T9 Green Sand Col 01.03.

4
Who I Am : "Orice are forma, poate fi definit. Si orice poate fi definit, poate fi invins". Sun Tzu, 500 BC

Who I Am : "Orice are forma, poate fi definit. Si orice poate fi definit, poate fi invins". Sun Tzu, 500 BC

T9 Green Sand Col 01.03.4

Specificul Culturii Marului

http://sfaturipomicole.tripod.com/id3.html

http://sfaturipomicole.tripod.com/id3.html

Specificul culturii marului

Importanta culturii marului se datoreaza valorii alimentare si gustative, terapeutice si profilactice a fructelor, insusirilor lor tehnologice specifice, particularitatilor agrobiologice ale pomilor si valorilor economice mari.

Merele constituie unul dintre componentele de baza in alimentatia moderna a omului. Ele reprezinta aproape singurul aliment gata pregatit in natura, care poate fi consumat fara alte adaosuri, fie in stare proaspata, fie consumate ca sucuri, compot, dulceata, cidru, marmelada etc. Datorita insusirilor tehnologice, merele constituie o materie prima cu pondere mare in industria alimentara (A.Gherghi). Astfel, din punct de vedere chimic, merele contin in medie: 84,5% apa, 14,1% zaharuri, 0,2% substante pectice, 0,6% substante grase, 90 UI vitamina A, 0,02 mg% vitamina B2, 0,1mg% vitamina B1, 7mg% vitamina C, 7 mg% calciu, 10 mg% potasiu cat si cantitati reduse de aluminiu, mangan, sulf, cobalt si altele. Valoarea terapeutica a merelor consta in actiunea lor asupra aparatului digestiv, absorbante ale toxinelor si microorganismelor la nivelul intestinului, tratament in afectiunile renale, diataze urice, artritism, reumatism, etc. Merele influenteaza pozitiv in hipertensiunea arteriala si reduc nivelul colesterolului, au efect benefic in prevenirea bolilor cardiovasculare, afectiunile respiratorii, combaterea obezitatii si au actiune anticancerigena (A. Gherghi). Importanta marului rezida in particularitatile lui biologice. Existenta unui numar mare de soiuri, cu coacere esalonata in diverse epoci si capacitatea de pastrare in stare proaspata timp indelungat a soiurilor de iarna, asigura consumul de fructe proaspete aproape in tot cursul anului, circa 10 luni din 12 ale unui an. Avand o mare capacitate de pastrare si o buna rezistenta la manipulare, fructele pot fi transportate cu usurinta la distante mari.

2.1. Consideratii generale

Marul este specia cu posibilitati mari de aclimatizare la conditiile de mediu diferite si se cultiva pe toate continentele globului, desigur, cu exceptia zonelor foarte reci. Limita nordica a arealului de raspandire a speciei in Europa este Norvegia, iar in America de Nord - Canada. Limita sudica a arealului trece prin America de Sud (Chile, Argentina), Africa (Republica Africa de Sud), Oceania prin Australia, Noua Zeelanda si se extinde aproximativ pana la paralela 40. Ca altitudine, marul se poate cultiva de la altitudinea 0o, - nivelul marii si pana la 2000-3000 m in tari din zona tropicala cum ar fi Zimbabwe, Guatemala, Bolivia, Ecuador etc. 2.1.1. Cultura marului in lume Tarile cele mai mari producatoare de mere din lume sunt: Asia (29 milioane tone), Europa (17 miloane tone), America de Nord (5 milioane tone), America de Sud (3 milioane tone), Africa (2 milioane tone), Oceania (1 milion tone) vezi tabelul 2.1.

Cele mai mari tari, producatoare de mere sunt: China, cu peste 9 milioane tone, S.U.A., cu 4,7 milioane tone, Franta, cu 2,3 milioane tone, Italia cu 2,1 milioane tone si Turcia cu 2 milioane tone. In lume, Romania ocupa locul 13-14 cu 0,4 milioane tone, iar in Europa, tara noastra ocupa locul al VI-lea.

Conform datelor F.A.O. marul se cultiva in 84 de tari pe o suprafata de peste 4.500.000 ha. Productia mondiala de mere a fost in ultimele doua decenii aproximativ 55.095.000 tone, ceea ce reprezinta circa 13,2% din totalul fructelor, marul ocupand locul III in lume dupa portocale si banane, impreuna cu acestea, asigurand 41,2% din productia mondiala de fructe. Desi in ultimii ani, Europa a trecut pe locul II la productia de mere, locul I fiind ocupat de Asia, totusi ii revine un rol foarte important, deoarece aici se produce peste 30,1% din recolta mondiala. Spre deosebire de Asia care in ultimii ani a inregistrat progrese mari in ceea ce priveste productia de mere, Europa a ramas la nivelul anilor 1976 1977. Un prim grup de tari si anume: Italia, Austria, Cehia, Slovacia si Suedia se incadreaza in tendinta generala de mentinere a productiei la nivelul ultimilor trei decenii. Un al doilea grup de tari europene il formeaza acelea in care productia de mere inregistreaza tendinta limpede de reducere a recoltelor. Din acest grup fac parte majoritatea tarilor membre ale Comunitatii Economice Europene, printre care si primele mari producatoare ale acestei specii: Germania, Franta, Olanda, Danemarca si Finlanda. In aceste tari, intrucat productia a depasit cererea, au fost luate masuri de subventionare a cultivatorilor, care au acceptat sa defriseze o parte din livezi. Subventiile au fost acordate de organizatiile profesionale si uneori chiar de stat. Motivele sunt: - mentinerea preturilor la acelasi nivel; - imbunatatirea calitatii fructelor. Actiunile de reducere a suprafetelor au fost orientate spre defrisarea plantatiior de pomi cu trunchi inalt si cu soiuri traditionale care aduc pe piata fructe de calitate scazuta,

destinate industriei alimentare precum si spre livezile intensive imbatranite, care nu mai asigura fructe de calitate superioara, chiar daca soiurile provin din sortimentul modern. Desi in literatura de specialitate sunt citate peste 10.000 de soiuri de mar (majoritatea pastrate in colectii pomologice), numai cateva sunt cultivate in tarile mari producatoare si fac obiectul comertului international cu mere. In tarile Comunitatii Economice Europene, principalele soiuri ce se cultiva sunt: soiul Golden ce detine peste 55%, in Franta 42%, in Italia 76% etc. Anglia cultiva vechiul soi Cox's Orange Pepping 60%. Pe langa aceste soiuri se mai cultiva: Ionagold, Idared, Ionathan, Elstar, Fuji, Gloster, Gala, Granny Smith, Florina etc. In Japonia 38% din productia de mere este data de soiul Fuji si 27% de soiul Starking delicious. In Rusia se cultiva soiurile: Antonova, Anis, Papirovka, Coricinoc Polosatoe si Osenoe Polosatoe. Exportul de mere proaspete nu este semnificativ. Dintre continente, Europa exporta cel mai mult (0,6 milioane tone) si America de Sud (circa 0,5 milioane tone). Tari mari exportatoare de mere sunt: Franta (cu 0,6 milioane tone), Chile (0,4 milioane tone), Olanda (0,3 milioane tone) si Ungaria (0,3 milioane tone). Importul de mere este de aproximativ egal cu exportul. Europa importa circa 2,5 milioane tone mere anual, urmata de Asia cu 0,7 milioane tone si America de Nord cu 0,3 milioane tone. Tari mari importatoare de mere sunt: Germania (0,75 milioane tone), Anglia (0,50 milioane tone) si Olanda. In ceea ce priveste consumul de mere pe cap de locuitor, diferentele sunt foarte mari, ceea ce ne arata unul dintre indicatorii nivelului de trai.

2.1.2. Cultura marului in Romania In Romania marul este cultivat pe circa 75.000 ha (2000), de pe care se obtine o productie de circa 600 tone. Principalele judete sunt: Arges, Suceava, Mures, Maramures, Dambovita, Iasi, Cluj, Bihor, Bistrita, Nasaud, Bacau, Salaj, Valcea.

In tara noastra, marul se cultiva pretutindeni, de la nivelul marii pana la zonele premontane. Cultura marului pe teritoriu locuit de romani este foarte veche iar pasionati pomicultori anonimi au contribuit la crearea unor soiuri de calitate superioara, unele dintre ele mentinandu-se si astazi in cultura, ca de exemplu: Cretesti, Domnesti, Patul etc. In epoca moderna au patruns in tara si numeroase soiuri straine care s-au inmultit si raspandit dupa bunul plac al pepinieristilor si amatorilor. Netinandu-se seama de originea lor si de conditiile de clima si sol, in care se raspandeau, multe din aceste soiuri au disparut. Pana in anul 1975 au fost introduse in cultura un numar mare de soiuri romanesti si straine. Astfel, studiile efectuate in cadrul I.C.A.R. Bucuresti recomandau la acea data 35 de soiuri de mar, din care circa 20 de soiuri erau noi pentru timpul respectiv. Studiile efectuate in cadrul Institutului de Cercetare pentru Pomicultura Maracineni prin intreaga sa retea de statiuni a dus la reducerea numarului de soiuri recomandate cultivatorilor si o mai buna amplasare a lor, in functie de capacitatea de adaptare la zonele respective. Studiind tendintele remarcate pe plan mondial, privind diversificarea sortimentului si adaptarea la cerintele social-economice, cercetarea si-a intensificat activitatea de perfectionare a sortimentelor folosind urmatoarele cai: - introducerea celor mai bune soiuri din sortimentul mondial, verificarea capacitatii lor de adaptare in diferite zone pomicole si extinderea in cultura a celor corespunzatoare; - crearea de noi soiuri autohtone competitive calitativ, cu cele mai bune soiuri din sortimentul mondial, dar mai bine adaptate conditiilor de sol si clima din zonele pomicole romanesti; - alegerea permanenta a celor mai bune exemplare dintre pomii soiurilor valoroase din cultura si inmultirea lor; - introducerea in cultura a unor soiuri cu rezistenta genetica la boli scutind pomicultorii de mari eforturi si cheltuieli, prin reducerea tratamentelor fitosanitare. De-a lungul anilor atat suprafata cat si structura soiurilor s-au schimbat, existand mai multe etape distincte, unele de crestere altele de descrestere. Astfel, in perioada 1960-1980 cultura marului a cunoscut o perioada de dezvoltare semnificativa. A urmat perioada 1980-1990 caracterizata prin dificultati majore, dar reusindu-se cu greu mentinerea productiei in special cantitativ la un nivel superior. Ca urmare a schimbarii structurii de proprietate si a patrimoniului dupa 1990, productia de mere si suprafetele cultivate cu mar in Romania au scazut foarte mult. Conform datelor F.A.O., Romania avea in 1980 circa 125 mii ha cultivate cu mar ajungand in

2001 la o suprafata de circa 75 mii ha, care va scadea in continuare, avand in vedere si imbatranirea livezilor cat si nepriceperea noilor proprietari si lipsa fondurilor banesti. Productia de mere din tara noastra a avut mari fluctuatii in decursul anilor, evolutia acesteia fiind influentata de numerosi factori inclusiv de cei climatici. Daca la sfarsitul anului 1989 productia de mere era de 718900 tone, la sfarsitul anului 1999 productia de mere era de 425000 tone mere. Cea mai mare productie de mere din ultimii 50 de ani s-a inregistrat in Romania in anul 1993 si anume de 1097200 tone. Scaderea productiei de mere se datoreaza atat defrisarii necontrolate si haotice cat si neglijarea efectuarii lucrarilor de ingrijire. In Romania marul ocupa locul II, urmand dupa specia prun si reprezinta circa 30% din totalul suprafetelor cu livezi. In prezent, sortimentul de mar din tara noastra avizat pentru inmultire si legiferat prin lista oficiala de soiuri, cuprinde un numar de 42 soiuri, impartite in trei grupe si anume: soiuri de vara, soiuri de toamna si soiuri de iarna.

Pepiniera Sarca are o vechime de peste patru decenii si a inmultit peste 20 milioane pomi fructiferi din toate speciile pomicole, asta insemnand cel putin un pom pentru fiecare locuitor al Romaniei. In prezent, pepiniera Sarca, apartinand Statiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi, inca mai dispune de un personal de cercetare si productie bine format, poseda plantatii mama specializate producatoare de ramuri altoi, plantatii de seminceri, marcotiere si o baza tehnico-materiala buna si se putea onora in viitor necesarul de pomi altoiti, atat pentru Romania cat si disponibilitati pentru export. Dupa 1989 facand media pe 10 ani, pepiniera Sarca a produs circa 15-20% din totalul de pomi produsi in Romania, material certificat de inalta valoare biologica.

Idared

- Soi originar din S.U.A. - Pomul de vigoare mijlocie spre mare, foarte productiv si precoce, rezistent la ger si seceta, sensibil la fainare. - Fructele sunt mari (180-220g), sferic turtite, cu cinci coaste largi. Epiderma este subtire, culoarea de fond galben-verzui iar cea de acoperire rosu pe cca. 90%. Pulpa este alba, placut aromata. Se pastreaza bine in depozit. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie. Cardinal - Soi originar din Australia. - Pomul este foarte viguros, cu coroana rasfirata, larga, fructifica pe ramuri scurte. - Fructul este mare (110-240 g), sferic-turtit, culoarea de fond alb-galbuie, acoperita cu o rumeneala vie pe toata suprafata, dar mai ales, pe partea inferioara. Pe partea insorita se observa dungi de culoare rosie-corai. - Soi de vara: Se recolteaza in decada a doua a lunii august. Florina - Soi originar din Franta. - Soi imun la rapan, tolerant la fainare, precoce, foarte productiv. - Pomul de vigoare mijlocie spre mare, fructifica in special pe ramuri lungi. - Fructele sunt mari (150-180g), tronconice, crestate, rosii-visinii, cu puncte subcutanate. Epiderma groasa si aciditatea scazuta le diminueaza din calitati, de altfel certe datorate fermitatii, parfumului si in general gustului placut. - Soi de toamna-iarna: Se recolteaza in octombrie. Gold Spur - Soi originar din S.U.A. - Pomul are vigoare mica, fructifica pe ramuri de rod scurte, destinat plantatiilor superintensive. Precoce, productiv, are tendinta de supraincarcare cu fructe. Prefera zonele cu umiditate relativa mai scazuta. - Fructele sunt mijlocii spre mari ovosferice, cu cinci coaste largi, putin proeminente, de culoare galben-aurie cu puncte de rugina mari, rare. Este sensibil la rapan si se

deshidrateaza usor in spatii de pastrare improvizate. Pulpa este galbena, crocanta, dulce, slab acidulata, cu aroma specifica. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie Jonathan - Soi originar din S.U.A. - Pomul de vigoare mijlocie, fructifica in primul rand pe ramuri de rod lungi dar si pe tepuse, foarte sensibil la fainare, este precoce si productiv. Este autofertil si bun polenizator. - Fructele sunt foarte apreciate, mijlo-cii ca marime, tronconice, cu suprafata neteda, intens colorate in rosu pe partea insorita. Pulpa, alb-galbuie, este ferma, foarte suculenta, dulce, armonios acidulata, fin aromata, de calitate foarte buna. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie. Starkrimson - Soi originar din S.U.A. - Pomul de vigoare mica (tip spur), recomandat pentru plantatii super-intensive, precoce, foarte productiv, mediu rezistent la ger si fainare, slab rezistent la rapan, pretentios la sol si caldura mai ales in timpul infloritului si a maturarii fructelor. - Fructele sunt mari (150-180g), conic-trunchiate, cu cinci coaste proeminente, de culoare rosu-intens, cu puncte subcutanate galbene. Pulpa este alb-galbuie, dulce, cu aciditate redusa. La aparitia soiului a fost o realizare deosebita. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie. Generos - Soi originar din Romania. - Soi rezistent la rapan, mediu rezistent la fainare. - Pomul de vigoare mijlocie-mare, cu coroana rara, aerisita, este precoce si productiv, fructifica in principal pe ramuri scurte. - Fructele sunt mari (160-200g), culoarea de fond galben-verzuie iar cea de acoperire rosie-rubinie, 2/3 din suprafata, cu multa ceara. Pulpa ferma, potrivit de suculenta, aromata, cu gust placut. - Soi de iarna: Se recolteaza in septembrie. Romus 2 - Soi originar din Romania. - Soi rezistent la rapan, mediu rezistent la fainare. - Pomul de vigoare submijlocie, rodeste pe ramuri scurte si mai putin pe ramuri lungi, este precoce si productiv. - Fructele sunt de marime mijlocie (100-130 g), sunt sferice, usor crestate spre caliciu, mai intens colorate decat Romus 1, asemanatoare cu soiul Jonathan. - Soi de vara: Se recolteaza in decada a II-a a lunii iulie. Delia - Soi originar din Romania. - Pomul de vigoare mica, tip spur, precoce, productiv, rezistent la ger si seceta. - Fructele sunt mijlocii ca marime (130-150g), sferic-turtite, usor crestate, de culoare rosie-rubinie aproape pe toata suprafata. Se recomanda pentru zonele colinare. - Soi de iarna: Se recolteaza in octombrie.

2.3. Tehnica formarii coroanelor

Pe langa ingrijirile date pamantului, trebuie sa avem o grija tot atat de mare de pomi in

ceea ce priveste formarea coroanei, dimensiunile scheletului si grabirea intrarii pe rod. Formarea coroanei se face prin taieri de scurtare si rarire a ramurilor. Aceste taieri, au rostul de a imparti ramurile principale (cele mai groase) deopotriva (egal), in jurul trunchiului, precum si asezarea lor cat mai buna in inaltime, pe axul pomului. Tinand seama de anumite reguli de asezare a ramurilor pomului in coroana, facem ca lumina si aerul sa patrunda cu usurinta in coroana, lucru care are ca urmare fabricarea unei cantitati mai mari de hrana in frunze. Totodata, prin taieri inlesnim ingrosarea ramurilor, imputernicind asadar coroana, pentru a putea sa tina cu mult mai multa usurinta greutatea rodului. Tot prin taieri, ajutam imbracarea ramurilor mari cu altele mijlocii, a celor mijlocii cu altele mai mici si asa mai departe. Toate aceste ramuri la un loc formeaza scheletul coroanei si se numesc ramuri de schelet. Pe ramurile mijlocii si mici (de schelet) iau nastere ramurelele de rod care poarta flori si apoi fructele. Cu cat ramurelele de rod sunt mai numeroase, cu atat se formeaza mai multe flori si fructe, iar pomul incepe sa rodeasca mai devreme. Toate aceste avantaje se obtin prin scurtarea si rarirea ramurilor tinand seama de forma de coroana ce vrem sa o facem. In literatura de specialitate la specia mar sunt prezentate si recomandate mai multe tipuri de coroana. Pentru livada de langa casa vom prezenta cele mai uzuale si usoare forme de coroana, care nu necesita cheltuieli prea mari cum sunt: piramida etajata, piramida intrerupta (vasul) si palmeta libera.

2.3.1. Taieri de formare a coroanei in forma de piramida etajata

In anul I dupa plantare, primavara, pomul sub forma de varga se va scurta la 80 cm de la punctul de altoire. In timpul anului se vor elimina lastarii de pe tulpina pana la 60 cm inaltime. Se vor lasa sa creasca circa 3 (trei) lastari dispusi la un unghi de 120 si axul pomului sau varful de crestere. In anul al doilea,: primavara cele trei ramuri se vor scurta la 30-40 cm lungime iar axul (ramura din mijloc sau de prelungire a trunchiului) se va taia cu 20 cm mai lung decat ramurile laterale. Dupa o astfel de taiere, in timpul verii din mugurii asezati la varfurile ramurilor laterale cresc lastarii puternici de prelungire. Din ceilalti muguri asezati mai jos, cresc, de asemenea lastari,dar mai slabi. Cei mai importanti pentru noi sunt lastarii de prelungire din varfuri, pe care, daca e nevoie in cursul verii, ii putem intari prin ciupirea varfurilor celorlalti lastari asezati mai jos. In anul al treilea, primavara, inainte de a porni seva,ramura principala de schelet care este prinsa cea mai jos pe tulpina se scurteaza la 60-70 cm (impreuna cu prelungirea ei), masurat de la punctul de prindere (baza) pe trunchi spre varful ramurii. Celelalte doua ramuri principale de schelet impreuna cu prelungirea lor se scurteaza la aceeasi inaltime cu cea dintai. Axul sau ramura de mijloc (prelungirea trunchiului) se taie cu 25 cm deasupra celor trei ramuri principale (cu o lungime de foarfece). Celelalte ramuri (numite ramuri secundare de schelet) crescute pe ramurile principale si pe ax se scurteaza la 3-4 muguri buni iar cea care ameninta prelungirea se inlatura.

Taierea de scurtare atat la ramurile principale cat si la celelalte se face totdeauna la o muchie de briceag deasupra unui mugure care priveste in afara coroanei, caci numai acesti muguri dau prelungiri bune care cresc in afara si nu inauntru coroanei. Dupa o astfel de taiere, spre varful fiecarei ramuri principale, precum si spre varful axului, cresc 3-4 lastari puternici. Noi insa nu avem nevoie de toti lastarii si pentru a nu irosi fara rost hrana, cat si pentru a intari lastarii de trebuinta, cand ei au ajuns la lungimea de 20-25 cm, trebuie sa facem urmatoarea lucrare: La fiecare ramura principala se alege un lastar bun de prelungire si un alt lastar asezat, fie in dreapta, fie in stanga si care nu ameninta sa-l intreaca pe cel de prelungire spre a forma prima ramura secundara de schelet (ramificare). Acesti doi lastari, se lasa intregi, ceilalti lastari vigurosi de la varfuri se scurteaza la 5-6 frunze iar daca unul dintre ei creste inauntrul coroanei, sau drept in sus si este asezat pe partea dinauntru a ramurii principale se taie de la baza (la ras). Lucrarea aceasta se face la toate trei ramurile principale, avandu-se grija ca ramura secundara de schelet sa se lase la toate de aceeasi parte adica fie in dreapta, fie in stanga. Pe ax (ramura de prelungire a trunchiului) se alege mai intai lastarul de prelungire, apoi inca trei lastari, impartiti deopotriva in jurul pomului si distantati la 70-80 cm de primul etaj, care vor forma al doilea rand de ramuri (sau al doilea etaj). In al patrulea an, primavara devreme, inainte de pornirea sevei, prelungirea ramurilor principale de schelet se scurteaza cu jumatate sau cu o treime din lungimea lor, dupa vigoare, adica cam 50 cm cel putin si 70 cm cel mult, masurand de la prima ramura secundara de schelet. Ramura secundara se scurteaza si ea cu 15-20 cm mai jos fata de varful (taiat) prelungirii ramurii principale. In unele cazuri, la pomii vigurosi, in urma ciupirii de vara a varfurilor, facuta pentru ingrosarea lastarilor de prelungire, apar in apropierea locului ciupit noi ramuri laterale (secundare). Daca aceste ramuri au crescut bine, la taierea din primavara, se opreste si cea de-a doua ramura secundara de schelet, taind pomul ca pentru anul urmator. In acest fel se castiga un an in formarea coroanei. Cele trei ramuri lasate pentru formarea celui de-al doilea etaj se scurteaza cu 20 cm mai sus decat varfurile taiate ale prelungirilor ramurilor principale de schelet din primul rand de ramuri (primul etaj). Axul de prelungire al trunchiului se taie cu 25 cm mai sus de varful ramurilor din etajul al doilea. Toate celelalte ramuri se scurteaza mai mult sau mai putin dupa cum au sau nu loc sa creasca, dar cele puternice de la varfuri si mai ales cele crescute inauntrul coroanei se taie de la baza (la ras), incat pomul sa primeasca lumina si aer suficient.

In urmatorii ani, la etajul intai se continua a se scurta prelungirea si a doua ramura secundara dupa aceleasi reguli folosite in anul al patrulea. Etajul al doilea se taie la fel ca etajul intai in anul al patrulea adica se lasa o prelungire si prima ramura secundara.

Fig. 2.1. Formarea piramidei etajate. Aspectul pomilor dupa; taiere in anul I (a), al doilea (b), al treilea (c), al patrulea (d) dupa; plantare Dupa acesti 4-5 ani de formare a ramurilor principale si secundare scheletul coroanei poate fi socotit terminat. Dupa acest timp pomii incep sa rodeasca bine si de la aceasta vreme taierile puternice (asa cum s-au facut pentru formarea coroanei) ar dauna pomilor si in primul rand ar intarzia rodirea.

2.3.2.Taieri de formare a coroanei in forma de - Palmeta libera

Aceasta forma de coroana este recomandata pentru soiurile de vigoare mijlocie, altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie. Taierea pomilor in anul intai dupa plantare este conditionata de cativa factori. Pomii plantati sub forma de vergi se scurteaza la 75/80 cm de la nivelul solului, in scopul proiectarii primelor doua ramuri principale si a axului pomului. Odata cu dezmugurirea se suprima toti mugurii din zona trunchiului pe o distata de 50 cm de la nivelul solului. In luna mai, cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm, se aleg doi pe directia randului, la un interval de 8-12 cm unul de altul, pentru formarea etajului intai si unul pentru prelungirea axului. Ceilalti lastari se suprima. In anul al doilea – primavara se corecteaza unghiul de insertie al sarpantelor (ramuri principale) din primul etaj prin inclinare si se echilibreaza intre ele prin scurtarea ramurii mai viguroase. Daca lungimea ramurilor alese pentru primul etaj este mai mare de 60 cm, ele se scurteaza la 45-50 cm de la baza. In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 10-15 cm, se suprima concurentii lastarilor de prelungire a axului si ai ramurilor de schelet. De asemenea, se plivesc lastarii verticali de pe latura superioara a sarpantelor (ramurilor principale) si de la baza lor. Lastarul de prelungire al axului nu se ciupeste, pentru a obtine lastari anticipati. Dat fiind faptul ca lipseste spalierul, reglarea unghiului de ramificare se face in fiecare an, prin transferul directiei de crestere a sarpantei pe o ramura exterioara

orientata de-a lungul randului. In anul al treilea – inainte de pornirea pomilor in vegetatie, primavara devreme se scurteaza axul la 50–70 cm fata de punctul de insertie al celei de-a doua sarpante (ramura principala) a etajului intai. In acest an, precum si in anii urmatori se urmareste ca unghiul de ramificare sa fie cuprins intre 50-60. Daca ramurile de prelungire a sarpantelor sunt prea lungi, ele se scurteaza la 50-55 cm. De asemenea se scurteaza si ramurile ramase pe ax si la baza sarpantelor la o lungime de maxim 20 cm (o lungime de foarfeca). Ramurile concurente ale sarpantelor (ramurilor principale) si cele ce cresc pe partea superioara (pe creasta) se elimina. Ramurile cu pozitie laterala fata de sarpanta se scurteaza la circa 50 cm lungime. Pe ax se lasa 2-3 ramuri de vigoare mijlocie, orientate preponderent spre intervalele dintre randuri, care se scurteaza slab si in anii urmatori se transforma in formatiuni fructifere. Daca ramurile lasate sunt viguroase, atunci se scurteaza la 10-12 muguri, pentru ca in anul urmator sa se transfere cresterea la o ramificare orientata spre orizontala. Celelalte ramuri aflate pe ax se suprima. In timpul vegetatiei cand lastarii au lungimea de 15-20 cm, se aleg doi pentru formarea sarpantelor si unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi pentru sarpante trebuie sa fie vigurosi, cu un unghi larg de insertie (prindere) si orientati preponderent de-a lungul randului de pomi in directii opuse. In anul al patrulea, primavara inainte de pornirea sevei, se corecteaza unghiul de insertie (prindere) a sarpantelor din primul etaj prin transferarea directiei de crestere a lor, pe o ramura orientata de-a lungul randului sub un unghi necesar, dupa aceasta procedandu-se la o scurtare a ei la 55 cm sau la nivelul celei mai putin viguroase. Ramurile concurente, lacome, precum si cele amplasate pe ramura superioara a sarpantei (pe creasta) si la baza lor se suprima. Ramurile 3 - 4, alese ca sarpante se scurteaza slab iar daca sunt viguroase scurtarea se face la 50 cm. Ramurile lasate pe ax intre sarpante se scurteaza transferandu-le cresterea la o ramura orientata spre orizontala. Axul se scurteaza in functie de vigoarea pomului la 50-60 cm de la punctul de insertie a celei de-a patra sarpanta.

Fig 2.2. Formarea palmetei libere. Aspectul pomilor dupa taiere in anul I (a), al doilea (b), al treilea (c), al patrulea (d) dupa plantare Pe sarpante se aleg lastarii de prelungire, se suprima concurentii, cei lacomi si care cresc pe partea superioara (pe creasta). Lastarii aparuti pe ax intre sarpante se ciupesc la 4-5 frunze, pentru a-i obliga sa fructifice.

Dupa formarea coroanei, in anii urmatori prin taieri de productie se urmareste structurarea sarpantelor, o garnisire corespunzatoare cu formatiuni de rod si atingerea parametrilor specifici formei de coroana.

2.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la specia mar

Pomicultura se confrunta astazi cu o serie de mari neajunsuri. Lipsa fondurilor banesti, a masinilor si a aparaturii de stropit si aplicarea tehnologiilor de azi pe maine au dus la declinul livezilor. Daunatorii de temut in livezile de mar care pot distruge productia si livada sunt: paduchele lanos (Eriosoma lanigerum), paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), insectele minatoare si defoliatoare, afidele si acarienii, gargarita florilor de mar (Antonomus pomorum) si viermele merelor (Cydia pomonella). Toti acesti daunatori se pot distruge folosind produse insecticide si acaricide. Bolile cele mai raspandite care dijmuiesc sau distrug in totalitate recolta de mere sunt: rapanul (Venturia inaequalis), fainarea (Phodosphaera leucotricha), focul bacterian (Erwinia amylovora), moniliozele, bolile de scoarta, virusurile latente si proliferarea marului. Tratarea marului se va face cu produse fungicide sistemice cat si fungicide de contact. Daunatori pentru livezile de mar pot fi soarecii de camp si iepurii care pot provoaca mari pagube, atunci cand solul nu este intretinut sau pomii protejati. Nota. In cazul soiurilor cu rezistenta genetica la boli, (Romus 1 si 3, Prima, Prima, Pionier, Voinea, Ciprian, Florina, Aura, Romus 4 etc.), se efectueaza numai 6-8 tratamente cu insecticide, eliminandu-se complet stropirile cu fungicide. Atunci cand se cultiva soiuri cu rezistenta genetica la boli, cum ar fi: Generos, Auriu de Bistrita etc., in cadrul celor 6-8 tratamente cu insecticide, doar la 1-3 stropiri se introduc si fungicide pentru combaterea fainari.

Cultura marului
http://zahariaconst.sunphoto.ro/Cultura_marului Cultura marului Malus domestica Borkh Fam. Rosaceae, Subfam. Pomoideae 1. Importanta culturii In zonele temperate ale globului, marul este specia dominanta datorita importantei fructelor in alimentatia omului si datorita existentei unui conveier varietal care permite

asigurarea cu fructe proaspete a pietei. Fructe in stare proaspata pot fi gasite pe piata, practic tot timpul anului, in perioada iulie-octombrie direct din livada, iar in perioada noiembrie-iulie din depozite, prin pastrarea soiurilor de iarna. Considerat ca rege al fructelor, marul are in compozitia sa o serie de elemente in cantitati apreciabile, indispensabile corpului omenesc, dupa cum urmeaza (la 100 g pulpa): hidrati de carbon 14,9%, celuloza 1,5%, lignina 0,4%, acizi liberi 0,6%, pectina 0,4%, calciu 7 mg, fosfor 12 mg, fier 0,36 mg, magneziu 8 mg, vitamina A 112 U.I., vitamina B1 40 U.I., vitamina B2 10-43 U.I., vitamina C 2-15 mg etc. De remarcat este faptul ca, in epicarp, cantitatea de ioni minerali si vitamine este mult mai mare decat in pulpa, de aceea se recomanda consumul fructelor cu epicarp. Corpul omenesc beneficiaza de toate componentele biochimice ale merelor, numai daca acestea sunt consumate in stare proaspata. Prin prelucrare, o parte din aceste componente sunt diminuate sau distruse. Merele constituie o buna materie prima pentru prelucrare industriala sau la nivel familial sub forma de compot, gem, marmelada, suc si nectar, sau preparate alcoolice: cidru si rachiu. De asemenea, otetul de mere este foarte apreciat in alimentatie datorita efectului benefic in mentinerea echilibrului acido-bazic din organism. Pe langa valoarea alimentara deosebita, merele au o serie de proprietati terapeutice recunoscute, avand un bun efect tonic asupra sistemului muscular si nervos, efect antireumatismal, reduc nivelul colesterolului din sange, rol antiseptic intestinal, depurativ sanguin, rol laxativ, este un bun protector gastric, regenerator al tesuturilor etc., (J. Valnet, 1991). Prin productiile pe care le inregistreaza, marul este o cultura foarte rentabila atat pentru micul proprietar de teren cat si pentru producatorul industrial de mere. 2. Originea si aria de raspandire Marul este originar din Asia orientala (Vavilov, 1951), unde se gasesc si astazi o serie de specii salbatice. Desi se pare ca marul era cunoscut cu peste 3000 de ani inainte de Cristos, primele referiri scrise apar in secolele VI i.C. (Saffo), VI-V i.C. (Hipocrate), IVIII i.C. (Teofrast). Ceva mai tarziu, marul este mentionat de o serie de alti invatati ai vremii dintre care: Catone, Varrone, Columella, Pliniu, Paladiu etc. In stare salbatica, marul se gaseste destul de mult raspandit in Europa si America, fiind reprezentat de specii cu importanta mare in formarea si evolutia ulterioara a soiurilor cultivate. Marul este specia dominanta in zona cu clima temperata, ajungand pana la latitudinea de 63 in nord si 35 in sud. Prin crearea unor soiuri cu cerinte reduse fata de frig: Anna, Primicia, Princesa, Galicia etc., cultura marului a fost extinsa si in areale mai calde din Brazilia, Africa de Sus, Australia si alte tari, pe platourile mai inalte de 2000 m. Suprafata cultivata cu mar a oscilat in anii 1996-1998 in jurul valorii de 7 milioane de hectare fiind intr-o usoara crestere cu circa 80-100 ha anual. Productia mondiala de mere a fost de peste 57 milioane tone, din care aproape jumatate se obtine in Asia, urmata de Europa si America de Nord (tabelul 1). In Europa cele mai mari tari producatoare de mere sunt: Italia, Franta, Germania, Spania, tari care au si un grad mare de intensivizare si o productivitate ridicata a plantatiilor (tabelul 2). Daca in lume productia medie la unitatea de suprafata este de circa 8 t/ha, in Italia se obtin circa 27 t/ha. In Romania marul este cultivat pe circa 79 mii ha si se obtine o productie de circa 664 tone, din care 408 mii t in sectorul particular (Anuarul statistic, 1998). Productia de mere in principalele judete producatoare este prezentata in tabelul 3.

Din tabelul 3 se observa ca peste 54% din productie este realizata in zece judete: Arges, Cluj, Bacau, Bihor, Bistrita-Nasaud, Dambovita, Iasi, Maramures, Mures si Suceava, iar in unele judete o ponderea tot mai mare o capata sectorul privat cu peste 10,8% din total mere in Arges, 6,6 % in Maramures, 6,1% in Dambovita etc. 3. Particularitati biologice

3.1.Particularitatile de crestere Cresterea sistemului radicular este dependenta de portaltoiul folosit, de soi si de insusirile fizico-chimice ale solului. La mar, exista o gama foarte larga de portaltoi de vigoare diferita, avand posibilitatea ca prin altoire, sa obtinem pomi cu habitus diferit pentru acelasi soi. In functie de portaltoi, sistemul radicular va avea o ancorare mai profunda si va explora un volum mare de sol, de obicei la pomii de vigoare mare, sau o ancorare mai superficiala la pomii de vigoare mica. Pomii altoiti pe portaltoi de vigoare slaba (M 9, M 27), cu ancorare superficiala, au nevoie de sistem de sustinere si deoarece spalierul este scump, s-a renuntat in mare parte la acesti portaltoi. Pentru zona colinara, unde solul este mai sarac, se recomanda portaltoiul franc sau M 106. Cresterea radacinilor se realizeaza aproape tot timpul anului, incepe cand temperatura solului depaseste 0,2-0,4C, cresterea devenind perceptibila la 1,5-2C. In cadrul ciclului anual, se observa doua cresteri mai intense a radacinilor, una primavara si una toamna, o reducere a ritmului de crestere in timpul verii si o stagnare pe timpul iernii. Este important de retinut ca, radacinile incep sa creasca primavara inaintea dezmuguritului, iar toamna continua cresterea si dupa caderea frunzelor. Extinderea laterala a radacinilor, la pomii maturi, depaseste proiectia coroanei de circa 1,5-3 ori, majoritatea radacinilor active fiind situate la nivelul proiectiei coroanei sau putin in afara acesteia. Cunoasterea zonei de plasare a radacinilor active este importanta pentru practica pomicola la efectuarea lucrarilor de fertilizare, in vederea valorificarii cat mai eficiente a ingrasamintelor. Adancimea la care se gasesc majoritatea radacinilor este de pana la 60-70 cm, in solul mentinut lucrat si ceva mai putin (40-50 cm) in solurile cu inierbare permanenta, in functie si de insusirile solului. Cresterea si ramificarea tulpinii este dependenta de combinatia de altoire si de insusirile genetice ale soiurilor. Soiurile de vigoare slaba (Starkrimson, James Grieve, Wagener premiat, grupa Romus, tipurile spur din Golden delicious) se altoiesc pe portaltoi de vigoare mijlocie si se preteaza pentru densitati mari de plantare (1000-1500 pomi/ha) in timp ce soiurile de vigoare mijlocie (Golden delicious, Jonathan, Idared, Starking delicious) se altoiesc pe portaltoi de vigoare mica pentru densitati mai mari (800-1000 pomi/ha) sau portaltoi de vigoare mijlocie pentru plantatii de densitate medie (600-800 pomi/ha). Forma naturala a coroanei este specifica fiecarui soi sau grupa de soiuri si poate fi: sferica (Cretesc, De Kalter, Patul, Jonathan), sferica alungita (James Grieve, Melba, Frumos de Voinesti), sferica-turtita (Falticeni, Domnesc, Banana de iarna), largpiramidala (Aromat de vara, Starking delicious), invers piramidala (Parmen auriu, Wagener premiat, Priam), plangatoare (Frumusetea Romei, Granny Smith), columnara (Wijcik, Telamon, Tuscan, Trajan) etc. Vigoarea pomilor cultivati este foarte diferita si este determinata de soi, portaltoi,

conditiile de cultura si insusirile solului. Acelasi soi altoit pe portaltoi diferiti poate avea vigoare diferita, facand posibila astfel plantarea la densitatile dorite. Tehnologia aplicata in livada, fertilitatea solului si insusirile acestuia, influenteaza cresterea pomilor, intrarea acestora pe rod si timpul de formare a coroanelor. Natural, soiurile existente in cultura pot fi grupate in functie de vigoare in mai multe grupe: - soiuri foarte viguroase: Banana de iarna, De Kalter, Cretesc, Patul, Frumos de Boskoop, Renet de Canada; - soiuri viguroase: Starking delicious, Red Melba, Florina, Stark Earliest, Mutsu, Voinea; - soiuri cu vigoare mijlocie: Generos, Jonathan, Golden delicious, Ardelean, Parmen auriu, Pionier; - soiuri cu vigoare submijlocie: Romus 1, Romus 2, James Grieve; - soiuri cu vigoare slaba: Golden spur, Starkrimson, Wellspur, Yellow spur. Ritmul de crestere a pomilor este mare in tinerete, daca sunt asigurate conditii agrotehnice normale. Lungimea cresterilor anuale poate depasi 60-80 cm, iar prin taieri in verde se pot obtine lastari de prelungire de peste un metru lungime. Odata cu intrarea pe rod, lungimea cresterilor anuale scade, astfel ca, la pomii maturi nu depasesc 20-30 cm. Daca nu se intervine prin taieri de normare a rodului si de intretinere a coroanelor, cresterile pot fi foarte slabe, sub 10 cm, cresteri care nu mai asigura un frunzis suficient pentru a asigura hrana necesara lastarilor, fructelor si pentru diferentierea mugurilor de rod, pomii intrand in alternanta de fructificare. In functie de capacitatea de ramificare, soiurile de mar apartin mai multor tipuri de fructificare. Diferentierea acestora se face dupa volumul zonei productive, tipul si locul de amplasare a ramurilor de rod. Din acest punct de vedere exista cinci tipuri de fructificare : Tipul I Tipul I, cuprinde soiurile de tip spur, dintre care: Starkrimson, Goldenspur, Wellspur etc. Aceste soiuri se caracterizeaza prin: - fructificarea se realizeaza aproape exclusiv pe tepuse, ramurile lungi apar ca ramuri de prelungire a scheletului si semischeletului; - lastarii si ramurile anuale prezinta internoduri mai scurte, frunzele au mezofilul mai gros si o capacitate mai mare de sinteza; - volumul productiv al coroanei este redus si se situeaza in apropierea elementelor de schelet, capacitatea de ramificare fiind scazuta; - potentialul productiv al ramurilor de semischelet este mai mare decat la alte tipuri, dar apare mai accentuat fenomenul de alternanta de fructificare la pomii maturi, datorita epuizarii vetrelor de rod; Tipul II Tipul II, este caracteristic unei grupe mai mici de soiuri, dintre care: Wagener premiat, Parmen auriu, Frumos de Boskoop, Astrahan rosu etc., care sunt de obicei soiuri viguroase, caracterizate prin: - formeaza coroane mari, globuloase si aerisite; - fructifica preponderent pe ramuri scurte, dar apar si ramurile lungi in treimea terminala a semischeletului sau ca ramuri de prelungire a elementelor de schelet cu rol scazut in asigurarea productiei de fructe;

- pomii sunt destul de predispusi la alternanta de fructificare. Tipul III Tipul III, cuprinde majoritatea soiurilor de cultura de importanta mare: Jonathan, Golden delicious, Starking delicious, Richared, Mutsu, James Grieve etc., soiuri cu fructificare tip 'standard', caracterizate prin: - fructifica dominant pe ramuri lungi, nuieluse si mladite, care sunt prinse pe lemn de semischelet tanar, de 1-3 ani; - zona de fructificare este mai mare decat la primele doua tipuri de fructificare si se departeaza mai mult de ramurile de schelet; - taierea de intretinere a coroanei este mai complexa si necesita o rarire si intinerire permanenta a semischeletului. Tipul IV Tipul IV, este specific unui numar redus de soiuri, printre care: Frumusetea Romei, Granny Smith, Florina, caracterizate prin: - fructifica pe ramuri lungi, mladite si nuieluse ce se arcuiesc sub greutatea rodului si in timp, semischeletul capata aspectul de pletos; - coroana este deasa, semischeletul se degarniseste, iar zona productiva se departeaza de ramurile de schelet; - se manifesta destul de puternic fenomenul de acrotonie. Tipul columnar, este un tip de fructificare intalnit la putine soiuri (Telamon, Tuscan, Trajan) provenite din Wijcik, primul soi cu port columnar selectionat din Mc.Intosh. Se caracterizeaza prin: - fructifica pe tepuse situate pe lemn cu varsta de peste doi ani; - au o capacitate foarte redusa de ramificare, de aici si volumul redus de coroana productiva; - cresterile vegetative anuale sunt reduse, internodiile sunt scurte, iar ramurile anuale mai groase decat la soiurile standard sau spur. Durata medie de viata a pomilor este dependenta de portaltoiul folosit si de tipul livezii. Portaltoii mai vigurosi si plantatiile de densitate mai mica asigura o longevitate mai mare pomilor, de pana la 25-30 de ani, in timp ce portaltoii nanizanti si livezile de densitate mare determina epuizarea pomilor dupa 15-20 de ani. Marul are un repaus de iarna lung, in conditii normale florile nu sunt afectate de brumele de revenire. Daca accidental cad brume in perioada infloritului, este afectata de obicei floarea centrala din inflorescenta, care se deschide prima, urmand ca legarea florilor exterioare din inflorescenta sa se faca normal. 3.2. Particularitati de fructificare Soiurile de mar existente in cultura fructifica pe ramuri lungi (soiurile standard) sau pe ramuri scurte (soiurile spur). Din punct de vedere tehnologic, soiurile spur sunt mai economice, deoarece intretinerea coroanei si normarea incarcaturii de rod se face prin mai putine interventii, fructele sunt mai bine expuse la soare, pomii au talie mai mica si

o buna parte din volumul de manopera la taiere si recoltare, se face de la sol. Soiurile standard, formeaza coroane mai dese, aglomerate care se intretin mai greoi. Pe ramurile de rod ale marului intalnim muguri micsti si vegetativi. Formarea mugurilor micsti la pomii tineri, este corelata cu precocitatea soiurilor, factor controlat genetic. In functie de soi, fructificarea incepe din anul 2-3 de la plantare (Golden delicious, Red Melba, Romus, Wagener premiat) sau din anul 4-5 (Renet de Canada, Frumos de Boskoop). Ca epoca de inflorire, marul infloreste relativ tarziu, fara sa fie afectat in anii normali de inghetul de revenire. Dintr-un mugur mixt se formeaza o rozeta de frunze (un lastar scurt) si o inflorescenta. Sub influenta substantelor hormonale din semintele fructelor in crestere, axul inflorescentei impreuna cu capatul lastarului se ingroasa si formeaza bursa. Simultan cu cresterea fructelor, pe bursa pot sa se formeze cresteri anticipate lungi sau scurte, in functie de cantitatea de hrana care ajunge acolo. Ramurile noi formate, pot fi purtatoare de muguri micsti, sau sunt ramuri vegetative care vor fructifica peste doi ani. Din punct de vedere al comportarii in procesul polenizarii si fecundarii florilor, majoritatea soiurilor de mar sunt autosterile si au nevoie de polenizare, iar polenizarea este preponderent entomofila. Exista si soiuri autofertile sau partial autofertile (Golden delicious, Jonathan, De Kalter, London Pepping etc.), dar si acestea leaga mai bine prin polenizare incrucisata. Polenizarea se asigura prin plantarea a 3-4 soiuri in parcela, soiuri cu aceeasi epoca de inflorire. Exista soiuri care nu se pot folosi ca polenizatori (soiuri triploide) deoarece au polen cu germinabilitate slaba, dintre care: Renet de Canada, Frumos de Boskoop, Mutsu, Close, Sir Prize etc. La asezarea soiurilor in parcela, trebuie stiut ca, in general, nu se polenizeaza variatiile mugurale cu soiurile din care provin, soiurile frati, care provin din aceiasi parinti, parintii cu descendentii etc. Se cunosc si perechi de soiuri intersterile ca de exemplu: Starking delicious cu Clar alb, Patul sau Parmen auriu si Gravenstein cu London Pepping si Cretesc. Caderea fiziologica se realizeaza in doua momente, prima la 10-12 zile de la polenizare si a doua in luna iunie, cand fructele au marimea unei alune. In functie de starea de nutritie a pomilor, de agrotehnica din livada si de soi, caderea fiziologica este mai mult sau mai putin accentuata, cu sau fara implicatii asupra productiei. La pomii intretinuti necorespunzator, caderea fiziologica poate fi mult mai mare decat cea normala, cu diminuarea productiei si favorizarea alternantei de fructificare. Comportarea soiurilor la caderea fiziologica este diferita, sunt soiuri care isi normeaza incarcatura, ramanand dupa cadere numai un fruct in inflorescenta (Jonathan, Starkrimson) sau altele care au o cadere fiziologica mica, si care se supraincarca, chiar in cazul unei taieri corespunzatoare (Golden delicious, Granny Smith, Starking delicious). La acestea din urma, este necesara rarirea fructelor dupa caderea fiziologica, pentru a avea o calitate corespunzatoare. Caderea prematura se realizeaza de la intrarea fructelor in parga pana la recoltare si poate provoca pagube mari. Aceasta cadere are cauze diferite: seceta prelungita (Parmen auriu), scaderea brusca a temperaturii din timpul noptii (Golden delicious, delicioasele rosii) sau a atacului unor boli (rapan) si daunatori (viermele merelor). Pentru a preveni caderea fiziologica prematura este necesara o zonare a soiurilor sensibile si evitarea microzonelor de risc, protectia fitosanitara corecta si efectuarea unor tratamente cu auxine de sinteza (AIA, IBA, ANA, 2000 ppm) cu circa o luna inaintea recoltarii.

3.3. Specii, soiuri si portaltoi Specii care au contribuit la formarea soiurilor sau a portaltoilor In cadrul speciei Malus domestica Borkh exista o multitudine de soiuri si portaltoi cu insusiri morfologice si biologice foarte diferite. Aceasta variabilitate se datoreaza originii diferite a soiurilor, la formarea lor participand o serie de specii din genul Malus, dintre care unele cresc si astazi in stare salbatica in anumite regiuni ale globului. Desi exista in jur de 30 de specii ale genului Malus, numai unele au importanta agronomica, majoritatea fiind de interes ornamental. Dintre speciile mai importante care au participat la formarea soiurilor si a portaltoilor amintim: Malus silvestris (L) Mill. - marul paduret - este o specie mult raspandita in Europa, Asia Mica, Transcaucazia etc., care creste spontan sub forma de pom propriu-zis de vigoare mare si are numerosi tepi pe ramurile anuale si de semischelet. Formeaza un sistem radicular puternic care patrunde in profunzime, bine ramificat si nu drajoneaza. Soiurile care provin din aceasta specie au vigoare mare, sunt rezistente la ger si au capacitate mare de ramificare. Majoritatea soiurilor autohtone romanesti (Patul, Cretesc, Domnesc, Sovari etc.) provin din aceasta specie. Malus pumilla Mill.- marul pitic - creste spontan in estul si sud-estul Europei, Asia Mica, Transcaucazia, Turkmenistan, Iran partea sudica a Asiei centrale etc. Specia cuprinde mai multe varietati dintre care doua de importanta mare: praecox (dusenul) si paradisiaca (marul paradis). Dusenul are vigoare mai mare, are o inradacinare buna si o longevitate mai mare. Paradisul are vigoare mica, creste sub forma de arbustoid, formeaza un sistem radicular fragil si superficial si este sensibil la seceta. Malus baccata Borkh.- marul siberian - creste spontan in orient (Japonia, China, Coreea, Himalaia etc.). Este o specie viguroasa si rezistenta la ger. Este folosita ca portaltoi in regiunile mai reci sau ca specie ornamentala. In ameliorare se foloseste ca sursa de gene pentru rezistenta la frig si la rapan. Malus floribunda Sieb.- este o specie rezistenta la rapan si folosita cu succes in ultimul timp in programele de ameliorare. Se poate folosi si ca specie ornamentala. Malus prunifolia Borkh.- marul chinezesc - este originar din China si creste spontan in Asia. Specia are rezistenta buna la ger, potrivita la seceta si a contribuit la formarea multor soiuri cu fructe de calitate buna. Ca sursa de gene de rezistenta la rapan au mai fost folosite speciile Malus Kaido si Malus zumi. Sortimentul de soiuri cultivate in Romania Cultura marului fiind foarte veche pe meleagurile romanesti, in timp s-au format o serie de soiuri autohtone, care au vigoare mare, sunt bine adaptate conditiilor de mediu dar din punct de vedere calitativ sunt depasite. Din sortimentul mondial au fost introduse o serie de soiuri de valoare: Jonathan, Golden delicious, grupa Red delicious etc., soiuri care s-au adaptat bine conditiilor locale si s-au raspandit rapid pe tot teritoriul tarii. Dupa anii '70 au fost introduse soiuri noi romanesti, ca rezultat a cercetarii stiintifice si de data mai recenta o serie de soiuri straine rezistente la rapan. In prezent, sortimentul este foarte bogat in soiuri, dar dintre acestea unele sunt recomandate pentru inmultire si difuzare in productie. Principalele soiuri cultivate, pe grupe de maturare sunt prezentate in continuare: Soiuri de vara. Se matureaza in lunile iulie si august, au o perioada scurta de pastrare (circa doua saptamani), nu acumuleaza cantitati mari de substanta uscata si de zahar, au pulpa afanata si se valorifica numai pentru masa. De obicei, se cultiva in sudul si vestul tarii, pentru a anticipa maturarea, dar merg bine si in celelalte zone.

Stark Earliest - se matureaza la inceputul lunii iulie, are fructele mici, sferic-turtite, colorate pe majoritatea suprafetei in roz-rosietic. Pomul este de vigoare mare, este precoce, productiv si foarte sensibil la rapan. Romus 1, 2, 3 - sunt soiuri cu maturare in a doua jumatate a lunii iulie si inceput de august, primul se matureaza Romus 1 si ultimul Romus 3, fructele sunt aspectuase, mijlocii sau mari, placut colorate, intensitatea culorii creste de la Romus 1 la Romus 3 si au calitate foarte buna. Pomii sunt rezistenti la rapan si toleranti la fainare, au vigoare mijlocie, coroane rare, intra devreme pe rod si produc foarte bine. Aromat de vara - se matureaza la inceputul lunii august, are fructele bine colorate si de calitate. Pomul este de vigoare submijlocie, este precoce si foarte productiv. Red Melba - are fructele mari, placut colorate in rosu-violaceu, dungat, se matureaza in prima jumatate a lunii august. Pomul este de vigoare mare, prezinta coroane rare, este foarte precoce si productiv. James Grieve - se matureaza la sfarsit de august-inceput de septembrie in functie de zona, fructele sunt ovosferice, galbene-aurii, dungate cu rosu, de calitate foarte buna. Pomul este de vigoare submijlocie, este rezistent la ger si tolerant la boli, este precoce si productiv. Soiuri de toamna. Se matureaza pe parcursul lunii septembrie si se pot pastra 1-3 luni, in functie de soi. Se utilizeaza pentru consum in stare proaspata sau pentru industrializare, in special sucuri. In aceasta perioada piata fiind bogata in alte fructe si legume de sezon, (struguri, pepeni) ponderea acestor soiuri in sortiment nu este mare, iar numarul acestor soiuri este relativ mic. Dau rezultate bune in zona colinara. Principalele soiuri cultivate sunt: Prima - soi cu rezistenta la rapan, cu maturare la sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie in functie de zona de cultura, are fructe mijlocii sau mari, ovosferice, bine colorate, de calitate buna pentru masa. Pomul este de vigoare mijlocie-mare si fructifica pe ramuri lungi. Are perioada de consum de 3-4 saptamani. Pionier - soi rezistent la rapan, cu maturare in decada a doua a lunii septembrie, are fructe mijlocii sau mari, sferic-turtite, bine colorate, de calitate buna. Pomul este de vigoare submijlocie, este precoce si foarte productiv. Se poate consuma 2-3 luni. Voinea - este rezistent la rapan, are vigoare mare, fructele sunt mari, alungite, cu coaste evidente, colorate in rosu-dungat, cu multa ceara, gust bun si productie moderata. Ardelean - are vigoare mijlocie, este precoce, productiv, rezistent la ger si seceta, are fructe de marime mijlocie, cu gust foarte bun, bine colorate, asemanatoare soiului Jonathan. Frumos de Voinesti - se matureaza la sfarsitul lunii septembrie si se poate consuma pana in noiembrie. Fructele sunt mijlocii sau mari, sferic turtite, usor asimetrice, asemanatoare soiului Jonathan, cu rugina sub forma de plasa. Pomul este de vigoare mijlocie, este precoce si foarte productiv. Auriu de Bistrita - este un soi nou, rezistent la rapan, cu fructe mari ovosferice, galbene aurii de calitate foarte buna. Soiuri de iarna. Sunt soiurile care ocupa cea mai mare pondere in sortiment, asigura consumul de fructe pe perioada iernii si a primaverii urmatoare sau se pot folosi pentru industrializare. Se recolteaza la sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie si se matureaza pe perioada pastrarii. Cele mai importante soiuri sunt: Jonathan - cel mai apreciat soi pentru masa, are fructul mijlociu, bine colorat, de calitate foarte buna pentru masa, cu pulpa fina, gust echilibrat si aroma specifica. Pomul este de vigoare mijlocie, este foarte sensibil la fainare, este autofertil si bun polenizator. Da rezultate bune in toate zonele de cultura ale marului.

Starkrimson - este cel mai raspandit soi din grupa delicioaselor rosii, datorita vigorii slabe si a capacitatii mari de fructificare. Are fructe mari, tronconice, costate, bine colorate in rosu inchis, de calitate buna pentru masa. Se poate consuma pana in luna martie-aprilie. Necesita o zonare atenta pentru productii de calitate, de obicei in zona de cultura a vitei de vie. Golden delicious - este cel mai cultivat soi de mere, are vigoare mijlocie, formeaza coroane dese, aglomerate, are tendinta de supraincarcare cu rod. Este precoce, productiv, dar pentru o calitate buna trebuie plantat in zone cu umiditate atmosferica mica, altfel formeaza plasa (rugina). Fructul este mijlociu, ovosferic, verde galbui la recoltare si ajunge la galben auriu la maturitatea de consum, gust dulce si aroma specifica. In zone nefavorabile sau la supraproductie, calitatea fructelor este slaba, nefiind apte pentru consum in stare proaspata. Este foarte sensibil la rapan si se deshidrateaza usor pe perioada pastrarii in conditii normale. Delicios de Voinesti - are fructele ovosferice-turtite, cu coaste bine evidentiate, colorate in rosu-oranj dungat, gust dulce si aroma intensa. Pomul este viguros, sensibil la rapan cu o mare capacitate de productie. Fructele se deshidrateaza in timpul pastrarii. Delia - are fructele asemanatoare cu Jonathan, ceva mai turtite si usor costate, de calitate foarte buna pentru masa. Da rezultate bune in Transilvania. Generos - este soi rezistent la rapan, cu fructul mare galben auriu, colorat cu rosu oranj pe partea insorita, cu multa ceara, pulpa crocanta de calitate buna. Pomul este de vigoare mijlocie-mare, formeaza coroane rare aerisite, este precoce si productiv. Florina - este cel mai raspandit soi de iarna cu rezistenta la rapan, are fructele mari, rosii, costate si cu puncte subcutanate galbui. Pulpa este galbena, suculenta, de calitate buna. Pomul are vigoare mijlocie, ramifica bine, ramurile au preponderent pozitie descendenta, este precoce si productiv. Jonagold - este un soi cu fructul mare, forma asemanatoare cu Jonathan, mai mare si mai putin colorat, de calitate foarte buna pentru masa. Wagener premiat - este un soi de vigoare submijlocie, cu coroana rara, capacitate slaba de ramificare, este productiv si precoce. Fructul este mare, sferic-turtit, cu 3 coaste bine marcate, colorat cel putin jumatate cu rosu-zmeuriu, are pulpa fina, crocanta, gust echilibrat si o buna capacitate de pastrare. Idared - este un soi de vigoare supramijlocie, cu capacitate buna de ramificare si potential productiv mare. Fructul este mijlociu sau mare, sferic sau sferic-turtit, cu coaste slab evidente, bine colorat in rosu zmeuriu dungat, cu pulpa fina, de calitate, si rezistenta buna la pastrare. Pentru zona inalta de cultura, se pot cultiva cateva soiuri specifice care dau rezultate bune cum ar fi: Clar alb si Astrahan rosu ca soiuri de vara cu maturare in luna august, primul are fructele ovosferice, galbene-verzui, iar al doilea are fructul sferic turtit, rosu-zmeuriu cu ceara groasa. Ambele au fructele acidulate De Kalter - este asemanator cu Jonathan, fructul este mai mare, colorat cu rosu mai deschis, are caliciul deschis, coaste evidente si un strat mai gros de ceara. Este un soi rustic, productiv si viguros, pulpa este alba, gustul echilibrat si aroma specifica de trandafir. Este rezistent la ger, tolerant la rapan si fainare. Frumos de Boskoop - este un soi viguros, cu coroana potrivit de deasa, cu fructe mari, sferice sau ovosferice, cu pielita acoperita cu rugina grosiera si colorate cu rosu oranj pe partea insorita. Gustul fructelor este acidulat, aroma specifica, se pastreaza pana in martie, mai tarziu pierderile fiind importante. Renet de Canada - are fructele mari si foarte mari, turtite si costate, acoperite cu rugina grosiera, gust acidulat si aroma specifica. Pomul este de vigoare mare, rustic,

tolerant la boli, cu potential mare de productie. Renet Bauman - este de vigoare mijlocie, are fructele aproape sferice, asimetrice, colorate in rosu dungat, cu insusiri bune pentru masa, rezistente la pastrare si transport. Winter banana - este un soi de vigoare mare, cu fructul ovosferic, cu o dunga caracteristica de rugina, cu epicarpul galben-auriu la maturitate, gust echilibrat si aroma specifica. Cretesc - este un soi de vigoare mare, cultivat mult in Muntenia, are fructul turtit, cu pulpa moale, putin zahar, fiind dietetic si mult consumat de bolnavii de diabet. Culoarea este galbena-verzuie sau rosie, in functie de biotip, cu dungi verticale mai inchise, se pastreaza destul de bine, dar se deshidrateaza in conditii de umiditate mica. Este sensibil la rapan si se foloseste si ca portaltoi franc. Patul - este un soi viguros, cu fructul mic, sferic, verde galbui, rumenit pe partea insorita, cu pulpa suculenta, slab acidulata si fara aroma. Se pastreaza foarte bine peste iarna si asigura productii mari. Se cultiva in Transilvania, este sensibil la rapan si se foloseste ca portaltoi franc. De data recenta sau introdus in productie soiurile romanesti rezistente la rapan Ciprian si Aura si o serie de soiuri straine: Liberty, Sir Prize, Greenleaves, Baujade, Freedom etc. Principalii portaltoi ai marului Primul portaltoi al marului a fost marul paduret, ceva mai tarziu s-au folosit o serie de portaltoi franc si portaltoi vegetativi. In prezent exista o multitudine de portaltoi de vigori foarte diferite, dand posibilitatea de a produce pomi cu habitusul dorit. Portaltoii franc utilizati in Romania sunt Patul, pentru Transilvania, Bistrita 50 (o selectie din soiul Masanschi), pentru zona de nord a Transilvaniei si Moldovei si Cretesc pentru Subcarpatii Meridionali, portaltoi care asigura o buna ancorare a pomilor si imprima vigoare mare. Portaltoii vegetativi Portaltoii vegetativi provin in principal de la Statiunile de cercetari East Malling seria EM sau M si Merton Malling seria MM din Anglia, Statiunea Alnarp din Suedia seria A si o serie de selectii mai recente obtinute in SUA, seriile MAC, C, CG; ex Cehoslovacia seria J-Te; Canada seria Vilenard, Ottawa; Polonia cu seria P etc. Din punct de vedere al vigorii, portaltoii se pot clasifica astfel: - de vigoare foarte mare: M 16, M 25, A 2. - de vigoare mare: M 11, MM 109. - de vigoare supramijlocie: M 2, MM 111. - de vigoare mijlocie. M 4, MM 104 - cu vigoare submijlocie: M 7, MM 106. - cu vigoare slaba: M 26, M 9, M 27. Dintre portaltoii vegetativi mai utilizati in practica pepinieristica se pot aminti: - M 27 - este un portaltoi de vigoare foarte slaba, folosit in plantatiile de mare densitate. Are o slaba capacitate de lastarire si inradacinare in pepiniera, imprima precocitate, nu asigura o ancorare suficienta pomilor, acestia trebuie sustinuti cu spalier.

- M 26 - este de vigoare slaba, are buna afinitate de altoire, imprima o buna crestere a pomilor in tinerete, precocitate si calitate superioara fructelor, se ancoreaza bine in sol si drajoneaza putin in livada. Este sensibil la asfixierea radiculara. - M 9 - are o buna lastarire si inradacinare in pepiniera, este de vigoare mica, imprima precocitate soiurilor si calitate buna fructelor. Este sensibil la seceta, ger, cancer si paduchele lanos si pretentios fata de insusirile solului. - MM 106 - este cel mai utilizat portaltoi pentru mar, este de vigoare submijlocie, are inradacinare si capacitate de inmultire buna in pepiniera, imprima soiurilor precocitate, calitate fructelor si constanta in fructificare. - M 7 - are o vigoare submijlocie, inradacineaza bine dar drajoneaza puternic in livada. Este rezistent la ger, tolerant la asfixierea radiculara si paduchele lanos. Nu are afinitate buna cu soiurile de spur. In ultimul timp au fost obtinuti o serie de portaltoi sau clone rezistenti la factorii de stres. Dintre acestia se pot aminti portaltoii rezistenti la ger: seria Bugagovschi obtinuti in CSI, seria P obtinuti in Polonia; portaltoii rezistenti la paduchele lanos: CG 10, obtinut in SUA, KSC obtinut in Scotia etc., portaltoii rezistenti la Erwinia amylovora: KSC din Scotia si Novole din SUA; etc. De asemenea, au fost selectate 2 clone de portaltoi din M 9, numite Pajam 1 si 2, care sunt libere de virusuri. 3.Cerintele marului fata de factorii de mediu Lumina. Lumina. Cerintele marului fata de lumina sunt moderate, ele putand fi satisfacute in toate zonele pomicole ale tarii. Totusi, pentru a obtine fructe de calitate, mai colorate, cu o cantitate mai mare de acumulare a substantei uscate si mai aromate, este nevoie de o buna iluminare a coroanelor, prin corelarea distantei de plantare cu vigoarea pomilor, alegerea formei de coroana care corespunde cel mai bine unui soi (atentie la soiurile cu deficiente de colorare), altfel fructele au o calitate inferioara potentialului soiului. Coroanele zvelte sau aplatizate sunt favorabile unei bune expuneri a fructelor, a frunzelor si ramurilor. Frunzele bine expuse la lumina au o capacitate mai mare de sinteza. Ramurile de rod si de semischelet care sunt bine luminate pe perioada de vegetatie sunt mai rezistente la iernare, au o longevitate mai mare, iar degarnisirea lor se face foarte lent. Lumina este importanta si in sinteza pigmentilor la nivelul epicarpului fructelor, fructele expuse la lumina se coloreaza mai bine decat cele umbrite. Caldura. Marul creste bine in toate zonele unde temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8 si 11C, unele soiuri se pot cultiva si la o temperatura medie de 7,5C. Pragul biologic la care mugurii micsti pornesc in vegetatie este de 8C, dar deschiderea in masa a florilor, nu se realizeaza decat dupa atingerea temperaturii de 11C. Polenul nu germineaza decat foarte putin la temperatura de 10C, optimul fiind la 21-27C, in functie de soi. Soiurile din grupa delicioaselor rosii (Starkrimson, Starking delicious, Richared etc.) au nevoie pentru inflorire de 15-17C temperatura medie zilnica, de aceea plantarea lor in zone unde aceste temperaturi nu se realizeaza, nu se justifica economic, prin productia si mai ales calitatea obtinuta. Soiul Starkrimson, leaga bine si la temperaturi ceva mai mici, dar calitatea fructelor este slaba. In timpul perioadei de vegetatie (mai-octombrie), temperatura medie trebuie sa fie cuprinsa intre 12 si 19C, limita mica fiind specifica unor soiuri de vara, in timp ce soiurile de toamna si de iarna

au nevoie de peste 15C. Exista si soiuri ceva mai pretentioase la temperatura, care au nevoie de caldura mai mare pentru a-si matura fructele, un exemplu tipic fiind soiul Granny Smith. Pe perioada iernii, nu se inregistreaza pierderi de muguri care sa afecteze productia. Temperaturile limita la care rezista organele epigee sunt de -3335C pentru pomii care au fost bine pregatiti pentru iernare, iar radacinile pot suporta geruri de pana la -10-12C, fiind una dintre speciile pomicole cele mai rezistente din climatul temperat. Marul, pentru o buna inflorire si fructificare, are nevoie de temperaturi pozitive joase (1-7C) suma de temperatura cunoscuta cu numele de 'necesar de frig' pentru distrugerea inhibitorilor care mentin mugurii in stare de repaus, de la 400 ore (Primicia, Winter Banana, Anna), la 1500 ore (Frumusetea Romei). Satisfacerea necesarului in frig la soiurile de mar constituie un factor restrictiv de extindere a culturii in zonele mai calde ale globului. Nerealizarea necesarului in frig determina pornirea tarzie in vegetatie a pomilor, inflorirea anormala, anomalii ale organelor florale si o legarea foarte slaba. Prin crearea unor soiuri cu pretentii scazute fata de frig: Centenaria, Adina, Galicia, Marquesa, Princesa, Primicia etc., este posibila cultivarea marului in unele zone mai calde din Australia, Africa de Sud, Brazilia etc. Temperatura are influenta mare si asupra colorarii fructelor, prin contrastul termic care se realizeaza toamna. Soiurile care se coloreaza mai greu (Wagener premiat, Jonagold) trebuie plantate acolo unde contrastul termic dintre zi si noapte este de 8-10C, toamna inaintea recoltatului. Apa. Fata de apa, pretentiile marului sunt mari, rezultate bune obtinandu-se in zonele cu cel putin 650-700 mm precipitatii anual si acestea bine distribuite in cadrul perioadei de vegetatie. Continutul optim de apa din sol trebuie sa fie de 70-75% din capacitatea de camp. Exista diferente intre soiuri din punct de vedere al necesarului de apa, soiurile de zona inalta (Renet de Canada, Frumos de Boskoop, De Kalter, Patul) au cerinte mai mari decat alte soiuri (Jonathan, Golden delicious) care pot suporta si perioade de seceta. De asemenea, soiurile de vara au nevoie de mai putina apa decat soiurile de iarna (Negrila, 1967), rol important in acest sens avand si portaltoiul. Umiditatea atmosferica ridicata favorizeaza atacul rapanului, boala cea mai pagubitoare a plantatiilor de mar. Majoritatea soiurilor prefera o umiditate relativa a aerului de 6570%. Solul. Prin multitudinea portaltoilor care exista, marul poate valorifica aproape toate tipurile de sol. Nu suporta stagnarea apei mai mult de 3-5 zile in perioada de vegetatie si 10-12 zile in perioada de repaus. Marul prefera solurile cu reactie slab acida pana la neutra si cu un continut in saruri solubile care sa nu depaseasca 0,1%. Datorita productiilor mari pe care le asigura, marul necesita soluri cu o fertilitate naturala sau artificiala buna. Continutul in fosfor mobil si potasiu asimilabil din sol trebuie sa fie de 25-30 mg/100 g, iar continutul magneziu de 15-20 mg/100 g sol. Continutul in materie organica, calculat in carbon organic, sa fie mai mare de 0,9 mg/100 g, in solurile lutoase, peste 1,2 mg/100 g sol in cele nisipoase. Marul este pretentios la continutul de calciu din sol. Majoritatea soiurilor dau rezultate bune daca solul are 120 mg/100 g sol, dar soiurile sensibile la bitter-pit (Jonathan, Mutsu) au nevoie de 130-140 mg/100 g sol. Dintre microelemente, borul trebuie sa fie de 3-4 mg/100 g sol, iar zincul solubil 3,5-3,7 mg/l. Nivelul panzei de apa freatica nu trebuie sa fie peste 1,5 m la portaltoii de vigoare mica

si 2,5 m la cei cu inradacinare profunda. Particularitati tehnologice

1. Specificul producerii materialului saditor In prezent, la mar materialul saditor pomicol se produce numai prin altoire. In sectorul de ameliorare unde se efectueaza hibridari controlate se obtin hibrizi din seminte, in ideea selectiei unor genotipuri noi valoroase. Portaltoii care se utilizeaza la altoire sunt in functie de destinatia materialului saditor si de zona in care acesta urmeaza sa se planteze. Nu sunt probleme legate de afinitatea de altoire, soiurile din sortimentul actual au afinitate cu toti portaltoii (exceptie M 9 fata de soiurile spur). Daca materialul saditor este destinat unor livezi de densitate mica, se folosesc portaltoi de vigoare mijlocie si mare, iar pentru livezile intensive de densitate mare sau superintensive se folosesc portaltoi de vigoare submijlocie si slaba. Nu se recomanda altoirea soiurilor viguroase pe portaltoi de vigoare slaba deoarece in zona de concrestere se formeaza galma. Partenerii folositi la altoire trebuie sa fie din aceeasi clasa de vigoare sau din clase apropiate. Producerea portaltoilor generativi se face in campul de puieti. Semintele avand nevoie de o perioada de stratificare de circa 90 de zile. Semanatul se realizeaza toamna sau primavara, in camp sau in ghivece in spatii protejate, folosind un sol bine lucrat si fertilizat, deoarece puietii cresc greu in anul I. La puietii din camp este necesara rarirea, cand plantele au 7-10 cm, iar la cei la ghivece se efectueaza calirea si transferarea in camp. In campul de puieti se aplica masurile tehnologice specifice: lucrarile solului, irigarea, fertilizarea faziala si tratamentele fitosanitare. Portaltoii vegetativi se inmultesc aproape exclusiv prin marcotaj si mai putin prin butasi sau alte metode. Atat puietii cat si marcotele se folosesc pentru infiintarea campului I al pepinierei si se altoiesc in vara (iulie-august) de obicei in ochi dormind. 2.Specificul infiintarii plantatiilor de mar In functie de vigoarea soiurilor care se folosesc, marul poate fi plantat in livezi intensive (500-1250 pomi/ha) sau superintensive (peste 1250 pomi/ha) si mai rar, pe teren accidentat sau in zona premontana, cu densitati de 300-400 pomi/ha, unde se folosesc soiuri specifice, altoite pe portaltoi franc sau chiar pe marul paduret. Pe terenurile cu panta mai mare, se pot infiinta plantatii cu alei de trafic tehnologic, evitand astfel manipularile mari de sol, cu efecte negative asupra cresterii pomilor si asupra productiei. Pentru o exploatare eficienta in timp si pentru a avea o uniformitate buna a plantatiei, solul trebuie afanat adanc si fertilizat cu ingrasaminte organice (30-40 t/ha gunoi de grajd) si chimice (600-800 kg/ha superfosfat si 300-400 kg/ha sare potasica), dezinfectat impotriva nematozilor, viermilor albi si sarma (Aldrin, Heclotox, 60-80 kg/ha), toate acestea incorporandu-se la 25 cm adancime. Este bine ca inainte de

fertilizarea de baza, in functie de posibilitati, sa se faca o analiza chimica a solului pentru a vedea cel putin starea de aprovizionare in principalele elementele minerale si pH-ul. Daca terenul are o reactie prea acida, se aplica amendamente pe baza de calciu, in doza de 6-10 t/ha. Plantarea pomilor este bine sa se faca toamna, deoarece in timpul iernii pomii inradacineaza si pornesc primavara mult mai bine in vegetatie decat cei plantati in primavara. Plantarile de primavara se fac numai pe terenurile reci si grele sau daca inghetul survine devreme toamna si pomii nu au fost scosi din pepiniera. Daca solul a fost pregatit corespunzator se poate planta si in ferestrele iernii daca temperatura este pozitiva si solul nu este inghetat. Stabilirea distantelor de plantare se face in stricta corelatie cu vigoarea si capacitatea de ramificare a soiurilor, nu mai putin de 4 m intre randuri si 1,5-2 m pe rand pentru Starkrimson, Wagener premiat, Golden spur; 2,5 m pentru Jonathan, Romus 2, 3; si 3 m pentru Golden delicious, Idared, Florina, Generos, etc. Soiurile viguroase vor fi plantate la distante de 5-6 m intre randuri si 4-5 m intre pomi pe rand, pentru a asigura spatiu suficient pentru cresterea coroanelor. La aceeasi vigoare a soiurilor, distanta dintre randuri va fi mai mica pentru coroanele aplatizate sau zvelte si mai mare la cele globuloase. 3.Specificul intretinerii plantatiilor de mar Formele de coroana utilizate pentru mar, in livezile intensive, sunt formele aplatizate: palmeta libera, etajata sau neetajata, tripla incrucisare, drapelul comercial, in functie de vigoarea soiurilor si mai putin formele globuloase de volum mic (fus subtire, fus tufa). Pentru a putea reduce inaltimea totala a pomilor, este bine ca trunchiul sa fie cat mai mic (30-40 cm), lucrandu-se de la sol 2,5-3 m din inaltimea pomului, cu randament mare la lucrarile manuale de baza (taiere si recoltare). Conducerea pomilor cu trunchi mai inalt ingreuneaza intretinerea coroanelor si in special protectia fitosanitara, coroanele inalte nu pot fi stropite corespunzator impotriva bolilor si daunatorilor in partea superioara. Pentru livezile superintensive formele de coroana mai utilizate sunt fusul subtire, fusul tufa, axul vertical etc., coroane care asigura o buna expunere a fructelor si o calitate corespunzatoare. Alegerea formei de coroana este in functie de particularitatile soiurilor folosite, de vigoarea acestora si de capacitatea de ramificare. De asemenea, se tine seama si de pretentiile soiurilor vis-a-vis de colorarea fructelor, asigurand soiurilor cu probleme din acest punct de vedere (Jonagold, Wagener premiat) coroane inguste ce favorizeaza o buna colorare. Taierea. Marul este o specie de baza in majoritatea regiunilor pomicole din tara si pentru intretinerea coroanei, trebuie taiat anual. Trebuie mentionat faptul ca, taierea este specifica fiecarei forme de coroana si are unele particularitati in functie de soi. Cu ocazia taierilor se urmaresc urmatoarele aspecte: mentinerea coroanelor in limita spatiului acordat prin distanta de plantare, rarirea coroanelor in vederea asigurarii patrunderii luminii la toate componentele ei, inlaturarea ramurilor rupte sau bolnave,

normarea incarcaturii de rod etc. Limitarea extinderii coroanei in plan vertical (plafonarea) se realizeaza prin transferul cresterii axului pe o ramura de vigoare slaba (la fusul subtire, fusul tufa) sau prin suprimarea axului dupa consolidarea ultimului etaj sau a ultimei sarpante (la palmete, piramide etc.). La stabilirea inaltimii pomilor, trebuie sa se tina seama de distanta dintre randuri, inaltimea trebuie sa fie mai mica sau egala cu aceasta, pentru a evita umbrirea reciproca a randurilor, cu efecte negative asupra pomilor. Pentru limitarea extinderii laterale a coroanelor, se executa taieri de transfer a cresterilor ramurilor de schelet si semischelet pe ramificatii laterale cu pozitie in lungul randului. Intre pomii vecini, se limiteaza cresterile pentru a evita intrepatrunderea ramurilor si asigurarea unei bune iluminarii a pomilor. Odata cu taierea de rarire a coroanei se executa si normarea productiei, prin inlaturarea surplusului de muguri de rod. Inainte de taierea propriu-zisa, se analizeaza pomul in ansamblul lui, pentru a vedea lungimea cresterilor anuale (ramurile indicatoare), incarcatura de fructe a anului precedent (prin aprecierea numarului de burse de rod) si numarul mugurilor de rod existenti. In functie de aceste trei elemente se procedeaza diferit, existand mai multe posibilitati : 1. Pomul are cresteri normale 1. Pomul are cresteri normale (25-40 cm), productia anului anterior a fost buna, iar diferentierea normala. Este situatia intalnita in plantatiile bine intretinute, care asigura productii bune si constante. Pentru normarea incarcaturii de rod se intervine asupra semischeletului prin taieri de reductie in functie de complexitatea lui si de varsta. Este stiut faptul ca semischeletul tanar asigura fructe de calitate buna si prin taiere, acest semischelet este intinerit anual, prin inlaturarea ramurilor de peste 4-5 ani. Cu ocazia taierii nu se scurteaza ramurile anuale, cu exceptia mladitei, care daca a diferentiat multi muguri de rod poate fi norma dupa 2-4 muguri micsti in functie de vigoarea acesteia. La soiurile standard, este necesara o simplificare mai severa a semischeletului si eventual rarirea ramurilor lungi, unde acestea sunt prea dese, in schimb la soiurile tip spur, prin simpla reductie a semischeletului se realizeaza normarea acestuia pastrand un anumit numar de muguri micsti in corelatie cu vigoarea semischeletului. Scurtarea ramurilor anuale lungi (smicele viguroase sau ramurile de prelungire) se recomanda numai la soiurile cu crestere viguroasa si cu capacitate slaba de ramificare, pentru a stimula ramificarea si o buna garnisire a semischeletului. Ramurile de rod scurte (pinteni, tepuse) nu se scurteaza si nu se raresc. In situatia in care semischeletul este bine garnisit cu tepuse, acesta se reduce (normeaza) lasand atatea tepuse cate fructe poate sustine si hranii ramura respectiva. 2. Pomul are cresteri viguroase 2. Pomul are cresteri viguroase, productia anterioara a fost slaba, iar diferentierea insuficienta. In acest caz taierea se va face cu multa prudenta pentru a nu stimula noi cresteri, pastrand pe cat posibil toate ramurile de rod. Se va asigura o rarire a coroanei si suprimarea cresterilor viguroase cu pozitie verticala. Daca pomii sunt tineri se pot arcui o parte din ramuri, pentru a stimula diferentierea mugurilor de rod pentru anul

urmator. 3. Pomul are cresteri slabe 3. Pomul are cresteri slabe, productia anului anterior a fost buna, iar diferentierea este normala. In acest caz se executa o taiere mai severa, pe de o parte pentru a norma corect incarcatura, iar pe de alta parte, pentru a stimula noi cresteri capabile sa sustina productia (prin suprafata foliara formata) si sa asigure muguri de rod pentru anul urmator. In aceasta situatie, o parte din ramurile anuale pot fi scurtate daca este cazul, iar pe semischelet se executa reductii mai severe, inlaturand circa jumatate din lungime (la soiurile tip spur) sau din numarul de ramificatii (la soiurile standard). Pomul are cresteri slabe, productia anterioara a fost buna, iar diferentierea este slaba. In acest caz se fac taieri pentru stimularea cresterii ca si la situatia precedenta, dar se pastreaza pe cat posibil ramurile de rod pentru a asigura si productie de fructe. La soiurile care isi coloreaza mai greu fructele (Jonagold, Wagener premiat, Delicios de Voinesti) se va acorda o atentie mai mare la alegerea, formarea coroanei (aplatizate sau zvelte) si taiere, pentru o buna expunere a fructelor, ceea ce favorizeaza si o buna colorare a acestora. Intretinerea solului se face diferit in functie de cantitatea de precipitatii. In plantatiile tinere intervalul dintre randuri se poate cultiva cu specii legumicole (mazare, fasole, cartofi, morcov, ceapa, tomate etc.), sau se mentine ca ogor lucrat. In plantatiile mature, se recomanda, pe cat posibil, inierbarea intervalelor dintre pomi cu o serie de avantaje: permite accesul in plantatie si pe sol umed, imbogateste solul in materie organica, fructele se coloreaza mai bine, au o capacitate mai mare de pastrare etc. Nu se recomanda lucrarea solului, care strica structura, accelereaza mineralizarea humusului si saracirea solului. Unde cantitatea de precipitatii este mica si nu sunt posibilitati de irigare, mentinerea solului lucrat este cel mai bun mod de intretinere, deoarece se distrug buruienile care consuma apa si se distruge crusta pentru a mentine mai bine apa in sol. Pe rand, solul se lucreaza sau se mulceste cu iarba de pe interval, iarba care se coseste de 3-5 ori, in functie de ritmul de crestere. Pe solurile imburuienate cu buruieni anuale sau perene greu de combatut (pir, susai, ardeiul broastei, ghimpe etc.) se pot folosi, local pe vetre sau total erbicide de contact in faza de crestere intensa si eventual distrugerea mecanica a celor care reapar in a doua jumatate a perioadei de vegetatie. Mentinerea inierbarii totale a pomilor o perioada mai lunga de timp duce la formarea unui sistem radicular superficial, mai sensibil la seceta. Pentru a evita acest neajuns, periodic telina se distruge. Mulcirea Mulcirea solului pe randul de pomi indiferent de modul de intretinere a intervalului, cu materiale organice (iarba, paie, rumegus etc.) asigura o buna mentinere a apei in zona radacinilor, impiedica cresterea buruienilor si imbogateste solul in materie organica. Fertilizarea Fertilizarea plantatiilor de mar se coreleaza cu ritmul de crestere a pomilor apreciat prin lungimea lastarilor indicatori, cu productia de fructe si cu starea de fertilitate a solului.

Prin dozele de ingrasaminte care se aplica trebuie sa se acopere consumurile specifice ale soiurilor, legate direct de productia de fructe, de biomasa vegetativa in afara fructelor si trebuie luate in calcul si pierderile prin spalare. In general, se administreaza ingrasaminte organice periodic (2-4 ani) in functie de posibilitati, dar nu mai putin de 20 t/ha, care se incorporeaza cu aratura de toamna si anual ingrasaminte chimice 120 kg/ha azot, 80 kg/ha fosfor si 40 kg/ha potasiu. Aplicarea azotului se face etapizat cate o treime: toamna, primavara la inflorit (inainte, la diferentiere slaba si dupa inflorit la diferentiere buna) si la cresterea fructelor, iar fosforul si potasiu toamna. Lipsa ingrasamintelor in sol determina la inceput cresteri slabe, decolorarea frunzelor, iar daca starea de carenta este de durata frunzele cad, cresterile vegetative sunt mici si diferentierea mugurilor de rod este slaba, productia de fructe este de calitate inferioara etc. Excesul de ingrasaminte, mai ales de azot, determina intarzierea maturarii fructelor, cresteri viguroase sau lacome, care nu diferentiaza suficienti muguri de rod, o capacitate mai redusa de pastrare a fructelor si o susceptibilitate mai mare a acestora la bolile de depozit etc. Daca se dispune de ingrasaminte foliare, acestea se pot aplica cu succes odata cu efectuarea tratamentelor fitosanitare, pomii reactionand bine la fertilizarea extraradiculara. Irigarea Irigarea este obligatorie in livezile tinere si in zonele cu precipitatii insuficiente. In pomicultura moderna nu se accepta infiintarea livezilor fara amenajarea sistemului de irigare pentru a evita dependenta de precipitatiile atmosferice. Modul de aplicare a apei este diferit: udarea pe brazde, aspersia, microaspersia sau udarea localizata prin picurare (cea mai eficienta). In limita posibilitatilor, se recomanda ca prin metoda de irigare aleasa sa nu se ude frunzisul pomilor, mai ales la soiurile sensibile la rapan. Norma de udare este dependenta de insusirile solului si adancimea de distributie a radacinilor, fiind intre 200 m3/ha pe solul nisipos si 400 m3/ha pe solul mai greu. Coeficientul de transpiratie la mar (cantitatea de apa consumata pentru sinteza unui gram de substanta uscata) este in jur de 500, fiind este o specie care nu valorifica foarte eficient apa. Perioadele critice in care marul consuma mai multa apa sunt: inainte de dezmugurit, la 2-3 saptamani de la legarea fructelor, dupa caderea fiziologica din iunie si in timpul cresterii intense a lastarilor si eventual toamna tarziu ca udare de aprovizionare. In functie de cantitatea de precipitatii care cade in aceste perioade irigarea este necesara sau nu. Rarirea fructelor Rarirea fructelor este necesara la unele soiuri, chiar in urma unei taieri corecte, deoarece nu au capacitate de autoreglare si leaga 2 sau mai multe fructe intr-o inflorescenta, acestea fiind neuniforme ca marime, multe raman mici si nu se pot valorifica. Rarirea se poate face manual sau chimic. Rarirea chimica a florilor se face cu ajutorul produselor DNOC in concentratie de 200500 mg/l, cand 80% din flori sunt deschise sau la caderea petalelor. Rarirea fructelor dupa legare cu ANA, NAD, Sevin etc. da rezultate la unele soiuri. Tratamentele de rarire

a fructelor se aplica cand diametrul atinge 6-10 mm pentru ANA (10-12 ppm), 9-14 mm pentru NAD (80-100 ppm) si 12-20 mm pentru Sevin (750-1250 ppm). Combaterea bolilor si daunatorilor se face in functie de soiurile plantate, la cele rezistente la rapan se fac 2-3 tratamente pentru daunatori si eventual fainare, iar la cele standard, in functie de conditiile climatice se fac 10-14 tratamente pe an (tabelul 4), din care doua in perioada repaosului de iarna. La stabilirea programului de combatere, trebuie folosite pe cat posibil metodele fizice si biologice si numai complementar cele chimice, pentru a reduce poluarea mediului inconjurator si a reziduurilor care se pot acumula in si pe fructe. Fara protectie chimica nu se poate obtine o productie economica. La stabilirea momentului optim pentru executia tratamentelor, trebuie luat in calcul pragul economic de daunare (PED), fara a se face tratamente de acoperire. Bolile care dau mari probleme sunt rapanul si fainarea, iar dintre daunatori gargarita florilor, viermele merelor, paduchele lanos si din San Jos. Prin cultivarea soiurilor rezistente la boli, se reduc mult cheltuielile energetice, se protejeaza solul de tasare, se reduce poluarea fructelor si a mediului etc. Maturarea si recoltarea merelor Merele se matureaza destul de grupat in cadrul soiului. Recoltarea se face in functie de epoca de maturare si de destinatie. Merele de vara se recolteaza cu 5-7 zile inaintea maturitatii de consum pentru a putea fi manipulate si valorificate in timp util. Intarzierea recoltarii merelor de vara, duce la caderea masiva din pom si deprecierea pulpei, care este destul de afanata. Merele de toamna, se recolteaza cu 4-5 zile inaintea maturitatii de consum daca se livreaza pe piata sau cu 8-10 zile mai devreme daca se pastreaza o anumita perioada. Merele de iarna se recolteaza la sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie pentru o pastrare mai indelungata si pe parcursul lunii octombrie pentru consum in prima parte a iernii. Tabelul 4 Depozitarea merelor in celulele de pastrare, trebuie facuta pe soiuri sau grupe de soiuri cu aceeasi perioada de maturare, iar temperatura de pastrare depinde de soi, perioada de pastrare si depozitul de care se dispune, in general temperatura pozitiva cat mai mica. Productia obtinuta difera in functie de soi si tipul de plantatii si poate fi, in conditii normale, de 15-30 t/ha. Share on linkedinShare on facebookShare on twitterShare on emailMore Sharing Services

Soiuri De Mr

http://www.agricool.ro/pomicultura/SoiuriDeMar.html Mrul are o varietate foarte mare de soiuri n toat lumea ajungnd la un numr de aproximativ 11000 de soiuri dar din acest numr doar un procent de 30% se cultiv n palntaii comerciale. n Romnia de asemenea se gsete o larg varietate de soiuri dar n culturi se gsesc doar 40 50 de soiuri restul fiind ntlnite sporadic n general n cur ile gospodriilor. Soiurile romneti sunt clasificate pe grupe de matruare avnd 3 grupe:

Soiuri de var Soiuri de toamn Soiuri de iarn.

Soiuri de var

Remus soi romnesc, foarte rezistent la rapn i mediu rezistent la finare, intr pe rod n anul III de la plantare, productivitate mare de peste 30 t/ha, are fructe de 150-170g, sferic turtite, glbui cu rou-aprins pe 2/3 din suprafa. Pulpa este alb-glbuie, cu textur medie, suculent, cu aciditate fin, gust plcut. Fructeleau rezisten bun la transport, bune pentru consum n stare proaspt dar i pentru sucuri. Recoltarea fructelor are loc prima decad a lunii iulie. Pomul are vigoare mijlocie, rodete pe epue i nuielue. Romus 1 soi romnesc, obinut din semine hibride provenite din S.U.A. Este un soi rezistent la rapn, mediu rezistent la finare, de vigoare mic-mijlocie, precoce, productiv, rezistent la ger i secet, fructific n special pe epue. Fructele sunt mijlocii spre mici cu un gramaj de aproximativ 100-130 g pe fruct, au fotm sferic, uor turtite, galbene, acoperite cu rou intens pe 2/3 din suprafa.

Pulpa este ferm, suculent, de culoare alb, uor acidulat, plcut la gust. Se recolteaz n a II-a decad a lunii iulie. Romus 2 soi romnesc, foarte rezistent la rapn, mediu rezistent la finare, cu vigoare submijlocie, rodete pe ramuri scurte i mai puin pe ramuri lungi, este precoce i productiv. Un fruct cntrete n medie aproximativ 100-130 grame, are form sferic, uor crestat spre caliciu, culoarea este mai intens dect Romus 1. Se recolteaz n a II-a decad a lunii iulie. Romus 3 soi romnesc cu rezisten mare la rapn i finare, precoce, productiv, vigoare mijlocie i fructificare pe ramuri de rod scurte. Un fruct cntrete n medie aproximativ 130-140 g, are form ovoidal-alungit, 6070% din suprafa este colorat n rou intens. Pulpa este alb, cu gust plcut. Se recolteaz n prima decad a lunii august. Aromat de var soi romnesc, obinut prin hibridarea dintre Parmen auriu i Jonathan, are rezisten medie la rapn i finare, rezistent la ger i secet, cu pretenii mici fa de sol, de vigoare mijlocie, relativ precoce i foarte productiv. Fructele sunt de mrime mijlocie (120-130 g), de form sferic-turtite, culoarea de fond este galben-verzui, iar culoarea de acoperire este rou carmin. Pulpa plcut asemntoare cu cea a soiului Jonathan. Se recolteaz n prima decad a lunii august. Red Melba soi cu origine canadian, obinut dintr-o variaie mugural a soiului Melba. Este un soi relativ rezistent la boli, cu pretenii mici fa de sol, rezistent la ger i secet, fructific n special pe formaiuni lungi. Fructele sunt mijlocii spre mari cu un gramaj de 160-180 g, rotunde, uor turtite, acoperite cu rou violaceu. Pomul are vigoare mare, prezint coroane rare, este foarte precoce i productiv. Se recolteaz n a II-a decad a lunii august. James Grive soi englezesc, de vigoare submijlocie, precoce, productiv, rezistent la boli i ger, sensibil la atacul de Erwinia amylovora, fructific n special pe formaiuni lungi. Se recomand a fi cultivat n zonele colinare i nalte. Are fructe mari cu un gramaj mediu de 160-170 g, sunt ovosferice, galben-aurii, cu rou pe partea nsorit. Pulpa este alb-glbuie, cu gust foarte plcut. Se recolteaz n a III-a decad a lunii august.

Din acest soi a fost obinut soiul Grive rouge, asemntor ca pom dar cu fructe roii intens.
Soiuri de toamn

Prima soi american, imun la rapn i finare, de vigoare supramijlocie, fructific cu preponderen pe ramuri de rod lungi. Fructele au in medie aproximativ 140-160 g, au form ovosferic, uor asimetrice, culoarea de fond galben-verzui iar cea de acoperire rou-oranj pe 2/3 din suprafa. Pulpa este suculent, acidulat, plcut la gust. Recoltarea ncepe n ultima decad a lunii august i ine pn n cursul primei decade a luinii septembrie. Fructele dup recoltare pot fi pstrate timp de 30-40 zile. Voinea soi romnesc, de vigoare mare, rezistent la rapn i finare, semiviguros, semiprecoce i productiv, cu coroana globuloas, deas, arpante puternice bine ramificate, fructific pe ramuri lungi cu predominan. Fructul este mare cu o greutate medie de 160-180 g, alungit, cu coaste evidente, colorate n rou-dungat. Pulpa este alb-glbuie, cu textur medie, suculent, dulce, uor acidulat, fin aromat. Fructele se recolteaz la sfritul lunii septembrie. Perioada de pstrare a fructelor esre de 60-90 zile. T 120 soi american, omologat n Romnia, rezistent la rapn i finare, foarte productiv, supramijlociu, fructific pe ramuri de rod lungi. Fructul cntrete n medie aproximativ 120-130g, are fotm sferic tronconic, epicarpul este subire de culoare galben intens. Pulpa este ferm, suculent, uor acidulat. Se recomand pentru industrializare dar i pentru consum n stare proaspt. Fructele se recolteaz la sfritul lunii septembrie. Perioada de pstrare a fructelor este de 40-60 zile. T 195 soi american, omologat n Romnia, de vigoare mic, fructific pe ramuri de rod scurte, este precoce, productiv, rezistent la rapn i finare. Un fruct cntrete aproximativ 90-130g, este de culoare galben-auriu, cu pulpa crocant, aromat, acidulat. Fructele se recolteaz la sfritul lunii septembrie. Perioada de pstrare a fructelor este de 60-90 zile. Se cultiv pentru a fi industrializate dar pot fi consumate i n stare proaspt Ardelean soi romnesc, de vigoare mijlocie, precoce, productiv, rezistent la ger i secet, mediu rezistent la rapn i finare, fructific n primul rnd pe ramuri de rod

scurte. Fructele sunt mijlocii spre mari cu un gramaj de 130-180g, forma este uor tronconic, culoarea este rou intens pe toat suprafaa. Pulpa este alb-glbuie, fin aromat, cu gust dulce-acrior. Ardelean soi romnesc, imun la rapn i finare, foarte productiv, precoce, de vigoare submijlocie (de tip spur). Fructele sunt mijlocii cu un gramaj de 140-150g, sunt sferic turtite, colorate n rou nchis pe din suprafa. Pulpa este fin, aromat. Se recolteaz la sfrituil lunii septembrie. Fructele pot fi pstrate 40-60 zile. Auriu de Bistria soi romnesc, rezistent la rapn i finare, precoce, productiv, de vigoare mare. Fructele cntresc n jur de 140-160g, sunt ovosferice, galben-aurii, de calitate foarte bun. Soi recomandat pentru zonele colinare i nalte. Se recolteaz la nceputul lunii octombrie. Fructele pot fi pstrate 60-90 zile. Flticeni soi romnesc, de vigoare mic-mijlocie, mediu rezistent la boli i ger. Rodete pe formaiuni scurte. Fructele sunt mijlocii, sferice, uor turtite, verzi-glbui cu rou pe partea nsorit. Pulpa este alb-glbuie, crocant, aromat, cu gust plcut, rcoritor. Se recolteaz in a II-a decad a lunii octombrie; Fructele pot fi pstrate 40-60 zile. Frumos de Voineti soi romnesc, de vigoare mare, mediu rezistent la rapn i finare, precoce, productiv, rezistent la ger. Fructele sunt supramijlocii de 130-160g, sferic-turtite. Culoarea de fond este galbenlimonie iar cea de acoperire roie-portocalie cu dungi purpurii. Pulpa este alb-glbuie, cu gust plcut, echilibrat i arom puternic. Se recolteaz la nceputul lunii octombrie. Fructele pot fi pstrate 60-90 zile. Gloria soi romnesc, rezistent la secet i ger, precoce i productiv, vigoarea pomilor este submijlocie ca mrime, mediu rezistent la rapn i finare. Fructele au dimensiune mijlocie, sunt tronconice, uor asimetrice, colorate n roucarmin cu aspect atrgtor. Se recolteaz la nceputul lunii octombrie. Fructele pot fi pstrate 60-90 zile.

Parmen auriu soi vechi englezesc, semiviguros, precoce, foarte productiv, fructific att pe ramuri de rod scurte ct i lungi (tipul II). Pretenios fa de sol i tehnologie.Fructele cad prematur dac aceste cerine nu sunt ndeplinite. Fructele sunt mijlocii spre mari de 150-160g, cu form tronconic sau sfero-conic, de culoare galben-auriu pe partea umbrit i rou-portocaliu pe partea nsorit cu dungi carmin. Pulpa este glbuie, suculent, fin, dulce-acidulat, aromat. Sunt destinate consumului n stare proaspt ct i industrializrii. Se recolteaz la nceputul lunii octombrie. Fructele pot fi pstrate 60-90 zile.
Soiuri de iarn

Ciprian soi romnesc, destinat pentru consum n stare proaspt, rezistent la boli, de vigoare mic-mijlocie, cu port divergent, fructific n special pe ramuri scurte. Fructul este mijlociu spre mare de 50-180g, conic-globulos, culoarea de fond este galben, iar cea de acoperire rou-nchis cu pondere foarte mare, repartizat n plci continui, suberul este slab i este localizat n jurul cavitii pedunculare, pulpa de culoare alb-crem, cu fermitate, textura i suculen medii. Se recolteaz n a doua jumtate a lunii septembrie. Fructele pot fi pstrate 1209150 zile. Golden delicious soi american, cu cea mai larg rspndire pe plan mondial. Pomul are vigoare mijlocie sau supramijlocie, coroana este globuloas deas (tip standard). Exist i biotipuri de tip spur, de vigoare mic (Golden spur, Yellow spur). Este precoce, productiv, are tendin de suprancrcare cu fructe. Prefer zonele cu umiditate relativ mai sczut. Fructele sunt mijlocii spre mari cu o greutate medie de 130-200 g, de form ovosferic, cu cinci coaste largi, puin proeminente, de culoare galben-aurie cu puncte de rugin mari, rare. n condiii deficitare, ecologice sau tehnologice formeaz plas (rugin). Este sensibil la rapn i se deshidrateaz uor pe perioada pstrrii n condiii improvizate. Pulpa are culoarea galben, este crocant, dulce, slab acidulat, cu arom specific. Se recolteaz n luna octombrie. Fructele pot fi pstrate 6-12 luni. Golden spur variaie mugural a soiului Golden delicious cu fructele asemntoare. Deosebirile se refer la pom. Acesta este de vigoare mic, fructific pe ramuri de rod scurte, este destinat plantaiilor superintensive.

Mutsu soi japonez, de vigoare mare, foarte sensibil la rapn, semiprecoce, foarte pruductiv. Fructele sunt asemntoare cu cele ale soiului Golden delicious, dar sunt mai mari, de aproximativ 220-250g, au pedunculul scurt i gros, epicarpul subire, fr suberificri, cu pulpa alb-glbuie, plcut aromat, fin acidulat. Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 6-12 luni. Poiana soi romnesc, imun la rapn i rezistent la finare i ger, productiv, viguros, fructific pe ramuri lungi. Fructele sunt mijlocii de 120-150g, sferice sau ovosferice, galbene-verzui, acoperite cu rou rubiniu pe partea nsorit. Pulpa este alb-glbuie, ferm, suculent i plcut la gust. Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 6-8 luni. Kaltherer Bhmer, (Kalter de Boemia) soi vechi german, rezistent la rapn, tolerant la finare, rezistent la ger, de vigoare mijlocie, rodete cu preponderen pe ramuri scurte, este precoce i foarte productiv. Este recomandat pentru zonele colinare i nalte. Fructul este mare de 150-180g, colorat n rou deschis, acoperit cu pruin. Este un soi cu pulpa alb, gust echilibrat i arom specific de trandafir. Face parte din grupa B de calitate. Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 60-90 zile. Generos soi romnesc, rezistent la rapn, mediu rezistent la finare, de vigoare mijlocie-mare, cu coroana rar, aerisit, este precoce i productiv, fructific n principal pe ramuri scurte. Fructele sunt mari cu o greutate medie de 160-200g, culoarea de fond este galbenverzuie iar cea de acoperire roie-rubinie, prezint un strat gros de cear pe toat suprafaa. cu Pulpa ferm, potrivit de suculent, aromat, cu gust plcut. Delicios de Voineti soi romnesc, de vigoare mijlocie spre mare, sensibil la rapn i la arsura bacterian, mediu rezistent la finare, rezistent la ger, productiv. Fructele sunt mari de 140-180g, sferic- turtite, au culoarea de fond galben-verzui iar cea de acoperire rou-zmeuriu, sunt dungate cu rou-nchis. Pulpa este de culoare crem-glbuie, crocant, cu gust plcut i arom puternic. Se deshidrateaz repede n timpul pstrrii.

Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 4-6 luni. Florina soi francez, imun la rapn, tolerant la finare, precoce, foarte productiv, de vigoare mijlocie spre mare, fructific n special pe ramuri lungi. Fructele sunt mari de 150-180g, tronconice, crestate, roii-viinii, cu puncte subcutanate. Au o aciditate sczut, un parfum specific i un gust plcut. Preferate de cei care doresc fructe cu o aciditate mai sczut. Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 6-8 luni. Granny Smith soi australian, de vigoare mare, fructific pe ramuri de rod lungi, pretenios la cldur, necesit toamne lungi i clduroase. Fructele au 180-200g, sunt sferice cu epiderma groas, de culoare verde intens, cu pruin mult i puncte subcutanate. Pulpa este alb-verzuie, ferm, acidulat de o calitate medie. Se recolteaz n a II-a jumtate a lunii octombrie. Fructele pot fi pstrate 8-10 luni. Ancua soi romnesc, de vigoare mijlocie spre mare, fructific n primul rnd pe formaiuni de rod scurte dar i lungi, semiprecoce, productiv, mediu rezistent la rapn i finare. Fructele au 160-190g, sunt sferic turtite, cu cinci coaste mai accentuate n zona calicial, culoarea de fond galben-pai iar cea de acoperire roie-sngerie dungat cu rou-viiniu. Pulpa este galben, crocant, fin, cu gust plcut, dulce-acrior i arom specific. Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 6-8 luni. Idared soi american, de vigoare mijlocie spre mare, foarte productiv i precoce, rezistent la ger i secet, sensibil la finare. Fructele au 180-220g, sunt sferic turtite cu cinci coaste largi. Epiderma este subire, culoarea de fond galben-verzui iar cea de acoperire rou pe cca. 90%. Pulpa este alb, plcut aromat. Este un soi mediu apreciat pe pieele lumii. Are rezisten bun la pstrare. Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 10-12 luni. Jonathan vechi soi american, de vigoare mijlocie, fructific n primul rnd pe ramuri de rod lungi dar i pe epue, foarte sensibil la finare, este precoce i productiv. Formeaz o coroan larg piramidal pn la semisferic.

Fructele sunt de 130-160g, tronconice, cu suprafaa neted, intens colorat n rou pe partea nsorit. Pulpa este alb- glbuie, ferm, foarte suculent, dulce, armonios acidulat, fin aromat, de calitate foarte bun. Este autofertil i bun polenizator. D rezultate bune n toate zonele de cultur ale mrului. Din acest soi prin selecii clonale (Ionared, Red Jonathan, New Red Jonathan, Jonathan Capri, Jonathan 26 etc.) sau prin hibridri au fost obinute foarte multe soiuri (Aromat de var, Rou de Cluj, Ancua, Jonagold, Flticeni, Idared, Idajohn, Melrose etc). Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 6-8 luni. Delia soi romnesc, de vigoare mic, tip spur, precoce, productiv, rezistent la rapn, mediu rezistent la finare, rezistent la ger i secet. Fructele au 130-150), sunt sferic-turtite, uor crestate, de culoare roie-rubinie aproape pe toat suprafaa. Destinaia fructelor este pentru consumul lor n stare proastpt. Acest soi se recomand pentru zonele colinare. Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 6-8 luni. Jonathan 26 selecie clonal din soiul Jonathan obinut n Romnia. Fa de soiul de origine este mai rezistent la ger i finare, mai precoce i mult mai productiv. n rest are aceleai caracteristici ca i soiul Jonathan. Rdeni soi romnesc, rezistent la rapn i finare, de vigoare mijlocie, relativ precoce, productiv. Fructele sunt de mrime mijlocie de 130-180g, au culoarea galben-verzui acoperit cu striaiuni roii-carmin. Pulpa este galben, ferm, suculent, aromat. Este recomandat pentru zonele colinare i nalte, pentru consum n stare proaspt i pentru industrializare. Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 6-8 luni. Starkrimson - soi american, vechi, de vigoare mic (tip spur) recomandat pentru plantaii superintensive, precoce, foarte productiv, mediu rezistent la ger i finare, slab rezistent la rapn, pretenios la sol i cldur mai ales n timpul nfloritului i a maturrii fructelor. Nerespectarea acestor cerine conduce la fructe mici, asimetrice, slab colorate. Fructele sunt mari de 150-180g, conic-trunchiate, cu cinci coaste proeminente, de

culoare rou-intens, cu puncte subcutanate galbene. Pulpa este alb-glbuie, dulce, cu aciditate redus Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 4-6 luni. Wagener premiat unul din cele mai vechi soiuri americane, de vigoare mic (tip spur), cu coroana rar, capacitate slab de ramificare, recomandat pentru plantaii superintensive, foarte productiv i precoce. Este relativ rezistent la rapn i finare. Fructul are 160-220g, este sferic-turtit, cu trei coaste proeminente, colorat pe mai bine de jumtate din suprafa n rou-zmeuriu. Fructele sunt neuniforme n cadrul aceluiai pom att ca mrime ct i culoare, este o caracteristic a acestui soi. Pulpa este alb-glbuie, foarte fin, crocant, slab aromat, plcut acidulat. Dac nu se respect tehnologia de cultur i mai ales momentul de recoltare fructele se pstreaz mai puin pierzndu-i repede calitile. Se recolteaz n lunia octombrie. Fructele pot fi pstrate 4-6 luni.

BIBLIOGRAFIE:

Ceauescu I., Negril A., Isac Il., Lazr A., - Pomicultur, Bucureti, Editura Ceres. Grdinariu G.,2002 - Pomicultur special, Editura Ion Ionescu de la Brad Iai.

nfiinarea i ngrijirea Unei Plantaii De Mr

http://www.agricool.ro/pomicultura/InfiintareaSiIngrijireaUneiPlantatiiD eMar.html La ora actual nu se mai vorbete de nfiin area unei planta ii de mr cu material nealtoit datorit avantajelor prezentate de altoire. Exist o gam foarte larg de portaltoi al mrului care pot fi vegetativi sau generativi. Exist 3 sisteme de cultur a mrului:

sistemul superintensiv (peste 1250 pomi/ha), sistemul intensiv (500-1250 pomi/ha), sistemul extensiv (300-400 pomi/ha).

Pentru plantaiile superintensive se preteaz soiurile de vigoare slab-tip spur (Golden spur, Wagener premiat, Starkrimson) tipul columnar (Wijcik, Wolz, Bolero etc.) i cele submijlocii i mijlocii, altoite pe portaltoi de vigoare foarte slab. Pomii se conduc sub form de fus subire, cordon vertical, tuf ameliorat, solen etc. Distane de plantare: 3-4 m ntre rnduri i 1-1,5 m ntre plante pe rnd. Se planteaz pe terenuri fertile, plane. Pentru plantaiile intensive se pot folosi majoritatea soiurilor aflate n cultur n special cele din tipurile de fructificare II, III i chiar IV altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie. Pomii se conduc sub forme aplatizate, piramidale cu volum redus sau alte forme mai noi: tatura, tesa, etc. Plantaiile se pot amplasa pe terenuri cu panta mic (<15%). Distanele de plantare: 4 x 3m sau 4 x 2m. Pentru plantaiile extensive distanele de plantare sunt de minim 5 x 4m. nainte de plantarea pomilor, pe teren se efectueaz:

desfundatul sau scarificatul, fertilizarea de baz cu 40-60 t gunoi de grajd + ngrminte chimice pe baz de fosofr i potasiu, dezinfecia terenului i organizarea interioar.

Urmeaz spatul gropilor i plantarea propriu-zis. Plantarea pomilor se poate face toamna sau primvara, fiind recomandat plantarea din toamn deoarece n timpul iernii, rdcinile cresc i n acest fel vom avea un procent mai bun de prindere a pomilor. Primvara se va planta numai pe terenurile reci i grele sau n zonele n care n urma ngheului survine toamna, foarte repede. Deoarece majoritatea soiurilor de mr sunt autosterile n aceea i parcel se planteaz 2-4 soiuri autofertile alternnd cte 6-8 rnduri din soiul de baz cu un rnd din soiul polenizator (tab. 1) Alegerea formei de coroan se face funcie de particularitile soiurilor folosite la plantare (vigoare, capacitate de ramificare), a portaltoiului (vigoare, nrdcinare), a preteniilor fa de lumin i a fertilitii soiului. n toat perioada de formare a coroanelor, trebuie s predomine operaiile de modificare i dirijare a poziiilor ramurilor de schelet i semischelet, tierile reducndu-se la minimum. Indiferent de forma de coroan aleas operaiile n verde trebuie s predomine fa de cele efectuate n perioada de repaus. Tabelul 1
Polenizatorii principalelor soiuri de mr

(dup N. Branite)

Soiul de polenizat Ancua, Ardelean, Aromat de var Delicios de Voineti Delia Florina Flticeni Frumos de Voineti Generos Golden delicious Gloria Granny Smith Idared Jonathan James Grive Mutsu Pionier Romus 1, 2, 3 Starkrimson Wagener premiat

Principalele soiuri polenizatoare Jonathan, Golden delicious, Starkrimson Jonathan, Idared, Starkrimson Jonathan, Golden delicious Jonathan, Idared, Prima, Pionier Starkrimson, Golden spur Jonathan, Idared, Prima Prima, Pionier, Romus 3, Jonathan Florina, Granny Smith, Idared, Jonathan Jonathan, Idared, Golden delicious Florina, Golden delicious, Idared Golden delicious, Granny Smith, James Grive, Jonathan Golden delicious, Idared, Wagener Idared, Frumos de Voineti Red delicious, Granny Smith, Prima Idared, Florina, Generos, Romus 3 Prima, Pionier, Jonathan, Stark Earliest Florina, Golden delicious, Granny Smith, Idared, Jonathan Starkrimson, Jonathan, Golden delicious

Tierile de fructificare Aceast operaiune este una foarte delicat i necesit o foarte bun cunoa tere a particularitilor fiecrui soi i se face difereniat n funcie de particularitile soiului, vrsta i starea fiziologic a pomilor, ncrctura pomilor cu muguri de rod etc. Este obligatoriu de a se efectua anual. Prin aceast operaiune se urmrete:

meninerea coroanelor n volumul proiectat, rrirea coroanelor pentru a favoriza o iluminare corespunztoare n toat coroana, normarea ncrcturii de rod, eliminarea ramurilor rupte, bolnave, lacome, concurente etc.

La nceputul perioadei de rodire, se fac tieri ct mai puine pentru a evita o ramificare prea bogat ce duce la o ndesire a coroanei. Se taie doar ramurile de prisos. Creterile anuale vor fi dirijate prin nclinri i arcuiri n vederea garnisiri lor cu muguri de rod. n perioada de maxim producie, creterile vegetative devin din ce n ce mai slabe i ncrctura de rod este mare, din acest motiv tierile vor fi mai abundente pentru a stimula ramificarea i regarnisirea ramurilor stabilind un echilibru ntre cretere vegetativ i rodire. Tierea de fructificare va fi difereniat n funcie de ncrctura pomilor cu mugurii de rod. Cnd acetia sunt n exces, semischeletul se scurteaz mai intens, volumul coroanei poate fi redus mult. Dac n anii fr fructe pomii se taie intens, ei vor forma lstari viguroi, care difereniaz puin mugurii de rod. Pentru obinerea unor producii mari i de calitate se consider c pomii aflai n plin producie trebuie s formeze lstari cu lungimea de 30-40cm, la fiecare fruct s revin 30-50 frunze, iar ramurile de semischelet s fie tinere (n vrst de 2-4 ani). Prof. Univ. Dr. Gic Grdinariu n cartea de Pomologie inea seama de urmtoarele aspecte la tierile de fructificare la soiurile standard: - se apreciaz starea fiziologic a pomilor (lungimea creterilor, ncrctura de rod, starea fitosanitar); - ramurile de semischelet se trateaz difereniat la nivelul coroanei. Din partea superioar a coroanei se elimin ramurile de semischelet viguroase cu unghiuri de ramificare mai mici de 30o, care favorizeaz creterea, fiind reinute numai ramurile de vigoare mic i mijlocie. n partea bazal a coroanei se elimin ramurile de semischelet de vigoare mic i se pstreaz cele cu vigoare mare, oblice cu unghiuri de 30-40o. Ramurile de semischelet rmase n coroan vor fi scurtate corespunztor; - creterile anuale de prelungire, viguroase (50-60 cm) se reduc cu 1/3 din lungime, iar n cazul cnd pomii sunt suprancrcai cu rod i creterile anuale de prelungire sunt slabe (20-25 cm), acestea se scurteaz cu 2/3 din lungime. Ramurile anuale de prisos se suprim la inel; - ramurile de rod de pe semischelet se trateaz difereniat n funcie de tipul acestora i anume: n anii cu ncrctura excesiv de muguri de rod nuieluele i smicele se rresc la 10-15 cm; mldiele cu puini muguri de rod se rresc, iar cele cu mai muli muguri de rod se scurteaz la 2-3 cm. Vetrele de rod se simplific, eliminnd poriunile cu coturi i pstrnd 1-2 ramuri de rod; - se suprim ramurile concurente, cele cu poziie epiton, hipoton i o parte din cele laterale. Ramurile laterale care se rein n vederea transformrii lor n ramuri de semischelet trebuie s fie distanate la 30-50 cm; - ramurile lacome, care apar n perioada de maxim rodire, ca urmare a unor tieri greite sau datorate formrii arcadelor de rodire (arcuirea ramurilor de semischelet)

sunt tratate n funcie de poziia lor; cele care au o poziie exterioar i dispun de spaiu suficient se scurteaz pentru ramificare, restul se suprim de la inel. Lucrri de ntreinere a solului Sistemul de ntreinere a solului influeneaz regimul hidric din sol, porozitatea stratului superior al solului, dezvoltarea microorganismelor din sol etc. i prin aceasta are un efect direct asupra dezvoltrii pomilor, produciei i calitii acesteia (G. Grdinariu, 1994). n prezent se folosesc dou sisteme de ntreinere a solului:

nierbarea intervalelor dintre rnduri (sau ogorul verde) este cea mai indicat metod deoarece stratul de iarb protejeaz solul mpotriva eroziunii, scade procentul apei pierdut prin evaporare, iarba cosit se las pe teren avnd rol de mulci i n acelai timp mbogete structura solului, se elimin costul cu lucrrile de arat etc. Este o metod foarte folosit n rile dezvoltate dar folosit puin la noi din motive ce in de lipsa de cunotiinelor specifice a actulilor specialiti i a rezistenei acestora de a reciona la metode noi pentru ei. ogor negru (lucrat) este o metod ce ridic costul total al produciei care nu se justific neaducnd beneficii semnificative plantaiilor i n timp stric structura solului prin treceri inutile pe treren cu utilaje grele. Pe terenuri n pant duce la o eroziune accelerat a solului.

Pe terenurile nierbate se poate ierbicida o band cu o l ime de 1-2 merti pe rndurile de pomi pentru a avea un teren curat ce ne ajut s strngem fructele czute. Se mai poate folosi i sistemul de acoperire al solului cu mulci organic (iarb, paie, rumegu neutru etc.) sau anorganic (folii, materiale textile etc.). dar aceast metod se justific numai la culturile superintensive. Fertilizarea plantaiilor de mr La nfiinarea plantaiei este necesar o cartare agrochimic a solului pentru a observa aprovizionarea n elemente nutritive. Administrarea ngr mintelor trebuie fcut innd cont de rezultatele cartrii. n plantaiile tinere de mr, pe un sol bine aprovizionat, dozele de ngrminte ce se aplic trebuie s fie moderate sau chiar pot lipsi. Dac solul este mai srac se pot administra doze de circa 80 kg N, 60 kg P2O5 i 40 kg K2O s.a/ha. Odat la 2-3 ani se va administra 20-30 t/ha gunoi de grajd. n plantaiile pe rod se vor administra 30-40 t/ha gunoi de grajd odat a 3-4 ani, iar anual 100-150 kg N, 60-100 kg P2O5 i 60-80 kg K2O la hectar, funcie de fertilitatea solului, ncrctura de rod, vrsta pomilor etc.

Cantitatea de azot trebuie corelat cu nivelul unidit ii din sol deoarece azotul duce la un consum mai ridicat de ap. Diferenierea mugurilor de rod este influenat net de disponibilitile de azot n perioada iunie-septembrie a anului precedent. Pe lng aplicarea de ngrmibte n sol se mai pot aplica i fertilizri foliare cu rezultate extraordinare. Irigarea plantaiilor Mul are rezultate foarte bune daca irigarea se face cu cantit i mici dar de mai multe ori dect 1-2 udri anuale cu norme mari de udare. Din acest motiv, irigarea localizat prin picurare d cele mai bune rezultate i de asemenea reduce pierderile de ap. ngrijirea recoltelor O lucrare foarte important n plantaiile de mr este normarea ncrcturii de rod. Aceast operaiune presupune reducerea numrului de inflorescen e sau plante tinere n cazul n care sunt prea numerose. n cultur exist soiuri care i autoregleaz singure ncrctura de rod, prin cderea fiziologic i la care nu trebuie intervenit dect prin tieri. Daca nu se efectueaz normarea, mrul este foarte predispus la fenomenul de alternan a rodirii (rodeste doar o dat la 2 ani), si de asemenea vom avea fructe mici fr prea mare valoare comercial. Rrirea poate fi manual, mecanic sau chimic.
Prevenirea cderii fructelor nainte de recoltare.

Datorit unor probleme genetice, mrul poate s piard cu 2-3 sptmni inainte de recoltare pn la 20-30% din cantitatea total de mere. Acest fenomen se poate datora acumulrii n exces a acetilenei sau o scdere a auxinei din plante. Acest fenomen se poate reduce prin aplicarea de substane hormonale. Recoltarea Merele i continu maturarea i dup ce au fost recoltate i din acest motiv se recolteaz la maturitatea optim de consum. Fructele soiurilor de var sunt cele mai perisabile i trebuie asigurat o desfacere rapid. Mrul este un fruct foarte sensibil la lovire i de aceea recoltatul se face cu mare grij avnd grij s nu apsm prea tare pe mr n timp ce l deta m de pe plant. Foarte important este tehnica de recoltat. La noi se practic recoltatul n gle i sau saci de recoltat dar aceste metode duc la o lovire inevitabil a fructelor ceea ce declaseaz producia i scade foarte mult perioada de pstrare a fructelor. Cea mai eficient de metod de recoltat care pe lng protejarea fructelor de loviri asigur i o vitez mai mare de recoltat este folosirea rucsacilor de tip gleat cu capt din pnz fr fund. Rucsacii se prind cu hamuri la nivelul pieptului i permite recoltarea cu ambele mini. Acesti rucsaci pot fi confecionai din metal sau material plastic care este cptu it pe interior. n loc de fund are un tub cilindric textil a crei extremitate bazal se ridic i

se prinde cu ajutorul unor crlige. Cnd rucsacul se umple cu fructe, se desprind cu grij crligele care prind materialul textil iar acesta se a eaz pe fundul paletului de recoltare i se las merele s alunece u or din rucsac n palet fr a vtma fructele.

BIBLIOGRAFIE:

Branite N., 1984 Polenizatorii recomandai pentru soiurile zonate de pr i mr, Rev. de Horticultur nr. 3 Ceauescu I., Negril A., Isac Il., Lazr A., - Pomicultur, Bucureti, Editura Ceres. Grdinariu G.,2002 - Pomicultur special, Editura Ion Ionescu de la Brad Iai.

Combaterea Bolilor i Duntorilor Mrului

http://www.agricool.ro/pomicultura/CombatereaBololorSiDaunatorilorMarului.html

Mrul este specia pomicol cea mai atacat de boli i duntori avnd peste 80 de boli i peste 60 de duntori. Motiv pentru care se efectueaz un numr foarte mare de tratamente chimice. n perioada repaosului vegetativ se fac 3 tratamente iar n perioada de vegetaie numrul tratamentelor ajungnd pn la 8-9. Metodele bio si ecologice din pcate nc nu pot s aib rezultate prea bune.
Tab. 1 Schema de combatere a bolilor i duntorilor mrului (prof. Univ. Dr. Gic Grdinariu, 2002)

Fenofaza

Boli i duntori de

Fungicidul i/sau

Observaii

Nr. (luna) combtut crt. 0 1 2 1 Dezmugurit Pduchele din San Jos (martie) (Quadraspidiotus perniciosus) ou de afide, acarieni

insecticidul recomandat 3 Oleoekalux (1,5%); Oleocarbetox 37 (3%); Polisulfur de bariu (6%)

4 Tratamentul se va efectua unde este rezerv biologic, pe timp linitit, fr vnt sau ploaie

2 nfrunzirea mugurilor florali (aprilie, decada II)

Rapn Turdacupral (0,5%); (Venturia inaequalis) Zeam bordelez Focul bacterian (0,5%); Champion 50 (Erwinia amylovora) WP (0,2%) Finare Sulf muiabil (0,7%); (Podosphera leucotricha) Kumulus 80 S (0,3%); Bumper 250 EC (0,03%); Microthiol (0,3%) Ou de acarieni, afide US 1 (1,5%); Apollo (0,04%): Pduchele din San Jos Fastac (0,02%); Diazol (Quadraspidiotus 60 EC (0,15%); perniciosus); molia Chinmix5 SC (0,03%) pieliei fructelor; insecte minatoare 3 nfoierea Rapn Folpan 50 WP (0,2%) Fungicidele corolei, (Venturia inaequalis) Dithane M 45 (0,2%) sistemice buton roz Delan 750 SC (0,05 %); (Rubigan, (aprilie, Merpan 50 (0,25%) Systhane, decada III) Score 250 EC (0,01%); Anvil, Vectra, Punch, Systhane 12 EC Score, etc) (0,04%); Anvil 5 SC (0,06%); Rubigan12 EC au aciune impotriva (0,04%) rapnului i a finrii, dar remanena lor este de numai 7 zile.

Numai dac n anul precedent a fost atac i se nregistreaz capturi n capcane. 4 nceputul Rapn Fungicide de contact Dac regimul scuturrii (Venturia inaequalis) (Idem T3); Fungicide de precipitaii petalelor sistemice+fungicide de este mai (apriliecontact bogat i mai) Sau fungicidele condiiile sistemice complexe: sunt Atemi C (0,1%); favorabile Systhane CPU (0,1%); infeciei. Shavit 71,5 F (0,2%); Folicur M 50 WP (0,075%); Stroby DF (0,01%) Finare Bumper 250 EC (Podosphera leucotricha) (0,03%) Karathane LC (0,1 %) Kumulus 80 S (0,3 %) Shavit 250 EC (0,05 %) Insecte minatoare(L. Zolone 35 EC (0,25%) Insecticidul blancardella, L. scitella), Chinmix5 SC (0,03%) trebuie s fie Defoliatoare(Limantria Diazol 60 EC (0,15%) selectiv dispar, Hedia Sumi-alpha 2,5 EC pentru albine nubiferana), (0,04%) i cu Viespea fructelor toxicitate (Haplocampa redus. testudinea) 5 Fruct de Rapn Fungicide sistemice Dac plou mrimea (Venturia inaequalis) complexe: se unei alune, Finare Atemi C (0,1%); recomand diametrul (Podosphera leucotricha) Systhane CPU (0,1%) un produs

Finare Sulf muiabil (0,7%); (Podosphera leucotricha) Kumulus 80 S (0,3%) Bumper 250 EC (0,03%) Insecte minatoare, Decis 2,5 EC (0,03%); Defoliatoare Chinmix5 SC (0,03%); Diazol 60 EC (0,15%); Sumi-alpha 2,5 EC (0,04 %); Fastac (0,02%)

Stroby DF (0,01 %) sistemic + Fungicide sistemice: unul de Systhane 12 EC contact. (0,04%) Vectra 10 SC (0,03%) Score 250 EC (0,01%) Rubigan 12 EC (0,04%) Fungicide de contact: Folpan 50 WP (0,2%) Dithane M 45 (0,2%) Merpan 50 (0,25%) Fungicide antioidice: Bumper 250 EC (0,03%) Karathane LC (0,1%) Kumulus 80 S (0,3%) Shavit 250 EC (0,05%) Insecte minatoare, Zolone 35 EC (0,25%) Defoliatoare, Fastac 10 EC (0,015%) Viespea fructelor Chinmix5 SC (0,03%) (Haplocampa testudinea) Diazol 60 EC (0,15%) Sumi-alpha 2,5 EC (0,04%) 6 Fruct cu Rapn (Venturia Idem, tratamentul 5 diametrul inaequalis) de 2-2,5 Finare cm (iunie) (Podosphera leucotricha) Pduchele din San Jos Fastac 10 EC (0,015%) (Quadraspidiotus Sumi-alpha 2,5 EC perniciosus) (0,04 %) viermele merelor Sinoratox R 35 (0,15%) (Cydia pomonella) Diazol 60 EC (0,15%) insecte minatoare, Chinmix5 SC (0,03%) defoliatoare, afide Decis 2,5 EC (0,03%) 7 Fruct cu Rapn Folpan 50 WP (0,2%) diametrul (Venturia inaequalis) Captadin 50 PU de 2,5-3,5 (0,25%) cm (iunie) Merpan 50 (0,25%) Mancozeb 80 WP (0,2%)

de cca. 1 cm (mai)

Dithane M 45 (0,2%) Vondozeb 80 WP (0,2%) Finare Karathane LC (0,1%) (Podosphera Kumulus 80 S (0,3%) leucotricha) Microthiol special (0,3%) Bumper 250 EC (0,03%) Shavit 250 EC (0,05%) Pduchele din San Jos Ecalux S (0,1%) (Quadraspidiotus Carbetox 37 EC (0,5%) perniciosus) Reldan 40 EC (0,15%) viermele merelor Ultracid 20 EC (0,2%) (Cydia pomonella) Pirinex EC (0,2%) pduchele lnos (Eriosoma lanigerum)

8 Fruct la jumtate din mrimea natural normal (iulie)

Numai dac nu s-a fcut tratament cu Oleoekalux i este rezerv de pduchele din San Jos sau pduchele lnos. Rapn Merpan 50 (0,25%) Tratament (Venturia inaequalis) Dithane M 45 (0,2%) preventiv Folpan 50 WP (0,2%) pentru Polyram DF (0,25%) infeciile pe Sancozeb 80 WP fructe sau (0,20%); Vondozeb 80 stoparea WP (0,2 %) infeciilor Captadin 50 PU secundare (0,25%) (prin conidii). Finare Bumper 250 EC Numai la (Podosphera leucotricha (0,03%) soiurile Karathane LC (0,1%) sensibile la Afugan CE (0,1%) finare. Kumulus 80 S (0,3%) viermele merelor, G2 Fastac 10 EC (0,015%) Dac este (Cydia pomonella) Diazol 60 EC (0,15%) rezerv biologic Insecte minatoare Sumi-alpha 2,5 EC (Phyllonorycter (0,04 %); blancardella, Chinmix5 SC (0,03%) Phyllonorycter Decis 2,5 EC (0,03%)

conylifoliella) Acarieni (Panonychus ulmi, Tetranychus urticae)

Neoron 500 Ec (0,1%) Kelthane 18,5 (0,2%) Omite 57 EC (0,1%) Mitac 20 EC (0,3%) Danirum (0,06%)

-dac sunt numai aduli -dac sunt prezente toate formele (ou, forme mobile)

9 Fructul la Rapn din (Venturia inaequalis) mrimea normal (iulieaugust)

10 La 10-14 zile de la

Merpan 50 (0,25%) Dithane M 45 (0,2%) Folpan 50 WP (0,2%) Polyram DF (0,25%) Sancozeb 80 WP (0,20%) Vondozeb 80 WP (0,2%) Captadin 50 PU (0,25%) Finare Bumper 250 EC (Podosphera (0,03%) leucotricha) Karathane LC (0,1%) Afugan CE (0,1%) Kumulus 80 S (0,3%) Pduchele din San Jos, Ekalux S (0,1%) G2 (Quadraspidiotus Pyrinex 48 EC (0,2%) perniciosus); viermele Carbetox 37 EC (0,5 %) merelor, G2 (Cydia Ultracid 20 EC (0,2%) pomonella);pduchele Reldan 40 EC (0,15%) lnos(Eriosoma lanigerum) Insecte minatoare(Phyllonorycter blancardella, Phyllonorycter conylifolielladefoliatoare Acarieni Neoron 500 Ec (0,1%) (Panonychus ulmi, Kelthane 18,5 (0,2%) Tetranychus urticae) Omite 57 EC (0,1%) Mitac 20 EC (0,3%) Danirum (0,06%) -rapn Dithane M 45 (0,2%) -cu -finare Merpan 50 WP (0,25%) respectarea

timpului de pauz -cu respectarea timpului de pauz 11 La 14 zile -rapn Merpan 50 WP (0,25%) -cu de la -finare Dithane M 45 (0,2%) respectarea tratamentul -monilioz timpului de 12 (la pauz avertizare) -pduchele din San Jos Decis 2,5 EC (0,05%) 2 Dup -boli de scoar i lemn Zeam bordelez (0,75cderea 1%); Turdacupral 50 PU frunzelor (0,5%)

tratamentul -monilioz 11 (la avertizare) -pduchele din San Jos Pirinex 48 CE (0,2%) -insecte minatoare Reldan 40 EC (0,15%) -insecte defoliatoare Ekalux S (0,1%)

BIBLIOGRAFIE:
1. 2.

Grdinariu G.,2002 - Pomicultur special, Editura Ion Ionescu de la Brad Iai. Ceauescu I., Negril A., Isac Il., Lazr A., - Pomicultur, Bucureti, Editura Ceres.