, muntii din Turkmenia), din care provin T. aestivum, ssp. vulgare si ssp. macha , T. monococcum , T. turgidum ssp. turgidum conv. durum si conv. turgidum , T. carthlicum si T. timopheevi ; centrul abisinian (Etiopia si o parte din Somalia), din care provin T. turgidum ssp. turgidum conv. durum si conv. turgidum , T. turgidum ssp. polonicum ; centrul mediteranean (teritoriile din bazinul mediteranean) din care provin T. turgidum ssp. turgidum conv. durum , T. turgidum ssp. dicoccum si ssp. polonicum , T. aestivum ssp. spelta . Sortimentul de soiuri de grau comun din lista oficiala Soiurile cultivate. cuprinde numai forme care apartin varietatii erythrospermun , predominand soiurile romanesti. Aceste soiuri se caracterizeaza printr-un potential de productie de 9-10 tone boabe/ha, rezistenta la ca dere, ger, iernare, seceta si boli, valoare nutritiva si tehnologica a boabelor, stabilitate a recoltelor (tab.3.9). Pentru graul comun de prima vara sunt recomandate soiurile de creatie romaneasca (inregistrat in anul 1987) si (1998). Pentru graul Speranta Rubin "durum" exista in cultura soiuri de prima vara ( , soi francez, inregistrat in Artena 1999; soiuri franceze, inregistrate in 2005) si de toamna ( Nefer, Salsa Codur romanesc, 1999; soi romanesc, 1996; - soi romanesc, ). Pandur Gradur 2005

80

Tabelul 3.9.

Zonarea soiurilor de grau de toamna in Romania (2005)


Zona de cultivare a graului Soiuri recomandate Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Dropia, Rapid, Boema, Dor, Faur, Sudul tarii, irigat Glosa, Gruia, Serina, Romulus, Renesansa, Kraljevica, G.K.Othalom, G.K.Gobe, Apache Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Rapid, Lovrin 41, Dropia, Boema, Sudul tarii, neirigat Romulus, Simnic 30, Crina, G.K.Elet, G.K.Cipo, G.K.Miska, G.K.Petur, Mv Magvas, Mv Palma, Apache, Bercy Oltenia Flamura 85, Simnic 30, Lovrin 34, Fundulea 4, Briana, Crina, Dropia, Dor, Gruia, Glosa, Kraljevica, Renesansa, Kristina, Apache Zona piemonturilor sudice Albota, Fundulea 4, Trivale, Dor, Eliana, Ciprian, Crina, Gruia, Glosa, Dor, Crisana, Apache Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Lovrin 41, Alex, Romulus, Ciprian, Crisana, Faur, Boema, Crina, Gruia, Glosa, Renan, Delia, Vestul tarii Romulus, Enesco, Serina, Kraljevica, Renesansa, Kristina, G.K.Othalom, G.K.Gobe, G.K.Miska, G.K.Kalasz, G.K.Cipo, G.K.Petur, G.K.Elet, Mv Magvas, Apache, Bercy, Cezanne Zona colinara din vest Ariesan, Turda 81, Turda 95, Glosa, Gruia, Elina, Dor, Crisana, Crina, Ciprian, Cezanne, Apache Ariesan, Turda 81, Fundulea 4, Apullum, Turda 95, Turda 2000, Rubin, Ardeal 1, Dumbrava, Beti, Delabrad, Glosa, Dor, Drobeta, Renan, Faur, Esential, Enesco, Eliana, Serina, Suceava 84, Transilvania Transilvania, Voronet, Iasi 2, Crina, Crisana, Gasparom, G.K.Cipo, G.K.Elet, G.K.Kalasz, G.K.Miska, G.K.Petur, Mv Magvas, Mv Palma, Cezanne, Apache, Bercy Flamura 85, Moldova 83, Fundulea 4, Dropia, Gabriela, Eliana, Beti, Drobeta, Esential, Iasi 2, Voronet, Faur, Gruia, Enesco, Ardeal 1, Moldova centrala si de sud Crina, Turda 95, Glosa, Gruia, Dor, Delabrad, Gasparom, Mv Magvas, G.K.Elet, Cezanne, Bercy, Apache Turda 81, Aniversar, Ariesan, Gabriela, Eliana, Gasparom, Magistral, Drobeta, Turda 95, Crina, Turda 2000, Suceava 84, Moldova 83, Nordul Moldovei Dumbrava, Delabrad, Esential, Serina, Voronet, Beti, G.K.Othalom, G.K.Cipo, G.K.Elet, G.K.Kalasz, G.K.Petur, Mv Magvas, Mv Palma, Apache, Cezanne

3.2.1.5. Particularitati biologice Perioada de vegetatie a graului de toamna dureaza , in conditiile din tara noastra, circa 9 luni (270 - 290 zile). In acest interval, de la germinare si pana la maturitate, plantele de grau trec prin anumite faze ( stadii ) fenologice , care se recunosc prin schimbarile in aspectul exterior al plantelor si care sunt insotite de modifica ri interne in biologia plantei. De regula este dificil de a delimita strict aceste faze, deoarece, partial, ele se suprapun, sau se desfasoara in paralel. In general, este acceptata impartirea perioadei de vegetatie a plantelor de grau in urma toarele faze fenologice: germinare (rasa rire), inradacinare , infratire , formarea (alungirea) paiului , inspicare-inflorire-fecundare , formarea si coacerea 81

(maturarea) boabelor . La randul lor, fazele prezentate se grupeaza in etapa (perioada) vegetativa , caracterizata prin dezvoltarea organelor vegetative ale plantelor (de la germinare la infratire) si etapa generativa (reproductiva ) caracterizata prin dezvoltarea inflorescentei, a florilor si formarea boabelor (de la inceputul alungirii paiului si pana la coacerea deplina). In perioada actuala , atat specialistii in biologia cerealelor, cat si tehnologii apreciaza ca aceasta divizare a vegetatiei graului nu este suficient de precisa si au propus subdivizari mai fine, de detaliere a stadiilor fiziologice cele mai importante din punctul de vedere al tehnologiei de cultivare a graului si al formarii recoltei. Ca urmare, a fost realizata codificarea vegetatiei , prin intocmirea unor sca ri de coduri, care marcheaza stadiile de vegetatie. Prima scara de coduri (fig.3.18, dupa D. SOLTNER, 1990) a fost realizata de JONARD. Scara cea mai des citata in literatura de specialitate este cea realizata de FEEKES, care se bazeaza pe observarea la exterior a schimbarilor morfologice ale plantei de grau. In continuare, scara lui FEEKES a suferit mai multe modifica ri, efectuate de ca tre unii biologi si fitotehnisti (E.G. LARGE, 1964; K.-U. HEYLAND, 1975). Ulterior au fost intocmite codifica ri mai ama nuntite, de ca tre KELLER si BAGGIOLINI, precum si ZADOCKS, CHANG, KONZAK, dupa un sistem decimal. Mai nou, TOTTMAN (1987) a completat aceasta scara si a adaptat-o pentru alte cereale paioase, cum sunt orzul sau ova zul. Cunoasterea stadiilor cresterii este utila pentru a decide momentul potrivit pentru diferite interventii tehnologice. Totodata , observarea acestora este utila pentru identificarea stadiilor critice din ciclul vegetativ al plantelor, care sunt mai sensibile la factorii de mediu. Trecerea plantelor de grau de la etapa vegetativa la etapa generativa este marcata prin codurile 4 - 5 pe scara Feekes , A - B pe scara Jonard , G - H pe scara Keller - Baggiolini si 29 - 30 pe scara Zadocks . Acest stadiu este denumit in lucrarile de biologia graului "spic la 1 cm" (masurat de la nivelul nodului de infratire si pana la partea superioara a conului de crestere - fig.3.19, dupa D. SOLTNER, 1990). Este stadiul denumit de Prof. EMIL SPALDON (NitraSlovacia) "punct de viraj", momentul in care planta de grau trece de la etapa de a forma organe vegetative la aceea de a forma organe generative.

82

Fig. 3.18. Stadiile de dezvoltare a graului, dupa scarile: FEEKS, BAGGIOLINI, ZADOCKS si JONARD

Vegetatia plantelor de grau in toamna cuprinde Etapa vegetativa. germinarea semintelor, cresterea si dezvoltarea vegetativa pana la venirea frigului. Germinarea . Pentru ca sa manta de grau pusa in pamant sa germineze trebuie indeplinite doua conditii esentiale: pe de o parte, samanta sa fie capabila de a germina, deci sa posede o facultate germinativa ridicata, sa fie matura, iesita din repausul seminal si cat mai noua, de preferat din recolta anului precedent si nu mai veche de 3 - 4 ani; pe de alta parte, in sol sa fie intrunite conditiile optime de umiditate, ca ldura si oxigen. Germinarea semintelor de grau introduse in sol se declanseaza numai daca acestea au parcurs perioada de repaus seminal. In anii normali sub
Fig. 3.19. Stadiul "spic la 1 cm" la grau

83

Germinarea semintelor de grau introduse in sol se declanseaza numai daca acestea au parcurs perioada de repaus seminal. In anii normali sub aspect meteorologic si in zonele de campie, acest aspect nu constituie o problema pentru practica agricola . Din contra , in unii ani, in zonele de cultura a graului, mai umede si ra coroase, pot sa apara unele dificultati, deoarece de la recoltarea loturilor semincere si pana la sema nat nu ramane un interval de 40 - 45 zile (cat dureaza , de regula, repausul seminal); in asemenea situatii, pentru ca ra sa ritul sa nu fie intarziat si neuniform, se recomanda procurarea materialului semincer din zonele unde graul de samanta s-a maturat si a fost recoltat mai devreme. Puse in conditii de a germina, boabele de grau absorb apa . Dupa absorbtia apei, enzimele aflate indeosebi spre periferia bobului si in preajma embrionului trec in solutie si devin active. Enzimele transforma substantele de rezerva din endosperm, cu molecula complexa, in substante cu molecula mai simpla , usor de transportat si de asimilat de catre embrion, si anume: proteinele trec in aminoacizi; amidonul trece in dextrine-maltoza -glucoza ; gra simile trec in acizi grasi si glicerina (fig.3.20, dupa G. FISCHBECK, K.-U. HEYLAND, N. KNAUER, 1975). Rezulta un suc la ptos, bogat in substante organice cu molecula mica , usor asimilabile, cu care embrionul se hra neste. Transferul acestor substante spre embrion se face prin intermediul scutellumului. Incepe diviziunea celulara la nivelul celor doua varfuri de crestere, mugurasul si radicula. Radicula, protejata de coleoriza , strabate invelisurile bobului in dreptul embrionului, marcand momentul incoltitului. Curand apar si celelalte rada cini embrionare (3 - 5 radacini), pe suprafata carora se formeaza perisorii radiculari; ra dacinile se adancesc in sol, fixeaza viitoarea planta si absorb apa cu sa rurile minerale necesare nutritiei. In acelasi timp, mugurasul, protejat de coleoptil, stra bate invelisurile bobului, se alungeste spre suprafata, isi inceteaza cresterea si este straba tut de varful primei frunze, acesta fiind momentul rasaritului . Coleoptilul, foarte rezistent, asigura protectia tesuturilor fragile ale mugurasului, pana la rasarire, apoi se ofileste.

Fig. 3.20. Etapele germinarii bobului de grau

84

In conditii favorabile de temperatura si umiditate, perioada germinarerasarire dureaza , de regula, 8 - 10 zile; in mod frecvent sunt necesare pentru rasarire 15 - 20 zile, indeosebi din cauza insuficientei apei. Comportarea semintelor de grau in perioada de germinare-rasarire depinde de o serie de factori: facultatea germinativa si energia germinativa (vigoarea semintelor); puterea de strabatere ; starea de sanatate si tratamentele la samanta ; marimea bobului si cantitatea de substante de rezerva ; atacul de boli si daunatori ; compactarea solului si formarea crustei ; asigurarea umiditatii , temperaturii si aeratiei in sol . La semanat se cere ca solul sa fie suficient de tasat in profunzime pentru a facilita ascensiunea apei; totodata , stratul superficial de sol trebuie sa fie afanat si relativ bine maruntit pentru a asigura incalzirea solului, accesul oxigenului si strabaterea coleoptilului spre suprafata. Excesul de umiditate si distrugerea structurii superficiale pot conduce la formarea crustei si, in situatii extreme, la asfixierea germenilor in curs de rasarire sau a tinerelor pla ntute. Inradacinarea si formarea primelor frunze . Imediat dupa ra sa rire, planta formeaza prima frunza si incepe asimilatia clorofiliana pe baza energiei pe care sio asigura prin activitatea proprie, transformand energia luminoasa in energie chimica. In stadiul de "o frunza ", o sectiune prin plantuta in dreptul bobului, arata deja individualizate doua internoduri scurte, cel de-al doilea purtand mugurele vegetativ de unde vor porni primordiile altor frunze (fig.3.21, dupa D. SOLTNER, 1990).

Fig. 3.21. Planta de grau la inceputul vegetatiei: germinare - ra sarire; stadiul de 3 frunze (preinfratire)

85

Rada cinile embrionare sunt foarte active si absorb apa si substante nutritive din sol. Aceste ra dacini vor ramane active pana la sfarsitul perioadei de vegetatie, dar importanta lor se reduce treptat, odata cu dezvoltarea rada cinilor adventive . Deasupra solului apar a doua, apoi a treia frunza. Odata cu a doua frunza, incep sa se formeze primele ra dacini adventive. Infratirea . Curand dupa ra sarire si dupa formarea celei de-a treia frunze, cresterea plantei de grau aparent stagneaza si aceasta se pregateste pentru o noua faza de vegetatie. Are loc un proces care se numeste " preinfratire ": al doilea internod, care poarta mugurele terminal, se alungeste in interiorul coleoptilului si se opreste din ascensiune la circa 2 cm de suprafata solului. La acest nivel apare o ingrosare - viitorul nod de infratire. Sub acesta, al doilea internod serveste catva timp pentru transportarea sevei venind de la radacinile embrionare. Infratirea incepe, in conditii normale, la 12 - 15 zile dupa rasarire. Tulpina principala provine din conul (mugurele) vegetativ al embrionului; la baza frunzisoarelor din con se gasesc, de regula, 2 muguri care vor dezvolta frati de ordinul I . Primul frate se formeaza la baza primei frunze, al doilea frate la baza frunzei a doua si asa mai departe. Fratii secundari dau spice mici, slab productive sau nu formeaza deloc spice. Chiar daca in stadiul de 3 frunze, fratii nu sunt vizibili la suprafata , o sectiune facut la nivelul nodului de infratire permite sa se constate ca fratii sunt deja formati (fig. 3.22, dupa D. SOLTNER, 1990.

Fig. 3.22. Planta de grau in faza de infrat ire

86

In momentul cand incepe desfacerea frunzei a patra si primul frate devine vizibil, se formeaza noi radacini de la nodul de infratire. Acestea intra in activitate si participa la absorbtia apei si sa rurilor minerale, alaturi de rada cinile embrionare, pe care, treptat, le depasesc in importanta. Ele sunt ra dacini adventive si se dezvolta intens inca din primele sa ptamani de viata a plantei. Cea mai mare masa a ra dacinilor adventive se situeaza in stratul arabil. Acestea cresc continuu pana la inflorit, cand se atinge dezvoltarea lor maxima (fig. 3.23, dupa L. KUTSCHERA, 1960, citat de A. FALISSE, 1990). Fig. 3.23. Sistemul radicular al
graului de toamna la intrarea in Adancimea de formare a nodului iarna (a) s i la inflorire (b). este superficiala, aceasta depinzand, intr-o

oarecare masura, de conditiile de mediu de la inceputul vegetatiei si de adancimea de semanat. Graul se caracterizeaza printr-o buna capacitate de infratire. In lan incheiat este de dorit ca, la intrarea in iarna, plantele de grau sa aiba 2 - 3 frati si 3 - 5 frunze. Un infratit exagerat este pagubitor, deoarece, prin comparatie cu fratele principal, fratii laterali consuma o cantitate mare de asimilate, dar produc putin. De aceea, se discuta adesea daca este de dorit ca soiurile ameliorate sa se caracterizeze printr-o capacitate de infratire mai mare sau, dimpotriva , este bine sa infrateasca mai putin. Situatia este foarte diferita, in functie de conditiile concrete de cultivare. Este cert ca, prin infratit, plantele de grau au capacitatea de a compensa, intre anumite limite, pierderile de densitate datorate unor cauze diferite (iernare, temperaturi scazute). In mod obisnuit, procesul de infratire a plantelor de grau se petrece toamna. Procesul poate continua pe timpul iernii, daca vremea este favorabila (in ferestrele iernii); o parte dintre frati se formeaza primavara, dar acestia ra man neproductivi (deoarece nu parcurg stadiul de vernalizare ). In climatele umede din Europa de Vest, cu ierni mai blande, infratitul plantelor de grau este favorizat de vremea umeda si racoroasa , procesul continuand pe tot timpul iernii; prin comparatie, in climatele cu nuanta continentala (chiar excesiv continentala , cum sunt unele zone importante de cultura a graului in Romania) vegetatia plantelor, in general, si infratitul sunt intrerupte pe timpul iernii. Semanatul in epoca optima favorizeaza infratirea. Se apreciaza ca o cultura bine incheiata si cu perspective de a da recolte bune, trebuie sa formeze un covor vegetal cuprinzand 900 - 1.200 frati/m , din care sa rezulte, in final, 450 - 2 600 frati fertili. 87

Calirea . In paralel cu inrada cinarea si infratirea, plantele de grau trec printr-un proces lent de adaptare la temperaturi sca zute, denumit proces de calire. Procesul poate sa dureze peste 46 zile si consta in concentrarea treptata a sucului celular prin acumularea de glucide in toate partile plantei, dar indeosebi la nivelul nodului de infratire. Glucidele protejeaza coloizii din protoplasma in timpul gerurilor din iarna . In mod conventional, perioada este impa rtita in doua faze, tinand cont de evolutia vremii si, indeosebi, de evolutia temperaturilor, pe masura ce se apropie iarna. Prima faza dureaza 15 - 20 zile si are loc in perioada cu temperaturi ridicate ziua (10 - 15C), cand fotosinteza este activa si temperaturi scazute noaptea (0 - 6C), cand consumul de glucide prin respiratie este scazut; totodata , din cauza temperaturilor destul de sca zute, cresterea organelor plantei este mult incetinita. Ca urmare, de la o zi la alta bilantul acumula rii glucidelor in tesuturile plantei este pozitiv. A doua faza a procesului de calire dureaza 15 - 25 zile si se petrece cand temperaturile au scazut in jur de 0C (chiar pana la -10C, dupa unele pareri); fotosinteza nu mai are un rol in acumularea glucidelor, in aceasta faza, sau procesul se desfasoare cu intensitate redusa; continua insa , concentrarea sucului celular, prin deshidratarea organelor plantei, ca urmare a procesului de transpiratie. Continutul in glucide in nodul de infratire depaseste, de regula , 25% si poate ajunge pana la 30% din s.u.; aceasta valoare depinde de foarte multi factori, printre care mersul vremii in toamna , soiul, data semanatului (tab.3.10, dupa GH. BALTEANU, 1974). Ca urmare a unui proces de calire desfasurat normal, plantele de grau pot rezista pana la -15...-18C la nivelul nodului de infratire (chiar -20C). Sub aspectul rezistentei la ger, pericolul de degerare a plantelor de grau apare numai daca plantele, necalite, sunt surprinse de ger; acelasi pericol poate sa apara in situatiile in care plantele s-au decalit in ferestrele iernii sau la desprima varare (datorita cresterii temperaturii, plantele absorb apa si tesuturile redevin turgescente) si survin geruri bruste. Culturile bine inradacinate, infratite si calite nu sunt distruse de ger; la nivelul nodului de infratire protejat de 1-2 cm de pamant si, eventual, de un strat de zapada, temperatura nu scade, de regula, sub 20C.
Tabelul 3.10.

Suma glucidelor (% din s.u.) la nodurile de infratire la diferite soiuri de grau


Data cand au fost recoltate probele: Soiul 22 noiembrie 17 februarie 11 martie 23 martie Mironovskaia 808 31,3 25,6 25,4 23,3 Aurora 26,9 20,1 18,8 20,0 Kaukaz 29.8 16,8 16,9 17,5

88

Trecerea spre starea de "repaus de iarna " a culturilor de grau, are loc in anii normali, in jur de 5 - 10 decembrie in Transilvania si jumatatea de nord a Moldovei, intre 10 si 20 decembrie in sudul si vestul ta rii, chiar dupa 20 decembrie in sud-estul Dobrogei (dupa O. BERBECEL, 1970). Repausul . Pe timpul iernii procesele vitale din plante sunt mult incetinite, din cauza conditiilor de temperatura putin favorabile. Continua o serie de procese biologice, este adeva rat cu o intensitate foarte redusa: absorbtia azotului (chiar la temperaturi de 0C, dupa EMIL SPALDON), precum si procesul de fotosinteza . Aparenta stagnare a vegetatiei plantelor de grau pe timpul iernii a facut ca cerceta torii italieni sa foloseasca termenul de "criptovegetatie" (vegetatie ascunsa ) (dupa GH. BILTEANU, 1974). Perioada de regenerare a plantelor de grau de toamna in primavara incepe o data cu dezghetul solului. Data este foarte diferita, de la un an la altul, in functie de evolutia vremii la desprimavarare. Pentru conditiile din Romania, data cea mai timpurie a fost 10 februarie, iar cea mai tarzie la 27 martie (dupa O. BERBECEL, 1970). Plantele isi reiau treptat procesele vitale, incepe absorbtia apei si a elementelor nutritive din sol. In acest moment, foarte importante sunt cantitatile de azot aflate la dispozitia plantelor, din rezervele de azot acumulate in plante si azotul existent in solutia solului. Curand incepe perioada cresterii intense, care dureaza circa 90 zile, perioada cand se acumuleaza 90 - 95% din biomasa totala a plantelor de grau (comparativ cu numai 3 - 5% din biomasa acumulate in perioada de toamna). In dezvoltarea plantelor de grau aceasta etapa incepe Etapa generativa. cu formarea sau alungirea paiului . Pentru a trece de la etapa vegetativa la etapa generativa si pentru a incepe alungirea paiului, plantele de grau trebuie sa fi parcurs procesul de vernalizare; procesul se petrece, separat, la nivelul fiecarui frate format; inclusiv boabele germinare si plantutele in curs de rasarire parcurg, in conditii favorabile, procesul de vernalizare. Faza de alungire a paiului se considera inceputa atunci cand paiul are inaltimea de 5 cm. Nodurile, dispuse foarte apropiat in faza de infratire, incep sa se indeparteze prin formarea internodurilor. Cresterile au loc pe baza tesuturilor meristematice aflate la baza fiecarui internod. Cresterea unui internod incepe cand s-a incetinit cresterea internodului anterior. Paiul de grau este format din 5 - 6 internoduri, a caror lungime sporeste de la internodul bazal spre cel superior, care poarta inflorescenta. Internodurile bazale (1 - 2) au diametrul cel mai mare si peretele cel mai gros, imprimand rezistenta la ca dere. In aceasta perioada, sistemul radicular al graului se dezvolta puternic pana la inflorire, prin cresterea radacinilor adventive (fig.3.24, Techniques agricoles , 1993). Conditiile care favorizeaza dezvoltarea rada cinilor adventive, influenteaza indirect si formarea componentelor de productie. In acest sens, datele din tabelul 3.11 (dupa D. SOLTNER, 1990) ilustreaza corelatia dintre numarul de radacini adventive si numa rul de spice formate pe o planta de grau. 89

Fig. 3.24. Repartizarea masei radacinilor plantei de g rau pe adancimi, in diferite faze de vegetatie.

In aceasta faza se formeaza majoritatea frunzelor si se ajunge la dezvoltarea maxima a aparatul fotosintetic, care, prin asimilatia clorofiliana, va asigura substantele necesare forma rii elementelor componente ale inflorescentei si boabelor. Absorbtia apei si a elementelor nutritive din sol, precum si procesul de fotosinteza sunt foarte intense. Sub aspect fiziologic, in faza de formare a paiului are loc diferentierea organelor generative. Suprafata de asimilatie ajunge la 30.000 - 34.000 m la hectar (indicele suprafetei foliare = 3 - 4, valoari 2 considerate optime pentru zonele de cultura a graului din Romania). Tabelul 3.11 Corelatia dintre numa rul de rada cini adventive in faza de alungire a paiului si numa rul de spice
Numa rul de ra dacini adventive in faza de alungire a paiului Numarul de spice pe planta 6,0 2,5 6,5 2,2 7,5 2,6 8,5 3,1 14,0 5,5

90

Diferentierea spicului intervine inainte de sfarsitul infratitului. In stadiul de 4 frunze, mugurele terminal al fratelui principal prezinta un apex scurt care are la baza, diferentiate, doar primordiile frunzelor. Putin mai tarziu, daca se face o sectiune la acest nivel si este analizata la microscop se poate observa ca , la fratele principal, exista 5-6 frunze deja formate, precum si o serie de striuri cu nuanta mai deschisa sau mai intunecata , bine vizibile cu ochiul liber, indicand inceputul alungirii internodiilor. Mugurele terminal (sau apexul) inceteaza de a forma primordii foliare; el se alungeste si incepe sa se segmenteze in riduri paralele, care reprezinta primordiile viitoarelor spiculete. Aceste detalii sunt vizibile doar cu o lupa foarte puternica sau la microscop (stadiul de "dublu rid") (fig.3.25, dupa D. SOLTNER, 1990). Faza marcheaza transformarea mugurelui vegetativ in mugure floral, deci momentul initierii florale.

Fig. 3.25. Plante de grau in etapa generativa

91

Odata cu alungirea paiului, conul de crestere se dezvolta si se diferentiaza spiculetele, florile, organele mascule si femele; concomitent cu diferentierea elementelor componente, inflorescenta creste in dimensiuni, se deplaseaza , treptat, in sus prin pai si ajunge in teaca ultimei frunze, marcand faza de burduf. In acest interval, primordiile spicului continua sa se diferentieze; ridurile se transforma in primordiile spiculetelor, la baza ca rora se observa , deja, primordiile glumelor. Cresterea fratilor se opreste in momentul in care, la nivelul tanarului spic, incepe formarea glumelor. La nivelul nodului de infratire, o sectiune permite sa se observe internodurile bine individualizate care incep sa se alungeasca in ritm rapid. Inspicatul. Infloritul . Incheierea fazei de alungire a paiului este marcata prin aparitia spicului din teaca ultimei frunze. Dupa cateva zile are loc infloritul, marcat prin deschiderea florilor (paleelor) si aparitia la exterior a staminelor. La grau, deschiderea florilor incepe de la mijlocul spicului spre extremitati, decalajul de inflorire in cadrul aceluiasi spic ajungand pana la 3 - 6 zile. Totodata , la grau, eliberarea polenului din antere are loc inainte de deschiderea florilor, astfel incat polenizarea este obligatoriu autogama (polenizarea alogama este, practic, exclusa). In plus, polenizarea nu este dependenta de mersul vremii. Totusi, poate apa rea sterilitate la spiculetele de la varful si mai ales la baza spicului; procesul este amplificat de conditiile nefavorabile, de clima si tehnologice (seceta , insuficienta elementelor nutritive). Formarea bobului incepe, practic, imediat dupa fecundare. In primele 3 sa ptamani, bobul creste mai ales in lungime, apoi domina cresterea in grosime (fig.3.26, dupa Techniques agricoles , 1993). Durata acestei faze influenteaza cantitatea de asimilate depozitate in bob si marimea boabelor. Formarea boabelor si acumularea substantelor de rezerva in bob se realizeaza, in principal, pe baza substantelor asimilate de catre plante in aceasta perioada, deci dupa inflorire. La fotosinteza participa toate partile verzi ale plantei; pe masura ce se avanseaza spre maturitate, creste rolul tulpinii si al inflorescentei in asigurarea asimilatelor destinate umplerii boabelor (fig. 3.27). Dupa unele determinari efectuate in Germania (M. SEIFFERT, 1981), din totalul asimilatelor depuse in bobul de grau, aportul diferitelor parti ale plantei este urma toarea: spicul - 30%; internodul care poarta spicul - 10%; limbul ultimei frunze (frunza stindard) - 12%; limbul frunzei imediat inferioare paiul cu tecile frunzelor - 36%. 92
Fig. 3.26. Evolutia bobului de grau de la fecundare pana la maturitate. -

8%; limbul frunzei anterioare - 3%;

Fig. 3.27. Procentul de participare a diferite-lor parti ale plantei de grau la suprafata totala de asimilatie in perioada de formare a bobului.

Fig. 3.28. Sinteza s i distribuirea asimilatelor in plan ta matura de grau.

O parte din asimilatele depozitate in bob provin prin transfer din alte organe ale plantei (fig. 3.28, dupa G. FISCHBECK, K.-U. HEYLAND, N. KNAUER, 1975). Analiza morfologica a recoltei presupune Structura recoltei la grau. analiza componentelor de productie (elementele productivitatii) care, in cazul graului sunt urma toarele: numarul de plante/m ; numarul de spice/planta ; 2 numarul de boabe/spic ; MMB (g) . Recolta unei culturi de grau este elaborata pe intreaga durata a vegetatiei. Fiecare soi de grau se caracterizeaza printr-o structura optima a recoltei (are o maniera specifica de a-si construi recolta) (fig. 3.29, dupa D. SOLTNER, 1990). Numarul de plante pe m rezulta din densitatea de semanat, facultatea 2 germinativa a semintelor si conditiile de germinat. La graul de toamna, numa rul de plante se reduce, adesea drastic, pe timpul iernii; de asemenea, o anumita reducere a densitatii se datoreaza si concurentei dintre plantele din lan sau atacului de boli si da una tori. Aceste pierderi de densitate sunt compensate prin infratit; la sfarsitul infratitului rezulta numarul de frati pe m , dintre care numai o 2 parte vor contribui la recolta .

Fig. 3.29. Formarea componentelor de product ie la grau

93

Numarul de frati fertili (sau numarul de spice pe m ) rezulta in urma 2 diferentierii inflorescentelor, in timpul fazelor de infratit si alungirea paiului. Numarul de spiculete formate in spic depinde de conditiile de vegetatie din perioada de infratit si la inceputul formarii paiului. In timpul infloritului, conditiile de vegetatie pot contribui la reducerea numarului de spiculete fertile dintr-o inflorescenta si a numa rului de flori fertile dintr-un spiculet, ambele conducand, in final, la stabilirea numarului de boabe formate intr-o inflorescenta . In sfarsit, conditiile din perioada de formare a boabelor si de maturare influenteaza ma rimea boabelor (exprimata prin MMB ). 3.2.1.6. Cerintele fata de clima si sol . Pentru germinat, semintele de grau Cerintele graului fata de caldura necesita temperaturi de minimum de 1 - 3C; aceste valori au semnificatie practica numai pentru semana turile tarzii sau daca s-a semanat in sol uscat si germinarea intarzie din lipsa apei (precum si pentru graul de primavara). In mod obisnuit, in perioada de semanat a graului in Romania, temperaturile aerului se situeaza in jur de 14 - 15C, deci mai aproape de optim. La aceste temperaturi, rasarirea graului are loc dupa 7 - 10 zile (cu conditia asigura rii umiditatii); o durata de peste 15 zile incepe sa fie da una toare, deoarece intarzie vegetatia. Procesul de infratire a plantelor de grau este favorizat de zilele insorite, luminoase, cu temperaturi de 8 - 10C; procesul se continua pana cand temperaturile scad sub 5C. Plantele de grau de toamna, bine infratite si ca lite, se caracterizeaza printr-o mare rezistenta la temperaturi sca zute (pana la -15C, chiar -20C la nivelul nodului de infratire), mai ales daca solul este acoperit cu strat de za pada . Efectele temperaturilor scazute asupra plantelor de grau sunt diferite, ca forma de manifestare si ca grad de daunare, in functie de faza de vegetatie in care acestea surprind graul (fig. 3.30 si 3.31, dupa D. SOLTNER, 1990). Rezistenta cea mai mare se manifesta la culturile bine inra dacinate si infratite; cele mai mari pagube se inregistreaza in cazul culturilor de grau surprinse de ger in curs de rasarire (faza de coleoptil). Primavara, o data cu reluarea vegetatiei cresc cerintele plantelor fata de temperatura; temperaturile favorabile plantelor de grau aflate in faza de alungire a paiului sunt de 14 - 18C, iar la inspicat 16 - 18C. In fazele urma toare, temperaturile pot creste pana la 20C, valori care asigura, in cele mai bune conditii, fecundarea si formarea si umplerea boabelor. Fata de apa din sol, cerintele sunt Cerintele graului fata de umiditate. moderate, dar echilibrate pe intreaga perioada de vegetatie. Se considera ca in zonele de cultura a graului, trebuie sa cada cel putin 225 mm precipitatii pe perioada de vegetatie (optimum 600 mm precipitatii). Coeficientul de transpiratie al graului este de 350 - 400, ceea ce reflecta o buna valorificare a apei de ca tre planta de grau. 94

Fig. 3.30. Efectele gerului asupra plantelor tinere de grau.

Fig. 3.31. Variatia rezistentei graului la temperaturi scazute, in functie de stadiu l de dezvoltare

Pentru germinare, boabele de grau absorb 40 - 50% apa , raportat la masa uscata a boabelor; pentru a asigura aceasta cantitate de apa, este necesar ca umiditatea solului sa se situeze la nivel de 70 - 80% din capacitatea capilara pentru apa a solului. Trebuie mentionat ca toamnele, la noi, sunt, frecvent, secetoase, astfel incat germinarea si ra sa ritul culturilor de grau sunt intarziate si destul de neuniforme. Din acest motiv, precipitatiile din toamna sunt hota ratoare pentru dezvoltarea plantelor de grau si pentru reusita culturii. Pierderile de recolta din 95

cauza secetelor din toamna , de regula, sunt ireversibile. Ca urmare, este necesar ca prin toate lucra rile solului sa se urmareasca conservarea apei din sol si sa fie favorizata acumularea apei din precipitatii. In primavara, cerintele plantelor de grau fata de umiditate cresc treptat, fiind maxime in fazele de inspicat, fecundare si formarea boabelor. In anii normal de umezi, apa acumulata in sol pe timpul iernii este suficienta pentru a acoperi nevoile plantei, cel putin in prima parte a vegetatiei in prima vara . In cursul lunilor mai si iunie, in tara noastra, intervin adesea perioade secetoase, in care apar semne evidente ale suferintei plantelor din cauza insuficientei umiditatii. Daca seceta este asociata cu temperaturi mai ridicate, vegetatia este gra bita, plantele raman scunde si slab productive, plantele se ofilesc, indeosebi in orele de amiaza . Vremea uscata si calduroasa in timpul umplerii bobului poate determina un dezechilibru intre pierderea apei prin transpiratie si absorbtia acesteia din sol. Ca urmare, in anumiti ani se poate produce sistavirea boabelor. Temperaturile mai mari de 30C si vanturile uscate favorizeaza acest proces. Perioada critica pentru sistavire dureaza circa 10 zile, si se suprapune cu perioada de migrare a substantelor de rezerva din frunze si tulpina , catre bob (intervalul palierului hidric) (fig.3.32, dupa A. FALISSE, 1990). Pagubele (reducerea recoltei si a calitatii acesteia) sunt cu atat mai mari (scaderea recoltei si a calitatii acesteia) cu cat conditiile care favorizeaza sistavirea survin mai spre inceputul perioadei critice. . Graul prefera solurile mijlocii, lutoase si luto- Cerintele fata de sol argiloase, cu capacitate mare de retinere a apei, permeabile, cu reactie neutra sau slab acida (pH = 6 - 7,5).

Fig. 3.32. Curbele dezvoltarii bobului de grau si producerea fenomenului de s istavire

96

Tabelul 3.12. Productia de cereale este influentata de adancimea panzei freatice


Productia (in %) Adancimea ape freatice Grau Porumb 20 cm 40 cm 60 cm 80 cm 10 100 190 140 248 175 280 230

Cele mai favorabile pentru grau sunt solurile balane, cernoziomurile, cernoziomurile cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-roscate. Nu sunt potrivite pentru grau solurile pe care stagneaza apa, fiind expuse la asfixiere pe timpul iernii sau acolo unde apa freatica se ridica , in anumite perioade, pana in zona ra dacinilor (tab. 3.12, dupa D. SOLTNER, 1990). De asemenea, nu sunt potrivite solurile usoare, cu permeabilitate prea ridicata, pe care plantele pot suferi de seceta , precum si solurile prea acide sau prea alcaline. In Romania graul este cultivat in primul rand pe cernoziomuri si pe soluri brun-roscate. Avand in vedere importanta culturii graului, aceasta se extinde si pe soluri mai putin favorabile, cum ar fi solurile brune-argiloiluviale, luvisolurile albice. Pe asemenea soluri este obligatorie aplicarea unor ma suri ameliorative (amendare, ingrasare organica, afanare adanca). 3.2.1.7. Zone ecologice In Romania, pe circa 20% din suprafata arabila a tarii se intrunesc conditii foarte favorabile pentru grau, iar pe circa 70% conditii favorabile. Doar pe circa 7% din suprafata arabila se poate afirma ca se intrunesc conditii putin favorabile pentru cultura graului (dupa GH. BILTEANU, 1989). Ca urmare, cele 2,1 - 2,4 milioane hectare sema nate cu grau in Romania pot fi amplasate numai in conditii foarte favorabile si favorabile. (fig. 3.33, dupa N. ZAMFIRESCU, 1965). Se Zona foarte favorabila situeaza, in primul rand, in Campia de Vest (Campia Crisurilor si Campia Banatului) si se caracterizeaza prin prezenta solurilor de tip cernoziom si a solului brun-rosacat Conditiile climatice sunt foarte favorabile, iar secetele la semanat si in faza de formare a boabelor sunt putin frecvente; precipitatiile de toamna si de primavara sunt suficiente pentru a acoperi nevoile plantelor de grau. In Campia Dunarii, zona foarte favorabila ocupa sudul Olteniei, terasele Dunarii din stanga Oltului, juma tatea de sud a Campiei Teleormanului si o suprafata intre Bucuresti-Giurgiu-Calarasi-Armasesti (Urziceni), vestul Ba raganului. In aceste areale, secetele sunt mai frecvente, atat toamna, la semanat, cat si prima vara si la inceputul verii (indeosebi in Bara gan). 97

Fig. 3.33. Harta raspandirii in cultura a graului de toamna in Romania

In Campia Transilvaniei, zona foarte favorabila graului este mai restransa ; precipitatiile de toamna si de primavara sunt suficiente pentru a asigura vegetatia normala a plantelor. In nord-estul Moldovei, precipitatiile sunt mai reduse, atat toamna cat si iarna; pe timpul sezonului rece, plantele de grau sunt expuse la temperaturi sca zute. In anii normali, nu se produc, totusi, pa lirea plantelor si sistavirea boabelor. Se extinde in vecinatatea zonei foarte favorabile. In Zona favorabila. vestul tarii, aceasta zona este asema natoare din punct de vedere climatic, cu zona foarte favorabila; solurile sunt insa foarte diferite si mai putin fertile (aluviuni podzolite, soluri brun-roscate podzolite, brune-podzolite, lacovisti, soluri gleice). In sud, clima este relativ favorabila, dar spre estul zonei se manifesta, mai frecvent, insuficienta apei, atat in sezonul de toamna , dar si primavara si la inceputul verii. In Dobrogea, conditiile de umiditate atmosferica sunt mai favorabile in vecinatatea litoralului. Gama de solurile din zona cuprinde cernoziomuri, soluri brun-roscate, brun-roscat luvice, brune-luvice, podzoluri argilo-iluviale, brancioguri, soluri erodate (spre nordul zonei). In Transilvania, conditiile climatice sunt favorabile. Un dezavantaj il constituie terenurile destul de denivelate. Zona se extinde in bazinele Tarnavelor, Muresului, Oltului, in depresiunile Birsei, Fa garas, Ciuc. In Moldova (judetele Iasi, Botosani, Galati, portiunea din dreapta Siretului) toamnele secetoase sunt foarte frecvente si palirea graului este mai 98

accentuata; de asemenea, conditiile de iernare sunt mai grele. Solurile prezente sunt cernoziomuri, soluri de lunca, soluri argilo-iluviale. In aceste areale, aplicarea unor masuri ameliorative, cum ar fi irigatiile, amendarea, afana rile adanci, pot crea conditii foarte favorabile pentru culturile de grau.
3.2.2. Tehnologia de cultivare a graului

3.2.2.1. Rotatia Graul este pretentios fata de planta premergatoare deoarece trebuie semanat toamna, destul de devreme, astfel incat pana la venirea frigului sa rasara , sa infrateasca si sa se caleasca pentru a rezista peste iarna. In plus, planta de grau are un sistem radicular destul de slab dezvoltat, cu putere mica de strabatere in profunzimea solului si de absorbtie a substantelor nutritive din sol. Din aceste motive, graul de toamna prefera premergatoarele cu recoltare timpurie, care lasa solul structurat, bogat in substante nutritive, permit lucrarea devreme a solului, astfel incat, pana in toamna acesta sa acumuleze apa, nitrati, sa se aseze, sa fie distruse buruienile, sa fie ma runtite si incorporate resturile vegetale. . Dintre acestea fac Plante foarte bune premergatoare pentru grau parte: mazarea, fasolea, borceagul, rapita de toamna , inul pentru ulei, inul pentru fibra, cartoful timpuriu si de vara, trifoiul, canepa pentru fibra, la care se adauga alte plante, cultivate pe suprafete restranse: mustarul, nautul, bobul, sfecla pentru sa manta , porumbul pentru masa verde, tutunul, macul, coriandrul, anasonul, chimenul. Mazarea . Leguminoasa specifica zonei cernoziomurilor si deci a zonelor foarte favorabile pentru grau, este o premergatoare exceptionala deoarece, dupa recoltare, solul ra mane bogat in azot si cu umiditate suficienta pentru a rezulta o aratura de calitate. Dupa mazare, nu raman pe teren buruieni sau resturi vegetale care sa ingreuneze lucrarea solului. Fasolea. Este o premerga toare aproape la fel de buna ca si mazarea. Lasa solul ceva mai uscat din cauza recoltarii mai tarzii, astfel incat acesta se lucreaza mai greu si ara tura poate iesi mai bulga roasa. Daca lucra rile de intretinere au fost corect efectuate in cultura fasolei, atunci nu sunt probleme cu buruienile. Borceagul (de toamna sau de primavara). Este o premergatoare exceptionala pentru graul de toamna. Este adevarat, in ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafete restranse; in ultimul deceniu, dezvoltarea cresterii animalelor in exploatatiile agricole mici si mijlocii a condus la extinderea fireasca a culturii borceagului, care furnizeaza un furaj foarte valoros. Dupa recoltare, terenul ra mane foarte curat de resturi vegetale, imbogatit in azot si cu umiditate suficienta , astfel incat se lucreaza in conditii foarte bune. Rapita de toamna. Este o premerga toare aproape la fel de bine apreciata ca si mazarea; in acest caz, solul ramane ceva mai sa rac in substante nutritive. Arealul sa u de cultivare in Romania coincide cu cel al graului. Dupa recoltare, terenul este curat de buruieni, cu umiditate suficienta si imbogatit cu o cantitate 99

mare de masa organica (rada cini + miriste). Prin recoltarea timpurie si lucrarea devreme a solului, sunt create conditii favorabile pentru descompunerea substantelor organice si pentru acumularea nitratilor. Inul pentru ulei. Este cultivat in zonele de campie, indeosebi in sudul ta rii si este o premergatoare aproape la fel de buna ca si rapita, cu conditia respecta rii unei tehnologii foarte corecte de cultivare. Sub acest aspect, trebuie acordata atentia cuvenita combaterii buruienilor din cultura inului, deoarece acesta este o planta care lupta slab cu buruienile. De asemenea, dupa recoltarea inului solul ramane destul de uscat (in fazele de maturitate, plantele de in nu protejeaza suprafata solului de pierderile de apa prin evaporare). In plus, terenul trebuie foarte bine curatat de resturile de tulpini ra mase dupa recoltare, deoarece acestea pot crea unele dificultati la prega tirea terenului si semanatul graului. Inul pentru fibra Cultivat in zonele mai umede si racoroase, ofera . aceleasi avantaje si pune aceleasi probleme ca si inul pentru ulei. Cartoful, timpuriu si de vara. Este o premerga toare excelenta pentru grau, lasand terenul afanat, curat de buruieni, intr-o stare buna de fertilitate. In mod frecvent insa, dupa recoltarea cartofului, suprafetele respective sunt destinate pentru culturi succesive. Canepa pentru fibra . Recoltata in luna august este o premerga toare foarte buna pentru grau; dupa recoltare, terenul este foarte curat de buruieni, iar in sol ramane o cantitate mare de masa organica , sub forma de ra dacini si frunze. O deficienta o reprezinta faptul ca lasa solul destul de uscat, ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrarilor solului. Trifoiul rosu Este o premergatoare excelenta pentru graul cultivat in . zonele umede, cu conditia ca trifoiul sa fie intors dupa coasa a doua. Solul ra mane bogat in azot si masa organica, structurat, permeabil. Rotatia grau + trifoi cultura ascunsa - trifoi - grau are traditie in multe zone agricole ale ta rii (indeosebi in zona colinara) si da foarte bune rezultate. Trebuie mentionat ca in agricultura Romaniei se pot insuma anual peste 250 - 300 mii hectare cu premergatoare foarte favorabile pentru grau, ceea ce ar reprezenta 12 - 20% din suprafata totala cultivata cu grau. In practica insa, din diferite motive (imposibilitatea pregatirii la timp a terenului din cauza secetei sau a dotarii insuficiente cu mijloace mecanice, amplasarea culturilor succesive), rareori se seamana mai mult de 150 - 200 mii hectare de grau, dupa premergatoare foarte favorabile. . Dintre acestea, Plantele bune premergatoare pentru graul de toamna mentiona m: soia, sfecla pentru zahar, sfecla pentru furaj, cartoful de toamna , floarea-soarelui, porumbul pentru boabe si pentru siloz, canepa pentru sa manta . Toate aceste culturi trebuie recoltate pana la 10 - 15 septembrie, pentru a ra mane un interval de cel putin 2 - 3 sa ptamani pana la sema natul graului. Soia . Este o premergatoare buna pentru graul de toamna, cu conditia sa fie semanate soiuri cu perioada mijlocie de vegetatie, recoltate in prima juma tate a lunii septembrie, terenul sa ra mana curat de buruieni, resturile vegetale sa fie adunate sau tocate si bine incorporate in sol. Daca sunt respectate aceste conditii, soia poate deveni o foarte buna premergatoare pentru grau. De asemenea, pe 100

terenurile cultivate cu soia si foarte bine intretinute, aratura poate fi inlocuita printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea. Sfecla pentru zahar (si pentru furaj). Este o premergatoare buna pentru grau, cu conditia sa para seasca terenul suficient de timpuriu. Dupa recoltarea sfeclei, terenul ra mane nivelat, afanat (inclusiv prin lucrarile de recoltare a radacinilor), curat de buruieni, fara resturi vegetale, bogat in elemente nutritive care provin din ingrasa mintele aplicate sfeclei. In mod frecvent, recoltarea prea tarzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregatirii solului pentru semanat. Daca sunt respectate conditiile cerute, sfecla poate deveni o premergatoare foarte favorabila pentru grau. Si in cazul sfeclei, pe terenurile bine lucrate, aratura poate fi inlocuita prin lucra ri cu grapa cu discuri grea. Floarea-soarelui , considerata timp indelungat ca premerga toare mai slaba decat porumbul, deoarece lasa solul uscat si sarac in substante nutritive, ofera avantajul ca se recolteaza la sfarsit de august-inceput de septembrie, mult mai devreme decat porumbul, ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. Floarea-soarelui se cultiva pe suprafete mari in zonele foarte favorabile si favorabile de cultura a graului. Dupa floarea-soarelui, trebuie acordata atentie maruntirii si incorporarii resturilor vegetale; totodata , solul ra mane destul de sa racit in elemente nutritive, fiind obligatorie aplicarea ingrasa mintelor, prin care este favorizata si descompunerea resturilor vegetale incorporate in sol. Porumbul pentru boabe este o premerga toare mediocra pentru grau, pe de o parte din cauza recoltarii tarzii, iar pe de alta parte, solul ra mane uscat, cu o cantitate mare de resturi vegetale si uneori cu multe buruieni. In conditiile din Romania, este inevitabila amplasarea graului dupa porumb din cauza suprafetelor mari care se cultiva cu aceste plante, precum si datorita faptului ca zonele importante de cultura coincid. Este, insa, obligatorie respectarea anumitor conditii care pot transforma porumbul intr-o buna premergatoare pentru grau: cultivarea unor hibrizi cu perioada ceva mai scurta de vegetatie, prin comparatie cu potentialul termic al zonei; semanarea porumbului in epoca optima , in aratura adanca de toamna ; administrarea la porumb, in optim, a ingrasa mintelor, organice si minerale; combaterea foarte buna a buruienilor; recoltarea la timp, eliberarea terenului imediat si bine de resturile vegetale. O serie de restrictii limiteaza amplasarea graului dupa porumb. In primul rand, graul este foarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe baza de Atrazin; ca atare, in succesiunea porumb-grau, se recomanda sa nu fie depasita doza de 1,5 kg/ha Atrazin. Totodata, trebuie evitata amplasarea culturilor de grau pe terenurile infestate cu Fusarium , boala fiind comuna si deosebit de pagubitoare ambelor culturi. Nu se recomanda sa fie amplasat graul dupa culturi care lasa solul sarac in apa si elemente nutritive, cum ar fi sorgul, iarba de Sudan, meiul (unele dintre acestea recoltandu-se si destul de tarziu). Totodata , este contraindicat semanatul graului dupa orz, din cauza bolilor si daunatorilor comuni, nici dupa lucerna sau pajisti sema nate, culturi care lastaresc puternic dupa desfiintare si care lasa solul uscat. 101

Monocultura de grau este acceptata , de regula , numai 2 ani si numai la culturile destinate consumului; in nici un caz nu se va amplasa graul dupa grau, pe suprafetele destinate producerii de sa manta sau pe terenurile infestate puternic cu boli. Trebuie mentionat ca in toamnele foarte secetoase (frecvente in Romania), adesea este dificil de a evita cultivarea graului dupa grau, deoarece nu este posibila prega tirea terenului dupa premergatoarele destinate initial. Cultivarea repetata a graului dupa grau are o serie de efecte negative: imburuienarea terenului cu buruieni specifice (tab 3.13, dupa I. BOERIU, N. EUSTAT IU, 1973); inmultirea bolilor si a daunatorilor; acumularea unei flore rizosferice cu efect da unator. Dintre boli, se mentionaza: fuzarioza, ma lura, taciunele, fa inarea, iar dintre daunatori: gandacul ghebos, plosnitele, viermele rosu al paiului, viermii sarma (tab. 3.14, dupa MARIA POPESCU si V. POPESCU, 1991). In situatiile in care, din diferite motive, trebuie semanat grau dupa grau, este bine ca premergatoarea pentru primul an de grau sa fie o leguminoasa , efectul favorabil al acesteia mentinandu-se si in anul al doilea de grau. Oricum, in asemenea situatii este obligatorie o foarte buna disciplina a inlatura rii paielor, care reprezinta, frecvent, un mijloc de vehiculare a agentilor patogeni. Tabelul 3.13. Relatia dintre proportia suprafetei de grau in structura culturilor si gradul de imburuienare a terenului la I.C.C.P.T.Fundulea
Proportia graului in structura culturilor (%) 25 66 1,2 33 87 1,4 50 200 1,5 66 334 3,1 100 660 12,7 Numarul de buruieni la m Masa buruienilor 2 (tone masa proaspata /ha)

Tabelul 3.14 Influenta asolamentului asupra atacului unor boli la grau


Fundulea Simnic (frecventa atac) (%) Suceava Fusarium sp. Fusarium sp. : Cercosporella Erisiphe graminis Rotatia % boabe atacate pe boabe pe spice Monocultura de grau 20 70 80 80 25 Porumb-grau 19 62 70 76 16 Asolament de 3-5 ani 9 30 31 69 12 herpotricoides (intensitate atac (%))

102

La randul sa u, graul este o buna premerga toare pentru majoritatea culturilor, deoarece se recolteaza timpuriu si lasa solul curat de resturi vegetale si de buruieni si intr-o stare buna de fertilitate. 3.2.2.2. Fertilizarea Graul este cunoscut ca o planta care reactioneaza foarte bine la aplicarea ingrasamintelor minerale si organice, desi consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2,3 - 3,3 kg N, 1,1 - 1,8 kg P O , 1,9 - 3,7 K O/100 kg boabe +
25 2

paiele aferente (dupa GH. BILTEANU, 1991). Consumurile corespunzatoare de elemente nutritive pentru diferite productii sunt prezentate in tabelul 3.15 (dupa R. LALOUX, A. FALISSE, J. POELAERT, 1980). Totusi, graul este pretentios la ingrasare din cauza anumitor particularitati; in primul rand, sistemul radicular al graului este slab dezvoltat, exploreaza un volum redus de sol si are o putere mica de solubilizare si absorbtie a elementelor nutritive din rezerva solului. In plus, consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grau are loc intr-o perioada scurta de timp, de la alungirea paiului si pana la coacere, interval in care sunt absorbite circa 80% din azot, peste 80% din fosfor si peste 85% din potasiu; in acest interval, graul trebuie sa aiba la dispozitie cantitatile necesare de elemente nutritive si in forme usor accesibile. . Azotul este principalul element nutritiv care Ingrasamintele minerale trebuie administrat pe solurile din Romania. Azotul influenteaza dezvoltarea vegetativa a plantelor, formarea de plante viguroase, mai inalte, bine infratite, cu frunze late, de culoare verde-inchis, favorizeaza procesul de fotosinteza, formarea componentelor de productie (elementele productivitatii), continutul boabelor in substante proteice. Insuficienta azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate, de culoare verde-galbuie, care produc putin. Excesul de azot determina dezvoltarea vegetativa prea puternica, infratirea este exagerata, culturile fiind predispuse la cadere, au un consum mare de apa , se amplifica atacul de boli foliare si ale paiului, creste pericolul de sista vire prin intarzierea vegetatiei. Tabelul 3.15. Cantitatile de elemente nutritive absorbite din sol de plantele de grau (kg s.a./ha)
P O K O CaO MgO S N 25 2 100 kg - boabe 1,9 1,0 0,5 0,15 0,15 0,25 - boabe + paie 2,4 1,25 1,7 0,75 0,40 0,45 5.000 kg - boabe 95 50 25 8 8 13 - boabe + paie 120 63 85 38 20 23 8.000 kg - boabe 152 80 40 12 12 20 - boabe + paie 192 100 136 60 32 36

103

Graul absoarbe azot atat din ingrasamintele minerale aplicate, cat si din rezervele solului, care provin in mare masura din mineralizarea substantelor organice. Absorbtia azotului se face sub forma nitrica si amoniacala si urmeaza o curba caracteristica (fig.35, dupa Techniques agricoles , 1993). Se considera ca pentru recolte de pana la 4.000-5.000 kg boabe/ha, absorbtia azotului se incheie, de obicei la inflorit, iar pentru recolte mai mari, absorbtia azotului se prelungest pana in faza de umplere a bobului. Trebuie subliniat ca, in conditiile in care fosforul si potasiul sunt in cantitate suficienta, marimea recoltelor este data de
Fig. 3.35. Cantitatile de azot continute in diferite organe aeriene ale plantei

continuitatea nutritiei cu azot.

Ca urmare, la stabilirea dozelor de


de grau

azot si la fractionarea acestora trebuie sa se tina cont de: cerintele plantelor de grau pe faze de vegetatie, cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetatiei, mobilitatea azotului in sol si pericolul deplasa rii sale in adancime, cu apa din precipitatii. La ingrasarea cu azot a graului se pot distinge 4 perioade (dupa M. SEIFFERT, 1981). Prima este toamna (inainte de semanat si la inceputul vegetatiei), cand azotul administrat are ca efect o mai buna dezvoltare a plantelor in fazele de inra dacinare-infratire si pana la intrarea in iarna. In conditii normale, pe terenurile agricole bine exploatate, ingrasarea de toamna cu azot ar trebui sa nu fie necesara , deoarece cerintele plantelor sunt satisfacute de azotul eliberat prin descompunerea substantelor organice din sol (radacini, resturi vegetale), de rezervele solului, de remanenta ingrasamintelor aplicate plantei premergatoare (fig.3.36, dupa D. SOLTNER, 1990).

Fig. 3.36. Evolutia cerintelor plantei de grau fata de azot si momentele reper de administrare a ingrasamintelor

104

A doua perioada importanta in nutritia cu azot a graului este la reluarea vegetatiei in primavara; in acest moment, este obligatorie administrarea ingrasamintelor cu azot, urmarindu-se sa se asigure plantelor de grau necesarul de azot pentru reluarea vegetatiei si inceputul alungirii paiului (fazele de infratit si formarea primului internod). Momentul administrarii acestei fractiuni depinde de mijloacele, terestre sau aeriene, cu care se face imprastierea; in cazul administra rii terestre, trebuie ca solul sa fie inghetat sau zvantat; ca atare, pentru fertilizarea suprafetelor deosebit de mari cultivate cu grau in Romania, lucrarea se incepe inca din partea a doua a iernii, pe teren inghetat sau acoperit cu strat subtire de zapada. In anumite situatii, in faza de alungire a paiului, se recomanda administrarea unei fractiuni reduse de azot, prin care se urma reste sa se acopere cerintele in azot pana la inspicat-inflorit. In sfarsit, o aplicare tarzie in fazele de inspicat si pana la inflorit, urmareste cresterea continutului boabelor in azot si proteina. Trebuie mentionat ca, dupa cercetari mai noi, prin aplicarile tarzii de azot sunt influentate, in primul rand, calitatile furajere ale boabelor de grau si mai putin insusirile de panificatie. Aceasta este fractionarea optima a dozelor de ingrasa minte cu azot, greu de realizat actualmente in conditiile din tara noastra deoarece: ultimele doua fractiuni sunt prea costisitoare; nu este posibila , tehnic, administrarea sau nu sunt disponibile ingrasa mintele necesare; la fractiunile tarzii insuficienta apei (seceta) intarzie absorbtia azotului, acesta dizolvandu-se si fiind absorbit prea tarziu pentru a mai putea fi utilizat de catre plante. Stabilirea dozelor de ingrasa minte cu azot este o problema de bilant la intocmirea ca ruia trebuie sa se tina seama de continutul solului in azot total si in forme mobile, accesibile graului de-a lungul vegetatiei si care depinde, la randul lui, de: fertilitatea naturala a solului; planta premergatoare; sistemul de ingrasare aplicat in anii anteriori; caracteristicile climatice ale anului anterior; mobilitatea azotului in sol si pericolul deplasarii sale in adancime cu apa din precipitatii; soiul cultivat, si in primul rand rezistenta sa la ca dere si boli; asigurarea cu apa (cantitatea anuala de precipitatii, regimul precipitatiilor, aportul freatic, posibilitatea aplicarii udarilor); productia scontata a se obtine si consumul specific. Pentru calcularea dozelor de azot este recomandata urmatoarea formula (dupa ICCPT.Fundulea, 1990) : DN = 30 x Rs - Ns -Ngg + Npr, in care: DN este doza de azot, in kg/ha; Rs = recolta scontata, in t/ha; Ns = aportul solului in azot, care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sarace si 60 kg/ha pe solurile fertile; Ngg = aportul in azot al gunoiului de grajd, care este apreciat la 2 kg N/t de gunoi de grajd administrat direct graului; 1 kg N/t de gunoi aplicat plantei premerga toare si 0,5 kg N/t de gunoi aplicat la planta antepremergatoare; Npr = corectia in functie de planta premerga toare; si anume, se scad 30 kg N/ha 105

dupa leguminoase pentru boabe; se scad 20 kg N/ha dupa borceag si trifoi; se adauga 20 - 25 kg N/ha dupa premerga toare tarzii nefertilizate. Pentru conditiile din Romania, marimea optima a dozelor de azot este cuprinsa intre 50 si 160 kg/ha (tab. 3.16, dupa CR. HERA, citat de GH. BALTEANU, 1989); pe terenurile agricole bine cultivate si dupa premergatoare favorabile, in principiu, nu ar trebui administrate ingrasa minte cu azot in toamna; in orice caz acestea nu se vor aplica daca premerga toarea este o leguminoasa . Daca, totusi, este necesar, atunci se va administra 1/3 din cantitatea totala (circa 30 - 40 kg N/ha) inainte de semanat, indeosebi dupa premergatoarele cu recoltare tarzie. Restul de 40 - 80 kg N/ha se administreaza la sfarsitul iernii sau la desprima varare. In anumite situatii (conditii de irigare, zona ceva mai umeda), se mai poate aplica o doza tarzie, de 10 - 30 kg N/ha, primavara, la alungirea paiului. Ma rimea dozei din prima vara se stabileste in functie de mersul vremii in iarna si la desprimava rare (levigare, mineralizare) (tab.3.17 dupa D. SOLTNER, 1990), de continutul in azot al solului in momentul desprimavararii si de starea de vegetatie a culturii. Ca urmare, in prima vara este necesara recalcularea dozei totale de azot, in functie de toate aceste elemente, inclusiv in functie de recolta scontata a se obtine. Tabelul 3.16 Dozele (in kg/ha substanta activa ) de azot si fosfor cu care s-au obtinut productii optime economic la grau (medii pe 5 ani)
Specificare Doza de ingrasamant economic NPO
25

Fundulea (cernoziom cambic) 108 83 Lovrin (cernoziom freatic-umed) 106 92 Turda (cernoziom levigat) 119 84 Podu-Iloaiei (cernoziom levigat) 96 58 Simnic (brun-roscat) 85 75 Oradea (brun-argilic) 77 69 Livada (brun-podzolit) 95 65

Tabelul 3.17 Procentul din doza de azot aplicat toamna care se pierde prin levigare,in functie de cantitatea de precipitatii (%)
Cantitatea de precipitat ii cazute in tre Tipul de sol (sub aspectul texturii) prima s i a doua fractiune de azot Sol greu Sol mijlo ciu Sol us or 50 mm 0 0 0 100 mm 0 20 50 150 mm 10 40 70 200 mm 30 60 80 300 mm si peste 50 80 80

106

Azotul poate fi administrat si sub forma de ingrasaminte lichide (dupa recomanda rile ICCPT. Fundulea). Ingrasamintele lichide cu azot de tipul A.300 se administreaza in concentratie de 100% produs comercial, inainte de semanat, dupa sema nat sau inainte de desprimava rare. De asemenea, aceste ingrasaminte pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea, in doze de pana la 15 kg N/ha, in concentratie de maximum 20% produs comercial. In acest mod se pot efectua ingrasarile tarzii, inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea plosnitelor si a bolilor foliare. Fosforul . Alaturi de azot, ingrasarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din tara noastra. Se considera ca graul este cereala cea mai sensibila la insuficienta fosforului, aceasta afectand in primul rand plantele tinere, cu sistemul radicular inca slab dezvoltat. La inceputul vegetatiei, plantele tinere de grau absorb fosforul usor solubil din ingrasaminte si abia mai tarziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. Fosforul echilibreaza efectul azotului, imbuna tateste rezistenta la iernare, cadere si boli, favorizeaza dezvoltarea sistemului radicular si infratirea, imbunatateste calitatea recoltei, gra beste maturitatea. La stabilirea dozelor de fosfor se tine cont de continutul solului in fosfor mobil, ingrasarea cu gunoi de grajd, productia scontata si consumul specific. Formula de calculare a dozelor este urmatoarea: DP= 15 x Rs - Pgg , in care: DP este doza de fosfor, in kg P O /ha; Rs = recolta scontata, in t/ha; Pgg
25

= aportul gunoiului de grajd in fosfor, apreciat la 1,2 kg P O /t de gunoi de grajd,


25

daca acesta a fost administrat direct graului si 0,8 kg P O /t de gunoi, daca a fost
25

aplicat la planta premerga toare. Doza rezultata din calcul se majoreaza cu 20 - 40 kg P O /ha pe solurile cu mai putin de 5 mg P O /100 g sol.
25 25

Ma rimea dozei de fosfor este cuprinsa, de regula , intre 60 si 120 kg/ha, fosforul fiind incorporat in mod obisnuit sub ara tura . Sub forma de ingrasamint e complexe, fosforul se poate administra si la patul germinativ. Potasiul . Ingrasarea cu potasiu este necesara numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K O accesibil/100g sol). Potasiul favorizeaza
2

sinteza glucidelor, sporeste rezistenta la ger, ca dere si boli. Insuficienta potasiului determina incetinirea cresterii, scurtarea internodiilor, cloroza , necroza marginala a frunzelor. In situatiile in care compozitia chimica a solului impune, se pot aplica 40 - 80 kg K O/ha, sub forma de sare potasica sub ara tura sau sub forma de
2

ingrasaminte complexe, la pregatirea patului germinativ. Trebuie subliniat ca , intr-un sistem intensiv de agricultura, pentru a obtine productii mari, se apreciaza ca administrarea potasiului devine o ma sura obligatorie pe toate tipurile de sol. Cele obisnuit folosite: gunoiul de grajd Ingrasamintele organice. semifermentat si mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura graului. Aceste ingrasaminte pot fi aplicate direct in cultura graului, sau, mai frecvent, la planta premergatoare (porumb, sfecla ), urmand ca graul sa beneficieze de efectul 107

remanent. Administrarea ingrasamintelor organice este importanta indeosebi pe solurile argiloiluviale (acide, cu multa argila), precum si pe solurile erodate sau prea usoare, deoarece pe langa aportul de elemente nutritive, ele imbunatatesc proprietatile fizice, chimice si biologice ale solului. Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de graului sunt de 15 - 20 t/ha, incorporate sub aratura, iar sporurile de recolta pot depasi 1.500 kg boabe/ha. Imprastierea ingrasamintelor organice este o operatiune destul de costisitoare; ca urmare, ea prezinta interes in primul rand pentru exploatatiile agricole care dispun de gunoi de grajd si care folosesc, deci, o sursa proprie (si convenabila sub aspect economic) de substante fertilizante. Este necesara pe solurile acide, Aplicarea amendamentelor calcaroase. cu pH sub 5,8 si cu un grad de saturatie in baze sub 75%. Pentru ca lucrarea sa fie economica trebuie ca, prin amendare, sa se urma reasca neutralizarea a 50% din aciditatea hidrolitica . Se administreaza, de regula, 4 t/ha carbonat de calciu (piatra de var, dolomit). Imprastierea foarte uniforma si amestecarea cat mai buna cu solul, urmate de incorporarea sub ara tura, sunt conditii esentiale pentru reusita amenda rii. 3.2.2.3. Lucrarile solului Se poate afirma ca, de starea in care se prezinta solul in momentul semanatului depinde in cea mai mare masura felul cum vegeteaza plantele de grau in toamna si, implicit, capacitatea lor de a trece peste perioada de iarna. Pregatirea terenului pentru sema natul graului pune adesea probleme deosebite din cauza timpului ra mas de la recoltarea premergatoarei si pana la semanat, a conditiilor meteorologice dificile din perioada de efectuare a lucrarilor (seceta de la sfarsitul verii si inceputul toamnei) si a suprafetelor mari care trebuie pregatite si semanate intr-un interval relativ scurt de timp. Graul cere un sol afanat pe circa 20 cm adancime, cu suprafata nu foarte maruntita , dar fara bulga ri in sol, asezat, nivelat, fara resturi vegetale pentru a permite semanatul in bune conditii. . Dupa recoltare se recomanda o In cazul premergatoarelor timpurii lucrare de dezmiristit , efectuata imediat dupa eliberarea terenului (cel mult 1 - 2 zile intarziere). Prin aceasta lucrare se urmareste ma runtirea resturilor vegetale si amestecarea lor cu solul, afanarea stratului superficial al solului pentru a impiedica pierderea apei prin evaporatie, distrugerea buruienilor existente si crearea conditiilor favorabile pentru germinarea semintelor de buruieni aflate in sol si a samulastrei, care vor fi distruse prin lucra rile ulterioare. Daca se intarzie cu efectuarea lucrarii, solul pierde repede rezerva de apa, se inta reste si de multe ori nu mai poate fi arat sau aratura iese bulga roasa; ca urmare, se amplifica pierderile de apa prin evaporatie din cauza suprafetei bulga roase a araturii si apar dificultati la lucra rile ulterioare ale solului. 108

In continuare, solul se ara imediat, la 20 - 22 cm adancime, cu plugul in agregat cu grapa stelata. Intarzierea araturii are efecte nedorite: imburuienare; pierderea rapida a umiditatii din solul care nu mai este protejat de plante; solul se intareste si nu se mai poate ara; orice intarziere a efectua rii araturii conduce la sca deri progresive de recolta . In situatiile in care solul este prea uscat si nu se poate ara imediat sau prin aratura se scot bulga ri mari, atunci se efectueaza numai o lucrare de dezmiristit si se asteapta ca derea unor precipitatii ceva mai importante, care sa imbuna tateasca conditiile de umiditate din sol si care sa permita o ara tura de calitate. Graul nu necesita araturi prea adanci. Ca urmare, adancimea araturii trebuie stabilita in camp, in functie de starea terenului, astfel incat sa fie incorporate resturile vegetale (miristea si buruienile) si fara a scoate bulga ri. In conditiile unor terenuri bine lucrate an de an, se poate ara doar la 18 - 20 cm adancime. Trebuie realizata afanarea solului pe urmele compactate de trecerile repetate cu tractorul (pentru lucra rile de ingrijire din timpul vegetatiei si la recoltare). Dezvoltarea sistemului radicular al plantelor de grau si patrunderea radacinilor in profunzime sunt favorizate de afanarea adanca a solului; ca o consecinta, gradul de compactare a solului influenteaza in mare masura dezvoltarea in ansamblu a plantelor si formarea componentelor de productie (fig. 3.37, dupa D. SOLTNER, 1990). Pana in toamna, ara tura trebuie prelucrata superficial, pentru maruntirea bulgarilor, nivelarea terenului, distrugerea buruienilor care rasar. Lucrarile sunt efectuate la noi, cel mai adesea, cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili si lama nivelatoare. Se recomanda ca primele lucra ri sa fie facute perpendicular sau oblic fata de directia ara turii, pentru a asigura nivelarea terenului.

Fig. 3.37. Influent a compactarii solului asupra dezvo ltarii in profunzime a radacinilor si asupra formarii unor componente de productie la grau

Pregatirea patului germinativ se face chiar inainte de semanat, prin lucra ri superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (grapa cu discuri in agregat cu grapa reglabila si lama nivelatoare); de regula , se recomanda ca aceasta 109

ultima lucrare sa fie efectuata perpendicular pe directia de semanat. Trebuie sa se urmareasca realizarea unei suprafete nivelate, curate de buruieni, afanata pe adancimea de semanat, dar nu prea ma runtita , si ceva mai tasata sub adancimea de semanat, pentru a asigura ascensiunea apei (spre semintele in curs de germinare). Prezenta bulga rasilor este importanta deoarece: protejeaza suprafata solului pe timpul iernii, prin retinerea zapezii si reducerea eroziunii eoliene; diminueaza compactarea in timpul sezonului rece, indeosebi in regiunile bogate in precipitatii. (floarea-soarelui, porumb, sfecla de zahar, Dupa premergatoarele tarzii cartofi de toamna , soia). Este necesara curatirea cat mai buna a terenului de resturi vegetale, urmata de discuiri repetate (1 - 2 lucrari) pentru maruntirea resturilor de plante si a buruienilor. Ara tura se efectueaza imediat, ceva mai adanc, la 20 - 25 cm adancime, cu plugul in agregat cu grapa stelata , urma rindu-se incorporarea resturilor, fa ra insa a scoate bulgari; pana la semanat ar trebui sa ramana cel putin 2 - 3 sa ptamani, pentru ca pamantul afanat prin aratura sa se aseze. In continuare, aratura se lucreaza in mod repetat, cu diferite utilaje (grape cu discuri, combinatoare) pentru maruntire, nivelare si pregatirea patului germinativ. Pe terenurile bine lucrate in anii anteriori (arate adanc, afanate, nivelate), aratura poate fi inlocuita prin doua lucrari cu grapa cu discuri grea sau medie; aceasta lucrare permite mobilizarea solului pana la 12 - 16 cm adancime, realizandu-se, concomitent, si incorporarea ingrasamintelor minerale si, eventual, a resturilor vegetale, bine maruntite anterior. In continuare, se fac lucra ri de intretinere a ara turii si prega tirea patului germinativ (cu grapa sau combinatorul), conform celor prezentate anterior. Aceeasi tehnologie se recomanda in toamnele secetoase, atunci cand solul este foarte uscat si nu se poate ara sau prin aratura ar rezulta bulga ri greu de maruntit. Pregatirea terenului prin discuit este, uneori, preferabila araturii si pentru a nu intarzia semanatul graului. Se obtine o viteza mare de lucrare a solului, acesta se aseaza mai repede ca dupa arat, terenul ra mane mai nivelat, economia este de 0,3 pana la 0,5 pentru forta de munca si de 11 - 14 l motorina/ha (dupa GH. BALTEANU, 1989). Aceasta lucrare se efectueaza cu bune rezultate dupa soia, sfecla, cartof, dar este mai dificil sau chiar imposibil de efectuat dupa floarea-soarelui sau dupa porumb (raman cantitati mari de resturi vegetale). 3.2.2.4. Samanta si semanatul Samanta de grau destinata sema natului trebuie sa apartina unui soi zonat, sa provina din culturi special destinate producerii de sa manta (loturi semincere), din categoriile biologice samanta certificata a primei si celei de-a doua 110

inmultiri, sa aiba puritatea fizica minimum 98%, facultatea germinativa minimum 85% si MMB cat mai mare. inainte de semanat este obligatorie. Tratamentele se Tratarea semintelor pot diferentia in functie de agentul patogen si de modalitatea de infestare. In prezent, atat impotriva agentilor patogeni transmisibili prin sa manta, cu spori pe tegumentul semintei, cum sunt ma lura comuna ( Tilletia spp. ) Tilletia spp.) si fuzarioza ( Fusarium spp.), cat si in cazul agentilor patogeni cu spori in interiorul bobului, cum ar fi taciunele zburator ( Ustilago tritici ), se recomanda tratamente cu preparate pe baza de carboxina+tiram (Vitavax 200 FF, 2,5 l/t de sa manta sau Vitavax 200 PUS, 2,0 l/t de sa manta) sau imazalil+tebuconazol (Savage 5 FS, 1,5 l/t de sa manta ). Pentru agentii patogeni transmisibili prin sol, cum ar fi ma lura comuna , fuzarioza si malura pitica ( Tilletia controversa ) este posibila tratarea semintelor inainte de semanat, cu produse speciale, dar aceste tratamente au eficacitate redusa. Ca atare, in cazul infesta rii puternice a solului este necesar un interval mai mare de pauza inainte de revenirea graului pe acelasi teren. Pe terenurile unde este frecvent atacul de da una tori in toamna, indeosebi pe terenurile cu o incarcatura mare de paioase (sau la graul cultivat dupa grau), unde infestarea cu gandac ghebos ( Zabrus tenebrioides ) sau viermi sarma ( Agriotes ssp.) este puternica, se recomanda tratarea semintelor cu preparate insectofungicide, cum ar fi gama HCH + tiofanat metil + tiram (Tirametox 90 PTS, 3,0 kg/t de samanta), carboxina + oxichinoleat de cupru + gama HCH (Gammavit 85 PSU, 3,0 kg/t sa manta ) sau gama HCH + carboxina + tiram (Vitalin 85 PTS, 3,0 kg/t samanta). Sunt controlate astfel bolile transmise prin sa manta si daunatorii care ataca in toamna (gandacul ghebos, viermii sarma , mustele cerealelor). a graului se stabileste astfel incat, pana la venirea Epoca de semanat iernii sa ramana 40 - 50 zile in care plantele sa vegeteze normal, in care sa se acumuleze 450 - 500C temperaturi pozitive, astfel incat, la intrarea in iarna plantele de grau sa ajunga in stadiul de 2 - 3 frati si 3 - 4 frunze (fa ra ca fratii sa fie prea dezvoltati). Daca se intarzie semanatul fata de perioada optima recomandata , plantele rasar tarziu, nu infratesc, intra in iarna neinfratite si necalite, fiind sensibile la ger, primavara lanul va avea o densitate mica si se imburuieneaza mai usor, vegetatia se intarzie si se prelungeste spre vara , apare pericolul de sistavire a boabelor. De asemenea, boabele de grau aflate in curs de germinare sunt foarte sensibile la temperaturi sca zute; aceeasi sensibilitate manifesta plantutele rasarite dar neinfratite, cu sistemul radicular inca slab dezvoltat. Daca se seama na prea devreme, plantele de grau se dezvolta prea puternic, sunt expuse inca de la inceputul vegetatiei atacului de daunatori (afide, muste) si boli, lanul se imburuieneaza din toamna; masa vegetativa bogata face ca plantele sa fie sensibile la ger si asfixiere pe timpul iernii; in primavara lanul este foarte des, plantele sunt predispuse la cadere si sensibile la boli, boabele raman mici datorita densitatii exagerate. Indiferent de zona de cultivare, epoca optima de semanat a graului de 111

toamna in Romania este 1 - 10 octombrie . Pentru zonele din sud, vest si Campia Transilvaniei, intervalul care trebuie luat in calcul este 25 septembrie - 10 octombrie; pentru zona colinara, nordul tarii si depresiunile intramontane, se recomanda sa se semene ceva mai devreme, in intervalul 20 septembrie - 5 octombrie. la grau trebuie stabilita astfel incat sa se asigure, Densitatea de semanat la recoltare, o densitate de 500 - 700 spice/m . Pentru a realiza acest lucru trebuie 2 sa fie semanate 450 - 600 boabe germinabile/m . Intre aceste limite, densitatea de 2 semanat se stabileste in functie de capacitatea de infratire a soiului, data semanatului (fata de epoca optima ), calitatea pregatirii patului germinativ, umiditatea solului (asigurarea umiditatii pentru un ra sa rit rapid). De asemenea, trebuie luat in calcul un procent mediu de rasa rire in camp, pentru conditii bune de sema nat, de 85-95% (din boabele germinabile sema nate). Procentul de rasarire in camp depinde in cea mai mare ma sura de: tratamentele efectuate la samanta; starea solului la semanat, sub aspectul asigura rii umiditatii si a calitatii patului germinativ, si care depinde, la randul sau de utilajele cu care s-a lucrat (tab. 3.18, dupa K. BAEUMER, 1971). Graul are capacitatea ca, prin infratire sa-si corecteze, intre anumite limite, densitatile nefavorabile. In asemenea situatii, administrarea ingrasamintelor in primavara, in doze ceva mai ridicate stimuleaza dezvoltarea vegetativa si productivitatea plantelor existente; prin administrarea de ingrasaminte se urma reste sa se asigure o nutritie foarte buna a plantelor pentru ca numarul mic de frati si spice la m sa fie compensat prin numarul mare de boabe 2 in spic, cu MMB cat mai ridicata . Totodata , combaterea buruienilor prin erbicidare trebuie efectuata cu mai mare atentie in culturile rare, pentru a elimina, pe cat posibil, concurenta buruienilor. Tabelul 3.18 Corelatia intre facultatea germinativa, determinata in laborator si ra saritul in camp, la samanta de grau tratata si netratata
Rasa rirea in camp (%) Anul Facultatea germinativa (%) Sa manta netratata Samanta tratata 97 53 86 1966 1967 88 67 69 95 67 76 1968 87 53 72 78 49 65 90 53 63 80 53 57 95 71 73

La densitati de sema nat prea mari, consumurile de samanta sunt exagerate, costisitoare si nejustificate, concurenta dintre plante este prea puternica, apare pericolul caderii si se amplifica atacul de boli. In cazuri extreme, indeosebi la semanatul intarziat, precum si in toamnele foarte secetoase sau in situatia cand se seamana in teren bulgaros, se poate ma ri densitatea pana la 700 boabe germinabile/m . Trebuie retinut, insa , ca erorile 2 112

tehnologice (intarzierea sema natului, pregatirea unui pat germinativ defectuos) pot fi corectate numai partial, prin marirea densitatii de sema nat. (norma de sema nat) rezultata din calcul Cantitatea de samanta la hectar (pe baza densitatii stabilite si a indicilor de calitate a semintei) este cuprinsa , de regula, intre 200 si 250 kg samanta /ha. a graului depinde de umiditatea solului, textura , Adancimea de semanat soi, marimea semintei, data sema natului (fata de epoca recomandata ). In conditiile din Romania, graul este semanat la 4 - 5 cm adancime pe terenurile cu umiditate suficienta si textura mijlocie spre grea, unde apa pentru germinare este asigurata , iar strabaterea germenilor spre suprafata este ceva mai dificila; pe terenurile cu umiditate insuficienta la suprafata si textura mai usoara, precum si in cazul semanaturilor timpurii, se recomanda sa se semene ceva mai adanc, la 5 - 6 cm. Din anumite motive (teren uscat, bulga ros, neasezat suficient dupa arat datorita recoltarii tarzii a premergatoarei), graul este semanat, in mod frecvent, prea adanc; consecintele sunt rasaritul intarziat, plantele nu mai au timp sa infrateasca si sa se pregateasca pentru iarna , sau graul infrateste tarziu si putin. In legatura cu adancimea de semanat, trebuie semnalat ca, in Romania exista in cultura soiuri de grau (Flamura 85, Lovrin 34, Fundulea 4, Lovrin 41) care se caracterizeaza prin formarea unui coleoptil mai scurt; la aceste soiuri, adancimea de semanat trebuie sa fie maximum 4 cm si foarte uniforma , pentru a asigura strabaterea tuturor germenilor pana la suprafata . de semanat la grau, pe plan mondial, sunt cuprinse intre 10 si Distantele 18 cm (dupa W. BROUWER, 1970), fara a rezulta diferente importante de productie. Ca atare, distanta dintre randuri trebuie aleasa intre aceste limite, in functie de masinile de sema nat aflate la dispozitie. In Romania graul este semanat, in mod obisnuit, la 12,5 cm (distanta pentru care sunt construite sema natorile universale existente mai frecvent in dotare). In anumite situatii (culturi semincere) se recomanda distante de semanat ceva mai mari (25 cm), pentru a favoriza infratitul si a asigura inmultirea mai rapida a semintei. O metoda de sema nat mult extinsa in ta rile cu traditie in cultura graului este semanatul in carari . Aceasta metoda, folosita in prezent, pe suprafete in crestere in Romania, a aparut din necesitatea de a asigura efectuarea, cu mijloace terestre, a lucrarilor de imprastiere a ingrasamintelor, de combatere a bolilor si dauna torilor, de erbicidare, a tratamentelor pentru prevenirea caderii), in mod foarte precis, ca uniformitate de imprastiere, pana in faze de vegetatie mai avansate (chiar pana la inceputul forma rii boabelor). Trebuie retinut ca in tehnologiile intensive se poate ajunge pana la 5 - 8 treceri in cursul perioadei de vegetatie, pentru efectuarea diferitelor lucrari de ingrijire. Nu exista o schema standard pentru sema natul in ca rari; schema poate fi adaptata de fiecare agricultor la setul de masini agricole pe care il au la dispozitie; si anume, la sema natul in carari, se lasa cate 2 benzi nesemanate, obtinute prin inchiderea tuburilor sema natorii pe urmele rotilor tractorului; latimea unei cara ri corespunde cu latimea pneurilor tractorului (de regula , este suficient sa fie inchise 113

2 tuburi ale semana torii), iar distanta dintre doua carari este egala cu ecartamentul rotilor tractorului si al masinilor cu care se vor face diferitele lucrari de ingrijire in vegetatie. Distanta dintre perechile de ca rari trebuie sa corespunda cu latimea de lucru a masinilor cu care se fac tratamentele. In figura 3.38 (dupa G. FISCHBECK, K.-U. HEYLAND si N. KNAUER, 1975) este prezentata o schema de semanat in carari, in cazul in care se lucreaza cu un singur tractor, cu o semanatoare cu latimea de lucru de 3 m; masina pentru administrat ingrasa minte are 6 m latime de lucru, masina pentru erbicidare are 12 m latime de lucru.

Fig. 3.38. Schema pentru semanatul in ca rari Acolo unde exista posibilitatea de a efectua lucrarile din vegetatie cu mijloace avio (si se prevede acest lucru), se recomanda sa se lase, de la semanat, urme de orientare, de 30 - 40 cm (doua tuburi de la semanatoare suprimate), urme care sunt vizibile pana in faze mai avansate de dezvoltare a plantelor; distanta dintre doua urme va fi egala cu latimea de lucru a mijloacelor avio folosite pentru aplicarea tratamentelor. 3.2.2.5. Lucrarile de ingrijire Graul este o cultura cu o tehnologie total mecanizabila , deosebit de rentabila sub aspectul consumului de forta de munca. Felul lucra rilor de ingrijire care se aplica graului si numa rul acestora depinde de foarte multi factori (calitatea patului germinativ; dezvoltarea plantelor in toamna si starea de vegetatie la desprima varare; mersul vremii si al vegetatiei in primavara; rezerva de buruieni, 114

infestarea cu boli si dauna tori; dotarea tehnica, posibilitatile materiale si calificarea cultivatorilor). Sunt situatii in care sunt necesare sau sunt efectuate numai 1 - 2 lucrari de ingrijire si sunt situatii in care sunt efectuate foarte multe lucra ri (7 - 8 treceri). de grau imediat dupa semanat apare ca Tavalugitul semanaturilor necesar atunci cand s-a sema nat in sol afanat si mai uscat, si se face cu scopul de a pune sa manta in contact cu solul si de a favoriza, astfel, absorbtia apei. pe timpul iernii si eliminarea apei pe portiunile Controlul culturilor depresionare sau microdepresionare sunt operatiuni de buna gospodarire, care se fac de ca tre orice bun cultivator de grau. La amplasarea culturilor de grau trebuie evitate, pe cat posibil terenurile unde pe timpul iernii apar baltiri. este necesar numai in situatii extreme Tavalugitul la desprimava rare cand, din cauza alternantei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii, radacinile plantelor de grau au fost desprinse de sol (plantele sunt descaltate); ca urmare, la incalzirea vremii la desprimava rare poate apare ofilirea si uscarea plantelor de grau, partial dezradacinate; fenomenul este mai frecvent pe solurile argiloiluviale (podzolite). Atunci cand situatia o impune, lucrarea de tava lugit trebuie efectuata pe sol bine scurs, dar inca reava n, pentru a realiza aderarea ra dacinilor si a nodului de infratire la sol, dar fa ra a tasa suprafata solului. de grau la desprimava rare este o lucrare din Grapatul culturilor tehnologia clasica de cultivare. In prezent, grapatul a fost scos din tehnologia recomandata , desi continua sa fie efectuat de unii cultivatori de grau de la noi. In majoritatea cazurilor se considera ca lucrarea de grapat a semana turilor de grau la desprima varare, nu este necesara, iar consecintele negative sunt, adesea, importante: multe plante de grau sunt distruse, altele sunt dezra dacinate; terenul, inca umed, este tasat prin trecerea tractorului; cresc costurile. este principala lucrare de ingrijire din cultura Combaterea buruienilor graului. Pierderile de recolta la grau din cauza concurentei buruienilor sunt, in mod obisnuit, de 10 - 20%, dar pot ajunge in situatii extreme pana la 60 - 70%. Ca urmare, reducerea rezervei de buruieni si impiedicarea aparitiei acestora in culturile de grau trebuie urmarite prin toate mijloacele: rotatie, lucrarile solului, semanatul in epoca si cu densitatea optima, combatere chimica. In cultura graului, combaterea chimica a buruienilor este o lucrare obligatorie. Buruienile dicotiledonate ridica cele mai multe probleme in conditiile din tara noastra ; speciile mai frecvente in cultura graului sunt: Sinapis arvensis , Raphanus raphanistrum , Capsella bursa pastoris, Cirsium arvense, Thlaspi arvense, Centaurea cyanus , Atriplex sp. , Chenopodium album , Rubus caesius . Pentru combaterea acestora, frecvent se recomanda sa se administreze preparate care contin acidul 2,4-D (SDMA 80 PS, 0,6-0,8 l/ha). Administrarea se face primavara, cand plantele de grau sunt in faza de infratit si pana la formarea primului internod, iar buruienile sunt in faza de cotiledoane sau rozeta; temperatura aerului trebuie sa fie mai mare de 10C, vremea linistita, fara vant, 115

timpul calduros si luminos. Cu bune rezultate se pot folosi si preparate continand MCPA (Dicotex 40 lichid, 1,5-2,5 l/ha). Alaturi de dicotiledonate mentionate, in culturile de grau apar si specii de buruieni rezistente la 2,4-D, cum ar fi Matricaria chamomilla , M.inodora , Agrostemma githago , Sonchus arvensis , Galium aparine , Papaver rhoeas , Stellaria media , Veronica sp. , Bifora radians , Polygonum ssp . In asemenea situatii, se recomanda aplicarea unor erbicide pe baza de 2,4-D + dicamba (Icedin super RV, 1 l/ha), tribenuron (Granstar 75 DF, 15-20 g/ha), triasulfuron (Longran 75 WP, 1 l/ha), clorsulfuron (Glean 75 DF, 15-20 g/ha) sau amido-sulfuron (Arkan 75 WG, 20-40 g/ha). Buruieni dicotiledonate problema in cultura graului sunt considerate speciile Galium aparine si Galeopsis tetrahit , pentru combaterea ca rora se recomanda preparatele continand fluoroxipir + 2,4-D (Cerlit + SDMA, O,8 + 0,8 l/ha) sau 2,4-D + dicamba (Oltisan M, 0,75-1,0 l/ha). Administrarea acestor preparate se face in aceleasi faze de vegetatie ale graului si ale buruienilor mentionate mai sus, tratamentele putand incepe mai devreme, cand temperatura a depasit 6C. Se subliniaza ca , intarzierea aplica rii erbicidelor pana la formarea celui de-al doilea internod poate determina aparitia unor efecte fitotoxice la grau. Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesara doar in anumite zone limitate din Romania. Speciile respective: Apera spica venti (iarba vantului) si Avena fatua (odosul) ga sesc conditii favorabile de dezvoltare in zonele colinare, umede din Banat, Transilvania, Bucovina. Pentru combaterea acestor specii se fac tratamente cu erbicide pe baza de tralkoxidim (Grasp 25 SC, 1,0 l/ha) sau terbutrin (Terbutrex 50 WP, 3,0-5,0 kg/ha), aplicate primavara, cand buruiana are 1 - 3 frunze. Se mai pot folosi trialat (Avadex BW, 5-6 kg/ha), aplicat inainte de sema nat si incorporat in sol, sau terbutrin (Granarg 50 PU, 3 - 5 kg/ha), aplicat fie toamna, imediat dupa semanat sau dupa ra sa rit, sau primavara in faza de 1 - 3 frunze ale buruienii. In mod obisnuit, tratamentele contra buruienilor dicotiledonate si monocotiletonate se efectueaza combinat (de exemplu, Grasp 25 SC + Icedin super, 1,0 1 + 1,0 l/ha). din culturile de grau se realizeaza prin masuri Combatarea daunatorilor preventive si curative. Pentru diminuarea atacului de gandac ghebos ( Zabrus tenebrioides Goeze), trebuie evitata amplasarea graului pe terenurile infestate si, de asemenea, se trateaza samanta inainte de semanat. In cazuri extreme, cand in toamna se constata un atac puternic de larve de gandac ghebos, se recomanda tratamente cu insecticide pe baza de clorpirifos (Dursban 480 EC, 2,0 l/ha; Basudin 600 EW, 2 l/ha), la avertizare; pragul economic de daunare (PED) este de 5% plante atacate. Impotriva plosnitelor cerealelor ( Eurygaster spp. si Aelia spp.) se efectueaza tratamente impotriva adultilor hibernanti, la avertizare, la un PED de 7 exemplare/m si numai dupa ce peste 80% din populatia de plosnite a pa rasit 2 locurile de iernare (padurea), de regula, in a doua decada a lunii aprilie, cand 116

temperatura depaseste 10C. Tratamentele impotriva larvelor se fac la avertizare, la inceputul lunii iunie, dupa ce acestea au trecut de varsta a 2-a, la un PED de 3 larve/m ; adesea este necesara repetarea tratamentului, dupa un interval de 2 maximum 7 - 10 zile, daca dupa primul tratament au mai ramas peste 3 larve/m 2 (1 larva/m pentru culturile semincere). 2 Se recomanda folosirea insecticidelor continand dimetoat (Sinoratox 35 CE, 3,5 l/ha sau Dimezyl, 3,0 l/ha), deltametrin (Decis 2,5 EC, 0,3 l/ha), alfametrin (Fastac 10 CE RV, 100 ml/ha), lambda cihalotrin (Karate 2,5 EC, 0,3 l/ha) sau clorpirifos + cipermetrin (Magic super 20 CE 1,0 l/ha). Viermele rosu al paiului ( Haplodiplozis marginata ), este un daunator periculos, a carui prezenta este semnalata mai frecvent pe terenurile grele, argiloase din judetele Arges, Teleorman, Buzau, Prahova, Dambovita, Olt; se recomanda evitarea monoculturii si recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate inainte de migrarea da una torului in sol. Pe terenurile cu peste 5 - 6 larve/planta , se fac 3 tratamente, primavara, la avertizare, in perioada de zbor a adultilor si de aparitie a larvelor, cu preparatele mentionate la combaterea plosnitelor. Gandacul balos al ova zului ( Lema (Oulema) melanopa ) extins mult in ultimele decenii in culturile de grau din tara noastra se combate prin tratamente repetate, impotriva adultilor si a larvelor. Adultii apar atunci cand temperatura trece de 9 - 10C, de obicei incepand din a doua juma tate a lunii aprilie; PED este de 10 adulti hibernanti/m si de 250 larve/m in cazul atacului in vetre. 2 2 Tratamentele se fac cu preparate pe baza de dimetoat, deltametrin, lambdacihalotrin, quinalfos (Ecalux CE, 1,25 l/ha). Cara buseii cerealelor ( Anisoplia ssp. ) se combat prin tratamente efectuate la aparitia adultilor (sfarsit de mai, inceput de iunie) la un PED de 3 exemplare/m , folosind aceleasi preparate recomandate pentru combaterea 2 plosnitelor. Mustele cerealelor (musca neagra - Oscinella frit ; musca de Hessa Mayetiola destructor ) sunt daunatoare in cazul atacului de toamna, care este cel mai pagubitor prin larve, mai ales in situatiile in care graul a fost semanat timpuriu si toamna este lunga si ca lduroasa . Foarte importante sunt masurile preventive, precum si tratamentele la samanta. Soarecii de casa ( Microtus arvalis ) se combat cu fosfura de Ca (Polytanol, 25% fosfura de Ca), administrata sub forma de momeli . se face in mod eficient prin combinarea metodelor Combaterea bolilor preventive cu cele curative (combatere integrata). Fainarea ( Erysiphe graminis ), boala cu transmitere prin sol, se manifesta indeosebi in perioada cresterii intense a plantelor de grau, cand acestea sunt foarte sensibile. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului, de aplicarea unor doze prea mari de azot, de vremea racoroasa, umeda si cu nebulozitate ridicata. Ma surile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente, respectarea rotatiei, distrugerea samulastrei, asigurarea densitatii normale a lanului, fertilizarea echilibrata. 117

In cazul unui atac puternic de fainare, tratamentele de combatere se fac cu produse pe baza de procloraz (Sportak 45 CE, 1 l/ha) sau propiconazol (Tilt 250 EC, O,5 l/ha). Pragul economic de da unare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze, dupa infratit; 25% pete pe frunza stindard, inainte de inflorit. Fuzarioza ( Fusarium graminearum , cu forma perfecta Giberella zeae ) se transmite prin sol si prin samanta si produce fuzarioza rada cinilor, a coletului, frunzelor si spicului. Deosebit de eficiente sunt masurile preventive, cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boala, folosirea unei seminte sa natoase, tratata inainte de semanat, fertilizarea echilibrata, cultivarea de soiuri tolerante, respectarea rotatiei. Tratamentele la samanta sunt obligatorii, dar partial eficiente, iar tratamentele in vegetatie sunt eficiente, dar costisitoare. Innegrirea bazei tulpinii si patarea in ochi si ingenuncherea tulpinii ( Ophiobolus graminis , Cercosporella herpotrichoides ) sunt boli care se transmit prin sol, astfel incat se recomanda , in primul rand, distrugerea samulastrei, respectarea rotatiei, precum si ingrasarea echilibrata; in situatii extreme, se recomanda tratamente cu preparate continand benomil. si Septoriozele ( Septoria tritici S.nodorum ) este o boala care se transmite prin sa manta sau prin sol, pe resturile de plante. Masurile preventive (distrugerea samulastrei, a resturilor de plante, respectarea rotatiei, aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. De asemenea, se recomanda tratamente la samanta (Vitavax 200 PUS, 2,0 kg/t), precum si tratamente in vegetatie, in faza de inspicat, si apoi la un interval de 14 zile, folosind preparatele recomandate pentru combaterea fa inarii. Pragul economic de daunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la inflorit. . Este o lucrare de ingrijire efectuata pe Prevenirea caderii plantelor suprafete mari in culturile de grau din climatele umede, precum si unde se aplica doze mari de ingrasaminte cu azot. Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esentiala pentru evitarea caderii. De asemenea, se recomanda tratamente preventive, folosind anumite substante cu efect retardant (nanizant). Cel mai frecvent sunt folosite produsele pe baza de clorura de clorcholina (Stabilan-Austria; Cycocel-Germania; CCC-Franta, Belgia; Chlormequat-Anglia). Se efectueaza stropiri foliare, in perioada de alungire a paiului (cand plantele au 20 - 25 cm ina ltime), pe vreme linistita , fa ra vant, cu soare nu prea puternic, de dorit seara sau dimineata. Se aplica 1,8 - 2,0 l/ha preparat in 800 - 1.000 l apa, in cazul tratamentelor terestre si 300 - 400 l in cazul tratamentelor avio. Prin aceste tratamente se obtin: reducerea ina ltimii plantelor cu 25 - 30 cm, scurtarea si ingrosarea internodurilor bazale, dezvoltarea tesutului sclerenchimatic si deci marirea rezistentei la cadere, redistribuirea asimilatelor intre organele plantei si ca urmare, cresterea suprafetei foliare, a numarului de boabe in spic, a MMB si a productiilor. Se obtin culturi cu rezistenta sporita la cadere si care pot fi recoltate mecanizat, fa ra dificultate. In prezent, pentru prevenirea caderii exista si preparate pe baza de ethephon (Camposan, Terpal) sau ethephon + chlormequat (Phynazol) care pot fi aplicate cu bune rezultate si in faze de vegetatie mai avansate. 118

In Romania, aplicarea tratamentelor pentru prevenirea caderii nu s-au extins desi cercetarile au ilustrat unele efecte pozitive asupra productiei la grau (GH. V. ROMAN, 1969 - 1970); in majoritatea zonelor de cultura a graului caderea se petrece destul de rar, numai in anii cu primavara si inceputul verii ploioase si cu vanturi puternice, care favorizeaza ca derea. este o lucrare din tehnologia de cultivare a graului care prezinta Irigarea interes pentru majoritatea zonelor de cultura a graului din Romania. Necesarul de apa al graului este de 3.500 - 4.500 m /ha pe intreaga perioada de vegetatie si este 3 acoperit, de obicei in proportie de 70 - 75%, din rezerva de apa a solului la semanat si din precipitatiile cazute in timpul perioadei de vegetatie. Udarile de toamna aplicate in cultura graului sunt cele mai eficiente. In situatiile in care solul este prea uscat si nu permite efectuarea araturii sau daca s-a arat, dar nu se poate pregati patul germinativ, se recomanda administrarea unei udari de umezire, cu norme de 400 - 600 m /ha. In situatiile in care pregatirea 3 patului germinativ s-a facut corespunza tor, dar s-a semanat in sol uscat si graul nu rasare din lipsa apei, se recomanda o udare de rasarire cu norme de 300-500 m /ha. 3 Udarile de primavara se aplica in functie de situatia concreta din primavara (apa acumulata in sol in sezonul rece, regimul precipitatiilor in primavara), cu norme de 500-600 m /ha. Se aplica 1-3 udari in fazele de alungirea 3 paiului (in luna aprilie, mai rar, numai in primaverile secetoase si dupa ierni sa race in precipitatii), inspicat-inflorit (luna mai) si la formarea bobului (luna iunie). Metoda de udare folosita la grau in tara noastra este aspersiunea. 3.2.2.6. Recoltarea Momentul optim de recoltare a graului este la maturitatea deplina, atunci cand boabele ajung la 14 - 15% umiditate; in acest stadiu masinile de recoltat lucreaza fara pierderi si boabele se pot pastra in bune conditii, fara a fi necesare operatiuni speciale de uscare. De regula se incepe recoltatul mai devreme, cand boabele au 18% umiditate, din cauza suprafetelor mari cu grau care trebuie recoltate, pentru a preintampina intarzierea si a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorita supracoacerii sau a vremii nefavorabile); in acest caz, este absolut necesara uscarea boabelor, pentru a le aduce la umiditatea de pastrare si a evita deprecierea calitatii lor. Lucrarea de recoltare trebuie incheiata cand boabele au ajuns la circa 12 13% umiditate; mai tarziu graul trece in faza de supracoacere si se amplifica pierderile prin scuturare. Perioada optima de recoltare a unui lan de grau este de aproximativ 5 - 8 zile. Lanurile de grau sunt recoltate dintr-o singura trecere, cu ajutorul combinelor universale autopropulsate . Trebuie respectate recomanda rile de a reface reglajele combinei de 2 - 3 ori pe zi (in functie de evolutia vremii), cu scopul de a realiza treieratul fa ra a sparge boabele. Recoltarea directa cu combina 119

se efectueaza in conditii bune in lanurile dezvoltate uniform, neimburuienate si neca zute. In situatiile cand nu sunt intrunite aceste conditii, se apeleaza la recoltarea divizata (in doua faze), care se realizeaza prin secerarea (taierea) plantelor cu vindroverul la ina ltime de 15 - 20 cm, lasarea lor in brazda cateva zile pentru uscare, urmata de treieratul cu combina, preva zuta cu ridicator de brazda. In tehnologia de recoltare folosita la noi, dupa recoltare paiele raman pe teren in brazda continua . Strangerea paielor si eliberarea terenului sunt lucrari importante in cultura graului. Trebuie luat in calcul un raport general acceptat de 1:1 intre boabe si paie, care insa depinde de conditiile anului, soi, inaltimea de ta iere la recoltare s.a. Lucrarea este foarte dificila si destul de costisitoare; in tehnologia mai frecvent folosita (presarea paielor cu presa pentru furaje, incarcarea manuala si transport), aceste operatiuni pot reprezenta 48% din consumul de munca din intreaga tehnologie de cultivare a graului, fata de circa 8,3% cat reprezinta recoltatul si transportul boabelor (dupa D. TOMA, citat de GH.BILTEANU, 1989). Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje, masina pentru balotat cilindrica, masini pentru adunat si capitat). Ulterior paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie prima pentru diferite industrii, ca asternut sau furaj pentru animale, ca material pentru prepararea composturilor. In multe tari cultivatoare de grau, la combina sunt montate dispozitive speciale pentru tocarea paielor si imprastierea acestora pe latimea de lucru a combinei, concomitent cu recoltatul. Ulterior, se realizeaza, fara dificultate, incorporarea in sol, prin aratura, a paielor bine maruntite, de dorit impreuna cu doze moderate de ingrasa minte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor in sol. Arderea miristii (deci a materiei organice ra mase dupa recoltarea graului) nu este justificata ; aceasta solutie este acceptata numai in cazuri extreme, cum ar fi un atac puternic de vierme rosu. Productia medie mondiala la grau a fost in ultimii ani in jur de Productii. 2.800 kg boabe/ha (2001 - 2005).Prin comparatie, productia medie in Europa a fost 5115 kg/ha, din care 6.030 kg/ha in tarile Uniunii Europene si 3.480 kg/ha in tarile Europei de Est. Numeroase tari europene realizeaza peste 7.000 kg boabe/ha (Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Irlanda, Olanda, Marea Britanie). Prin comparatie, principalele tari cultivatoare (si exportatoare) de grau pe plan mondial (SUA, Canada, Argentina) nu depasesc productii medii de 2.5000 - 2.900 kg/ha. In cultura graului in Romania, in ultimele decenii, productiile medii au oscilat, de regula , intre 1.760 kg/ha si 3.500 kg/ha, fiind supuse influentei variatiilor climatice destul de mari de la un an la altul. Retin atentia, indeosebi, productiile medii realizate in anii 1977 (2.820 kg/ha), 1989 (3.380 kg/ha), 1990 (3.301 kg/ha), 1995 (3.082 kg/ha), 2004 (3.780 kg/ha). De asemenea, sunt unitati agricole care recolteaza , in anii favorabili, 5.000 - 6.000 kg boabe/ha, in medie pe mii de hectare.Totodata , trebuie mentionat ca in anul 2005, an in care s-a realizat cea mai mare recolta de grau din istoria Romaniei, in unele zone ale ta rii au fost 120

recoltate productii medii pe peste 5.000 kg/ha pe suprafete intinse (de exemplu, judetul Timis), iar unele exploatatii agricole au recoltat, in medie pe mii de hectare, peste 6.000 kg/ha, si peste 8.000 kg/ha pe unele sole.
3.3. SECARA 3.3.1. Importanta. Biologie. Ecologie

3.3.1.1. Importanta Secara a fost luata in cultura ulterior graului, orzului si a altor culturi de camp. Se pare ca ea a apa rut ca buruiana in grau, fiind apoi luata in cultura in zonele cu conditii pedoclimatice mai vitrege. In prezent, secara se cultiva in primul rand pentru hrana omului, fiind a doua cereala panificabila, dupa grau. Secara este o planta alimentara valoroasa , care reuseste in cultura in conditii vitrege graului, valorificand solurile acide sau cele nisipoase si reusind in zonele cu clima rece si umeda sau in zone secetoase. Din boabele de secara se obtine faina folosita la prepararea painii, pentru o buna parte din populatia globului. Painea de secara este mai neagra decat cea de grau, insa este hranitoare si priitoare sanatatii (I. IONESCU DE LA BRAD). Painea de secara are gust acrisor, pori foarte fini, iar coaja este mai inchisa la culoare decat la cea de grau. Se utilizeaza si sistemul de fabricare a painii din amestec de faina de grau si secara . Din faina de secara si miere de albine se prepara turta dulce, apreciata pentru gustul si actiunea ei laxativa. Boabele (uruite) se folosesc ca nutret concentrat. In acelasi scop, o mare utilizare o au taratele pentru vacile lactante si in hrana porcilor etc., datorita continutului proteic ridicat (14 - 15%). Secara este importanta ca planta de nutret sau ca borceag de toamna (in amestec cu mazarichea de toamna), dand un furaj care se recolteaza timpuriu, utilizat sub forma de masa verde, pasune sau fan. Boabele servesc ca materie prima in industria amidonului, glucozei, alcoolului etc. In culturi de secara, prin infectie artificiala, se obtin scleroti de cornul secarei ( Claviceps purpurea ), care au utiliza ri in industria farmaceutica pentru obtinerea unor alcaloizi (ergotina, ergotamina, ergotoxina, ergobazina etc.), folositi la prepararea unor medicamente impotriva hemoragiilor, a unor afectiuni circulatorii, a migrenelor, tensiunii arteriale etc. Boabele de secara provenite din aceste culturi se folosesc in industria alcoolului. Paiele de secara se folosesc ca furaj grosier si asternut, la impletituri (obiecte de artizanat), in industria celulozei si hartiei etc. 3.3.1.2. Compozitie chimica 121

Boabele de secara contin, in medie, 82,0% hidrati de carbon, 13,5% proteine, 1,9% grasimi, 1,8% substante minerale si vitamine (B ,
1

B , PP).
2

Pa rtile componente ale bobului de secara (% din masa bobului) sunt: 18,6% tegumentul plus stratul aleuronic, 77,7% endospermul si 3,7% embrionul. In conditii asemanatoare de vegetatie, secara are un continut mai mic de proteine decat graul si cu o digestibilitate mai sca zuta. Aluatul de secara, desi contine glutenina si gliadina, nu formeaza un gluten in cantitate si de calitatea celui de grau. Ea este, totusi, a doua cereala panificabila (dupa grau) pe glob, superioara orzului si ovazului. Paiele si pleava de secara au continut ridicat de celuloza (44%, respectiv 42%), dar o slaba valoare furajera . Cenusa din boabe este formata in cea mai mare parte (80%) din fosfor si potasiu, iar cea din paie contine, in principal (75%), siliciu si potasiu. 3.3.1.3. Raspandire Suprafata cultivata cu secara pe glob a fost, 2005, de 6,632 milioane ha, iar productia medie de 24,36 q/ha (FAO 2005). Secara ocupa suprafete mari in special in tarile din nordul Europei, unde graul da rezultate mai slabe. Suprafete mari cu secara cultiva Federatia Rusa (1,9 milioane ha si Polonia (1,4 mil.ha). productii mari obtin : Germania cu 5066 kg/ha, Elvetia cu 6612 kg/ha. In ultimii ani in tara noastra secara s-a cultivat pe 30 - 45 mii ha, cu o productie medie de circa 20 q/ha, fiind raspandita in zonele umede si racoroase, pe soluri acide (circa 20 mii ha), in zonele nisipoase (circa 15 mii ha) si pe suprafete mai mici in alte zone (circa 5 mii ha). Se impune reconsiderarea si extinderea acestei culturi pe anumite terenuri neprielnice graului si cedate acestuia in ultimii ani, cum sunt solurile acide, podzolice si podzolite, solurile sa race de pe dealuri si din zonele nisipoase. In aceste conditii, secara depaseste in productie graul. 3.3.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Genul Secale , din care face parte secara, a fost clasificat de Sistematica. numerosi cercetatori si au apa rut sisteme diferite in privinta sistematiza rii si componentei speciilor. Secara cultivata apartine speciei Secale cereale L, var. vulgare , care are spic alb, cu rahis flexibil, iar paleele acopera numai doua-treimi din lungimea bobului. Secara are zona de origine mai unitara decat graul sau orzul. Origine. Patria de origina a secarei este Asia de Sud - Vest, Asia Mica si Caucazul, unde cresc diverse forme in flora spontana sau ca buruieni in grau si orz. O data cu migratia popoarelor s-a extins in estul si nordul Europei (impreuna cu samanta de grau). In conditii vitrege de sol si clima secara s-a adaptat mai bine decat graul si orzul. Secara cultivata ( S. cereale ) provine din S. segetale care, la randul ei, isi 122

are originea in speciile anuale ( S. vavilovi si S. silvestre ), iar acestea descind din speciile perene, cuprinse in sectia Kuprijanovi. cultivate, in prezent, la noi in tara sunt prezentate in Soiuri de secara tabelul 3.17 (v. Lista oficiala a soiurilor si hibrizilor de plante de cultura din Romania). Tabelul 3.19 Soiurile de secara cultivate in Romania
Nr. Anul Anul reinscrierii crt. Soiul Tipul de soi Tara de origine inregistra rii (radierii) Mentina torul soiului 1. Amando de toamna D 1995 Saten Union Romania S.R.L. 2. Apart de toamna D 1996 Saten Union Romania S.R.L. 3. Gloria de toamna R 1983 1999 S.C.A. Suceava 4. Impuls de prima vara R 1995 S.C.A. Suceava 5. Marlo de toamna D 1996 Saten Union Romania S.R.L. 6. Quadriga de toamna D 1998 Saten Union Romania S.R.L. 7. Rapid de toamna D 1996 Saten Union Romania S.R.L. 8. Suceveana de toamna R 1996 S.C.A. Suceava

3.3.1.5. Particularitati biologice Secara germineaza la temperatura minima de 1 - 2C, cea optima de circa 25C, iar maxima la 30 C. Pentru germinatie are nevoie de circa 50% apa raportata la masa bobului. Ritmul absorbtiei apei, respectiv cel al germinatiei, este dependent de temperatura. Ra dacinile embrionare sunt in numar de 4 (dar ajung uneori pana la 6) (fig. 3.39). Ra dacinile coronare apar de la nodurile tulpinii (fig. 3.40, dupa I. GASPAR si L. REICHBUCH). Secara formeaza un sistem radicular bine dezvoltat si cu o mare capacitate de solubilizare. Circa 60% din rada cini sunt dispuse pana la 25 cm in sol, dar ele ajung si la 150 cm, iar pe soluri nisipoase la peste 200 cm. Volumul mare ale sistemului radicular si puterea mare de solvire si absorbtie (depasind graul, orzul etc.), explica cerintele reduse ale secarei fata de sol.

123

Fig. 3.39. Aparitia si cres terea Fig. 3.40. Inradacinarea la secara mugurasului pana la ivirea primei frunze a - radacini embrionare (primare) adevarate: b - radacini coronare (adventive). s - samanta; m - muguras; r1 - r5 radacini embrionare.

La rasa rire prima frunza este protejata de coleoptil, care are 3 - 6 cm lungime, iar culoarea rosiatic-violacee. Infratirea incepe la circa 8 - 10 zile de la ra sa rire. Factorii care influenteaza infratirea secarei sunt cei prezentati la caracterele generale ale cerealelor (si la grau). Nodul de infratire se formeaza mai aproape de suprafata solului. Secara infrateste mai mult toamna, ceea ce face ca fratii sa aiba o crestere uniforma primavara. Tulpina are 5 - 6 internoduri, iar inaltimea, la formele cultivate, este cuprinsa intre 120 - 180 cm. Soiurile cultivate in tara noastra au tulpina de 140 160 cm ina ltime. Paiul de secara are o crestere mai rapida decat a celui de grau sau ovaz, astfel ca secara valorifica mai bine rezerva de apa din za pada si inabusa mai usor buruienile decat acestea. Frunzele au in faza tanara culoarea rosiatic-violacee, apoi antocianul dispare si devin verde-albastrui. Urechiusele si ligula sunt de ma rime mijlocie si glabre. Limbul frunzei este mai mare decat la grau (15 - 20 cm lungime si 0,8 1,0 cm latime). La inspicare 1 - 3 frunze sunt verzi, iar cele inferioare se usuca. Inflorescenta secarei este un spic (fig. 3.41) cu 10 - 35 spiculete (cate unul pe un ca lcai al rahisului); de regula, fiecare spiculet are 2 - 3 flori din care 2 flori fertile, dar sunt si biotipuri cu 3 sau 4 flori in spiculet (fig. 3.42). Glumele sunt inguste, aciforme, carenate si terminate cu o prelungire aristiforma . Paleea externa (inferioara) este carenata si terminata cu o arista (de 1 - 3 cm).

124

Fig.3.41. Secara : C spic ; D segment de rahis si spiculet ; E floare deschisa ; F bob din diferite pozitii.

Fig.3.42. Structura spiculetului (A) si a flori (B= la secara (dupa Ivanov, 1961) a-ariste ; pe-paleea externa; pi paleea interna; q-glumele spiculet ului; s stigmat; ffilamentul staminei ; ant antere; l-lodiculi; o ovar.

125

Spicul apare la circa 40 - 50 zile de la pornirea in vegetatie, prima vara. Secara inspica cu 10 - 15 zile inaintea graului. Inflorirea secarei are loc la 5 7 zile de la inspicare, cand temperatura aerului este de 12 - 14 C, astfel ca se petrece, de obicei, in orele de dimineata . Florile se deschid esalonat, incepand din mijlocul spicului. Durata infloririi unei flori este de 12 - 25 minute, iar la temperaturi scazute (8 - 10 C) ajunge la 35 - 40 minute. Inflorirea dureaza 3 - 4 zile pentru un spic si 8 - 14 zile pentru o planta (cu 3 - 4 frati). La inflorire anterele ies repede din floare datorita alungirii filamentului staminelor, ceea ce favorizeaza polenizarea incrucisata . Polenizarea este alogama, anemofila; la formele cultivate floarea este autosterila. Polenul este dus de vant pana la 300 - 500 m, deci pentru pastrarea puritatii unui soi trebuie asigurat spatiu corespunzator de izolare (peste 1.000 m). Fructul la secara este golas cu grad diferit de acoperire in pleve (fig. 3.43), de culoare verzuie pana la ga lbui (in cazul din urma fa ina este mai alba ), de forme diferite si cu MMB 30 - 40 g, la unde soiuri ajungand la 50 g (fig. 3.44, dupa I. GASPAR si L. REICHBUCH, 1978).

Fig. 3.43. Modul de acoperire a bobului de secara cu pleve : a bobul incomplet acoperit; b-bobul complet acoperit.

Fig.3.44. Forma bobului la secara : a-forma bobului; 1 s i 3-ovala; 2 s i 4 alungita; b-caracterul suprafetei varfului bobului ; 1- periuta bazala p ronunt ata ; 2 fara periuta ; 3- cu peris ori mici si rari

126

3.3.1.6. Cerinte fata de clima si sol Perioada de vegetatie a secarei cultivate la noi in tara este de 280 - Clima. 290 zile. Limitele sunt insa mult mai largi, in functie de soi, de latitudine, altitudine si de conditiile de cultura . SCHREPFER (citat de V. VELICAN, 1972) arata ca pentru fiecare grad de latitudine corespunde o diferenta de 3 zile in perioada de vegetatie, iar pentru fiecare 100 m altitudine perioada de vegetatie creste cu 4 5 zile. Daca temperaturile medii ale lunilor mai si iunie sunt mai reduse cu 2 C fata de normal, perioada de vegetatie se prelungeste cu 7 - 10 zile. Suma de grade pe perioada de vegetatie este cuprinsa in limitele 1.800 2.100 C, in functie de soi si clima. Infratirea se realizeaza la temperaturi cuprinse intre 6 - 12 C. Pentru formarea paiului secara necesita circa 14 C, la inflorire 14 - 16 C, iar pentru formarea si umplerea bobului, 18 - 20 C. Secara este o planta rezistenta la iernare, depasind in aceasta privinta graul si orzul de toamna. Fata de umiditate, cerintele secarei sunt moderate. Coeficientul de transpiratie este de 250 - 400. Secara reuseste si in zonele mai reci si umede. Este, deci, o pIanta care valorifica conditiile extreme de climat secetos sau umed mai bine decat alte cereale. Umiditatea prea mare in cursul toamnei ii este daunatoare, deoarece impiedica deshidratarea celulelor, deci prega tirea pentru iernare (calire). Avand o crestere rapida a tulpinii primavara, secara valorifica mai bine decat alte plante rezerva de apa din timpul iernii, reusind si in zone mai secetoase. Secara valorifica bine terenurile sarace, fiind putin pretentioasa Solul. fata de sol, datorita sistemului radicular profund si a capacitatii mari de absorbtie. Ea reuseste pe solurile unde graul nu da rezultate, cum sunt solurile acide (podzoluri) si solurile nisipoase, usor pietroase si cele moderat alcaline. Desigur, rezultate mai bune se obtin pe soluri fertile, insa acolo este locul graului. 3.3.1.7. Zonele ecologice Secara se cultiva in Europa pana la paralela 65 (Finlanda), iar ca altitudine pana spre 2.000 m (Alpi). La noi in tara , potential, secara se poate cultiva pe un areal intins, insa ea este cultivata in principal in doua zone: - pe solurile nisipoase din sudul Olteniei, vestul Transilvaniei si nordestul Bara ganului; - in zonele submontane din Moldova, Transilvania, Muntenia si Oltenia. Suprafete mai mici se cultiva si in alte zone ale ta rii. 127

3.3.2. Tehnologia de cultivare a secarei

3.3.2.1. Rotatia Secara este o planta putin pretentioasa fata de sol si planta premerga toare. Ea are un sistem radicular bine dezvoltat si cu putere mare de absorbtie. Pe baza numeroaselor cercetari s-au stabilit premergatoarele cele mai bune pentru secara, in diferite zone de cultura, astfel: pe soluri nisipoase leguminoasele, porumbul timpuriu si pepeni verzi; pe solurile cernoziomoide (din nordul ta rii) borceagul, inul pentru fibre si cerealele; pentru solurile acide sarace (podzoluri si brune podzolite) cartofii timpurii, iar pentru solurile din zona de stepa borceagul de toamna, rapita, floarea-soarelui si porumbul timpuriu. Secara, la randul ei, este o buna premerga toare pentru toate plantele din zona ei de cultura , deoarece elibereaza terenul devreme, lasa solul curat de buruieni si permite executarea lucrarilor solului la timp si de buna calitate. 3.3.2.2. Fertilizarea Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg boabe si paiele aferente este de 2 - 3 kg N, 1 - 1,5 kg P O si 2 - 3 kg K O, fiind apropiat de cel al graului.
25 2

Desi capacitatea de absorbtie a elementelor nutritive este mare, prin faptul ca secara se cultiva pe soluri sarace (nisipuri, podzoluri), reactioneaza bine la ingrasaminte. Pe baza cercetarilor din ultimii ani, se recomanda aplicarea ingrasamintelor in dozele prezentate in tabelul 3.18. Superfosfatul si sarea potasica se aplica toamna la ara tura, iar azotul, fie in intregime primavara pe solul inghetat, fie 1/3 1/2 toamna la ara tura, iar diferenta primavara la pornirea in vegetatie.
Tabelul 3.20

Dozele de ingrasa minte chimice la secara


Fertilitatea solului N P Dozele de substanta activa (kg/ha) O KO
25 2

Ridicata 40-50 40-60 Mijlocie 50-60 50-70 40-50 Sca zuta 60-80 70-90 60-80

3.3.2.3. Lucrarile solului Prega tirea terenului pentru secara de toamna se face ca si pentru graul de toamna. Trebuie, insa , ca patul germinativ sa fie mai bine tasat si ma runtit, deoarece secara formeaza nodul de infratire mai la suprafata si, deci, pericolul 128

dezgolirii lui prin tasarea solului infoiat (datorita ploilor si za pezii) este mai mare decat la grau. 3.3.2.4. Samanta si semanatul Sa manta trebuie sa aiba puritatea de minimum 98% (lipsita de cornul secarei), iar germinatia sa fie de peste 85%. Tratamentele la sa manta se fac ca si la grau. Epoca de semanat a secarei de toamna este cu circa 10 zile inaintea graului de toamna , pentru inra dacinare si infratire (are nevoie de 45 50 zile de vegetatie), si pentru faptul ca pericolul atacului de musca (suedeza ) este mi nim. In zonele subcarpatice secara se seamana intre 15 - 25 septembrie, iar in zonele sudice intre 25 septembrie - 5 octombrie. Sema natul prea timpuriu duce la formarea unei mase vegetative prea bogate, plantele fiind mai expuse asfixierii sau epuiza rii sub stratul gros de zapada . Densitatea recomandata pentru secara este de 500 - 600 boabe germinabile la m . 2 Distanta intre randuri este de 12,5 cm, ca si la grau. Adancimea de semanat : 2 - 3 cm pe solurile grele, 3 - 4 cm pe solurile mijlocii si 5 - 6 cm pe solurile usoare. Deoarece secara formeaza nodul de infratire mai la suprafata , nu este justificat semanatul la adancime mai mare. Un semanat mai adanc de 2 - 3 cm, pe soluri mai grele si umede, duce la intarzierea rasaririi, reducerea densitatii si aparitia atacului de fuzarioza. Cantitatea de samanta la hectar este in functie de densitatea stabilita , de MMB si valoarea culturala , fiind cuprinsa intre 140 - 200 kg/ha. La secara poliploida (cu MMB de circa 50 g) cantitatea de sa manta este mai mare. Cantitatea de sa manta se mareste cu 10 15%, cand secara se seamana mai tarziu sau intr-un pat germinativ mai putin corespunzator. 3.3.2.5. Lucrarile de ingrijire Sunt ca si cele pentru graul de toamna, fiind executate dupa aceeasi tehnica si cu aceleasi mijloace. Desi secara este o planta cu o buna rezistenta la iernare, se impune un control permanent al sema naturilor pe timpul iernii, deoarece cultivandu-se in zone submontane si stand mai mult timp sub zapada , plantele sunt expuse mai mult mucegaiului de za pada si autoconsumului, mai ales daca plantele au intrat in iarna cu o masa vegetativa prea bogata. De asemenea, la secara, nodul de infratire fiind mai la suprafata , plantele sunt mai expuse dezrada cinarii. In primul caz se impune fertilizarea suplimentara cu azot la iesirea din iarna, iar in al doilea caz tavalugirea semana turii, la desprima varare. Erbicidele, dozele si tehnica aplicarii lor sunt ca si la grau. Avand un ritm de crestere rapid, secara lupta bine cu buruienile (ina buse chiar si palamida), obtinandu-se, in general, culturi curate. Irigarea secarei, unde este cazul, se face in conditiile prezentate la graul de toamna. 129

3.3.2.6. Recoltarea Se executa cu combina, cand umiditatea boabelor este de 14%. Daca umiditatea depaseste 15%, sa manta se va usca la soare sau in uscatoare, pentru a putea fi pa strata in conditii bune. Tehnica de recoltare este cea prezentata la grau, cu unele particularitati. Deoarece secara infrateste, practic, toamna, ritmul de crestere, prima vara, fiind rapid la toi fratii, ea ajunge mai uniform (si cu 5 - 7 zile mai repede) decat graul la maturitate. Boabele fiind mai putin prinse in palee, pericolul de scuturare este mai mare decat la grau. Secara se recolteaza cu combina la sfarsitul coacerii in parga. Secara avand talia mai mare decat graul, pentru a nu infunda combina, miristea se taie mai sus (luand circa 80 - 100 cm din lungimea plantelor), iar in unele situatii latimea brazdei trebuie sa fie mai mica. Productia de boabe este mai mica decat la grau, atat pe plan mondial, cat si la noi in tara; aceasta si din cauza cultiva rii secarei in conditii pedoclimatice mai vitrege decat graul de toamna. Potentialul de productie al actualelor soiuri de secara este de peste 60 q/ha (400 spice/m cu 1,5 2 g fiecare). 2 La noi in tara, in arealul ei de cultura (podzoluri, nisipuri), secara da productii de 30-50 q/ha boabe, insa media pe tara este mai mica (circa 20 q/ha). Productia de paie la secara este de circa doua ori mai mare decat productia de boabe.
3.4. TRITICALE 3.4.1. Importanta. Biologie. Ecologie

3.4.1.1. Importanta Triticale este o cereala noua, creata de om prin hibridare intre genurile si Triticum Secale (fiind, din punct de vedere genetic, un amfidiploid intre grau si secara). Prin realizarea acestor hibrizi s-a urma rit obtinerea unei noi plante de cultura cu insusiri utile in productia agricola, mostenite de la grau si secara. Pe langa pastrarea insusirilor valoroase ale graului, s-a urmarit transmiterea unor caractere favorabile ale secarei, intre care: precocitatea; numarul mare de spiculete in spic; pastrarea germinatiei o perioada mai lunga; valorificarea conditiilor mai vitrege da cultura , cum ar fi solurile sarace si clima mai aspra (ger, strat gros de za pada , seceta si arsita, umiditatea excesiva etc.). Boabele de triticale se utilizeaza in hrana animalelor (pasarilor, porcilor etc.), a omului (soiurile cu insusiri de panificatie mai bune), in producerea de malt pentru fabricarea berii, in industria spirtului sau amidonului etc. Sub forma de masa verde sau insilozata, triticale se poate folosi ca furaj in hrana animalelor, formele de toamna fiind foarte productive (peste 40 t masa verde la ha). Perspective mai largi pentru aceasta noua cereala (triticale) s-au deschis dupa 130

inlaturarea unor defecte ca: sensibilitatea la ca dere, sterilitatea partiala a spicelor, umplerea defectuoasa a bobului, precum si prin imbunatatirea unor insusiri privind compozitia chimica a bobului, pentru a putea fi utilizate diferentiat: in panificatie, in furajare, in industria alcoolului si a amidonului etc. In diferite tari sunt de mai mult timp in cultura forme de triticale: in Suedia se cultiva pe soluri usoare mai putin favorabile graului, in Canada se cultiva in principal ca plante furajere, in Rusia este ra spandita in zone mai nordice etc. Triticale este in curs de introducere in cultura sau extindere si in alte ta ri. 3.4.1.2. Compozitie chimica Principalele componente chimice ale boabelor de triticale se situeaza intre valorile graului si secarei, dupa cum atesta si rezultatele pentru conditiile din tara noastra obtinute la S.C.A. Suceava (tab. 3.21, dupa I. GASPAR si colab., 1986; C. VASILICA , 1991). Fata de aceste valori medii se inregistreaza fluctuatii destul de mari, determinate de soiul cultivat si de conditiile de clima si sol. Soiurile si liniile de triticale cultivate in prezent dau un randament de faina mai redus (si dau o cantitate mai mare de ta rate) decat graul (continutul de tarate este de circa 28% la grau si de 34 42% la triticale). Faina de triticale are insusirile de panificatie inferioare fa inii de grau, fata de care are calitati mai reduse a glutenului.
Tabelul 3.21

Compozitia chimica a boabelor de triticale, grau si secara


% din s.u. a boabelor: % din total proteine: Componentul Componentul grau triticale secara (aminoacidul) grau triticale secara Protide brute 14,6 14,2 11,9 Lizina 3,03 3,44 4,50 Amidon 62,8 62,0 59,1 Triptofan 0,86 1,03 0,77 Grasimi brute 1,8 1,6 1,7 Cistina 2,15 3,38 2,87 Cenusa 2,2 2,0 1,9 Histidina 1,43 1,49 1,53 Tirozina 1,42 1,31 1,88 Alanina 2,87 4,08 3,54

3.4.1.3. Raspandire Dupa datele FAO 205, suprafata cultivata cu triticale, in prezent in lume, depaseste 35 milione de hectare, cu tendinta de extindere in zonele cu soluri si clima neprielnice graului si secarei. Productia medie la hectar a fost de 3836 kg/ha. Polonia a cultivat 1,15 mil. ha, cu 3237 kg/ha, iar Germania 0,482 mil.ha, cu 5685 kg/ha. In Romania, triticale se cultiva pe 15 - 20 mii de ha, apreciindu-se ca suprafata se poate extinde pana la circa 150 mii ha, in conditii mai putin favorabile graului si orzului. 3.4.1.4. Sistematica. Soiuri 131

Triticale ( Triticosecale Wi!ttmack) apartine fam. Poaceae Sistematica. ( Gramineae ), tribul Hordeae . Dupa provenienta genetica , formele de triticale pot fi: - octoploide (2n = 56), obtinute prin incrucisarea speciei Triticum aestivum (2n = 42, apartinand genomurilor A, B, D) cu Secale cereale (2n = 14, apartinand genomului R); - hexaploide (2n = 42), care provin din incrucisarea speciilor de grau tetraploide (2n = 28, apartinand genomurilor A, B) cu secara (2n = 14, apartinand genomului R); - tetraploide (2n = 28) create prin incrucisarea formelor hexaploide de triticale cu secara diploida, urmata de autopolenizarea plantelor in F (hibridarea
1

speciilor de grau diploide cu secara a dat urmasi sterili, nefiind folosita pentru crearea formelor tetraploide de triticale). Dintre cele trei forme de triticale prezentate, cele tetraploide au un potential productiv mai scazut decat cele octoploide si hexaploide. Formele octoploide au, la randul lor, unele insusiri negative, intre care fecunditatea mai slaba si aspectul exterior nesatisfa ca tor al bobului. Formele hexaploide de triticale au cea mai mare perspectiva, fiind mai stabile si mai productive, prezentand o vigoare vegetativa evidenta a plantelor, fertilitate mai ridicata, rezistenta mai buna a plantelor la iernare, cadere si boli etc., insa au o calitate panificabila mai slaba a boabelor decat formele de triticale octoploide (care au si genomul D de la graul comun). create si omologate in tara noastra sunt prezentate in tabelul 3.22 Soiurile (Lista oficiala a soiurilor si hibrizilor de plante de cultura din Romania).
Tabelul 3.22

Soiurile de triticale cultivate in Romania


Denumirea Anul Mentinatorul soiului Tipul soiului Tara de origine Anul inregistra rii reinscrierii Colina de toamna Romania 1993 ICCPT Fundulea Plai de toamna Romania 1992 ICCPT Fundulea Silver de toamna Romania 1992 SCA Suceava Titan de toamna Romania 1998 ICCPT Fundulea Tebea de primavara Romania 1991 2001 SCA Turda Gorun de toamna Romania 2005 ICDA Fundulea soiului

132

3.4.1.5. Particularitati biologice Insusirile plantelor de triticale sunt asema natoare cu cele ale graului si secarei; germinatia si rasarirea plantelor de triticale se petrece in timp mai scurt decat la grau. Ra dacina este bine dezvoltata putand valorifica solurile cu conditii mai
Fig. 3.45. Inradacinarea si nodul de

putin favorabile (fig. 3.45 si 3.46, dupa I.


infratire la Triticale :

GASPAR si G. BUTNARU, 1985). Infratirea incepe la 12 - 15 zile de la rasa rire (capacitatea de infratire este superioara graului si apropiata de cea a secarei), iar alungirea paiului incepe la 10 - 15C, decurgand asemana tor cu a secarei. Tulpina (paiul) are inaltimea variabila , de la 40 - 50 cm pana la 120 - 150 cm si chiar mai mult. Sunt mai valoroase formele cu ina ltimea de 90 - 100 cm, cele mai inalte avand rezistenta mai slaba la cadere. Inspicarea are loc la 188 - 195 zile dupa rasarire, iar inflorirea la 7 - 10 zile de la inspicare. Polenizarea este autogama , in proportie de circa 85%. Spicele au forme si dimensiuni diferite (fig. 3.47 si 3.48, dupa I. GASPAR, G. BUTNARU 1985). Ele pot fi laxe (de tip speltoid), cu 29 - 30 de spiculete, compacte (de tip durum sau turgidum ), cu 40 - 42 spiculete si mijlociu de compacte, cu 33 36 spiculete. Spiculetele au 3 9 flori (fig. 3.49 si 3.50, dupa RIGHIN si ORLOVA, 1977 citati de I. GASPAR si G. BUTNARU, 1985), din care se formeaza 3 - 5 boabe. Formarea si umplerea boabelor se petrece in ritm mai intens in primele 35 zile dupa fecundare, apoi ritmul scade; la multe soiuri la maturitate, boabele devin zbarcite (fenomen conditionat genetic). Acest defect cat si incoltirea boabelor in spic (pe vreme ploioasa la recoltare) constituie neajunsuri ale acestei plante. Fructul (bobul) de triticale este asemanator (morfologic) cu formele parentale, avand la maturitate 10 - 12 mm lungime si 2 - 3 mm diametru, MMB de 32 - 60 g, iar MH de 76 - 78 kg. Triticale regenereaza bine dupa
Fig. 3.46. Dezvoltarea sistemului
a radacini embrionare; b nodul de . infratire si aparitia de radacini coronare

cosire, putandu-se obtine dupa o productie


radicular la Triticale :

de masa verde (aprilie) inca o recolta pentru nutret-siloz sau chiar de 133

Fig. 3.47. Variabilitatea spicului la Triticale Fig. 3.48. Structura spicului la

Triticale ;

1 - rahisul; 2, 3 spiculete; 4 fragment de rahis si modul de asrzare a spiculetelor

Fig. 3.49. Forma glumei s i glumelei;


1 grau; 2 secara; 3 Triticale

Fig. 3.50 Androcelu si gineceul la Triticale ;


1 grau; 2 Triticale; 3 secara.

3.4.1.6. Cerinte fata de clima si sol Triticale are perioada de vegetatie 220 - 260 zile, in functie de soi si conditiile de clima. Suma de grade pe perioada de vegetatie (suma mediilor zilnice mai mari de +5C) este de 1200 - 1390C. Intre semanat si rasa rire necesita circa 120C. Infratirea se petrece la 10 - 14 C. Rezistenta la iernare este similara cu cea a secarei. Cand masa vegetala la intrarea in iarna este prea abundenta , rezistenta la iernare se reduce mult. In perioada de inspicare si inflorire triticale nu suporta temperaturile scazute. In faza forma rii si umplerii bobului triticale are nevoie de temperaturi moderate, cultura realizand productii ridicate in zone racoroase. Cerintele fata de umiditate la triticale sunt mai ridicate decat ale secarei, avand ca faze critice fata de apa perioada dintre alungirea paiului si formarea bobului. Seceta la alungirea paiului duce la degenerarea spiculetelor de la baza 134

spicului, iar seceta, la inflorire, conduce la sterilitatea spiculetelor din partea superioara a spicului. Formele mai timpurii sunt mai putin sensibile la seceta, insa mai putin productive. Triticale se poate cultiva pe soluri diferite ca textura si fertilitate. Valorifica bine solurile sarace, acide (cu pH peste 4,5) sau alcaline, cele nisipoase, usoare etc. 3.4.1.6. Zone ecologice Zonele favorabile de cultura pentru triticale sunt (dupa I. GASPAR si GR. BUTNARU, 1985 etc.): - zona I cuprinde toate zonele colinare, de podis, submontane, depresiunile intramontane si zonele cu terenuri nisipoase. Pe solurile sarace din zonele umede si racoroase ale Transilvaniei, din nord-vestul ta rii, nordul Moldovei si zonele colinare din Muntenia si Oltenia, triticalele asigura productii mai mari cu circa 20% fata de grau, fiind recomandabila extinderea sa pe 25 40% din suprafata cu grau si orz din aceste zone (circa 150 mii ha); - zona a II-a cuprinde Campia Romana , Dobrogea, Campia Banatului, estul Moldovei si Campia Transilvaniei, unde triticale se cultiva pe suprafete restranse (conditiile fiind favorabile pentru grau si orz), prezentand interes ca planta furajera.
3.4.2. Tehnologia de cultivare a triticalei

3.4.2.1. Rotatie Pentru a se putea insamanta in perioada optima, triticale se amplaseaza in rotatie dupa plante premergatoare care elibereaza terenul mai timpuriu: leguminoase anuale si perene, in pentru fibre si ulei, rapita, cartof si porumb timpuriu, floarea-soarelui si sfecla pentru zaha r recoltate timpuriu, canepa pentru fibre etc. Triticale nu se cultiva dupa cereale de toamna sau de primavara, datorita in special sensibilitatii la fuzarioza. 3.4.2.2. Fertilizare Triticale are urmatorul consum specific pentru 1.000kg boabe: 28 kg N, 10 kg P O si 31 kg K O (GH. BILTEANU, 1989). Deoarece soiurile actuale de
25 2

triticale cultivate in tara noastra au rezistenta la cadere inferioara graului (avand talia mai inalta), un sistem radicular bine dezvoltat si cu putere mare de valorificare a elementelor nutritive din sol, dozele de fertilizare trebuie sa fie moderate, in functie de fertilitatea solului (tab. 3.23, dupa C. VASILICA , 1991). Fosforul si potasiul se aplica sub aratura, iar azotul se fractioneaza in doua reprize: 1/3 toamna si 2/3 primavara (la inceputul alungirii paiului). 135

Tabelul 3.23

Dozele de ingrasaminte la triticale (kg/ha)


Fertilitatea solului N P Sca zuta 80 100 70 90 50 60 Mijlocie 70 80 60 70 40 50 Ridicata 60 70 40 60 O KO
25 2

3.4.2.3. Lucrarile solului Lucrarile de baza, cat si cele privind prega tirea patului germinativ pentru triticale sunt similara cu cele care se efectueaza pentru graul de toamna . 3.4.2.4. Samanta si semanatul Sa manta de triticale trebuie sa aiba germinatia peste 85%. Inaintea semanatului sa manta se trateaza cu produsele si in dozele folosite la graul de toamna. Epoca de semanat este intre 15 septembrie - 1 octombrie in zonele mai reci (colinare) ale tarii si 1 - 10 octombrie in zonele mai calde din sudul si vestul tarii. Semanatul mai timpuriu reduce rezistenta la iernare, iar intarzierea semanatului nu permite infratirea si calirea normala a plantelor, avand efecte negative asupra rezistentei la ger, a infratirii si a capacitatii de productie. Adancimea de semanat este 5 - 7 cm, in functie de textura si umiditatea solului.Densitatea la sema nat este cuprinsa intre 450 - 650 boabe germinabile la m .Distanta intre randuri este de 12,5 cm.Cantitatea de samanta la hectar este 2 cuprinsa intre 230 - 280 kg, in functie de densitate, marimea semintelor si de sa manta utila. 3.4.2.5. Lucrarile de ingrijire Obiectivele si tehnica de aplicare a lucra rilor de ingrijire pentru triticale sunt similare cu cele prezentate la graul de toamna. O atentie deosebita trebuie sa se acorde prevenirii caderii plantelor, respectarii dozelor si momentul optim de erbicidare in timpul vegetatiei (sfarsitul infratitului - sfarsitul alungirii primului internod al paiului), pentru a preveni efectele fitotoxice ale erbicidelor. Irigarea se face ca si la graul de toamna , aplicandu-se in zonele si in toamnele secetoase o udare de ra sa rire (cu 300 - 400 m apa la ha), iar in timpul 3 vegetatiei se mentine umiditatea solului la plafonul minim de peste 50% al I.U.A. (cu 1 - 2 udari, folosind 500 - 800 m apa/ha in timpul fazelor critice pentru apa ). 3 3.4.2.6. Recoltare Triticale se recolteaza la inceputul coacerii depline a boabelor, insa nu se intarzie recoltarea peste aceasta faza deoarece se produc pierderi. Triticale, fiind mai sensibila la incoltirea in spic (in zonele si in anii ploiosi), se recolteaza inainte 136

ca umiditatea semintelor sa scada sub 16%. Combinele se regleaza corespunzator, tinand cont de faptul ca triticale se treiera , in general, mai greu decat graul si secara, iar boabele sunt sensibile la fisurare. Productiile realizate de triticale in tara noastra sunt de 4.000 6.000 kg boabe/ha.
3.5. ORZUL 3.5.1. Importanta. Biologie. Ecologie

3.5.1.1. Importanta Orzul se numara printre cele mai vechi plante luate in cultura. Sunt mentiuni ca el s-a cultivat din epoca de piatra, o data cu primele inceputuri ale agriculturii. Orzul se cultiva de circa 12.000 de ani (V. VELICAN, 1972). Cu 7.000 de ani inaintea erei noastre se crede ca orzul era cultivat pe scara larga (L. DRA GHICI si colab., 1975). La chinezi, orzul era trecut printre cele cinci plante sfinte. Orzul are multiple intrebuintari: in alimentatia omului, in furajarea animalelor si in industrie. In alimentatia omului, orzul detine inca un loc insemnat in zonele unde cultura are o pondere mai mare. Sanse de reusita mai buna o are cultura orzului (fata de celelalte cereale) in unele zone cu conditii de vegetatie extreme, cum sunt cele de dincolo de Cercul Polar (reg. Arhanghelsk etc.) cele de la mare altitudine (Tibet, Pundjab etc.), sau cele din nordul Africii (Algeria, Maroc etc.) (N. ZAMFIRESCU si colab., 1965). Chiar si in aceste zone se cauta inlocuirea din alimentatie a painii de orz, care are calitati slabe (sfa rmicioasa, necrescuta, greu digestibila), datorita lipsei glutenului, cu painea de grau sau cu painea din amestec de faina de grau si orz. Orzul este folosit, insa, in alimentatia omului sub forma de arpacas (surogat de orez). Crupele obtinute din boabe de orz (prin perlare") se folosesc la prepararea supelor si sosurilor, iar ma cinate (fa ina sau floricele) se folosesc in hrana sugarilor si la prepararea unor specialitati. Prin prelucrarea unor malturi speciale de orz se obtin: inlocuitori de cafea, diverse preparate din lapte cu malt, faina din malt pentru imbunatatirea celei de grau si in prepararea unor alimente, siropuri de malt pentru obtinerea fulgilor de cereale, a dulciurilor, a prafurilor de copt si a unor medicamente. Larga utilizare are orzul in furajarea animalelor. Substantele nutritive din boabele de orz au o valoare nutritiva ridicata si o buna digestibilitate. Boabele de orz reprezinta un furaj concentrat foarte bun pentru animalele puse la ingrasat, cele produca toare de lapte si animalele tinere. El poate intra in ratia de concentrate in proportie de 20 25% in hrana pasarilor, 25 30% pentru tineretul 137

diferitelor specii, animale in gestatie si reproduca tori masculi, 30 35% la animale in lactatie, 30 40% pentru animalele de tractiune si 50 70% in ratia porcilor pusi la ingrasat (L. DRA GHICI si colab., 1975). Taratele de orz au o buna valoare furajera, continand 126 g proteina digestibila si 0,86 unitati nutritive la kg. Orzul este folosit in furajarea animalelor, singur sau in amestec (borceag de toamna) sub forma de masa verde, siloz sau fan. Paiele de orz depasesc valoarea nutritiva a celor de grau, ovaz si secara , fiind folosite ca un bun nutret fibros. Pleava uscata, datorita asperitatilor, irita mucoasa tubului digestiv al animalelor; de aceea, se foloseste numai in amestec cu furaje suculente, concentrate sau cu borhoturi. Coltii (germenii) de malt si borhotul de bere au o buna valoare furajera , contribuind la stimularea productiei de lapte a vacilor. In obtinerea maltului pentru fermentarea unor ba uturi, orzul este folosit din vechime, avand o larga utilizare si in zilele noastre. La germinatia boabelor de orz in germeni apar enzimele alfa si betaamilaza (in cantitate mai mare decat la grau si secara etc.), care participa in procesul de hidrolizare a amidonului in glucide simple, fermentescibile. Orzul este utilizat la fabricarea berii si din considerentul ca paleele ce acopera boabele le apara de va ta mari in manipula ri, iar pe de alta parte, acestea, au rol de filtru in timpul separarii substantelor solubile. Orzoaica, datorita uniformitatii boabelor, a continutului mai scazut in proteine si mai bogat in amidon, este materia prima cea mai buna la fabricarea, berii. Boabele de orz se folosesc ca materie prima si in industria alcoolului, dextrinei, glucozei etc. 3.5.1.2. Compozitie chimica Compozitia chimica a boabelor si paielor de orz este prezentata in tabelul 3.24., iar continutul in amidon si proteina a orzului si orzoaicei in tabelul 3.25. (dupa I. DRA GHICI si colab., 1975). Tabelul 3.24 Compozitia chimica a boabelor si paielor de orz.
Valorile medii(in %) la: Specificare boabe paie Apa 13,92 13,15 Proteina bruta 10,53 2,87 Grasime totala 2,08 1,40 Substante extractive neazotate 66,18 39,94 - din care amidon 55,16 Celuloza 4,85 38,65 Cenusa 2,78 4,45

138

Tabelul 3.25

Continutul boabelor in substante proteice si amidon la orzul de toamna si orzoaica de primavara


Proteina % S.U. Amidon % S.U. Forma de cultura minima medie maxima minima medie maxima Orz de toamna (32 de soiuri) 10,86 13,29 14,08 54,94 56,33 59,79 Orzoaica de primavara (73 de soiuri) 9,48 11,61 13,08 57,23 59,60 62,28

Calitatea orzului se apreciaza in functie de utilizari. Astfel, orzul furajer trebuie sa aiba boabele bogate in proteine, substante extractive neazotate si gra simi, iar celuloza sa fie in proportie mai redusa . Ca valoare nutritiva orzul este superior porumbului, continand in cantitate mai mare aminoacizii lizina si triptofan. Orzul pentru bere trebuia sa aiba un continut scazut in proteina (10 12%), deoarece aceasta ingreuneaza limpezirea berii, precum si un continut cat mai mare de amidon, de care depinde extractul berii. In acest sens, calitati mai bune intruneste orzoaica. Orzoaica pentru bere, pe langa continutul chimic amintit (mai putine proteine si mai mult amidon), este necesar sa aiba boabe mari (MMB 40 48 g), uniforme, cu incoltire uniforma si energie germinativa mare, incat obtinerea maltului sa se faca in timp scurt (altfel se poate mucega i si putrezi). Orzul alimentar pentru arpacas, surogat de cafea etc. trebuie sa aiba boabe mari, golase, cu continut proteic ridicat, si procent cat mai redus de plevi. Dupa cum s-a aratat, calitatea panificabila a fainii de orz este slaba, fiind lipsita de gluten. 3.5.1.3. Raspandire In 2005 suprafata cultivata cu orz pe glob a fost de 56,47 milioane ha, iar productia medie de 2663 kg&ha (FAO 2005). Suprafete mai mari cultiva Federatia Rusa (9,6 mil.ha), Canada (3,8 milioane ha), S.U.A. (1,3 milioane ha) Turcia (3,6 milioane ha), Spania (3,15 milioane ha), Germania (1,9 milioane ha), Franta (1,6 milioane ha) etc. in 2005. Dinamica suprafetelor si a productiei la orz si orzoaica la noi, in tara se prezinta in tabelul 3.26. Inainte de anul 1940 se cultiva, in principal, orz de primavara. Dupa 1945 s-au extins in cultura orzurile umblatoare, putand fi semanate toamna sau primavara. Dupa 1950 a crescut treptat ponderea orzului de toamna, inlocuindu-l pe cel de primavara mai putin productiv. Noile soiuri de orz de toamna sunt foarte productive. Ca forma de primavara a ramas numai orzul cu doua randuri ( orzoaica ), detinand o pondere mica din suprafata totala cultivata cu orz in tara noastra.

139

Tabelul 3.26.

Suprafata si productia la orz si orzoaica in Romania


Specificare 1938 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2005 Suprafata cultivata (mii ha) 692,4 534,3 265,7 288,5 809,5 749,0 411,9 472,0 Productia totala (mii tone) 501,6 324,9 405,0 513,5 2348,7 2679,6 867,0 1134,6 Productia medie (k/ha) 724 608 1524 1780 2902 3177 2105 24,04

3.5.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri. Cu clasificarea orzului ( Hordeum ) s-au ocupat multi Sistematica. cerceta tori, pa rerile fiind uneori diferite. Specia de orz cultivata , H. sativum Jessen, sau H. vulgare L. (in sens larg, dupa MANSFELD, 1950), cuprinde urmatoarele convarietati (dupa MANSFELD, 1950, citat de L. DRAGHICI si colab., 1975)

Fig. 3.51. Spiculete de orz, convar. hexastichum :


a spiculet central; b spiculet lateral; c arista; d glume; e dintele glumei

Fig. 3.52. Diagrama asezarii spiculet elor in spicul de orz:


a Convar. distichum; b Hordeum vulgare (cu patru muchii); c - Hordeum vulgare aristiform (cu sase muchii).

- Convarietatea hexastichon Alef. (sin hexastichum ), care cuprinde orzuri cu cate trei spiculete fertile la un ca lcai al rahisului (fig. 3.51., dupa W. LEONARD si J. MARTIN, 1963, citat de GH. BILTEANU, 1998). Cele cu spicul lax au aspect de patru randuri, iar cele cu spicul dens de sase randuri, dar in realitate toate au tripleta fertila (fig. 3.52., dupa N. ZAMFIRESCU, 1965); - Convarietatea intermedium Korn., cu spiculetele centrale fertile (hermafrodite), iar cele laterale total sau partial sterile; 140

- Convarietatea distichon Alef. (sin. distichum ), are spiculetele centrale fertile (hermafrodite), iar cele laterale sterile (incomplet alca tuite) (fig. 3.52. si fig. 3.53.; dupa L. TONIOLO, 1981, citat de GH. BILTEANU, 1998); - Convarietatea deficiens Voss, cu spiculetele centrale fertile (hermafrodite), iar cele laterale incomplete si sterile, de obicei reduse la prezenta glumelor. Apar si forme intermediare intre convarietatile amintite, acestea fiind considerate convarietate aparte (conv. labile ). Cele patru convarietati principale, prezentate mai sus, au numeroase varietati deosebite dupa caracterele plevelor, aristelor si boabelor. In cultura sunt soiuri care se incadreaza in varietatile apartinand la doua convarietati: hexastichum si distichum . Boabele orzului cu doua randuri se deosebesc de cele ale orzului cu sase randuri si prin faptul ca perisorii penei bazale sunt mai lungi (fig. 3.54., dupa GH. BILTEANU, 1998).

Fig. 3.53. Spic (A) si spiculete (B, C) de Fig. 3.54. Pana bazala la boabele de orz: orz, covar. distichum : A la H.v. co nvar distichum; B la H.v. convar. hexasticum. 1 spiculet central fertil; 2 spiculete
laterale sterile.

Soiurile de orz si orzoaica cultivate la noi in tara se incadreaza in: - Convar. distichon (orzoaica) - var. nutans (spic lax) - var. erectum (spic dens) - Convar. hexastichon (orzul comun) - var. pallidum (spic lax) - var. parallelum (spic dens) Cele patru varietati mentionate mai sus au bobul ga lbui, imbracat in palei de culoare galbuie si au aristele aspre. . Forma ancestrala si centrele genetice au fost mult comentate, Originea emitandu-se diverse pareri. Astfel, COVAS (1950) stabileste ca orzurile cultivate cu doua si sase randuri au ca punct de plecare H. spontaneum . Centrele genice ale orzului (dupa VAVILOV, 1928) sunt urma toarele: 141

- Centrul est-asiatic (din Tibet pana in Japonia), unde s-au format orzurile cu 6 randuri, aristate, cu bobul imbracat, orzul mutic sau cu arista trifurcata si orzul golas (care in zonele inalte este cereala panificabila). - Centrul vest-asiatic (Orientul Apropiat), unde s-au format in primul rand orzurile cu 2 randuri. Aici se afla ra spandit orzul salbatic cu 2 randuri ( H. spontaneum ). - Centrul african (etiopian), unde se intalneste o mare variabilitate de forme cu 6 randuri, cu 2 randuri si intermediare si de culori diferite a spicelor si boabelor. Cele cultivate la noi in tara se prezinta in tabelul 3.27. ( Lista Soiurile. oficiala a soiurilor-hibrizilor de plante de cultura din Romania. La noi in tara sunt in cultura soiuri de orz (cu 6 randuri) de toamna si de orzoaica (cu 2 randuri) de toamna si de primavara. Orzul cu 6 randuri de primavara s-a scos din cultura , fiind depasit in productie de orzul de toamna . Tabelul 3.27.

Soiuri de orz si orzoaica cultivate in Romania


Anul reanNr. Anul inregiMentina torul scrierii crt. Soiul Tipul soiului Tara de origine stra rii. 01 234 5 6 Soiuri de orz 1 Adi de toamna Romania 1993 - ICCPT Fundulea 2 Andrei de toamna Romania 1998 - ICCPT Fundulea 3 Balkan de toamna Franta 1997 - Roman-Verneuil 4 Compact de toamna Romania 1998 - ICCPT Fundulea 5 Dana de toamna Romania 1993 - ICCPT Fundulea 6 Glenan de toamna Franta 1995 - Roman-Verneuil 7 Ma da lin de toamna Romania 1994 - ICCPT Fundulea 8 Miraj de toamna Romania 1974 radiat 1999 9 Orizont de toamna Romania 1996 - ICCPT Fundulea 10 Precoce de toamna Romania 1986 1996 ICCPT Fundulea 11 Sonora de toamna Franta 1996 - Roman-Verneuil 12 Liliana de toamna Romania 2003 ICDA Fundulea 13 Nelly de toamna Germania 2005 Nord SAAT 14 Premier de toamna Romania 2004 ICDA Fundulea Soiuri de orzoaica de toamna 1 Andra de toamna Romania 1994 - ICDA Fundulea 2 Kelibia de toamna Franta 1995 Roman-Verneuel 3 Krstal de toamna Serbia 1998 C.A.T.R Zafecar 4 Laura de toamna Romania 1992 ICDA Fundulea 5 Novosadski 293 de toamna Serbia 1997 ICCL Novi Sad 6 Amilis de toamna Franta 1999 Poman Verneuel 7 Ladoga de toamna Germania 2003 NSG Soiuri de orzoaica de primavara 1 Aurora de prima vara Romania 1992 2 Daciana de prima vara Romania 1999 SCDA Turda 3 Ditta de prima vara Germania 1995 radiat 2004 Saten Union 4 Farmec de prima vara Romania 1995 radiat 2004 SCDA Suceava 5 Maria de prima vara Romania 1998 SCDA Suceava soiului (radierii)

142

6 Tremois de prima vara Franta 1995 radiat 2004 Roman Verneuil 7 Anabel de prima vara Germania 2002 Nord Saat 8 Avant de prima vara Romania 2001 radiat 2004 SCDA Suceava 9 Barke de prima vara Germania 2001 S.J.B.G 10 Cecilia de prima vara Franta 2000 Verneuil Semences 11 Danuta de prima vara Germania 2002 Nord Saat 12 Narcisa de prima vara Romania 2004 SCDA Suceava 13 Romanita de prima vara Romania 2004 SCDATurda 14 Scarlett de prima vara Germania 2001 S.J.B.G. 15 Stindard de prima vara Romania 2003 SCDA Suceava 16 Suceava 3 de prima vara Romania 2003 SCDA Suceava 17 Succes de prima vara Romania 2002 SCDA Suceava 18 Thuringia de prima vara Germania 2000 Saaten Union 19 Florina de prima vara Romania 2002 SCDA Turda 20 Jubileu de prima vara Romania 2003 SCDA Turda 21 Adonis de prima vara Anglia 2005 Nickersen Seed 22 Aspen de prima vara Anglia 2005 Nickersen Seed 23 Auriga de prima vara Germania 2005 Nord Saat 24 Ursa de prima vara Germania 2005 Nord Saat

3.5.1.5. Particularitati biologice Temperatura minima de germinatie este de 3 4 C, optima 20C, maxima 28 30 C, iar cantitatea de apa de circa 48% din masa boabelor. Orzul are germinatie bipolara (fig. 3.55.). Ra dacinile embrionare (in numar de 5 8, fig. 3.55.) ajung la 15 30 cm in sol si raman active mult timp dupa aparitia ra dacinilor coronare. Ra dacinile coronare patrund in sol pana la 60 sau chiar 100 cm (in diametru ocupa circa 90 cm), insa cea mai mare parte se ra spandesc pana la 25 cm adancime. Sistemul radicular al orzului este mai redus (8,7% din masa
Fig. 3.55. Germinatia

totala a plantei) decat al graului, secarei sau ovazului bobului de orz. (9,8 10% din masa plantei) si cu putere mai slaba de solubilizare si absorbtie a substantelor nutritive din sol. La infratire, fiecare frate formeaza rada cini proprii, ca si la grau, secara si ovaz. Orzul are puterea de stra batere a solului mai redusa decat alte cereale. Semanat prea adanc (6 7 cm), daca solul formeaza crusta puternica, deseori coltul nu poate sa rasara (L. DRA GHICI si colab., 1975). Infratirea incepe dupa aparitia frunzei a 3-a, dureaza circa 2 3 sapta mani si se petrece in conditii bune, la temperatura de 8 12C si la umiditatea solului de 60 80 % din capacitatea de camp. Ea este influentata de epoca, adancimea si densitatea de semanat, de fertilizare, ca si la celelalte cereale. Orzul de toamna are infratirea mai buna decat cel de primavara. La orzoaica infratirea este recomandabil sa fie mai slaba, pentru a nu reduce uniformitatea plantelor si, respectiv, a boabelor. 143

Impaierea incepe cand primordiile spicului se afla la circa 5 cm fata de nivelul solului. Pentru a forma paiul si spicul, orzul de toamna trebuie sa parcurga stadiul de vernalizare (35 45 zile, la 13C) ca si graul de toamna . La formele umblatoare vernalizarea se parcurge in timp mai scurt (15 20 zile, la 2 4C), putandu-se petrece si primavara. La formele de prima vara durata vernaliza rii este de 10 15 zile, la temperaturi de 3 5C. Tulpina are 5 7 internodii, mai scurte cele bazale, influentand rezistenta la cadere. Inaltimea tulpinii este de 50 100 cm. Frunzele sunt dispuse altern, cate una la fiecare nod, avand limbul de 22 35 cm lungime si 1 - 1,2 cm latime. Ligula este redusa, iar urechiusele foarte bine dezvoltate, inconjurand tulpina pe circa jumatate din circumferinta . Inflorescenta la orz este un spic , avand la fiecare calcai al rahisului trei spiculete uniflore (tripleta). La orzul cu sase randuri sunt fertile toate trei spiculetele; la cel cu doua randuri, numai spiculetul central din tripleta. Rahisul poate avea 5 12 cm. Numarul de boabe in spic variaza intre 25 - 60 (orzul cu sase randuri) si intre 15 30 (orzul doua randuri). Spicele de la orz pot fi aristate, mutice sau cu arista trifurcata . Primordiile inflorescentei apar inca din primavara, cand se face diferentierea spiculetelor si organelor florale, continuand treptat toate etapele de organogeneza . Cerintele pentru fiecare etapa fata de factorii de vegetatie sunt similare cu cele aratate la grau si secara . Inflorirea se petrece in timpul inspicarii. Mai intai infloresc spiculetele din mijlocul spicului, continuand spre extremitati. Din tripleta infloreste mai intai spiculetul central. Un spic infloreste in 3 6 zile, iar o planta in 8 12 zile. O floare ra mane deschisa 20 90 minute (fig. 3.56., dupa A. WEIBE si A. REID, 1961; citati de Gh. BILTEANU, 1998). Polenizarea are loc inainte de deschiderea florilor, astfel ca orzul este o planta, in mod obisnuit, autogama . Alogamia apare foarte rar, in conditii de temperatura scazuta la inflorire (SUMESON, 1953). Temperatura ridicata si umiditatea relativa scazuta determina ca inflorirea sa se produca in burduf, pe cand vremea racoroasa si umeda impiedica deschiderea florilor (HOFFMANN, 1958). Au inflorirea mai deschisa orzurile golase decat cele imbracate, cele cu spicul lax decat cele dense (TSCHERMAK, 1923), iar in cazul tripletei, spiculetele laterale au mai frecvent inflorirea deschisa decat cele centrale (TAYLOR si HARLAN, 1943, citati de L. DRA GHICI si colab., 1975).

144

Formarea boabelor incepe dupa fecundare: in primele 12 zile se dezvolta mai mult endospermul, apoi in urmatoarele doua sa ptamani se formeaza germenele (embrionul), dupa care are loc depunerea substantelor de rezerva , pana la maturitatea (coacerea) deplina . La baza fructului, in sa ntuletul ventral se dezvolta seta bazala. Fructul este o cariopsa , imbra cata (concrescuta) in palee, rar golasa, cu MMB 25 Fig. 3.56. Floare de orz: 50 g (mai mare la orzoaica decat la orz), iar a paleea inferioara; b paleea
superioara; c antere; d glume. procentul de pleve 7 - 15%. Fiind concrescute pe fruct, plevele se desprind numai prin metode chimice (tratat cu acid sulfuric sau solutie amoniacala). O particularitate anatomica a orzului este faptul ca are trei straturi cu aleurona (fig. 3.57., dupa GH. BILTEANU, 1998). Perioada de vegetatie activa a orzului de toamna este de 100 120 zile, iar de la semanat 250 270 zile (se coace cu 7 10 zile inaintea graului de toamna). Orzul si orzoaica de prima vara au perioada de vegetatie de 90 120 zile (orzoaica de primavara este mai tardiva cu cateva zile ca orzul de primavara).

Fig. 3.57. Sectiune prin cariopsa de orz: A longitudinala: g palee; t tegument; e endosperm; r radicula; p piloriza; tg tigela cu nodul embrionar; m muguras; c coleoptil; em embrion; (s scutellum; ep strat epitelial; cr coleoriza); B transversala: g palee; t tegument; a strat aleuronic; am celule cu amidon.

145

Perioada de vegetatie este influentata de latitudine, altitudine si de conditiile de cultura . La desprimavarare timpurie si la temperaturi mai sca zute se prelungeste perioada de vegetatie, in special cresterea vegetativa . 3.5.1.6. Cerinte fata de clima si sol Orzul are un mare areal de ra spandire, din zonele arctice (orzul cu 4 randuri) pana la zona ecuatoriala arida (orzul cu 6 randuri), iar unele forme reusesc si la altitudini foarte mari (var. coeleste ). Orzul are o multitudine de forme cultivate, adaptate la diverse conditii pedoclimatice. Orzoaica reuseste bine in zone temperate si umede. Ca latitudine, orzul cultivat depaseste limita cercului polar (pana la 70 grade latitudine), iar ca altitudine apare in cultura la 1.900 m in Alpi, la 2.700 m in Caucaz si pana la 4.700 m in Tibet. ale orzului sunt, in general, mai reduse decat la grau, Cerintele climatice dar aceste cerinte sunt dependente de forma cultivata. Orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decat graul, secara si ovazul. Orzul de primavara (furajer), avand perioada de vegetatie scurta, reuseste in climate aspre sau in cele uscate. Suma de grade a acestuia pe perioada de vegetatie este de 1.200 1.800 C. Orzoaica, pentru a realiza calitatea ceruta in fabricarea berii, se cultiva in zone mai racoroase si umede, unde continutul proteic in boabe este mai scazut, prin prelungirea perioadei depunerii amidonului. Suma de grade pentru orzoaica este de 1.300 1.800 C. Orzul de toamna este mai sensibil la iernare decat graul sau secara de toamna, rezistand pana la -15 C la nivelul nodului de infratire (daca a parcurs procesul ca lirii). Sub strat de zapada orzul calit si bine inradacinat suporta si temperaturi de -28 C, (chiar -30C). Orzul de toamna este sensibil la ger, daca nu s-a ca lit in conditii bune. Apar pierderi mari la orzul de toamna, la gerurile survenite in ferestrele iernii sau la gerurile venite dupa pornirea in vegetatie, la desprima varare. Suma de grade la orzul de toamna este de 1.700 2.100 C. In general orzul are cerinte reduse fata de umiditate, avand coeficientul de transpiratie de 300 400, dar exista diferente mari intre formele de cultura, dupa cum s-a aratat mai sus. Perioadele critice fata de apa sunt din fazele forma rii paiului pana la inspicare, cand se parcurg etapele de organogeneza (cerinte similare cu ale graului). Avand perioada de vegetatie mai scurta, orzul evita seceta, maturizanduse inainte de secetele de vara. Deci, orzul scapa mai usor de sistavire decat graul. Daca seceta intervine mai timpuriu, orzul sufera mai mult decat graul, avand sistemul radicular mai putin dezvoltat si mai la suprafata (fiind mai expus usca rii solului). Orzul este mai pretentios decat graul, avand Cerintele fata de sol. sistemul radicular cu capacitate mai redusa de absorbtie si perioada de vegetatie mai scurta. Orzul merge bine pe soluri cu textura mijlocie, permeabile, cu pH 6,5 - 7,5 si fertile. Potrivite pentru orz sunt cernoziomurile, si solurile aluviale solificate. 146

Fig. 3.58. Zone de cultura a orzului si orzoaicei de toamna :I zone foarte favorabile; II zone favorabile; III zone putin favorabile;IV zone improprii.

Fig. 3.59. Zone de cultura a orzoaicei de primavara


I zone foarte favorabile; II zone favorabile; III zone putin favorabile; IV zone improprii.

Orzoaica este, in general, mai pretentioasa fata de sol decat orzul. Ea se poate cultiva in limitele pH-ului de 5,0 - 7,5. Orzoaica de prima vara este cultivata in zona solurilor brune de pa dure. S-a constatat ca orzul are o toleranta relativ buna in faza de germinatie, la un anumit grad de salinitate al solului (L. MUNTEAN, 1979). Sunt contraindicate pentru orz si orzoaica solurile sara turoase, cat si cele prea usoare (nisipoase) sau prea grele (argiloase). 3.5.1.7. Zone ecologice 147

Zonele de favorabilitate in tara noastra , la orz, sunt dependente de forma de cultura: orz si orzoaica de toamna, respectiv orzoaica de primavara (fig. 3.58. si 3.59., dupa L. DRA GHICI si colab., 1975). Orzul prefera terenuri plane sau usor Orzul si orzoaica de toamna. ondulate, de tip cernoziom sau aluviuni, cu regim termic si precipitatii favorabile. Zone foarte favorabile sunt: Campia de Vest, sudul Campiei Romane, Estul Bara ganului si S E Dobrogei, precum si pantele domoale din Campia Jijiei. Zona favorabila este invecinata cu precedenta, dar include si mari suprafete in Campia Transilvaniei. Putin favorabile sunt zonele cu terenuri nisipoase (Oltenia, Campia de N V) sara turate si cele excesiv de umede (din Vestul si NE Munteniei), soluri puternic acide, neamendamentate, puternic erodate (Moldova si nordul Dobrogei) si regiuni cu temperaturi mai scazute din Nordul si SE Transilvaniei si Nordul Moldovei. In zonele de campie nu temperaturile sca zute influenteaza semnificativ nivelul recoltelor (frecventa acestei cauze este de maximum 5 8%, deci o data la 15 20 de ani); neajunsul cel mai mare il constituie caracterul secetos al toamnelor, care ingreuneaza pregatirea terenului, sema natul si, deci, rasarirea orzului. Frecventa toamnelor secetoase din intervalul de 10 ani sunt: 2 - 3 ani in Vest, 3 - 4 ani in Campia Transilvaniei si 4 - 6 ani in Sudul si mai ales in SE tarii. Orzoaica de primavara intalneste conditii foarte favorabile in Tara Barsei, depresiunile Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, in bazinele Oltului, Somesului si Muresului, in Campia Timisului si Podisul Sucevei; zone favorabile sunt va ile Crisurilor, portiuni din Podisul Somesului, Valea Siretului si portiuni din zona colinara , precarpatica din Moldova; putin favorabile sunt zonele cu climat continental din Moldova si Muntenia, precum si zonele cu terenuri improprii pentru orzoaica (usoare, nisipoasa, acide, grele, impermeabile) din S-E Olteniei si N-E Munteniei.
3.5.2. Tehnologia de cultivare a orzului si orzoaicei

3.5.2.1. Rotatie In stabilirea plantei premerga toare se au in vedere forma de orz cultivata si scopul culturii. Respectarea unei rotatii corespunzatoare la orz, fara cheltuieli suplimentare, asigura sporuri de productie de circa 20 %. Orzul si orzoaica de toamna au cerinte asemanatoare cu ale graului de toamna fata de planta premergatoare. Pentru a intra in conditii bune in iarna , trebuie sa revina dupa plante care elibereaza terenul timpuriu (in prima parte a verii). Cele mai bune premergatoare pentru orzuI de toamna sunt: leguminoasele anuale si perene, borceagurile, rapita, inul pentru fibre si cel de samanta. Pentru orzoaica de toamna, cu exceptia leguminoaselor, sunt indicate aceleasi premergatoare ca si pentru orzul de toamna. 148

Orzoaica de primavara se seamana dupa plante care lasa solul curat de buruieni si intr-o buna stare de fertilitate, insa nu prea bogat in nitrati. Dintre plantele care ocupa suprafete mari in zona de cultura a orzoaicei de primavara (zone subcarpatice), bune premerga toare sunt: cartoful si sfecla pentru zahar, fertilizate; se poate cultiva si dupa in pentru fibre sau dupa porumb daca resturile organice au fost tocate si bine incorporate in sol sa nu ingreuneze semanatul. Dupa orz si orzoaica de toamna , deoarece elibereaza terenul foarte devreme (decada a 2-a a lunii iunie), se pot insa manta culturi duble pentru furaj (porumb, sorg) sau pentru boabe (soia, fasole). Succesul acestor culturi este asigurat daca se seama na in prima parte a lunii iulie si solul are umiditate suficienta (din ploi sau irigare). In cultura de orz se obisnuieste sa se insamanteze trifoi in cultura ascunsa . Nu se recomanda aceasta in cultura orzoaicei pentru bere, deoarece trifoiul provoaca greutati la recoltare, determinand caderea plantelor si se depreciaza insusirile tehnologice ale boabelor. 3.5.2.2. Fertilizare Consumul specific de substante nutritive la orz este apropiat de cel al graului. Astfel, pentru 1.000 kg boabe, plus productia corespunzatoare de paie, orzul consuma in medie, intre 24 - 29 kg N, 11 - 13 kg P O si 21 - 28 kg K O.
25 2

Gunoiul de grajd, desi asigura sporuri mari de productie, nu este valorificat economic de orzul de toamna, nici de orzoaica. Deoarece gunoiul de grajd se aplica altor plante, orzul se fertilizeaza , in general, cu ingrasaminte chimice. Pentru orzul si orzoaica de toamna dozele de azot si fosfor recomandate sunt prezentate in tabelele 3.28. si 3.29. (L. DRAGHICI si colab., 1975 etc.). Tabelul 3.28. Date orientative privind stabilirea cantitatii de ingrasa minte cu azot (N, kg/ha) la orzul si orzoaica de toamna
Aprovizionarea probabila a plantelor cu azot in functie de planta premergatoare, fertilizarea din anii precedenti si fertilitatea naturala a solului Foarte buna(dupa Mijlocie( dupa Cultura si rezistenta la leguminoase anuale Buna(dupa cartofi prasitoare, porumb Slaba (dupa cadere a soiului si perene sau cartofi fertilizati numai floarea soarelui premergatoare tarzii, bine fertilizati cu organic, dupa sfecla mediu fertilizata; insuficient azot si gunoi de pentru zahar si in) dupa cereale paioase fertilizate) grajd) in primul an) Orz de toamna, soiuri cu rezistenta buna la cadere 20 30 40 60 70 90 100 200 Orz de toamna, soiuri cu rezistenta mijlocie la cadere 10 20 30 40 50 70 80 100 Orzoaica de toamna, soiuri cu rezistenta mijlocie la 10 20 30 40 50 60 70 80 cadere

Nota: In cazul limitelor ment ionate, dozele mai mari se aplica pe soluri usoare, nisipoase, in anii cu toamne si ierni bogate in precipitatii, iar dozele mai mici pe soluri mai grele, fertile si in anii mai saraci in precipitatii.

149

Pentru toate formele de orz, azotul se aplica prima vara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 - 1/3), numai dupa premergatoare care saracesc solul (floarea-soarelui, porumb, iarba de Sudan). Azotul nu se aplica toamna pe solurile usoare (nisipoase; luto-nisipoase), unde este usor levigat in timpul iernii, precum si atunci cand doza aplicata este mica (sub 60-70 kg N/ha). Tabelul 3.29. Recomandari orientative pentru stabilirea cantitatilor de ingrasa minte cu fosfor (P O kg/ha) la orzul si orzoaica de toamna.
25 Aprovizionarea cu fosfor mobil Slaba Buna Productia de boabe (q/ha) Mijlocie
25 25

(<4 mg P O /100 g sol) (6-8 mg P O /100 g sol) Sole (4-6 mg P O /100 g sol) Sole nefertilizate in anii 2 5 fertilizate in anii an teriori cu Sole fertilizate in anii anteriori gunoi de grajd si cu fosfor cu fosfor

anteriori cu gunoi de grajd si fosfor Sub 30 10-20 30-40 50-60 30 50 30-40 50-60 70-80 Peste 50 50-60 70-80 90-110 Nota: In cadrul limitelor indicate in tabel dozele mai mari sunt recomandate pentru orzoaica de toamna, iar cele mai mici pentru orzul de toamna.

Administrarea ingrasamintelor cu fosfor se face sub ara tura de baza . Ingrasaminte cu potasiu se aplica pe terenurile slab aprovizionate in acest element, dandu-se 80 100 kg/ha K O pentru orzul de toamna si 100 120 kg/ha
2

pentru orzoaica de toamna, sub aratura sau incorporate cu discul la pregatirea patului germinativ. Pentru orzoaica de primavara dozele de NPK recomandate sunt prezentate in tabelul 3.30. Tabelul 3.30. Dozele orientative de substante nutritive recomandate la orzoaica de primavara (in substanta activa, kg/ha)
Specificare N P O K O
25 2

Dupa culturi nefertilizate organic si pe terenuri mai slab aprovizionate cu elemente nutritive 65-75 70-80 40-50 Pe terenuri bine aprovizionate cu elemente nutritive 30-40 30-40 20-30

La orzoaica de primavara, administrarea ingrasamintelor cu fosfor si potasiu se face la ara tura de baza, iar cele cu azot la pregatirea patului germinativ, primavara. Printr-o fertilizare completa, in care intra si ingrasamintele cu potasiu, chiar si pe soluri bine aprovizionate cu acest element, se asigura o mai buna rezistenta la cadere a orzului (L. MUNTEAN, 1978). Amendamentele, atat pentru orz, cat si pentru orzoaica de toamna si primavara, se recomanda sa se aplice pe solurile acide, constituind o masura necesara pentru a asigura productii ridicate. In functie de aciditatea solului se 150

aplica 3 - 6 tone/ha amendamente calcaroase, o data la 6 - 7 ani, sub aratura de baza (de preferinta nu in anul semanarii orzului de toamna, ci in anii anteriori). 3.5.2.3. Lucrarile solului La orzul si orzoaica de toamna lucra rile de baza ale solului si pregatirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru graul de toamna , cu mentiunea ca au pretentii mai ridicate in ceea ce priveste calitatea acestor lucra ri. Pentru orzul si orzoaica de toamna, calitatea prega tirii patului germinativ influenteaza direct buna dezvoltare a plantelor si, deci, rezistenta la iernare a acestora. Pentru orzoaica de prima vara , uniformitatea pregatirii terenului asigura o rasarire uniforma (exploziva), care contribuie direct la ma rimea si calitatea productiei. 3.5.2.4. Samanta si semanatul trebuie sa corespunda indicilor de calitate: puritate (peste 98%), Samant a germinatie (peste 90%) si MMB specifica . Inainte de semanat, sa manta se trateaza contra bolilor produse de: Fusarium ssp. si Ustilago ssp. etc. Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU (3 kg/t de samanta), Vitalin 85 PTS (3kg/t de sa manta ), Vincit P (1,5 kg/t de samanta) etc. Cu actiune insectofungicida este produsul Tirametox 90 PTS (3,0 kg/t de samanta). a orzului si orzoaicei de toamna este cu circa 5 zile Epoca de semanat inaintea graului (intre 15 septembrie - 10 octombrie), pentru ca plantele sa intre in iarna bine inrada cinate si ca lite. Sema natul mai timpuriu determina o dezvoltare prea puternica a plantelor pana la intrarea in iarna, favorizand atacul de fuzarioza , fainare si viroze, iar intarzierea duce la sca derea rezistentei la ger a plantelor. In conditii de irigare (avand asigurata umiditatea de rasarire), epoca optima de semanat a orzului si orzoaicei de toamna se situeaza intre sfarsitul lunii septembrie si prima decada a lui octombrie. Orzoaica de prima vara trebuie semanata in prima urgenta , cand se poate iesi la camp. Intarzierea sema natului orzoaicei de primavara reduce productia si dimensiunea boabelor, scade continutul in amidon si creste continutul in proteina , diminuand calitatea produsului. Densitatea de semanat a orzului de toamna este de 450 500 boabe germinabile/m , pentru orzoaica de toamna 450 550 boabe germinabile/m , iar 2 la orzoaica de primavara 450 500 boabe germinabile/m . Desi orzul are o 2 infratire buna , in toamnele secetoase si cand se seamana dupa epoca optima densitatea la orzul de toamna trebuie sa fie de 500 boabe germinabile/m . 2 Distanta intre randuri la orz si orzoaica este de 12,5 cm. Reducerea distantei intre randuri este posibila numai pe terenuri curate de resturi vegetale si foarte bine prega tite, caz in care se seamana la 8 10 cm sau chiar 6 8 cm si se asigura o mai uniforma repartizare a spatiului de nutritie. 151

Adancimea de semanat la orzul si orzoaica de toamna este de 3 5 cm, iar la orzoaica de primavara de 2 4 cm, in functie de textura si umiditatea solului.

Fig. 3.60. Influenta adancimii de semanat asupra infratirii si inrada cinarii plantelor de orz. Adancimile de semanat nu trebuie sa depaseasca limitele indicate, deoarece plantele rasar greu, mai ales daca se formeaza crusta, orzul avand o mai slaba putere de strabatere. Adancimea de semanat influenteaza atat intervalul semanat ra sa rire, cat si dezvoltarea ulterioara a plantelor (fig. 3.60., dupa G. AUFHAMMER, 1973, citat de GH. BILTEANU, 1989). Cantitatea de samanta la hectar, la densitatea amintita , pentru orz si orzoaica este intre 160 200 kg/ha, in functie de MMB, puritate si germinatie. 3.5.2.5. Lucrarile de ingrijire La orzul si orzoaica de toamna controlul sema naturilor, toamna si iarna, eliminarea excesului de umiditate in toamna si prima vara si celelalte lucra ri de intretinere la desprimava rare, in functie de starea culturii (fertilizare, ta valugire in cazul fenomenului de descaltare, combatere a buruienilor, bolilor si dauna torilor), sunt similare cu cele prezentate la graul de toamna . Combaterea buruienilor la cultura orzului si orzoaicei se face cu erbicidele redate in tabelul 3.31, folosite si la grau si secara (dozele la orz si orzoaica sunt mai reduse cu 10 20 % decat la grau si secara ). Pentru combaterea bolilor criptogamice foliare, intre care Erysiphe graminis f. sp. hordei (fainarea), Pyrenophora graminea (sfasierea frunzelor), Rhynchosporium secalis (rhynchosporioza) se folosesc fungicidele Tilt 250 EC (0,5 l/ha), Tango (0,6 l/ha), Bumper 250 EC (0,5 l/ha), Granit 20 SC (1 l/ha) etc, aplicate in doua faze: primul tratament la aparitia atacului (o data cu erbicidarea sau mai tarziu), iar al doilea in faza de burduf inspicare. Aceste tratamente asigura mentinerea a circa doua frunze verzi, neatacate, pana in faza de umplere a 152

boabelor, asigurand sporuri de productie in special in anii favorabili dezvolta rii bolilor foliare. Pentru prevenirea si combaterea da unatorilor partilor aeriene la orz se fac si tratamente in vegetatie. Astfel, la aparitia larvelor gandacului ovazului ( Oulema melanopa ) se fac tratamente cu unul din produsele: Sinoratox R (1/ha), Decis
35

2,5 CE (0,3l/ha), Karate (0,4 l/ha) etc. Cu aceste produse se limiteaza si atacul de afide, tripsi, muste etc. Tabelul 3.31. Erbicidele, dozele si perioada aplicarii in culturile de orz si orzoaica
Doza in produs comercial Perioada aplicarii (l sua kg /ha) 1. Combaterea buruienilor dicotiledonate sensibile la 2,4 D Sare de dimetil amina (2,4 D) 2,0 - 2,5 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar buruienile in faza de rozeta . Dikotex 2,0 3,0 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar buruienile in faza de rozeta . Acetadin 4,0 6,0 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar buruienile in faza de rozeta . 2. Combaterea buruienilor dicotiledonate rezistente la 2,4 D Icedin forte 1,5 2,0 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar buruienile in faza de rozeta . Basagran 2,0 4,0 In faza de infratire pana in la inceputul forma rii paiului, iar buruienile in faza de rozeta . 3. Combaterea buruienilor monocotiledonate(odos etc.) Avadex BW 4,0 6,0 Erbicidul se incorporeaza in sol odata cu prega tirea patului germinativ Avadex BW 10 G 30 50 Se aplica in perioada de vegetatie, cand odosul are 2-3 frunze Iloxan (Diclofopmetyl 2,0 3,0 Se aplica in perioada de vegetatie, cand odosul are 2-3 frunze ) Sufix BW 3,0 3,5 Se aplica in perioada de vegetatie, cand odosul are 2-3 frunze 4. In culturile infestate cu iarba vantului Igran, Granarg 3,0 4,0 Dupa insamantare sau ra sarire Puma 0,8 1,0 Primavara , cand buruiana are 2 4 frunze Iloxan 2,0 2,5 Primavara , cand buruiana are 2 4 frunze Erbicidul
Nota: Se folosesc si alte produse prezentate la grau

Irigarea orzului si orzoaicei de toamna apare necesara in zonele si in anii cu deficit de umiditate. Ca si la graul de toamna, udarea la semanat are o mare importanta, cand partea a doua a verii si perioada sema natului sunt secetoase. Udarea de toamna se aplica fie inainte de sema nat (500 m /ha), asigurand si 3 pregatirea in conditii bune a terenului, fie dupa sema nat, pentru rasarire (300 400 m /ha), cand pregatirea terenului s-a putut face fara irigare. 3 Prima vara se fac 1 2 udari de 300 500 m /ha, pentru mentinerea 3 umiditatii solului pe adancimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din intervalul umiditatii active. 153

3.5.2.6. Recoltarea orzului Recoltarea orzului se face cu combina reglata pentru aceasta planta . Incepe la coacerea deplina, cand umiditatea boabelor este sub 16 17%. Intarzierea recoltatului provoaca mari pierderi datorita ruperii spicelor si a scuturarii boabelor. Orzoaica pentru malt nu se recolteaza la umiditate mai ridicata de 15%, deoarece numai astfel se asigura o mare capacitate germinativa a boabelor; daca recoltatul se face, totusi la umiditatea boabelor peste 15%, se trece imediat la uscarea acestora pana la umiditatea de pastrare (14%). Orzul de toamna se coace cu 7 10 zile inaintea graului. El trece foarte repede in rascoacere, asa incat pericolul pierderilor, daca se intarzie recoltarea, este mai mare decat la grau. Capacitatea de productie a actualelor soiuri de orz de toamna cultivate in tara noastra este ridicata, permitand obtinerea unor productii medii de 50 70 q/ha. Soiurile de orzoaica de toamna si de prima vara asigura productii medii de 40 60 q/ha, in functie de conditiile de cultura . Productia medie la orz si orzoaica in anul 2005 a fost de 2404 kg/ha. Raportul boabe: paie este la orz de circa 1 : 1,5.De mentionat ca orzul de toamna asigura productii care depasesc, in multe judete ale ta rii noastre, pe cele ale porumbului. Tehnologia de cultura a orzului de toamna este mult mai simpla decat a porumbului si, deci, productia obtinuta mai ieftina. Trebuie remarcat insa ca extinderea orzului in cultura duce implicit la amplasarea lui si pe terenuri mai putin favorabile, situatie care se intalneste acum la porumb.
3.6. OVAZUL 3.6.l. Importanta. Biologic. Ecologie

3.6.1.1. Importanta
Ovazul a fost luat in cultura mai tarziu decat orzul si graul.

Se pare ca ova zul a fost cunoscut la inceput ca buruiana in orz, pe care l-a depasit in productie pe solurile sa race si in climatele mai aspre din centrul si nordul Europei, unde apar urme privind cultura lui cam de prin epoca bronzului (mileniu III - IV i.e.n.). V. VELICAN (1972) arata ca , in tara noastra, ovazul a fost extins in cultura o data cu invazia triburilor slave, de la care s-a si imprumutat denumirea de ovaz (ovesu, in slavona veche). Importanta principala a ovazului este ca furaj. Boabele reprezinta un furaj concentrat foarte apreciat in alimentatia cabalinelor, a reproduca torilor diferitelor specii (tauri, berbeci), a vacilor pentru lapte, pa sarilor etc. Ova zul, singur sau in amestec cu leguminoase (borceag), constituie un furaj foarte apreciat sub forma de masa verde, insilozat sau ca fan. In alimentatia omului are utilizari restranse, sub forma de fulgi de ovaz, fa ina si grisuri. 154

Valoarea alimentara ridicata a produselor din boabe de ova z le recomanda in alimentatia copiilor sau a oamenilor bolnavi etc. In unele zone nordice faina de ovaz se mai foloseste (pe scara mai redusa ) in amestec cu grau sau secara la prepararea painii. Painea din fa ina de ovaz este, insa, de calitate slaba si se intareste repede. Boabele se folosesc, pe scara mai restransa , si ca materie prima industriala. Importanta ova zului consta si in faptul ca valorifica mai bine decat alte plante solurile cu fertilitate redusa din zonele umede, precum si solurile nisipoase. Ova zul valorifica foarte bine ingrasa mintele organice si minerale. 3.6.1.2. Compozitie chimica Compozitia boabelor si paielor sunt prezentate in tabelul 3.32.
Tabelul 3.32

Compozitia chimica a ovazului (in % din masa bobului)


Substante extractive Celuloza Cenusa neazotate Boabe imbra cate 13,3 10,8 5,2 57,7 10,0 3,0 Boabe decorticate 12,8 13,5 7,6 62,8 1,2 2,1 Paie 14,3 3,8 1,6 35,9 38,7 5,7 Pleava 13,8 5,0 2,5 41,5 26,7 10,5 Specificare Apa Proteina Grasimi

Boabele au continutul de proteina variabil in functie de soi si conditiile de cultura. Proteinele sunt formate din albumine 1%, globuline 80%, prolamine (avenina) 10 15% si glutenine 5%. Ele au un grad ridicat (circa 80%) de digestibilitate. Continutul in grasimi al ovazului este mai mare decat al celorlalte cereale din climatul temperat (grau, secara, orz). Un continut mai ridicat de gra simi se afla in embrion. Extractivele neazotate sunt formate din amidon (peste 90%), apoi zaha r si dextrina. Paiele si pleava, datorita continutului ridicat de celuloza, au valoare nutritiva sca zuta, dar mai mare decat a celor de grau si secara. Cenusa din boabe are un continut mai ridicat de: fosfor (29,5%), potasiu (17,4%), siliciu (36,4%), calciu (5,8%), magneziu (5,9%) etc.; cea din paie : siliciu (46,5%), potasiu (24,8%), calciu (5,9%), iar cea din pleava : siliciu (73,2%), calciu (18,2%), potasiu (6,5%) etc. 3.6.1.3. Raspandire In 2005 suprafata cultivata cu ova z, pe glob, a fost de 11,798 milioane ha, cu o productie medie de 2335 kg/ha. Suprafete mai mari se cultiva in Fedratia Rusa (3,4 milioane ha), Canada (1,3 milioane ha), S.U.A. (0,73 milioane ha), Polonia (0,53 milione ha), Germania (0,210 milioane ha). (FAO 2005). In tara noastra , suprafata si productia de ovaz, in diferite perioade, se prezinta in tabelul 3.33. 155

Reducerea suprafetelor cultivate cu ovaz, dupa al II-lea ra zboi mondial, atat pe glob cat si la noi in tara, se datoreste mecanizarii agriculturii si, ca o consecinta, reducerea efectivului de cai.
Tabelul 3.33

Suprafata si productia la ova z in Romania


Specificare 1938 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2005 Suprafat a 568,1 520,3 269,9 131,3 50,9 144,3 232,5 218,0 cultivata (mii ha) Productia totala 404,4 282,9 284,3 116,8 47,0 234,0 243,9 304,9 (mii tone) Productia medie 7,12 5,44 10,53 8,90 9,23 16,22 10,50 1766 (kg/ha)

3.6.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Genul Avena face parte din tribul Avenae Ness si cuprinde Sistematica. numeroase specii grupate in dona sectii: Avenastrum Koch (specii perene) si Euavena Griseb. (speciile anuale, salbatice si cultivate), Dintre speciile cultivate, cea mai mare importanta si raspandire o are A. sativa L., iar dintre speciile sa lbatice A. fatua L (odos). Avena sativa cuprinde numeroase varietati, din care mai importante sunt: mutica (spiculet nearistat si boabe albe), aristata (spiculet aristat, palee albe), aurea (spiculete nearistate, boabe galbene). Dupa VAVILOV (citat de V. VELICAN, 1972), centrele de Origine: origine ale speciilor de ovaz sunt: Bazinul Mediteranean ( A. byzantina ), platoul Abisiniei (A, abyssinica), Asia (sudul Chinei) si, probabil, Europa Centrala (in ambele centre: A. sativa ). A. sativa se considera ca are ca specie de origine A. fatua . Aceste specii sunt inrudite, dupa cum au dovedit cercetarile citologice (ambele cu 2n = 42 cromozomi), serologice si hibridologice (intre ele apar usor hibrizi fertili). de ovaz cultivate la noi in tara sunt prezentate in tabelul 3.34 Soiurile (Lista oficiala a soiuriior - hibrizilor de plante de cultura din Romania).
Tabelul 3.34

Soiuri de ova z cultivate in Romania


Nr. Anul reinscrierii Mentina torul crt. Soiul Tipul soiului Tara de origine Anul inregistra rii (radierii) 1 GK Pillango de primavara Ungaria 2004 - CRNP Szeged 2 GK Zalan de primavara Ungaria 2004 - 3 Mures de primavara Romania 1991 2001 SCDA. Turda 4 Jeremy de primavara Romania 2005 - SCDA Lovrin 5. Lovrin 1 de primavara Romania 2005 - SCDA Lovrin 6 Lovrin 27 de toamna Romania 2005 - SCDA Lovrin soiului

156

3.6.1.5. Particularitati biologice Ovazul are germinatie bipolara si formeaza , de regula, trei ra dacini embrionare (fig.3.61), dupa care apar ra dacinile coronare ce cresc pana la inflorire. Sistemul radicular al ovazului este bine dezvoltat (depasind graul, secara si orzul), profund si cu putere mare de solubilizare a elementelor nutritive. Masa de ra dacini a ovazului este cu 40% mai mare decat masa de ra dacini a orzului (N. ZAMFIRESCU, 1965). Aceasta face ca ova zul sa fie mai putin pretentios fata de sol, valorificand elementele nutritive si din forme mai greu solubile. Tulpina este formata din 5 - 8 internoduri, avand lungimea de 80 - 150 cm, in functie de soi si conditiile de cultura . Frunzele au limbul lanceolat, usor ascutit. La plantele tinere, limbul este usor rasucit de la dreapta spre stanga, invers fata de cele de la grau, secara orz. Urechiusele lipsesc sau sunt foarte mici; in schimb, ligula este mare, triunghiulara, bifidata. Inflorescenta este un panicul, cu ramificatiile dispuse pe 3 - 9 etaje (fig. 3.62). Ramificatiile pot fi indreptate in toate directiile, formand unghiuri diferite fata de axul principal sau pot fi stranse si indreptate intr-o singura directie (stindard). Spiculetele sunt dispuse in varful ramificatiilor si a axului principal, fiind formate din 2 - 3 flori, din care, de obicei, 2 sunt fertile. Aristele la ovaz nu pornesc din varful paleii ci din treimea ei superioara. La formele aristate cultivate numai o parte din flori au ariste, mai scurte decat la grau sau orz. Aristare mai pronuntata apare la formele sa lbatice.

Fig. 3.61. Germinat ia bobului Fig. 3.62 Inflorescete si spiculet de ovaz: de ovaz A - panicul strans; B - panicul resfirat; C spiculet;
a - glume; b - palei; c - stamine.

157

Infloritul incepe de la paniculul plantei principale si continua cu cel al fratilor in ordinea formarii lor. In cadrul paniculului infloritul incepe de la varf spre baza acestuia, iar in spiculet se deschid intai florile de jos. Un spiculet infloreste in 1 - 2 zile, un panicul in 6 - 7 zile, iar o planta in 10 - 12 zile. O floare ramane deschisa 30 - 70 minute. Florile se deschid pe masura ce apar din burduf. Deschiderea lor se petrece in orele de dupa amiaza spre seara, la temperaturi de 15 - 17C care sunt favorabile si fecunda rii. Ovazul este o planta autogama, insa cazuri de alogamie se intalnesc destul de des. Se realizeaza frecvent si hibrizi intre ovazul cultivat ( A. sativa ) si cel salbatic - odos ( A. fatua ), determinand impurificari biologice in culturi. Masurile indicate pentru a pastra puritatea soiurilor si a impedica devalorizarea semintei prin incrucisarea cu ovezele sa lbatice sunt : inlaturarea speciilor salbatice din cultura ; reinoirea semintei in fiecare an sau cel mult 2-3 ani. Fructul este o cariopsa imbracata in palei, insa nu concrescute cu fructul ca la orz (fig. 3.63). Paleile pot fi albe, galbene sau brune. Sunt si biotipuri care, la treierat, sunt golase, fara palei. In cadrul unui spiculet cariopsa dinspre exterior este mai scurt pedunculata, cu MMB mai mare, procent de pleve mai ridicat si cu baza interna dreapta . Urma toarea cariopsa este mai mica pedunculata si cu procentul de pleve mai mic. A treia floare este sterila sau formeaza o cariopsa mai mica , cu un peduncul filiform. Procentul de pleve este de 28 - 30% la cariopsele externe si de 24 25%,o la cele interne (V. VELICAN, 1972). La soiurile cultivate la noi in tara, procentul de pleve este in medie de 26 28%. Ova zul este cultivat in tara noastra , in mod obisnuit, ca planta de prima vara. Cu formele de toamna s-au facut incerca ri de cultivare in tara noastra in special in Banat.
Fig. 3.63. Sectiune Factorul hota rator in extinderea arealului longitudinala prin bobul de culturii ovazului de toamna in Romania il constituie ovaz fara pleve:

rezistenta la iernare a soiurilor cultivate. Dintre factorii

1 rest de stil; 2 perisori; 3 strat aleuronic ; tehnologici, data semanatului influenteaza cel mai 4 endosperm; 5 - scutellum mult rezistenta la iernare

a ova zului de toamna (D.N.

MANEA, 1998) 3.6.1.6. Cerinte fata de clima si sol Ova zul este planta regiunilor cu clima umeda si veri ra coroase. Cu toate acestea, ova zul suporta mai bine ca alte plante si conditiile mai secetoase. Este, deci, planta care valorifica bine conditiile extreme de cultura , datorita marii sale 158

plasticitati ecologice. Temperatura minima de germinatie este de 2 - 3 C, iar tinerele plantule suporta temperaturi negative pana la -7C. Unele soiuri de toamna rezista la -12C (fa ra za pada ). In prima parte a vegetatiei ova zul creste si se dezvolta bine la 5 - 12C (pentru desfasurarea organogenezei), apoi la 12 - 15C. La inflorire si fecundare sunt favorabile temperaturi de 15 - 17C, iar pentru maturizare 17 20C. Suma de grade pe intreaga perioada de vegetatie este de 1.700 2.000C. Perioada de vegetatie fiind lunga (100 - 140 zile), iar suma de grade destul de mare, ova zul nu depaseste 65 latitudine si nu atinge altitudinea de cultura a orzului (fata de care se coace cu 2 - 3 saptamani mai tarziu). Cerintele fata de apa ale ovazului sunt destul de ridicate, avand coeficientul de transpiratie cel mai mare dintre cereale (400 - 600). Consumul maxim de apa este in fazele de formare a paiului si la inspicare - inflorire. Fata de sol, ovazul are cerinte reduse, datorita inra dacinarii profunde si puterii mari de solubilizare a acestora. Prefera soluri cu pH de 5,5 7,0. Merge bine pe cernoziomuri, pe soluri brune si chiar pe podzoluri. Nu merge pe solurile argiloase, compacte, neaerate, iar pe nisipurile din zona secetoasa sufera de lipsa apei. Pe solurile acide reuseste mai bine decat graul, orzul sau secara. 3.6.1.7. Zonare Pe glob da rezultate bune intre paralelele 45 si 65, iar la altitudine, pana la 1.800 m. La noi in tara intalneste conditii foarte favorabile in Campia de Vest, pe vaile Somesului si Oltului. Zona favorabila I cuprinde Podisul Transilvaniei si cel Getic, Depresiunea Jijiei si valea superioara a Siretului. Zonele favorabile II + III sunt celelalte zone agricole ale tarii, exceptand solurile nefavorabile amintite si altitudinile de peste 1.000 m.
3.6.2. Tehnologia de cultivare a ovazului

3.6.2.1. Rotatie Ovazul nu este pretentios fata de planta premergatoare, daca solul este bine fertilizat. El da rezultate foarte bune dupa leguminoase anuale sau perene (insa in practica , dupa acestea, sunt preferate alte culturi cu pondere mai mare: grau, porumb, sfecla ). Ova zul se cultiva, de obicei, dupa prasitoare (cartof, porumb, floarea-soarelui). Nu se cultiva dupa el insusi, nici dupa sfecla pentru zaha r sau de furaj, decat numai dupa 3 - 4 ani, pentru a preveni atacul de nematozi, comuni ambelor culturi. Dupa ovaz pot urma prasitoare, leguminoasele etc. Nu se practica semanarea trifoiului (cultura ascunsa ) in ovaz, deoarece este umbrit mult mai 159

puternic si o mai lunga perioada de timp decat in orz sau grau. 3.6.2.2. Fertilizare Consumul de elemente nutritive ale ovazului, pentru 100 kg boabe + paiele care revin (circa 150 kg), este in medie de 2,72 kg N; 1,34 kg P O ; 2,74 kg
25

K O si 0,65 kg CaO. Ritmul absorbtiei acestor elemente creste pana la inflorit.


2

Ova zul reactioneaza bine la ingrasa minte organice si chimice pe toate tipurile de sol. In mod obisnuit, insa, se fertilizeaza , cu ingrasaminte chimice. Dozele de ingrasa minte se stabilesc in functie de fertilitatea solului si planta premergatoare. Pe baza cercetarilor intreprinse la noi in tara, ca valori medii se recomanda: N P pe cernoziomuri, N P pe solurile brune si N P pe
45 45 60 60 75 60

solurile podzolice, mai sa race. Pe solurile (acide) sarace in potasiu (sub 15 mg K O la 100 g sol) se aplica 40 - 60 kg K O.
2 2

3.6.2.3. Lucrarile solului In functie de premerga toare, lucrarile solului se executa ca si pentru orzoaica sau graul de prima vara , o atentie deosebita trebuind sa se acorde retinerii apei in sol, la care ova zul are cerinte mari. 3.6.2.4. Samanta si semanatul trebuie sa aiba puritatea peste 98%, germinatia peste 90%, iar Samant a masa semintelor cat mai mare. Din seminte mari rezulta plante mai viguroase si mai productive. Semintele mari, avand procent mai mare de pleve, sunt preferabile pentru semanat, iar cele mici, cu procent de pleve mai redus, sunt mai indicate pentru furaj. Pentru a preveni atacul de taciune zburator ( Ustilago avenae ) si a taciunelui imbracat ( Ustilago kolleri ), sa manta se trateaza cu Vitavax 200 (2 kg/t), Vitavax FF (2,5 l/t) etc. Se obtin rezultate bune prin tratamentul cu formaldehida prin: cufundare; cufundare si sudatie; sudatie. Prin cufundare, tratamentul se face in solutie de 0,15% formaldehida (350 ml formaldehida 40% la 100 l apa ), in care se tin semintele 7 - 10 minute, amestecandu-se continuu, apoi se scot si se usuca in strat subtire la umbra . Cu 100 l solutie apoasa de formaldehida 0,15% se pot trata 300 - 350 kg sa manta de ovaz. Prin cufundare si sudatie tratamentul se face tot in solutie de 0,15% formaldehida, in care semintele se tin numai 3 minute. Dupa acest timp semintele se scot si se depoziteaza in vrac, acoperite cu o prelata umectata cu aceeasi solutie, unde se tin 2 ore pentru sudatie, apoi semintele se usuca in strat subtire, la umbra . La tratamentul prin sudatie se foloseste o solutie apoasa de formaldehida in concentratie de 0,50%. Folosind 1 l formaldehida 40% la 80 l apa. Cu aceasta se stropeste samanta, dupa care se strange in gra mada si se acopera cu o prelata 160

umectata, tinandu-se, astfel, 4 ore. Apoi semintele se usuca in strat subtire, la umbra . La o tona de seminte se folosesc 10 l solutie apoasa de formaldehida in concentratie de 0,5%. Epoca de sema nat a ova zului de primavara este in urgenta l, cand se poate iesi la camp (semintele germineaza la 2 - 3C), pentru a profita de umiditatea din precipitatiile de peste iarna. Ova zul de toamna se insamanteaza in perioada 1 10 octombrie. Densitatea de semanat este de 450 - 550 boabe germinabile la m . 2 Distanta intre randuri este de 12,5 cm, iar in terenuri bine prega tite la 10 cm sau chiar 6 - 8 cm intre randuri. Adancimea de sema nat este de 2 - 4 cm, in functie de textura si umiditatea solului. Ovazul, ca si orzul, are puterea de strabatere a solului relativ redusa; sema natul mai adanc reduce numa rul de plante ra sarite si infratirea. Cantitatea de samanta, la densitatea amintita, in functie de valoarea culturala, este cuprinsa intre 120 - 140 kg/ha. `3.6.2.5. Lucrarile de ingrijire Acestea sunt, in general, cele prezentate la cultura orzoaicei de primavara (tava lugire dupa sema nat, combaterea buruienilor etc.). La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1,5 - 2 l/ha, iar in cazul Icedinului forte de 1 - 1,5 l/ha. Pentru combaterea gandacului balos ( Lemma melanopa ) se trateaza (la avertizare) cu Sinoratox R (1,5 - 3,5l/ha), care
35

combat si alti daunatori: Oscinella frit si alte diptere, apoi afide si tripsi. 3.6.2.6. Recoltare Ova zul se coace mai neuniform si este mai sensibil la scuturare decat alte cereale. Pentru a se putea recolta cu combina in conditii bune, ova zul trebuie sa aiba tijele uscate, iar boabele sa fie la inceputul maturitatii depline. In acest caz semintele scuturate pe platforma ajung in combina si nu se pierd. Daca se recolteaza cu combina pana cand tijele plantelor nu sunt uscate (desi bobul e matur), in lanurile imburuienate sau cu roua , toba combinei se infunda, iar randamentul la recoltare este scazut. Daca se intarzie recoltatul ovazului pierderile sunt foarte mari. Inainte de maturitatea optima, cand nu se poate recolta direct cu combina sau in locurile unde combina nu are acces, ovazul se poate recolta in doua faze: taierea plantelor la coacerea in parga si treierarea lor dupa 4 - 5 zile. Productia la ovaz este foarte diferita, in functie de conditiile de cultura . Capacitatea de productie a ovazului este destul de mare (60 q/ha), insa productiile realizate sunt mici, deoarece aceasta planta ocupa in cultura terenuri sarace, slab fertilizate. Din productia de boabe la ovaz circa 28% sunt pleve. Sunt unitati care obtin peste 2500 kg/ha, insa productia medie pe tara , in ultimii ani, a fost de 1500 2000 kg/ha. In 2005 a fost de 1766 kg/ha.
Raportul boabe : paie la ovaz este de 1:1,5 pana la 1 : 2.

161

3.7. PORUMBUL 3.7.1: Importanta. Biologie. Ecologie

3.7.1.1. Importanta . Porumbul ocupa al treilea loc, ca importanta , intre plantele cultivate pe glob. Aceasta pozitie, din punct de vedere agricol, este motivata printr-o serie de particularitati, astfel: - prezinta o mare capacitate de productie, cu circa 50% mai ridicata fata de celelalte cereale; - are o mare plasticitate ecologica, care ii permite o larga arie de raspandire, dand recolte mari si relativ constante, mai putin influentate de abaterile climatice; - este o planta prasitoare, buna premergatoare pentru majoritatea culturilor; - suporta monocultura mai multi ani; - are un coeficient mare de inmultire (150 - 400); - avand o insa mantare mai tarzie in prima vara , permite o mai buna esalonare a lucrarilor agricole; - cultura este mecanizabila 100%; - recoltarea se face fa ra pericol de scuturare; - valorifica foarte bine ingrasamintele organice si minerale, cat si apa de irigatie; - posibilitatile de valorificare a productiei sunt foarte variate etc. Din 100 kg boabe se pot obtine: 77 kg fa ina sau 63 kg amidon, 44 l alcool, 71 kg de glucoza , 1,8 2,7 l ulei si 3,6 kg turte (N. ZAMFIRESCU si colab. 1963). In alimentatia omului din boabele degerminate, prin macinare uscata, se obtin: faina de malai, fulgi de porumb, alimente pentru copii, lapte artificial etc.; prin macinare umeda (bobul cu embrion), se obtin, pe langa produsele enumerate, si un sirop bogat in fructoza (pentru diabetici), bere, inlocuitori pentru cafea, paste pentru glasat drajeuri etc. Prin diferite tratamente, dupa macinatul umed, se obtin: amidon, glucoza, dextroza, whisky, gazohol, medicamente etc. In furajare porumbul are o valoare nutritiva , de 1,17 - 1,30 unitati nutritive, la 1 kg boabe. Din ciocalai se obtin: furfurol, nutreturi pentru rumega toare, sa punuri; vitamine etc. sau sunt folositi drept combustibili. Pa nusile se utilizeaza pentru impletituri sau in furajare. Tuleii (tulpinile, cocenii) se utilizeaza ca furaj sau in industria celulozei si la fabricarea panourilor aglomerate. Planta intreaga verde se poate utiliza pentru obtinerea unor combustibili (metanol, etanol) sau se insilozeaza in faza la lapte-ceara a boabelor, cand asigura un furaj deosebit de valoros. 162

3.7.1.2. Compozitie chimica Dupa R. J. MARTIN si colab. (1970), boabele contin in medie: apa 13,5%; proteine 10,0%; glucide 70,7% (din care amidon 61,0%); gra simi 4,0%, sa ruri minerale 1,4%, substante organice acide 0,4%. Amidonul este format din amilopectine (72 - 77%) si amiloza (21 - 28%). Repartizarea amidonului pe componentele bobului reliefeaza ca 98% se depune in endosperm, 1,3% in embrion si 0,7% in pericarp. Proteinele, in proportie de 15 18%, contin 45% prolamine (predominanta fiind zeina), 35% glutenine si 20% globuline. Din totalul proteinelor, 73,1 % se acumuleaza in endosperm, 23,0% in embrion si 2,2% in pericarp. Fertilizarea rationala influenteaza continutul in aminoacizi. Astfel, ingrasamintele cu azot ridica continutul de triptofan, iar cele cu azot si fosfor duc la o crestere a continutului in lizina (JEGES si colab., 1970). Indicele iod al uleiului de porumb este de 111 - 130. In componenta uleiului intra: acid oleic 46%, acid linoleic 41,5%, acid palmitic 7,8%, acid stearic 3,5% si altii. Boabele contin vitaminele B , B si E si PP in proportie mai mare,
12

provitamina A (la varietatile cu boabe galbene); vitamina C lipseste. Compozitia chimica este mult influentata de hibrid (soi), conditiile de vegetatie si tehnologia aplicata. 3.7.1.3. Raspandire Porumbul ocupa al treilea loc intre plantele cultivate pe glob, totalizand, dupa datele statistice din 2005, suprafata de 147,0 mil. ha, cu 3587 kg/ha Cele mai intinse suprafete cu porumb sunt in SUA 30,8 mil. ha, dupa care urmeaza China (25,2 mil. ha), Brazilia (11,4 mil. ha), Mexic (8,0 mil. ha), India (7,4 mil. ha). Productii mari obtin Italia (10063 kg/ha), SUA (9315 kg/ha), Franta (8095 kg/ha). Tara noastra are pondere insemnata intre tarile cultivatoare de porumb. In anul 2001 s-a cultivat pe 3.100.000 ha, obtinandu-se un randament mediu scazut de numai 2.419 kg/ha, iar in 2005 s-au cultivat 2,662 mil.ha, cu o productie medie de 3743 kg/ha. 3.7.1.4. Sistematica. Origine. Hibrizi cultivati in Romania Porumbul face parte din familia Gramineae , subfamilia Sistematica. Panicoidae , tribul Maydeae , specia Zea mays L. (n = 10 cromozomi). Din acelasi trib, pe langa genul Zea , fac parte 8 genuri (ENGLER, 1964), din care importante pentru filogenia porumbului sunt doua Euchlena si Tripsacum , ambele ra spandite in America. In functie de structura endospermului si caracterele stiuletelui, specia Zea mays cuprinde mai multe convarietati: 163

- Zea mays L conv. Indurata (Sturt) Bailey sin. vulgaris Koerva), porumbul cu bobul tare, neted, lucios, cu zona coronara rotundiforma. Partea periferica a bobului este cornoasa, iar la interior este amidonoasa . Boabele au diferite culori: albe, galbene, portocalii, rosii. Provine din zona muntoasa a Americii Centrale. Acestei convarietati ii apartin majoritatea vechilor soiuri romanesti de porumb. - Zea mays L conv. identata Sturt (sin. dentiformis ) Korn porumbul dinte de cal, cu boabe mari, care in zona coronara prezinta o adancitura . In sectiune boabele au zona tare (cornoasa), dispusa periferic, iar zona coronara si mijlocul sunt ocupate de stratul amidonos, care la maturitate se contracta determinand formarea misunei (adanciturii). Originea acestei convarietati este Mexicul, in prezent fiind predominanta in lume. - Zea mays L conv. aorista (Sturt) Bailey (sin. microsperma Koern), porumbul cu bob mic, cornos, utilizat pentru floricele. - Zea mays L conv. saccharata Koern (sin. rugosa Banat), porumbul zaharat, cu boabe zbarcite si sticloase. - Zea mays L conv. amylacea Sturt - porumbul amidonos cu boabe mari, rotundiforme, cu endospermul amidonos predominant si foarte putin endosperm cornos, in zona coronara . Este raspandit in Peru si Bolivia. - Zea mays L, amyleosaccharata Sturt (Montg), cu partea inferioara a boabelor amidonoasa , iar cea superioara cornoasa. Este ra spandit in Peru si Bolivia. - Zea mays L conv. ceratina Kulesch, care are bobul cornos, opac, cu aspect ceros; in loc de amidon contine eritrodextrina. A fost descoperit in China, iar in prezent este ra spandit in Asia si Filipine. - Zea mays L conv. tunicata - porumbul cu bobul imbracat care, dupa GREBENSCIKOV (1959), n-ar fi o convarietate aparte (la fel ca Zea mays hirta , Zea mays - japonica etc.). Varietatile de porumb se deosebesc dupa culoarea boabelor si culoarea paleelor. Dupa analiza polenului ga sit la Mexico City vechimea porumbului ar fi de circa 80.000 de ani (WALDEN, citat de MURESAN, 1975), ceea ce ar pleda pentru existenta unei specii salbatice. Pe baza datelor arheologice si a reconstituirilor experimentale, MANGELSDORF, MAC NEISCH si GALINAT (citati de MURESAN, 1975), presupun ca dezvoltarea filogenetica a porumbului s-a produs in patru etape. - prima etapa presupune existenta in porumb sa lbatic, de tip tunicat ", cu inflorescente bisexuate si stiuleti de pana la 2,5 cm lungime; - in etapa a doua s-a produs o mutatie care a determinat aparitia porumbului cu bobul golas ; - in etapa a treia (anii 3.400 2.300 i.e.n.), porumbul a fost luat in cultura; 164

- in etapa a patra , s-au produs hibrida ri cu Tripsacum si Euchlena , care au condus la aparitia porumbului din anii 100 - 200 e.n. si care a evoluat spre formele actuale. BRANDOLINI (1967), citat de CRISTEA (1975), mentioneaza Origine. doua centre de formare a porumbului in America: la nord de ecuator, unde predomina formele centrului primar Mexic - Guatemala , si la sud de ecuator, unde, predomina germoplasma centrului primar Peru Bolivia. In Europa, porumbul a fost adus la prima expeditie a lui CRISTOFOR COLUMB (1493), fiind cultivat prima data in Spania, apoi in Italia. In tara noastra , porumbul a fost mentionat in Muntenia sub domnia lui Serban Cantacuzino (1693-1695), iar in Transilvania porumbul s-a cultivat pe timpul impara tesei Maria Tereza (1740-1760). In prezent, soiurile de porumb sunt putin raspandite in cultura. Introducerea in cultura a hibrizilor a inceput in S.U.A. din anul 1933, iar in tara noastra acestia s-au extins in cultura dupa anul 1954. Sporul mediu mondial adus de introducerea hibrizilor fata de soiuri este apreciat la 40 - 50%. Dupa modul de obtinere, hibrizii pot fi: - simpli (H.S.), intre doua linii consangvinizate; - dubli (H.D.), intre doi hibrizi simpli; - triliniari (H.T.); intre in hibrid simplu si o linie consangvznizata . In ceea ce priveste perioada de vegetatie, hibrizii cultivati in Romania necesita 50 - 85 zile in intervalul rasarit inflorit si 60 - 70 de zile pentru formarea, cresterea si maturarea boabelor, revenind un total de 110 - 155 zile (in sudul ta rii). Sub aspectul analizat, au fost diferentiati in 9 grupe de maturitate. Clasificarea hibrizilor in sistemul F.A.O., in functie de perioada de vegetatie, cuprinde 9 grupe, fiecare avand ca etalon durata de vegetatie a unui hibrid american. Din cele 9 grupe, importanta prezinta doar 6 (tab. 3.35). Hibrizii de porumb zonati si admisi in cultura in anul 1994 sunt prezentati in tabelul 3.36. Tabelul 3.35. Clasificarea hibrizilor dupa perioada de vegetatie
Clasificarea F.A.O. Grupa de precociatate Clasificarea romaneasca (nr. cod) (nr. cod) Hibrizi foarte timpurii sub100 100 200 Hibrizi timpurii 100 199 200 300 Hibrizi semitimpurii 200 299 300 400 Hibrizi semitarzii 300 399 400 500 si 500 600 Hibrizi tarzii peste 400 650 700

Pentru constanta in realizarea productiilor, fiecare cultivator este bine sa foloseasca 3 - 4 hibrizi diferiti ca perioada de vegetatie. La alegerea acestora trebuie sa se urmareasca : - sa fie adaptati conditiilor zonei in care urmeaza a fi cultivat; - sa ajunga la maturitate inainte de venirea brumelor de toamna si, pentru siguranta in acest sens, sa aiba necesarul de unitati termice mai mic cu 150 fata de potentialul zonei; 165

Tabelul 3.36

Hibrizii de porumb Zea mays L.


De n umi re a hi b rid ul ui T i pu l hi br iA c t i on A ga na 1 234 1 234 H S 4 00-5 00 H T pe s te 600 T a ra de o ri gi ne FA O dul ui De n umi re a hi b rid ul ui T i pu l P re c oc i t a te a T a ra de P rec oc it at e a hi br i- FA O o ri gi ne dul ui H S 1 00-2 00 U SA H S 3 00-4 00 U SA E v el i na H S 4 00-5 00 A l e si a H S pe s te 600 F E v el i na SB ** H S 4 00-5 00 U SA A l for H S 3 00-4 00 F F a ur H S 5 00-6 00 R A l i a ca n H S pe s te 600 F F e di a H S 5 00-6 00 U SA A l t e za H S 4 00-5 00 D F e l ic i a H S 2 00-3 00 U SA A ma de us H T 2 00-3 00 D F l ore nc i a H S 5 00-6 00 U SA A mi ra l ( UA S 14 26) H S 4 00-5 00 F F l ore nc i a S B* * H S 5 00-6 00 U SA A na H S 5 00-6 00 R- U SA F l ori a n H T 1 00-2 00 F A nc a * H S 4 00-5 00 R- U SA F orb a n H S 4 00-5 00 F A nd re ea H S 3 00-4 00 R F ul ge r H S 5 00-6 00 R A nk o H T 2 00-3 00 D F ul vi a H S 5 00-6 00 U SA A pa c he H S 1 00-2 00 F F und ul e a 98 H T 1 00-2 00 R A ra l H S 1 00-2 00 U SA F und ul e a 32 0 H S 4 00-5 00 R A s tr al (U AS 2292 ) H S 3 00-4 00 F F und ul e a 32 2 H S 4 00-5 00 R A uri u (U A S 239 2) H S 3 00-4 00 F F und ul e a 34 0 H S 4 00-5 00 R A W 641 H S 3 00-4 00 U SA F und ul e a 36 5 H S pe s te 600 R A W 641 R R(n) H S 3 00-4 00 U SA F und ul e a 37 6 H S 5 00-6 00 R B uc i um C a mpi on C a ra ib e C a rdi a l C e ci l i a C e ci l i a C B** C e ci l i a I R*** C e rvi a C he ri f C i cl on C l ar ic a C l ar is i a C l ar is i a S B** C oc or C ol omba C ora l ba C ora l ba SB ** C ost a do r C ri st a l Dacic D a na D a ne l l a D a nub iu D e ni ro D K 2 32 D K 2 50 D K 3 00 D K 3 86 D K 3 91 D K 3 98 D K 4 43 D K 4 85 D K 5 26 D K 5 27 D K 5 54 D K 5 66 D K 6 46 D oi na D up lo D ura n da l Elan E l e c t ra H S 2 00-3 00 R F und ul e a 41 2 H S pe s te 600 R pe s te 600 H S 5 00-6 00 R F und ul e a 42 0 H T pe s te 600 R H T 1 00-2 00 D F uri o H S 2 00-3 00 CH H T 1 00-2 00 F F uri o CB ( n) H S 2 00-3 00 CH H S pe s te 600 U SA G a bi H S pe s te 600 R- U SA H S pe s te 600 U SA G a rde l H S pe s te 600 F H S pe s te 600 U SA G e org in a H T 5 00-6 00 U SA H S 5 00-6 00 B G ra ni t H S 4 00-5 00 R H S 3 00-4 00 F H e l ga H S 2 00-3 00 U SA HD 1 00-2 00 R Hella H S 3 00-4 00 H H S 2 00-3 00 U SA H oc ke y H S pe s te 600 F H S 4 00-5 00 U SA I le a na H S 3 00-4 00 R H S 4 00-5 00 U SA J a nus H S 1 00-2 00 D H S pe s te 600 R K a l l is t a H T 1 00-2 00 F H S 5 00-6 00 U SA K i nc s H T 4 00-5 00 CH H S pe s te 600 U SA K i nt a l H T 2 00-3 00 U SA H S pe s te 600 U SA K i sk un 423 0 H S 3 00-4 00 H H S 5 00-6 00 F K i sk un 425 5 H T 3 00-4 00 H H T 1 00-2 00 R K i sk un 429 7 H S 4 00-5 00 H H S 5 00-6 00 R K i sk un 434 4 H S 4 00-5 00 H H S 1 00-2 00 R K i sk un 438 0 H S 4 00-5 00 H H S 4 00-5 00 U SA K i sk un 444 4 H S 5 00-6 00 H H S 4 00-5 00 R L a ur a H S pe s te 600 U SA H S pe s te 600 D L G 2306 H T 2 00-3 00 F H S 1 00-2 00 U SA L G 2313 H S 3 00-4 00 F H S 1 00-2 00 U SA L G 2380 H S 3 00-4 00 F H S 2 00-3 00 U SA L G 2530 H S 5 00-6 00 F H S 2 00-3 00 U SA L i be ro H T 2 00-3 00 D H S 4 00-5 00 U SA L o re nc a H S 2 00-3 00 H H S 2 00-3 00 U SA L o vri n 400 H S 5 00-6 00 R H S 2 00-3 00 U SA L u ce H S pe s te 600 D H S 4 00-5 00 U SA L u is i a na H S 4 00-5 00 U SA H T 4 00-5 00 U SA M a ri s ta H S 3 00-4 00 U SA H S 5 00-6 00 U SA M a ri s ta SB ** H S 3 00-4 00 U SA H S 4 00-5 00 U SA M a ri s ta IR* ** H S 3 00-4 00 U SA H S 5 00-6 00 U SA M e nd oz a H S 2 00-3 00 B H S pe s te 600 U SA M e rl i n H T 1 00-2 00 D H T 1 00-2 00 R M i l c ov H S 3 00-4 00 R CH M i l e ni um H T 1 00-2 00 H S 5 00-6 00 D M i ne rva HD 3 00-4 00 R H S 4 00-5 00 U SA M on a H S 1 00-2 00 U SA H T 2 00-3 00 R M on a li s a H S 2 00-3 00 U SA H T 1 00-2 00 D M on e sa H S 2 00-3 00 R B uc ovi na H T 1 00-2 00 R F und ul e a 41 8 HD D Elita U SA E v a

U SA A l be rt a

H T 2 00-3 00

U SA

pe s te 600

R B ogda n a

H S 5 00-6 00

U SA

F und ul e a 41 0

HS

R D ol a r

H T 4 00-5 00

166

Tabelul 3.34 (continuare)


1 234 1 234 M on ta n a H T 1 00-2 00 R P ura H S 5 00-6 00 U SA N a st i a H S 4 00-5 00 U SA P ura SB H S 5 00-6 00 U SA N a st i a SB ** H S 4 00-5 00 U SA R a fa e la H S 5 00-6 00 U SA N a t a c ha H T 1 00-2 00 U SA R a is a H S 2 00-3 00 U SA N a t a li a H S 5 00-6 00 U SA R a nc he ro H S 4 00-5 00 D N e pt un H S 3 00-4 00 R R a nda H S 5 00-6 00 U SA N ob il i s H S 2 00-3 00 F R a pi d H S 4 00-5 00 R N oe l l a H S 1 00-2 00 U SA R a pso di a H S 4 00-5 00 R N ord i c H T 1 00-2 00 R R i al t o H S 2 00-3 00 D N or ma H S 3 00-4 00 H R i va l H S 5 00-6 00 R N S 3 00 H S 4 00-5 00 Y U R obus t H S 5 00-6 00 R N S SC 37 5 YU H S 4 00-5 00 Y U R oss e l la H S pe s te 600 U SA N S SC 42 0 YU H S 4 00-5 00 Y U R oxa na H S 1 00-2 00 R O a na H S 3 00-4 00 R R ubi n H S 5 00-6 00 R O c t a vi a *** H S 5 00-6 00 U SA S a fi r H S 5 00-6 00 R O c t a vi a n H S 5 00-6 00 R S a fro r H S 5 00-6 00 F O i t uz H S 3 00-4 00 R S a t urn H S 3 00-4 00 R-D Olt H S 4 00-5 00 R S i mona H S 1 00-2 00 R O pa l H S 4 00-5 00 R S oma x H S 2 00-3 00 F O pt i ma H S 2 00-3 00 U SA S t i ra H S 3 00-4 00 U SA S t i ra S B** H S 3 00-4 00 U SA O ra nj e H S 3 00-4 00 D O ri z ont H S 5 00-6 00 R S uc e a va 95 HD 1 00-2 00 R O vi di u H S 4 00-5 00 R S uc e a va 97 H T 1 00-2 00 R P a l ti n H S 4 00-5 00 R S uc e a va 99 H T 1 00-2 00 R P a nc i u H S 4 00-5 00 R S uc e a va 108 H T 1 00-2 00 R P a ndu r HD 4 00-5 00 R S upe r mona rk H T 4 00-5 00 F P a nka H T 3 00-4 00 U SA S oi m H S 4 00-5 00 R P a rt i z an H S 4 00-5 00 R S Z S C 516 H S 5 00-6 00 H P a rvi s H T 1 00-2 00 F S Z T C 358 H T 3 00-4 00 H P e rc e va l H S 4 00-5 00 U SA S Z T C 465 H T 4 00-5 00 H P e rl i s H T 2 00-3 00 F T e me ra r H S pe s te 600 R P F 70 9/ 91 H S 5 00-6 00 R- U SA T e mp ra H S pe s te 600 CH P i ra t H S 2 00-3 00 D T h e mis H S 5 00-6 00 F P odu I lo ai e i 101 H T 1 00-2 00 R T i ra be l l a H T 1 00-2 00 U SA P odu I lo ai e i 110 H S 1 00-2 00 R T o rpe do H T 3 00-4 00 D P ol o H T 3 00-4 00 D T u rda 100 HD 2 00-3 00 R P R 35R 57 H S 5 00-6 00 U SA T u rda 160 H S 2 00-3 00 R P R 35R 58 (m) H S 5 00-6 00 U SA T u rda 167 H T 1 00-2 00 R P R 36G 32 (m) H S 4 00-5 00 U SA T u rda 200 HD 2 00-3 00 R P R 36R 56 H S 4 00-5 00 U SA T u rda 2 00 P lu s H T 1 00-2 00 R P R 36T 5 8 H T 5 00-6 00 U SA T u rda 215 H T 3 00-4 00 R P R 37B 04 H S 4 00-5 00 U SA T u rda 260 H S 3 00-4 00 R P R 37G 50 *** H S 4 00-5 00 U SA T u rda Sup er H T 2 00-3 00 R P R 37J 99* ** H S 4 00-5 00 U SA T u rda S U 1 81 H S 1 00-2 00 R P R 37K 55 H T 4 00-5 00 U SA T u rda S U 1 82 H S 2 00-3 00 R P R 37M 81 H S 4 00-5 00 U SA T u rda S U 2 10 H T 3 00-4 00 R P R 37R 71 (m) H S 4 00-5 00 U SA V a si l i c a H T 4 00-5 00 U SA P R 38B 22 (m) H S 2 00-3 00 U SA V e ro H S pe s te 600 D P R 38F 70 H S 2 00-3 00 U SA V e ron ic a (S Z SC 42 7) H S 4 00-5 00 H P R 38G 17 (m) H S 2 00-3 00 U SA V ol ga H S 5 00-6 00 U SA P R 38K 94 (m) H S 2 00-3 00 U SA V ul t ur H S 4 00-5 00 R P R 39F 55 H S 1 00-2 00 U SA Z P 335 H S 4 00-5 00 Y U P R 39K 09 H T 2 00-3 00 U SA Z P 394 H S 4 00-5 00 Y U P re s ta H T 1 00-2 00 F Z P 409 H T 5 00-6 00 Y U P ri mi z ia H S 5 00-6 00 F Z P 471 H S 4 00-5 00 Y U P ri nva l H S 1 00-2 00 U SA Z P 488 H S 4 00-5 00 Y U P rog re s H S 4 00-5 00 R Z s uz s an na H S 2 00-3 00 H P ue bl o H S pe s te 600 F Po r um b pe nt r u f l o ri c el e ( po p c o r n) : E xc el e nt ( 1001 - HS R) ; Fundul ea 625 ( HS R) ; Pe r l at 624( HS R) . Po r um b z a ha r a t : D ac i a ( HD 0 1 R ) ; De l ic i o s ( HD 03 R ) ; De se r t ( HS 02 - R) ; D ia m ant ( HD 03 R); Dul ci n (HT 03 R); Jubi le e (H S 0 3 - NL ) ; L e g en d ( HS 0 , 1 F) . 1 LEG ENDA T i pul hi bridul ui : HS hibri d si mpl u HD h ib r i d d u b lu HT hi brid t ril i nia l P r ec o c it a te a : I ndic e FA O * -pe ntru c ult ura i riga ta ** - h i b r iz i p r o d u s i p e b a za de andros te ri li t at e c it opl as ma t ic a *** - r ez i st en t la e r b i ci d u l Pi v o t

Pentru porumb zaharat: 01 timpuriu; 02 Semitimpuriu; 03 semitarziu ; 04 - tarziu

167

- sa fie rezistent la seceta, boli, da una tori; - sa aiba o buna rezistenta la frangere si o insertie uniforma a stiuletilor. Principalul criteriu de zonare il reprezinta constanta Zonarea hibrizilor. termica. Aceasta, in cazul porumbului, se obtine prin insumarea temperaturilor mai mari de 10C pe intreaga perioada de vegetatie. Pe baza analizarii datelor climatologice medii pe perioade lungi de timp, s-au stabilit in tara noastra trei zone de cultura pentru porumb. Zonele ecologice sunt prezentate in detaliu, la 3.7.1.8. , cuprinde arealele cu suma temperaturilor biologic active cuprinse Zona I intre 1400 si 1600C. , cuprinde teritoriile cu resurse termice biologic active Zona a II-a cuprinse intre 1200 - 1400C.

3.7.1.5. Particularitati biologice temporar, care asigura planta cu apa si hrana in Sistemul radicular primele 2 - 3 sapta mani, este format dintr-o singura radacina embrionara si 3 - 7 radacini seminale care pornesc din mezocotilul embrionului. Numarul de noduri subterane variaza, in functie de perioada de vegetatie, intre 6 - 10. Din fiecare nod se formeaza 8 - 16 si chiar 20 de rada cini adventive permanente. Din nodurile 2 7 supraterestre, se pot forma ra dacini adventive cu dublu rol: de ancorare si absorbtie . Adancimea de patrundere a sistemului radicular la porumb este de pana la 2,5 m, iar lateral, de 60 75 cm, astfel ca o planta de porumb exploreaza" circa 6 m de sol. Suprafata de absorbtie a sistemului radicular nu se coreleaza cu 3 volumul de sol explorat, totusi apa o valorifica din volumul total. Aproximativ 60% din masa totala a radacinilor se gaseste in stratul de sol pana la 30 cm. este formata din 7 15 (21) internoduri pline cu maduva, care Tulpina totalizeaza o ina ltime de la 0,30 m la 9 m, frecvent 1,5 - 3 m. Lungimea tulpinii este corelata cu perioada de vegetatie, crescand odata cu aceasta. Diametrul tulpinii variaza pe traiectul acesteia: circa 20 mm la baza , 60 mm la mijloc si 5 - 10 mm sub panicul. Din nodurile de la baza se formeaza lastari denumiti copili . In ameliorarea porumbului se urma reste reducerea taliei, dar nu prin reducerea numarului de internoduri, ci a lungimii acestora, in felul acesta, numa rul de frunze ramanand neschimbat, dar se poate mari densitatea lanului, ceea ce conduce la obtinerea unor sporuri de recolta de 11 - 26% (GH. BILTEANU, V. BARNAURE, 1979). Rezistenta la frangere si cadere a tulpinilor este o insusire importanta pentru recoltarea mecanizata. Densitatea exagerata, excesul de azot, lipsa potasiului, atacul de Ostrinia nubilalis , atacul de fuzarioza reprezinta cateva din cauzele care determina frangerea si caderea tulpinilor. 168

au limbul lung de 50 - 80 cm, lat de 4 - 12 cm, cu marginile Frunzele ondulate, ceea ce le confera flexibilitate. Prezenta celulelor buliforme din epiderma superioara determina rasucirea limbului spre interior in conditii de seceta, proces prin care planta isi ma reste rezistenta la seceta. Indicele suprafetei foliare la care se obtin recolte bune are valori de 4,0 - 5,0 in culturile neirigate si de 5,0 - 6,0 in culturile irigate. Suprafata foliara atinge valori maxime in momentul infloririi florilor femele. Numarul de frunze este corelat cu perioada de vegetatie. Astfel V. NOZZOLINI (1963); citat de GH. BILTEANU (1974), clasifica hibrizii dupa numarul de frunze, dupa cum urmeaza: extratimpurii sub 18 - 20, tardivi 20 - 22 si foarte tardivi , cu peste 22 frunze. Valorile asimilatiei nete sunt mai mari la frunzele tinere din varf (pana la 13,5 g/m /zi in perioada de la formarea paniculului si pana la maturitatea in lapte), 2 comparativ cu frunzele etajului de mijloc (6,1 g/m /zi, in aceeasi perioada). 2 CONTI (1971) reliefeaza necesitatea reducerii unghiului de insertie, al frunzelor, fapt care permite ma rirea densitatii lor. PENDLETON si colab (1968), HICKS si STRNEKER (1972) au obtinut sporuri de recolta de 40% prin folosirea de plante cu frunze erecte care au valorificat mai bine energia luminoasa si au fost cultivate cu densitati mai mari, comparativ cu plantele de porumb cu frunzele aplecate. Mentinerea frunzelor verzi pana la maturitate mareste recolta de boabe si valoarea furajera a productiei secundare. . Porumbul este o planta unisexuat-monoica . Florile Inflorescentele mascule sunt grupate, intr-o inflorescenta terminala de tip panicul , iar cele femele sunt grupate in inflorescente de tip spadice (spic cu rahisul mult ingrosat), protejate de frunze modificate (pa nusi) situate la subsuoara frunzelor. Porumbul este o planta protandra, polenul putand aparea cu 5 - 7 zile inaintea matura rii ovulelor. In conditii de seceta decalajul poate sa depaseasca chiar 10 zile, determinand cresterea procentului de plante sterile. Polenizarea este alogama anemofila , gra unciorii de polen putand fi purtati de vant pana la 1 km distanta . este o cariopsa la care pericarpul reprezinta 7 - 10%; Fructul endospermul 80 - 87%, iar embrionul 10 - 12%. MMB variaza intre 40 1.100 g, frecvent 200 - 400 g, iar MH este de 72 - 88 kg. 3.7.1.6. Fazele cresterii si dezvolta rii stadiale In ciclul ontogenetic al porumbului au fost delimitate 11 faze, numerotate dupa sistemul zecimal, cu 0 - 5 in etapa vegetativa si 6 - 10 in etapa generativa . Criteriile de delimitare in etapa vegetativa sunt numarul de frunze, iar in etapa generativa evolutia cresterii si maturarii bobului. (germinare - rasarire) dureaza 8 - 16 zile si necesita 120 - 180C; Faza 0 temperaturile scazute de scurta durata , de 6 - 8C, cand coleoptilul este in sol si de -4C dupa rasarire, nu produc pierderi; faza se declanseaza la temperatura minima 169

de 8C, prin absorbtia apei in proportie de 35 - 40% fata de masa semintei. (doua frunze complet formate) se inregistreaza dupa circa 10 Faza 0,5 zile de la data rasa ririi: se formeaza primele rada cini coronare; nutritia plantei se realizeaza greu, datorita sistemului radicular slab dezvoltat; fertilizarea pe rand, o data cu semanatul, ajuta mult plantele in aceasta faza . (patru frunze complet formate) se inregistreaza la 15 - 20 de zile Faza 1 dupa rasa rire; planta are circa 40 cm inaltime, varful tulpinii este inca sub suprafata solului; incepe procesul de initiere al paniculului, de formare a tuturor frunzelor si mugurilor stiuletelui; grindina si inghetul usor pot distruge frunzele expuse fara a distruge planta, care se reface; in aceasta faza se fac tratamente impotriva carentei de zinc; daca este cazul, se executa erbicidarea postemergenta si fertilizarea faziala cu azot. (sase frunze complet formate) , la 22 - 25 zile dupa rasarire: Faza 1,5 varful de crestere este la suprafata solului; se dezvolta mugurii viitorilor stiuleti, de la nodurile situate inca sub suprafata solului; rada cinile coronare sunt predominante; creste consumul de NPK al plantei. (opt frunze complet formate) , dupa circa 30 de zile de la rasarire la Faza 2 hibrizii mijlocii si, respectiv, dupa 40 de zile la hibrizii tarzii; varful de crestere este la 5 - 8 cm deasupra suprafetei solului; cresterile vegetative sunt intense; grindina poate diminua recolta cu 10 - 20%; se fac tratamente contra sfredelitorului, fiind perioada ecloza rii oualor. (zece frunze complet formate) , la 36 - 38 zile la hibrizii mijlocii Faza 2,5 si 48 - 50 de zile, la cei tarzii: creste consumul de NPK si nevoia de apa; incepe cresterea rapida a paniculului si se dezvolta formatiunile viitorilor stiuleti. (douasprezece frunze complet formate) , la 42 - 45 de zile la Faza 3 hibrizii mijlocii si 54 - 56 de zile la cei tarzii: tulpina si paniculul cresc rapid; indicele foliar este 3 - 4; dezvoltarea sistemului radicular asigura valorificarea apei din intregul volum de sol. (14 frunze complet formate) se realizeaza dupa 49 - 52 de zile de Faza 3,5 la rasa rire la hibrizii mijlocii si 61 - 63 de zile la hibrizii tarzii; se caracterizeaza prin cresterea rapida a tulpinii, prin alungirea internodiilor si alungirea rahisului stiuletelui; incepe alungirea stigmatelor florilor de la baza rahisului; consumul de apa si al elementelor nutritive este ridicat. (aparitia paniculului) se realizeaza dupa 56 - 58 zile de la rasarire Faza 4 si, respectiv, dupa 70 - 74 de zile la hibrizii tarzii: apare varful paniculului, se alungesc ultimele internodii; se alungesc stigmatele, este necesara irigarea culturii. (aparitia stigmatelor si polenizarea) se produce dupa 64 - 68 de Faza 5 zile la hibrizii mijlocii si, respectiv, dupa 78 - 82 zile la hibrizii tarzii: indicele foliar este 5 - 6; gradul de acoperire a solului 90 - 95%; continua consumul rapid de fosfor si azot, se incetineste absorbtia potasiului. (inceputul umplerii boabelor) are loc dupa 12 zile de la aparitia Faza 6 stigmatelor: ciocalaul, panusile si tulpina sunt complet formate; incepe acumularea amidonului; continua absorbtia azotului si a fosforului. 170

(coacerea in lapte) , dupa 24 de zile de la aparitia stigmatelor: are Faza 7 loc depunerea in ritm rapid a substantelor in bob; seceta, carentele nutritive si stresul termic pot provoca sistavirea boabelor. (coacerii in lapte ceara) , dupa circa 36 de zile de la aparitia Faza 8 stigmatelor: la hibrizii din conv. dentiformis se formeaza misuna; incepe uscarea frunzelor bazale; sistavirea boabelor se produce din aceleasi cauze mentionate anterior. (coacerea in parga-ceara) , dupa circa 48 de zile de la aparitia Faza 9 stigmatelor: are loc incheierea procesului de depunere a substantelor de rezerva; intre endosperm si embrion apare stratul negru de separare, care impiedica fluxul substantelor spre endosperm. (maturitatea fiziologica) , dupa circa 60 de zile de la aparitia Faza 10 stigmatelor; boabele au atins greutatea maxima; se continua uscarea boabelor, a frunzelor si panusilor. Cunoasterea fazelor cresterii si dezvoltarii stadiale permite cultivatorului sa dirijeze procesul de formare a recoltei. 3.7.1.7 Cerintele fata de clima si sol Porumbul, datorita plasticitatii ecologice si a lucrarilor de ameliorare, se cultiva azi in nord pana la latitudinea de 58 (Suedia), iar in sud pana la 42 (in Noua Zeelanda). Semintele germineaza la 8 - 10C. La Cerintele fata de temperatura . temperaturi mai scazute in sol are loc putrezirea boabelor, datorita atacului ciupercilor saprofite, instalarea lor fiind favorizata si de procesul de exosmoza a produselor de hidroliza a amidonului. Dupa ra sa rire, la temperatura de 4 - 5C, cresterea inceteaza , se degradeaza clorofila si plantele mor. Brumele tarzii distrug frunzele, iar la temperatura de 4C, dupa 2 - 4 ore, este distrusa intreaga planta . Cresterea se desfasoara in bune conditii daca in luna mai temperaturile medii nu scad sub 13C, iar in iulie si august nu coboara sub 18C. Cea mai ridicata viteza de crestere se realizeaza la temperaturi cuprinse intre 24 -30C. Dupa cercetatorii americani, cand temperatura lunii mai scade sub 12,7C, productia de porumb se diminueaza cu 15%. O perioada critica o reprezinta inflorirea, cand temperatura trebuie sa fie cuprinsa intre 18 - 24C. Temperaturile ridicate, in aceasta faza, determina in pronuntat decalaj intre aparitia paniculelor si cea a stigmatelor. La temperatura de 28 - 30C scade viabilitatea polenului. Amplitudinile de temperatura de peste 30C ziua si sub 10,0C noaptea, ce survin in etapele a 6-a si a 7-a ale organogenezei impiedica formarea anterelor, implicit dezvoltarea gra unciorilor de polen si desfasurarea normala a proceselor de fecundare (MURESAN si colab, 1967). Socurile termice dupa fecundare deregleaza acumularea substantelor de rezerva in bob si apare fenomenul de sistavire. Cele mai bune conditii termice pentru maturare, intre faza de coacere in ceara si cea deplina , sunt de 21C. WALACE si BRESSMANN (1954) ga sesc ca optime pentru porumb in "zona Cordonului porumbului din S.U.A. (Corn Belt) urma toarele temperaturi medii 171

lunare: mai 18,3C, iunie 21,6C, iulie 22,7C, august 22,7C, septembrie 17,7C, octombrie 11,1C. Observatiile Iui J. HUMLUM pentru tara noastra, in urma studiilor efectuate in Dobrogea, Muntenia si o parte din Transilvania, arata ca cele mai mari recolte sunt realizate la urma toarele temperaturi: mai 16 - 20C; iunie 19 21C, iulie 20 - 23C, august 19 - 22C, septembrie 14 - 17C Rezulta ca , din punct de vedere practic, este deosebit de importanta zonarea atenta a hibrizilor de porumb, in functie de disponibilul termic din fiecare zona. Porumbul rezista foarte bine Ia seceta , mai Cerintele fata de umiditate. ales in prima parte a perioadei de vegetatie, datorita sistemului radicular puternic dezvoltat, consumului specific redus (233 - 445; S. ALDRICH si colab. - 1975), caracterului xerofitic al partii aeriene si lucrarilor de intretinere repetate. Evapotranspiratia creste mult in lunile de vara, astfel ca un lan de porumb poate evapora zilnic, in lunile iulie si august, pana la 18 l/m de apa, iar o planta 2 de porumb pana la 2 - 4 l. Perioada critica se situeaza intre 10 - 20 iunie si 10 - 20 august adica inaintea aparitiei paniculelor si pana la maturitatea in lapte, cand consumul de apa se ridica la 68 - 74% din totalul necesar pentru intreaga vegetatie. In aceasta perioada solul trebuie sa aiba 60 - 80% apa din capacitatea de camp. Sensibilitatea la seceta a porumbului si sca derea recoltei in functie de perioada cand intervine lipsa de apa este prezentata in figura 3.64 (dupa V. BIRNAURE, I. VAJIALA , 1992). T. ANGELINI (1965) considera ca perioada critica inceputul infloritului si urmatoarele 10 zile, cand consumul planta/zi este de 1,5 - 4,5 l. In perioada umplerii boabelor lipsa de umiditate poate provoca sistavirea acestora, intervalul critic fiind de 40 - 50 de zile. J. HUMLUM a stabilit ca productia de boabe la hectar depaseste media, in conditiile ta rii noastre, cand se realizeaza urmatoarea repartitie a precipitatiilor: mai, peste 40 mm; iunie 60 mm; iulie 60 mm; sub 80 mm in august. Repartizarea optima a precipitatiilor, dupa acelasi autor, este urma toarea: mai 60 - 80 mm; iunie 100 - 120 mm; iulie 100 - 120 mm; august 20 - 60 mm. W. WALACE SI E. BRESSMANN (1954) considera ca optima, pentru cordonul porumbului din S.U.A., urmatoarea repartizare: mai 87,5 mm; iunie 87,5 mm; iulie 112 mm; august 112 mm; in septembrie si octombrie precipitatii putine. Cunoasterea rezervei de apa a solului in primavara are mare importanta in stabilirea corecta a densitatii plantelor.

172

Porumbul, fiind planta de zi scurta, creste bine Cerintele fata de lumina. la lumina intensa . Energia chimica din intreaga biomasa poate, reprezenta 5 - 6% din energia solara incidenta pe sistemul foliar, din care circa 50% poate fi in boabe. Extinderea in cultura a hibrizilor cu, pozitia frunzelor mai aproape de verticala si care se preteaza la densitati mai mari va conduce la ridicarea coeficientului de convertire a energiei solare.
Cerintele fata de sol.

Porumbul asigura recolte pe soluri foarte variate, insa rezultatele cele mai bune se obtin pe soluri adanci, fertile, luto-nisipoase, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil sa asigure apa si elementele nutritive. Cele mai bune rezultate se obtin pe solurile lutoase si lutoFig. 3.64. Sensibilitatea la seceta a porumbului;

nisipoase, cu 3 - 5% humus, peste 8 mg P O , Al peste 20 mg


25

scaderea randamentului in functie de perioada in care intervine seceta (hibrid tardiv)

K OAl/ 100 kg sol, gradul de


2

saturatie 75 - 90 % si pH = 6,5 - 7,5. Pe solurile cu pH sub 5,8 este obligatorie aplicarea amendamentelor cu calciu, pentru corectarea reactiei acide. Cele mal bune rezultate se obtin pe solurile aluviale, fertile, pe cernoziomuri, soluri balane si pe cele brun-roscate si brune de pa dure. Pe solurile nisipoase, prin fertilizare si irigare, se pot obtine recolte ridicate. Mai putin favorabile sunt solurile argiloase, care mentin mai multa umiditate, se inca lzesc incet primavara, iar vara crapa, rupandu-se ra dacinile plantelor. Rezultate modeste se obtin pe solurile tasate si compacte, cat si pe cele cu hardpan, care necesita lucra ri de afanare adanca. 3.7.1.8. Zone ecologice Stabilirea zonelor de favorabilitate pentru cultura porumbului in tara noastra are la baza cerintele fata de temperatura : pe baza datelor referitoare la potentialul termic al fiecarei zone (temperaturi mai mari de 10C) s-au stabilit in tara noastra trei zone de favorabilitate pentru cultura porumbului (fig. 3.65).

173

Fig. 3.65. Zone de cultura a porumbului stabilite pe baza sumei temperaturilor biologice active (unitati termice utile), mai mari de 10C (aprilie octombrie)

cuprinde arealul in care suma temperaturilor biologic active este Zona I de 1.400 1.600C. In aceasta zona sunt cuprinse: Campia din sudul tarii, Dobrogea si partea de sud a Podisului Moldovei, Campia de Vest, pana la sud de Oradea. In aceasta zona se recomanda sa se cultive 75 - 80% din suprafata cu hibrizi tardivi, care sa valorifice eficient potentialul termic si 20 - 25% cu hibrizi mijlocii. de cultura cuprinde suprafetele cu resurse termice cuprinse Zona a II-a intre 1.200 1.400C. Zona include cea mai mare parte a Podisului Moldovei, o mica parte din zona de trecere de la Campia de Sud spre zona colinara a Carpatilor Meridionali si Campia din Nord-Vestul tarii. In acest areal hibrizii tardivi se vor cultiva pe suprafete care nu vor depasi 20%, hibrizii mijlocii pe circa 50% iar cei timpurii pe circa 30%. de favorabilitate are in vedere suprafetele cu suma Zona a III-a temperaturilor biologic active de 800-1.200C. Sunt cuprinse zonele subcolinare ale Carpatilor Meridionali si Rasariteni, Podisul Transilvaniei, iar in nord Depresiunea Maramuresului. In aceasta zona ponderea hibrizilor timpurii creste la circa 75% din suprafata cultivata, diferenta de 25% revenind hibrizilor mijlocii. 174

Potentialul termic al fiecarei zone, pentru hibrizii cu perioada de vegetatie cea mai lunga , trebuie sa fie, insumat, mai mare cu 100 - 150C (temperaturi mai mari de 10C), eliminandu-se, astfel, riscul neajungerii la maturitate.

3.7.2. Tehnologia de cultivare a porumbului

Conditiile climatice si cele edafice din majoritatea zonelor tarii noastre si potentialul productiv al hibrizilor din cultura , in conditiile aplica rii unor tehnologii moderne de cultivare, pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate tari ale lumii. 7.3.2.1. Rotatia Porumbul este mai putin pretentios fata de planta premerga toare. Rezultatele cele mai bune se obtin dupa leguminoasele anuale pentru boabe si furajere, dupa care urmeaza, cerealele paioase de toamna, inul, canepa, cartoful, sfecla si floarea-soarelui. Lucerna, dintre leguminoasele perene, desi asigura importante cantitati de azot (120 - 160 kg/ha) si contribuie la refacerea structurii, datorita consumului mare de apa , nu este considerata o premergatoare potrivita pentru porumb in zonele mai secetoase, fa ra conditii de irigare. Rotatia grau-porumb este obligatorie, din cauza ponderii de circa 60% a celor doua culturi. In aceasta rotatie porumbul este favorizat, fiind cultivat dupa o premergatoare timpurie. In culturile atacate de fuzarioza , boala comuna ambelor specii, aceasta rotatie se intrerupe dupa 4 - 5 ani. Porumbul nu se poate cultiva dupa sorg si iarba de Sudan. Monocultura, de porumb in tara noastra s-a extins pe solurile fertile, mai joase, cu apa freatica la mica adancime, supuse in primaverile mai ploioase excesului temporar de umiditate terenuri pe care graul nu le valorifica in aceeasi masura ca porumbul. In S.U.A., in cordonul porumbului, cat si in sudul Frantei si in Italia, pe soluri fertile, permeabile, structurate, bogate in humus, cu pH 6,5 - 7,5, fertilizate rational si irigate, se practica monocultura indelungata , cu rezultate bune. Se poate aprecia, insa, ca prin monocultura prelungita se reduce continutul de humus, se degradeaza structura, are loc o acidifiere progresiva a solului, se epuizeaza solul in macroelemente si unele microelemente, se inmultesc bolile si da una torii specifici, impunandu-se, deci utilizarea unor doze marite de ingrasaminte si tratamente costisitoare. Rezultatele din tara noastra reliefeaza ca cele, mai eficiente productii se realizeaza in asolamente de 4 - 6 ani, fapt rezultat si din datele prezentate in tabelul 3.37. 175

Tabelul 3.37. Productia de porumb in functie de rotatie


Recolta q/ha in: Stasiunea Sistemul de experimentala cultivare monocultura grau - porumb asolament de 4 6 ani Fundulea neirigat 49,0 55,7 60,2 (cernoziom cambic) irigat 69,6 78,4 80,7 Simnic neirigat 46,6 52,0 57,5 (brun roscat) irigat 27,9 33,5 46,8

La randul sau, porumbul este o buna premergatoare pentru culturile de primavara si chiar pentru graul de toamna, caz in care se vor cultiva hibrizi cu perioada de vegetatie mai scurta in rotatia porumbului. Cu alte culturi se va acorda atentie utilizarii erbicidelor triazinice si prevenirii infesta rii cu ga rga rita. 3.7.2.2. Fertilizarea Datorita productiei mari de masa uscata la unitatea de suprafata , porumbul este o planta mare consumatoare de substante nutritive. F. ANGELINI (1965) apreciaza porumbul ca fiind o planta vorace prin excelenta. Consumul de NPK in kg/t de boabe si productia secundara aferenta, in functie de nivelul recoltei, dupa CR. HERA si colab. (1980), sunt prezentate in tabelul 3.38. Rezulta ca porumbul este o mare consumatoare de azot (18 - 28 kg/t) si potasiu (23 - 36 kg/t). Tabelul 3.38. Consumul specific de elemente nutritive, in kg/t, de catre boabe si partile aeriene aferente, in functie de nivelul productiei.
Elementul Productia de boabe (t/ha) chimic 3 - 4 5 6 7 - 8 9 - 10 11 - 12 13 - 14 > 14 N 28-26 24-23 22-21 21-20 20-19,5 19-18,5 18 P O 14-11 10,5-10,1 9,8-9,6 9,5-9,0 8,9-8,8 8,7-8,6 8,6
25

K O 33-36 30-28 27-26 25,5-24,8 24,6-24,4 24,2-24,0 23,9


2

este principalul element in fertilizarea porumbului, care asigura Azotul formarea unei mase foliare bogate, colorata in verde intens si care influenteaza favorabil acumularea substantelor proteice. Carenta se manifesta prin ingalbenirea limbului de la varf spre baza , de-a lungul nervurii mediane care se deschide la culoare. Plantele raman firave, cu stiuletii mici. Excesul de azot intensifica transpiratia, cresterea, este luxurianta plantele devin sensibile la seceta si boli si intarzie maturitatea. Absorbtia azotului este intensa de-a lungul intregii perioade de vegetatie. joaca un rol multiplu in cresterea si fructificarea porumbului. Fosforul Insuficienta lui se manifesta prin inrosirea frunzelor de la varf spre baza, sistemul 176

radicular este slab dezvoltat, ritmul de crestere este scazut, se accentueaza protandria. Excesul fosforului determina insuficienta zincului. mareste rezistenta la ca dere, seceta si boli. Carenta se manifesta Potasiul prin ingalbenirea frunzelor de la varful lor spre baza , iar sistemul radicular ramane slab dezvoltat. * Dintre microelemente, frecvent pe cernoziomurile cambice apare carenta de zinc, manifestata prin aparitia dungilor ga lbui intre nervurile juma tatii inferioare a frunzelor, pana la necrozarea lor. Carenta este favorizata de temperaturile scazute din mai-iulie, de monocultura si de excesul de fosfor si azot. Gunoiul de grajd , este indicat pe Fertilizarea organica a porumbului. toate tipurile de sol din tara , aplicat in doza de 20 - 40 t/ha. Dozele mai mari se aplica pe solurile erodate, luvisoluri, la culturile irigate etc. Aplicarea balegarului se face direct culturii porumbului, proaspa t sau fermentat, o data la 4 - 5 ani, efectul resimtindu-se si in anul al treilea de la aplicare in conditii de monocultura . Mineralizarea materiei organice prin Fertilizarea organo-minerala. procese microbiologice si prezenta ingrasa mintelor chimice conduc la obtinerea unor sporuri mari de recolta. Rezultate deosebite pe solurile nisipoase, cat si pe cele erodate s-au obtinut prin aplicarea impreuna a 20 t de gunoi de grajd + N
32-48

P.
32-48

Ingrasamintele verzi au rol asema nator gunoiului de grajd, fapt pentru care sunt mult aplicate in S.U.A., Italia, Ungaria. Ele sunt mai economice cand se produc in culturi ascunse sau sunt cultivate in miriste. Pentru culturi ascunse se recomanda utilizarea sulfinei, iar pentru culturi duble se recomanda lupinul alb. . Rezultatele de sinteza reliefeaza ca, pe toate Fertilizarea chimica tipurile de sol, fertilizarea cu azot si fosfor se inscrie cu sporuri semnificative de recolta; potasiul asigura sporuri semnificative pe solurile luvice, pe cele nisipoase si in conditii de irigare (tab. 3.39).
Sporul productiei de boabe la 1 kg ingrasamant este variabil, in functie de tipul de sol, condit iile climatice si hibridul cultivat.

In figura 3.66. este prezentat sporul productiei de boabe datorita ingrasamintelor cu azot, aplicate pe fond constant de P K (BORCEAN si
70 80

colab.992). Tabelul 3.39. Sporul de boabe pentru 1 kg s.a. ingrasamant


Tipul de sol N P Cernoziomuri 12 Aluvial 13 Brun-roscat argilo-iluvial Brun argilo-iluvial 9 6 5 9 6 05 4 6 O KO
25 2

05 3

177

Cu referire la hibrizi, se poate afirma ca hibrizii simpli, intensiv cultivati, pe fond nefertilizat, sunt depasiti in productie de ca tre hibrizii dubli extensivi, dar in conditii de fertilizare locurile se inverseaza. La stabilirea dozelor de ingrasamant se vor avea in vedere: tipul de sol, nivelul productiei scontate, rezerva solului, consumul specific, regimul precipitatiilor, hibridul cultivat, planta .premerga toare. Fertilizarea cu azot . In tabelul 3.40. sunt prezentate dozele optime economice de azot (dupa CR. HERA si Z. BORLAN, 1980). Dozele optime economice de azot, in conditii de cultura neirigata sunt cu 30 - 90 kg mai mici decat in cultura irigata.
Fig. 3.66. Efectul ingrasamintelor cu azot

In functie de productia
asupra recoltei

planificata consumul specific se modifica determinarea dozei putandu-se realiza simplu, calculand 24 kg N pentru fiecare tona de boabe la o productie sub 5 t/ha; 22 kg N/t la o productie intre 6 10 t/ha si, respectiv, 20 kg N/t la productii de peste 10 t/ha. Tabelul 3.40. Dozele optime economice medii de azot la porumb, in functie de productia planificata(boabe) si de asigurarea potentiala a solului cu azot (apreciata dupa indicele azot I.N.)*
Productia planificata boabe DOE de N (kg/ha) la IN al solului (kg/ha) 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5000 144 134 122 113 106 100 94 89 6000 168 157 146 138 130 124 118 114 7000 191 180 169 160 153 147 141 137 8000 211 201 190 181 173 167 161 157 9000 231 220 209 200 193 186 180 176 10000 248 238 226 217 210 204 199 194 11000 265 254 213 234 227 221 216 210 12000 280 269 258 249 242 236 230 226 14000 308 297 286 277 270 234 258 254 * Fata de original, tabelul este simplificat, luand in considerare numai 10 nivele de productie (in loc de 20) si 8 nivele de I.N. (fata de 9).

Doza se reduce cu 20 - 50 kg N/ha cand porumbul urmeaza dupa leguminoase, de asemenea, se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tona de gunoi data direct porumbului si, respectiv, cu 1 kg N, cand aplicarea gunoiului s-a facut la 178

planta premerga toare; se reduce cu 20 - 30 kg N in cazul hibrizilor sensibili la frangerea tulpinilor. Doza se majoreaza cu 20 kg N/ha cand porumbul urmeaza dupa floarea soarelui si cu 25 kg N/ha dupa cartofi tarzii sau in al III-lea an de monocultura In functie de asigurarea cu apa, de precipitatiile din intervalul octombriefebruarie, doza se corecteaza cu +/- 5 kg/10 mm precipitatii peste sau sub medie; se mareste cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic si cand semanatul se face in primaveri umede si se micsoreaza cu 20 kg in primaverile secetoase. Aplicarea azotului trebuie efectuata fractionat, astfel: - 30 - 40 kg/ha azot sub forma de ingrasamant complex sau de azotat de amoniu, concomitent cu semanatul; - la prasilele a II-a si a III-a mecanice se aplica 30 - 70 kg/ha azot sub forma de uree, azotat de amoniu sau ingrasaminte lichide; - concomitent cu irigarea se vor asigura doze de 10 - 20 kg/ha, corelate cu dozele, aplicate anterior si starea culturii. Fertilizarea cu fosfor . In functie de nivelul productiei scontate si starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor, CR. HERA si Z. BORLAN (1980) recomanda dozele economice inscrise in tabelul 3.41. Tabelul 3.41. Dozele optime economice (DOE) medii de P O , in functie de productia
25

planificata (boabe) si starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor mobil


Productia planificata boabe (kg/ha) 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 DOE de P O (kg/ha) cand PAL** este de (ppm P):
25

10 20 30 40 50 60 82 61 42 27 14 95 74 55 40 27 18 106 85 66 50 38 28 115 93 75 59 47 37 122 101 82 67 54 45 129 107 89 73 61 51 134 113 94 79 66 57 139 117 99 83 71 61 143 121 103 87 75 65 146 125 106 91 78 69

*Fata de original, tabelul este simplificat; luand in considerare numai 10 nivele de productie in loc de 20 si numai 6 nivele de aprovizionare a solului cu fosfor fata de 13. **P din fosfatii solubili in acetat lactat de amoniu.

Doza se poate calcula expeditiv, plecand in calcul de la un consum de 9 kg P O /t boabe, la in continut al solului de peste 6 mg/100g sol. Pe solurile cu
25

continut sub 6 mg P O /100 g sol doza se va majora 15 - 20 kg P O pentru


25 25

fiecare mg sub limita mentionata. Doza se reduce pentru fiecare tona de gunoi cu 1 kg P O , cand aplicarea
25

s-a fa cut direct porumbului si cu 0,5 kg P O , pentru fiecare tona de gunoi aplicata
25

plantei premerga toare. Incorporarea in sol a ingrasa mintelor cu fosfor se face sub aratura de baza . 179

Ingrasamintele complexe cu fosfor se pot aplica prima vara la pregatirea patului germinativ, incorporandu-se adanc cu grapa cu discuri, sau in benzi concomitent cu semanatul (fertilizarea starter). Fertilizarea cu potasiu. Dozele optime, economice si starea aprovizionare a solului cu potasiu mobil, calculate de CR. HERA si Z. BORLAN (1980) sunt prezentate in tabelul 3.42. Tabelul 3.42. Doza optima de K O, in functie de productia planificata si de starea
2

de aprovizionare a solurilor cu potasiu mobil.


Productia planificata boabe DOE de K O (kg/ha) cand KAL este de (ppm K):
2

(kg/ha) 60 100 140 180 220 260 5000 120 86 54 26 6000 141 107 75 47 21 7000 160 125 94 65 39 8000 176 141 110 81 56 9000 190 155 124 95 70 10000 203 168 137 108 82 11000 214 179 148 119 94 12000 224 190 158 129 104 13000 233 199 167 139 113 14000 242 207 175 147 121

17 33 47 60 71 81 91 99

*Fata de original tabelul este simplificat, luand in considerare numai 10 nivele de productie fata de 20 si numai 6 nivele de a aprovizionare a solului cu potasiu, fata de 9.

Pentru fiecare tona de gunoi doza se reduce cu 2,5 kg K


2 2

O/t, cand gunoiul

se aplica direct si cu 1 kg K O/t, cand gunoiul s-a aplicat plantei premergatoare. Sporurile de recolta cele mai mari s-au obtinut pe solurile luvice, erodate, nisipoase si in cultura irigata cand, datorita dozelor mari de azot, se impune si aplicarea de potasiu, pentru a mari rezistenta la frangere. Aplicarea ingrasamintelor cu potasiu este similara cu aplicarea ingrasamintelor cu fosfor. Pe cernoziomurile fertilizate repetat, multi Aplicarea microelementelor. ani, cu azot si fosfor, cu pH-ul peste 7, este necesara aplicarea preventiva a sulfatului de zinc, o data la 4 - 6 ani, in cantitate de 8 - 10 kg/ha. Daca apar in vegetatie simptomele carentei de zinc, se executa 1 - 3 stropiri, la intervale de 7 - 10 zile, incepand cu faza de 4 - 5 frunze cu solutii de sulfat de zinc in concentratie de 1%. Pe solurile acide, cu pH sub 5,9 si cu gradul Amendamentele cu calciu. de saturatie in baze mai mic de 75%, folosirea amendamentelor cu calciu, o data la 4 - 5 ani, este obligatorie in cultura porumbului. 3.7.2.3. Lucrarile solului. Acestea incep imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare si vizeaza, pe langa mobilizarea solului, incorporarea resturilor vegetale, maruntirea, nivelarea si realizarea in rezerve cat mai mari de apa in sol. 180

Dupa premergatoare timpurii se executa ara tura de baza la 20 - 25 cm adancime pe terenurile mai usoare si la 25 - 30 cm pe terenurile mijlocii si grele, cu plugul in agregat cu grapa stelata. Pana in toamna terenul se mentine afanat si curat de buruieni, prin lucra ri cu grapele cu discuri. Efectuarea a doua ara turi, vara la 20 cm adancime, si toamna la 30 cm, nu se justifica prin sporurile de productie obtinute. Dupa plantele recoltate tarziu se executa ara tura de toamna la aceleasi adancimi ca si ara tura de vara , cu plugul in agregat cu grapa stelata. In conditiile solurilor grele, compacte, cu exces temporar de umiditate, pentru imbunatatirea regimului aero-hidric se vor executa afana ri adanci la 50 - 80 cm, o data la 4 ani. Pe solurile cu strat arabil subtire, adancimea araturii se va limita in functie de grosimea acestuia. Pe terenurile in panta ara turile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel. Lucrarile solului din primavara asigura calitatea insamantarii, incoltirea si rasarirea porumbului. Daca terenul este nivelat, neimburuienat si fara resturi vegetale la suprafata , solul se va lucra in preziua sema natului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti. Daca la desprima varare terenul este denivelat, si imburuienat, dupa zvantarea terenului se executa o lucrare cu grapa cu discuri in agregat cu grape cu colti, pregatirea patului germinativ urmand sa se faca in preziua semanatului, cu combinatorul, perpendicular pe directia de semanat. Se vor evita trecerile repetate cu agregatele, de la desprimava rare si pana la sema nat. Este corespunzator patul germinativ cand solul, pe adancimea de 3 - 6 cm este maruntit si zvantat, iar dedesubt este asezat, pentru a favoriza ascensiunea apei la bob. Pentru obtinerea de economii de combustibil si evitarea tasa rii accentuate se recomanda efectuarea printr-o singura trecere a mai multor operatiuni: administrarea ingrasamintelor, a erbicidelor, insecticidelor , o data cu lucrarile de pregatire a patului germinativ. In diferite ta ri se practica , in prezent, sistemul de lucrari minime (minimum tillage) , in doua variante: - cu o singura trecere : se executa fertilizarea, aratul, discuitul; gra patul, erbicidarea si sema natul; - cu doua treceri : la prima trecere, se realizeaza fertilizarea, aratura; discuirea si erbicidarea - varianta posibil de aplicat si in conditiile din tara noastra . In prezent, in S.U.A., Franta si Italia s-au obtinut rezultate bune in sistemul no tillage, adica prin semanatul porumbului in miristea plantei premergatoare, deci in teren nelucrat. Acest sistem se practica si la noi in cultura succesiva pe terenuri irigate, prin insamantare in miriste cu MCSN-6 care, la o 181

singura trecere, realizeaza lucrarea solului in zona randurilor, semanatul si erbicidarea. Atentie se acorda in diferite ta ri si sistemului alternativ prin care aratura nu se executa anual si intre acesti ani se lucreaza numai cu grapele cu discuri. Rezultatele de pana acum reliefeaza ca nivelul recoltelor, prin acest sistem se diminueaza numai cu 4 - 5% fata de sistemul cu ara turi normale. 3.7.2.4. Samanta si semanatul Materialul seminal trebuie sa aiba puritatea minima de 98% si Samant a. germinatia minima de 90%. Impotriva agentilor patogeni din sol ( Fusarium, Pythium, Penicillium, Aspergillus, Sorosporium holcisorghi ) sa manta se trateaza cu Tiradin75 (3kg/t), Metoben 70 (2kg/t), TMTD 75 (4kg/t). Se previn, astfel, fenomenele de clocire a semintelor in sol. Protectia impotriva da unatorilor din sol ( Agriotes sp., Tanymecus dilaticollis etc.) se realizeaza prin tratarea semintelor cu Seedox 80 WP (12,5kg/t), Furadan 35 ST (2,5kg/t), Diafuran 35 ST (25kg/t), Carbodan 35 ST (25kg/t), Sinolintox 10 G (20 l/t). Semanatul porumbului se realizeaza atunci cand, Perioada de semanat. la ora 7, la 10 cm adancime, temperatura este de 8C si vremea este in curs de inca lzire. Calendaristic, cele mai bune rezultate se obtin in zona de campie, cand se seamana intre 1 - 20 aprilie si intre 15 - 30 aprilie, in celelalte zone. Semanatul timpuriu, de obicei, asigura umiditatea necesara germinarii, iar incoltirea si ra sa rirea se produc in timp scurt. Pentru fiecare zi castigata la rasarire se grabeste cu doua zile aparitia paniculelor si a stigmatelor: se reduce deci, perioada de vegetatie. Daca semanatul se face prea timpuriu, se prelungeste durata rasaririi, ceea ce are drept consecinta o stagnare in crestere, existand si pericolul putrezirii boabelor in sol. La fel de mari sunt pagubele si prin intarzierea semanatului, cand se reduce umiditatea solului; perioada de inflorire-fecundare este impinsa in intervalul cu temperaturi ridicate si umiditate relativa aerului mai mica , fapt care sporeste procentul plantelor sterile si reduce randamentul de boabe. Semanatul incepe cu hibrizii timpurii, mai rezistenti la temperaturile sca zute, pe soluri cu textura usoara, care se zvanta mai repede. Constituie factorul tehnologic de baza pentru realizarea unor Densitatea. recolte mari, porumbul reactionand mai puternic la acest element tehnologic decat alte prasitoare (fig. 3.67). Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi, marirea nivelurilor de fertilizare, irigarea etc., au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului, respectiv cu cresterea suprafetei foliare la unitatea de suprafata . La densitati prea mari insa , frunzele inferioare ajung la un randament, fotosintetic sca zut, in lan se accentueaza protandria, se reduce continutul de substante proteice din boabe. 182

Factorii obligatorii de care trebuie sa se tina seama la stabilirea densitatii sunt: hibridul cultivat, umiditatea si fertilitatea solului. Caracteristicile hibridului luate in considerare sunt: inaltimea plantelor, numarul de frunze, latimea frunzelor fata de tulpina si rezistenta la frangere si cadere. Rezulta ca hibrizii timpurii care au talie mai joasa si in numar de frunze mai mic comparativ cu hibrizii tarzii se vor cultiva cu densitate mai mare. Hibrizii cu raportul productiei de boabe : aparat vegetativ de circa 1:1 asigura productii ridicate la densitati mai mari decat cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ.

Fig. 3.67. Influenta densitatii plantelor asupra marimii s tiuletilor de porumb si a productiei de boabe la hectar

Fertilitatea si umiditatea modifica densitatea doar la acelasi hibrid. In zonele umede, unde gradul de fertilitate a solului este scazut, factorul limitativ al recoltei il constituie nivelul de fertilizare. La stabilirea densitatii trebuie sa se tina seama de posibilitatile de aprovizionare cu apa pe tot timpul vegetatiei. In zonele cu precipitatii reduse (Campia Dunarii, Dobrogea etc.) elementul de baza in stabilirea densitatii il constituie rezerva de apa acumulata in perioada toamna iarna primavara, pana la semanat. Cand rezerva de apa are un deficit ce depaseste 60 mm, densitatea se reduce, din start, cu 3 - 5 mii plante/ha. Pe suprafetele irigate densitatea se mareste cu 10 - 15 mii plante/ha. In prezent, in tara noastra, pentru sortimentul de hibrizi zonati se practica densitatile mentionate in tabelul 3.43. 183

Tabelul 3.43. Densitatea la recoltare (mii plante/ha) in functie de perioada de vegetatie a hibrizilor si tipul de cultura
Culturi irigate Densitatea la maturitate Culturi neirigate (mii plante/ha) Hibrizi timpurii 45 60 65 70 Hibrizi mijlocii 40 55 60 65 Hibrizi tarzii 40 50 60 65 (mii plante/ha)

variaza intre 15 - 30 kg, in functie de Cantitatea de samanta la hectar puritate, germinatie si MMB. Pentru realizarea densitatilor dorite la recoltare, la semanat, se mareste numa rul de seminte cu 10 - 15% reprezentand pierderile ce apar pana la rasarire si in intervalul rasarire recoltare. este de 70 cm pe terenurile neirigate si pe cele Distanta intre randuri irigate prin aspersiune si de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde. Reducerea distantei intre randuri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 - 10%, dar nu in toate cazurile. Prin reducerea distantei se realizeaza o mai buna distributie a plantelor in lan. variaza in functie de textura si umiditatea Adancimea de semanat solului. In regiunile mai umede, cu soluri grele semanatul se va realiza la 5 - 6 cm. Pe suprafetele din zone mai uscate, pe soluri cu textura mijlocie, adancimea de sema nat se mareste la 6 - 8 cm. Fiecare centimetru in plus la adancimea de semanat, in functie de temperatura, intarzie rasarirea cu 5 - 30 ore. Semanatul se realizeaza cu semanatori de precizie tip SPC, obisnuit cu SPC pe terenurile plane si cu SPC pe terenurile in panta. Viteza de lucru este de
8 4

5 - 11 km/ora. 3.7.2.5. Lucrari de ingrijire reprezinta principala lucrare de ingrijire, Combaterea buruienilor porumbul (la fel ca si sfecla pentru zahar) avand un ritm lent de crestere in primele faze si o densitate redusa la unitatea de suprafata , nu poate rezista in competitia cu cele 800 1.500 buruieni care rasar la 1 m .Cerceta rile efectuate in 2 15 statiuni experimentale din tara noastra arata ca la hibrizii cultivati in prezent pierderile de recolta datorate imburuiena rii sunt de 30 - 90%, ceea ce inseamna 3.000 7.000 kg/ha boabe. La I.C.C.P.T. Fundulea, intr-un teren infestat cu Sorghum halepense , productia de porumb s-a diminuat cu 9.000 kg/ha. COJOCARU (1978) mentioneaza unele rezultate experimentale dupa BELL, HOEPPE (1972) privind efectul fitotoxic al exsudatelor ra dacinilor de mohor asupra porumbului care, impreuna cu consumul mare de apa a mohorului, au redus recolta de porumb cu 317 - 495 kg/ha. Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucra ri mecanice si manuale, prin utilizarea erbicidelor sau, combinat, prin lucra ri mecanice si folosirea erbicidelor. In prima varianta tehnologica, fara utilizarea erbicidelor, se executa urmatoarele lucra ri: 184

- grapat cu grapa cu colti, dupa 4 - 6 zile de la sema nat, pentru distrugerea buruienilor si a crustei; - grapat dupa rasarire, cand porumbul si-a desfa cut prima frunza, dupa ce se ridica roua, ca tesuturile plantelor sa fie elastice. Lucrarea se executa perpendicular pe directia randurilor. - lucrarea cu sapa rotativa, cand porumbul are 3 - 5 frunze executata la viteza maxima a tractorului; - prima prasila mecanica intre randuri, la adancimea de 8 - 12, cm cu viteza de 4 - 5 km/ha, pentru a nu acoperi plantele; - prasila a doua se executa dupa 10 - 14 zile, la adancimea de 7 - 8 cm, cu viteza de 8 - 10 km/h; - prasila a treia dupa 15 - 20 de zile de la a doua, la adancimea de 5 - 6 cm, cu viteza de 10 - 12 km/h. Prasilele mecanice vor fi urmate de, prasile manuale, economic fiind doar doua, dupa primele doua prasile mecanice. Prasila a patra nu aduce sporuri in recolta. Pe terenurile cu multe precipitatii, este motivata bilonarea porumbului. Combaterea chimica a buruienilor se realizeaza cu erbicidele mentionate in tabelul 3.42. Utilizarea erbicidelor permite inla turarea prasitului manual, dar nu exclude efectuarea a 1 - 3 prasile mecanice. la hibrizii actuali, cu capacitate redusa de lasta rire, nu mai este Copilitul necesar. in perioada de vegetatie poate sa apara ca Combaterea daunatorilor necesara, daca nu s-au efectuat tratamente adecvate la samanta, sau cand porumbul este amplasat pe terenuri proaspat arate, dupa pasuni, fanete, dupa leguminoase perene, care mentin solul reavan, si favorabil atacului viermilorsarma . Este de preferat ca aceste terenuri sa fie evitate. Reliefam ca tratamentele impotriva ratisoarei porumbului si a viermilorsarma trebuie sa fie efectuate la samanta sau o data cu semanatul, fiind mai eficiente decat cele din perioada de vegetatie. In functie de zona de cultura si hibridul cultivat, consumul de Irigarea. apa al porumbului variaza, intre 4.800 si 5.800 m / ha. 3 Perioada critica pentru apa se suprapune intervalului secetos dintre 20 - 30 iunie si 20 - 30 august. Necesarul de apa zilnic este de 15 - 25 m /ha/zi in luna mai, 35 - 45 3 m /ha/zi in luna iulie si 35 - 45 m /ha/zi in august. 3 3 Cand nu sunt restrictii de apa si energie, se recomanda ca pe tot parcursul vegetatiei sa se mentina umiditatea peste plafonul minim (1/3, 1/2 sau 2/3 IUA) pe adancimea de 60 - 80 cm. In caz de restrictii de energie sau de apa, se va aplica o udare, in faza de 8 - 10 frunze, cu 700 m /ha; urma toarea udare cu circa 10 zile 3 inainte de aparitia paniculului si ultima udare dupa fecundare, in perioada umplerii boabelor. Influenta regimului de irigare asupra sporului de recolta (%) la porumb, dupa V. BIRNAURE (1972); este reprezentata in figura 3.68. Udarea de rasarire (200 - 400 m apa /ha) este necesara in primaverile 3 secetoase. 185

Fig. 3.68. Influent a regimului de irigare asupra sporului de recolta (%) la porumb (medii pe 6 ani)

3.7.2.6. Recoltarea Incepe Recoltarea mecanizata a porumbului sub forma de stiuleti. cand umiditatea boabelor ajunge la 30 - 32% si se incheie cand aceasta este cuprinsa intre 24 - 26%. Mai tarziu, recoltarea in stiuleti se executa manual, pentru a preveni scuturarea boabelor. Dintre combine si echipa-mentele care s-au fabricat in tara pentru recoltarea in stiuleti", mentiona m: - Combina autopropulsata C P, care executa o recoltare integrala , stiuletii
6

depanusati fiind incarcati in remorca trasa de combina, iar tulpinile tocate intr-o alta remorca ce se deplaseaza in paralel cu combina; - Combina tractata C P, care recolteaza stiuletii pe care-i colecteaza intr3

o remorca , taie si toaca tulpinile. Depa nusarea, stiuletilor se executa stationar cu instalatia DS-6;

186

belul 3.44. Erbicide folosite la cultura porumbului


Gr. de Nr. toxicrt. Erbicidul Continutul in substanta activa Testul perntru care a fost avizat Perioada aplica rii Doza citate 01 2 3 4 5 6 1 Alirox 80 CE EPTC 720g/l +antidot Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV 2 Alirox 80 CE EPTC 720g/l +80g/l AD 67g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV 3 Diizocab 80 EC Butilat 800g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV 4 Diprocarb 75 CE EPTC 750 g/l + antidot Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV 5 Eradicane EPTC 720 g/l + antidot 60 g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV 6 Atred 50 WP Atrazin 50% Buruieni dicotiledonate anuale ppi 5-10 l/ha IV 7 Atred 500 L Atrazin 500 g/l Buruieni dicotiledonate anuale ppi 5-10 l/ha IV 8 Bladex 50 WP Cianazin 50% Buruieni dicotiledonate si unele monocotiledonate ppi 6-10 kg singur 3-4kg asociat II 5-10 kg singur 9 Gesaprim 50 WP Atrazin 50% Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale ppi sau preemerg 2-6 kg asociat IV 3-6kg singur 10 Gesaprim 80 WP Atrazin 80% Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale ppi sau preemerg 1,2-3,8 kg asociat IV 11 Onezin 400 SC Atrazin 400 g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale Preemerg 8-10 l/ha IV 12 Onezin 50 PU Atrazin 50% Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale Preemerg 5-10 kg singur 2-6kg asociat IV 5-10 kg singur 3 13 Sanazin50 SC Atrazin 500 g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale ppi sau preemerg kg asociat IV 14 Simadon 400 SC Simazim 400 g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale Preemerg 8-10 l/ha IV 15 Acenit 50 EC Acetoclor 50% Buruieni monocotiledonate anuale si partial dicotiledonate perene Preemerg 2,5-6 l/ha Buruieni monocotiledonate anuale si unele 16 Acetorom RV Acetoclor 840g/l + antidot 86 g/l dicotiledodnate ppi 1,72-2,5 l/ha IV 17 Alachlor 48 EC Alaclor 480 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi sau preemerg 4-6 l/ha asociat IV 8-10 l/ha singur 18 Alanex 48 EC Alaclor 480 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi sau preemerg 4-6 l/ha asociat IV (dupa semanat) IV

8-10 l/ha singur

186

Tabelul 3.44. (continuare)


01 2 3 4 5 6 19 Dual 500 EC Metolaclor 500 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi 5-10 l/ha singur 3-6 l/ha asociat IV 20 Dual 960 EC Metolaclor 960 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi 1,5-2,5 l/ha IV 21 Frontier 720 EC Dimetamid 720 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi sau preemerg 1,5-2 l/ha IV 22 Frontier 900 EC Dimetamid 900 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. ppi 1,2-1,6 l/ha IV 23 Guardian CE Acetoclor 820-860 g/l + antidot Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. preemerg sau ppi 1,75-2,5 l/ha IV 24 Harness CE Acetoclor 900-940 g/l Buruieni monocotiledonate anuale si unele dicotiled. preemerg sau ppi 2-4 l/ha IV 25 Lacron 48 EC Alaclor 48% Buruieni monocotiledonate anuale si partial dicotiledonate anuale ppi 6-10 l/ha IV 8-10 l/ha singur 26 Lasso CE Alaclor 480 g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau preemerg 4-6 l/ha asociat IV 27 Lasso RV 48 CE Alaclor 480 g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate preemerg. 8-10 l/ha singur 4-6 l/ha + Onezin IV 28 Mecloran 48 CE Alaclor 48% Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau preemerg 6-10 l/ha IV 29 Mecloran 35 CE Alaclor 35% Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate preemerg 8-13,7 l/ha singur 6-8l/ha asociat IV 30 Ramrod Propaclor 65% Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau preemerg 6-10 l/ha IV 31 Satecid 65 WP Propaclor 65% Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau preemerg 6-10 l/ha IV 32 Stomp 330 EC Pendimetalin Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate Preemerg 5 l/ha IV 33 Butizin 40 SC Butilat 200g/l + Atrazin200g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate Preemerg 6-10 l/ha IV 34 Diburom 800 CE Dimetenamid 200 g/l + Butilat 600g/l Buruieni monocotiledonate si partial dicotiledonate Ppi 3-5 l/ha IV 35 Lacorn combi Alaclor 33,6% Atrazin 14,4% Buruieni monocotiledonate anuale si partial dicotiledonate Ppi 6 l/ha IV

187

Tabelul 3.44. (continuare)


01 2 3 4 5 6 Metolaclor 300 g/l + 36 Primextra 500 FW Atrazin 200 g/l Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate ppi sau inclusiv Sorghum halepense din samanta preemerg 4-6 l/ha IV Buruieni monocotiledonate si unele dicotiledonate

ppi sau 37 Primextra 50 PU Metolaclor 300 g/l + Atrazin 200 g/l inclusiv Sorghum halepense din sa manta preemerg 4-6 l/ha IV 38 Sacemid A CE Acetoclor 50% Dahemid 80% Buruieni monocotiledonate anuale preemerg 5 l/ha IV 39 Trophy Acetoclor 762g/l + Diclonid 126 g/l Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate ppi sau preemerg 2-3 l/ha IV 40 Onezin combi 50PU Atrazin 25%+ Simazin 25% Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale preemerg 10 kg/ha IV 2,4D Sare de Sare de dimetil amina + 41 dimetil amina 2,4-D 33 % Buruieni dicotiledonate anuale si unele perene *postemergent 1,5-2 l/ha III 33 LS 2,4D Sare de Sare de dimetil amina + 2,4-D 42 dimetil amina 600 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si unele perene *postemergent 1 l/ha III tip 600 43 DMA 6 Sare de dimetil amina + 2,4D660 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene *postemergent 0,8 l/ha III 44 Bromotril P 25 SC Bromoxinil 250 g/l Buruieni dicotiledonate rezistente la 2,4 D *postemergent 1,5 l/ha IV 45 Pardner Bromoxinil octanoat 225 g/l Buruieni dicotiledonate rezistente la ariloxiacizi *postemergent 1-1,5 l/ha IV postem-ergent Buruieni monocotiledonate si dicotiledonate anuale si 46 Roundup CS Glifosat sare de inainte de 3-4 l/ha IV izopropilamida 360 g/l perene inclusiv Sorghum halepense din rizomi recoltare 47 Lentagran EC Pridat 640 g/l Buruieni dicotiledonate anuale Postemergent 1 l/ha (loturi de hibridare) IV 48 Starane 250 EC Fluroxipir 250 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene + aparine , fa ra Cirsium 49 Harmony 75 DF Tifensulfuron metil 75 % Buruieni dicotiledonate anuale si perene rezistente la 2,4 D 50 Mistral SL 950 45 C Nicosulfuron 40 g/l Buruieni monocotiledonate anuale inclusiv Gallium Postemergent 1-2 l/ha IV Postemergent 15 g/ha IV Sorghum halepense din rizomi Postemergent 1-1,5 l/ha IV

188

Tabelul 3.44. (continuare)


01 2 3 4 5 6 51 Ring 80 WG Primisulfuron metil 30% + prosulfuron 50% Buruieni dicotiledonate anuale Postemergent 25 g/ha + 0,15 l/ha extravon III Sorghum 52 Tell 75 WG Primisulfuron 75% Buruieni monocotiledonate anuale inclusiv halepense din rizomi si unele dicotiledonate anuale Postemergent 40 g/ha + extravon IV Buruieni monocotiledonate anuale inclusiv Sorghum 53 Titus 25 DF Granule autodispersabile de halepense din seminte si rizomi si unele Postemergent 40-60 g/ha + Rimsulfuron 250 g/kg surfactant IV dicotiledonate anuale Buruieni dicotiledonate anuale si perene si cele rezistente 54 Banvel 480 Dicamba 480 g/l + Sare de K si Na la Atrazin Postemergent 0,5-0,75 l/ha IV 55 Banvel 480 Dicamba 480 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 0,6 l/ha IV Bromoxinil 280 g/l + 2,4 D 56 Buctril universal D 280 g/l ester Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1 l/ha IV 57 Ladok 48 SC Atrazin 200 g/l + Bentazon 200 g/l Buruieni dicotiledonate anuale Postemergent 3,5-4 l/ha inclusiv loturi de hibridare IV 58 Marksman SC Dicamba 11,5% + Atrazin 22,2% Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 2,5 l/ha IV 59 Oltisan extra Acid 2,4 D 325g/l + Dicamba 75g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1 l/ha III 60 Sanolt combi SC Atrazin 100 g/l + Dicamba 75g/l + Acid 2,4 D 200 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1-1,5 l/ha III Atrazin 200 g/l + Dicamba 61 Sanolt combi 400 SC 75g/l + Acid 2,4 D 125 g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1-1,5 l/ha III 62 Sanrom 40 SC Dicamba 12,1% + Atrazin 21,4% Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 2,5 l/ha IV 63 Sanrom 375 Atrazin 20 % + Dicamba 7,5% + Acid 2,4 D 10 % Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1 l/ha III 64 Sansac 2,4 D 360 g/l +Metosulfan 5g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1 l/ha IV 65 Weed - Master Dicamba120 g/l + Acid 2,4 D 344g/l Buruieni dicotiledonate anuale si perene Postemergent 1,5 l/ha III 66 Phoenix 400 SC Piridat 150 g/l +Atrazin 200 g/l Buruieni dicotiledonate anuale Postemergent 1,5 l/ha IV

189

- Combina C + CS - 4M si EDR reprezinta culegator de stiuleti,


12 70

echipament de depa nusare si combina de fabricatie stra ina cu echipamente adecvate. . Incepe cand umiditatea Recoltarea mecanizata sub forma de boabe acestora scade sub 25%. Recoltarea sub forma de boabe se executa cu C + CS-4 M +EZ sau
12 14 70

C + CS-6 + ET sau alte tipuri de combine cu echipamente de culegere a stiuletilor si treieratul acestora. Boabele recoltate trebuie aduse la umiditatea de 14%. Se poate efectua sub forma de stiuleti depanusati; Recoltarea manuala. ulterior se taie tulpinile si se leaga in snopi. In zonele mai umede din nordul Moldovei si din Transilvania se recolteaza plantele intregi, se aseaza in glugi, urmand ca detasarea stiuletilor sa se faca ulterior. Motivatia procedeului consta in discuirea mai rapida a terenului. Pa strarea stiuletilor se realizeaza in pa tule de diferite tipuri constructive. Raportul dintre recolta de boabe si recolta de strujeni (tulpini) variaza intre 0,51 - 0,92, micsorandu-se cu atat mai mult, cu cat conditiile au fost mai putin favorabile culturii porumbului. Procentul de panusi poate fi apreciat la 1/8 - 1/10 din productia de boabe. Randamentul de boabe oscileaza intre 78 - 83%. Productia de boabe a oscilat in tara noastra intre 2902 kg/ha in 2002 si 4630 kg/ha in 2004.
3.7.3. Cultura succesiva de porumb

Culturile succesive semanate pana la 1 iunie trebuie sa beneficieze de 1.200 1.500C (temperaturi mai mari de 10C) in Campia Romana, sudul Moldovei, Dobrogea si o parte din vestul ta rii. Amplasarea culturilor succesive in zonele mentionate se va face pe terenuri irigate. In unele zone mai umede, pe soluri cu aport freatic, se pot realiza culturi succesive pentru masa verde si siloz. Reusita culturii este dependenta de alegerea corecta a hibrizilor. In cultura succesiva se vor utiliza hibrizi extratimpurii, cu o perioada de vegetatie de pana la 110 zile. Semanatul porumbului nu trebuie sa depaseasca intervalul 1 - 5 iulie. Din acest considerent amplasarea se va face dupa culturi care para sesc terenul devreme (secara , masa verde, borceaguri, maza re, cartofi timpurii, rapita, orz si soiuri timpurii de grau). Grabirea sema natului se poate realiza prin semanat direct in teren nelucrat, folosind masina MCSN-6 sau AM-9. Pe terenurile imburuienate este necesara, totusi, efectuarea unor araturi superficiale sau lucrarea solului prin 2 - 3 treceri cu grapele cu discuri. Fertilizarea se face cu azot (80 - 100 kg/ha s.a.), eventual cu fosfor si potasiu. 190

Densitatea la recoltare trebuie sa fie de 65 - 70 mii plante/ha. Dupa semanat se aplica udarea de rasarire cu 300 - 400 m apa/ha. 3 In cursul vegetatiei se mai executa 4 - 6 uda ri, la intervale de 10 - 14 zile cu norme de 500 - 800 m apa /ha. 3 Celelalte lucra ri sunt identice cu cele de la cultura porumbului pentru boabe. In anii normali, culturile succesive de porumb ajung la maturitate spre sfarsitul lunii octombrie. In anii cand porumbul nu ajunge la maturitate pana la venirea brumelor, este necesara prelucrarea sub forma de pasta, sau se insilozeaza .
3.8. SORGUL 3.8.1. Importanta. Biologie. Ecologie

3.8.1.1. Importanta Sorgul este o cultura foarte veche, care se cultiva pentru; boabe, maturi, sirop bogat in zahar, furajarea animalelor sub forma de siloz sau nutret verde etc. Boabele de sorg sunt folosite direct in alimentatia oamenilor sub forma de fainuri in unele zone din Africa, India, China, Orientul Apropiat si Egipt. In industrie se utilizeaza la fabricarea amidonului, alcoolului si berii, in amestec cu boabele de orz Sorgul tehnic, cu ramificatii lungi si elastice, serveste pentru confectionarea maturilor, a periilor si altor impletituri. Din sorgul zaharat se extrage un suc dulce, bogat in zaharoza cu utiliza ri foarte variate. In hrana animalelor sorgul se utilizeaza fie ca furaj fibros, fie insilozat sau ca boabe, avand o valoare nutritiva asemanatoare cu a porumbului. Pentru nutret verde este deosebit de important in zonele aride, dupa recoltare plantele regenerand repede, deci putand fi folosit ca pasune. Pentru aceste utiliza ri au fost selectionate soiuri si hibrizi fara glicozidul durina, care pune in primejdie viata animalelor. In China si Africa, din flori, teci si frunze se obtine un colorant utilizat la vopsirea stofelor, a lanii si pieilor. 3.8.1.2. Compozitia chimica Boabele de sorg au o compozitie chimica asemana toare boabelor de porumb. Astfel, continutul in amidon este de 75,37%, proteine 11,84%, grasimi 3,79%, celuloza 2,18%, cenusa 1,28% (T. MURESAN, 1965). Sorgul zaharat contine 16 18% substante dulci, predominanta fiind zaharoza. 191

3.8.1.3. Raspandire Sorgul se cultiva, pe glob, pe o suprafata de circa 42,68 mil. ha (2005) ocupand locul 5 dupa grau, orez, porumb si orz. Cele mai mari suprafete, circa 52,7 %, sunt situate in Africa (Nigeria 17,0 mil ha, Niger 12 mil.ha s.a.), dupa care urmeaza Asia cu circa 7,9 % (India 9,4 mil.ha, China 0,672 mil.ha, Pakistan 0,307 mil.ha s.a.). In America de Nord si Centrala se cultiva pe 14% din suprafata totala mondiala, iar in America de Sud pe circa 2,3 %. Suprafete de peste 2,3 mil. ha se cultiva cu sorg pentru boabe in S.U.A., in zonele semiaride. In Europa, in prezent, suprafetele sunt mici, sub 187 mii ha. In Romania, in 1980, suprafata cultivata cu sorg a fost de 21,3 mii ha. Dupa 1989 suprafetele s-au diminuat mult, ajungand la 7 mii ha in 1998, de pe care s-a recoltat o productie medie de 1664 kg boabe/ha. De remarcat ca in ta rile in care se acorda atentie acestei culturi se obtin frecvent recolte de peste 6.000 boabe/ha, mentionandu-se si recolte de peste 10.000 kg/ha boabe, in conditii de irigare. 3.8.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Sorgul apartine familiei Gramineae , tribul Andropogoneae , genul Sorghum Adams , care cuprinde 31 de specii anuale si perene. Sorgul cultivat apartine speciei Sorghum vulgare Pers., sin. Sorghum bicolor (L) Moench. Aceasta specie se imparte, in raport cu modul de folosinta, in patru grupe: 1. Sorgul pentru boabe cu varietatile: cafra (raspandit in centrul si estul Africii); shallu (raspandit in India si Africa de Vest); kaoleang (cultivat in China); feterita (existent in Sudan); hegarii (existent in Sudan); durra (cultivat in Africa Centrala si Orientala ); milo (cultivat in Africa Centrala si Orientala). E. SPALDON, 1982, defineste sorgul pentru boabe Sorghum vulgare var. eusorghum . 2. Sorgul pentru maturi ( S.v. var. tehnicum ) 3. Sorgul zaharat ( S.v, var. saccharatum ) 4. Sorgul pentru furaj ( S.v. var. sudanense ). Dupa unii autori, originea sorgului este in India, iar dupa altii in Africa Ecuatoriala . Dupa N. VAVILOV (citat de GH. BILTEANU, 1991), cele mai multe din formele sorgului cultivat provin din centrul genic abisinian. Sorgurile de tip kaoliang provin din centrul chinez. In Europa cultura este cunoscuta din secolul al XV-lea. In America s-a introdus prin anul 1855. Pentru boabe se cultiva hibrizii de sorg, care au aparut in urma descoperirii de ca tre STEPHENES a unor biotipuri androsterile si a altora 192

restauratoare de fertilitate, fiind mai productivi cu 30 40% fata de soiuri (N. ZAMFIRESCU si colab., 1965). In tabelul 3.45 sunt prezentati hibrizii pentru boabe si maturi mentionati in Catalogul oficial al soiurilor pentru anul 2001. Rezulta ca toti sunt hibrizi simpli, cu talia cuprinsa intre 90 - 130 cm, cu panicul semicompact (cei pentru boabe), cu coacere rapida si uniforma. Perioada de vegetatie dureaza 120 150 de zile, MMB este de 20 25 g, capacitate de productie pana la 10.000 kg/ha.
Tabelul 3.45

Cultivare de sorg inregistrate in Romania


Cultivarul Categoria Anul Tara de Categoria Anul Tara de biologica inregistrarii origine Cultivarul biologica inregistarii origine Var. eurorgum sorg pentru boabe var. technicum sorg tehnic Fundulea HS 1979 R Siret Soi 1996 R 21 Fundulea HS 1979 R Denisa Soi 1998 R 32 Andrea HS 2001 U Dorina Soi 2000 Serbia Alfoldi HS 2004 U Marina Soi 2001 Serbia GK Zsofia HS 2004 U Regina Soi 2001 Serbia Aulyras HS 2005 F Szegedi Soi 2002 U 185 var. saccharatum sorg zaharat Szegedi Prut Soi 1991 R Szlovak Soi 2002 U Carmen Soi 1994 R Donaris Soi 2003 R Doina Soi 1996 RR Szegedi Soi 2005 U 1023 Monoriedes Soi 2000 U var.sudaneuse sorg furajer Fundulea Soi 2004 R Rona 5 HS 2004 U 135 ST

3.8.1.5. Particularitati biologice La germinare planta formeaza o singura rada cina . Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, ajunge la adancimi de 2 m si prezinta un numa r aproape dublu de perisori absorbanti, fata de porumb. R. LAUDI (1967), citat de G h. BILTEANU (1991), mentioneaza ca fata de suprafata foliara , sistemul radicular al sorgului este de doua ori mai dezvoltat, in comparatie cu sistemul radicular al porumbului. Tulpina este formata din 7 - 20 de internoduri pline cu maduva. Talia variaza frecvent intre 1,5 - 3 m, limitele de amplitudine fiind, la nivelul genului, intre, 0,3 - 4,5 m. Tulpina are capacitate mare de lastarire, insusire nedorita in cazul sorgului pentru boabe. Frunzele, lungi de 50 - 80 cm, sunt acoperite cu un strat de pruina si au o ligula scurta , pa roasa , urechiusele lipsesc. Inflorescenta este un panicul cu 1.000 5.000 de flori. 193

Spiculetele sunt grupate cate doua - trei, dar numai unul este fertil. In fiecare spiculet sunt doua flori, din care una este redusa la o palee membranoasa Fructul este o cariopsa rotund - turtita; MMB = 20 - 60 g; MH = 65 - 75 kg. Continutul de pleve este de 5 - 15%. 3.8.1.6. Cerinte fata de clima si sol Sorgul are cerinte ridicate fata de temperatura. Temperatura minima la germinatie este de 10C. Temperaturile medii zilnice favorabile cresterii sunt de 21 - 22C, foarte favorabile cresterii, fiind de 27 - 28C. Cresterea inceteaza la temperaturi sub 15C. Suporta arsitele de 38 - 40C. Suma de grade necesara , pentru intreaga vegetatie pentru hibrizii cultivati in Romania, este de 2.500 3.500C. Sorgul este mai rezistent la seceta decat porumbul. Coeficientul de transpiratie este de 153 - 190 (R. LAUDI, 1967). Datorita rezistentei mari la seceta, sorgul este denumit camila vegetala. Fata de sol este pretentios, reusind pe soluri cu pH = 4,5 - 8,5. Valorifica eficient solurile nisipoase si pe cele sara turate. Sorgul pentru maturi necesita soluri mai fertile. In tara noastra sorgul pentru boabe se cultiva in arealul porumbului, pe terenuri nisipoase sara turate si pe cele erodate, pe care la porumb se obtin recolte mici.
3.8.2. Tehnologia de cultivare a sorgului

3.8.2.1. Rotatie Ritmul lent de crestere din primele faze de vegetatie si, deci, pericolul mare de imburuienare, impune cultivarea sorgului dupa plante care lasa terenul curat de buruieni, de obicei culturi prasitoare. Dupa sorg nu se pot cultiva cereale de toamna, pentru care are o actiune nefavorabila , epuizand terenul in apa si substante nutritive. Din acest considerent, dupa sorg se vor cultiva numai culturi de primavara. 3.8.2.2. Fertilizare Dupa QUINEBI si colab. (1958), pentru 1.000 kg boabe si productia secundara aferenta sunt necesare 23,5 kg azot; 7,2 kg fosfor si 6,9 kg potasiu. Dupa E. PARISI (1936), citat de GH. BILTEANU (1991), pentru o tona de tulpini sorgul zaharat consuma 1,7 kg azot si 0,9 kg fosfor. In conditii de umiditate favorabila, sorgul reactioneaza prielnic la fertilizarea cu azot atat in ceea ce priveste nivelul recoltei, cat si continutul de proteina . In zonele secetoase, efect favorabil prezinta si fosforul. Dozele practicate azi in lume variaza, in functie de conditiile de experimentare, intre N
50-

P . In conditii de irigare, A. GIARDINI (1981), citat de GH. BILTEANU


150 36-100

(1991), recomanda N P .
200 150

194

La sorgul zaharat fertilizarea directa urma reste calitatea sucului, fapt pentru care se recomanda, pentru scopuri alimentare, cultivarea pe soluri fertile. Cand sucul se utilizeaza in alte scopuri decat cele alimentare fertilizarea se poate efectua cu N P . Gunoiul de grajd se recomanda a fi aplicat plantei
90-120 70-80

premergatoare, cu exceptia maturilor de sorg de pe solurile nisipoase, unde se recomanda aplicarea lui directa, incorporat adanc in sol. 3.8.2.3. Lucrarile solului Pentru sorg se executa aceleasi lucrari ca si in cazul porumbului. Patul germinativ trebuie sa fie bine ma runtit si curat de buruieni. 3.8.2.4 Samanta si semanatul Sa manta utilizata pentru sema nat trebuie sa aiba puritate minima de 97% si germinatia de cel putin 85%. In sol isi reduce germinatia cu 30 50% fata de laborator. Semintele se trateaza inainte de semanat cu fungicide si insecticide la fel ca la porumb. Perioada de semanat este cand temperatura solului se ridica dimineata la ora 8, la 14 - 15C. Sca derea temperaturii la 12 C dupa semanat reduce numarul plantelor rasarite cu peste 50%. Densitatea la sorgul pentru boabe pe soluri fertile va fi de 150 - 200 mii. plante recoltabile, iar pe solurile sarace 100 mii plante recoltabile. Cantitatea de sa manta este de 10 - 15 kg/ha la sorgul pentru boabe si de 6 - 8 kg la cel pentru sirop si maturi. Distanta intre randuri este de 70 cm, folosindu-se aceleasi semana tori ca si la porumb. Adancimea de insamantare este de 4 - 5 cm pe solurile grele si pe cele cu umiditate suficienta si de 6 - 8 cm pe solurile usoare si pe cele grele cu deficit de umiditate. 3.8.2.5. Lucrari de ingrijire Tava lugitul dupa sema nat asigura o buna rasarire a plantelor. Pentru distrugerea buruienilor in curs de ra sarire, cultura se gra peaza atat inainte cat si dupa rasarit. In faza de 4 - 5 frunze se poate utiliza sapa rotativa . In culturile neerbicidate se executa 2 3 prasile mecanice si 1 - 2 prasile manuale. Pentru combaterea pe cale chimica a buruienilor anuale monocotiledonate si dicotiledonate, solul se erbicideaza preemergent cu Onezin 50, Romazin 500, Sancozin 50 SC, Satecid in doze de 2 5 kg/ha, Atred 50 WP, Atred 500 L, Borzeprop 50 PU, Gesaprim 50 WP 5 10 kg/ha. Pentru buruienile dicotiledonate, se erbicideaza postemergent cu SDMA sau Icedin F (2 l/ha), Sardem (0,8 l/ha), DMA (1 l/ha). In primele faze de vegetatie sunt necesare 1 - 3 tratamente pentru combaterea pa duchelui verde al cerealelor ( Schizaphis graminum ) cu Carbetox 37 (2 l/ha) sau cu alte produse. 195

In culturile pentru maturi, in faza de 4 - 5 frunze se executa raritul si inla turarea lastarilor. In anii secetosi, prin irigare, se obtin productii ridicate. 3.8.2.6. Recoltare Sorgul pentru boabe se recolteaza la maturitate deplina a boabelor (fa ra pericol de scuturare), cu combinele de cereale cu hederul ridicat pana sub panicule Sorgul zaharat se recolteaza pentru extragerea siropului, incepand cu faza de coacere in lapte a boabelor si poate continua pana la coacerea deplina. Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor intregi, dupa care se inlatura , ultimul internod sa rac in zahar, dar bogat in saruri si frunzele, iar tulpinile se leaga in snopi si sunt transportate la statiile de presare. Sorgul pentru ma turi se recolteaza la inceputul maturitatii in lapte a boabelor, prin taierea paniculelor cu 1 - 2 internoduri, dupa care se depoziteaza sub soproane pentru uscare . Productiile la sorgul pentru boabe pot ajunge pana la 10.000 kg/ha, la sorgul pentru maturi 3 - 4 mii kg/ha, la sorgul pentru sirop 80 - 100 t/ha, din care se pot obtine peste 3.000 l alcool.
3.9. MEIUL 3.9.1. Importanta. Biologie. Ecologie

Meiul ( Panicum miliaceum L. ) este considerat una dintre cele mai vechi plante cultivate. In China ocupa suprafete importante cu 3.000 ani i.H., boabele fiind folosite in alimentatie; de asemenea, a fost cultivat inca din vechime, in India, in Egipt, sudul si sud-estul Europei. in climatele mai calde, a fost inlocuit in mare ma sura de porumb, iar in climatele umede si racoroase, de cartof. In prezent, suprafata mondiala sema nata cu aceasta specie de mei, caracteristica zonei temperate, este de aproximativ 10,1 mil. ha, din cele circa 36,5 mil. ha suprafata totala ocupata cu diferite specii de mei, majoritatea apartinand genurilor Setaria , Pennisetum , Eragrostis , Eleusine , cultivate in zonele aride din Asia si Africa; suprafete mai importante exista in Asia Centrala si Sud, China, (Federatia Rusa , Mongolia, Japonia), Orientul Mijlociu, Europa de Sud. In anul 2005 India a cultivat 12 mil.ha, Nigeria 6 mil.ha, Niger 4 mil.ha. Productia medie mondiala se situeaza in jur de 1138 kg /ha in 2005 In Europa si in SUA, meiul este semanat pe suprafete limitate, mai mult pentru furaj (1101 mii ha in 2005, din care 950 mii ha in Federatia Rusa si 116 mii ha in Ucraina, iar in USA 200 mii ha). In Romania, meiul a fost cultivat din timpurile vechi, jucand un rol foarte important in alimentatie; treptat, insa , suprafetele s-au restrans, meiul fiind 196

inlocuit in cultura si in alimentatie, de porumb. Prin comparatie cu anii 1930 1939, cand s-au cultivat cu mei 47,5 mii hectare (productie medie de 812 kg boabe/ha), pana in 1965 suprafetele s-au redus la doar 20 - 30 mii hectare, concentrate in zonele secetoase ale ta rii. In prezent, meiul a devenit o cultura de importanta cu totul secundara , prezentand un oarecare interes, mai ales in cultura succesiva , pentru fan sau chiar pentru boabe, datorita rezistentei la seceta si a perioadei scurte de vegetatie. De altfel, si in perioada interbelica , meiul era considerat o planta de completare, destinata inlocuirii, prima vara tarziu, a semanaturilor nereusite, precum si pentru terenurile care au fost inundate. Boabele de mei contin circa 10,6 - 18,0% proteine, 61,1 - 68,9% glucide, 3,6% lipide, 8,1% celuloza, 3,4% saruri minerale. Boabele decorticate pot fi prelucrate sub forma de faina utilizata in alimentatie pentru prepararea de crupe, pasat sau ma maliga . Prin decorticare se pierd 20 - 40% din masa boabelor. Mamaliga de mei este hra nitoare, dar ceva mai greu de digerat. Boabele pot fi destinate, de asemenea, furajarii animalelor (rumegatoare, pasari). Paiele si pleava au o valoare furajera ridicata , continand 4,5 - 5% proteine. Planta intreaga este folosita sub forma de masa verde sau fan, oferind un furaj de foarte buna calitate. In prezent, in tara noastra exista in cultura soiurile romanesti: Minerva (1987) - soi mai precoce, recomandat pentru zonele cu deficit termic; Margarit (1989) - soi ceva mai tardiv, recomandat pentru zone cu resurse termice si hidrice; Marte (1992) - soi precoce (60 - 70 zile perioada de vegetatie), rezistent la seceta si cadere, destinat pentru cultura succesiva; Matador (1994) - soi mai tardiv cu 2 zile ca Minerva, Mirel (1999), Marius (2001)cu 3 - 5 t boabe/ha productivitate si Moldarom (2004). Meiul este o planta erbacee anuala, cu capacitate mare de infratire (fig.3.69). Planta are pretentii ridicate fata de caldura (semintele germineaza la 10-12C) si este sensibila la temperaturi sca zute in
Fig. 3.69. Meiul ( Panicum

toate fazele de vegetatie (la -2C plantele mature


miliaceum).

sunt distruse). Este o planta cu crestere rapida; perioada de vegetatie este scurta , de numai 60 - 90 zile, interval in care trebuie sa se acumuleze 800 - 850C, temperaturi mai mari de 10C. La germinat rezulta o singura radacina embrionara. Sistemul radicular este puternic dezvoltat, ceea ce imprima o rezistenta deosebita la seceta . Pentru germinat necesita numai 25% apa din masa semintei. Meiul are cel mai mic consum de apa dintre toate cerealele. Prezenta perisorilor pe intreaga planta , numarul mic de stomate, structura anatomica apropiata de a plantelor de desert si 197

semidesert ii confera o mare rezistenta la seceta si arsita . Nu intampla tor, datorita rezistentei la seceta, care-i permite sa fie cultivat si pe terenuri mai slab productive, meiul a fost denumit "graul nisipurilor" (N.SA ULESCU,1947). Tulpina ajunge la circa 80 - 120 cm inaltime si infrateste. Inflorescenta este un panicul lung de 20 - 25 cm si ramificat, cu inflorire si maturare a boabelor foarte neuniforme. Fecundarea este alogama. Boabele se caracterizeaza prin MMB de 4 - 7 g, MH = 70 kg si procentul de pleve 17 - 20%. Meiul da rezultatele cele mai bune pe soluri mijlocii, cu reactie neutra si fertilitate ridicata, cum ar fi cernoziomurile sau solurile aluviale; suporta pH pana la 5,5 - 5,8. In cultura principala pentru boabe, meiul este recomandat pentru cultivare in zonele de campie din sud, Campia Transilvaniei si in Moldova. In cultura succesiva pentru furaj, se recomanda sa fie semanat in campiile din sud si vest; pentru a realiza culturi reusite si productii bune trebuie sa fie amplasat cu prioritate pe terenurile amenajate pentru irigat. In acest sens, in cultura succesiva este necesar ca la sema nat, in sol, sa existe o rezerva de apa care sa asigure rasaritul si dezvoltarea plantelor cel putin in primele 20 - 25 zile de vegetatie sau se iriga; apoi, in timpul vegetatiei, trebuie sa cada 150 - 180 mm precipitatii sau sa se intervina cu udari.
3.9.2. Tehnologia de cultivare

Pentru a da recolte mari, meiul este foarte exigent fata de starea de fertilitate a solului si fata de gradul de imburuienare. Din aceste motive, in cultura principala pentru boabe este de dorit ca meiul sa fie amplasat dupa cereale pa ioase de toamna sau de prima vara , plante furajere anuale sau prasitoare (floareasoarelui, porumb, sfecla sau cartof). in cultura succesiva pentru furaj, poate fi cultivat cu bune rezultate dupa cereale de toamna, in primul rand orz si grau, dar si dupa secara pentru furaj sau pentru boabe, borceag, cartofi timpurii. . Azotul este principalul element nutritiv care trebuie aplicat Fertilizarea in cultura meiului; se recomanda doze moderate, de 50 - 70 kg N/ha in cultura neirigata si de 60 - 80 kg N/ha in cultura irigata. Fosforul se administreaza in functie de aprovizionarea solului si de ingrasamintele aplicate la planta premergatoare. De regula, se recomanda 50 - 80 kg P O /ha. Pe solurile cu reactie acida (pH = 5,5 - 5,8) se pune problema aplica rii
25

ingrasamintelor cu potasiu (50 - 60 kg K O) si a amendamentelor calcaroase.


2

. Meiul cere sa fie sema nat intr-un teren bine ma runtit, Lucrarile solului curat de buruieni, fara resturi vegetale. Pentru meiul in cultura principala, lucra rile de pregatire a terenului sunt cele recomandate, de regula , pentru plantele care sunt semanate primavara. Pentru meiul in cultura succesiva se efectueaza lucra ri superficiale cu grapa cu discuri, eventual ultima lucrare in agregat cu tava lugul inelar. . Samanta folosita la semanat trebuie sa aiba puritatea de Semanatul minimum 97% si germinatia de minimum 85%. 198

In cultura principala, se recomanda ca meiul sa fie semanat atunci cand temperatura solului a ajuns la 10 - 12C, in mod normal in intervalul 15 - 25 aprilie in zonele de campie si 25 aprilie - 5 mai in zonele colinare. Sema natul se efectueaza la 25 cm intre randuri (chiar la 50 cm intre randuri pe terenurile imburuienate), folosind o cantitate de 10 - 25 kg sa manta/ha. Se seamana superficial, la 2 - 2,5 cm adancime. In cultura succesiva , trebuie sema nat imediat dupa recoltarea premergatoarei si nu mai tarziu de 15 iulie, in zona de campie si de 6 - 10 iulie, in zone colinare. Se seama na la distante mai mici intre randuri, de 12,5 cm, cu o cantitate de sa manta de circa 25 kg/ha. . Dupa semanat, se recomanda sa se efectueze o Lucrarile de ingrijire lucrare de tava lugit pentru grabirea ra sa ritului. Cea mai importanta lucrare de ingrijire este combaterea buruienilor. Exista posibilitatea aplica rii inainte de semanat, la prega tirea patului germinativ, cu incorporare cu combinatorul, a erbicidelor pe baza de atrazin - Onezin 50 PU, Gesaprim 50 WP, s.a., in doze de 5 - 10 kg/ha. impotriva buruienilor dicotiledonate se pot efectua tratamente cu: SDMA, 1,5 - 2,5 l/ha; Icedin forte, 2 l/ha; Glean 75 DF, 50 g/ha sau Lontrel 418 C, 4 - 5 l/ha, aplicate cand plantele de mei sunt in faza de infratit si inainte de alungirea paiului. Meiul este atacat de putine boli. Retine atentia ta ciunele, care se combate prin tratarea semintei cu un preparat pe baza de carboxina (Vitavax 200, 2,0 kg/tona de sa manta). Meiul reactioneaza favorabil la aplicarea udarilor, indeosebi atunci cand este semanat in cultura succesiva. Se recomanda sa se aplice o udare imediat dupa semanat, cu 300 - 350 m apa /ha, urmata de udari cu norme mai mari, de 500 - 3 550 m /ha, la interval de 15 - 18 zile (in functie de evolutia umiditatii solului). 3 . La alegerea momentului de recoltare a culturilor pentru Recoltarea boabe trebuie avut in vedere faptul ca meiul are o coacere neuniforma, existand pericolul scutura rii boabelor. In plus, boabele se sparg usor la treierat; ca urmare, turatia ba ta torului nu trebuie sa depaseasca 700 - 800 turatii/minut. Faza optima de recoltare este atunci cand boabele de la varful paniculului au capa tat culoarea caracteristica si 85 - 90% din boabe s-au intarit, iar cele din mijlocul paniculului sunt in parga. Se recolteaza cu combina de cereale, printr-o singura trecere. In anumite situatii, meiul poate fi recoltat si divizat; in prima faza, cand 70 - 75% dintre boabe s-au intarit, se taie plantele cu vindroverul, la 15 - 20 cm ina ltime si numai pe roua, pentru a nu se scutura boabele; dupa 2 - 4 zile de la cosire se treiera cu combina, prevazuta cu ridica tor de brazda. Trebuie retinut ca meiul are paiul plin cu maduva, cu umiditate mai ridicata si, ca urmare, se usuca mai greu. Raportul boabe:paie este de 1:1,3 - 1,5. Pe plan mondial, productiile sunt cuprinse, de obicei, intre 450 si 2.000 kg boabe/ha. In conditiile tarii noastre se pot obtine productii de 1.000 - 2.500 kg boabe/ha si 2.000 - 4.000 kg paie/ha. Pentru furaj, meiul poate fi recoltat in faza de lapte-ceara (pentru insilozare) sau chiar mai devreme (pentru masa verde sau fan). 199

3.10. OREZUL 3.10.1. Importanta, biologie, ecologie

3.10.1.1. Importanta Orezul este, alaturi grau, una dintre cele mai importante plante cultivate. Boabele orez sunt destinate, in primul rand, alimentatiei umane, constituind hrana de baza pentru circa 3,2 miliarde de oameni, in principal locuitori din Asia unde consumul anual de orez depaseste adesea 100 kg/locuitor, si atinge 190 kg in Vietnam, 144 kg in Indonezia, 137 kg in Thailanda, 134 kg in Bangladesh (prin comparatie cu un consum mediu mondial de 60 kg/locuitor/an). In ultimele decenii, consumul de orez a crescut considerabil in Africa (de exemplu, 60 kg/locuitor/an in Senegal) si America Latina (48 kg in Brazilia, 35 kg in Columbia). In tarile din zona temperata orezul reprezinta un aliment de completare, prezent in hrana, adesea aproape zilnic, in cantitati mici si sub diferite forme de preparare (de exemplu, in Franta, consumul mediu anual de orez este de 3,7 kg/locuitor). Boabele au avantajul ca sunt usor de prelucrat, in mod frecvent numai prin fierbere. Acestea au o valoare dietetica si nutritiva deosebita , calitati gustative remarcabile si un grad ridicat de digestibilitate, superior altor cereale. In cantitati mai mici, comparativ cu cele destinate consumului alimentar, boabele de orez sunt folosite pentru fabricarea de alcool, (in Japonia se produce bautura traditionala sake), bere (in amestec cu orz), amidon, glucoza , acid acetic, acetona, ulei, produse farmaceutice, alimente vitaminizate etc. In furajare sunt folosite numai subprodusele rezultate de la prelucrare: sparturi de boabe, tarate, boabe nemature sau boabe mai mici. Paiele sunt, de regula, imprastiate pe teren si incorporate in sol dupa recoltare. Ele pot fi intrebuintate pentru producerea hartiei, a cartonului, drept combustibil, iar in zootehnie ca asternut sau ca furaj; cenusa rezultata dupa arderea paielor poate servi ca ingrasamant pentru terenurile agricole. 3.10.1.2. Compozitia chimica Boabele mature de orez contin, in medie: 8,1% din s.u. proteine, 2,1% din s.u. lipide, 73,3% din s.u. glucide, 9,8% din s.u. celuloza; 5,7% din s.u. saruri minerale. Prin prelucrarea boabelor (decorticare si polizare-albire), se pierd circa 75% din lipide, 50% din sarurile minerale, o mare parte din proteine si aproape complet vitaminele. Ca urmare, boabele de orez prelucrate (orezul alb) sunt constituite aproape in totalitate din amidon (76 - 90,3%) si sunt sarace in proteine (5 - 9,2%, ca urmare a inlatura rii, la prelucrare, a pa rtilor exterioare ale bobului si a embrionului), lipide (0,4% - 0,6%), celuloza (0,2%) si sa ruri minerale (0,6%) (tabelul 3.46, dupa Techniques agricoles , 1993). De asemenea, boabele de orez 200

sunt deficitare in vitaminele complexului B si in unii aminoacizi esentiali (lizina). In componenta proteinelor predomina glutelinele (1,2 - 8,0 g/100 g boabe uscate, in principal orizeina) si albuminele (1,6 - 3,2 g/100 g, in principal leucosina), prin comparatie cu globulinele si prolaminele (cate 0,5 g/100 g). Consumul boabele de orez furnizeaza o mare cantitate de calorii. Totodata , trebuie subliniata digestibilitatea foarte ridicata a diferitilor componenti ai bobului.
Tabelul 3.46

Compozitia chimica a bobului de orez in diferite faze de prelucrare (% din s.u.)


Orez asiatic (Vietnam) Orez european (Franta) Orez Orez Specificare Orez brut Orez Orez brut Orez decorticat decorticat (paddy) alb (paddy) alb (cargo) (cargo) Proteine 7,70 9,17 8,55 7,87 10,66 9,37 Lipide 2,41 2,35 0,60 1,84 2,39 0,19 Amidon + zaharuri 73,60 86,50 90,20 77,40 81,64 5,05 Celuloza 10,15 0,66 0,21 9,00 2,35 1,00 Saruri minerale 6,16 1,37 0,63 4,30 1,56 0,46

3.10.1.3. Raspandire In prezent, pe glob, se cultiva cu orez 153,5 mil. ha (in 2005; locul al doilea dupa grau), iar productia medie mondiala a fost in ultimii ani de 3.789 4.016 kg/ha (dupa FAOSTAT Database, 2005). Tarile mari cultivatoare de orez sunt situate in Asia: India - 43,0 mil. ha; China - 29,3 mil.ha; Indonezia - 11,8 mil. ha; Bangladesh - 11,0 mil. ha; Thailanda - 10,2 mil. ha; Vietnam - 7,3 mil. ha; Filipine - 4,1 mil. ha. Suprafete intinse cu orez se mai cultiva in Nigeria (3,7 mil. ha), Brazilia (3,9 mil. ha), Pakistan (2,5 mil. ha), Cambodgia (2,1 mil. ha), Japonia (1,7 mil. ha), Nepal (1,5 mil. ha), SUA (1,3 mil. ha). Productiile medii obtinute pe aceste suprafete depasesc productivitatea altor cereale: 6.549 kg/ha in Coreea, 6.541 kg/ha in Japonia, 6.288 kg/ha in China, 4.574 kg/ha in Indonezia, 7.400 kg/ha in SUA, reflectand productivitatea ridicata a orezului (GH. BILTEANU, 1989). Comertul mondial cu orez insumeaza aproape 29 mil. tone (in anul 2004), iar principalii exportatori de orez sunt: Thailanda (9,9 mil. tone), Vietnam (4,1 mil. tone), China (2,5 mil. tone), India (4,8 mil. tone), SUA (3,1 mil. tone). Comertul cu orez este mai restrans comparativ cu alte cereale (numai 5% din productia mondiala), deoarece recolta este consumata , in principal, in zonele de producere.

201

Fig. 3.70. Aria de raspandire a orezului in lume

In Europa, orezul este cultivat pe suprafete restranse (565 mii ha in 2005); dintre ta rile cultivatoare de orez se evidentiaza Italia cu 222 mii ha si Spania cu 117 mii ha, productiile situandu-se frecvent peste 4.500 kg/ha (de exemplu, 6.171 kg/ha in Italia si 7.229 kg/ha in Spania, in anul 2005). Ta rile europene, inclusiv Uniunea Europeana , sunt dependente de importurile de orez de foarte buna calitate, si anume Europa importa 3,5 mil. tone, din care 2,6 mil. tone Uniunea Europeana . Romania se afla la limita nordica de cultura a orezului in Europa; scopul introducerii si mentinerii orezului in cultura la noi a fost acela de a acoperi necesarul pentru consumul curent, din productia proprie. Orezul este o cultura agricola relativ noua pentru Romania. Prima orezarie din tara a fost infiintata in anul 1786 de catre o familie de agricultori italieni la Topolia (langa Banloc, judetul Timis), pe raul Barzava. Cultura orezului s-a extins destul de greu, astfel incat, in 1938 se cultivau abia circa 400 ha (dupa N. SAULESCU, 1947). Interesul pentru cultura orezului a sporit mult dupa al doilea razboi mondial, perioada in care suprafetele au crescut la 5 mii ha in 1946, 18,7 mii ha in 1965 si 37 mii ha in 1985 - 1991. Productiile medii au depasit, in mod obisnuit, 3.000 boabe kg/ha, acestea fiind superioare, adesea, productiilor altor cereale paioase cultivate la noi; ca atare, orezul a fost considerat o cultura rentabila. In anul 1989, in Romania existau in jur de 62 mii ha amenajate pentru cultivarea orezului; se intentiona amenajarea unei suprafete totale de 75 mii ha, dintre care sa fie cultivate anual circa 50 mii ha, pentru acoperirea consumului intern. In ultimii ani, cultura orezului in Romania a cunoscut un regres considerabil din cauza anumitor dificultati economice, indeosebi din cauza costului foarte ridicat al apei pentru irigatie, dar si datorita concurentei orezului din import. Ca urmare, suprafetele semanate s-au restrans la 22 mii ha in 1991, 16 mii ha in 1992, 5-6 mii ha in 1995 1996, doar 1,5 - 1,7 mii ha in 1998 - 1999 si la 3 mii ha in 2005 (productii medii de 1.666 - 4.181 kg/ha, in ultimii ani). Drept consecinta, Romania este dependenta de orezul din import pentru acoperirea consumului intern (39 mii tone importate in 1995, 83 mii tone in 2000 si 104 mii tone in 2004). 202

3.10.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Orezul este originar din sud-estul Asiei si din India, iar in jurul anului 3000 i.h. exista deja in cultura in China. Actualmente orezul este cultivat atat in zonele tropicala si subtropicala, cat si in zona temperata . Limita nordica de cultivare a orezului in Europa o constituie nordul Italiei, Franta si sudul Romaniei (fig.3.70, dupa GH. BALTEANU, 1989). Orezul cultivat apartine genului Oryza , specia Oryza sativa L. (orezul comun), care cuprinde trei subspecii: ssp.brevis , caracterizata prin boabe scurte, de 3 - 4 mm lungime; ssp. indica , caracterizata prin boabe subtiri si lungi, plante cu tulpini si frunze lungi si de culoare verde-deschis, perioada lunga de vegetatie; ssp. japonica , cu boabe mari, ceva mai scurte, pline, plante cu talie mijlocie, cu frunze fine, de culoare verde-inchis, perioada mai scurta de vegetatie, cultivata in zona temperata. In comertul mondial, orezul este impa rtit in grupe (tipuri) in functie de: compozitia chimica a amidonului (amidonul poate fi constituit aproape exclusiv din amilopectina sau, atat din amiloza , cat si din amilopectina); aroma boabelor (tipul aromat este cultivat in India); caracteristicile bobului, si indeosebi lungimea ( tipul cu bobul scurt -7,2 mm lungimea medie - este preferat de consumatorii din Asia de nord; tipul cu bolul lung - 9,9 mm - este preferat de majoritatea consumatorilor americani si europeni). In Romania se cultiva ssp.japonica temperata (existenta in cultura, in principal, in nordul Chinei, Coreea, Japonia, bazinul mediteranean). Soiurile folosite in prezent in Romania fac parte din varietatea italica , caracterizata prin panicule nearistate, palee galbene, cariopse albe. Ele sunt in totalitate soiuri precoce - creatii ale amelioratorilor romani de orez (tabelul 3.47). Trebuie mentionat ca in consumul alimentar este folosit si orezul salbatic ( Zizania aquatica L. si Z.palustris L.), planta erbacee, anuala, existenta in stare sa lbatica in America de Nord, de-a lungul raurilor si in mlastini. Acesta a reprezentat, timp indelungat, un aliment de baza pentru locuitorii Americii precolumbiene. Planta este cultivata in statele Minnesota, California, Texas si in zona marilor lacuri canadiene. Compozitia chimica a boabelor este asemana toare cu cea a orezului comun, remarcandu-se bogatia in saruri minerale si in vitaminele complexului B. Boabele sunt folosite pe scara restransa , pentru preparate alimentare traditionale. 3.10.1.5. Particularitati biologice Principalele caracteristici ale orezului cultivat sunt: infratire abundenta , limbul frunzei ingust, inflorescenta un panicul ra sfirat, purtand spiculete pedicelate uniflore. Floarea prezinta 6 stamine, iar fecundarea este autogama. La recoltare, bobul este imbra cat in palee. . In faza de germinat, boabele de orez necesita mai putin Incoltirea oxigen, comparativ cu alte cereale, astfel incat boabele pot germina si in apa . La germinarea obisnuita, in sol uscat, din bob iese mai intai radicula si apoi 203

coleoptilul, in timp ce in strat de apa, la exteriorul bobului apare intai plumula. combina, prevazuta cu ridicator de brazda . Trebuie retinut ca meiul are paiul plin cu maduva, cu umiditate mai ridicata si, ca urmare, se usuca mai greu. Raportul boabe:paie este de 1:1,3 - 1,5. Pe plan mondial, productiile sunt cuprinse, de obicei, intre 450 si 2.000 kg boabe/ha. In conditiile tarii noastre se pot obtine productii de 1.000 - 2.500 kg boabe/ha si 2.000 - 4.000 kg paie/ha. Pentru furaj, meiul poate fi recoltat in faza de lapte-ceara (pentru insilozare) sau chiar mai devreme (pentru masa verde sau fan).
3.10. OREZUL 3.10.1. Importanta, biologie, ecologie

3.10.1.1. Importanta Orezul este, alaturi grau, una dintre cele mai importante plante cultivate. Boabele orez sunt destinate, in primul rand, alimentatiei umane, constituind hrana de baza pentru circa 3,2 miliarde de oameni, in principal locuitori din Asia unde consumul anual de orez depaseste adesea 100 kg/locuitor, si atinge 190 kg in Vietnam, 144 kg in Indonezia, 137 kg in Thailanda, 134 kg in Bangladesh (prin comparatie cu un consum mediu mondial de 60 kg/locuitor/an). In ultimele decenii, consumul de orez a crescut considerabil in Africa (de exemplu, 60 kg/locuitor/an in Senegal) si America Latina (48 kg in Brazilia, 35 kg in Columbia). In tarile din zona temperata orezul reprezinta un aliment de completare, prezent in hrana, adesea aproape zilnic, in cantitati mici si sub diferite forme de preparare (de exemplu, in Franta, consumul mediu anual de orez este de 3,7 kg/locuitor). Boabele au avantajul ca sunt usor de prelucrat, in mod frecvent numai prin fierbere. Acestea au o valoare dietetica si nutritiva deosebita , calitati gustative remarcabile si un grad ridicat de digestibilitate, superior altor cereale. In cantitati mai mici, comparativ cu cele destinate consumului alimentar, boabele de orez sunt folosite pentru fabricarea de alcool, (in Japonia se produce bautura traditionala sake), bere (in amestec cu orz), amidon, glucoza , acid acetic, acetona, ulei, produse farmaceutice, alimente vitaminizate etc. In furajare sunt folosite numai subprodusele rezultate de la prelucrare: sparturi de boabe, tarate, boabe nemature sau boabe mai mici. Paiele sunt, de regula, imprastiate pe teren si incorporate in sol dupa recoltare. Ele pot fi intrebuintate pentru producerea hartiei, a cartonului, drept combustibil, iar in zootehnie ca asternut sau ca furaj; cenusa rezultata dupa arderea paielor poate servi ca ingrasamant pentru terenurile agricole. 3.10.1.2. Compozitia chimica Boabele mature de orez contin, in medie: 8,1% din s.u. proteine, 2,1% din s.u. lipide, 73,3% din s.u. glucide, 9,8% din s.u. celuloza; 5,7% din s.u. saruri minerale. Prin prelucrarea boabelor (decorticare si polizare-albire), se pierd circa 75% din lipide, 50% din sarurile minerale, o mare parte din proteine si aproape 204

complet vitaminele. Ca urmare, boabele de orez prelucrate (orezul alb) sunt constituite aproape in totalitate din amidon (76 - 90,3%) si sunt sarace in proteine (5 - 9,2%, ca urmare a inlatura rii, la prelucrare, a pa rtilor exterioare ale bobului si a embrionului), lipide (0,4% - 0,6%), celuloza (0,2%) si sa ruri minerale (0,6%) (tabelul 3.46, dupa Techniques agricoles , 1993). De asemenea, boabele de orez sunt deficitare in vitaminele complexului B si in unii aminoacizi esentiali (lizina). In componenta proteinelor predomina glutelinele (1,2 - 8,0 g/100 g boabe uscate, in principal orizeina) si albuminele (1,6 - 3,2 g/100 g, in principal leucosina), prin comparatie cu globulinele si prolaminele (cate 0,5 g/100 g). Consumul boabele de orez furnizeaza o mare cantitate de calorii. Totodata , trebuie subliniata digestibilitatea foarte ridicata a diferitilor componenti ai bobului.
Tabelul 3.46 Compozitia chimica a bobului de orez in diferite faze de prelucrare (% din s.u.)
Orez asiatic (Vietnam) Orez european (Franta) Orez Orez Specificare decorticat decorticat (paddy) alb (paddy) alb (cargo) (cargo) Orez brut Orez Orez brut Orez

Proteine 7,70 9,17 8,55 7,87 10,66 9,37 Lipide 2,41 2,35 0,60 1,84 2,39 0,19 Amidon + zaharuri 73,60 86,50 90,20 77,40 Celuloza 10,15 0,66 0,21 9,00 2,35 1,00 Saruri minerale 6,16 1,37 0,63 4,30 1,56 0,46

81,64 5,05

3.10.1.3. Raspandire In prezent, pe glob, se cultiva cu orez 153,5 mil. ha (in 2005; locul al doilea dupa grau), iar productia medie mondiala a fost in ultimii ani de 3.789 4.016 kg/ha (dupa FAOSTAT Database, 2005). Tarile mari cultivatoare de orez sunt situate in Asia: India - 43,0 mil. ha; China - 29,3 mil.ha; Indonezia - 11,8 mil. ha; Bangladesh - 11,0 mil. ha; Thailanda - 10,2 mil. ha; Vietnam - 7,3 mil. ha; Filipine - 4,1 mil. ha. Suprafete intinse cu orez se mai cultiva in Nigeria (3,7 mil. ha), Brazilia (3,9 mil. ha), Pakistan (2,5 mil. ha), Cambodgia (2,1 mil. ha), Japonia (1,7 mil. ha), Nepal (1,5 mil. ha), SUA (1,3 mil. ha). Productiile medii obtinute pe aceste suprafete depasesc productivitatea altor cereale: 6.549 kg/ha in Coreea, 6.541 kg/ha in Japonia, 6.288 kg/ha in China, 4.574 kg/ha in Indonezia, 7.400 kg/ha in SUA, reflectand productivitatea ridicata a orezului (GH. BILTEANU, 1989). Comertul mondial cu orez insumeaza aproape 29 mil. tone (in anul 2004), iar principalii exportatori de orez sunt: Thailanda (9,9 mil. tone), Vietnam (4,1 mil. tone), China (2,5 mil. tone), India (4,8 mil. tone), SUA (3,1 mil. tone). Comertul cu orez este mai restrans comparativ cu alte cereale (numai 5% din productia mondiala), deoarece recolta este consumata , in principal, in zonele de producere. 205

Fig. 3.70. Aria de raspandire a orezului in lume

In Europa, orezul este cultivat pe suprafete restranse (565 mii ha in 2005); dintre ta rile cultivatoare de orez se evidentiaza Italia cu 222 mii ha si Spania cu 117 mii ha, productiile situandu-se frecvent peste 4.500 kg/ha (de exemplu, 6.171 kg/ha `n Italia si 7.229 kg/ha in Spania, in anul 2005). Ta rile europene, inclusiv Uniunea Europeana , sunt dependente de importurile de orez de foarte buna calitate, si anume Europa importa 3,5 mil. tone, din care 2,6 mil. tone Uniunea Europeana . Romania se afla la limita nordica de cultura a orezului in Europa; scopul introducerii si mentinerii orezului in cultura la noi a fost acela de a acoperi necesarul pentru consumul curent, din productia proprie. Orezul este o cultura agricola relativ noua pentru Romania. Prima orezarie din tara a fost infiintata in anul 1786 de catre o familie de agricultori italieni la Topolia (langa Banloc, judetul Timis), pe raul Barzava. Cultura orezului s-a extins destul de greu, astfel incat, in 1938 se cultivau abia circa 400 ha (dupa N. SAULESCU, 1947). Interesul pentru cultura orezului a sporit mult dupa al doilea razboi mondial, perioada in care suprafetele au crescut la 5 mii ha in 1946, 18,7 mii ha in 1965 si 37 mii ha in 1985 - 1991. Productiile medii au depasit, in mod obisnuit, 3.000 boabe kg/ha, acestea fiind superioare, adesea, productiilor altor cereale paioase cultivate la noi; ca atare, orezul a fost considerat o cultura rentabila. In anul 1989, in Romania existau in jur de 62 mii ha amenajate pentru cultivarea orezului; se intentiona amenajarea unei suprafete totale de 75 mii ha, dintre care sa fie cultivate anual circa 50 mii ha, pentru acoperirea consumului intern. In ultimii ani, cultura orezului in Romania a cunoscut un regres considerabil din cauza anumitor dificultati economice, indeosebi din cauza costului foarte ridicat al apei pentru irigatie, dar si datorita concurentei orezului din import. Ca urmare, suprafetele semanate s-au restrans la 22 mii ha in 1991, 16 mii ha in 1992, 5-6 mii ha in 1995 1996, doar 1,5 - 1,7 mii ha in 1998 - 1999 si la 3 mii ha in 2005 (productii medii de 1.666 - 4.181 kg/ha, in ultimii ani). Drept consecinta, Romania este dependenta de orezul din import pentru acoperirea 206

consumului intern (39 mii tone importate in 1995, 83 mii tone in 2000 si 104 mii tone in 2004). 3.10.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Orezul este originar din sud-estul Asiei si din India, iar in jurul anului 3000 i.h. exista deja in cultura in China. Actualmente orezul este cultivat atat in zonele tropicala si subtropicala, cat si in zona temperata . Limita nordica de cultivare a orezului in Europa o constituie nordul Italiei, Franta si sudul Romaniei (fig.3.70, dupa GH. BALTEANU, 1989). Orezul cultivat apartine genului Oryza , specia Oryza sativa L. (orezul comun), care cuprinde trei subspecii: ssp.brevis , caracterizata prin boabe scurte, de 3 - 4 mm lungime; ssp. indica , caracterizata prin boabe subtiri si lungi, plante cu tulpini si frunze lungi si de culoare verde-deschis, perioada lunga de vegetatie; ssp. japonica , cu boabe mari, ceva mai scurte, pline, plante cu talie mijlocie, cu frunze fine, de culoare verde-inchis, perioada mai scurta de vegetatie, cultivata in zona temperata. In comertul mondial, orezul este impa rtit in grupe (tipuri) in functie de: compozitia chimica a amidonului (amidonul poate fi constituit aproape exclusiv din amilopectina sau, atat din amiloza , cat si din amilopectina); aroma boabelor (tipul aromat este cultivat in India); caracteristicile bobului, si indeosebi lungimea ( tipul cu bobul scurt -7,2 mm lungimea medie - este preferat de consumatorii din Asia de nord; tipul cu bolul lung - 9,9 mm - este preferat de majoritatea consumatorilor americani si europeni). In Romania se cultiva ssp.japonica temperata (existenta in cultura, in principal, in nordul Chinei, Coreea, Japonia, bazinul mediteranean). Soiurile folosite in prezent in Romania fac parte din varietatea italica , caracterizata prin panicule nearistate, palee galbene, cariopse albe. Ele sunt in totalitate soiuri precoce - creatii ale amelioratorilor romani de orez (tabelul 3.47). Trebuie mentionat ca in consumul alimentar este folosit si orezul salbatic ( Zizania aquatica L. si Z.palustris L.), planta erbacee, anuala, existenta in stare sa lbatica in America de Nord, de-a lungul raurilor si in mlastini. Acesta a reprezentat, timp indelungat, un aliment de baza pentru locuitorii Americii precolumbiene. Planta este cultivata in statele Minnesota, California, Texas si in zona marilor lacuri canadiene. Compozitia chimica a boabelor este asemana toare cu cea a orezului comun, remarcandu-se bogatia in saruri minerale si in vitaminele complexului B. Boabele sunt folosite pe scara restransa , pentru preparate alimentare traditionale. 3.10.1.5. Particularitati biologice Principalele caracteristici ale orezului cultivat sunt: infratire abundenta , limbul frunzei ingust, inflorescenta un panicul ra sfirat, purtand spiculete pedicelate uniflore. Floarea prezinta 6 stamine, iar fecundarea este autogama. La recoltare, bobul este imbra cat in palee. . In faza de germinat, boabele de orez necesita mai putin Incoltirea oxigen, comparativ cu alte cereale, astfel incat boabele pot germina si in apa . La germinarea obisnuita, in sol uscat, din bob iese mai intai radicula si apoi coleoptilul, in timp ce in strat de apa, la exteriorul bobului apare intai plumula. 207

Tabelul 3.47 Soiurile de orez cultivate in Romania (2005)


Soiul (anul Perioada de vegetatie Rezistenta la boli, Capacitatea Rezistenta MMB da una tori si de productie Zone de cultivare recomandate la ca dere (g) temperaturi scazute (kg/ha)

inregistra rii) (zile) BRAILA (1985) 120-125 Foarte rezistent Mijlocie 28-30 5.000-7.000 Zonele din sudul si sud-estul ta rii, indeosebi pe solurile sa ra turate ameliorate sau in curs de ameliorare DIAMANT (1984) 110-120 Mijlocie Foarte rezistent 25-28 5.000-6.500 In special partea de vest a tarii, cu posibilita ri de extindere in toata tara DUNAREA (1998) 120-122 Rezistent Rezistent 31-32 6.290 Toate zonele de cultivare ELIDA (2001) 107-115 Mijlocie Rezistent 43 4.990 Toate zonele de cultivare OLTENITA (1991) 112-120 Rezistent Foarte rezistent 30-32 5.000-6.000 Toate zonele de cultivare POLIZESTI 28 (1978) 125-135 Foarte rezistent Mijlocie 25-32 5.000-6.500 Zonele de cultivare din sud si sud-est, indeosebi pe terenuri sa ra turate si ameliorare SPERANTA (1994) 118-128 Rezistent Rezistent 31-33 8.600 Toate zonele de cultivare ZEFIR (2003) 110-120 Rezistent Rezistent 30-32 5.000-7.000 Zonele de cultivare din sud si sud-est in anul 2005 a fost inregistrat soiul Magic

208

Fig. 3.71. Sectiune transversala in radacina adventiva dezvoltata de orez. In parenchimul

Fig. 3.72. Sectiune transversala schematizata, prin internod la paiul de cortical sunt dezvoltate spatii aerifere. orez. Se observa fascicule vasculare mici s i mai mari si elemente (lacune) ale sistemului aerifer.

. Incepe la 10 - Infrat irea 15 zile dupa ra sarit. Planta de orez formeaza, de regula, 3 - 6 frati fertili. Radacinile, paiul si frunzele de orez sunt prevazute cu canale aerifere, care asigura oxigenul necesar pentru respiratia organelor subterane, in conditiile terenului acoperit cu strat de apa (fig.3.71 si 3.72, dupa F.CRESCINI, citat de GH. BALTEANU, 1989). Este precedata Inflorirea de aparitia paniculului si dureaza, la un panicul, 5 - 9 zile, in functie de soi. Inflorirea si fecundarea Fig. 3.73. Inflorescent a (panicul) la orez sunt favorizate de temperaturi ale a - panicule si sp iculet ; b - floarea; aerului de minimum 22C c - cariopsa. (temperatura optima 27 - 29C), iar umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie de 70 - 80%. Pentru orez sunt nefavorabile zilele reci si ploioase, iar temperaturile sub 17C determina sterilitate. La maturitate temperatura optima se situeaza in jur de 25C. Paniculul de orez este rasfirat, cu numeroase spiculete uniflore si formeaza 30 - 90 boabe imbracate in palee, cu MMB = 25-45 g si 18 - 22% de pleve neconcrescute cu bobul (fig. 3.73). Pericarpul cariopsei este, de regula de 209

culoare bruna si cu miros relativ puternic, astfel incat, la preindustrializare, se urmareste indepartarea pericarpului. In conditii mai putin favorabile, in endospermul bobului se poate observa o pata albicioasa ("pancia bianca"), care contine indeosebi maltoza si dextrine si mai putin amidon, si care apare datorita unei umpleri defectuoase a bobului; prezenta acesteia creeaza unele dificultati la treierat si conditionare, prin deformarea si spargerea boabelor, precum si la preparare, prin desfacerea la fiert a boabelor si formarea unui terci. a plantelor de orez este cuprinsa intre 105 si 145 Perioada de vegetat ie zile. Cerintele termice pe intreaga durata a vegetatiei sunt de 2.400 - 3.200C (temperaturi mai mari de 0C). Pentru conditiile din Romania, un soi trebuie sa aiba un necesar termic de cel mult 2.400C, pentru a ajunge la maturitate (dupa Prof. P. MUNTEANU, 1938). 3.10.1.6. Cerinte fata de clima si sol Planta de orez este foarte exigenta fata de caldura , Temperatura. necesitand temperaturi de minimum 20C, timp de 3 luni (lunile iunie-august). Germinarea semintelor incepe la 10 - 12C, dar se desfasoara lent pana la 16C; optimum se situeaza in jur de 30 - 35C. In perioada infloritului, conditiile optime de temperatura sunt asigurate la 27,5 - 32,5C si cele minime la 17,5 - 22,5C. Scaderile de temperatura (sub 15C media zilnica ), care se produc uneori la noi in timpul infloritului (luna august), antreneaza caderea florilor si reduc, adesea drastic, recoltele de boabe. . Orezul este cereala cea mai pretentioasa fata de apa . De Umiditatea aceea, in anumite regiuni ale globului, acolo unde se poate produce orez in cultura neirigata, trebuie sa cada 160 - 300 mm precipitatii lunar sau 1.000 - 1.800 mm pe intreaga perioada de vegetatie. In cultura irigata este necesar un debit mediu de circa 2 - 2,5 l/sec/ha, ceea ce corespunde cu o norma de irigatie de 30 - 40.000 m 3 apa /ha. In zona temperata , cu oscilatii de temperatura destul de insemnate si bruste in timpul verii, stratul de apa joaca un rol termoregulator foarte important. Ca urmare, in zona temperata nu se poate practica decat cultivarea orezului in conditii submerse (in strat de apa). Dupa cum arata GH. BALTEANU (1991), cerintele fiziologice pentru apa ale orezului nu sunt cu mult superioare graului; coeficientul de transpiratie al orezului este de 600, prin comparatie cu cel al graului, care este de 500. Pentru conditiile din Romania se considera ca este necesara o norma de irigatie de 20.000 m apa/ha/an. 3 Apa provenind din ape curgatoare (calda si bine oxigenata) este cea mai potriviva pentru irigarea orezului. Continutul de saruri din apa de irigatie nu trebuie sa depaseasca 1 - 2 g/l; apa usor salina poate fi folosita in orezarie numai cu conditia sa fie asigurat un drenaj foarte bun. . In anumite faze de vegetatie, vantul poate produce unele Curentii de aer pagube: stanjeneste inra dacinarea plantelor in fazele de germinare-ra sarire, poate favoriza caderea plantelor si scuturarea boabelor la maturitate. 210

. Orezul are cerinte mari fata de lumina , necesitand minimum Lumina 1.000 ore de stralucire a soarelui. Productia de orez scade in anii cu nebulozitate ridicata. Radiatia solara optima pentru orez este de 500 cal/cm /zi. 2 . Orezul are capacitatea de a se adapta la soluri foarte diferite, sub Solul aspectul structurii si al caracteristicilor chimice. Ca urmare, poate valorifica si soluri neproductive sau slab productive, saline, alcaline; nu se cultiva pe soluri nisipoase sau argiloase. Prefera solurile ceva mai grele, cu peste 40% argila , mai putin permeabile; solurile prea permeabile determina consumuri exagerate de apa . Reactia solului are o importanta redusa (limitele suportate ale pH sunt de 4,5 8,5, iar optimum este de 6 - 7). Un sol prea acid poate prilejui aparitia unor simptome de carenta si toxicitate. Orezul manifesta o anumita toleranta la sarurile din sol, continutul acestora nu trebuie sa depaseasca insa 2 . Pe solurile sa raturate terenul trebuie sa fie perfect nivelat, iar evacuarea apei se va efectua cat mai corect, pentru a se evita concentrarea sarurilor in microzonele mai inalte. In anumite conditii, cultura orezului poate reprezenta o solutie de valorificare a terenurilor sara turate. De altfel, din suprafata totala de circa 500 mii ha de soluri afectate de sara turare existente in Romania, circa 100 mii ha sunt situate in zona climatica favorabila orezului. Ameliorarea solurilor saraturate prin submersie, si folosirea lor ca orezarii este metoda cea mai rapida si eficienta de valorificare a acestor soluri (GH. BALTEANU, 1989). 3.10.1.7. Zone ecologice Pe teritoriul Romaniei conditiile de temperatura nu permit delimitarea unei zone foarte favorabile pentru cultura orezului, ci numai a unor areale restranse, in care se intrunesc conditii favorabile. Zona favorabila I pentru cultura orezului in Romania este situata in lungul Duna rii, in incintele indiguite, pe o fasie cu latimea de circa 20 km la nord de Duna re, de la Calafat la Braila, in zona de influenta a izotermei de vara de 22C (fig.3.74, dupa I. BADEA, 1975). Zona favorabila II este delimitata de izoterma de vara de 21C si este situata in luncile raurilor Siret, Buzau, Ialomita, Olt, precum si in Banat, in vestul judetului Timis.

211

Fig. 3.74. Aria raspandirii in cultura a orezului in Romania. 3.10.2. Tehnologia de cultivare a orezului

3.10.2.1. Rotatia Culturile de orez se amplaseaza pe terenuri amenajate in mod special, impa rtite in parcele dreptunghiulare, cu suprafata de 1 - 4 ha fiecare, inconjurate de digulete si preva zute cu canale destinate alimentarii cu apa de irigatie, precum si canale destinate evacuarii acesteia; admisia si evacuarea apei din parcele se fac prin vanete de alimentare si de evacuare (fig.3.75, dupa I. BADEA, 1975). Amenajarile pentru oreza rie sunt costisitoare, astfel incat, sub aspect economic, este de dorit sa se realizeze o incarcare cat mai mare cu orez pe suprafetele amenajate. Pe de alta parte, orezul este o planta care suporta monocultura. Aceasta nu trebuie practicata , insa , mai mult 3 - 4 ani la rand, apoi trebuie intrerupta , deoarece exista pericolul aparitiei unor procese negative, cum ar fi: acidifierea, compactarea lui, manifestarea unor procese anaerobe, spalarea elementelor nutritive, imburuienarea terenului cu buruieni specifice s.a. Pe terenurile fertile, cu apa freatica situata mai in adancime, unde nu exista pericolul salinizarii solului, se poate practica o inca rcare cu orez de pana la 75 -80%. Pe terenurile mai putin fertile, precum si in orezariile vechi, unde exista pericolul de salinizare, inca rcarea cu orez trebuie diminuata la 50%. In ultimul timp se recomanda sa se organizeze asolamente de 6 ani, dintre care 4 ani cu orez, urmati de doi ani de odihna ; in primul an se cultiva o prasitoare soia, porumb sau floarea-soarelui (culturi sema nate prima vara), iar in anul urmator o cereala paioasa recoltata vara si care permite, astfel, lucrarea timpurie a solului in vederea semanatului orezului (dupa recomandarile ICCPT. Fundulea, 1990).

212

Fig. 3.75. Amenajarea orezariei :


A - schita de amenajare a unui sector de orezarie; B - sectiune printr-un sector de orezarie (tip clasic de amenajare)

Trebuie avuta in vedere si posibilitatea practica rii unei rotatii anuale, folosind, de pilda, borceag semanat toamna si recoltat primavara devreme ca nutret verde, dupa care se seama na orez. In anumite situatii, in orezarii poate fi semanata si lucerna , care este mentinuta 2 ani in cultura. 3.10.2.2 . Fertilizarea Necesarul de elemente nutritive al unei culturi de orez, pentru a produce 100 kg boabe/ha este estimat la 2,2 kg N, 1 kg P O , 2 kg K O si 1 kg CaO.
25 2

. Orezul reactioneaza puternic la administrarea ingrasamintelor, Azotul indeosebi ca urmare a spalarii elementelor nutritive din sol cu apa de irigatie. Cele mai importante sunt ingrasamintele cu azot, care se recomanda sa fie aplicate in doze de 120 - 150 kg/ha; marimea dozelor este corelata cu fertilitatea solului, soiul cultivat (intereseaza in primul rand rezistenta la ca dere a soiului), conditiile meteorologice din anul de cultura, data cand a fost efectuat semanatul (pentru a nu intarzia vegetatia). Azotul este administrat fractionat: 2/3 din doza totala primavara, inainte de sema nat, iar restul se aplica in timpul vegetatiei (in stadiul de 7 - 9 frunze, moment in care planta trece in faza reproductiva), fa ra, insa , a depasi data de 1 iulie. In cazul in care azotul este administrat mai tarziu, perioada de vegetatie se prelungeste, creste procentul de sterilitate si de sistavire a boabelor, este favorizat atacul de boli criptogamice. Daca premergatoarea a fost o leguminoasa (de exemplu, soia) doza totala de azot se poate reduce cu 20 - 30%. Trebuie subliniat ca ingrasarea cu azot in timpul vegetatiei se suprima daca s-a semanat mai tarziu, 213

precum si in cazurile in care vegetatia este luxurianta si intarziata fata de situatia normala . Dintre ingrasamintele cu azot, sulfatul de amoniu este preferat azotatului de amoniu, deoarece azotul amoniacal nu este spa lat cu apa de irigatie (este retinut in sol), fiind mai bine folosit de planta de orez. In perioada de vegetatie se administreaza , in primul rand, sulfat de amoniu, dar pot fi aplicate si alte ingrasaminte cu azot, cum ar fi azotatul de amoniu sau ingrasa minte complexe. Pentru imprastierea ingrasamintelor in vegetatie se folosesc mijloace avio sau terestre (tractoare prevazute cu roti cu pinteni si masini pentru administrat ingrasaminte chimice). . Este deosebit de important in cultura orezului, avand rolul de a Fosforul echilibra efectul azotului. Influenteaza favorabil inradacinarea si infratirea, confera rezistenta la cadere si boli, favorizeaza maturarea mai devreme a boabelor. Ingrasarea cu fosfor este obligatorie in toate situatiile, dozele recomandate fiind de 80 - 100 kg P O /ha. Administrarea se poate face toamna
25

sau chiar primavara inainte de semanat, cu incorporare in sol. Ca ingrasa mant este important pe solurile usoare, precum si in Potasiul. orezariile vechi, mai ales atunci cand au fost folosite doze mari de ingrasaminte cu azot si fosfor. Dozele sunt de 80 - 100 kg K O/ha, aplicate in intregime inainte
2

de semanat sau fractionat, la fel ca azotul. . Gunoiul de grajd este eficient in cultura Ingrasamintele organice orezului, indeosebi in oreza riile vechi. Se recomanda sa fie aplicate 30 t/ha gunoi in stare bine fermentata, de dorit la cultura premergatoare prasitoare din asolament. Pe solurile sara turate, cu reactie alcalina, se administreaza amendamente cu reactie acida, sub forma de gips (fosfogips), in doze de 4 - 10 t/ha. 3.10.2.4. Lucrarile solului . Lucrarea de baza a solului este reprezentata de aratura de Aratura toamna efectuata cat mai de timpuriu, la 23 - 25 cm adancime pe solurile normale si 28 - 30 cm pe solurile mai usoare si pe sa raturi. In oreza rii este necesara, in mod frecvent, afanarea adanca a solului (scarificarea), efectuata o data la 4 ani, indeosebi in orezariile vechi, pe solurile puternic tasate si pe cele mai putin permeabile. In anumite situatii (pentru combaterea unor buruieni cu rizomi, mai greu de distrus) este recomandata o a doua aratura in primavara, dupa ce rizomii au fost descoperiti si expusi la ger prin aratura de toamna, efectuata ceva mai superficial. La desprima varare, aratura se lucreaza cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti. . Este o lucrare foarte importanta din tehnologia de Nivelarea terenului cultivare a orezului. Nivelarea de intretinere (sau de exploatare) se face in fiecare an si are ca scop corectarea denivelarilor rezultate in urma lucrarilor mecanice. Prin comparatie, nivelarea capitala se face la amenajarea orezariei si apoi la interval de 4 ani, la cultura premerga toare din asolament. 214

Nivelarea se poate realiza in teren uscat sau dupa inundarea terenului cu un strat de apa. In teren uscat lucrarea este realizata prin doua treceri in sensuri diferite cu nivelatoare tractate. Nivelarea in apa se realizeaza prin introducerea apei in parcela, apa indicand bine denivelarile; in continuare, terenul se lucreaza cu tractorul prevazut cu roti cu pinteni si lama nivelatoare. Dupa nivelare se administreaza ingrasamintele, care sunt incorporate in sol cu grapa cu discuri; eventual, prin aceeasi lucrare, sunt incorporate si erbicidele pe baza de molinat (Ordram). Inainte de semanat, cu ajutorul unor mijloace mecanice se pot deschide rigole necesare pentru inundarea terenului si pentru evacuarea mai rapida a apei din parcela . 3.10.2.5. Samanta si semanatul destinata sema natului trebuie sa contina numai boabe intregi, Samant a nedecorticate, cu puritatea fizica minimum 98%, germinatia minimum 80% si energie germinativa cat mai ridicata . Inainte de semanat este obligatorie tratarea semintei, folosind gama HCH + tiram + tiofanat metil (Tirametox 90 PTS, 3 kg/t de samanta) sau tiram + gama HCH + carboxina (Vitalin 85 PTS, 3 kg/t sa manta), impotriva da una torilor care ataca la inceputul vegetatiei si a unor boli (arsura bacteriena sau brusone). Orezul poate fi semanat in strat de apa sau in uscat (in teren prega tit ca pentru orice paioasa). este metoda cea mai extinsa , atat la noi, cat si pe plan Semanatul in apa mondial (circa 70% din totalul suprafetei cultivate cu orez in lume). Aceasta metoda prezinta o serie de avantaje: se castiga 10 - 15 zile din perioada de vegetatie, deoarece se foloseste samanta preincoltita si se poate sema na mai devreme; metoda poate fi aplicata pe terenurile salinizate; se asigura conditii bune pentru semanat pe solurile grele, precum si in situatiile in care nu se poate pregati foarte bine patul germinativ (asa cum cere sema natul in uscat); permite utilizarea erbicidelor pe baza de molinat (Ordram), foarte volatile si care trebuie incorporate in sol si terenul inundat, imediat dupa aplicare. In vederea sema natului, samanta se tine, de regula , la umectat 24 - 28 ore pana la incoltire (punctare), apoi se zvanta usor. Sema natul se efectueaza prin imprastiere cu mijloace terestre (tractor prevazut cu roti cu pinteni sau za brele si masina de imprastiat ingrasaminte chimice) sau avio. Este esentiala distribuirea (imprastierea) cat mai uniforma a semintelor. Inainte de semanat se efectueaza tulburarea apei pentru ca, dupa semanat, peste seminte sa se depuna un strat de mal (na mol) de circa 0,5 cm grosime. se poate realiza tot prin imprastiere, folosind Semanatul in uscat masini pentru administrat ingrasaminte chimice sau sema natori universale, fa ra incorporare (fara bra zdare). In prealabil terenul poate fi modelat, prin trasarea unor rigole superficiale. Eventual, dupa semanat se poate efectua o lucrare de tava lugit cu tavalugul inelar, pentru a evita ca sa manta sa fie deplasata cu apa de inundare. Imprastierea semintelor se poate face si cu mijloace avio. Pe 215

terenurile bine pregatite se poate semana cu semana toarea universala , la adancimea de circa 2 cm, folosind patine preva zute cu limitatori de adancime. recomandata este mai mare decat la alte paioase, si anume Densitatea 900 - 1.000 boabe germinabile/m , din cauza conditiilor mai putin favorabile din 2 perioada semanat-germinat-rasarit, urma rindu-se sa se realizeze 250 - 350 plante/m sau 400 - 600 panicule recoltabile/m . Pentru realizarea acestor densitati 2 este necesar sa fie folosite intre 250 si 300 kg sa manta/ha. In tara noastra orezul este semanat atunci cand in sol temperatura ajunge la 10 - 12C (15C temperatura apei), ceea ce corespunde cu intervalul 20 aprilie 5 mai. Intarzierea semanatului este foarte da una toare, deoarece se intarzie vegetatia in toamna , cu toate consecintele legate de maturare, recoltare, nivelul productiilor etc. 3.10.2.6. Lucrarile de ingrijire

este cea mai importanta lucrare de ingrijire din Combaterea buruienilor cultura orezului. Imburuienarea orezariilor este favorizata de stratul de apa si se produce, indeosebi, cu buruieni iubitoare de apa . Majoritatea buruienilor pagubitoare fac parte din familia Poaceae ( Gramineae ), mai frecvent specii ale genului Echinochloa ( Ech. crus-galli , Ech. phyllopogon, Ech. oryzoides - mohor) si specia Leersya oryzoides (orizica). La acestea se adauga buruieni specifice de balta, cu ar fi cele din familiile Cyperaceae ( Scirpus ; Cyperus; Juncellus ) si Alismataceae ( Alisma; Sagitaria ). Pentru combaterea mohorului se recomanda aplicarea unor erbicide pe baza de molinat (Ordram 72 CE, 7 - 8 l/ha), dizolvate in 200 - 400 l apa/ha. Administrarea se face inainte de sema nat, pe teren foarte bine pregatit, urmarinduse distribuirea cat mai uniforma si incorporarea imediata la 6 - 8 cm adancime, prin 2 lucra ri cu grapa cu discuri, in sensuri diferite si inundarea obligatorie a parcelei imediat dupa aplicare (si nu mai tarziu de 24 ore). Aceste preparate combat si 30 - 40% dintre speciile de buruieni din familia Cyperaceae . In schimb, nu distrug toate speciile de mohor. Rezultate bune se obtin si cu erbicidele continand tiobencarb (Saturn 50 EC, 8 - 10 l/ha), aplicate preemergent si care pot fi folosite, atat in cazul semanatului in apa, cat si la sema natul in uscat (tabelul 3.48). In mod frecvent, este necesara o erbicidare de corectie, in perioada de vegetatie, pentru combaterea speciilor de mohor rezistente la molinat, precum si a unor generatii mai tarzii de mohor. Se folosesc erbicide pe baza de propanil (STAM LV-10, 14,0 + 20,0 l/ha). Inainte de efectuarea tratamentului apa este evacuata complet din parcela; dupa 1-2 zile de la tratament se introduce un strat de apa de 15-20 cm, apoi dupa alte 6-8 zile se revine la stratul de apa de grosime normala . Impotriva buruienilor dicotiledonate anuale si perene (din familia Cyperaceae si alte specii) se fac tratamente in vegetatie cu preparate pe baza de MCPA+bentazon (Dicotex 40 lichid, 0,8 - 1,5 l/ha + Basagran M 60, 3,0 l/ha) sau 216

cu bensulfuron metil (Londax 60 DF, 70 - 90 g/ha). De obicei, aceste preparate sunt asociate cu erbicidele destinate combaterii monocotiledonatelor. Contra buruienii Leersia oryzoides , mult extinsa in ultimele decenii in orezariile din tara noastra si deosebit de da unatoare, se recomanda administrarea postemergenta a preparatelor continand glufosinat (Basta 14 SL, 2,0 l/ha). Adminstrarea inainte de recoltarea orezului a tratamentelor cu glifosat permite distrugereza rizomilor de buruieni. Contra algelor, a caror dezvoltare este favorizata de stratul de apa din orezarie, se foloseste sulfat de cupru, in cantitate de pana la 20 kg/ha pe intreaga perioada de vegetatie. Tratamentul se face prin asezarea la vaneta de alimentare cu apa a parcelei a unui saculet cu sulfat de cupru, in momentul in care apare o spuma la suprafata apei si care indica inceputul dezvolta ri puternice a algelor. . Boala cea mai periculoasa din cultura orezului este Combaterea bolilor arsura bacteriana (sau brusone - Pyricularia oryzae ) care ataca orezul pe toata durata vegetatiei si indeosebi in faza de burduf-inflorire. Atacul este favorizat de verile ra coroase (mai ales in luna august), de diferentele termice mari de la zi la noapte, de excesul de azot, de ingrasarea unilaterala si tarzie cu azot. Masurile preventive (respectarea rotatiei, arderea miristei si a resturilor vegetale, efectuarea araturilor adanci, ingrasarea NPK echilibrata , tratarea semintelor inainte de semanat cu macozeb) sunt foarte importante si eficiente.

217

Tabelul 3.48 Erbicide folosite pentru combaterea buruienilor din cultura orezului
Buruieni Doza produs Momentul de Recomandari de administrare prezente Substanta activa Produsul comercial comercial 7,0-8,0 aplicare - Se incorporeaza imediat in sol, la adancimea de 6-8 cm, ppi prin doua treceri cu grapa cu discuri, cu inundare la cel mult l/ha 24 ore de la aplicare - La sema natul in apa se aplica la suprafata solului, dupa preem ultima discuire; se inunda si se seama na la 4-5 zile dupa Molinat Ordram 72 CE

Tiobencarb Saturn 50 EC 8,0-10,0 Echinochloa l/ha sp. (mohor)

sau aplicare. postem - La sema natul in uscat cu incorporarea semintei in sol, se aplica imediat dupa sema nat, dupa care se inunda - Se aplica cu adjuvantul Wetal, 1 l/ha, in faza de 1-2 frunze Quinoclorac Facet PU ale mohorului (doza de 0,75 kg/ha) sau 4-5 frunze ale 0,75-1,0 kg/ha postem mohorului (1 kg/ha) Tiobencarb + Saturn 50 EC+ 6,0-8,0 Propanil STAM LV-10 l/ha postem - In faza de 1-4 frunze ale mohorului, cu evacuarea apei din parcela Tryclorpyr+ Garlon 4E + 1,0+2,0

Cyperaceae si MCPA Dicotex l/ha postem - In faza de 1-2 frunze ale mohorului, dupa evacuarea apei din parcela buruieni dicotiledonate Bensulfuron Idem metil Londax GS 70-90 g/ha postem Glufosinat Basta CE 5,0 Leersia l/ha postem - Se poate aplica si ca desicant, in doza de 2,0-2,5 l/ha oryzoides - Cand umiditatea boabelor este de 20-25%, iar plantele de (orizica) Glifosat Roundup 6,0 Leersia sunt inca verzi. Dupa tratament, se asteapta 20-25 l/ha postem zile ca erbicidul sa transloce in rizomi si apoi se recolteaza . Alge Sulfat de cupru - 20,0 kg/ha - - Se aplica incepand cu prima inundare, ori de cate ori este nevoie

218

O boala periculoasa in cultura orezului este si patarea bruna ( Helminthosporium oryaze ), pentru care se recomanda aceleasi masuri preventive ca si in cazul arsurii bacteriene, la care se adauga posibilitatea cultiva rii unor soiuri rezistente; fuzarioza ( Fusarium sp. ) ataca in fazele de germinat si inflorit, masurile preventive si curative fiind similare cu cele prezentate la celelalte boli. culturilor de orez sunt musculita orezului sau Daunatorii specifici tantarul orezului , atacul periculos fiind provocat de larve, cand orezul este in faza de plantula. Cultura atacata are frunzele galbene, plantele sunt firave si se poate ajunge pana la pieirea plantelor. Se recomanda tratamente cu diferite insecticide, efectuate cu mijloace terestre, daca atacul este izolat, in vetre pe locurile mai joase, sau cu mijloace avio, pe suprafete mari. De asemenea, in oreza rii apar, de regula, moluste, broaste, raci ( Planorbis , Paludina , Limnea ), la atac foarte puternic recomandandu-se evacuarea pentru scurt timp (cateva ore) a apei. . Este o lucrare esentiala in cultura orezului. Dupa cum s-a Irigarea mentionat, in zona temperata este obligatorie cultivarea orezului in strat de apa , prin care se acopera necesarul de apa al plantelor, dar se atenueaza si oscilatiile de temperatura, foarte daunatoare plantei de orez. Regimul de irigare aplicat in orezariile din tara noastra este submersia intermitenta cu nivel de apa variabil . Aceasta presupune ca, in cazul sema natului in apa, se face inundarea parcelei cu 10 cm de apa, cu 1 - 2 zile inainte de semanat; dupa 6 - 8 zile de la semanat se evacueaza apa timp de 48 ore, pentru inra dacinarea pla ntutelor, apoi terenul se inunda din nou, cu marirea treptata a grosimii stratului de apa; la infratit nivelul apei se coboara pana la 3 - 4 cm, cu scopul de asigura oxigenul necesar plantei in aceasta faza , dar si pentru a proteja nodul de infratire de actiunea directa a razele solare. In continuare stratul de apa se ridica treptat, la inceput la 10 - 15 cm si atingand maximum de 20 - 25 cm in fazele aparitia paniculului-inflorire. La fecundare-formarea bobului, grosimea stratului de apa se poate reduce pana la 10 - 15 cm. In faza de maturitate in ceara se opreste alimentarea cu apa , iar cu 10 - 15 zile inainte de recoltare se deschid vanetele pentru a permite evacuarea completa a apei din parcela (fig.3.76, dupa I. BADEA, 1975).

Fig. 3.76. Schema regimului de irigare prin submersie intermitenta, cu nivel de apa variabil, la semanatul "in uscat" s i la semanatul "in apa"

219

Evacuarea apei se face si in situatiile in care este necesara administrarea ingrasamintelor, a erbicidelor sau combaterea daunatorilor. In cazul sema natului in uscat, pana la incoltire se introduc in parcela cate 5 - 6 cm strat de apa, care se lasa sa se infiltreze treptat, operatiunea repetandu-se de 4 - 5 ori; in continuare, regimul apei se conduce ca in cazul semanatului in apa . 3.10.2.7. Recoltarea In momentul in care boabele ajung la 28 - 30% umiditate, se recomanda evacuarea treptata a apei din parcele, nu prea repede, pentru a nu determina caderea plantelor. este atunci cand boabele de la varful Momentul optim de recoltare paniculului se afla la coacere deplina (circa 18 - 20% umiditate, uneori chiar 24% umiditate). Calendaristic, in Romania orezul, se recolteaza, in mod obisnuit, intre 15 septembrie si 15 octombrie. Inainte de recoltare, din cauza frunzelor inca verzi, sunt necesare uneori tratamente cu substante desicante , cum ar fi diquat (Reglone forte, 2 - 3 l/ha) sau dimetipin ((Harvade 25 F, 1,5 l/ha+0,5% Hyspray), aplicate atunci cand boabele au 24-26% umiditate. se efectueaza cu combina pentru cereale paioase, direct din Recoltarea lan, avand aparatul de treier prevazut cu batator cu cuie si reglat la o turatie de 500 - 550 rotatii/minut. Combina se deplaseaza pe senile, cu o viteza de inaintare de numai 1,5 - 2 km/ora. Uneori este necesara recoltarea divizata a orezului, aceasta fiind impusa de anumite conditii speciale si indeosebi de coacerea intarziata si neuniforma; lucrarea se poate incepe la 26 - 28% umiditate in boabe, folosind vindroverul, reglat pentru a taia miristea la 20 cm inaltime. Cand boabele ajung la 15 - 17% umiditate se treiera cu combina preva zuta cu ridicator de brazda. medii obtinute in Romania inainte de 1990 au fost de 2.500 - Productiile 3.500 kg boabe/ha. In mod frecvent, exploatatiile agricole din incinta indiguita a Dunarii, specializate in cultura orezului au realizat recolte de peste 4.000 kg/ha. Trebuie, insa, mentionat ca in zonele traditionale de cultura a orezului pe glob, cu conditii climatice si de sol foarte favorabile, productiile medii depasesc 5.000 6.000 kg boabe/ha. Imediat dupa recoltare este obligatorie conditionarea recoltei, (eliminarea impuritatilor cu continut ridicat de apa, a fragmentelor vegetale verzi si uscarea boabelor), cu scopul de a se evita deprecierea calitatii recoltei. In continuare, boabele uscate (orezul paddy - termen din limbajul specific producerii, comercializa rii si prelucrarii orezului si care defineste boabele imbra cate in palei) sunt prelucrate pentru indepa rtarea, in prima faza, a paleelor (orezul cargo), apoi a invelisurilor bobului si a embrionului (orezul alb). Albirea poate fi insotita de polizare si glasare cu glucoza si amidon. Criteriile de calitate la prelucrare sunt: randamentul la prelucrare sau procentul de orez alb raportat la orezul paddy din care este produs (55 - 70%) si 220

care depinde de soi, faza de recoltare (se cere evitarea supracoacerii), tehnica de uscare (o uscare prea rapida mareste pierderile); forma boabelor albe (boabele lungi si inguste sunt cele mai apreciate); sticlozitatea; valoarea culinara (calitatile gustative si comportarea la fiert).
3.11. HRISCA 3.11.1. Importanta. Biologie. Ecologie

Hrisca ( Fagopyrum esculentum Moench., sin. Fagopyrum sagittatum Gilib.) apartine, din punct de vedere botanic, familiei Polygonaceae . Este inclusa in grupa cerealelor ( pseudocereala ) datorita compozitiei chimice a boabelor si utilizarii acestora in alimentatie si in furajare, similar cu boabele cerealelor. In mod traditional, boabele de hrisca sunt folosite in alimentatia umana sub forma de grisuri, pesmeti, biscuiti, amestecuri de cereale pentru micul dejun, crupe, clatite sau supe. De asemenea, pot fi folosite, cu bune rezultate, in furajarea animalelor (porci, pasari). Valoarea nutritiva a boabelor de hrisca este ceva mai sca zuta decat a cerealelor, din cauza ponderii mai ridicate a invelisurilor fructului. Prin macinarea boabelor rezulta 65 - 72% fa ina, continand circa 70% glucide, 10% proteine, 1% lipide. Trebuie subliniat ca hrisca este singura cereala care nu este deficitara sub aspectul continutului in lizina (5 - 7 g/100 g proteina ). Din punct de vedere agronomic, hrisca prezinta interes deoarece este putin pretentioasa fata de tehnologia de cultivare, care este putin costisitoare. Planta acopera foarte repede terenul si ina busa buruienile. Creste foarte repede si poate asigura, in 3 luni, recolte de circa 4 - 6 t masa uscata , care poate fi utilizata ca furaj (nutret verde sau fan) sau ca ingrasamant verde. De asemenea, planta de hrisca contine rutina (pana la 6% din s.u.), un glucosid flavonic folosit in medicina pentru tratarea fragilitatii vaselor capilare sangvine. Hrisca este originara din regiunile muntoase ale Chinei si Nepalului, unde, de altfel si-a pastrat importanta in alimentatia populatiei locale. S-a extins la inceputul Evului Mediu in Europa, odata cu invaziile turco-mongole, fiind consemnata in documente in sec. XIV - XV in Danemarca, Germania si Franta; ulterior, a fost introdusa de ca tre europeni in Canada, SUA, Argentina si Brazilia. A atins apogeul in preajma celui de-al doilea ra zboi mondial (3,5 mil. ha pe glob), apoi s-a restrans treptat in cultura (2 mil. ha in 1965; 1,85 mil. ha in 1968), ajungand, in prezent, la 2,6 mil. ha suprafata mondiala (dupa FAO STAT Database, 2005). Culturile sunt concentrate indeosebi in Europa (1,4 mil. ha, din care 0,87 mil. ha in Federatia Rusa si 0,37 mil. ha in Ucraina) si China (1 mil. ha). Dintre tarile cultivatoare de hrisca se mai mentioneaza SUA (65 mii ha), Polonia (74 mii ha), Brazilia (45 mii ha), Japonia (43 mii ha), Franta (31 mii ha), Belarus, Lituania. Comertul mondial insumeaza circa 180 mii tone anual, exportatorii 221

importanti fiind China si SUA. Aria de cultura se extinde pana la 70 latitudine nordica si pana la altitudini de 800 m. Hrisca este o excelenta planta nectaro-polenifera , furnizand 50 - 150 kg nectar/ha. Restrangerea in cultura are mai multe cauze: valoarea nutritiva a boabelor sub nivelul altor cereale (cum ar fi graul sau porumbul); productiile foarte fluctuante de la un an la altul; recoltarea dificila datorita maturitatii esalonate a boabelor si culca rii la pamant a plantelor la maturitate, care pot conduce la pierderi mari prin scuturare; valorificarea nesigura pe piata a recoltei. Ca urmare, obiectivele ameliorarii sunt: productivitatea, constanta productiilor, calitatea boabelor etc. Hrisca a revenit in atentia consumatorilor din Franta datorita calitatilor dietetice ale boabelor. De asemenea, hrisca este promovata de cei care practica agricultura ecologica , ca o alternativa la culturile agricole de Fig. 3.77. Hrisca ( Fagopyrum baza si este frecvent comercializata in esculentum Moench.): magazinele cu produse ecologice. Din aceste
a - tulpina cu inflorescent e;b -

motive, in ultimii ani Uniunea Europeana (de fructe; c - floare cu stil scurt;d exemplu, Olanda sau Franta) si Japonia, importa floare cu stil lung. cantitati destul de importante de boabe de hrisca din China . Hrisca este o planta anuala cu tulpina ramificata, de culoare rosietica (fig. 3.77). Frunzele sunt cordiforme, cu varful ascutit. Florile mici, foarte numeroase, sunt de culoare alba -roz si grupate in inflorescente de tip cima. Cresterea plantei este nedeterminata, planta formand noi ramificatii si flori pe o perioada lunga de timp. Fecundarea este dominant alogama , impusa de morfologia florii (lungimea diferita a stilurilor si a staminelor) si de autoincompatibilitatea polinica. Inflorirea incepe la 30 - 35 zile de la sema nat si dureaza circa 4 sapta mani. Polenizarea incrucisata este asigurata de ca tre insecte, indeosebi de albinele melifere. Deschiderea florilor si formarea fructelor sunt esalonate pe o durata mai mare de timp. Fructul este o achena trimuchiata , cu invelisul de culoare cenusie sau negricioasa . Coacerea esalonata determina pierderi mari de boabe prin scuturare, care pot atinge 10 - 40% din recolta . Hrisca are un ciclu de vegetatie scurt, de 90 - 120 zile si un necesar termic pe perioada de vegetatie de 1.500 - 1.800 C (temperaturi mai mari de 0 C). Planta este adaptata la un climat umed si ra coros. Semintele germineaza repede, rasarirea avand loc dupa 4 - 5 zile de la sema nat, daca umiditatea este suficienta si temperatura depaseste 10C. Planta este sensibila la temperaturi scazute, astfel ca 222

trebuie semanata primavara mai tarziu. Ra dacinile se formeaza superficial si sunt putin dezvoltate. Ca urmare, planta este sensibila la seceta prelungita , indeosebi daca insuficienta apei se instaleaza in perioada cresterii vegetative puternice. Dupa incheierea infloritului, vremea uscata si ca ldura favorizeaza formarea si maturarea boabelor. Planta este putin pretentioasa fata de sol, valorificand solurile mai sarace, acide, precum si solurile nisipoase. Solurile bogate sau cele bine fertilizate an de an nu sunt intotdeauna potrivite, deoarece favorizeaza cresterile vegetative in dauna productiei de boabe, determina caderea plantelor si intarzierea vegetatiei. Solurile grele si rau drenate nu sunt suportate de hrisca.
3.11.2. Tehnologia de cultivare

. Hrisca poate fi semanata dupa orice cultura , Rotatia. Semanatul neavand cerinte deosebite fata de planta premergatoare. Se seama na primavara mai tarziu, cand temperatura solului a depasit 10C; in tara noastra, de regula , perioada de semanat se situeaza in a doua jumatate a lunii aprilie - inceput de mai. In cultura succesiva se poate amplasa dupa diferite plante furajere sau dupa cereale pa ioase, semanatul efectuandu-se pana la sfarsitul lunii iulie. Se seama na in randuri dese (12,5 cm la noi), in teren bine maruntit la suprafata , nivelat, fa ra resturi vegetale. Plantele cresc repede si acopera terenul, inabusind buruienile. Ca urmare nu sunt necesare, in conditii normale, prea multe lucra ri de ingrijire. . Dozele de ingrasaminte care se aplica in culturile de hrisca Fertilizarea sunt moderate, de pana la 40 - 60 kg N/ha, 40 - 50 kg P O /ha si 60 - 80 kg
25

K O/ha. Se recomanda sa se evite folosirea ingrasamintelor continand clorura de


2

potasiu, deoarece hrisca este sensibila la prezenta clorului in sol. Albina melifera este principalul agent polenizator al florilor de hrisca . Instalarea stupilor in apropierea lanurilor de hrisca determina sporirea considerabila a recoltelor de boabe. Pentru a obtine o polenizare eficienta, norma de polenizare este de 2 - 3 familii de albine puternice pe hectar (dupa I. CARNU, GH. V. ROMAN, ANA-MARIA ROMAN, 1982). Realizata, de regula, in luna septembrie, este o operatiune Recoltarea. dificila din cauza maturarii esalonate a boabelor. Se recolteaza cu combina pentru cereale, in momentul in care circa 70% din fructe au ajuns la maturitate. In conditii obisnuite se recolteaza 1.000 - 1.500 kg boabe/ha, dar productiile pot ajunge la 2.500 - 3.000 (de exemplu, 2.741 kg/ha in Franta). Imediat dupa recoltare este necesara conditionarea recoltei, prin eliminarea impuritatilor umede si uscarea boabelor pana la 12 - 14 % umiditate.

223

LEGUMINOASE PENTRU BOABE


4.1. GENERALITATI 4.1.1. Importanta, suprafete, raspandire.

Plantele cuprinse in aceasta grupa fitotehnica au ca produs Importanta. principal semintele (boabele) bogate in proteina . Aici sunt incluse: mazarea, si fasolea, soia, lintea, nautul, bobul, lupinul, latirul, arahidele parte din ordinul Leguminosales ( Fabales ), familia Leguminosae (fam. Fabaceae sau Papilionaceae ). Fiind din aceeasi familie botanica , aceste plante au anumite insusiri morfologice, biologice, chimice, ecologice si tehnologice comune. Din familia Leguminosae ( Fabaceae ) sunt cultivate si alte plante cu intrebuintari variate (furajere, legumicole, medicinale etc.), necuprinse in acest capitol. Leguminoasele pentru boabe au fost luate in cultura o data cu inceputurile agriculturii, dupa cum atesta diverse ma rturii. Cu peste 5.000 de ani i.e.n. locuitorii asezarilor lacustre de pe teritoriul actual al Elvetiei cultivau mazare, maza riche si alte leguminoase pentru boabe. In China, cu mai bine de 3.000 de ani i.e.n. se cultiva soia. Grecii si romanii antici apreciau valoarea alimentara a leguminoaselor si efectul lor favorabil asupra solului (N. ZAMFIRESCU, 1965). Pe teritoriul tarii noastre, in diverse aseza ri neolitice (epoca pietrei lustruite, mileniul V - II i.e.n.) s-au descoperit seminte de leguminoase carbonizate (E. COMSA, 1973). In decursul anilor, treptat, numarul speciilor si biotipurilor cultivate a crescut, datorita importantei lor mari in alimentatia omului si animalelor. Importanta leguminoaselor pentru boabe consta, in primul rand, in continutul ridicat in proteina al semintelor, conferindu-le o valoare alimentara ridicata (tab. 4.1). Unele dintre ele (soia si arahidele) au si un continut ridicat in ulei, facand posibila extractia prin procedee tehnice obisnuite, fiind valoroase plante oleaginoase. Soia este planta cea mai mare produca toare de ulei vegetal pe glob, iar arahidele ocupa locul trei (dupa soia si floarea-soarelui). Continutul proteic din boabele leguminoaselor depaseste de 2 - 4 ori pe cel al cerealelor. La unele dintre ele (soia, lupin) continutul proteic depaseste pe cel glucidic. Raportul dintre proteina bruta si componentele neproteice este: la soia si lupin de 1/1,7; la, mazare 1/2,8; la bob. 1/2,4 etc. Deci boabele leguminoaselor reprezinta alimente si furaje concentrate in proteina . Este de 224

fasolita . Toate fac

remarcat si valoarea proteica ridicata a boabelor, echivalenta la unele specii cu proteinele de origine animala , continand aminoacizi esentiali. Proteina din boabele leguminoaselor are o digestibilitate ridicata (circa 90%) si nu formeaza acizi urici (ca unele proteine animale) a ca ror acumulare in organism este dauna toare.
Tabelul 4.1

Continutul in proteine, gra simi si substante extractive neazotate al legumelor pentru boabe (valori medii)
Continutul mediu in seminte (%) Planta Proteina Grasimi Substant e extractive neazotate Maza re 26 2,5 53 Fasole 24 1,8 52 Soia 38 (29 45) 20,0 (16 - 25) 30 Linte 26 1,9 52 Naut 24 5,5 53 Bob 26 1,6 48 Lupin alb* 35 9,2 26 Latir 25 2,1 54 Arahide 25 (19 29) 50 (45 56) 14 Fasolita 26 1,6 52
* Lupinul galben are circa 40% proteina, 4,7% grasimi si 26% substante extractive neazotate, iar lupinul albastru 31% proteina, 4,7% grasimi si 45% substante extractive neazotate.

Pentru a realiza, cantitativ, 1 kg de proteina animala, se consuma 5 - 7 kg proteine vegetale. Folosirea in proportii mai mari in alimentatia umana a proteinei vegetale (prelucrate) ar ridica mult ratia proteica a oamenilor si inclusiv randamentul productiei agricole. Productia de proteina care se obtine la hectar de la principalele leguminoase pentru boabe (mazare, soia etc.) depaseste pe cea realizata de grau, porumb, cartof si alte plante. Problema proteinelor ocupa un loc central in preocuparile privind prezentul si viitorul alimentatiei umane. Ele sunt componente de baza , esentiale, ale ratiilor alimentare. Dupa cum arata I. MINCU (1978), desi pare curios, numai pe la mijlocul secolului nostru nutritionistii au stabilit ca "nici un sindrom de deficienta nutritiva umana nu este atat de daunator ca denutritia proteica, desi inca din 1838 MULDER - bazandu-se pe constatarea ca aceste substante complexe care contin carbon, oxigen, hidrogen, azot si sulf, se gasesc in toate formele de viata - a conchis ca ele trebuie sa ocupe primul loc in desfasurarea fenomenelor vitale si le-a numit proteine" (de la grecescul " proteias " care inseamna primar, primul). In anul 1938, ROSE (citat de I. MINCU, 1978), in raport de nevoile organismului, imparte aminoacizii in esentiali (indispensabili pentru organism) si neesentiali (care pot fi sintetizati in organism). Ulterior s-a stabilit ca (pe langa prezenta lor) si raportul intre aminoacizii esentiali determina valoarea biologica a proteinei alimentare. Cantitatea de proteine intr-o ratie echilibrata a unui adult trebuie sa repre225

zinte circa 11 - 13% din valoarea energetica, adica 1 - 1,2 g/kgc/zi (I. MINCU, 1978). Omul, pentru o alimentatie rationala , are nevoie de toti cei 10 aminoacizi esentiali (lizina, metionina, treonina, histidina, valina, izoleucina, leucina, fenilalanina, triptofanul si arginina) aflati in proteina de origine animala , insa si produsele vegetale (in special leguminoasele pentru boabe) pot asigura o buna parte din acest necesar. Asigurarea necesarului proteic mondial este dependent tot mai mult de contributia plantelor bogate in aceste substante. Grupul consultativ pentru proteine" din cadrul F.A.O. mentioneaza o noua revolutie verde - acea a leguminoaselor, iar ca principala speranta" pentru rezolvarea deficitului de proteina in lume sunt considerate leguminoasele pentru boabe. Pe langa proteine, semintele leguminoaselor contin hidrati de carbon, gra simi, vitamine, saruri minerale etc., care le intregesc valoarea alimentara . In alimentatia oamenilor, de la aceste plante se folosesc semintele (boabele) uscate, dar si pa sta ile si boabele verzi, la prepararea diverselor mancaruri sau conserve. Boabele uscate se pot utiliza in alimentatia omului direct sau dupa o prealabila industrializare. Din boabele de soia se obtin produse asemanatoare cu: lapte, branza , carne etc. Din na ut si soia se obtine surogatul de cafea, iar faina unor leguminoase (soia) se poate amesteca, intr-o anumita proportie, cu cea de grau, la fabricarea painii si a pastelor fainoase. In furajarea animalelor, uruiala din boabele leguminoaselor se foloseste in amestec, in anumite proportii, cu cereale, carora le imbunatateste valoarea alimentara. Turtele de soia reprezinta, de asemenea, un nutret concentrat. Leguminoasele pentru boabe se folosesc in furajarea animalelor in stare verde sau insilozate, singure sau in amestec Produsele secundare ale leguminoaselor (tulpini, frunze, teci) rezultate dupa treierat, au un continut proteic ridicat (8 - 14%), depasind de 10 ori continutul paielor de cereale (0,7 1,3%). In scop furajer se folosesc in special paiele de maza re, linte, latir, fasole si fasolita . La unele leguminoase tulpinile se lignifica, fiind consumate de animale numai dupa o eventuala prelucrare (tocare, insilozare). In asolament, efectul favorabil al leguminoaselor pentru plantele succesoare se cunoaste din antichitate. Acest efect deriva din simbioza plantelor leguminoase cu bacterii din genul Rhizobium , care fixeaza azotul atmosferic, imbogatind solul cu 100 - 300 kg azot la ha si realizand o importanta economie de energie conventionala. Azotul ra mas dupa leguminoase in sol este sub forma organica, usor accesibil, avand o actiune lenta , prelungita . Fiind raspandit la diferite adancimi in sol, favorizeaza dezvoltarea sistemului radicular al plantei succesoare. Leguminoasele cu mare putere de solubilizare pentru fosfati (lupinul, maza rea etc.) pun la dispozitia plantelor succesoare acest element intr-o forma mai accesibila . Lupinul reuseste sa foloseasca fosforul din minerale foarte greu solubile, cum este apatita, imbogatind solul nu numai in azot, ci si in fosfor usor asimilabil. 226

Deoarece toate partile plantelor leguminoase sunt mai bogate in azot decat alte plante de cultura, se pot folosi ca ingrasamant verde pentru fertilizarea solurilor. Rezultate bune s-au obtinut cu lupin pe soluri nisipoase si pe soluri acide. In acest scop se pot folosi si alte leguminoase, pe diverse tipuri de sol. Boabele leguminoaselor, folosite in alimentatia omului, prezinta si unele neajunsuri, intre care se mentioneaza (S. FOTI, 1981, GH. BLTEANU, 1998 etc.): invelisul gros al bobului, cu continut ridicat in celuloza, care ingreuneaza simtitor digestibilitatea; durata indelungata la fierbere; carente in compozitia proteica a aminoacizilor nesulfurati (cistina si metionina) si a triptofanului (acestia fiind sub cerintele indicate de O.M.S.); prezenta unor antimetaboliti neproteici, care reduc gradul de digestibilitate, cauzand unele sta ri de indigestie etc. Cu toate dificultatile prezentate, avand in vedere cerintele Raspandire. de proteina pe plan mondial, suprafetele cultivate cu leguminoase pentru boabe sunt mult prea reduse. Pe glob, leguminoasele pentru boabe (inclusiv soia si arahidele) s-au cultivat pe circa 170 milioane ha. In 2005 suprafetele cultivate cu principalele leguminoase pentru boabe pe glob au fost: 91,3 milioane ha soia; 26,7 milioane ha fasole; 25,2 milioane ha arahide; 6,5 milioane ha maza re; 11,2 milioane ha na ut: 4,0 milioane ha linte etc. (FAO, 2005). La noi in tara suprafata cultivata cu leguminoase pentru boabe a fost de 596,8 mii ha in 1985, de 98,8 mii ha in 2001 si de 262 mii ha in 2005. Principalele leguminoase pentru boabe: maza rea, fasolea, soia, plante la care sunt create soiuri productive si care intalnesc conditii favorabile de cultura la noi in tara, trebuie inca extinse in cultura, contribuind astfel mai substantial la asigurarea necesarului de proteina, iar in cazul soiei si de ulei.
4.1.2. Particularitati biologice

Cerintele fata de temperatura si umiditate in Germinatie - rasarire. procesul germinatie - rasarire difera in functie de specie. Temperatura minima de germinatie este de 1 - 2C la mazare, 3 - 4 C la lupin si bob, 6 -7C la soia, 10C la fasole, 12C la arahide etc. Sub temperatura minima, durata germinatiei si rasaririi se prelungeste mult, o parte din seminte mucegaiesc, rasarirea este anevoioasa, neuniforma si cu goluri. Cantitatea de apa absorbita de seminte pentru a germina, raportata la masa lor, este de circa 75% Ia naut, 92 - 100% la bob, maza re si linte, 106 110% la soia si fasole, 116 - 120% la speciile de lupin etc. Aceasta cantitate de apa este absorbita in 24 - 48 ore, in functie de temperatura. Din determinarile efectuate la lupinul alb (L. MUNTEAN, 1971), s-a constatat ca leguminoasele absorb mai intens apa in zona hilului decat in restul suprafetei semintei, influentand si ritmul germinatiei. Ra sa rirea leguminoaselor pentru boabe poate fi epigeica , atunci cand hipocotilul se alungeste mult, ridicand cotiledoanele la suprafata solului (fasolea, soia, fasolita, lupinul, arahide) sau hipogeica , la care hipocotilul creste putin, 227

cotiledoanele ra manand in sol (maza re, bob, linte, latir) (fig. 4.1). In general, leguminoasele cu frunze trifoliolate si Fig.4.1. Rasa rirea epigeica si palmate au ra sa rire epigeica (exceptie hipogeica la leguminoase facand Phaseolus multiflorus ), iar cele cu frunze penate au rasarire hipogeica (exceptie Arachis hypogaea ). La rasa rire, dupa epuizarea rezervelor din cotiledoane, plantele intra intr-o "perioada critica (7 - 12 zile de la rasarire), pana cand patrund bacteriile simbiotice in ra dacina si incepe sa functioneze sistemul simbiotic, dupa care planta creste normal. In solurile sa race in azot, cantitati mici de azot aplicate la insamantare evita aceste stagna ri in cresterea si dezvoltarea leguminoaselor. Nu se recomanda doze mai mari de azot, deoarece inhiba sistemul simbiotic. leguminoaselor este pivotanta. In prima faza de vegetatie. o Radacina crestere mai viguroasa are pivotul principal, care-si continua dezvoltarea pana aproape la maturitate. Ramificatiile laterale se dezvolta mai lent la inceput, apoi la unele specii depasesc in crestere pivotul principal. Dupa raportul intre pivotul principal si ramificatiile secundare, C. FRUWIRTH. (1931) distinge trei tipuri de radacini la leguminoase (fig. 4.2, dupa ; N. ZAMFIRESCU, 1965). Tipul I cu pivotul principal gros, puternic, care patrunde adanc in sol. Ra dacinile laterale sunt putine la numar, scurte si se dezvolta mai tarziu (in a doua luna de vegetatie). Acestui tip ii apartin speciile de lupin. Tipul II cu pivotul principal mai subtire, avand puterea de patrundere mai redusa ca tipul precedent; in schimb, ramificatiile secundare sunt mai numeroase si se dezvolta ceva mai devreme, iar ramificatiile de ordinul intai se apropie de lungimea pivotului principal. Dintre plantele care au acest tip de rada cina, bobul

1 lupin; 2 mazare; 3 fasole.

228

si nautul au pivotul mai bine dezvoltat decat ramificatiile, pe cand la maza re, linte si arahide ramificatiile de ordinul intai se apropie de grosimea pivotului principal. Tipul III are ra dacina principala asema natoare cu tipul II, dar ramificatiile de ordinul 1 si 2 sunt foarte numeroase. Uneori ramificatiile laterale ce pornesc din apropierea bazei tulpinii depasesc in lungime axul principal. In ansamblu, radacina apare ca fasciculata, fiind ra spandita mai mult lateral decat in adancime. Acest tip de rada cina il au speciile de fasole si soia. Pe ra dacinile Nodozitatile si fixarea simbiotica a azotului. leguminoaselor se formeaza niste noduli (nodozitati), ca urmare a simbiozei cu bacterii din genul Rhizobium . Aceste bacterii fixeaza azotul atmosferic, oferindul, plantei-gazda , care la randul ei pune la dispozitia bacteriei hidratii de carbon de care aceasta are nevoie. Valoarea leguminoaselor ca amelioratoare a solului se cunoaste din antichitate, dar abia HELLRIEGEL si WILFARTH (1886) scot in evidenta rolul microorganismelor in acest fenomen. BEIJERINK (1888) izoleaza bacteriile din nodozitati, denumindu-le Rhizobium . KLAPP (1941, citat de N. SA ULESCU, 1947) arata ca se cunosc 15 rase de Rhizobium , care nu se pot suplini si ca pentru fiecare trebuie folosite culturi pentru inoculare. Ulterior acestea au fost considerate ca specii diferite, dupa cum urmeaza (I. STAICU, 1969 etc.). Rhizobium leguminosarum - pentru mazare, linte, latir, na ut etc. " lupini - pentru lupin " phaseoli - pentru fasole " japonicum - pentru soia, fasolita , arahide etc. Dupa unii autori, pentru na ut ar fi specific Rh. cicerii , iar pentru arahide Rh. arahidi (V. VELICAN, 1972). Se mai cunosc Rh. meliloti pentru lucerna, sulfina si ghizdei; Rh. trifolii pentru trifoi; Rh. ornithopi pentru seradela etc. Bacteriile sunt de forma unor bastonase de 1 - 7 microni lungime si 0,2 1 microni grosime, insa forma si ma rimea lor variaza mult in cadrul ciclului vital. In sol formele ciliate ale bacteriilor se misca , iar cand intalnesc ra dacinile leguminoaselor se fixeaza de ele (chimiotactism specific). Bacteriile patrund prin perii absorbanti, formand un cordon ce traverseaza scoarta rada cinii (prin secretia unor enzime, dizolva peretii celulelor). Pana cand incepe sa fixeze azot atmosferic, bacteria traieste ca parazit pe planta-gazda, care intra intr-o criza (la 7 - 12 zile de la ra sa rire) de dezvoltare peste care trece dupa ce se stabilesc relatiile simbiotice. Procesul de fixare biologica a azotului este determinat de existenta unui sistem enzimatic complex numit nitrogeneza , care mediaza reactia centrala de rupere a triplei legaturi dintre atomii moleculari de azot si cuplarea lor cu atomi de hidrogen (ANA POPESCU, 1980). Intregul sistem fixator de azot este conditionat de o serie de factori endogeni. Amoniul produs in nitrogeneza este folosit in sinteza proteica, prin. fixarea de catre acizii organici si in urma ciclului lui Krebs, luand nastere 229

aminoacizii (CR. HERA si colab., 1980). Speciile de Rhizobium sunt aerobe, adaptate la diferite pH-uri si sunt sensibile la uscaciunea solului. Ele folosesc ca surse energetice glucidele (glucoza, zaharoza, maltoza etc.). In vecina tatea cordonului (filamentului) de infectie, celulele incep sa se divida, formand nodozitatile. Forma, marimea si asezarea pe ra dacina a nodozitatilor este diferita , dupa planta . La mazare, linte, latir, nodozitatile sunt alungite, la bob si fasole aproape sferice, iar la lupin iau diferite forme. Nodozitatile sunt dispuse in special pe pivotul principal la lupin, iar la fasole si soia pe ramificatii. Numarul nodozitatilor, marimea si adancimea de formare ajung la un maxim in faza de inflorire a plantelor (cand are loc si acumularea maxima a substantei uscate in ra dacini). In aceasta faza este maxima si activitatea bacteriilor simbiotice. S-a constatat ca , in momentul cand bacteriile devin active, apare un pigment rosu de natura hemoproteica in nodozitatii (G. BOND, 1967, citat de I. STAICU, 1969). H. KUBO (1939) a descoperit aceasta porfirina cu fier in nodozitatile leguminoaselor, dandu-i denumirea de leghemoglobina . Ea este asemanatoare cu hemoglobina sangelui nevertebratelor, apartinand grupului eritrocruorinelor (D. KELIN si Y. L. WANG, citati de C. BODEA, 1966), gasindu-se in nodozitati in cantitate de 0,25 - 1,0 mg/1 g, substanta proaspata (E. G. SMITH si colab., 1949, citati de C. BODEA, 1966); prin oxidare leghemoglobina se transforma in methemoglobina. Fixarea azotului este in stransa corelatie cu concentratia in leghemoglobina. Mentinerea echilibrului biologic si al fertilitatii solului are o mare importanta in intensitatea fixa rii azotului de ca tre bacterii. Folosirea nerationala a produselor fitofarmaceutice, erbicidelor si a altor tratamente fizico-chimice deregleaza activitatea microflorei fixatoare de azot. Cand se respecta conditiile de aplicare a acestora, pericolul este minim. Inocularea (infectia) cu bacterii specifice se poate face si artificial. Pentru aceasta se foloseste preparatul Nitragin (produs in tara noastra), care contine culturi de bacterii. Se distribuie in flacoane colorate, pentru a feri bacteriile de lumina, pe eticheta mentionandu-se specia pentru care se poate folosi si tehnica de tratament. Pentru inoculare, cultura de bacterii din 3 - 4 flacoane se amesteca cu 0,5 - 2 litri apa , formandu-se o suspensie de bacterii cu care se stropeste samanta folosita pentru un ha. Tratamentul se face la umbra si in preajma sema natului. Inocularea artificiala este necesara in special la plantele leguminoase nou introduse in cultura in anumite zone, unde nu se ga sesc in sol bacterii specifice, cum este cazul soiei, pe unele soluri. Rezultate bune s-au obtinut, insa , si cu alte plante leguminoase tratate cu Nitragin. Simbioza, atat cu bacterii din sol sau inoculate artificial, da rezultate in conditii favorabile de fertilizare cu N.P.K., Ca si microelemente (borul, molibdenul etc.). In soluri cu azot asimilabil in cantitate mare, este franata patrunderea in ra dacini a bacteriilor, formarea nodozitatilor si procesul de fixare a 230

azotului. La I.C.C.P.T. Fundulea s-a realizat un dispozitiv special, prevazut cu duze atasate la brazdarele sema natorii (S.P.C., S.U., S.U.P) cu care se poate aplica suspensia bacteriana prin pulverizare (presiune 0,5 atmosfere) direct in brazda (G. STEFANIC, 1979). Astfel, se reduce consumul de forta de munca folosit pentru tratarea semintelor, nu trebuie repetat tratamentul in cazul intreruperii semanatului, semintele se pot trata cu fungicide (care sunt toxice pentru bacteriile cu care se inoculeaza semintele). La 1 ha se folosesc 18 - 20 l lichid, atunci cand se seamana cu S.P.C, si 60 - 80 l la sema natul in randuri dese cu S.U. sau S.U.P. Se intampla uneori ca tulpinile bacteriene cu care s-a fa cut inocularea sa nu poata patrunde in rada cini, datorita invaziei unor suse ineficace, mai viguroase, existente in sol (antagonism intre suse). Se semnaleaza , de asemenea, existenta unor virusuri bacteriofage, care distrug bacteriile din genul Rhizobium , ceea ce explica in parte nereusita unor leguminoase pe anumite soluri. difera in functie de gen (specie), fiind: erecta la fasolea oloaga , Tulpina soia, na ut, lupin, bob; volubila Ia fasolea urcatoare sau culcata la mazare si latir. Cat priveste ramificarea, este mai accentuata la soia, fasole, naut, lupin, latir, alune de pa mant si mai putin ramificata la maza re si bob. In sectiunea transversala tulpina poate fi rotunda (lupin si mazare), prismatica (latir si bob), sau de tranzitie (fasole, soia si linte). Posibilitatea de mecanizare a recoltatului este conditionata de pozitia erecta a tulpinii si locul de insertie a ramificatiilor pe tulpina. leguminoaselor sunt compuse, avand o pereche de stipele mai Frunzele mult sau mai putin dezvoltate. Frunzele sunt diferite ca tip (conformatie) si dimensiune, forma, culoare, pilozitatea foliolelor si stipelelor. Au frunze paripenate : mazarea, bobul, latirul, alunele de pamant, lintea, iar frunze imparipenate : nautul. Frunze trifoliate sunt la fasole, soia si fasolita , iar la lupin sunt palmate (fig. 4.3, dupa N. ZAMFIRESCU, 1965).

Fig. 4.3. Frunze de leguminoase:

231

1 mazare; 2 naut; 3, 4 lupin; 5 arahide; 6 fasole; 7 soia; 8bob; 9-latir

Stipelele la unele specii sunt mai mari decat foliolele (mazare), mai mici (na ut, bob, linte) sau lipsesc (fasole). Unele leguminoase (lupin, fasole, soia si na ut) prezinta misca ri heliotrope; foliolele la lumina puternica se dispun oblic, pentru a o evita, iar la lumina slaba se orienteaza perpendicular, pentru a o retine. sunt grupate in inflorescente (raceme) axilare, cu exceptia Florile speciilor de lupin care au racem terminal. Caliciul este format din 5 sepale concrescute (gamosepal); corola din 5 petale libere (stindard, aripioare si luntrita), colorate diferit; androceul este compus din 10 stamine, diadelf (9 unite + 1 libera ) sau monadelf (toate unite); gineceul cu ovarul superior, monocarpelar, cu numa r de ovule diferit dupa gen, iar stigmatul maciucat. Florile sunt hermafrodite , avand polenizarea autogama (maza re, soia, linte, lupinul alb si lupinul albastru), cu diferite grade de alogamie (mazare, soia, fasole etc.) sau puternic alogame (lupin galben si peren, bobul, fasolita), polenizarea fa candu-se prin insecte. Un caracter comun al leguminoaselor este infloritul esalonat (de la baza spre varful inflorescentei) si un procent redus de legare (uneori ajunge la 15 20%). Printr-o irigatie prin aspersiune in timpul infloritului, se favorizeaza fecundarea. Una din cauzele slabei fructifica ri a leguminoaselor este umiditatea relativa scazuta a aerului in timpul legarii. este o pastaie de forme, ma rimi si culori diferite, dehiscenta pe Fructul linia de sudura a valvelor (tecilor) pericarpului (fasole, mazare, fasolita) sau indehiscenta (naut, linte, bob) (fig. 4.4 si 4.6, dupa N. ZAMFIRESCU, 1965). (boabele) sunt prinse in fruct pe partea ventrala , avand forma , Semint ele culori si marimi diferite, dupa specie. Hilul - locul de fixare al ovulului de ovar, respectiv a semintei de pericarp - este un caracter de specie, varietate sau chiar de soi, fiind diferit ca asezare, forma, marime, culoare. In zona hilului cele doua cotiledoane sunt unite prin tigela . Semintele leguminoaselor n-au endosperm, acesta fiind consumat de embrion in cursul cresterii; un rest de endosperm se afla doar la naut.

232

Fig. 4.5. Sectiune transversala prin

de leguminoase: tegumentul semintei


A lupin; B fasole; C naut t si s testa formata din strat palisadic si strat de celule mosor; tgm tegmen; p

Fig. 4.6. Sect iune transversala prin pericarpul


tesut format din celule cu pereti subtiri.

fructului d e mazare: A vedere la microscop; ep epiderma; sc sclerenchim; f fascicule libero-lemnoase; sp strat pergamentos; p parenchim.

Fig. 4.7. Structura anatomica a coltiledonului semintei de fasole


ep-epiderma; al-celule bogate in aleurona; p-parenchim cu graunciori de amidon si aleurona; am graunciori de amidon.

Caracteristic pentru leguminoase sunt asa zisele seminte tari care germineaza greu deoarece au in
Fig. 4.8. Gra unciori de amidon la diferite specii de

invelis un strat celular palisadic


leguminoase. 1 fasole ; 2 mazare; 3 bob 4

dens(fig. 4.5).

nut;5 latir; 6-linte

In cotiledoanele semintelor se formeaza gra unciori mari de amidon si graunciori foarte fini de aleurona (fig. 4.7 si 4.8 dupa N.ZAMFIRESCU, 1965). Fructul si samanta parcurg trei faze de maturitate : in verde (lapte) planta, pastaile si semintele sunt verzi, continutul semintelor la ptos ; galbena (parga) 233

plantele si pastaile galbene, semintele consistente ca ceara ; deplina plantele complet uscate, fructele si semintele sunt tari, la cele dehiscente, fructele plesnesc, scuturandu-se semintele.
Organogeneza

Diferentierile la nivelul conului de crestere sunt putin vizibile si se succed foarte rapid. La aparitia primelor frunze, varful de crestere ia forma semisferica , iar mai tarziu la baza lui apar conuri secundare care, treptat, dau nastere organelor de fructificare, primordiile bobocilor florali, apoi a organelor florii. Detalii privind organogeneza se vor prezenta la fiecare planta in parte.
4.2. MAZA REA 4.2.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.2.1.1. Importanta Boabele de maza re sunt folosite in alimentatie in stare nematura, ca leguma sau in stare matura (boabe uscate), decorticate si transformate in faina , apoi preparate sub forma de supe sau piure. Consumul boabelor mature de maza re are traditie in tarile Europei Centrale si de Vest; in sudul si estul Europei, mazarea este inlocuita in alimentatie cu fasole, na ut sau linte. Mazarea are utiliza ri furajere multiple: boabele, intregi sau sub forma de faina (uruite) sunt folosite in hrana animalelor, indeosebi a tineretului; planta de maza re intra si in componenta amestecurilor furajere, alaturi de secara sau ova z (borceag de toamna sau de prima vara ), consumate ca nutret verde sau fan; resturile vegetale (vrejii si tecile), avand un continut in proteina de circa 3 ori mai mare comparativ cu paiele de cereale, sunt foarte apreciate in furajarea animalelor, mai ales a ovinelor. Importanta agronomica a mazarii este deosebita. Cultura este mecanizabila in intregime. In plus, mazarea para seste terenul devreme, lasandu-l imbogatit in substanta organica si azot, curat de buruieni, fara resturi vegetale, cu umiditate suficienta pentru a fi lucrat timpuriu si in conditii bune. Ca urmare, maza rea este o premergatoare foarte buna pentru majoritatea culturilor si o excelenta premergatoare pentru graul de toamna. Datorita recoltarii foarte timpurii, trebuie avuta in vedere si posibilitatea amplasarii dupa mazare a unor culturi succesive. 4.2.1.2. Compozitia chimica Retin atentia (tab.4.2., dupa Techniques agricoles , 1990) in primul rand, cantitatea mare de substante proteice din boabele de maza re, precum si calitatea deosebita a acestora, data de ponderea importanta a aminoacizilor esentiali, indeosebi lizina, triptofan, metionina si cistina . Totodata, prezenta in cantitati importante a amidonului, confera boabelor de mazare o valoare energetica deosebita. 234

Tabelul 4.2 Compozitia chimica a semintelor de mazare (g/100 g s.u.) Specificare Grau Turte de soia Mazare Proteine: 25,0 12,9 51,9 - lizina 1,85 0,37 3,30 - metionina 0,25 0,21 0,73 - cistina 0,37 0,32 0,83 - treonina 0,96 0,40 2,02 - triptofan 0,20 0,16 0,70 Amidon 50,0 68,5 3,4 Lipide 1,2 1,7 1,5 Celuloza 6,1 2,8 6,0 Saruiri minerale: 3,5 1,9 7,2 - fosfor 0,40 0,38 0,78 - calciu 0,09 0,07 0,31 Ca urmare, boabele de maza re au o valoare alimentara si furajera exceptionala. Ele pot fi folosite cu bune rezultate in furajarea tuturor speciilor de animale: pa sari (2.920 kcal/kg s.u. energie metabolizabila ), porci (4.000 kcal/kg s.u. energie digestibila si 88% digestibilitatea proteinelor), rumegatoare (88% digestibilitatea proteinelor), vaci cu lapte, ta urasi si berbecuti la ingrasat. 4.2.1.3. Raspandire Mazarea este o cultura agricola specifica zonei temperate din emisfera nordica , fiind cultivata indeosebi intre 40 si 50 latitudine. Mai spre nord, o productiile scad din cauza insuficientei ca ldurii, iar spre sud acestea sunt limitate de caldurile excesive, seceta si atacul daunatorilor. Suprafata cultivata cu mazare pe glob in anul 2005 a fost de 6,6 mil.ha, cu o productie medie de 1.757 kg/ha (dupa FAO STAT Database). Suprafete mai importante sunt concentare in ta rile fostei URSS (Federatia Rusa - 730 mii ha, Ucraina - 330 mii ha, Belarus - 90 mii ha in), China (900 mii ha), India (750 mii ha), Canada (1.365 mii ha). In Europa au fost semanate cu maza re circa 2 mil.ha, cu o productie medie de 2.263 kg boabe/ha. Franta este cel mai mare cultivator de maza re din Europa (cu pana la 606 mii ha in ultimul deceniu si 318 in 2005), urmata de Spania (cu 146 mii ha), Germania (131 mii ha) si Marea Britanie (60 mii ha). Productiile depasesc frecvent 3.500 kg boabe/ha in tarile Uniunii Europene (de exemplu, in Belgia, Germania sau Olanda), iar Franta a obtinut 4.840 kg/ha in 1996, 5.500 kg/ha in 1994 si 4.188 kg/ha in 2005. In Romania, suprafetele ocupate cu mazare au fost foarte fluctuante: 31 mii ha in perioada 1930-1939, 109 mii ha in 1952, doar 12,5 mii ha in 1979, aproape de 100 mii ha In 1987. In ultimii ani, mazarea s-a restrans mult in cultura , ajungand la doar 22 mii ha in 1992, cu o productie medie pe intreaga suprafata de 1.509 kg boabe/ha, si 20 mii ha in 2005, cu o productie medie de 1.850 kg/ha; trebuie insa subliniat ca exista exploatatii agricole care recolteaza in medie 2.500 - 3.500 kg boabe/ha. 235

4.2.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Mazarea cultivata apartine genului Pisum . Speciile importante ale genului Pisum sunt: Pisum sativum L.- mazarea comuna, cu flori mari, albe, si Pisum arvense L.- mazarea furajera, care se recunoaste prin florile rosii-violacee si prin inelul violaceu de la baza stipelelor. Specia Pisum sativum cuprinde un numar mare de varietati, diferentiate dupa marimea semintelor, aspectul suprafetei si culoarea tegumentului semintelor. Soiurile de mazare de camp cultivate, in prezent, in Romania, apartin varietatii vulgatum , caracterizata prin seminte de marime mijlocie, netede, de culoare alba galbuie (tabelul 4.3). In ultimile decenii, in tarile care cultiva pe suprafete mari maza rea pentru boabe uscate au fost create si extinse in cultura soiuri cu anumite caracteristici care favorizeaza recoltarea directa, reducand dificultatile intampinate, in mod obisnuit, la recoltare si limitand pierderile: dezvoltarea grupata si coacerea mai uniforma a pa sta ilor; soiurile de tip "afila", la care foliolele frunzelor sunt transformate in carcei, plantele din lan ra manand relativ erecte la maturitate si permitand recoltarea directa cu combina. Soiurile Dora si Mona, creatii ale amelioratorilor romani de maza re, apartin tipului "afila" si sunt incluse in sortimentul de soiuri aflate in cultura. 4.2.1.5. Particularitati biologice Ciclul vegetativ al mazarei dureaza, de la semanat la maturitate, 100 - 120 zile. Germinatia este hipogeica, ceea ce impune atentie la efectuarea lucrarilor de pregatire a terenului pentru ca acesta sa nu formeze crusta . mazarii este pivotanta, ramificata, destul de bine dezvoltata , Radacina putand atinge 1 m adancime. Pe radacina se formeaza nodozitati, datorita inocularii cu bacterii fixatoare de azot, apartinand speciei Rhizobium leguminosarum , existente in sol sau provenind de la tratarea semintelor inainte de semanat. Nodozitatile mici, foarte numeroase in primii 30 cm adancime, se formeaza mai ales pe ramificatiile laterale ale radacinii. Particularitatea de a forma nodozitati pe radacini ii confera mazarii pretentii mari fata de aerarea solului, precum si sensibilitate la excesul de apa, care inhiba formarea nodozitatilor. este inalta de 60 - 150 cm si are crestere nedeterminata. La Tulpina formele normale de maza re, pana la inflorire, tulpina este erecta sau semierecta; apoi, pe masura ce se formeaza pastaile si boabele, planta se culca sub greutatea lor, dar si din cauza ca tesuturile mecanice ale tulpinii sunt slab dezvoltate. Apexul tulpinii da nastere la internodii succesive, cu o dispunere pe doua randuri a frunzelor, care confera tulpinii o forma de zig-zag mai mult sau mai putin accentuata (fig.4.9, dupa J.-P. LACONDE, B. NEY, M. GIBAN, 1994). La subsuoara fieca rei frunze se diferentiaza cate un mugure. Primii muguri formati la baza tulpinii sunt vegetativi. Daca ei se dezvolta, vor da nastere la ramificatii. Gradul de ramificare depinde de soi, densitatea culturii si perioada de semanat. 236

Tabelul 4.3 Soiurile de maza re de camp existente in cultura in Romania


Perioada de vegetatie Tipul de frunza pozitia MMB Soiul Tara de origine (anul inregistra rii) (zile) plantelor la maturitate (g) Zonele de cultivare recomandate ALFETTA Olanda (1997) 73-87 Afila, erecta 255 Campia de Vest, Transilvania BACCARA Franta (2000) 77-90 Afila, erecta 250 Toate zonele de cultivare a mazarii BASTILLE Franta (2003) 76-89 Afila, erecta 275 Toate zonele de cultivare a mazarii EIFFEL Franta (1999) 77-89 Afila, erecta 250 Toate zonele de cultivare a mazarii DORA Romania (1989) 70-82 Afila, erecta 240-280 Toate zonele de cultivare a mazarii GRAFILA Germania (1997) 68-86 Semierecta 240-260 Campia de Vest, Transilvania LOTTO Franta (2000) 75-88 Afila, erecta 260 Toate zonele de cultivare a mazarii MARINA Romania (1990) 80 Normala, culcata 230-260 Sudul si sud-estul ta rii MONA Romania (1999) 75-92 Afila, erecta 260 Toate zonele de cultivare a mazarii MONTANA Olanda (1997) 72-85 Afila, erecta 245-270 Campia de Vest, Transilvania MONIQUE Franta (1998) 66-82 Afila, erecta 240260 Campia de Vest, Transilvania SPIRIT Franta (2002) 72-85 Afila, erecta 240 Toate zonele de cultivare a mazarii VEDEA Romania (1991) 82 Normala, culcata 220-280 Sudul si sud-estul ta rii

in anul 2005 au fost inregistrate soiurile: Aurora (Romania); Athos, Attika, Austin (Frant a)

237

sunt paripenat compuse, avand 1 - 3 perechi de foliole cu stipele mari la baza si carcei la partea superioara. La soiurile de tip "afila" foliolele sunt inlocuite cu carcei; in acest caz, fotosinteza este asigurata de stipelele foarte mari, precum si de celelalte pa rti verzi ale plantei (fig. 4.10, dupa J.-P. LACONDE, 1994). In acest caz, plantele se sustin intre ele datorita carceilor si nu se lipesc de pamant la maturitate; pagubele in perioadele ploioase sunt mai mici si, in plus, foarte important, lanul se poate recolta dintr-o singura trecere cu combina. . Mazarea infloreste devreme, in mod obisnuit incepand din luna Florile mai. Florile albe au constitutia specifica leguminoaselor si sunt grupate in raceme dispuse la subsuoara frunzelor. Se formeaza , de regula, 2 - 3 flori pe un etaj (la un nod), indeosebi la primele 4 - 7 etaje (noduri) bazale, care sunt si cele mai productive (fig. 4.11, dupa J.-P. LACONDE, 1994). Fecundarea este autogama. este o pastaie , Fructul continand, de regula, 3 - 6 boabe. Pa sta ile sunt usor dehiscente la maturitate, ceea ce creeaza dificultati la recoltare si determina pierderi mari de boabe prin scuturare. (boabele) au MMB = Semint ele 200 - 350 g si MH = 75 - 80 kg; ele se sparg cu usurinta la recoltare si la orice manipulari mecanice. Fig. 4.10. Frunze de mazare al mazarii se Ciclul de vegetatie poate divide in 4 perioade (figura 4.12, dupa Techniques agricoles , 1990): - perioada I , care incepe cu rasaritul plantutei si se incheie la inceputul infloritului; este perioada in care planta formeaza numai organe vegetative; - perioada a II-a , care debuteaza la inceputul infloritului si dureaza pana la atingerea stadiului limita de avortare; inceputul acestui stadiu este marcat de momentul in care la prima pastaie, Fig. 4.11. Formarea florilor si a pastailor lungimea bobului este de 6 mm; pe o planta de mazare - perioada a III-a corespunde intervalului cuprins intre stadiul limita de avortare si pana cand pa staia de pe ultimul etaj florifer contine o sa manta mai mare de 6 mm; - perioada a IV-a dureaza pana la maturitatea fiziologica; este faza cand are loc umplerea semintelor si in care se manifesta o competitie intre diferitele etaje ale plantei pentru asimilatele necesare formarii boabelor. 238

Etapele forma rii componentelor de productie (elementele productivitatii) rezulta din perioadele ciclului vegetativ, prezentate anterior, si anume : - numarul de plante/m rezulta din densitatea de sema nat si procentul de 2 rasarire; acest prim component se formeaza in perioada I; - numarul de seminte/m este format incepand de la initierea florala si 2 pana la incheierea perioadei a III-a; - ma rimea boabelor (MMB) este stabilita in intervalul de la inceputul stadiului limita de avortare si pana la maturitate. Densitatea lanului joaca un rol important in elaborarea productiei. Planta de maza re poseda capacitatea de a ramifica, proces prin care poate compensa, partial, efectul unei densitati prea mici.

Fig. 4.12. Schema cresterii si dezvoltarii la mazare; formarea componentelor de productie Marimea boabelor (MMB) depinde de felul in care desfasoara procesele de umplere a boabelor si care, la randul sau depinde de alti doi factori: rata de crestere a boabelor, determinata de cantitatea de asimilate disponibile si durata umplerii boabelor. Numarul de boabe pe planta este considerat factorul cel mai important in elaborarea productiei. Acesta depinde, in principal, de alte doua componente: 239

numarul de noduri producatoare (fertile) pe o planta , care este determinat, la randul sa u, de durata infloririi; numarul de boabe format la un nod reproducator. 4.2.1.6. Cerinte fata de clima si sol Mazarea este o planta a climatelor mai umede si racoroase. La germinat are cerinte reduse fata de caldura (1 - 3C temperatura minima de germinat) si cerinte mari fata de apa (100 - 120% apa din masa bobului). Dupa rasarire plantele de mazare suporta, pe perioada scurta , temperaturi negative, de -4...-6C. Dezvoltarea normala a plantelor este favorizata de temperaturile moderate si umiditate suficienta . De asemenea, planta reactioneaza puternic la lungimea zilei (fotoperioada ). Ca urmare, se impune semanatul culturilor de mazare cat mai timpuriu in prima vara , pentru ca plantele sa creasca in perioada cu zile ceva mai scurte si vreme umeda si ra coroasa. Infloritul incepe dupa circa 30 zile de la rasa rire la soiurile mai timpurii si dupa 40-50 zile la soiurile ceva mai tardive. Temperatura optima la inflorit este 15 - 18C, iar dupa fecundare temperaturile favorabile sunt de 15 - 20C. Mazarea are pretentii mari fata de umiditate. Coeficientul de transpiratie este de 600 - 700 (prin comparatie cu 500 la grau). Perioada de consum maxim al apei este cuprinsa intre faza premergatoare infloritului (circa 2 sa ptamani) si aproximativ 2 sa ptamani dupa incheierea infloritului. Mazarea prefera solurile mijlocii, luto-nisipoate sau nisipo-lutoase, bine drenate, cu o buna capacitate de retinere a apei, bogate in humus, fosfor, potasiu si calciu, cu reactie neutra (pH = 6,5 - 7,5), bine structurate. Nu sunt potrivite solurile grele, argiloase, acide, cu exces de apa sau cu stagnarea apei si nici cele nisipoase, sa race in materie organica . Maza rea este considerata leguminoasa cernoziomurilor, a zonelor foarte favorabile pentru grau. 4.2.1.7. Zone ecologice pentru cultura mazarei se afla in Campia de Vest, Zona foarte favorabila caracterizata prin precipitatii bine repartizate si 20C temperatura medie in perioada de fructificare. se situeaza in sudul Campiei Romane, Campia Zona favorabila Transilvaniei, a Crisurilor si in partea de nord-vest a ta rii. Trebuie subliniat ca zona cernoziomurilor din Dobrogea, Bara gan, Moldova, cu climat secetos, in general, poate asigura productii bune la mazare, cu conditia unui semanat cat mai timpuriu.
4.2.2. Tehnologia de cultivare a mazarii

4.2.2.1. Rotatia Este de dorit ca mazarea sa urmeze dupa plante care para sesc terenul 240

devreme, permitand lucrarea mai timpurie si cat mai corecta a solului, care sa fie nivelat, fara resturi vegetale si buruieni inca din toamna. Cele mai bune rezultate se obtin dupa cereale pa ioase si dupa unele culturi prasitoare cu recoltare mai timpurie si in conditiile in care au fost combatute bine buruienile. In Romania structura culturilor a impus, timp indelungat, cultivarea maza rii, in primul rand dupa porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahar, cartof, rapita (cu rezultate destul de bune). Se recomanda, de altfel, ca mazarea sa urmeze dupa porumb, datorita rezistentei (relative) la efectul remanent al erbicidelor pe baza de atrazin. Nu se recomanda amplasarea culturilor de mazare dupa alte leguminoase, pe de o parte, pentru a evita riscurile excesului de azot, iar pe de alta parte, din cauza perpetua rii si amplificarii atacului unor boli; de altfel, pentru structura culturilor din Romania ar fi nerational sa se renunte la efectul ameliorator al leguminoasei in asolament. Mazarea este o planta care nu se autosuporta si, ca atare, monocultura este exclusa. In cazul cultiva rii repetate a mazarii pe acelasi teren, apare fenomenul de "oboseala solului", care se manifesta, in principal, prin tulburari bruste de crestere, absenta formarii nodozitatilor pe radacini, putrezirea rada cinilor si a tulpinii. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei si de excesul de apa , datorate compacta rii solului si drenajului defectuos. In monocultura se amplifica imburuienarea terenului, atacul de boli si daunatori, astfel ca productiile scad considerabil. In prezent, se accepta ca maza rea poate reveni pe acelasi teren dupa 3 - 4 ani, fara risc, cu conditia tratarii semintelor, inainte de sema nat, impotriva bolilor. La randul sa u, maza rea este o premerga toare foarte buna pentru multe culturi si o excelenta premergatoare pentru grau, deoarece, se recolteaza timpuriu, are o influenta favorabila asupra structurii solului, solul este reava n si se poate ara in conditii bune, in sol ramane o cantitate apreciabila de materie organica si de azot (circa 1,5 t substanta uscata si 30 - 100 kg N/ha). In conditiile din Romania maza rea trebuie cultivata in solele in care urmeaza sa fie semanat grau de toamna . Sunt situatii cand, dupa maza rea recoltata timpuriu, in luna iunie, sunt semanate culturi succesive, care folosesc bine disponibilul termic ra mas pana in toamna. 4.2.2.2. Fertilizarea Se considera ca , pentru a da o recolta de o tona boabe, o cultura de maza re consuma, in medie, 60 kg N, 8 kg P O , 30 kg K O, 25 kg CaO, 6 kg Mg.
25 2

. In conditii normale de cultivare, s-a determinat ca cea mai mare Azotul parte din azotul necesar plantelor de mazare (42 - 75%) este asigurat prin activitatea bacteriilor fixatoare; restul provine din rezervele solului sau din remanenta ingrasa mintelor aplicate plantei premergatoare. Ca urmare, pe terenurile fertile, bine cultivate an de an, dupa premergatoare fertilizate, maza rea nu necesita ingrasa minte cu azot; administrarea acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului productiilor si a continutului boabelor in 241

proteine. Din contra, azotul, in cantitati mai mari, are a serie de efecte nefavorabile, printre care: favorizarea dezvolta rii vegetative in dauna forma rii pastailor si a boabelor; amplificarea problemelor legate de buruieni; este influentata nefavorabil formarea nodozitatilor si fixarea azotului de ca tre bacteriile din nodozitati. Administrarea ingrasamintelor cu azot in cultura maza rii este recomandata numai in conditii de cultivare mai putin favorabile: pe solurile mai putin fertile, cum sunt cele acide sau cele nisipoase, care ofera conditii mai putin bune pentru activitatea bacteriilor fixatoare; dupa premergatoare care sara cesc solul in azot. Dozele pot fi de 20 - 50 kg N/ha, in functie de situatia concreta; intreaga doza aplicata la pregatirea patului germinativ. . Este important in dezvoltarea mazarii, influentand favorabil Fosforul formarea nodozitatilor, deci fixarea azotului si determina un inflorit mai bogat si o legare mai buna a boabelor. Desi consumul de fosfor este moderat, totusi trebuie retinut ca maza rea reactioneaza puternic la insuficienta fosforului. Ca urmare, in toate situatiile se recomanda administrarea ingrasamintelor cu fosfor, dozele fiind de 25 - 35 kg P O /ha pe terenurile fertile si de pana la 50 25

60 kg P O /ha pe terenurile mai sa race.


25

. Pe solurile usoare, superficiale, administrarea potasiului poate fi Potasiul necesara. Dozele, in asemenea, situatii sunt de 40 - 60 kg K O/ha, aplicate o data
2

cu fosforul, sub ara tura (ca ingrasa minte simple) sau la patul germinativ (ca ingrasaminte complexe). Influenta favorabila a administrarii ingrasamintelor cu microelelemente, indeosebi a borului, molibdenului, manganului, este mentionata frecvent de ca tre specialisti. Microelementele contribuie la imbunatatirea conditiilor de fixare a azotului si, in general, la o mai buna dezvoltare a plantelor. Ingrasa mintele cu microelemente pot fi administrate prin incorporare in sol, inainte de sema nat sau in vegetatie, prin stropiri pe frunze. 4.2.2.3. Lucrarile solului Fiind semanata primavara foarte timpuriu, mazarea are pretentii deosebite fata de lucra rile de pregatire a terenului. . Imediat dupa recoltarea plantei premergatoare si Dezmiristirea eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomanda sa se efectueze o lucrare de dezmiristit, cu scopul ma runtirii buruienilor, a resturilor vegetale (miristea) si a stratului superficial al solului. . Cat mai curand posibil terenul se ara cu plugul in agregat cu Aratura grapa stelata , la adancimea de 25 - 30 cm. Cultivatorii de mazare recomanda , adesea, sa se are mai adanc decat pentru alte culturi; indeosebi pe solurile grele, afanarea adanca a solului favorizand o mai buna dezvoltare a radacinilor in straturile adanci ale solului. 242

Araturile efectuate vara se lucreaza in mod repetat pana in toamna (se gra peaza ), lucra ri prin care este nivelat terenul, sunt ma runtiti bulgarii si sunt distruse buruienile care rasar, reducand, astfel, rezerva de buruieni. Araturile efectuate dupa premergatoare cu recoltare mai tarzie pot fi lucrate inca din toamna sau pot fi lasate in brazda cruda . In mod obisnuit, se sustine necesitatea gra parii si nivelarii araturii in toamna, ceea ce ofera avantajul ca , la desprima varare, terenul se usuca mai repede si mai uniform si se poate sema na mai devreme; cultivatorii de maza re din zonele secetoase (de exemplu, Dobrogea) prefera acest sistem de lucrare a solului. Pe anumite terenuri, si indeosebi in zonele cu soluri grele si unde cad cantitati mari de precipitatii in sezonul rece, graparea si nivelarea terenului in toamna pot conduce la compactarea exagerata a solului pe timpul iernii, acesta se usuca mai greu in prima vara si se intarzie semanatul. In asemenea situatii este de preferat ca aratura sa fie lasata nelucrata peste iarna . In primavara terenul se lucreaza cat mai timpuriu posibil, dar numai dupa ce apa s-a scurs in profunzime, pentru a evita compactarea exagerata prin trecerea agregatelor agricole; din aceleasi motive, trebuie redus la minimum numa rul de treceri pe teren cu agregatele agricole. . De regula, in primavara, sunt necesare doua lucrari, dintre Graparea care o lucrare de gra pat la desprimavarare, pentru mobilizarea solului si o a doua lucrare, efectuata chiar inainte de sema nat, cu combinatorul sau cu grapa cu discuri in agregat cu campuri de grapa cu colti si lama nivelatoare, pentru mobilizarea solului pe adancimea de semanant. Prin toate lucrarile solului trebuie urmarit sa se obtina un teren foarte bine nivelat, care sa permita un semanat uniform, ca adancime si ca distribuire a semintelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a inlesni recoltarea mecanizata a culturii. 4.2.2.4. Samanta si semanatul de mazare destinata semanatului trebuie sa provina din culturi Samant a certificate, sa fie sana toasa, nefisurata, fara atac de gargarita , sa aiba puritatea fizica minimum 98% si capacitatea de germinatie minimum 80%. Tratarea semintelor inainte de sema nat, impotriva agentilor patogeni care produc fuzarioza ( Fusarium sp . ) si antracnoza ( Ascochyta pisi ), este obligatorie; se recomanda preparate pe baza de tiofanat metil+tiram (Tiramet 60 PTS, 2,0 kg/t de samanta). Tratamentele sunt efectuate cu circa 2 sa ptamani inainte de semanat, pentru a nu diminua eficacitatea preparatelor bacteriene. Tratarea cu preparate bacteriene se efectueaza chiar inainte de semanat sau concomitent cu semanatul. In Romania este folosit preparatul Nitragin-maza re (care contine bacteria specifica mazarei Rhizobium leguminosarum ), in doza de 2 - 4 flacoane pentru cantitatea de samanta semanata la un hectar. . Mazarea este sema nata primavara cat mai timpuriu, atunci Semanatul cand se poate pregati terenul in conditii bune (solul s-a zvantat bine), fara a se 243

tasa. Calendaristic, in Romania, culturile de maza re sunt semanate in cursul lunii martie (de regula , in prima juma tate a lunii martie in sud si in a doua juma tate in restul zonelor); spre nord si in unii ani cu desprimavarare tarzie, sunt situatii in care maza rea este semanata la inceputul lunii aprilie. Semanatul timpuriu ofera avantaje certe: sunt folosite bine cele 100 - 120 zile cu vreme favorabila mazarii, sub aspectul conditiilor de umiditate, temperatura si lungime a zilei (lunile martie-iunie). In acest fel, este valorificata in conditii optime umiditatea acumulata in sol in sezonul rece si care asigura germinarea semintelor si cresterea tinerelor plantute. Semanatul intarziat antreneaza, de regula, scaderea importanta a productiilor; se discuta chiar despre pierderi de productie de 50%, la o intarziere de 20 zile fata de perioada optima de semanat. Sunt afectate toate componentele de productie si indeosebi numarul de boabe formate pe o planta . Densitatile de semanat folosite in Romania sunt de 125 - 140 boabe germinabile/m , pentru a se realiza 100 - 120 plante recoltabile/m . In mod 2 obisnuit, la mazare, se estimeaza un procent de ra sa rire in camp de 75%. Mazarea poseda o anumita suplete in privind densitatea lanului si poate compensa partial, prin ramificare, densitatile prea mici. Ca urmare, cu cat zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic si pluviometric, cu atat se poate semana cu densitati mai mici, iar intarzierea semanatului are efecte negative mai putin pronuntate. Din contra, cu cat zona de cultivare este mai secetoasa, cu atat trebuie semanat mai devreme si se va lucra cu densitati mai mari. Cantitatile de sa manta corespunzatoare densitatilor optime sunt de regula de 250 - 300 kg/ha. Mazarea este sema nata in randuri dese (12,5 cm), prin care se asigura o mai buna distribuire a semintelor. Semanatul mazarii in ca rari (similar cu ce s-a prezentat la grau) ofera avantaje certe, permitand aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor, bolilor si daunatorilor, foarte uniform si pana in faze de vegetatie mai avansate. Datorita cerintelor mari fata de umiditate in faza de germinare, mazarea trebuie semanata mai adanc; in conditiile din Romania se seamana la circa 6 cm adancime. Semanatul superficial este foarte daunator deoarece conduce la un rasa rit neuniform si poate spori pagubele produse de atacul pasarilor. Semanatul exagerat de adanc este, de asemenea, defavorabil: aprovizionarea cu oxigen a semintelor in curs de germinare este insuficienta, se amplifica atacul de boli si, ca urmare, se inregistreaza pierderi importante de densitate. 4.2.2.5. Lucrarile de ingrijire Se poate afirma ca, acolo unde terenul a fost bine lucrat inainte de semanat si s-a semanat devreme, lanul este uniform si cu densitate normala, nu sunt probleme deosebite cu buruienile. Totusi, la inceputul vegetatiei, mazarea 244

este sensibila la concurenta buruienilor, care pot diminua considerabil productiile si pot crea dificultati la recoltare. din culturile maza re se realizeaza cu ajutorul Combaterea buruienilor erbicidelor. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, anuale si perene, cele mai frecvente si mai daunatoare in culturile de maza re de la noi ( Sinapis , Sonchus , Cirsium , Raphanus , Polygonum , Chenopodium ), se recomanda aplicarea in vegetatie a unor tratamente cu preparate pe baza de MCPA (Dicotex 40 lichid, 1,5 - 2,0 l/ha), cand plantele de mazare au 8 - 10 cm inaltime, iar buruienile sunt in faza de cotiledoane sau rozeta . Se poate utiliza si imazetapir (Pivot 100 LCRV, 0,5-0,75 l/ha), pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale. Daca in culturile de mazare se dezvolta costreiul din rizomi, acesta poate fi combatut prin tratamente in vegetatie, cu propaquizafop (Agil 100 EC, 1,0 1,5 l/ha) sau fenoxapropetil (Furore Super 75 EW, 0,8 1,0 l/ha) administrate postemergent, cand plantele de costrei au 15 - 30 cm inaltime. In zonele umede si ra coroase pot sa apara buruieni monocotiledonate anuale specifice acestor zone, cum este odosul ( Avena fatua ); in asemenea situatii se pot face tratamente cu fenoxapropetil (Furore Super 75 EW, 0,8 1,0 l/ha), asociat, eventual, cu erbicide pentru controlul dicotiledonatelor. Mazarea furajera se elimina prin plivit. Lucrarea este dificil de realizat si destul de costisitoare; ca urmare, este de dorit ca aceasta operatiune sa fie efectuata corect in loturile semincere. . Cel mai periculos daunator din culturile de Combaterea daunatorilor maza re de la noi este ga rga rita mazarii ( Bruchus pisorum ), foarte pa gubitoare in camp, dar ales in depozite. Adultii hibernanti apar in camp in cursul lunii mai si isi depun oua le pe pa sta ile in formare. Larvele consuma continutul semintelor. La coacere, larvele rod in invelisul semintelor o ferestruica acoperita, care poate fi straba tuta de adult in prima vara urmatoare. Pentru combatere sunt necesare tratamente in camp, la inceputul infloritului, pentru distrugerea adultilor, cu produse pe baza de dimetoat (Sinoratox 35 CE, 2 l/ha), sau malation (Carbetox 37 CE, 2 l/ha). Tratamentele se pot repeta la interval de 7 - 10 zile, cu scopul distrugerii larvelor. Dupa recoltare si inainte de depozitare este obligatorie tratarea semintelor in spatii ermetic inchise; se folosesc fosfura de aluminiu (Agroxin, 3-5 tablete/t de sa manta ), deltametrin (K-OBIOL DP2, 0,5 kg/t de samanta) sau malation (Fumitox 10, 3 g/m spatiu). 3 . Se realizeaza prin ma suri preventive, ca: evitarea Combaterea bolilor revenirii maza rii prea curand pe acelasi teren; tratarea semintei inainte de semanat. In situatii extreme, pentru combaterea antracnozei mazarii ( Ascochita pis i), boala raspandita in toata tara, indeosebi in primaverile ploioase, sunt necesare tratamente in vegetatie. Tratamentele se fac la avertizare, dupa controlul culturilor; primul tratament se recomanda , de regula , imediat dupa ra sarit, fiind repetat la inceputul infloritului si dupa formarea primelor pasta i. Se utilizeaza mancozeb (Mancozeb 800, 2,0 kg/ha) sau preparate pe baza de oxiclorura de cupru (Alcupral 50 PU, 2,5 kg/ha). 245

4.2.2.6. Recoltarea Se poate afirma ca recoltarea este cea mai dificila lucrare din tehnologia de cultivare a maza rii. Momentul optim de recoltare este greu de surprins din mai multe motive: coacerea esalonata a boabelor si a pastailor; dehiscenta pasta ilor si scuturarea cu usurinta a boabelor; culcarea tulpinilor la pamant, la maturitate; spargerea usoara a boabelor la treierat. Se apreciaza ca perioada optima de recoltare a unui lan de maza re este foarte scurta , de numai 4 - 5 zile. Ca urmare, lanurile de maza re trebuie recoltate cu prioritate fata de alte culturi. La recoltare, terenul trebuie sa fie foarte bine nivelat si fa ra buruieni. Se recomanda sa se inceapa recoltatul atunci cand plantele s-au inga lbenit, frunzele s-au uscat si 75% din pastai sunt galbene, pergamentoase si boabele s-au inta rit. De regula, maturarea si recoltarea mazarii au loc in a doua juma tate a lunii iunie; in zonele umede si ra coroase si in unii ani mai ploiosi, se intarzie pana in prima decada a lunii iulie. In tara noastra recoltarea lanurilor de maza re se efectueaza divizat (in doua faze): in prima faza plantele sunt smulse sau taiate cu masina de recoltat maza re (sau manual, pe suprafete mici) dupa care sunt lasate in brazda continua cateva zile pentru uniformizarea coacerii; in faza urmatoare se treiera cu combina de cereale, prevazuta cu ridica tor de brazda si efectuandu-se o serie de relaje specifice, indeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turatiei aparatului de treier la mai putin de 600 rotatii/minut; marirea distantelor dintre bata tor si contraba ta tor; reglajele se refac de 2 - 3 ori pe zi. Dificultatile intampinate la recoltarea mazarii impun o foarte buna organizare; se lucreaza de preferat dimineata devreme, pe roua si spre seara . Treieratul se desfasoara cel mai bine cand umiditatea boabelor este cuprinsa intre 18 si 20%; sub 15% boabele se sparg usor, iar la peste 22% treieratul se face cu dificultate. Extinderea in cultura a soiurilor de tip "afila", la care plantele nu se culca la pamant la maturitate, permite recoltarea directa a lanurilor de maza re dintr-o singura trecere cu combina. In acest caz se practica montarea unor degete speciale ridica toare de lan la dispozitivul de taiere al combinei. In anumite situatii, pentru uniformizarea coacerii se recomanda tratamente cu preparate desicante (Reglone). Imediat dupa recoltare si inainte de depozitare boabele de mazare trebuie supuse operatiunilor de conditionare (gazarea contra ga rga ritei, eliminarea impuritatile, uscarea boabelor pana la 14% umiditate). Mazarea este o cultura productiva , de la care se pot obtine productii de peste 3.000 kg boabe/ha. Din productia totala, boabele reprezinta 35 - 50%. Adunarea resturilor vegetale si eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. Vrejii de mazare au valoare furajera ridicata si sunt adunati usor, prin presare, folosind presa pentru furaje. Se poate conta pe recolte de 1,5 - 3 t vreji/ha. 246

Tabelul 4.5 Continutul in aminoacizi esentiali in boabele de fasole, comparativ cu alte produse alimentare (g la 100 g produs) Produsul Proteine Triptofan Treonina Izoleucina Leucina Lizina Metionina Cistina Fenilalanina Treonina Valina Fasole boabe 21,51 0,21 0,92 0,20 1,83 1,59 0,21 0,21 1,16 0,81 1,31 Carne de vaca 18,16 0,21 0,80 0,95 1,49 1,67 0,45 0,23 0,75 0,62 1,01 Carne de pui 20,63 0,24 0,87 1,08 1,49 1,81 0,54 0,27 0,81 0,72 1,01 Carne de porc 16,40 0,21 0,76 0,84 1,21 1,35 0,41 0,20 0,64 0,58 0,86 Oua 12,80 0,22 0,64 0,84 1,12 0,82 0,40 0,30 0,74 0,56 0,96 Peste 18,16 0,18 0,78 0,92 1,37 1,59 0,53 0,25 0,68 0,49 0,97 Lapte de vaca 3,48 0,05 0,15 0,22 0,34 0,27 0,09 0,03 0,17 0,18 0,24 Faina de grau 13,33 0,17 0,38 0,57 0,89 0,37 0,20 0,29 0,66 0,50 0,62 Cartofi 1,96 0,02 0,07 0,09 0,11 0,11 0,02 0,02 0,11 0,07 0,13 Soia boabe 34,92 0,53 1,52 2,04 2,96 2,40 0,53 0,67 1,90 1,20 2,01

247

4.3.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Genul Phaseolus cuprinde aproximativ 20 de specii cultivate, de origine americana sau asiatica . Phaseolus vulgaris (L.) Savi. (fasolea comuna ) este specia de origine americana cea mai raspandita. Originara din Mexic si Argentina (unde au fost gasiti stramosii salbatici), are forme numeroase, grupate in 4 varietati, care se diferentiaza dupa forma boabelor ( sphaericus , ellipticus , oblongus , compressus ), existand si multe tipuri intermediare, date de un anumit procent de polenizare incrucisata . Aceasta specie este cultivata pe suprafete intinse in Europa, America de Sud, Africa. Boabele sunt de culori foarte diferite, dar predominand culoarea alba . Ph. multiflorus Wild. (sin. Ph. coccineus L.) (fasolea de Spania) este o specie anuala sau bienala cultivata ca planta anuala, indeosebi in zona Mediteranei. Se caracterizeaza prin germinatie hipogeica, tulpina urcatoare, flori albe sau rosii, pastai mari, late si boabe mari (MMB = 600-1.250 g), patate cu negru, foarte decorative. Este cultivata in America si Europa ca planta alimentara , furajera sau ornamentala. Ph. lunatus L. (fasolea de Lima), are forme anuale, bienale sau perene. Tulpina este urcatoare, florile mici, de culoare violeta, pa sta ile sunt late, turtite si contin 2 - 3 boabe albe sau colorate, cu dungi radiale. Specia este cultivata in S.U.A. (California), in numeroase ta ri din climatele calde si, mai rar, in Europa. Boabele sunt folosite in alimentatie, mai ales in stare conservata . Dintre speciile de origine asiatica ( Ph. aureus (Roxb.) Piper, Ph. angularis (Wild.) W. (fasolea de Azuki) sunt plante anuale, puternic ramificate, urcatoare sau culcate, cu pastai lungi, inguste, cilindrice, cu 6 - 15 boabe mici (MMB = 55 - 110 g), de culori diferite. Sunt cultivate in Asia (India, China, Coreea, Japonia, Filipine, Tadjikistan, Uzbechistan) si in unele insule din Africa. In Romania se cultiva aproape in exclusivitate fasolea comuna . Sortimentul de soiuri existente, in prezent, in cultura in Romania (tab. 4.6) cuprinde 10 soiuri de creatie romaneasca, care se diferentiaza dupa o serie de caracteristici, cum ar fi tipul de crestere, pozitia plantelor la maturitate, rezistenta la boli si la seceta. 4.3.1.5. Particularitati biologice plantei de fasole este mai slab dezvoltata decat a celorlalte Radacina leguminoase, majoritatea ra dacinilor fiind ra spandite in stratul arabil (0 - 25 cm). Nodozitatile care se formeaza pe radacini sunt mici si rotunde, fiind situate indeosebi spre extremitatile rada cinii, pe ramificatiile mai subtiri.

248

Tabelul 4.6 Soiurile de fasole de camp existente in cultura in Romania (2005)


Soiul (anul inregistra rii) Perioada de vegetatie MMB (zile) Tipul de crestere Pozitia tulpinii la maturitate (g) AMI (1991) 82 Semideterminat Semierecta 200-280 Sudul si sud-estul ta rii AVANS (1981) 81 Nedeterminat Semierecta 280-430 Sudul si sud-estul ta rii AVERSA (1983) 95 Nedeterminat Semierecta 340-470 Sudul tarii si Bana t BIANCA (2003) 85 Nedeterminat Semierecta 250 Toate zonele de cultura a fasolei DIVA (1995) 85 Semideterminat Erecta 180-240 Sudul si sud-estul ta rii LIZA (2005) 92 Nedeterminat Semierecta - In toate zonele de cultura STAR (1989) 81 Semideterminat Erecta 200-280 Zonele de stepa, cu atac puternic de bacterioze VERA (1996) 85 Semideterminat Erecta 190-220 Zonele de stepa, cu atac frecvent de bacterioze Zone de cultivare recomandate

249

Fig. 4.13. Planta de fasole pitica Fig. 4.14. Samanta de fasole aspectul exterior:
1 micropil; 2 hil; 3 salaza (dreapta); structura anatomica: a cotiledon; b tegu ment; c primordiile primelor doua frunze; d gemula; e punct de prindere a celui de-al doilea cotiledon; f radicula; g cotiledon (stanga)

. La fasolea oloaga sau Tulpina pitica, cu crestere determinata, tulpina este scunda, cu port erect, de 30-50 cm inaltime si ramificata. Acest tip de fasole se preteaza pentru cultura mare (fig. 4.13). La formele urcatoare sau volubile, cu crestere nedeterminata, tulpina poate fi lunga, chiar pana la 3-6 m, necesitand suporti de sustinere; nu este potrivita pentru cultura mare. Exista si forme intermediare, semivolubile care merg in cultura mare. Diferentierea intre formele pitice si cele volubile apare la cateva zile dupa formarea primelor frunze trifoliate, cand incepe alungirea tulpinii subtiri, Fig. 4.15 Sectiune prin tegumentul specifice, cu tendinta de rasucire si seminal la fasole: catarare (dupa N. OLARU, 1982). Dupa rasarire, marcata prin aparitia cotiledoanelor la suprafata solului, planta de fasole formeaza primele 2 frunze adevarate, care sunt simple; urmatoarele frunze sunt trifoliate, avand foliolele cordiforme, cu varful ascutit. au culori diferite (predomina culoarea alba) si sunt situate la Florile subsuoara frunzelor, grupate in raceme scurte. Fecundarea este dominant alogama , dar cu numeroase cazuri de alogamie. 250
1 cuticula; 2 celule palisadice; 3 celule mosor; 4 parenchim.

Deschiderea florilor are loc de la baza spre varful plantei. Inflorirea este esalonata pe o perioada cuprinsa intre 20 de zile la fasolea oloaga si pana la 60 zile la formele de fasole urca toare. Seceta si caldura scurteaza aceasta perioada , iar vremea umeda si ra coroasa o prelungeste. este o pa staie, dehiscenta la maturitate, care cuprinde seminte de Fructul culori diferite (predomina culoarea alba ) si ma rimi foarte variabile (MMB intre 200 si 400 g) (fig. 4.14). Tegumentul seminal are straturile periferice formate din celule cu peretii ingrosati si cu celulele strans unite, adesea greu permeabile pentru apa si gaze (fig. 4.15, dupa M. SEIFFERT, 1981); ca urmare, materialul semincer la fasole contine, adesea, un numar mare de seminte tari, care germineaza cu intarziere. 4.3.1.6. Cerinte fata de clima si sol Datorita originii sale tropicale, fasolea este o planta termofila ; pentru un ciclu de vegetatie de 90 - 120 zile, necesarul de caldura este de 1.400 - 1.900C (suma temperaturilor mai mari de 10C). Boabele germineaza la minimum 8 - 10C (similar cu porumbul) si absorb pentru germinat o cantitate mare de apa (110 - 120% din masa uscata a bobului). La temperaturi de 18C si umiditate suficienta, boabele de fasole germineaza in 3 - 4 zile. Germinatia este epigeica la majoritatea speciilor de fasole si hipogeica la specia Ph. multiflorus . Datorita tipului de germinatie, germenii au putere mica de strabatere, indeosebi pe solurile grele care sunt predispuse la formarea crustei, ceea ce impune atentie la efectuarea lucra rilor solului si la respectarea adancimii de sema nat. In cazul in care crusta intarzie ra sa ritul, precum si pe solurile slab drenate si reci, cu multa apa, semintele putrezesc usor. In conditii favorabile de temperatura si umiditate, rasarirea are loc, de obicei, dupa 10 - 12 zile de la semanat. Dupa rasa rire, pla ntutele sunt distruse de temperaturile usor negative (de -1... -2C sau chiar de brume usoare); sensibilitatea maxima se manifesta imediat dupa rasarire, cand cotiledoanele degera foarte usor. In perioada urmatoare, cerintele plantei de fasole fata de temperatura cresc, optimum termic la inflorire situandu-se in jur de 22 - 25 C; la temperaturi o mai ridicate, insotite de seceta atmosferica , florile raman nefecundate, se usuca si cad (avorteaza). Maturitatea este accelerata de temperaturile mai ridicate si de conditiile de seceta , dar in detrimentul nivelului recoltei. Desi nu necesita o cantitate de apa mai mare decat alte culturi, fasolea este deosebit de sensibila la asigurarea umiditatii, mai ales in fazele de germinarerasarire si la inflorire-formarea pastailor si a boabelor (cand se inregistreaza consumul maxim de apa ). In perioadele de seceta planta se ofileste in orele de amiaza, iar in conditii extreme pastaile ra man mici si avorteaza . Plantele de fasole suporta mai bine seceta din sol decat seceta 251

atmosferica ; vanturile uscate si calde sunt deosebit de daunatoare. Ca urmare, in zonele de stepa a aparut necesitatea culturii intercalate a fasolei (de regula, prin porumb). Fasolea oloaga este mai rezistenta la seceta , datorita precocitatii sale (plantele infloresc si isi formeaza pa sta ile inainte de instalarea secetelor din vara ) si masei vegetale mai reduse. Adesea, in zona de sud a tarii este necesar un aport suplimentar de apa, prin irigare, pentru a asigura vegetatia normala a culturilor de fasole pana la maturitate si a obtine productii bune. Umiditatea prea ridicata este, de asemenea, da una toare. Precipitatiile prea bogate si timpul umed prelungesc perioada de inflorire si stanjenesc fecundarea. Excesul de umiditate ma reste sensibilitatea plantelor la boli si depreciaza calitatea boabelor. Un sol potrivit pentru fasole trebuie sa fie bine afanat in adancime, pentru a permite patrunderea in adancime a rada cinilor si sa nu formeze crusta , pentru a favoriza aerarea si incalzirea solului si o rasarire cat mai rapida . Reactia optima a solului pentru fasole este cea neutra (pH = 6 - 7,5), care este potrivita pentru formarea nodozitatilor si pentru asigurarea unui regim normal de nutritie cu azot. Este adeva rat, fasolea poate vegeta pe soluri foarte diferite, chiar pe solurile superficiale, cu conditia sa fie asigurata umiditatea necesara. Prefera solurile cu textura mijlocie, fertile, din categoria cernoziomurilor, solurile brunroscate si aluviunile fertile. Fasolea se comporta slab pe solurile podzolite, acide, sau pe cele umede, nisipoase sau salinizate. Se adapteaza mai bine decat mazarea pe solurile grele, dar trebuie evitata formarea crustei. Fara conditii de irigare, solurile nisipoase sunt improprii pentru cultura fasolei. 4.3.1.7. Zone ecologice pentru fasole este situata in Campia de Vest (in Zona foarte favorabila jurul Aradului, mai ales pe Valea Muresului, pe aluviunile fertile ale Timisului si vaile Crisurilor, pe Valea Somesului) si in Transilvania (pe luncile Muresului si Tarnavelor). In aceste areale, conditiile de temperatura si umiditate sunt favorabile, solurile sunt fertile, cu reactie si textura favorabile, apa freatica nu prea adanca (fig. 4.16, dupa O. BERBECEL, 1960). se intinde pe cea mai mare parte a terenurilor arabile din Zona favorabila Romania (in Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania), existand unele diferente de favorabilitate in cuprinsul acesteia, legate de fertilitatea solurilor si de cantitatile de precipitatii care cad in lunile iunie si iulie. Se evidentiaza, prin favorabilitate, va ile inferioare ale Jiului si Oltului, Valea Siretului, Depresiunea Jijiei. Conditii favorabile pentru cultura fasolei se intrunesc si in lunca indiguita a Dunarii unde sunt asigurate umiditatea atmosferica mai ridicata si aportul freatic, dar este necesar un drenaj bun al terenului, care sa evite baltirea apei sau excesul de umiditate in sol, in zona rada cinilor. In zona de sud a tarii, amplasarea 252

culturilor de fasole (in cultura principala sau succesiva ) trebuie fa cuta cu prioritate in perimetrele irigate.

Fig. 4.16. Aria ra spandirii in cultura a fasolei in Romania


4.3.2. Tehnologia de cultivare a fasolei

4.3.2.1. Rotatia Fasolea este o planta cu pretentii moderate fata de cultura premerga toare. Cere un teren bine lucrat inca din toamna, curat de buruieni si fara resturi vegetale, intr-o stare buna de fertilitate si afanat profund, avand in vedere ca sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat si are tendinta de a se dezvolta in stratul superficial al solului. Premerga toarele cele mai favorabile sunt cerealele paioase (in primul rand graul si orzul de toamna), precum si prasitoarele bine intretinute (porumb, sfecla de zaha r, cartof), recoltate cat mai devreme (tab. 4.7, dupa C. OLARU, 1982).
Tabelul 4.7

Productiile de boabe de fasole dupa diferite plante premergatoare


Productia de boabe (kg/ha) Grau 1.472 100,0 Porumb 1.450 98,0 -22 Orz 1.469 99,7 -3 Productia relativa Diferenta Planta premergatoare (%) (kg/ha)

253

Floarea-soarelui 1.307 88,8 -165 Sfecla de zaha r 1.068 72,6 -404 Maza re 1.268 86,1 -204 Fasole (monocultura) 1.097 74,5 -375

Se interzice amplasarea culturilor de fasole dupa porumbul erbicidat cu triazine, deoarece fasolea este foarte sensibila la efectul remanent al acestora. Totodata , nu se recomanda amplasarea dupa plante cu care are boli comune (floarea-soarelui, soia, alte leguminoase); dupa asemenea culturi, fasolea nu trebuie sa revina mai devreme de 3 - 4 ani. Cultura repetata a fasolei nu este acceptata , indeosebi din cauza atacului de boli (antracnoza, bacterioza, rugini, putregai cenusiu), si in acest caz fiind necesar un interval de pauza de minimum 3 ani. La randul sau, fasolea este o foarte buna premergatoare pentru majoritatea culturilor si o excelenta premergatoare pentru graul de toamna . 4.3.2.2. Fertilizarea Fasolea are cerinte ridicate fata de elementele nutritive din sol, in primul rand din cauza sistemului radicular slab dezvoltat. Totusi, planta reactioneaza moderat la ingrasaminte, deoarece isi poate asigura cea mai mare parte din necesarul de azot (pana la 75%) pe cale simbiotica si poate valorifica destul de bine efectul remanent al ingrasamintelor aplicate la planta premerga toare. . Ingrasarea cu fosfor in cultura fasolei este obligatorie pe toate Fosforul tipurile de sol. Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 - 5 mg P O /100 g
25

sol) se recomanda sa se aplice 30 - 40 kg P O /ha, iar pe cele slab aprovizionate


25

(< 2 mg P O /100 g sol) doza se mareste la 40 - 60 kg P O /ha; administrarea


25 25

ingrasamintelor se face inainte de aratura (sub forma de superfosfat) sau la pregatirea patului germinativ (sub forma de ingrasa minte complexe) (dupa recomanda rile ICCPT. Fundulea, 1990). . Necesitatea administra rii ingrasamintelor cu azot la fasole se Azotul stabileste in functie de mai multi factori: planta premerga toare, fertilitatea naturala a solului, eficienta activitatii de fixare simbiotica a azotului. In principiu, pe solurile fertile si daca au fost efectuate tratamente cu preparate bacteriene, nu se administreaza ingrasaminte cu azot inainte de semanat. Ulterior (la circa 20 - 25 de zile dupa rasarit) se recomanda efectuarea unor controale asupra dezvoltarii nodozitatilor si a activitatii acestora. In functie de rezultatul controlului se stabileste marimea dozei de azot. In mod obisnuit se aplica 30 - 50 kg N/ha, doza ma rindu-se pana la 50 - 90 kg N/ha daca bacterizarea nu a reusit. Ingrasamintele se administreaza concomitent cu lucra rile de prasit mecanic, cu ajutorul echipamentelor de fertilizare montate pe cultivator. . Necesitatea ingrasa rii cu potasiu apare numai pe solurile Potasiul insuficient aprovizionate cu acest element (sub 14 mg K O/100 g sol); se folosesc
2

doze de 40 - 60 kg K O, epoca de aplicare fiind similara cu cea a fosforului.


2

In cultura fasolei este semnalata posibilitatea aparitiei simptomelor 254

insuficientei unor microelemente (bor, zinc sau molibden). In asemenea situatii se recomanda sa se foloseasca ingrasaminte cu microelemente , aplicate inainte de semanat sau in timpul vegetatiei, prin stropiri pe frunze. In cazul cultiva rii fasolei pe soluri cu reactie acida, este obligatorie amendarea solului (amendamente calcaroase), avandu-se in vedere ca fasolea nu suporta reactia acida. 4.3.2.3. Lucrarile solului Fasolea are o serie de particularitati (putere redusa de strabatere a germenilor spre suprafata, necesar mare de apa pentru germinat) care impun o atentie mai mare decat pentru alte culturi (de exemplu, porumb) la efectuarea lucra rilor solului. Lucrarile solului constau din dezmiristit , efectuat imediat dupa recoltarea premergatoarei si urmat de aratura adanca (la 25 - 30 cm), pentru afanarea profunda a solului si distrugerea buruienilor perene. Pana in toamna , se efectueaza lucrari repetate de gra pat , pentru maruntirea si nivelarea araturii si pentru distrugerea buruienilor. Foarte importanta este evitarea denivelarii terenului prin lucrarile de prega tire. Atunci cand situatia existenta pe teren impune, se fac lucra ri speciale pentru nivelarea terenului ; aceasta este o cerinta obligatorie, pentru a se putea realiza un semanat uniform si a obtine o dezvoltare uniforma a culturii si care sa faciliteze recoltarea mecanizata, cu pierderi minime. Imediat dupa zvantarea solului in primavara este necesara , de regula, o lucrare de grapat , cu scopul afanarii si mobilizarii solului, care s-a tasat peste iarna . Patul germinativ se pregateste chiar inainte de semanat, printr-o lucrare cu combinatorul, efectuata superficial (6 - 7 cm adancime). Pe terenurile tasate, insuficient nivelate, imburuienate, precum si in cazurile in care se administreaza erbicide usor volatile (si care necesita incorporare adanca), ultima lucrare inainte de sema nat se face cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti si lama nivelatoare. In cultura fasolei trebuie evitat un numar prea mare de lucrari in primavara: solul pierde multa apa prin evaporare si, ca urmare, se va semana in sol uscat, ra sa ritul va fi intarziat si neuniform, eficacitatea inocularii bacteriene scade; pulverizarea solului faciliteaza formarea crustei dupa sema nat. 4.3.2.4. Samanta si semanatul de fasole destinata semanatului trebuie sa posede o puritate Samant a fizica de minimum 98%, o facultate germinativa de minimum 75% si sa provina din culturi neinfestate cu boli. In mod frecvent, cultivatorii de fasole din tara noastra practica alegerea la masa a semintelor , cu scopul eliminarii boabele patate si a celor sparte sau fisurate. Tratarea semintelor inainte de semanat, cu scopul distrugerii agentilor 255

patogeni prezenti pe tegumentul semintei este obligatorie. In acest scop, se recomanda folosirea preparatelor pe baza de tiofanat metil+tiram (Tiramet 60 PTS, 2 kg/t de samanta, sau Tiramet 600 SC, 2 kg/tona de samanta). Tratarea cu preparate bacteriene (preparatul romanesc Nitragin-fasole, continand bacteria specifica Rhizobium phaseoli ) se face chiar inainte de semanat, folosind o suspensie bacteriana preparata din 4 flacoane de Nitragin si 2 l apa pentru samanta la un hectar; exista si posibilitatea administra rii preparatului in timpul sema natului, prin pulverizarea suspensiei bacteriene in bra zdarele semanatorii. . Perioada optima pentru semanatul fasolei corespunde cu Semanatul perioada de sema nat a porumbului (cand se realizeaza in sol, la adancimea de semanat, temperaturi de 8 - 10C si vremea este in curs incalzire). Calendaristic, semanatul culturilor de fasole din Romania se efectueaza in intervalele: 10 - 25 aprilie in Campia Romana , Dobrogea, Campia de Vest; 15 - 30 aprilie in centrul Moldovei si Campia Transilvaniei; 10 - 15 mai in zonele nordice si in depresiunile reci. Trebuie mentionat ca exista frecvent tendinta de a semana fasolea mai tarziu, dupa ce s-a incheiat semanatul porumbului si vremea s-a inca lzit bine. Efectele intarzierii semanatului sunt extrem de da una toare: solul pierde apa si se usuca , astfel incat germinarea si rasarirea intarzie si sunt neuniforme; infloritul si fecundarea intarzie si se prelungesc in perioada secetoasa si cu arsita din vara , ceea ce amplifica procesele de avortare si sterilitate; productiile se reduc considerabil. Semanatul prea timpuriu al fasolei este, de asemenea, da una tor: in solul umed si rece, rasarirea este intarziata , favorizand clocirea si putrezirea boabelor. La stabilirea densitatii de semanat la fasole se are in vedere ca trebuie realizata , la recoltare, o densitate de 25 - 35 plante/m in cultura neirigata si 40 - 2 45 plante/m in cultura irigata. Pentru a obtine aceste densitati, si tinand cont de 2 pierderile de plante pe parcursul vegetatiei (in primul rand datorita atacului de boli), este necesar sa fie semanate 35 - 45 boabe germinabile/m la neirigat si 50 - 2 55 boabe germinabile/m la irigat. Trebuie retinut ca densitatile prea mici (situatie 2 frecvent intalnita in culturile de fasole de la noi) favorizeaza ramificarea plantelor, din care cauza se prelungeste perioada de inflorire si maturarea pa stailor si boabelor vor fi foarte neuniforme. Cantitatile de samanta necesare pentru semanat, corespunzatoare densitatilor recomandate, sunt cuprinse intre 80 si 200 kg/ha (in functie de marimea semintelor). In conditiile din Romania, fasolea este semanata in benzi de cate 3 randuri, distantate la 45 cm si lasand 70 cm intre benzi; se folosesc semana tori de precizie pentru semanat in cuiburi, prevazute cu 9 sectii. Exista si posibilitatea de a semana echidistant , la 50 cm intre randuri, folosind semanatoarea echipata cu 8 sectii; in acest caz, se pune conditia existentei in dotare a unor tractoare de putere mijlocie, destinate efectuarii lucra rilor de intretinere. In situatiile in care se va 256

iriga pe brazde, se seama na in benzi de cate 3 randuri la 45 cm si 80 cm intre benzi, distanta care permite deschiderea brazdelor. Respectarea adancimii de semanat este foarte importanta la fasole, pe de o parte, din cauza puterii relativ mici de strabatere a germenilor, iar pe de alta parte, din cauza necesarului mare de apa pentru germinat. Se impune sa se realizeze un semanat foarte uniform, adancimea fiind corelata cu umiditatea si textura solului: 4 - 5 cm in solurile cu textura mijlocie si umiditate suficienta; 5 - 6 cm in solurile usoare si ceva mai uscate. In primaverile umede, cand solul este reavan, se poate semana chiar mai superficial, la 3 - 4 cm adancime (trebuie urma rita zilnic pierderea umiditatii din stratul superficial al solului). 4.3.2.5. Lucrarile de ingrijire . Cea mai importanta lucrare de ingrijire din Combaterea buruienilor tehnologia de cultivare a fasolei este combaterea buruienilor. Fasolea este o planta care lupta destul de slab cu buruienile; ca urmare, este sensibila la imburuienare, indeosebi la inceputul vegetatiei, dar este expusa si la imburuienarea tarzie. Este necesara o strategie complexa de combatere integrata a buruienilor, prin asocierea masurilor preventive (rotatie, lucra rile solului) cu masurile de combatere. Pentru monocotiledonate sunt generalizate tratamentele cu preparate pe baza de trifluralin (Triflurom 48 CE, 1,75 - 2,5 l/ha), aplicate inainte de semanat si incorporate imediat si adanc in sol, sau alaclor (Mecloran 35 CE, 8,0 13,0 l/ha sau Alanex 48 EC, 4,0 6,0 l/ha) administrate preemergent. Combaterea dicotiledonatelor se face in vegetatie, prin administrarea unor erbicide continand bentazon (Basagran forte, 2,0 2,5 l/ha) sau fomesafen (Flex, 1,0 - 1,25 l/ha); se pot efectua 1 - 2 tratamente, in faza cand fasolea a format prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament) si cand a doua generatie de buruieni dicotiledonate este in faza de rozeta (al doilea tratament). Pe terenurile imburuienate cu costrei din rizomi se recomanda tratamente cu cicloxidim (Focus Ultra, 3-4 l/ha), administrat cand costreiul are 10-30 cm inaltime. Dupa tratament se suspenda lucrarile de prasit, pentru a nu intrerupe translocarea substantei active in rizomii de costrei si a nu diminua eficacitatea tratamentului. Sunt recomandate si alte preparate cu efect similar si aceeasi faza de aplicare: quizalofopetil (Targa Super, 2,0 3,0 l/ha), propaquizafop (Agil 100 EC, 0,8 l/ha). Combaterea chimica se completeaza cu 2-3 prasile mecanice si, eventual, o lucrare de prasit + plivit manual pe rand (prasile selective), cu scopul distrugerii buruienilor rezistente la erbicide. Se recomanda ca lucra rile de prasit sa fie incheiate, cel mai tarziu la inceputul infloritului plantelor de fasole, pentru a nu stanjeni procesele de fecundare a florilor si de legare a fructificatiilor. constau din tratamente la samanta si Lucrarile de combatere a bolilor din tratamente in vegetatie. Cea mai raspandita boala este antracnoza ( Colletotrichum lindemuthianum ), mai frecventa si mai pagubitoare in zonele si in anii cu precipitatii abundente. Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul 257

semintei si prin resturile de plante ramase pe teren dupa recoltare. In vederea unui control eficient al bolii, se recomanda controlarea repetata a culturilor si tratamente in vegetatie, la avertizare. Primul tratament se face, de regula, imediat dupa ra sarit, in cazul ca se constata atac in faza de cotiledoane; in perioada urmatoare, tratamentele se repeta la inceputul infloritului si la formarea pastailor. Se folosesc preparate pe baza de captan (Captadin 50 PU, 0,25%) sau mancozeb (Mancozeb 800, 1,6 kg/ha) Bacterioza ( Xanthomonas phaseoli ) este o boala ra spandita si pagubitoare, care se transmite prin sa manta si prin resturile vegetale ramase dupa recoltare. In vegetatie se fac 3 tratamente, primul dupa ra sa rit si pana la aparitia frunzelor trifoliate, al doilea inainte de inflorire, iar al treilea la formarea pastailor. Se folosesc oxiclorura de cupru (Alcupral 50 PU, 0,25%) sau hidroxid de cupru (Champion 50 WP, 0,25%). . Cea mai pagubitoare este gargarita fasolei Combaterea daunatorilor ( Acanthoscelides obtectus ), care ataca boabele si in care roade galerii numeroase. Are o singura generatie pe an in camp si 2 - 3 generatii in depozite. In camp este necesar sa fie efectuat un tratament la avertizarea aparitiei in masa a adultilor (a doua jumatate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE, 2 l/ha) sau malation (Carbetox 37 CE, 2 l/ha. De asemenea, inainte de depozitare sunt obligatorii tratamente preventive, efectuate in spatii ermetic inchise, cu malation (Fumitox 0,3 g/m ), clorpirifos metil (Reldan 40 EC, 12,5 ml/t de samanta). 3 este o lucrare foarte importanta din tehnologia de cultivare a Irigarea fasolei - planta deosebit de sensibila la seceta si care reactioneaza favorabil la irigare. Adesea, in zonele de campie din sud, irigarea este o conditie esentiala pentru a realiza recolte economice la fasole. In mod obisnuit, se recomanda sa se aplice o udare la inceputul infloritului, dupa care uda rile se repeta la interval de 10 - 15 zile; de regula sunt necesare 2 - 3 uda ri, aplicate prin aspersiune sau pe brazde (dupa VL. IONESCU-SISESTI si col., 1982). 4.3.2.6. Recoltarea Lucrarile de recoltare a culturilor de fasole de camp pun probleme deosebite din cauza: coacerii neuniforme a pa sta ilor si a boabelor; dehiscentei pastailor; plantele au la maturitate portul culcat, rar semiculcat; pasta ile bazale au insertia joasa; boabele se sparg usor la treierat. Ca urmare, momentul optim de recoltare este dificil de surprins la fasole. Se recomanda sa se inceapa recoltatul atunci cand 75% din pastai s-au maturizat si boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai putin. lanurilor de fasole se face divizat: in prima faza, se disloca Recoltarea sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice (masini speciale pentru recoltat fasole, dislocatoare) sau manual (pe suprafete mici). Plantele sunt lasate cateva zile pe teren (2 - 3 zile), pentru uscare, in brazda continua sau in capite mici, adunate cu manual, cu furca, apoi se treiera cu combina, reglata corespunzator; in timpul treieratului alimentarea combinei se asigura prin montarea ridicatoarelor 258

de brazda sau manual, cu furca. Pentru a limita spargerea boabelor, este necesar sa se lucreze cu turatii mici la aparatul de treier si cu distante mai mari intre batator si contrabata tor; totodata , este obligatorie refacerea reglajelor la combina de 2 - 3 ori pe zi, in functie de evolutia vremii. Se poate afirma ca problema recoltatului fasolei de camp nu este rezolvata in Romania, fapt care limiteaza extinderea suprafetele cultivate cu aceasta planta si obtinerea unor productii care sa satisfaca cerintele pentru consumul intern. In tara noastra se apeleaza inca, destul de frecvent, la recoltatul manual al culturilor de fasole de camp: lucrarea este foarte laborioasa si costisitoare, necesita mul ta forta de munca si dureaza mai mult timp. In cazul recolta rii manuale pierderile sunt, insa, minime (daca lucrarea este bine organizata), spargerea boabelor este mult diminuata si rezulta o recolta de foarte buna calitate (procent redus de spargere sau fisurare si putine impuritati). In tara noastra , medii nu depasesc, de regula 1.000 kg boabe productiile la ha. In ultimii ani, acestea au oscilat foarte mult, intre 388 kg/ha in 2004 si 1.704 kg/ha in 1999, cauza principala constituind-o sensibilitatea accentuata a fasolei la factorii de stres, si indeosebi la seceta si temperaturile ridicate din lunile de vara. In conditii de irigare si la o tehnologie corecta de cultivare, se recolteaza peste 2.000 kg boabe/ha. Pe plan mondial, retin atentia productiile in jur de 1.500 kg/ha obtinute in unele tari din Asia, cultivatoare importante de fasole (China, Indonezia, Iran, Japonia). Potentialul de productie al speciilor de fasole este evaluat la 4.000 6.000 kg boabe/ha.
4.3.3. Cultura intercalata

In mod traditional, in tara noastra se practica pe suprafete mari semanatul fasolei in cultura intercalata prin porumb. Plantele de fasole sunt protejate, astfel, de efectul vanturilor uscate si al arsitei din lunile de vara si se asigura un microclimat favorabil fecundarii si forma rii pastailor. In plus, acest sistem de cultura permite obtinerea a doua recolte pe acelasi teren. Cultivarea fasolei prin porumb necesita, insa , un volum mare de munca manuala , pentru efectuarea sema natului, combaterea buruienilor si recoltare. Exista diferite sisteme de cultivare a fasolei prin porumb. De regula , la porumb se aplica tehnologia obisnuit recomandata, deci nemodificata (de exemplu, in ceea ce priveste densitatea) si se urmareste ca productia sa nu scada prin comparatie cu o cultura normala. Fasolea este considerata o recolta suplimentara; ca urmare, la fasole se seamana densitati mai mici decat in cultura pura, de 10 - 20 mii cuiburi/ha. Semanatul porumbului se efectueaza mecanizat, dupa tehnologia obisnuita. Fasolea poate fi semanata , de asemenea, mecanizat (concomitent cu porumbul, utilizand semanatori anume pregatite, dotate cu brazdare speciale) sau poate fi semanata manual, in cuiburi (cu 3 - 4 boabe/cuib), in momentul in care porumbul a inceput sa rasara. 259

Combaterea buruienilor se realizeaza prin prasit mecanic, intre randuri si prasit + plivit manual pe rand. Este exclusa administrarea erbicidelor pe baza de atrazin (fasolea este sensibila la triazine); este posibila aplicarea, inainte de semanat, a unor erbicide pe baza de alaclor (Mecloran 35 CE, 8,0 13,0 l/ha), cu incorporare superficiala. Fasolea se recolteaza prin smulgerea manuala a plantelor, urmata de treieratul efectuat la stationar. In cultura intercalata se pot realiza productii de 150 - 400 kg boabe/ha; la porumb se inregistreaza , uneori, o usoara diminuare de recolta, prin comparatie cu productiile realizate in cultura pura de porumb.
4.3.4. Cultura succesiva

Cultura succesiva a fasolei se poate practica cu bune rezultate in sudul tarii, unde regimul termic al zonei si perioada scurta de vegetatie a plantelor de fasole permit ajungerea la maturitate pana la ra cirea vremii in toamna. Este obligatorie amplasarea culturilor succesive de fasole in conditii de irigare, apa fiind factorul limitativ in aceste zone, mai ales in lunile de vara (dupa I. PICU, 1984). Fasolea in cultura succesiva este semanata dupa plante care pa rasesc devreme terenul, cum ar fi orzul, soiurile timpurii de grau sau unele culturi furajere. Prega tirea terenului in vederea sema natului se face diferit, in functie de starea terenului. In situatia in care solul este prea tasat si prezinta buruieni si resturi vegetale, trebuie efectuata imediat aratura, dupa care terenul se pregateste prin lucrari repetate cu grapa si combinatorul; aceasta modalitate de prega tire a terenului este, insa , greoaie, necesita un consum mare de energie, intarzie semanatul si solul pierde multa apa . Mai potrivita este cultivarea fasolei fa ra aratura, numai prin discuirea terenului; acest sistem cere o lucrare foarte buna a solului la planta premergatoare; dupa recoltarea acesteia, terenul trebuie sa fie curat de buruieni, fa ra resturi vegetale, netasat. Este, de asemenea, posibil semanatul fasolei in teren nelucrat, folosind sema natori speciale; acest sistem se poate practica doar in conditiile unei cultivari impecabile a terenului, an de an (ara turi adanci, combaterea buruienilor), conditie mai greu de realizat, in prezent, in majoritatea exploatatiilor agricole de la noi. Pentru cultura succesiva au prioritate ingrasamintele cu azot, aplicate in doze moderate; fosforul este asigurat prin efectul remanent al ingrasamintelor aplicate premergatoarei. Semanatul trebuie efectuat cat mai repede posibil si nu mai tarziu de 1 - 5 iulie (parametri semanatului sunt cei descrisi la cultura principala). Lucrarile de ingrijire nu difera de cultura principala; se pune accent pe aplicarea erbicidelor antigramineice, cu scopul de a distruge buruienile monocotiledonate si samulastra de paioase. Aplicarea udarilor (imediat dupa 260

semanat si apoi in functie de evolutia umiditatii solului si regimul precipitatiilor) este obligatorie in cultura succesiva . In anii cu o evolutie normala a vremii, recoltarea se poate efectua pana la 15 octombrie. Rezulta productii similare sau chiar mai mari decat in cultura principala ; in luna septembrie (cand plantele de fasole sunt la inflorire-fecundare), conditiile de temperatura si umiditate sunt, uneori, mai favorabile decat in lunile de vara .
4.4. SOIA 4.4.1. Importanta, Biologie, Ecologie

4.4.1.1. Importanta Planta "oleoproteinoasa, soia se cultiva in multe tari ale lumii, fiind folosita intreaga cantitate de biomasa , cu preca dere, insa, semintele bogate in substante proteice (27,0 - 50,0%) si grasimi (17,2 - 26,9%). Semintele mature pot fi utilizate in alimentatia oamenilor (in diferite retete culinare), in obtinerea furajelor combinate si pentru extragerea grasimilor. Fa ina de soia, in cantitati reduse (10 - 15%), in amestec cu fa ina de grau, determina obtinerea unei paini mai hra nitoare, se poate folosi ca adaosuri la supe si pentru realizarea concentratelor proteice, proteinelor texturate ("carne vegetala") si ca substituenti ai carnii intr-o serie de preparate culinare. Semintele se mai folosesc pentru obtinerea de produse fermentate, sosuri, "lapte" si "branzeturi" (in China, Japonia, Indochina). Uleiul de soia, este semisicativ si se utilizeaza in consumul populatiei, la prepararea margarinei, obtinerea culorilor pentru pictura, fabricarea maselor plastice, iar sroturile si turtele rezultate dupa extragerea acestuia se folosesc in furajarea animalelor. Semintele si pa staile nemature se utilizeaza ca legume verzi sau pentru prepararea unor mancaruri bogate in vitamine si sa ruri minerale. Planta intreaga se foloseste ca furaj verde pe pasune, fan uscat si conservat, nutret insilozat, iar tulpinile si pa staile ra mase dupa treierat se pot folosi in furajarea animalelor (dupa o prealabila pregatire), ca ingrasamant organic, combustibil sau pentru prelucrari industriale (obtinerea furfurolului si mata sii artificiale). Fiind planta leguminoasa , care intra in relatie de simbioza cu bacteriile fixatoare de azot, soia este o planta buna premergatoare chiar si pentru cerealele de toamna, cand se cultiva soiuri timpurii, la sand in sol cantitati mari de azot (80 120 kg/ha). Avand in vedere multiplele utilizari ale biomasei de soia, ea este considerata "planta de aur" a omenirii, "planta minune" sau "planta viitorului" 261

menita sa rezolve deficitul mondial de proteine (in prezent asigura peste 60% din necesar). 4.4.1.2. Compozitie chimica Semintele de soia isi diferentiaza componentele chimice in functie de cultivar, conditiile climatice ale anului si zonei, fertilitatea naturala a solului si tehnologia de cultura folosita, din care se detaseaza fertilizarea cu macro- si microelemente (tabelul 4.8). Tabelul 4.8. Compozitia chimica a semintelor de soia
Piper si Morse, Constituenti Becker - Dilingen, 1928 Apa 11,0 9,9 5 - 17 4,9 Proteine 38,3 36,5 36-50 41,0 Grasime 16,7 17,5 13-27 21,0 Carbohidrati 24,3 26,5 14-24 25,0 Celuloza 4,8 4,3 3,6-6,9 2,8 Cenusa - 5,3 - 5,3 1941 1971 Diaconescu, 1976 Cowan,

Proteina caracteristica soiei este glicinina , o substanta complexa cu grad ridicat de digestibilitate, avand un indice ridicat de solubilizare (61 - 92%), apropiindu-se mult de proteina de origine animala. Continutul semintelor in proteine creste sub influenta ingrasamintelor azotate, prin tratarea semintelor de soia cu nitragin, inainte de semanat, si a microelementelor (in special molibdenului). Proteinele au valoare nutritiva ridicata, avand intreaga gama de aminoacizi esentiali, unii dintre ei in cantitate mai mare sau apropiata de a carnii de porc (izoleucina, leucina , lizina , fenilalanina, triptofan si valina . Grasimile din semintele de soia, sunt constituite din palmitina , stearina , oleina, linoleina , linolenina, fitosterina , colesterina si lecitina. Uleiul este semisicativ (75 - 85% acizi grasi nesaturati), cu indicele iod 107 - 139, greutatea specifica de 0,924 - 0,930 si solidifica la -8C... -16C. Lecitina (2 - 4%) are o larga intrebuintare in medicina . In productia mondiala de ulei vegetal comestibil soia detine primul loc, reprezentand peste 25% din total. Tulpinile, frunzele si pasta ile au un continut ridicat in proteine si grasimi care, pe ma sura ce se apropie de maturitate, migreaza spre seminte. "Fanul" de soia, bogat in proteine: (15,4%) si gra simi (5,2%), depaseste ca valoare nutritiva lucerna si trifoiul. Extractele neazotate sunt formate din monozaharide, zaharoza, amidon, dextrina , hemiceluloza , celuloza , pentozani, rafiinoza etc. Cenusa contine P O
25

CaO, MgO, K O. Semintele sunt bogate, de asemenea, in vitaminele A, B


2 12

, B , D,

E, C si K. 4.4.1.3. Raspandire 262

Ca urmare a importantei sale deosebite, soia a inregistrat o crestere spectaculoasa a suprafetelor. In perioada 1927 - 1931 se cultivau pe glob doar 5,84 milioane ha, ajungand in perioada 1948 - 1952 la 6 milioane ha, in perioada 1969 - 1971 la 32,3 milioane ha. Suprafetele cultivate in perioada 1979 - 1981 si in continuare sunt redate in tabelul 4.9. Fata de perioada 1998 - 1990, suprafetele cultivate cu soia au crescut in Argentina, Brazilia, China si S.U.A si au sca zut in Italia. Cea mai spectaculoasa crestere a suprafetelor se constata in Brazilia, care realizeaza si o productie medie la hectar foarte ridicata (peste 2.000 kg boabe/ha). Tabelul 4.9. Suprafata si productia de soia (F.A.O.2005)
Suprafata (mii ha) Productia (kg/ha) 1988 - 19961988 - 19961981 1990 1997 2001 2005 1979 - 1981 1990 1997 2001 2005 Total mondial 50529 56181 64687 75539 91386 1701 1828 2119 2338 1642 U.S.A. 27561 24234 26910 29542 28842 1989 2092 2569 2662 2871 Brazilia 8510 11401 11120 13934 22895 1578 1805 1973 2703 2192 China 7506 7938 7990 8700 9500 1099 1404 1771 1775 1779 Argentina 1837 4420 6399 10318 14037 2014 2025 1837 2591 2728 CSI (Rusia din 1996) 852 808 483 408 690 580 1111 583 642 1072 Italia - 474 261 200 148 - 3314 3722 3708 3969 Romania 325 269 72 38 136 1110 893 1665 1842 1867 Specificare 1979 -

Tabelul 4.10 Evolutia suprafetelor si productiei la soia in Romania


Anii/Specificare 1938 1950 1960 1970 1980 1990 1991 1992 1993 1994 1995 2003 2005 Suprafata (mii ha) 10,1 13,6 24,9 79,1 363,9 190,2 108,0 165,6 75,1 64,5 73,4 128,8 136,0 Productia (kg/ha) 940,0 408 483 1144 1195 742 1654 762 1270 1552 1470 1747 1867

In Romania, pozitia soiei in grupa leguminoaselor pentru boabe s-a schimbat esential. Fata de numai 7 mii ha cultivate cu soia in anul 1931 si 10,0 24,9 mii in perioada 1948 - 1960 (9,2 - 16,2% din suprafata leguminoaselor pentru boabe), in perioada 1979 - 1981 s-au cultivat 325 mii ha cu o productie medie de 1.110 kg/ha, iar in perioada 1989 - 1990 o suprafata de 269 mii ha, datorita scaderii suprafetelor din anul 1990 (tab. 4.10). Consideram ca suprafetele, si mai ales productia medie la hectar vor creste in anii viitori, o data cu redresarea intregii agriculturi. 4.4.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Soia apartine genului Glycine L., cu specia cea mai importanta Glycine max (L) Merr., sinonim Glycine hispida (Moench) Maxim. Glycine max (L) Merr. cuprinde patru subspecii caracterizate astfel: 263

- subspecia chinensis are tulpina inalta si subtire, frunze cu foliole ovatlanceolate, pubescente; flori mici de culoare aiba sau violacee; pasta i mici cu seminte turtite de culoare galbena, verde, castanie sau neagra; - subspecia indica are tulpini ramificate, foliole ovate, lanceolate sau ovat-lanceolate, pubescente, flori mici albe sau violacee, pa stai mici cu seminte diferit colorate; - subspecia japonica are tulpini groase si ramificate, flori mari de culoare alba sau violacee, pastai mari si plate, cu seminte foarte mari (MMB = 400 - 500 g), diferit colorate (galbene, verzi, castanii, brune, negre); - subspecia manshurica singura cultivata si in tara noastra , va fi descrisa in subcapitolul 1.5. In cadrul acestei subspecii se cunosc mai multe varietati ce se deosebesc intre ele dupa culoarea perisorilor, pa stailor, semintelor si hilului (tab. 4.11). In tara noastra se afla in cultura soiuri din toate grupele de maturitate, repartizate pe zone de cultura, avand unele caractere redate in tabelul 4.12.
Tabelul 4.11 Varietatile speciei Glycine max (L.) ssp. manshurica
Varietat i Communis immaculata Stricta Serotina Flavida Sordida Ucrainica Latifolia Viridis Brunneum Nigrum Culoarea: peris orilor pastailor semintelor Hilului alba brun - deschisa Galbena Galbena alba brun - deschisa Galbena cafeniu deschisa alba brun - deschisa Galbena Cenusie alba brun - deschisa Galbena Neagra roscata castaniu - deschisa Galbena Galbena roscata castaniu - deschisa Galbena Cafenie roscata castaniu - deschisa Galbena cafenie cu dunga alba la mijloc roscata castaniu - deschisa Galbena Neagra roscata castaniu - deschisa Verde Verde roscata castaniu - deschisa Cafenie Cafenie roscata castaniu - deschisa neagra-cafenie, rosie Culoarea tegumentelor

Tabelul 4.12 Soiuri de soia cultivate in Romania


Talia Soiul Precoplantelor (origine -anul) citate Varietatea (cm) Forma MMB (g) (%) (%) (q/ha) Cadere Boli Diamant (R-1987) 000 Latifolia 70-90 Sferica 170 38,5 20,3 23-32 R R Perla (R-1994) 000 Sordida 70-85 Sferica 165-190 35-40 21-22 27,7 R R Atlas (R-1986) 000 Communis 80-100 - 130-200 41,1-42,3 18,9-19,6 20-35 MR MR Boly 44 (U-2001) 00 Communis 80-100 Usor alungita 160-180 35-40 20-23 25-30 R R Felix (R-2005) 00 Stricta - sferic- turtita - 38,57 22,12 31,13 R R Onix (R-2002) 00 Immaculata 100 Sferica us or turtita 163 35-42,5 20-22,4 28,58 R R Safir (R-2000) 00 Immaculata 85-105 sferica 164 36-40,8 - 38,70 R R Romanesc 99 (R-2000) 00 Stricta 75-95 Sferic- alungita 168 37-42 20-22 24 R R Opal 00 Immaculata 94 Sferic- 172 34-40,06 20-22,3 28,94 R R Proteina Grasimi productie Semint e Rezistenta la: Potential de

264

(R-2002) turtita Neoplanta (Serbia-2004) 0 Communis 98 Sferic- turtita 176 41,87 20,80 35,94 R R Proteinka (Serbia-2002) 0 Immaculata 89 Sferic- turtita 166 39,86 20,72 31,41 R R Columna (1995) 0 Sordida 80-100 Sferica turtita usor 150-190 37,1-40,6 20-21,5 19-43 FR RM Stil (R-1988) 0 Communis 70-120 Sferica 150-170 33-45 17-24,5 30-40 R R Zefir (USA-1992) 0 Communis 70-90 Sferica 180-200 37,1-41,3 19,5 35-43 FR R Stine-2250 (USA-1998) II - 70-90 Sferic - turtita 170-220 37-44 19-21 35-40 MR R Venera (Serbia -2004) II Immaculata 96 Sferic- turtita 185-194 40,0 21,8 37,42 Balkan (Serbia-2003) I Immaculata Sferic- turtita 205 39,57 21,11 34,15 R R Danubiana (R-1983) I Latifolia 70-108 - 145-210 33-42 18-24 28-40 M MR Triumf (R-1996) I Sordida 70-112 Sferica turtita 165-190 36-42,2 19-22 35-40 R R Valkir (USA-1994) I Immaculata 75-110 Sferic turtita 160-190 37-43,6 18,5-21 29 R R Victoria (R-1980) I Immaculata 65-100 - 160 40 20-21 28-44 R FR 000 - foarte precoce; 00 - precoce; 0 - semiprecoce; I - semitardive; II - tardive.

In catalog mai sunt inregistrate soiurile : DKB 08-01 (tip 0), DKB 14-01 (tip I), DKB 20-01 (tip I), DKB 24-01 (tip II), PR 92 BO5 (tip I), PR9 2B 21 (tip II) PR 92 B71 (tip II), AG 0801 RR (tip 0), AG 1602 RR (tip I), SO 99 4RR (tip 0), S1484 RR (tip 0), S2254 RR (tip II) si SP 9191 RR (tip II), toate modificate genetic si tolerante la erbicide pe baza de glifosat. Soiurile din grupa "00" se recomanda in zonele mai reci si in cultura succesiva ; cele din grupa "0" in Transilvania, Campia de N-V si in vestul Moldovei; cele din grupa I in Dobrogea, Campia de Vest si de Sud; cele din grupa a II-a in Ba ragan zona colinara din sud, Campia de Sud si de Vest, Dobrogea; soiurile din grupa a III-a se pot cultiva numai in Campia de Vest si de Sud. Pentru a realiza productii mari si constante se recomanda ca in fiecare ferma sa se cultive cel putin doua soiuri de soia: unul mai precoce si altul mai tardiv. 4.4.1.5. Particularitati morfologice si biologice La germinare semintele se imbiba cu o cantitate de apa ce reprezinta circa 150% fata de masa lor, germinand mai repede sau mai lent, in functie de temperatura. care iese din samanta in regiunea micropilului, se ancoreaza in Radicela sol, formand primele ramificatii si perisori radiculari cand are 2 - 3 cm lungime. Hipocotilul are un ritm rapid de crestere si ridica cotiledoanele la suprafata solului (germinatie epigee), faza fiind critica si in pericol daca s-a format crusta la suprafata solului. Sistemul radicular pivotant de tipul III patrunde in sol pana la 200 cm adancime, iar ramificatiile laterale se dezvolta pe o raza de 40 - 70 cm; circa 75% din masa rada cinilor se dezvolta in stratul de sol pana la adancimea de 265

30 cm. Rada cinile au capacitate ridicata de solubilizare si absorbtie a elementelor nutritive din sol (fig. 4.17). In faza cresterii vegetative, radacinile cresc mai intens comparativ cu partea epigee a plantei si se reduce cresterea lor in timpul fazei reproductive, incheindu-se inainte de maturitatea fiziologica . Datorita simbiozei dintre bacteriile de Bradyrhizobium japonicum cu radacinile soiei se formeaza nodozitati care devin vizibile la 10 - 14 zile de la infectie, iar fixarea azotului incepe dupa 15 - 25 zile de la formarea lor, ajungand la dimensiunile maxime dupa 25 - 35 zile de la formare, incheindu-si activitatea cel mai frecvent dupa 50 - 60 zile de la infectie. Culoarea rosie intensa a continutului nodozitatilor (leghemoglobina) arata o fixare intensa a azotului; culoarea roza o activitate mai redusa, iar culoarea verde indica inactivitatea. este erecta , cu un Tulpina grad diferit de ramificare, in functie de soi si spatiul de nutritie. In functie de genotip, cresterea tulpinii poate fi: determinata, nedeterminata si semideterminata (intermediara). La tipul de crestere determinata tulpina se termina cu o inflorescenta in varf; la tipul de crestere nedeterminata, ultima inflorescenta se afla sub nivelul ultimelor frunze de la varful plantei, iar la tipul de crestere semideterminata situatia este intermediara. Soiurile mai precoce apartin tipului de crestere nedeterminata, iar cele mai tardive tipului de crestere determinata, iar din incrucisarea celor doua tipuri s-au obtinut soiuri cu crestere a tulpinii determinata , mai precoce. Ina ltimea tulpinii
Fig. 4.17. Soia (Glycine max (L.)Merr.):

oscileaza intre 40 si 150 cm.


1, 2, 3 - germinatia; 4 - aparitia frunzelor simple

situate la primul Frunzele


(a - cotiledoane; b - frunze simple);

nod al tulpinii sunt provenite din 5 - frunze trifoliate; 6 - planta de soia cotiledoane; cele inserate la al (a -cotiledoane; b - frunze simple; c - frunze
trifoliate); 7 - portiune de planta cu pastai; 8 - pastai cu seminte.

doilea nod sunt simple, unifoliate,

iar cele situate la nodurile urmatoare, dispuse altern, sunt trifoliate, fiind inserate printr-un petiol lung de circa 3 - 30 cm. Foliolele au forma, ovala, lanceolata, rombica etc. Frunzele, ca si 266

tulpina, sunt acoperite cu perisori desi, care la maturitate pot avea culoarea argintie sau roscata. , grupate cate 3 - 9, sunt dispuse in raceme axilare sau terminale. Florile La soiurile cu crestere determinata primele flori se formeaza si se deschid la nodurile 8 - 9 si progreseaza, formarea si deschiderea lor spre baza si varful plantei, inflorirea incheindu-se intr-un timp mai scurt, iar la soiurile cu crestere nedeterminata primele flori apar la nodurile 4 - 5, inflorirea progresand spre varful tulpinii. Florile sunt hermafrodite , caracteristice leguminoaselor, cu fecundare autogama, avand petalele de culoare alba sau violacee. Din cauze inca neelucidate se manifesta frecvent fenomenul de avortare a florilor, a formarii de pastai fa ra seminte. Se crede ca acest fenomen este determinat de iluminarea insuficienta , fecundarea defectuoasa, temperaturi prea sca zute sau prea ridicate, seceta in timpul infloririi si fecundarii. este o pastaie usor curbata sau dreapta, cu 1 - 5 seminte, de Fructul culoare bruna-deschis sau castanie-deschis, cu perisori argintii sau roscati. Pe o planta se pot forma pana la 300 - 400 pastai, dar in mod obisnuit se formeaza si ajung la maturitate 30 - 60 pastai. se formeaza in urma dublei fecundari si are o crestere rapida Samant a pana ajunge la greutatea maxima, respectiv pana la maturitatea fiziologica . Semintele au forma aproape sferica, elipsoidala, cu tegumentul de culoare galbena , bruna, neagra iar hilul de aceeasi culoare cu tegumentul sau diferit colorat, avand MMB intre 50 - 400 g (mai frecvent 100 - 200 g) si MHL de 65 80 kg. este format din trei faze: 1.) faza cresterii Ciclul de vegetatie a soiei vegetative , care dureaza 30 - 40 zile, timp in care planta isi dezvolta foliajul si sistemul radicular. Nodozitatile se dezvolta lent si inca nu sunt in functiune. Planta foloseste azotul mineral din sol; 2.) faza reproductiva , care dureaza 35 - 50 zile si cuprinde inflorirea si fructificarea. Activitatea fiziologica a plantei este maxima, iar nodozitatile furnizeaza azot plantei; 3) faza maturizarii semintelor , care dureaza 30 - 50 zile. 4.4.1.6. Cerinte fata de clima si sol Soia are o capacitate ridicata de adaptare la diferite conditii climatice si de sol, dar cele mai bune rezultate se obtin in zona temperata calda, cu umiditate suficienta si soluri propice. Temperatura minima de germinatie se situeaza in jurul a 7C Caldura. (dupa numeroase cerceta ri la 6C), ca si pentru floarea-soarelui. Dupa rasarire plantutele suporta, pentru scurt timp, temperaturi de -2... -3C in faza cotiledonala si a forma rii frunzelor simple. Temperatura optima de germinare este de 30C, iar cea maxima de 38-44C. Dupa rasa rirea plantelor intervalul optim al temperaturii din timpul zilei, pentru fotosinteza, este cuprins intre 20 si 30C, iar temperatura optima din timpul noptii de 16C. 267

In perioada cresterii intense a plantelor temperatura trebuie sa fie peste 14C, fara oscilatii mari de la zi la noapte. Temperaturile sca zute in timpul infloririi si fructifica rii nu sunt favorabile, impiedicand polenizarea si fructificarea; cele mai potrivite temperaturi sunt intre 20 - 22C. Cele mai bune conditii pentru soia se inregistreaza atunci cand germinarea-rasarirea se desfasoara la temperaturi de 20 - 22C, formarea organelor de reproducere la 21 - 23C, inflorirea la. 22 - 25C, formarea fructelor si semintelor la 21 - 23C, iar maturarea la 19 - 20C, umiditatea solului si aerului fiind, de asemenea, corespunza toare cerintelor plantei. Cerintele soiei fata de umiditate sunt ridicate, inregistrandu-se un Apa. consum specific cuprins intre 300 si 700. La germinare necesita 120 - 150% apa fata de greutatea uscata a semintelor. Perioada critica pentru apa se inregistreaza in faza de formare a organelor de reproducere, inflorire si umplere a semintelor (10 - 15 iunie - 15 - 20 august). Insuficienta apei in aceasta perioada determina caderea florilor si pa stailor, semintele formate ra man mici si productia se reduce la circa 50%. Excesul de umiditate este tot atat de da una tor ca si lipsa apei, in toate fazele de vegetatie. Consumul de apa variaza in raport cu gradul de aprovizionare al solului, durata vegetatiei soiurilor, potentialul productiv, conditiile de mediu. La noi in tara, in zona de sud, se impune asigurarea apei prin irigare: in Campia de Vest, numai in anumite perioade, iar in zonele din jumatatea de nord a Moldovei si din Transilvania aproape deloc, deficitul apei in fazele critice fiind mai mic. Cerintele fata de lumina ale soiei sunt ca ale unei plante de zi Lumina. scurta . Prin semanatul mai timpuriu, zilele scurte de la inceputul vegetatiei au un rol important in satisfacerea cerintelor fotoperiodice ale soiurilor tardive si mijlocii. La o iluminare intensa planta ramifica mai mult, se formeaza mai mult e pastai pe planta , iar primele pa sta i se formeaza mai sus pe tulpina, favorizand recoltarea mecanizata. Cerintele soiei fata de sol sunt relativ mari, necesitand suprafete de Solul. cultura cu textura mijlocie, luto-nisipoasa pana la lutoasa, cu reactie neutra, slab acida , bine drenate, bogate in humus, fosfor, potasiu si calciu, din seria cernoziomurilor, solurile brun-roscate si aluviale. Solurile cu textura grea, cu apa stagnanta, acide sau sara turate, ca si cele nisipoase nu sunt favorabile pentru soia. Pe terenurile calcaroase apar frecvent fenomene de carenta, mai ales in microelemente si fosfor, iar cele acide trebuie amendamentate. 4.4.1.7. Zonarea ecologica si a soiurilor Coroborand cerintele soiei fata de clima cu cele pentru sol, teritoriul Romaniei poate fi impa rtit in 3 zone ecologice de favorabilitate, peste care se suprapun 5 microzone de repartitie a soiurilor (fig.4.18) 268

- pentru soia ocupa partea de vest a ta rii, Zona foarte favorabila Campiile Carasului, Timisului Muresului, partea vestica a Campiei Crisurilor si a Somesului; in Moldova Depresiunea Jijiei si a Bahluiului, Lunca Siretului, intre Bacau si nord de orasul Roman; in Transilvania, Vaile Muresului, Tarnavelor Campia din zona Blaj -Turda, Tg. Mures, Lunca Somesului, depresiunea Cibinului de la Sibiu la Sebes. In aceasta zona sunt soluri fertile (cernoziomuri, brun-roscate, aluviuni, etc.) insumandu-se in lunile mai-august 250 - 340 mm precipitatii, cu un numa r sca zut (sub 20) de zile tropicale, iar temperatura din perioada infloririi si fructifica rii favorabile (19 - 20C). Potentialul mediu de productie a zonei este de 2.000 - 2.400 kg/ha. soiei se situeaza in sudul tarii, cuprinzand Zona favorabila cernoziomurile din Campia Romana, solurile ba lane din Dobrogea, unde factorul deficitar este apa, iar prin irigatie zona poate deveni foarte favorabila soiei. - cuprinde regiuni cu soluri slab fertile sau acide. Zona putin favorabila Temperaturile si umiditatea existente aici sunt corespunza toare cerintelor soiei. In aceasta zona intra partea centrala si de nord a Dobrogei, unde solurile sunt corespunzatoare dar climatul este secetos si nu sunt extinse irigatii; zona subcarpatica din nordul Olteniei si Munteniei, unde solurile sunt podzolice si cenusii, in diferite grade de podzolire, cu precipitatii relativ reduse, dar cu temperaturi favorabile soiei; partea de est a Bara ganului, unde solurile sunt corespunzatoare, dar climatul este secetos si terenul neirigat. Luand in considerare factorul termic, DENCESCU S. (1982) a propus 5 zone de cultivare a soiurilor de soia (fig. 4.18): , cuprinde Campia de Sud si Dobrogea, in care suma Zona I temperaturilor active (t > 10C), este de 1.600 - 1.750C, soia ga sind conditii favorabile pe terenurile irigate si pe cele cu aport freatic. In aceasta zona se recomanda soiurile de soia semitardive, urmate de cele semitimpurii, iar intr-un procent scazut si cele tardive; , cuprinde Campia de vest, in care se acumuleaza 1.400 - Zona a II-a 1.600C, cu un numar redus de zile tropicale si cu cantitati mai mari de precipitatii, soia cultivandu-se neirigat. In aceasta zona se recomanda soiurile semitardive, urmate de soiurile semitimpurii, iar in partea de est a zonei soiurile timpurii; cuprinde partea de nord a Campiei Romane, acumulandu-se Zona a III-a, tot 1.400 - 1.600C, dar cu mai multe zile tropicale, soia amplasandu-se pe terenuri irigate si pe cele cu aport freatic. Se recomanda soiurile semitardive si semitimpurii pentru partea de sud, soiuri timpurii pentru partea de nord a zonei; este situata in partea de est a Moldovei si Campia de nord- Zona a IV-a vest a ta rii, unde se acumuleaza 1.200 - 1.400C. In aceasta zona se recomanda soiuri semitimpurii si soiuri timpurii in partea centrala si estica a Moldovei si in partea de nord-vest a tarii ; in partea de sud-est a Moldovei se recomanda soiuri semitarzii, iar in partea nordica soiuri foarte timpurii. 269

cuprinde partea de vest si sud-vest a Transilvaniei (luncile Zona a V-a Muresului, Tarnavelor si Somesului) si partea de nord-est a Moldovei, realizanduse suma de 1.100 - 1.250C. In aceasta zona procentul cel mai mare va fi detinut de soiurile timpurii; in nordul zonei se vor cultiva soiuri foarte timpurii, iar in sud soiuri semitimpurii.

Fig. 4.18. Zone de cultura la soia, in functie de suma gradelor utile: I 1.600 1.750C; II 1.400 1.600 C; III 1.100 1.400 C; IV 1.200 1.400C; V 1 .100 1.250 C 4.4.2. Tehnologia de cultivare a soiei

4.4.2.1. Rotatie Cercetarile efectuate in U.S.A., C.S.I., China si Romania au demonstrat ca soia nu este pretentioasa la planta premerga toare si la durata rotatiei. Prefera , totusi, ca plante premergatoare cerealele paioase (grau, orz), plantele furajere graminee care asigura in sol o cantitate mare de apa, precum si unele plante prasitoare, in zone mai umede sau in conditii de irigare, cum ar fi sfecla pentru zaha r, porumbul neerbicidat cu triazine si cartoful. Nu se recomanda ca plante premergatoare leguminoasele anuale sau perene, eliminand posibilitatea valorificarii efectului de ameliorare a fertilitatii solului de catre aceste culturi. Floarea-soarelui si rapita nu se folosesc ca plante premergatoare avand boli comune ( Sclerotinia sclerotiorum ) 270

Lasand in sol cantitati mari de azot (60 - 168 kg/ha), soia este o buna premergatoare pentru cele mai multe plante neleguminoase, ameliorand, totodata , si insusirile fizice ale solului. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergatoare bune pentru cerealele pa ioase de toamna . Culturile de porumb in care buruienile s-au combatut cu erbicide triazinice nu pot constitui premerga toare soiei, foarte sensibila la acestea. 4.4.2.2. Fertilizare Consumul de elemente nutritive pentru formarea a 100 kg seminte si biomasa secundara aferenta are valori de: 7,1 - 11 kg azot, 1,6 1,9 kg P O , 1,8 25

4,0 kg K O, la care se mai adauga cantitati importante de calciu, magneziu, sulf si


2

microelemente. Cercetarile au demonstrat ca soia consuma, in medie, de 5,1 ori mai mult azot si de 2,2 ori mai mult potasiu raportat la intreaga planta si de 3 - 8 ori mai mult azot si 1,3 ori mai mult potasiu raportat la productia de seminte, fata de consumul de fosfor. Cerintele mari fata de azot se datoreaza continutului ridicat al plantei in acest element. Aprovizionarea plantelor de soia cu azot se face pe doua cai: Azotul. absorbtia nitratilor din sol, redusi la amoniac la nivelul frunzelor de ca tre enzima nitrat-reductaza si fixarea bacteriana a azotului atmosferic, gratie enzimei nitrogenaza din nodozitatile cu bacterii Bradyrhizobium japonicum . In mod obisnuit cele doua cai se completeaza reciproc, azotul din sol fiind indispensabil plantei in primele faze ale vegetatiei, pana ce functioneaza sistemul simbiotic. La inceputul perioadei de vegetatie, timp de 25 - 35 zile, pana cand se stabileste simbioza dintre bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu radacinile de soia, plantele isi procura azotul necesar numai din sol; apoi, dupa instalarea mecanismului de simbioza , o mare parte din azot (20 - 80%) este pusa la dispozitia plantei prin asimilarea lui din atmosfera de catre bacteriile fixatoare de azot. Faza critica in nutritia plantelor cu azot, este perioada premergatoare infloririi (2 sapta mani inainte de inflorire), care nu poate fi compensata ulterior prin fertilizarea cu azot. In perioada infloririi si formarii semintelor se realizeaza 48 - 57% din substanta uscata si se asimileaza 50 -73% din substantele nutritive. Azotul se acumuleaza in tulpina si frunze pana la inceputul cresterii pastailor apoi este translocat in seminte (50 - 64% din azotul total). Transferul azotului din frunze spre seminte determina imbatranirea si reducerea capacitatii de fotosinteza a frunzelor, care se inga lbenesc si cad. Realizarea in bune conditii a simbiozei dintre ra dacini cu bacteriile Bradyrhizobium japonicm depinde de: aptitudinea de a lupta cu alte tulpini (suse) din sol si de a forma cat mai repede nodozitati (competitive); capacitatea ridicata de fixare a azotului (eficacitatea fixarii); toleranta la conditiile mai vitrege (temperatura , umiditate, pH) si capacitatea de a supravietui in sol; compatibilitatea cu soiurile de soia cultivate. Eficienta mai ridicata a bacteriilor se constata pe solurile bine aprovizionate in fosfor, potasiu, sulf, calciu, molibden, magneziu, cobalt precum si in conditii optime de umiditate. Temperaturile sca zute si cele, foarte ridicate 271

inhiba procesul de simbioza; fungicidele aplicate pe seminte, precum si unele erbicide (metribuzin, trifluralin. etc. in doze mari) determina distrugerea unui numar mare de bacterii si, ca urmare, formarea unui numar redus de nodozitati sau lipsa acestora. In conditii favorabile, tulpinile actuale de Bradyrhizobium japonicum determina acumularea a 60 - 168 pana la 220 kg azot la ha (preparate bacteriene pe substrat de turba). favorizeaza dezvoltarea bacteriilor fixatoare de azot, contribuind Fosforul la sporirea numa rului de nodozitati, in functie de conditiile climatice si soiul cultivat. Fosforul influenteaza direct instalarea simbiozei, dar si indirect, prin fortificarea plantelor, care, fiind mai bine dezvoltate asigura nutritia unui numa r mai mare de nodozitati. Continutul nodozitatilor in fosfor este de doua ori mai mare decat in radacini. Cerintele mari fata de fosfor se manifesta imediat dupa rasarire si de la inflorire pana la maturitate. Imediat dupa rasarire, cand sistemul radicular si capacitatea acestuia de absorbtie a fosforului nu sunt inca dezvoltate, cerintele fata de fosfor nu sunt asigurate. Vremea rece si umeda , in unele primaveri, impiedica absorbtia fosforului. Asigurarea ulterioara cu fosfor nu compenseaza carenta din primele faze de vegetatie. In general, soia absoarbe mai bine fosforul din sol, comparativ cu porumbul, inul sau ovazul, ceea ce demonstreaza o capacitate mai ridicata de a folosi rezervele existente in sol. Insuficienta fosforului se manifesta prin incetinirea cresterii plantelor, frunzele au culoarea albastruie-verzuie, apar pete brune pe frunze dupa inflorit, se reduce capacitatea de germinatie a semintelor. Excesul de fosfor provoaca fenomenul de toxicitate, reducand cresterea si productivitatea plantelor. Marginile frunzelor se necrozeaza , avand nuante albetransparente pana la brune-cenusii, necroze care avanseaza bazipetal; frunzele cad in scurt timp. Fosforul isi manifesta actiunea sinergica impreuna cu azotul si potasiul, marind productia. se absoarbe in cantitate maxima in perioada cresterii vegetative Potasiul rapide, reducandu-se pe masura ce incepe formarea semintelor. El joaca un rol insemnat in sinteza grasimilor si depunerea lor in seminte. Potasiul favorizeaza formarea nodozitatilor si fixarea simbiotica a azotului, cresterea rezistentei la boli, absorbtia calciului. Insuficienta potasiului afecteaza procesele biochimice si fiziologice ale plantei. Pe marginea frunzelor apar pete de culoare galbena , care se extind, ra manand verzi numai centrul si baza frunzei. Se reduce rezistenta la cadere si la seceta a plantelor. * Dintre celelalte elemente soia consuma cantitati importante: de sulf, care influenteaza favorabil dezvoltarea nodozitatilor si fixarea azotului; de calciu , care ajuta la formarea nodozitatilor, creand un mediu propice pentru bacterii; de magneziu , care imbunatateste activitatea fotosintetizanta si de fixare a azotului in nodozitati etc. 272

Frunzele de soia au capacitate ridicata de absorbtie a substantelor administrate sub forma de solutie, obtinandu-se sporuri de 10-20 % in SUA, 32 % in Brazilia. Pe frunze se pot adminsitra azot, fosfor, potasiu, sulf si microelemente. Pe solurile acide, unde este stanjenita cresterea plantelor si fixarea azotului, sunt necesare microelemente ; molibden, zinc, bor, cupru, mangan, iar pe solurile alcaline, cu continut ridicat in fosfor, este necesara prezenta zincului sau a fierului pe solurile erodate. Ingrasamintele cu azot se stabilesc in functie Aplicarea ingrasamintelor. de fertilitatea solului si de aplicarea bacteriilor simbiotice. Pe solurile sarace in azot se aplica 30 - 40 kg azot la ha, inainte de sema nat, necesar pentru primele faze de vegetatie (de preferat azot amidic). Pe celelalte soluri, fertilizarea cu azot se face in functie de testarea reusitei simbiozei dintre bacterii si radacini, dupa aparitia primei frunze trifoliate. Verificarea reusitei bacterizarii se face in faza in care plantele de soia au 1 - 3 frunze trifoliate, pe diagonala lanului in 5 - 10 puncte de control, stabilindu-se procentul de plante cu nodozitati, iar prin strivirea acestora se stabileste eficienta activitatii bacteriilor (continutul de culoare rosie presupune o activitate buna a bacteriilor, prin prezenta leghemoglobinei). In functie de reusita bacteriza rii, se stabilesc dozele de azot orientative (tab. 4.13). Tabelul 4.13 Dozele orientative de ingrasaminte la soia
AZOT (N) FOSFOR: P Nodozitati Plante cu N (kg/ha) in sol: P mg P O la O POTASIU: K O
25 2

O - kg/ha KAL 2 5

D.O.E. K O-(kg/ha) pt.


25

pe planta nodozitati neirigat irigat 100 g sol irigat neirigat (ppm)

2.000-3.000 kg/ha peste 5 peste 85% 30 - 50 0 - 30 sub 2 60 - 90 50 - 80 40 - 100 34 - 127 1 - 5 peste 50% 40 - 60 30 - 60 2 5 40 - 60 30 - 50 100 - 140 13 - 70 lipsa 0 50-70 60-100 peste 5 - - 140 - 260 0 - 49

Azotul aplicat fazial este utilizat mai bine cand se incorporeaza in sol pana la inceputul infloririi plantelor, odata cu executarea prasilelor mecanice intre randuri (prasila I si a II-a). Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplica in functie de productia scontata si de valorile cartarii, agrochimice privind continutul solului in fosfor si potasiu (v. tab. 4.13). Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplicai sub ara tura de baza. Daca nu s-au aplicat sub ara tura de baza, mai pot fi aplicate sub forma de ingrasamint e complexe la pregatirea, patului germinativ. Microelementele pot fi aplicate tratand semintele pe cale uscata sau umeda sau extraradicular, cand se obtin sporuri insemnate de productie si imbuna tatirea calitatii recoltei. Ele contribuie la cresterea sistemului radicular, faciliteaza simbioza dintre bacterii si radacini, determiria o nutritie mai buna a plantelor de soia. 273

O deosebita importanta in cultura soiei prezinta biopreparatele de Bradyrhizobium japonicum , folosindu-se in mod obisnuit patru doze la sa manta necesara insa manta rii unui ha. Soia valorifica efectul remanent al fertilizarii organice si al amendamentelor dupa 2 - 4 ani de la aplicarea lor. 4.4.2.3. Lucrarile solului Prin lucrarile de pregatire a solului in vederea insa manta rii soiei se urmaresc: afanarea si aerisirea solului; incorporarea in sol a tuturor resturilor vegetale, a ingrasa mintelor si amendamentelor; distrugerea totala a buruienilor; crearea unui pat germinativ optim pentru semanat si care sa asigure rasarirea plantelor si dezvoltarea lor in continuare; acumularea unor rezerve mari de apa in sol, care sa permita aprovizionarea plantelor pe durata vegetatiei. Lucrarile solului trebuie sa se execute tinand seama de tipul de sol, microclimatul zonei, structura culturilor, cu alte cuvinte sa se aplice o agrotehnica diferentiata . Experientele executate in diferite zone au scos in evidenta ca, pe solurile grele, cu textura argilo-lutoasa sau argiloasa , adancimea araturii trebuie sa fie cuprinsa intre 25 - 28 cm, in functie de umiditatea solului si de resturile vegetale care trebuie incorporate in sol. Pe cernoziomurile din Moldova si Transilvania adancimea araturii poate fi de 20 - 22 cm. Esential este ca ara tura sa fie de cea mai buna calitate, respectiv uniform executata. Efectuarea araturii este influentata de planta premerga toare. Dupa recoltarea plantelor premerga toare timpurii (cereale paioase), aratura se efectueaza in 1 - 2 zile, cand solul este inca reava n si permite executarea unei lucra ri de calitate, prin care se incorporeaza resturile vegetale si ingrasamintele cu fosfor si potasiu. Aratura se mentine curata de buruieni si afanata pana la venirea iernii. In conditii de seceta , cand solul este uscat si nu exista posibilitati de a se iriga, pentru a nu se face o aratura cu bulgari mari, cu consum mare de energie, se amana executarea ara turii pana cand intervine o ploaie care sa umezeasca solul pe 20 - 25 cm adancime. In acest caz, dupa eliberarea terenului de planta premerga toare se executa o lucrare cu grapa cu discuri la adancimea de 7 - 11 cm. Dupa planta premergatoare ce se recolteaza tarziu se efectueaza aratura de toamna cu plugul in agregat cu grapa rotativa, urmarindu-se calitatea si efectuarea ei cat mai timpurie. In zonele cu terenuri mai joase din incintele indiguite, sau pe cele din Lunca Dunarii si a altor rauri, sau chiar pe cele joase unde apa stagneaza primavara, se executa lucrarea de drenaj , iar pe terenurile cu denivelari mai mari (crovuri, gorgoane) se efectueaza macronivelarea solului. Pentru prega tirea patului germinativ, prima lucrare in primavara este si distrugerea crustei , a buruienilor nivelarea cu ajutorul grapei cu colti reglabili, perpendicular sau in diagonala fata de lucra rile precedente. Dupa 2 - 3 sapta mani se efectueaza o lucrare de distrugere a buruienilor cu grapa cu discuri sau cu ajutorul cultivatorului in agregat cu grapa cu colti reglabili; Daca este cazul, se 274

incorporeaza si erbicidele antigramineice. Cand terenul prezinta denivela ri se va executa si o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare. Patul germinativ se prega teste in preziua sau ziua semanatului cu combinatorul, care lasa terenul bine maruntit, nivelat si putin tasat, inlesnind sema natul de calitate al soiei. Cu ajutorul combinatorului se pot incorpora si erbicidele antigramineice nevolatile. Adancimea de lucru a combinatorului nu trebuie sa depaseasca adancimea sema natului (5 cm). 4.4.2.4. Samanta si semanatul destinata sema natului trebuie sa faca parte dintr-un soi zonat, sa Samant a aiba puritate de cel putin 98%, capacitatea de germinatie de cel putin 80%, iar masa a 1.000 de boabe sa fie cat mai mare. Tratarea semintelor cu fungicide impotriva bolilor se efectueaza numai in situatia in care suspensia de bacterii (Nitragin-soia) se administreaza direct in sol, o data cu sema natul. Pentru tratarea semintelor se utilizeaza produsul Tiradin-75 in doza de 3,5 kg/t sau Captadin 50 PU in doza de 0,2 - 0,5 kg/t, Tiramet 2 kg/t, MLX -300, 1,25 l/t. Tratarea semintelor cu Nitragin-soia (Bradyrhizobium japonicum) se face conform instructiunilor ce insotesc preparatul, folosindu-se 4 sau mai multe doze la sa manta necesara insa manta rii unui hectar, la adapost de razele solare, mai bine direct in camp, insa mantarea facandu-se imediat. Cand semintele au fost tratate cu fungicide, suspensia bacteriana se introduce direct in brazda, in zona destinata semintelor cu ajutorul unui dispozitiv special preva zut cu duze, atasat la bra zdarele sema natorii. se stabileste in functie de realizarea temperaturii Epoca de semanat minime de germinatie in sol, care este de 7 - 8C la adancimea de semanat si care corespunde cu temperatura medie a aerului de 14 - 15C, iar vremea este in curs de incalzire. Semanatul in cadrul epocii optime are importanta deosebita in dirijarea cresterii si fructificarii, asigurand parcurgerea primelor faze de vegetatie in conditii de zile scurte si temperaturi mai scazute, care determina diferentierea unui numa r mai mare de noduri pe tulpina, prelungirea perioadei de inflorire si o mai buna fructificare. Se asigura conditii mai bune de umiditate pentru germinarea semintelor, pentru rasarire, o eficienta mai ridicata a erbicidelor si maturarea mai timpurie a plantelor. Soiurile tardive si semitardive valorifica foarte bine conditiile ce se creeaza prin semanatul timpuriu. Calendaristic, conditiile pentru semanatul soiei se realizeaza incepand cu prima sau a doua decada a lunii aprilie in sudul tarii si in decada a doua sau a treia a lunii aprilie in celelalte zone ale ta rii. Soiurile tarzii si semitarzii se seamana in prima parte a epocii optime, iar soiurile semitimpurii si cele timpurii, adaptate la o fotoperioada mai lunga se seama na in a doua parte a perioadei optime de semanat. Semanatul soiei se realizeaza paralel cu semanatul porumbului si nu dupa terminarea insamanta rii acestuia. trebuie sa realizeze 35 - 45 plante/m in conditii 2 Densitatea la semanat de irigare si 30 - 40 plante/m in conditii de neirigare. Pentru a se realiza aceste 2 275

densitati se seama na 50 - 55 seminte germinabile/m si respectiv, 45 - 50 seminte 2 germinabile/m . Aceste desimi se diferentiaza si in functie de zona de cultura: 40 - 2 45 pl./m in prima zona, 38 - 42 pl./m in zona a doua si 35 - 40 pl./m in zona a 2 treia - in conditii de irigare, respectiv 35 - 40 si 30 - 35 pl./m - in conditii de 2 neirigare. Densitati mai mari (peste 70 pl./m ) nu se justifica, deoarece, se 2 micsoreaza rezistenta la cadere si la boli scade continutul semintelor in substante proteice si se mareste norma de sa manta la hectar. Nici desimile mai mici (sub 30 pl./m ) nu sunt favorabile, deoarece plantele ramifica mai mult si se realizeaza 2 neuniformitati la maturare, primele pa stai se formeaza prea jos pe planta si se produc pierderi la recoltare. Intre semintele germinabile introduse in sol si numarul de plante obtinute la recoltare este o diferenta de circa 15%, procent cu care se suplimenteaza norma de samanta. Cantitatea de sa manta corespunzatoare densitatilor la semanat stabilite se incadreaza intre 70 - 100 kg/ha, depinzand de puritate, capacitatea de germinatie si masa a 1.000 de boabe. Distanta intre randuri se coreleaza cu gradul de imburuienare a terenului si posibilitatile de combatere a acestora. Pe terenurile slab sau mijlociu imburuienate si in conditiile combina rii combaterii chimice a buruienilor cu lucra rile de prasit mecanic intre randuri, pe terenuri neirigate sau irigate prin aspersiune se efectueaza semanatul in randuri echidistante la 50 cm, sau in benzi de 3 randuri la 45 cm, cu 60 - 70 cm intre benzi. La irigarea prin brazde se utilizeaza distanta intre randuri de 80 cm. In conditiile combaterii ireprosabile a buruienilor sema natul soiei in randuri apropiate (25 - 30 cm sau chiar 15 cm) a determinat obtinerea unor sporuri insemnate de productie (10 - 15%). Sporul de productie se datoreaza cresterii uniforme si mai viguroase a plantelor pana la inflorire, ca urmare a reducerii competitiei dintre plante pe rand, precum si datorita acoperirii solului mai timpuriu de catre covorul vegetal si captarii unei cantitati suplimentare de energie solara . Soiurile timpurii, cu talia mica, raspund mai bine la sema natul in randuri apropiate. Semanatul in benzi, formate din doua randuri la distanta de 25 - 30 cm si cu 70 cm intre benzi, permite ingrijirea culturii prin prasile mecanice si combaterea buruienilor cu erbicide, reducandu-se consumul de erbicide (cu circa 50%). Aceasta metoda de semanat se recomanda pe solurile infestate de buruieni cu ra sa rire esalonata ( Solanum nigrum, Xanthium sp., Abuthilon sp. ) si in cazul iriga rii prin brazde (80 cm intre benzi). Soia se poate semana si la distante de 60 - 70 cm intre randuri, cand se creeaza conditii mai bune pentru irigarea culturii si combaterea buruienilor, prin prasile mecanice, fara folosirea erbicidelor. Pentru soiurile cu crestere nedeterminata, pentru soiurile timpurii, cat si atunci cand, din diferite motive, semanatul se face mai tarziu, este mai avantajoasa , distanta mai mica intre randuri. Soiurile cu crestere determinata se pot semana la distante intre randuri mai mari sau mai mici. Trebuie remarcat faptul ca, la schimbarea distantei intre randuri, nu se modifica si desimea semanatului. Distanta semintelor pe rand se poate realiza prin alegerea discului de 276

distributie si a raportului de transmisie dorit. Distanta pe rand se verifica prin sondaje, corectand abaterile constatate, prin modificarea reglajului. nu trebuie sa depaseasca 5 cm, osciland intre 2,5 Adancimea de semanat - 3,5 cm pe solurile mai grele, la semanatul timpuriu, in conditii de buna aprovizionare cu apa si intre 2,5 - 4,0 cm pe soluri mijlocii. Semanatul prea superficial intr-un strat de sol uscat sau sema natul la o adancime de peste 5 cm in sol greu si umed influenteaza negativ germinatia si ra sa rirea, conduce la densitati necorespunzatoare si la productii mici de boabe. Semanatorile vor fi echipate obligatoriu cu brazdare mici si limitatoare de adancime, jalonandu-se terenul la prima trecere. 4.4.2.5. Lucrari de ingrijire , a bolilor si da una torilor trebuie sa se Combaterea buruienilor efectueze integrat, revenind un rol insemnat lucra rilor mecanice, manuale, tratamentelor cu erbicide si insectofungicide. Masurile agrotehnice privind amplasarea culturii dupa premergatoare care lasa terenul curat de buruieni, efectuarea corecta a lucrarilor solului, distrugerea buruienilor rasarite la pregatirea patului germinativ si alegerea perioadei de semanat, contribuie mult la diminuarea gradului de imburuienare inca din primele faze de vegetatie. Buruienile se pot distruge cu mai multa usurinta prin prasile mecanice, lucrari cu sapa rotativa , prasile selective manuale pe rand. Eventuala crusta si buruienile se distrug cu ajutorul sapei rotative sau al grapei cu colti reglabili, cu multa atentie pentru a nu deranja plantele in curs de rasarire sau pe cele rasarite, consecintele fiind foarte favorabile asupra productiei. Cand plantele de soia formeaza prima frunza trifoliata , fiind si mai bine inra dacinate, lucra rile cu sapa rotativa (cu coltii invers sensului de inaintare) realizeaza distrugerea buruienilor, fara a cauza pierderi de plante la soia. Se efectueaza 1 - 2 lucra ri cu sapa rotativa, o lucrare inainte de prima prasila mecanica intre randuri, care se efectueaza cand se cunosc bine randurile de plante, la 6 - 8 cm adancime si a doua lucrare intre prima si a doua prasila. Concomitent cu efectuarea primei prasile mecanice intre randuri, prin atasarea unor organe active de la sapa rotativa la cultivator, se poate prelucra solul din zona randurilor de plante, afanandu-l si inca lzindu-l totodata. Se mai efectueaza doua sau trei prasile (la 8 - 10 cm adancime) in functie de gradul de imburuienare, ultima inainte de inflorirea in masa a soiei. Pe langa combaterea buruienilor, lucrarile cu sapa rotativa si cultivatorul determina aerisirea si incalzirea solului, benefice simbiozei intre radacini si bacterii. Pentru protejarea plantelor de soia se folosesc discuri de protectie Ia cultivator. O combatere eficienta a buruienilor (si a celor care apar spre faza de maturitate a soiei, ce pot micsora productia cu 50 - 70%) nu se poate realiza fa ra folosirea erbicidelor care, la soia, reprezinta o ma sura obligatorie cand se seamana in randuri apropiate (tab. 4.14). Combaterea chimica a buruienilor la soia poate fi, eficienta daca se are in vedere managementul combaterii integrate a acestora cu urmatoarele preciza ri: 277

Erbicidul Sencor nu se va aplica la soiurile timpurii de soia care au manifestat simptome de fitotoxicitate: - Erbicidele antigramineice nevolatile, asociate cu erbicide antidicotiledonate (tankmix) se vor aplica in doze mai reduse cu 25 - 30% fata de dozele recomandate; - Dozele si epocile de aplicare se stabilesc in functie de tipul de sol (continutul in humus) si conditiile climatice; - In conditii de infestare redusa cu monocotiledonate anuale, erbicidele Dynam, Pivot si Bolero se pot aplica si singure (fara aplicarea unui graminicid la semanat), deoarece combat partial si unele buruieni monocotiledonate anuale ( Setaria sp . + Echinocloa sp .) in faza de 2 - 3 frunzulite si pana la infratire, iar buruienile dicotiledonate cu 2 - 4 frunze ; - Erbicidele Flex, Blazer, Galaxy, Basagran se pot aplica in 2 tratamente secventiale, folosind jumatati de doze pentru un tratament. Primul tratament se va aplica dupa rasa rirea soiei (1 - 2 perechi de frunze trifoliate, iar buruienile dicotiledonate cu 1 - 2 frunzulite; al doilea tratament se va efectua la reinfestarea cu specii de buruieni dicotiledonate (3 - 4 sapta mani), cand buruienile au 2 - 4 frunzulite. - Buruienile dicotiledonate perene ( Cirsium sp., Sonchus sp., Convolvulus sp .) se distrug prin 2 - 3 prasile mecanice si manuale selective. - Combaterea costreiului din rizomi este mai eficienta cand se iriga cultura cu 10 - 15 zile inainte de tratament iar dupa tratament nu se mai efectueaza prasile mecanice sau manuale 15 - 17 zile pentru a nu se intrerupe translocarea erbicidului spre rizomi. - La tratamentele in vegetatie se utilizeaza 200 - 300 I solutie la hectar, o cantitate mai mare ducand la scurgerea solutiei de pe frunze, reducandu-se eficacitatea erbicidului. - Cand se aplica erbicidul Pivot, se impun restrictii pentru plantele postmergatoare (4 - 5 luni pentru grau si orz; 9 - 10 luni pentru porumb, tutun, orzoaica de primavara; 24 - 26 luni floarea-soarelui, cartof; 36 luni sfecla si legume) Tabelul 4.14 Combaterea buruienilor la soia cu ajutorul erbicidelor
Erbucide, produs comercial (substanta activa ) Doza - kg, l/ha produs comercial A.) Sole infestate cu specii de buruieni mono si dicotiledonate anuale, fa ra Solanum nigrum, Abutilon sp., Xanthium sp. Lasso CE (48% Alaclor) sau 4 - 6 Mecloran 48 CE (48% Alaclor) sau 4 - 6 Erbicidele fiind nevolatile se Dual GOLD 960 CE (96% Metolaclor) sau 1 - 1,5 incorporeaza in sol cu combinaStomp 330 EC (33% Pendimetalin) sau 4 - 5 torul la adancimea de 3 - 4 cm. In conditii de irigare se aplica imediat Frontier 900 EC (90% Dimetenamid) sau 1,5 - 2 dupa semanat (preemergent) Guardian CE (82% Acetoclor + antidot) plus 1,75 - 2,5 Sencor 70 EP (70% Metribuzin) 0,25 0,5 Triflurom 48 (48% Trifluralin) sau 1,70 - 2,5 Trifluralinul fiind volatil, erbicidele

278

se incorporeaza la 8 - 10 cm adan- Treflan 24 EC (24% Trifluralin) sau 3,5 - 5,0 cime prin 2 treceri perpendiculare Treflan 48 EC (48% Trifluralin) plus 1,5 - 2,0 cu combinatorul Sencor 70 WP (70% Metribuzin) 0,35 - 0,5 B.) Sole infestate cu specii de buruieni mono si dicotiledonate anuale, inclusiv Solanum nigrum, Abutilon sp., Xanthium sp. si Chenopodium sp. Se efectueaza un prim tratament cu erbicide antigramineice prevazute la punctul A si al doilea tratament in vegetatie cu urmatoarele erbicide antidicotiledonate Pivot 100 LC (10% Imazetapyr) sau 0,5 - 0,75 Flex (25% Fomesafen) 1,0 - 1,5 Tratamentul in vegetatie se face Blazer 2 S (24% Acifluorfen de sodiu + cand plantele de soia au 2-3 perechi surfactant) sau 2 - 2,5 de frunze trifoliate, iar buruienile sunt in faza de 3-4 frunzulite. Galaxy (36% Bentazon + 8% Acifluorfen) 2 Basagran forte (48% Bentazon + 15% Wettol)+ 2 - 2,5 Bolero (4% Imazamax) 0,75 - 1,0 Se aplica postemergent timpuriu C.) Sole infestate cu buruieni mono si dicotiledonate anuale si perene, plus Sorghum halepense din rizomi. Se utilizeaza erbicidele de la punctul A si B, iar pentru combarerea costreiului din rizomi erbicidele Galant Super (10% Haloxifop- R-metil) 1 - 1,5 Pentru combaterea costreiului din Agil 100 EC (10% Propaquizafop) 0,8 - 1,0 rizomi se aplica al treilea tratament Furore super 75 EW (12,5 fluazifop-butyl) 2,5 - 3,0 in momentul in care plantele de Targa 10 CE (Quizalofop-etil 2 - 3 costrei au 15 - 25 cm ina ltime. Fusilade super (12,5% fluazifop-butyl) 2 - 3 Stabilirea dozei se face in functie Pantera 40 EC (5% Quizalofop-P-tefuril) 1,5 - 2 de gradul de infestare, precum si de Leopard 5 EC (5% Quizalofop-P-etil) 1,5 - 2 inaltimea plantelor de costrei. Nabu S (12,5% Setoxidim) 7 - 10 D.) Combaterea buruienilor in solele cultivate cu soia modificata genetic, de tip Roundup Ready Se poate aplica pana la o Roundup C.S. (36% Glifosat) 2 - 4 sa pta mana inainte de inflorire a plantelor de soia

- Erbicidul Roundup combate toate speciile de buruieni si se poate aplica secvential (2 + 2 l/ha sau 2 + 2,5 l/ha, cu realizarea primului tratament in faza de 3 - 4 perechi de frunze la soia, iar ina ltimea buruienilor de 10 - 15 cm, urmat de al doilea tratament la reinfestare (3 - 4 saptamani) sau intreaga doza o singura data in functie de gradul de infestare si inaltimea buruienilor. Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. Cele mai periculoase boli la soia sunt produse de agentii patogeni care provoaca mana soiei ( Peronospora manshurica ), arsura bacteriana ( Pseudomonas glycine ), fuzarioza ( Fusarium ssp .), rizoctonia ( Rizoctonia ssp.), putregaiul alb ( Sclerotinia sclerotiorum ), care se transmit prin sol si resturi vegetale, iar in conditii favorabile de umiditate si temperatura pot aduce prejudicii culturii de soia. Pentru prevenirea pierderilor produse de Fusarium ssp . si Pythium debaryanum se recomanda tratarea semintelor cu produsul Beret MLX 360 in doza de 1,25 l/t samanta, iar pentru Phomopsis sojae cu Tiramet 2 kg/t samanta. 279

In momentul cand bolile sunt semnalate in camp se executa 2 - 3 tratamente cu Turdacupral 4 kg/ha, zeama bordeleza in concentratie de 1% sau Orthocid 50 in cantitate de 2,5 kg/ha produs comercial. Primul tratament se executa la aparitia simptomelor bolilor iar celelalte tratamente la interval de 8 - 10 zile. Principalii dauna tori sunt paianjenul rosu ( Tetranicus urticae ), care produce defolierea prematura si se combate in momentul semnala rii cu Sintox 25, in doza de 2 l/ha produs comercial; musca cenusie a culturilor ( Hylemia sp .), care ataca cotiledoanele in timpul germinatiei sau la ra sa rire si se combate cu Decis, inainte de pregatirea patului germinativ; molia pastailor ( Etiella zinkenella ) se combate tratand samanta dupa recoltare cu Phostoxin sau Delicia in doza de 30 g la tona in magazii inchise; musca ( Phorbia platura ), ce ataca semintele si plantutele in faza de germinare, se combate prin tratamente preventive la sol. Irigarea soiei este deosebit de eficienta in toate zonele unde se manifesta perioade de seceta. Apa este necesara inca de la germinare si pana la maturarea semintelor, consumandu-se intre 6.000 si 7.000 m /ha apa pentru o productie de 3 peste 3.000 kg seminte la hectar si pa rtile aferente de biomasa. In faza de germinatie-ra sarire lipsa apei determina o rasarire neuniforma , micsorand desimea normala a lanului, iar in faza de butonizare-inflorire se intarzie cresterea vegetativa, se produce ca derea florilor si diminuarea productiei de seminte. Uda rile se aplica in perioada critica pentru apa a soiei, de la aparitia primelor flori si pana la umplerea semintelor, calendaristic intre 15 iunie si sfarsitul lunii august. In aceasta perioada trebuie sa se asigure mentinerea umiditatii solului pe adancimea de 80 cm la peste 50% din i.u.a. (intervalul umiditatii active). Prima udare se realizeaza inainte de inflorire, urmatoarele la intervale de 10 - 14 zile, in functie si de precipitatiile inregistrate. Sunt necesare 4 - 5 uda ri cu norme de udare de 700 - 800 m /ha pe solurile cu permeabilitate buna si 400 - 500 m /ha pe solurile cu permeabilitate slaba si pe nisipuri. La irigarea 3 prin brazde, norma de udare este cuprinsa intre 800 si 1.000 m /ha. 3 In primaverile secetoase se poate aplica o udare de ra sarire cu o norma de 200 - 300 m /ha, care contribuie la imbunatatirea actiunii erbicidelor aplicate in 3 sol. Irigarea se realizeaza prin aspersiune sau prin brazde. 4.4.2.6. Recoltare

soiei ridica probleme legate de limitarea pierderilor de Recoltarea. seminte din cauza insertiei joase a primelor pasta i. Pentru reducerea la minimum a pierderilor la recoltare se iau ma suri de nivelare a terenului inainte de semanat, realizarea densitatii optime, fara plante ca zute, folosirea soiurilor cu insertie a primelor pasta i la peste 10 - 12 cm de la nivelul solului, executarea lucra rilor de prasit fara denivelarea solului. 280

Momentul optim de recoltare poate fi determinat luandu-se in considerare urmatoarele: ingalbenirea frunzelor si ca derea acestora; brunificarea a minimum 70% din pastai; semintele capa ta culoarea specifica soiului si se inta resc; semintele au umiditatea de 16%. Pentru evitarea pierderilor la recoltarea cu combina, inaltimea de ta iere a plantelor va fi coborata cat mai mult posibil (4 - 6 cm), viteza de inaintare a combinei sa nu depaseasca 4 - 5 km/h, turatia ba ta torului va fi de 400 - 600 rotatii/minut, deschiderea intre batator si contrabatator de 20 - 25 mm la intrare si 15 - 18 mm la iesire, sitele sa fie cele corespunza toare, iar reglajele se vor verifica de mai multe ori intr-o zi de lucru urmarindu-se ca pierderile sa nu depaseasca 2 3%. Productiile ce se pot realiza oscileaza intre 3 - 4,5 t/ha in zona I de cultura (Campia Romana si Dobrogea), in conditii de irigare; 2,5 - 3,5 t/ha in zona a II-a de cultura (partea de nord a Campiei Romane, Campia de Vest, sudul Moldovei) si 2 - 3 t/ha in zona a III-a (nord-estul si nord-vestul ta rii, Campia Transilvaniei, zonele subcarpatice).
4.4.3. Cultura succesiva a soiei

Soia gaseste conditii favorabile pe terenurile irigate din sudul tarii si dupa planta premerga toare ce se recolteaza in primele zile ale lunii iulie (orz, grau de toamna, borceag etc.). Soiurile de soia foarte timpurii sunt potrivite culturilor succesive (Perla, Diamant etc.). Pentru completarea azotului, acesta se aplica la prasila mecanica sau in apa de irigatie, 40 - 50 kg/ha. Bacterizarea semintelor este obligatorie; densitatea la semanat nu difera de cultura principala , necesitand o udare de ra sa rire cu o norma de 300 - 400 m /ha apa, iar in timpul vegetatiei 3 - 5 udari cu norme de 500 - 600 m /ha apa. Lucrarile de ingrijire si recoltarea se realizeaza la fel ca la cultura principala , obtinandu-se productii apropiate ca ma rime.
4.5. LINTEA 4.5.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.5.1.1. Importanta Boabele sunt folosite in alimentatia omului in diferite preparate, la fabricarea unor sortimente de salam si ciocolata. Faina de linte se poate adauga in proportie de 10 - 12% in faina de grau la prepararea painii. Boabele se pot. folosi si in hrana animalelor, uruite sau intregi (lintea ma runtita se da la pasari). Paiele si 281

pleava sunt mai fine ca la maza re si contin 9 - 12% proteina, fiind consumate integral de animale. 4.5.1.2. Compozitie chimica Boabele de linte contin in medie: 14% apa , 25,5% proteine, 1,9% lipide, 52,2% glucide, 3,4% celuloza si 3% substante minerale. 4.5.1.3. Raspandire Pe glob, lintea s-a cultivat in anul 2005 pe 4 mil.ha, cu 1088 kg/ha din care peste 70% in Asia (2,6 milioane ha). Ta ri mai mari cultivatoare de linte sunt: India. (1,4 milioane ha), Canada (825 mii ha), Turcia (440 mii ha) etc. (FAO 2005). In tara noastra se cultiva circa 1.000 ha cu linte. 4.5.1.4. Sistematica. Soiuri Lintea face pante din tribul Vicieae , genul Lens , care cuprinde numeroase specii. Cultivata , este Lens culinaris Medic. (Sin. Ervum lens L., Lens esculenta Moench etc.), care se imparte in: ssp. macrosperma Bar. (plante de 40 - 70 cm si bobul de 6 - 9 mm diametru) si ssp. microsperma Bar. (plante de 20 - 40 cm si bobul de 2 - 4 mm diametru). Fiecare subspecie cuprinde mai multe varietati. Se cultiva biotipuri din ssp. macrosperma var. numularia, care are seminte verzi galbui, rar marmorate si cotiledoane galbene (fig. 4.19, dupa GH. BILTEANU, 1998). Fig. 4.19. Planta de linte ( Lens culinaris Soiul de linte omologat in Romania este ssp. macrosperma ); Oana (din anul 1990), a carei puritate A- varful plantei; B fructe; C samanta. biologica este mentinuta de Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Iasi. Mai sunt in cultura si unele populatii locale de Moldova si Banat. 4.5.1.5. Particularitati biologice Lintea germineaza la 4 - 5C, avand rasa rire hipogeica. este de tipul II, dar mai putin dezvoltata decat la mazare. Radacina este scunda (20 - 70 cm), ramificata, striata si firava. Tulpina sunt paripenate, terminate cu carcei, avand 3 - 7 perechi de Frunzele foliole lungi de 1 - 2 cm, inguste, iar stipelele inguste si mici. 282

sunt grupate cate 2 - 4 in raceme, sunt de culoare alba, cu Florile stindardul albastrui. Inflorirea incepe la circa 50 de zile de la rasarire (2/3 din perioada de vegetatie), polenizarea este autogama, alogamia nefiind exclusa . este rombica sau ovala (10 - 15 mm lungime; 5 - 10 mm latime) Pastaia si contine 1 - 3 seminte. Unele pasta i sunt dehiscente sau se desprind usor de pe planta, producand pierderi. are forma unei lentile biconvexe, marimea este in functie de Samant a subspecie (MMB 25 - 70 g) si are culori diferite. Pe plan mondial mai ra spandita este ssp. macrosperma - var. numularia , din care s-au obtinut diverse soiuri. 4.5.1.6. Cerinte fata de clima si sol Nefiind pretentioasa la caldura , arealul ei este pana la 60 latitudine nordica . Desi germineaza la 4 - 5C, ra sa rirea normala se petrece la 7 - 10C. Plantele suporta -6C. La inflorire si fructificare temperatura medie zilnica trebuie sa nu depaseasca 20C. Suma de grade este de 1.500 1.800C, din care juma tate pana in faza de inflorire. Excesul de umiditate duce la cresterea buruienilor cu care lintea nu poate lupta, precum si la favorizarea bolilor (rugini, faina ri etc.). Ssp. macrosperma are cerinte mai ridicate la umiditate decat ssp. microsperma . 4.5.1.7. Zone ecologice Lintea intalneste conditii foarte favorabile in centrul si nordul Moldovei, depresiunea Barsei si Campia Vinga din Banat. Portiunile limitrofe acestora din Moldova si Banat cuprind zonele favorabile.
4.5.2. Tehnologia de cultivare a lintei

4.5.2.1. Rotatie Deoarece in toate tarile (mai putin India, Turcia), ocupa suprafete mici, lintea nu intra in rotatii. Prefera plantele prasitoare din zona ei de cultura, care lasa terenul curat de buruieni. Ca succesoare sunt cerealele pa ioase, in special graul de toamna, deoarece lintea elibereaza terenul devreme. Lintea nu se autosuporta, insa dupa ea poate urma orice alta planta de cultura. 4.5.2.2. Fertilizare Pentru fiecare chintal de boabe, plus tulpinile respective, lintea extrage din sol 6,3 kg azot, 1,0 kg fosfor si 1,5 kg potasiu (V. VELICAN, 1972). Daca azotul si-l procura in cea mai mare parte pe cale simbiotica , nefiind necesara fertilizarea cu acest element, in schimb fosforul da sporuri de productie. Se recomanda aplicarea a 30 - 100 kg P O , in functie de gradul de
25

aprovizionare a solului in fosfor. 283

4.5.2.3. Lucrarile solului Sunt ca cele de la maza re, urmarindu-se in mod deosebit combaterea buruienilor. 4.5.2.4. Samanta si semanatul Sa manta de linte trebuie sa aiba peste 97% puritate, iar germinatia sa fie peste 85%. Inocularea cu bacterii fixatoare de azot aduce sporuri de productie. Semanatul se face in prima urgenta. Intarzierea sema natului face ca rasarirea plantelor sa fie neuniforma, cultura se imburuieneaza, iar seceta din vara diminueaza legatul. Semanatul cu 10 zile intarziere a micsorat productia cu 400 500 kg/ha (D. IONESCU si colab., 1967). Densitatea la semanat este cuprinsa intre 180 - 220 boabe germinabile pe m pentru lintea mare ( ssp. macrosperma ) si 250 - 300 boabe/m pentru lintea 2 marunta ( ssp. microsperma ). Distanta intre randuri este de 12,5 cm, folosindu-se semanatori universale. Adancimea de sema nat este de 3 - 5 cm. Cantitatea de sa manta la hectar este de circa 100 kg/ha la lintea mare si 80 kg/ha la lintea mica. 4.5.2.5. Lucrarile de ingrijire Dupa semanat se face tava lugitul, iar dupa rasarire, cand plantele au 6 - 8 cm, se trece cu grapa cu colti reglabili, care distruge crusta si buruienile in curs de rasarire. Buruienile se pot combate cu erbicidele folosite la mazare. Plivitul biologic se face pentru a
Fig. 4.20. Planta de lintoi: inlatura lintoiul ( Vicia sativa var. Vicia sativa var. lensisperma. lensisperma ), care in lan se deosebeste de linte

avand un habitus mai mare, foliole mai mari si mucronate, iar florile colorate (fig. 4.20); in loturile semincere plivitul biologic este obligatoriu. 4.5.2.6. Recoltare Desi pa staile se coc treptat, avand inflorescente mai putine, esalonarea coacerii este mai redusa decat la mazare. Lintea se recolteaza cand pastaile din treimea de jos a plantei sunt galbene-brune, au seminte tari, pa staile de mijloc sunt galbene, iar cele superioare inca verzi. De aceea, recoltatul se face in doua faze: se taie plantele (cu coasa sau cositori mecanice) si raman pentru uscare in brazde sau se aduna in poloage; dupa uscare se treiera direct in camp cu combina sau se transporta la batoze reglate ca si pentru alte leguminoase. Lintea are capacitatea de productie de 10 15 q/ha. La noi in tara productiile au variat intre 6 - 8 q/ha, fiind apropiate de media pe plan mondial. 284

4.6. NAUTUL 4.6.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.6.1.1. Importanta Boabele de naut sunt folosite in alimentatie sub diferite forme: fierte, pra jite, ca surogat de cafea etc. In hrana animalelor boabele (uruite) au utiliza ri mai restranse la cabaline si porcine. Produsele secundare (tulpinile) au o slaba valoare furajera , deoarece se lignifica, iar frunzele se scutura. Planta verde nu se foloseste in furajare, datorita continutului in acid oxalic si malic. 4.6.1.2. Compozitie chimica Boabele contin circa: 20 25% proteine, 4 6% grasimi, 53 63% substante extractive neazotate; 4 - 8% celuloza si 3 - 5% cenusa. 4.6.1.3. Raspandire Pe glob nautul se cultiva pe circa 11,21 milioane ha (cu productia medie de 1162 q/ha) (FAO 2005), iar in tara noastra pe circa 10 mii ha (suprafete mai mari sunt in S - E ta rii). Tari mari cultivatoare : India cu 7,2 mil.ha ; Pakistan cu 1,09 mil.ha ; Iranul cu 755 mii ha. 4.6.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Nautul face parte din tribul Vicieae , genul Cicer , care Sistematica. cuprinde multe specii anuale si perene spontane. Cultivata este specia Cicer arietinum L., impartita in patru subspecii: orientale, asiaticum, mediterraneum si eurasiaticum . Mai importanta este ssp. eurasiaticum , care cuprinde mai multe ecotipuri (prolesuri) deosebite dupa ina ltimea plantei, forma tufei, culoarea florilor (ecotipurile: bohemicum, transcaucasicum si turcicum ), iar in cadrul lor se disting diverse varietati. speciei cultivate, dupa DE CANDOLLE (citat de V. Originea VELICAN, 1972), se pare ca ar fi Caucazul de sud si nordul Persiei, de unde s-a raspandit spre India si spre Europa de sud (Grecia etc.). La noi in tara au fost cultivate cateva populatii locale (nautul Soiuri. galben de Moldova, nautul galben de Lovrin etc.) si a fost creat la Fundulea soiul Cicero 1 ( var. transcaucazo-lutescens ), prin selectie dintr-o populatie de Dobrogea, avand perioada de vegetatie de 91 - 110 zile, boabe galbene si MMB = 230 - 270 g. Soiul este cultivat din 1973 in toate zonele de cultura a nautului. Puritatea biologica a soiului este mentinuta la I.C.C.P.T. Fundulea. La SCDA Teleorman s-au obtinut soiurile : Burnas si Rodin, fiind inregistrate in anul 2004. 285

4.6.1.5. Particularitati biologice. Nautul (fig. 4.21, dupa GH. BILTEANU, 1998) are ra sa rirea hipogeica . Ra dacina este de tipul II, avand putere mare de absorbtie si solubilizare. Tulpina are 30 - 60 cm ina ltime, este muchiata, acoperita cu peri si erecta pana la maturitate. Frunzele sunt imparipenat compuse, cu 7 17 foliole dintate, acoperite cu perisori ce secreta acid oxalic, acid malic etc. Florile sunt dispuse solitar, avand diferite culori si inflorirea esalonata (2 - 3 sa ptamani) de la baza spre varf, iar polenizarea este autogama. Pa sta ile sunt scurte, ovale, galbene-deschis si acoperite cu perisori, continand 1 - 3 seminte. Semintele au diferite forme, culori si marimi. 4.6.1.6. Cerinte fata de clima si sol Nautul are cerinte destul de mari la temperatura, suma de grade fiind de circa 2.000C. Suporta cel mai usor seceta dintre leguminoasele pentru boabe. La germinatie temperatura minima este 3 - 4C. La 6 - 8C rasare in mai putin de 10 zile. Ca plantula rezista la -6C, iar in perioada de vegetatie cere temperaturi pana la 20 - 21C. Solul cel mai potrivit pentru naut trebuie sa aiba textura mijlocie, sa fie bogat in calciu. Nu reuseste pe soluri grele, excesiv de umede, slab aerate. Valorifica , insa, bine solurile nisipoase si usor salinizate. Fig. 4.21. Nautul: 4.6.1.7. Zona de cultura Nautul se cultiva in Campia Dunarii, A - plantula; B - ramificatie cu
frunze;C - planta cu pastai ajunsa la in Dobrogea, in campia de sud a Moldovei si maturitate; D pastaie s i seminte in Campia de Vest. 4.6.2. Tehnologia de cultivare a nautului

4.6.2.1. Rotatie La noi in tara amplasarea na utului nu constituie o problema, avand in vedere suprafetele mici cultivate. Se poate cultiva dupa orice planta, insa nu se recomanda sa revina dupa el si alte leguminoase. In zona de cultura de la noi, nautul revine dupa cereale sau floarea-soarelui. El este o buna premergatoare pentru graul de toamna. 4.6.2.2. Fertilizare La o productie de 100 kg boabe, plus tulpinile ce revin, na utul consuma circa 5,5 kg azot, 1,8 kg fosfor si 4,5 kg potasiu (similar cu mazarea). Prin aplicarea a 300 kg/ha superfosfat s-au obtinut sporuri de 7 - 8 q/ha boabe, fata de 286

cultura neingrasata . In anii secetosi, care inhiba formarea nodozitatilor, s-a constatat efectul favorabil al azotului. Nautul se fertilizeaza cu 200 - 300 kg/ha superfosfat, toamna sub aratura, iar la prega tirea patului germinativ circa 100 kg azotat de amoniu. 4.6.2.3. Lucrarile solului Sunt cele prezentate la mazare, dar diferentiate in functie de planta premergatoare. 4.6.2.4. Samanta si semanatul Pentru semanat semintele trebuie sa aiba puritatea peste 96%, iar germinatia peste 90%, Tratamentul cu nitragin are eficacitate buna in anii cu regim hidric favorabil. Prin scarificarea semintelor de naut s-a redus procentul de seminte tari de la 54% la 1%, fara a vatama samanta, imbuna tatind mult germinatia. Semanatul se face in urgenta intai, cand solul are circa 4C. Intarzierea semanatului in zona lui de cultura duce la uscarea solului, decalarea rasaririi si fructifica rii, respectiv la scaderi de productie. Densitatea de semanat la naut, este de circa 40 boabe germinabile la m . In zone umede se recomanda 50 boabe/m . 2 Distanta intre randuri influenteaza mai putin productia, putandu-se semana in randuri simple sau duble, la 60 - 70 cm, pentru a se putea prasi. In cazul terenurilor curate de buruieni, sau daca se folosesc erbicide cu selectivitate ridicata si nu trebuie prasit, se poate semana la distante relativ apropiate (15 cm), caz in care, la aceeasi densitate, plantele au o repartitie mai judicioasa. Se poate semana si in benzi (60 - 70 cm intre benzi si 15 cm intre randurile benzii). Adancimea de sema nat este de 5 - 7 cm, in functie de textura si umiditatea solului. Cantitatea de samanta folosita la semanat este de 80 - 120 kg/ha, in functie de densitatea stabilita si de MMB. 4.6.2.5. Lucrarile de ingrijire Se face tava lugitul dupa sema nat, iar inainte de rasarire se executa o lucrare cu grapa care distruge buruienile si crusta. Cand plantele au 4 - 6 cm se face o lucrare cu sapa rotativa , in perioadele in care plantele pierd turgescenta. La semanatul in randuri rare se fac 2 - 3 prasile. Pentru combaterea buruienilor se recomanda folosirea erbicidului Treflan 24 EC (4 - 5 l/ha) aplicat la pregatirea terenului, urmat de 1 - 2 tratamente cu Prenap (3 - 4 l/ha) dupa rasarirea na utului, cand buruienile dicotiledonate au 2 - 4 frunze. Sorghum halepense se combate cu Fusilade super (2 l/ha), aplicat cu al doilea tratament cu Prenap. 4.6.2.6. Recoltare 287

Avand coacere mai uniforma ca celelalte leguminoase pentru boabe (favorizat si

preteaza de temperatura zonei), portul erect si pastai indehiscente, nautul se mai bine la recoltatul mecanic. Se recolteaza cand pastaile sunt galbene si frunzele scuturate, in doua etape sau direct cu combina. Intarziind recoltatul rezulta seminte tari, care fierb greu.
La noi in tara se obtin productii de 10 - 15 q/ha. Capacitatea de productie a na utului este, insa, mai mare: 25 q/ha.
4.7. LUPINUL 4.7.1. Importanta. Biologie. Ecologie.

4.7.1.1. Importanta Lupinul este cunoscut ca planta furajera si pentru ingrasamant verde. Deoarece lupinul contine alcaloizi, boabele au o utilizare mai restransa . Ele se folosesc in hrana pestilor, iar la alte animale numai dupa inlaturarea gustului amar, prin spa lare in apa, fierbere, tratare cu acid clorhidric sau clorura de sodiu etc. Un procedeu de dezalcaloidare consta din urmatoarele: inmuierea boabelor (24 - 36 h), apoi fierberea lor in vase neacoperite (1 - 2 h), scurgerea apei dupa racire si spalarea boabelor sub un curent de apa rece. RUMKER, apoi ROEMER, VITTMACK si PRIANISNIKOV au stabilit posibilitatea ameliorarii unor forme de lupin sarace in alcaloizi, pe la inceputul secolului al XX-lea. In laboratorul lui E. BAUR, care preconizase analiza individuala a plantelor, RUDOLF VON SENGBUSCH (bazat pe metoda rapida de analiza individuala a plantelor a lui PRIANISNIKOV), a reusit, intre anii 1927 - 1930, sa obtina primele plante sarace in alcaloizi, asa-zisul lupin dulce (J. HACKBARTH si .H. J. TROLL, 1959). Formele dulci se pot folosi fara nici un risc in alimentatia animalelor, ca furaj concentrat, masa verde, insilozat sau pasune. Boabele lupinului dulce se pot utiliza si de ca tre om, fa ra nici o rezerva , sub forma de fa ina, la prepararea diverselor produse de panificatie sau de paine (5% in faina de grau), ca boabe fierte sau prajite, sau pentru a se obtine ulei, margarina, proteina etc. Lupinul se poate folosi ca ingrasamant verde in cultura principala sau ca a doua cultura (in miriste) pe terenurile usoare si cele cu reactie usor acida pana la acida , sarace in azot si calciu. 4.7.1.2. Compozitie chimica Compozitia boabelor la speciile anuale si perene de lupin mai cunoscute este urma toarea (tab. 4.15). lupinul are un continut ridicat de proteina (toate speciile) si gra simi (lupinul alb si lupinul peren). Alaturi de soia, lupinul alb si lupinul galben au continutul proteic mai mare decat glucidele. Formele dulci au continutul de proteina si ulei mai ridicat si 288

mai putina celuloza. Alcaloizii (lipinina, lupinidina, oxilupanina etc.), la formele amare, sunt in proportie de 0,3 3%. Alcaloizii sunt substante toxice pentru animale, imbolna vindu-le de lupinoza (lupinism). Lupinul dulce este, practic, lipsit de alcaloizi (0,3 - 0,01% sau mai putin). Tabelul 4.15 Compozitia chimica a boabelor de lupin
Proteina (%) Substante extractive neazotate (%) Substante grase (%) Specificare (J. Hackbarth si (J. Hackbarth si H.J. Troll) (S. Bugai) H.J. Troll) (S. Bugai) (J. Hackbarth si H.J. Troll) - lupinul alb 34,9 37,0 26,1 9,2 9,4 - lupinul galben 39,5 44,8 23,4 4,7 4,4 - lupinul albastru 30,4 33,4 45,1 4,7 5,3 - lupinul peren - 42,0 - - 8,6

4.7.1.3. Raspandire Pe glob, lupinul s-a cultivat in anul 2005 pe 1,086 milha, din care 950 mii ha in Australia. In Europa lupinul se cultiva in Polonia, Germania, Danemarca, Anglia, Olanda, Elvetia, Italia, Spania etc. In unele ta ri sunt in cultura si forme dulci de lupin, utilizate in scop furajer. La noi in tara , lupinul se cultiva pe cateva sute de hectare, forme amare, pentru a produce sa manta necesara ingrasamantului verde din zona nisipurilor Olteniei, nord-vestul Transilvaniei etc. si unele cantitati pentru export. Mai cunoscuta este cultura lupinului ca ingrasamant verde. In ultimii ani s-au luat in cultura si formele dulci de lupin in scop furajer. 4.7.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Lupinul face parte din tribul Genistae , genul Sistematica si origine. Lupinus , care cuprinde cateva sute de specii anuale si perene. J. HACKBARTH si H. J. TROLL (1959) impart genul Lupinus in subgenul Eulupinus (inflorescenta sub forma de ciorchine si ovar cu cel putin patru ovule) si subgenul Platycarpus (ovar cu doua ovule). Subgenul Eulupinus cuprinde principalele specii perene si anuale. Speciile perene ( Lupinus perennis si Lupinus polyphyllus Lindley) sunt originare din America, la est de Mississippi. Speciile anuale sunt originare din Bazinul Mediteranean si America, fiind impartite in mai multe grupe. Principalele specii anuale cultivate sunt: Lupinus albus L. (lupinul alb), Lupinus luteus L. (lupinul galben) si Lupinus angustifolius L. (lupin albastru) originare din Bazinul Mediteranean (fig. 4.22). Mai vechi in cultura este lupinul alb, prezentand importanta mai mare si azi, fiind mai productiv decat celelalte doua specii anuale, dupa cum atesta datele lui W. HEUSER, 1968 (tab. 4.16) etc. In prezent sunt tari care extind in cultura lupinul alb, datorita valorii nutritive si ecologice a acestei plante. Importante cercetari asupra lupinului alb se 289

desfasoara in prezent la Universitatea din Copenhaga, in vederea extinderii in cultura in scop furajer si pentru ameliorarea solurilor. In conditiile climatice de la S.C.A. Livada (Satu Mare) lupinul alb a depasit in productie alte specii de leguminoase pentru boabe (C. SIRCA, 1997). La noi in tara se cultiva soiul autohton de lupin alb Medi (din Soiuri. anul1994), diferite populatii si unele soiuri stra ine. Puritatea biologica a soiului Medi este mentinuta de S.C.A. Livada.

Fig. 4.22. Specii de lupin:


A Lupinus albus; B Lupinus luteus; C Lupinus angustifolius; D Lupinus polyphylus.

Tabelul 4.16. Productii medii la speciile anuale de lupin


Componenta Lupinul alb Lupinul galben Lupinul albastru Boabe (q/ha) 35 25 30 Grasimi (%) 9,3 4,7 5,6 Proteina (%) 38,9 46,0 34,6 Grasimi (q/ha) 2,8 1,0 1,4 Proteina (q/ha) 11,9 9,7 8,9

4.7.1.5. Particularitati biologice Speciile anuale cultivate necesita o temperatura mi nima de germinatie de 4 - 5C, optima de circa 25C si maxima de 38C. Lupinul alb, la 3C, incepe germinatia dupa 14 - 15 zile; la 6 - 9C dupa 4 zile, iar la 24C dupa 2 zile, ritmul germinatiei fiind dependent de temperatura (L. MUNTEAN, 1971). Ra sa rirea lupinului este epigeica . Dupa rasarire intervine stadiul de rozeta, care este mai scurt la lupinul alb (doua sa ptamani), ceva mai lung la lupinul albastru (trei sapta mani) si de circa cinci sa ptamani la lupinul galben. este de tipul I, pa trunde in sol pana la 180 cm (lupinul galben), Radacina 200 cm (lupinul alb), insa peste 50% din ra dacini se ga sesc in stratul de la 0 - 20 290

cm. Nodozitatile sunt mari, dispuse mai mult pe radacina principala , in zona coletului. Bacteria specifica : Rhyzobium lupini se dezvolta la o reactie a solului usor acida pana la acida . Ra dacina are o mare capacitate de absorbtie a apei si de utilizare a elementelor greu solubile. este cilindrica, - fistuloasa, cu inaltimea de 60 - 150 cm la Tulpina lupinul alb, 50 - 120 cm la lupinul galben si albastru, avand cresterea terminala . Formele anuale ramifica , la inceputul infloritului, de sub racemul tulpinii, iar cele perene de la baza tulpinii. sunt palmat compuse, cu 5 - 9 foliole alungit-ovale la lupinul Frunzele alb, lat-lanceolate la lupinul galben si liniar-lanceolate la lupinul albastru. sunt dispuse in raceme terminale, in varful tulpinii principale si al Florile ramificatiilor, avand culoarea alba-fildesie sau alba struie la lupinul alb; galbena aurie si dispuse sub forma de verticile la lupinul galben si culori diferite (albastre, roze, violete) la lupinul albastru. Inflorirea incepe de la baza racemului tulpinii principale si continua cu cele de pe ramificatii. Polenizarea este autogama Ia lupinul alb si cel albastru si, in buna masura , alogama la lupinul galben si peren. Desi s-a dovedit ca toate florile racemului sunt la fel de fertile, ca si la alte leguminoase, o mare parte din flori nu leaga din cauze fiziologice si datorita conditiilor de clima la inflorire. De pilda, la lupinul alb se formeaza 50 - 60 flori din care aproape jumatate sunt pe racemul tulpinii principale, iar celelalte pe ramificatii, din care leaga 8 - 10 pa sta i (circa 16% din flori), 4 - 5 fiind pe racemul principal, iar celelalte sunt situate in special pe primele ramificatii de ordinul intai ale tulpinii (L. MUNTEAN, 1971). sunt galbene, drepte, cu 4 - 8 seminte si indehiscente la lupinul Pastaile alb; brune-inchis, paroase, usor curbate, cu 4 - 5 seminte si dehiscente la lupinul galben; brune, drepte, cu 4 - 7 seminte la lupinul albastru. sunt albe cu nuante roz si MMB de 300 - 400 g la lupinul alb; Semint ele marmorate pe fond albicios, cu MMB de 100 180 g la lupinul galben; marmorate pe fond inchis, cu MMB de 150 - 200 g la lupinul albastru si brunemarmorate, cu MMB de 20 - 25 g la lupinul peren. Perioada de vegetatie este de 120 - 140 zile la lupinul alb, 110 - 130 zile la lupinul galben, 120 - 140 zile la lupinul albastru si 70 - 75 zile la lupinul peren (la aceasta specie o cultura dureaza 8 - 10 ani). 4.7.1.6. Cerinte fata de clima si sol Cerintele termice ale lupinului sunt moderate, fiind ceva mai mari la lupinul alb decat la cel galben si albastru. Se poate cultiva pentru productia de boabe pana la latitudinea nordica de 52 lupinul alb, 55 lupinul galben si 58 lupinul albastru. Pentru masa verde toate trei speciile se pot cultiva pana la 60 latitudine nordica. Ca latitudine sudica, lupinul merge pana la 30 - 35 in Africa si 35 - 40 in Australia. Ca plantula suporta geruri de -2C - -5C, mai rezistent fiind 291

lupinul albastru. Spre maturitate suporta -6C lupinul alb, -7C lupinul galben si -9C lupinul albastru, iar formele perene chiar mai mult. Suma de grade este de 1.800 - 1.900C la lupinul galben, aceeasi la lupinul albastru si ceva mai mare la lupinul alb. Lupinul este, in general, rezistent la seceta . Cel mai rezistent este lupinul galben, mai putin rezistent lupinul albastru, iar lupinul alb cere o primavara umeda si calduroasa , apoi rezista bine la seceta . Cat priveste lumina, speciile anuale sunt de zi lunga . Lupinul alb reactioneaza mai putin la lungimea zilei decat cel galben si albastru. Cerintele lupinului fata de sol sunt relativ reduse, datorita dezvolta rii sistemului radicular (chiar peste 2 m), a puterii mari de solubilizare a fosforului si a altor elemente din combinatii greu solubile pentru alte plante. Lupinul valorifica solurile cu reactie acida si cele nisipoase. 4.7.1.7. Zone ecologice Lupinul alb da rezultate bune in zona solurilor brune si brune podzolite din Transilvania, brun-roscate din Muntenia, zone in care a realizat productii mai mari decat alte leguminoase, precum si pe nisipurile Olteniei. Lupinul galben valorifica bine solurile nisipoase din nord-vestul Transilvaniei, iar lupinul albastru solurile podzolice din zonele mai ra coroase.
4.7.2. Tehnologia de cultivare a lupinului

4.7.2.1. Rotatie Lupinul nu este pretentios fata de planta premergatoare, putandu-se cultiva dupa orice planta si se autosuporta un numar mare de ani. Se evidentiaza cazuri cand s-a cultivat 25 ani in monocultura , fara mari neajunsuri. Lupinul nu trebuie sa revina dupa alte leguminoase, nici dupa el insusi, deoarece sunt multe alte plante care valorifica bine efectul favorabil al acestei culturi ca premergatoare. Dupa lupin se pot cultiva toate plantele, cu exceptia, desigur, a altor leguminoase, din considerentele cunoscute. Ca ingrasa mant verde, lupinul se poate cultiva ca planta principala sau ca a doua cultura in miristea unei plante care elibereaza terenul timpuriu. 4.7.2.2. Fertilizare Pentru 100 kg seminte, plus paiele respective, lupinul extrage circa 6,5 kg N; 2,0 kg P O ; 3,8 kg K O; 1,8 kg CaO etc. Din aceste elemente, 45% K si 35%
25 2

P sunt absorbite pana la inflorirea racemului principal, iar pana la inflorirea racemelor laterale plantele preiau 80% potasiu si 70% fosfor. 292

Dozele indicate la lupin sunt: 30 - 60 kg/ha P O si 60 - 90 kg/ha K O. S25 2

a constatat ca fosforul si potasiul stimuleaza, iar azotul inhiba formarea nodozitatilor la lupin, ca si la alte leguminoase. Microelementele Mo, Cu, B, Co influenteaza favorabil biochimismul plantelor de lupin, contribuind la sporirea cantitatii de azot fixat. Ca mod de aplicare se recomanda fie imbibitia semintelor, fie stropiri pe planta, dar cea mai economica metoda este aplicarea lor in amestec cu ingrasa mintele de baza , fosfatice si potasice. Efectul inocula rii semintelor cu Rhizobium lupini este foarte bun pe terenurile in care nu s-a cultivat lupin. Reactia la inoculare este dependenta de tulpina bacteriana si de soi. Din determinarile efectuate la U.S.A.M.V. ClujNapoca, rezultate mai bune s-au obtinut cu tulpina bacteriana LP-16. 4.7.2.3. Lucrarile solului Sunt cele aratate la plantele sema nate in prima urgenta. Daca se seamana in miriste, lucrarile de prega tire se fac imediat dupa recoltarea plantei premergatoare cu polidiscul in agregat cu grapa, afanand solul la 12 -15 cm. 4.7.2.4. Samanta si semanatul Sa manta trebuie sa aiba peste 96% puritate si peste 80% germinatie. Se va face corect tratamentul cu nitragin, dupa instructiunile care insotesc preparatele. Semanatul trebuie facut la desprima varare, avand in vedere cerintele mari fata de apa si mai reduse la temperatura (3-4C). Ca a doua cultura (in miriste), lupinul trebuie sema nat cat mai timpuriu posibil, imediat dupa recoltarea plantei premergatoare. Dupa cereale timpurii, daca precipitatiile sunt suficiente (sau in sol irigat), lupinul realizeaza o productie de peste 20 t/ha masa verde. Densitatea la semanat pentru productia de sa manta este: la lupinul alb de 50 - 60 boabe/m , pentru lupinul galben si albastru 70 - 80 boabe/m , iar pentru 2 lupinul peren circa 150 boabe/m . 2 Distanta de sema nat depinde de scopul culturii si modul de intretinere. Pe terenuri cu grad de imburuienare mai redus, sau in cazul combaterii buruienilor pe cale chimica, lupinul se poate semana in randuri dese (15 cm), pentru o repartizare mai judicioasa a plantelor, pentru simplificarea tehnicii de cultura (renuntandu-se la prasile) si realizarea unei uniformizari a matura rii. Pe soluri mai imburuienate, lupinul se insamanteaza in benzi la 25 cm intre randurile apropiate si 60 - 70 cm intre benzi, sau in randuri simple, distantate la 60 cm, pentru a se putea prasi. Pentru masa verde, lupinul se insamanteaza la distante de 15 - 20 cm intre randuri, facandu-se o suplimentare a densitatii cu 25 30% fata de cea de la productia de boabe. 293

Adancimea de semanat, la speciile anuale, este de 3 - 4 cm pe solurile lutoase, de 5 - 6 cm pe cele mai usoare, iar la lupinul peren de circa 2 cm. Cantitatea de samanta la hectar, la densitatile ara tate, pentru productia de sa manta este de: 200 - 240 kg/ha la lupinul alb, 100 - 130 kg/ha la lupinul galben, 130 - 160 kg/ha la lupinul albastru, 20 - 40 kg/ha la lupinul peren, iar pentru productia de masa-verde (furaj sau ingrasa mant verde) cantitatile se maresc cu 25 30%. 4.7.2.5. Lucrarile de ingrijire Constau in distrugerea crustei solului cu grapa, cu sapa rotativa , inainte de rasarire si pana ce plantele au 8 - 10 cm, cand se combat si buruienile in curs de aparitie. La culturile semanate rar se executa 2 - 3 prasile mecanice intre randuri. Combaterea chimica a buruienilor se face cu erbicidele Triflurom (4 5 l/ha), Eptam 6 E (6 - 8 l/ha) sau Balan (6 - 8 l/ha) incorporate o data cu pregatirea patului germinativ. Dupa rasarirea lupinului se poate aplica Dikotex (3 - 4 l/ha) + Fusilade (1,5 - 2 l/ha). 4.7.2.6. Recoltare Maturarea lupinului este neuniforma, ca si a celorlalte leguminoase. Recoltarea se face cand pa sta ile racemului tulpinii principale ajung la maturitate. Recoltarea se face fie in doua etape (secerat si la 4 - 6 zile treieratul), fie direct cu combina. Recoltarea direct cu combina este posibila la lupin, deoarece are tulpina erecta pana la maturitate si inflorescentele dispuse terminal. La lupinul alb pericolul de scuturare este minim, avand pastaile nedehiscente. O atentie deosebita trebuie sa se acorde lupinului galben, care are pastaile dehiscente la maturitate. Pentru ingrasa mant verde lupinul se incorporeaza in sol la formarea pasta ilor, dupa ta ierea cu combinele de siloz sau dupa ta valugire, caz in care nu infunda plugul. In cultura a doua (in miriste) lupinul se incorporeaza . numai la venirea primelor ingheturi, daca urmeaza dupa el culturi de primavara. Pentru cereale de toamna folosirea lupinului ca ingrasa mant verde in cultura a doua merge numai dupa premergatoare foarte timpurii (iunie), iar incorporarea masei verzi trebuie facuta cu doua saptamani inaintea sema natului graului. Lupinul realizeaza productii de 20 - 30 q/ha boabe, mai productiv fiind lupinul alb. Productia de masa verde la ha este de 25 60 t, in functie de specia de lupin, de sol si de tehnologia de cultivare (in cultura succesiva sau ca planta principala ).

294

4.8. BOBUL 4.8.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.8.1.1. Importanta Apreciate ca si alte leguminoase, prin continutul in proteina, semintele acestei plante sunt folosite sub diferite forme in alimentatia omului (supe, piureuri, surogat de cafea, in amestec in faina de grau etc.) si furajarea animalelor in anumite proportii, in combinatie cu alte nutreturi. Se mai poate folosi planta intreaga ca nutret-siloz sau ca ingrasa mant verde. 4.8.1.2. Compozitie chimica Compozitia medie a boabelor, este urma toarea: 14,4% apa ; 25,2% proteine; 47,6% substante extractive neazotate; 1,6% grasimi; 8,5% celuloza si 2,7% cenusa. 4.8.1.3. Raspandire Pe plan mondial bobul se cultiva pe 2,52 milioane ha (FAO 2005), din care 1,0 milioane ha in China. In cele doua Americi suprafata este de circa un sfert de milion ha. In Europa se cultiva pe 333 mii ha, din care in Italia 48 mii ha si Franta 101 mii ha. La noi in tara bobul a fost introdus de celti si slavi; in prezent, se cultiva pe suprafete reduse, prin gradini in jud. Suceava, iar in cultura de camp pe circa 1.000 2.000 ha. 4.8.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Bobul face parte din tribul Vicieae genul Vicia . Specia Sistematica. cultivata, Vicia faba L. (sin. Faba vulgaris Mur.) este impartita in doua subspecii: paucijuga si eu-faba . Ssp. eu-faba se imparte, dupa insusirile morfologice, in special dupa dimensiunile si forma boabelor, in trei varietati: minor Beck (MMB de 400 - 650 g); aequina Pers (MMB de 650 - 800 g) si major (MMB de 800 1.200 g). Bobul este originar din zona Marii Caspice, iar bobusorul ( var. minor ) din Bazinul Mediteranean. La noi in tara se cultiva mai multe populatii din var. minor (bob Soiuri. mic sau bobusor) si aequina (bob mijlociu), iar prin gradini, din var. major bob mare. Din anul 1984 este omologat soiul de bob mic Cluj 84, la care puritatea biologica este mentinuta de Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Cluj-Napoca. Din var.major s-au introdus in cultura soiurile Montana (2000) si Moldovita (2004) create la SCDA Suceava. 4.8.1.5. Particularitati biologice Bobul (fig. 4.23, dupa GH. BILTEANU, 1998) cere o temperatura minima de germinatie de 3 - 4C. 295

este de tipul II, avand pivotul principal bine dezvoltat si multe Radacina ramificatii. Nodozitatile se formeaza , in proportie de peste 75%, pana la adancimea de 12 cm (SANDA CERNEA, 1974). este cu patru muchii, fistuloasa , inalta de 100 - 150 cm, slab Tulpina ramificata. sunt paripenate, cu 2 - 3 perechi de foliole mari, eliptice. Frunzele Stipelele sunt ovoid-lanceolate, mari, adeseori cu secretii nectarifere extraflorale, fiind ca utate de afide.

Fig. 4.23. Bobul A - tipuri de seminte (1 bob mic; 2 - bob mijlociu; 3 - bob mare); B - samanta (h - hil; r - radicela); C - bob in procesul de germinatie (c - cotiledon; f - frunze primare; r - radacina primara; e - epicotil); D - p lantu la (s - samanta; e - epicotil; f - frunze primare inferioare); E - planta inflorita.

sunt grupate, cate 3 - 6, in raceme. Pe o planta se formeaza 36 - 43 Florile flori la var. minor si 37 - 49 la var. aequina , dispuse pe primele sapte etaje (peste 70%), in special pe etajele 2 - 5. Procentul de legare este cuprins intre 11 20%, fiind dependent, in special, de conditiile climatice din perioada legarii (SANDA CERNEA, 1974). Polenizarea este autogama dar alogamia este frecventa mai ales in regiunile sudice. (pastaile) sunt de 5 - 10 cm lungime, devenind negre la Fructele maturitate, datorita oxidarii tirozinei existenta in pericarp. Din pastaile legate, doar 66 - 67% ajung la maturitate; celelalte cad dupa fecundare. In pastaie sunt:3 5 seminte de forme si marimi diferite. 296

Din cercetarile efectuate la Cluj-Napoca s-a constatat ca bobusorul da productii mai constante decat bobul mijlociu, chiar si in anii mai nefavorabili, datorita mai bunei fructifica ri a primelor sapte etaje de flori. Perioada de vegetatie la bobul mijlociu este de circa 130 zile, din care 50 de zile de la semanat la aparitia florilor, apoi inca 20 zile pana la formarea pastailor si circa 60 zile de la formarea pastailor la maturitate. In anii mai secetosi si cu temperaturi mai ridicate, perioada de vegetatie a bobului este mai scurta. 4.8.1.6. Cerinte fata de clima si sol Bobul necesita un climat umed si racoros, suma de grade fiind, dupa unele date, de circa 1.800C. Din cercetarile de la Cluj-Napoca reiese ca, pentru bobusor, suma de grade a fost de 2.140 2.616C, iar pentru bobul mijlociu 2.196 2.592C, fiind variabila de la an la an. Plantula suporta ingheturi pana la -5C, iar pe parcursul perioadei de vegetatie cere temperaturi moderate. La inflorire, temperatura optima este de 15 - 20C. Cerintele fata de apa sunt ridicate, bobul fiind sensibil la seceta, in special la inflorire (cad florile). Coeficientul de transpiratie este de 400 1.100. In zonele secetoase intervine atacul mai accentuat al afidelor, ducand la scaderea simtitoare a productiei. Solurile favorabile pentru bob sunt cele luto-argiloase, fertile, cu reactie neutra sau usor alcalina. La pH sub 6 planta si sistemul simbiotic sufera , productiile fiind mai mici. Solurile mai grele, argiloase si mai umede sunt valorificate de bob daca sunt structurate, iar pe solurile nisipoase se poate cultiva numai daca apa freatica este la circa 1 m, sau intr-un regim de ploi bogat. 4.8.1.7. Zone ecologice Zonele in care bobul intalneste aceste conditii in tara noastra sunt: Podisul si Depresiunile Transilvaniei si subcarpatii Moldovei.
4.8.2. Tehnologia de cultivare a bobului

4.8.2.1. Rotatie Bobul se seama na dupa orice cultura , cu exceptia leguminoaselor. In zona de cultura de la noi se poate semana dupa cereale, in pentru fibre, sfecla sau cartofi. Dupa bob se pot cultiva toate plantele, cu exceptia leguminoaselor. 4.8.2.2. Fertilizare Pentru fiecare chintal de seminte, plus paiele ce revin, bobul consuma: 6 kg N, 1,5 kg P O , 4,4 kg K O, 2,1 kg CaO etc. Tinand cont de zona de cultura si
25 2

perioada de vegetatie mai lunga, bobul reactioneaza bine si la aplicarea gunoiului de grajd. Gunoiul se aplica in doze moderate (15 - 20 tone/ha), pe soluri foarte sa race, podzolite. Obisnuit, gunoiul de grajd se aplica numai plantei 297

premergatoare, bobul valorificand efectul ingrasamantului organic in anul al doilea de la aplicare. Bobul reactioneaza favorabil la fertilizarea cu fosfor si potasiu, uneori si la azot, dupa cum rezulta din unele experiente efectuate in Anglia, Cehoslovacia, Germania, Rusia si Romania (V. MLESNITA, 1986). Prin aplicarea microelementelor (molibden, bor, cupru etc.), ca si la alte leguminoase, se obtin sporuri de productie pe soluri cu carente in aceste elemente. 4.8.2.3. Lucrarile solului
Sunt aceleasi ca si cele pentru mazare si alte plante semanate in prima urgenta.

4.8.2.4. Samanta si semanatul Pentru semanat, puritatea semintelor de bob trebuie sa fie peste 97%, iar germinatia peste 85%. Este indicat sa se faca tratamentul semintelor cu Nitragin. Perioada de semanat este in prima urgenta, cand solul are 4 - 5C. Astfel, pentru germinatie se foloseste mai bine umiditatea din za pezi; plantele scapa de atacul afidelor si ajung la maturitate mai devreme. Densitatea la semanat este de 40 - 60 plante pe m . 2 Distanta dintre randuri influenteaza mai putin productia, putandu-se semana in randuri apropiate (15 cm) in soluri neimburuienate sau daca se erbicideaza , iar pe terenuri relativ imburuienate se vor adopta randuri simple la 50 - 60 cm sau benzi la 60/15 cm, pentru a se putea prasi. Mai raspandit este semanatul in randuri simple la 50 - 60 cm (uneori 70 cm), pentru a se putea prasi. Adancimea de sema nat este de 6 - 8 cm, in functie de textura si umiditatea solului. Cantitatea de samanta este de 180 - 220 kg/ha la bobusor si 250 - 300 kg/ha, sau mai mult, la bobul mare. 4.8.2.5. Lucrarile de ingrijire Constau in distrugerea crustei inainte si dupa rasarire, combaterea buruienilor si da una torilor. Dupa ce plantele au 10 cm se fac 2 - 3 prasile mecanice completate cu prasile manuale. Buruienile din cultura bobului se pot combate prin aplicarea erbicidelor antigramineice: Treflan (3 - 4 l/ha), Eptam 6E (6 - 8 l/ha) sau Eradicane 6E (6 - 8 l/ha) incorporate in sol o data cu pregatirea terenului. Dupa rasarirea plantelor de bob se poate aplica Dikotex (1,5 - 2 l/ha) + Fusilade (2 l/ha). Pentru combaterea ga rga ritei ( Bruchus rufimanus ), a paduchelui negru ( Aphis fabae ) si a altor daunatori se fac tratamente in faza de ofilire a primelor inflorescente, rezultate mai bune obtinandu-se cu Melipax 30 kg/ha etc. 298

4.8.2.6. Recoltare Maturizarea bobului fiind esalonata, uneori in peste 20 de zile, recoltarea se face in doua faze: cand 2/3 din pastai sunt mature (s-au innegrit), se taie plantele cu coase sau cu seceratori, iar dupa 2 - 4 zile (dupa uscare) se treiera . Recoltatul se poate face si direct cu combina, cand 90% din seminte au ajuns la maturitate. La combina se fac adaptarile necesare recoltarii bobului. La noi in tara productiile sunt variabile, in functie de conditiile de cultura: in zonele favorabile se obtin productii de peste 20 q/ha. Raportul seminte-vreji este de 1:1,5. La pastrare se iau aceleasi masuri ca si la celelalte leguminoase.
4.9. LATIRUL

4.9.1. Importanta. Biologie. Ecologie

4.9.1.1. Importanta Este folosit in alimentatia animalelor ca nutret verde, fan, singur sau in amestec cu cereale, iar boabele se administreaza sub forma de nutret concentrat. Boabele se mai folosesc si in obtinerea unor cleiuri de calitate superioara , folosite in industriile aviatica, textila, de furnire etc. 4.9.1.2. Compozitie chimica Boabele de latir contin in medie 24,5% proteina; 53,5% substante extractive neazotate; 2,1% grasimi; 4,3% celuloza etc. Tulpinile si pastaile au un continut de 7 - 10% proteina, reprezentand un furaj destul de valoros. 4.9.1.3. Raspandire Latirul se cultiva pe circa 500 mii ha pe glob, din care cea mai mare parte in India. La noi in tara se cultiva in zona de stepa pe cateva sute de ha, fiind rezistent la seceta. 4.9.1.4. Sistematica. Origine. Soiuri Latirul face parte din tribul Vicieae , genul Lathyrus , care cuprinde numeroase specii perene si anuale, cultivata fiind specia Lathyrus sativus L. Originea speciei cultivate, dupa DE CANDOLLE (citat de V. VELICAN, 1972), ar fi forma spontana din Asia Mica . La noi in tara se cultiva populatii locale, facandu-se incerca ri si cu unele soiuri de import. 299

4.9.1.5. Particularitati biologice Latirul germineaza la minimum 2 - 3C. Ra sa rirea este hipogeica . Ra dacina este de tipul II. Tulpina este de 40 - 80 cm, ramificata, muchiata , aripata, taratoare. Frunzele sunt paripenate, cu o pereche de foliole lanceolate si stipele dezvoltate. Florile sunt grupate in raceme scurte, cate 2 -3, albe sau colorate, iar fecundatia este autogama. Fructul este rombic, de 2 - 3 cm, comprimat, aripat, cu 2 - 5 seminte unghiulare, albe sau colorate. 4.9.1.6. Cerinte fata de clizna si so1 Latirul are pretentii moderate fata de clima, fiind putin pretentios la temperatura si umiditate. Ca plantula suporta ingheturi de -8C; ulterior devine mai sensibil. Suma de grade este de circa 1.800C. Suporta seceta, dupa care plantele isi reiau cresterea, depasind, din acest punct de vedere, celelalte leguminoase. Reuseste pe aproape toate tipurile de sol, exceptand cele umede si racoroase si cele nisipoase. Valorifica mai bine ca alte plante solurile cu un anumit grad de sa raturare si cele calcaroase, convenindu-i reactia usor alcalina. 4.9.1.7. Zonare La noi in tara, dupa cum s-a ara tat, latirul se cultiva in sud-estul ta rii, valorificand zonele cele mai secetoase.
4.9.2. Tehnologia de cultivare a latirului

4.9.2.1. Rotatie Latirul se poate cultiva dupa orice planta , cu exceptia leguminoaselor. Amplasarea in rotatie nu constituie o problema, avand in vedere suprafetele mici cultivate. Este o buna premerga toare pentru toate plantele, putandu-se cultiva dupa el si graul de toamna. In India se cultiva in amestec cu graul, de care se separa usor la treierat. (V. VELICAN, 1972). 4.9.2.2. Fertilizare Cerintele fata de elementele nutritive ale latirului sunt similare cu cele ale maza rii, deci fertilizarea se face dupa aceleasi reguli. 4.9.2.3. Pregatirea terenului Cuprinde aceleasi lucrari ca si pentru alte plante semanate in prima urgenta . 300

4.9.2.4. Samanta si semanatul Sa manta trebuie sa aiba puritatea peste 96%, iar valoare germinativa peste 80%. Semanatul se face in urgenta intai (la 3 - 4C in sol), cel mai tarziu pana la sfarsitul lunii martie. Densitatea de semanat este de 80 - 100 boabe germinabile/m . Se 2 seamana in randuri apropiate (12 - 15 cm), la adancimea de 5 - 6 cm. Cantitatea de sa manta este de 120 - 160 kg/ha. 4.9.2.5. Lucrarile de ingrijire Sunt ca si cele pentru maza re, mai putin erbicidarea. 4.9.2.6. Recoltare Recoltarea se face cand 2/3 din pastai s-au ingalbenit, in acel