Sunteți pe pagina 1din 40

Revistă de cultură teologică ortodoxă

tipărită cu binecuvântarea
Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit
VLASIE MOGÂRZAN

Coordonator:
P. S. Episcop Vicar
SOFRONIE SUCEVEANUL
„Religiozitate” şi CredinŃă
„Că ne-ai făcut spre a Te căuta şi neliniştit este sufletul nostru
până nu se va odihni întru Tine”
Fericitul Augustin

C redinŃa unei obşti umane este o lege nescrisă, ce


o caracterizează încă de la zămislirea şi înche-
garea ei ca popor. Deseori, continuitatea acestui simŃă-
nismului speciilor, al reabilitării lui Iuda sau al
veridicităŃii evangheliilor apocrife. Pentru a-i vâna pe
cei „religioşi”, cei ce conduc lumea din umbră au
mânt religios este o dovadă în plus a prezenŃei neîntre- născocit altă blestemăŃie: „rugăciuni” transformate în
rupte, veche de secole, a unui popor într-un anumit spectacole de circ, „prestate” în faŃa altarului, ce au
spaŃiu al lumii. Limba, credinŃa şi portul constituie ele- pretenŃia de a ajunge până la cer, precum a ajuns
mente definitorii ale unui neam, dar totuşi nu există odinioară rugăciunea proorocului Ilie din vremea
între ele o legătură de cauzalitate directă. Pot exista a- secetei. Duhul lui Dumnezeu nu se mai simte însă
numite înrudiri ale unui popor cu alt popor – cum, de printre aceştia. Altceva îi mână pe aceştia; un duh
pildă, există o rădăcină comună între români şi latini, silnic, ce se sileşte a-i vâna şi a-i prinde pe cei cu
dar acest lucru nu arată şi o apropiere sau o asemănare adevărat credincioşi - şi nu doar „religioşi”, întin-
în sfera mărturisirii de credinŃă şi al dogmatismului zându-le tot soiul de capcane şi sminteli.
Bisericii. Este deci limpede că trăsătura sobornicească „Religiosul” spune că „trebuie să avem dragoste
a Bisericii nu are la temelie criterii naŃionaliste sau către eretici şi să arătăm îngăduinŃă şi să le aprobăm
lingvistice. Ortodoxia nu va putea fi adusă niciodată la
acelaşi numitor comun cu universalismul occidental

1 mai, 2008: „Religiozitate” ecumenistă - Werner Thissen,


arhiep. de Hamburg, Germany, „binecuvintează” împreună
cu „episcopeasa” luterană Maria Jepsen, în timpul unei Adevărata slujire a lui Dumnezeu – trăsătură a
slujbe ecumenice. CredinŃei ortodoxe
papistăşesc, deşi năimiŃii neguŃătoresc şi tocmesc vân- rătăcirea”, dar pentru un adevărat ortodox, Adevărul
zarea sa, în schimbul celor treizeci de arginŃi… preŃul nu poate fi micşorat sau împărŃit prin astfel de con-
Celui nepreŃuit! cesii. Credinciosul spune: „ereticule, te iubesc ca om şi
Robi ai idolilor deşertăciunii, cărora li se închină, ca făptură a lui Dumnezeu, dar mă lepăd şi mustru,
oamenii iubesc „slava oamenilor mai mult decât Slava neprimind întunecarea şi rătăcirea ta. Şi cea mai
lui Dumnezeu” (Ioan 12, 43), şi chiar şi atunci când înaltă dovadă a dragostei pe care o am pentru tine,
sunt abateri de la adevăr, ei se disculpă invocând mo- este tocmai faptul că îŃi spun adevărul şi îŃi arăt
dernismul occidental, adică acea teorie nebunească, erezia în care te afli”. Ecumeniştii de astăzi se dove-
ce afirmă că „Biserica trebuie să fie deschisă şi cu o desc a fi lipsiŃi chiar de dragostea din care şi-au făcut
clară conştiinŃă de sine”. Pentru înfăptuirea acestui un motto, un refren, de vreme ce ei nu mustră rătăcirile
„ideal”, au fost iniŃiate apropieri asidue şi contacte confesiunilor heterodoxe, ci îi laudă pe aceia pentru
ecumenice cu toŃi ereticii din Apus. „Dialogurile” sunt „religiozitatea” lor, de teama de a nu-i sminti cu
desfăşurate pe diferite planuri de „atac”. Planul e să nu mărturisirea adevărului.
scape nimeni cu conştiinŃa întreagă. Pentru orice suflet SfinŃii Apostoli Îl propovăduiau pe Hristos, Ade-
vânat, există şi un cârlig cu o momeală pe măsură. Iar văratul Dumnezeu, „întărind sufletele ucenicilor, şi
prada nu va lipsi niciodată din mrejele păpuşarilor din rugându-i să rămână în CredinŃă” (Fapte 14, 22).
întuneric. Pentru iubitorii de ştiinŃă şi oratorie ne- Către cine mai propovăduiesc „apostolii” vremurilor
sfârşită, diavolul a scornit arma discuŃiilor şi simpozi- noastre? În care credinŃă se mai află ei? Sub auspiciile
oanelor interconfesionale aşa-zis „academice”, la care „religiozităŃii”, ortodocşii ecumenişti (adică apostaŃii)
se elaborează teorii hulitoare, de genul evoluŃio- poartă dialoguri ecumenice cu anglicanii pentru care

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


4
Martie 2009
Religiozitatea este o mască a „Dragostea şi unirea” sunt sloganuri de folosit la întrunirile
sentimentelor şi practicilor anti- cu ereticii. Cu ortodocşii, însă, iată ce se întâmplă (la
ortodoxe, săvârşite de apostaŃii ordinul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol):
ecumenişti şi modernişti:

Stânga: Impresionante forŃe poliŃieneşti, desfăşurate în jurul


Mănăstirii Esfigmenu din Athos, la ordinul expres al Patri-
arhiei de Constantinopol, cu scopul de a-i evacua forŃat pe
călugări şi de a pune sechestru pe biserică şi pe bunurile
Mănăstirii. Planul mai cuprinde şi repopularea chinoviei cu
monahi agreaŃi de Fanar şi fideli directivelor apostate pe
care urmează a le primi.
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, participând la diverse Dreapta: Călugăr esfigmenit, bătut de atacatorii fanarioŃi în
banchete organizate în mediile laice şi ecumeniste. timpul unei blocade asupra Mănăstirii
Dreapta-sus: 21.10.1994 - Patriarhul ecumenic este
premiat cu medalia de aur a Congresului S.U.A.
nu mai există decât două Taine – şi încă şi acelea de-
formate şi răstălmăcite potrivit cu mintea lor întunecată
de veacuri de erezie, şi care neagă întreaga TradiŃie a
Bisericii, propovăduind inclusiv hirotonisirea femeilor!
Încetul cu încetul, datorită acestor dialoguri oculte,
regizate în culisele ecumenismului, numărul Tainele
Bisericii Apostolice va scădea unul câte unul, iar apele
curate ale Ortodoxiei se vor întina cu puhoaiele tulburi
şi otrăvitoare ale propovăduirii ereticeşti.
Pe cei „religioşi” îi putem recunoaşte cu uşurinŃă în
lume: ei sunt tocmai cei descrişi mai sus – cei ce pre- Aceşti doi părinŃi de la Esfigmenu au murit în timpul
feră să tacă, atunci când credinŃa este primejduită, care ultimului asediu al Patrirhiei Ecumenice de Constantinopol
(aprilie, 2008) împotriva Mănăstirii, ca urmare a interzi-
schimbă cu uşurinŃă adevărul pe minciună, cu o cerii oricărui contact cu exteriorul şi al achiziŃionării de me-
rapiditate înristătoare. Îi putem întâlni în toate sferele dicamente, în condiŃiile în care în obşte sunt mulŃi călugări
şi la toate nivelele; ei sunt oameni de succes în socie- vârstnici, bolnavi de diabet sau care suferă de afecŃiuni
cardiace severe.
tate, adaptabili şi schimbători, diplomaŃi, amabili, des-
chişi, având numai o noŃiune vagă despre Dumnezeu şi Prin mass-media se lucrează la manipularea raŃiunii
Biserică. Ei sunt însă nelipsiŃi de la toate evenimentele oamenilor, în efortul satanic de a o canaliza către glo-
bisericeşti, pentru că ei trebuie să pozeze în „bunul şi balizarea confesională şi statală. Din culisele întune-
bravul creştin”, cu toate „avatarurile” ce decurg din a- ricului totul se produce lent şi sigur. Ni se va spune că
ceastă trăsătură: milostenia, credinŃa, evlavia practicate raŃiunea fiecărui individ nu mai e bună la nimic, şi că
spre a fi lăudaŃi de oameni. Religiozitatea îl va ajuta, trebuie să acceptăm raŃiunea comună a multor „învă-
poate, să facă aceste lucruri, dar după ce evenimentul ŃaŃi”. Se vor impune reŃete şi şabloane de gândire, iar cei
se va fi sfârşit, viaŃa lui va continua pe acelaşi făgaş, ce nu le vor accepta vor fi consideraŃi nişte proscrişi ai
departe de Dumnezeu, urmând a îmbrăca iarăşi „haina societăŃii. RaŃiunea fiecărui ortodox care gândeşte după
religiozităŃii” la următorul „eveniment” religios înscris legea lui Dumnezeu, va trebui anihilată şi aruncată în
din agenda sa… Nu sentimentul vag religios ne va ajuta sfera „reziduurilor dogmatice”, într-un fel de muzeu
în lupta ce va urma – cea cu forŃele întunericului, ce sinistru, ce va cuprinde exponate ale... fostei Ortodoxii.
se vor dezlănŃui asupra lumii sfârşitului de veac, ci Să ne ferească Dumnezeu de una ca aceasta!
arma cea tare a CredinŃei. Acesta este scenariul viitorului, pe care ni-l scriu
Spre deosebire de omul „religios”, adevăratul cre- cei cu mâinile mânjite de sânge şi cu buzunarele
dincios este un om lipsit de strălucirea lumească, cu tot doldora de arginŃii vânzării. Dacă ei L-au batjocorit şi
ceea ce înseamnă ea: nebăgat în seamă în societate; L-au răstignit pe Hristos, cum să credem oare că pe noi
neînŃeles; marginalizat – prigonit, chiar etichetat drept ne vor cruŃa? Ne vor impune (discret, nu făŃiş) să re-
conservator, extremist, habotnic, înapoiat. Dar el are o nunŃăm la adevăratele valori ale Ortodoxiei; să rene-
comoară la care râvnesc toŃi întunecaŃii pământului: găm viaŃa şi sfinŃenia apostolilor; să punem hotar între
sufletul, pe care el l-a pus întrutotul în mâinile lui om şi Dumnezeu, considerând că suntem destul de
Dumnezeu, prin legătura cea tare CredinŃei şi nădejdii. abili pentru a ne crea o lume a noastră, în
TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23
5 Martie 2009
care Hristos să fie mai întâi identificat cu Antihrist, iar Ńionat în arta drăcească a manipulării, dezvoltând un
apoi exclus cu desăvârşire. Această letargie duhov- limbaj al semnelor, culorilor, gesturilor, mimicii, vesti-
nicească provine din dezorientarea spiritului care simte mentaŃiei, al ideilor etc, având rolul de a deturna gân-
acum cele mai adânci lacunele în lupta pentru dreptate direa omului, întorcând-o de la Dumnezeu! Toate vor
şi adevăr. Iată de ce acest veac nu ne mai îngăduie să-l facă pe om să nu mai cugete asupra lucrurilor, ci să
ca simpli oameni religioşi, ci ne vrea credincioşi – le primească ca atare. Iată de ce, în fapt, traversăm o
dar nu doar de spoială, ci plini de CredinŃă, drepŃi, perioadă de criza contemporană anti-intelectuală, anti-
hotărâŃi, tari în cuvânt şi în faptă, aşa cum au fost raŃională şi anti-duhovnicească. Nu trebuie să fim
toŃi ucenicii Domnului, vreme de două milenii. solidari cu aceste manifestări de „reînnoire a omenirii”
De ce ni se pare greu, oare? Pentru că nu am fost în anumite domenii ale vieŃii, mai ales în viaŃa
crescuŃi în casa lui Dumnezeu; de aceea, nici nu prea Bisericii, unde „reînnoirile” distrug adevăratele valori
înŃelegem ce vrea Dumnezeu de la noi. RaŃiunea noas- ale duhului ortodox, înlocuindu-le apoi cu un set de
tră nu a întâlnit niciodată în drumul ei pe Dumnezeu, sugestii nebuneşti, devenite „dogme” peste noapte.
de aceea nici nu putem face diferenŃierea dintre min- Avansăm economic, copiem modele de viaŃă occiden-
ciună şi adevăr; dintre lumină şi întuneric; dintre Hris- tală, încercăm să imităm maniere scabroase de îm-
tos şi pseudo-hristoşii care apar la orizontul lipsit de bogăŃire, prin droguri, şantaj, comerŃ de carne vie, pro-
orice cugetare duhovnicească. Am fost reeducaŃi să miscuitate. Însă, când ne ridicăm puŃin pe scara
credem şi să primim tot ceea ce ni se spune, fără măcar societăŃii, abia atunci vedem că ascensiunea noastră nu
a avea curiozitatea de a verifica inepŃiile ce ne sunt im- are nicio rădăcină, nicio temelie pe care să se sprijine,
plantate în subconştient. Iată, deci, cum idolul televizor deşi cândva eram (parcă?) „religioşi”... Şi, cuprinşi de
şi în general idolul mass-media şi-a desăvârşit aproape temerea necredinŃei şi a nesiguranŃei faŃă de sinele
în totalitate rolul satanic, conform scenariului scris… nostru duhovnicesc, devenim o pradă sigură şi uşoară
tot de cei ce vânează sufletele, vrând să le trimită în pentru diavol. Nu putem spune că lumea s-a născut în
iadul cel mai de jos. Să nu ne bizuim doar pe puterea secolul al XXI-lea, iar ceea ce lasă de dorit este faptul
proprie, spunându-ne că „pe mine nu mă poate face că în acest secol nu se mai cultivă nimic original;
nimeni să mă lepăd de Dumnezeu, doar pentru faptul valorile perene ale culturii şi tradiŃiei poporului nostru
că îi privesc şi îi aprob pe aceşti slujitori ai întune- sunt uitate de multă vreme, iar ideea de mântuire a su-
ricului – aceste paiaŃe îmbrăcate în haine de gală”. A fletului a fost bătută în cuie la poarta Bisericii ecume-
te crede invincibil sau infailibil e cea mai mare niste. Să fim, dar, credincioşi, iar nu... „religioşi”!
înşelare, iar aceşti întunecaŃi tocmai pe acest lucru se Va urma
sprijină, atunci când ne fură sufletele. Ei s-au perfec- M.B.

Chipuri duhovniceşti ale luptei pentru TradiŃie


Ultimul stareŃ de la Valaam, Ieroschimonahul Mihail
(1877-1962)

D upă ce Mănăstirii Valaam i s-a impus introducerea noului calendar, în anii ’20 ai secolului trecut, părea
că o sabie fusese înfiptă atunci în inima ei, pricinuind o asemenea dezbinare şi amărăciune, că nu puŃini
erau cei care, neputând îndura aceasta, au părăsit această chinovie, pentru a merge la mănăstiri din Serbia
sau de aiurea. Restul celor ce nu au acceptat au fost prigoniŃi, unii fiind alungaŃi la schituri îndepărtate. Însă
cei mai mulŃi au rămas între zidurile ei, ca mărturisitori ai adevărului. Însăşi prezenŃa lor nu putea decît să
mustre conştiinŃa noilor calendarişti, care i-au silit să îndure tot felul de greutăŃi, defăimări şi batjocoriri.
Părintele Timon a fost învinuit de neascultare, stând în fruntea monahilor păstrători ai vechiului calendar, pe
care i-a încurajat să păzească cu hotărâre neîntinarea Ortodoxiei.
Cel mai greu pentru ei a fost că nu aveau o biserică şi ca urmare nu puteau săvârşi Sfânta Liturghie. Totuşi,
Părintele Timon slujea deseori în taină, noaptea, în unele din paraclisele îndepărtate. Cele mai dragi amintiri ale
lui erau din anii pe care i-a petrecut în singurătate, la Schitul Ghetsimani, aşezat cam la 22 de mile depărtare de
mănăstire. Chiliile călugărilor erau construite la poalele unei stânci uriaşe, pe vârful căreia se găsea un paraclis.
În vremea petrecută la Schitul Ghetsimani a avut de îndurat multe năvăliri ale celui rău. Odată, mergând să
slujească Sfânta Liturghie, aşa cum făcea în fiecare zi, spre mirarea lui, găsi în biserica încuiată un necunoscut.
Părintele povestea: «Cine eşti şi cum ai intrat aici?», l-am întrebat. Ca răspuns, acela a mormăit ceva şi am
simŃit urzeala ascunsă a diavolului. «Vorbeşte, cine eşti şi ce cauŃi aici?» Tăcere. Am repetat întrebarea, dar el

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


6
Martie 2009
doar bâlbâia: «Bâl-bâl-bâl». Atunci i- facă curat într-un colŃ al unui grajd,
am spus: «Fă semnul crucii aşa: în pe care l-a închis cu perdele. O uşă
numele Tatălui, al Fiului…» N-am scoasă din ŃâŃâni i-a folosit ca Sfântă
apucat să termin, că a slobozit un răc- Masă. Acel sălaş primitiv precum sta-
net înspăimântător şi m-a lovit aşa de ulul din Bethleem a fost preschimbat
puternic în piept, încât am căzut. într-un lăcaş unde se săvârşea cea mai
«Doamne, Doamne! - am strigat, şi mare dintre Taine.
străinul, care era diavol, s-a făcut ne- În anul 1946, Părintele Timon a
văzut». A apărut şi a doua oară în bise- primit marea schimă, dându-i-se nu-
rică. De fapt, de multe ori au încercat mele de Mihail. Dorea să-şi petreacă
dracii să mă sperie, dar mila lui restul vieŃii ca zăvorât, dar voia Dom-
Dumnezeu m-a izbăvit.” nului nu a fost întocmai cu a sa. „De
În cele din urmă, autorităŃile îndată ce mă gîndesc să nu vă mai
mănăstirii au aflat de acele Liturghii de primesc - le mărturisea el fiilor săi du-
noapte şi i-au interzis Părintelui Mihail hovniceşti - mă şi văd înconjurat de o
să mai slujească. „Am suferit o aseme- mulŃime de diavoli. Cu adevărat, prin
nea durere cum nu mi-aş fi închipuit. rugăciunile voastre, Dumnezeu S-a
Am urcat la cimitir, pe dealul Sfân- milostivit către mine”. Iar fiii lui du-
tului Serafim, şi acolo băteam pasul Cuviosul părinte Mihail de la hovniceşti nu încetară să-l cerceteze.
înainte şi înapoi, acoperind dealul cu Valaam Oricine venea la el, cu durerile, cu
lacrimi şi strigînd către Dumnezeu: - necazurile lui, cunoştea nemăsurata
O, Doamne, dacă chiar slujitorii Tăi, care ar trebui să dragoste a stareŃului. Intrând în umila lui chilie, simŃea
înŃeleagă, dacă chiar slujitorii Tăi fac acestea… şi din cum tot ce îi împovăra inima, toate păcatele şi neca-
pricina Liturghiei! Ce se mai poate face?” Într-un sfâr- zurile lui, se risipeau fără urmă. Şi, dacă mai rămânea
şit, o greutate i s-a ridicat de pe inimă şi, întorcându-se ceva, stareŃul Mihail, văzând păcatul nemărturisit, dădea
în chilie, a scris episcopului o scrisoare în care îi lămu- la iveală printr-o singură întrebare partea bolnavă a
rea totul. În scurt timp a primit răspuns: „Dumnezeu să acelui suflet. Câteodată spunea destul de aspru: „Alungă
te binecuvinteze; roagă-te şi nu înceta să slujeşti Sfânta diavolul… şi aici numea tocmai ceea ce pricinuia durere
Liturghie”. Având binecuvântarea episcopului, vechii acelui suflet. Alungă-l cu numele lui Iisus”.
calendarişti au putut să preschimbe o clădire goală în Cu toate că era înŃelegător cu slăbiciunile celorlalŃi,
biserică pentru trebuinŃele lor. Acolo slujeau Sfânta Li- cu sine însuşi se purta foarte aspru. Cu mult înainte de a
turghie în fiecare zi, la ora 4 dimineaŃa. îmbrăca schima cea mare, încetase de a mai lua mân-
În acea vreme, mulŃi mireni veneau la Valaam în că- care gătită de la trapeză. În zilele de post îşi pregătea o
utarea unui îndrumător duhovnicesc în vâltoarea neo- fiertură subŃire de ovăz, iar în celelalte mânca un ou şi
rânduielii care tulbura Biserica, atât dinlăuntru, cât şi bea puŃină cafea: „îmi dă putere”, spunea el. Lunea,
din afară. Pentru a nu stârni ierarhia fără nevoie, se miercurea şi vinerea nu mânca cu desăvârşire nimic, iar
stabilise regula ca mirenilor să nu li se îngăduie a lua către sfârşitul vieŃii nici ceai nu mai bea, decât dacă era
parte la aceste Liturghii de noapte. În schimb, părintele foarte obosit din pricina numărului mare de credincioşi
mergea el însuşi la arhondaric, îi spovedea pe pelerini în şi avea nevoie de puŃină întărire.
chiliile lor şi le dădea Sfânta Împărtăşanie. El însuşi Niciodată nu se plângea împotriva celor care îl pri-
frământa prescurile, pregătea cărbune, şi făcea vin pen- goneau, dar era peste măsură de mâhnit din pricina de-
tru Sfânta Împărtăşanie din viile îngrijite de fiii lui du- căderii duhovniceşti din vremea împărŃirii calendarului.
hovniceşti. A fost mereu criticat pentru legăturile strân- Nu putea să ascundă fiilor săi duhovniceşti durerea
se şi numeroase pe care le avea cu mirenii. Astfel, anii provocată de lipsa duhului monahal. Bătrân şi atât de
au trecut. Odată cu începerea războiului, în 1939, îndurerat de ceea ce se abătuse asupra iubitului său Va-
Valaamul a fost evacuat în Finlanda. Cu inimile pline laam, stareŃul Mihail tânjea să se întoarcă în patria sa,
de durere, monahii erau siliŃi să-şi părăsească mult pe care o îndrăgea pentru mulŃimea SfinŃilor şi Muceni-
iubita lor biserică din insulă, unde vreme de sute de ani, cilor ei.
pădurile dese Ńinuseră în sânul lor atîtea mii de În anul 1957, chiar în ziua praznicului Acoperămân-
nevoitori. Până a ajunge la Noul Valaam, călugării au tului Maicii Domnului - zi în care, cu 55 de ani în urmă,
fost adăpostiŃi pentru o vreme în apropierea unui sătuc. părăsise lumea pentru a intra în mănăstire ca frate - se
Locuiau în mare înghesuială, dar aceasta nu 1-a îndu- întoarse în Rusia, ca stareŃ încercat în multe ispite, lă-
plecat pe Părintele Timon să se oprească de la slujirea sându-şi fiii duhovniceşti în grija Preasfintei Născătoare
Sfintei Liturghii în fiecare zi. Numaidecât a pus să se de Dumnezeu. A ajuns la Mănăstirea Peşterilor-Pskov

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


7 Martie 2009
împreună cu alŃi şase călugări, cei mai de seamă dintre ultimii
pravoslavnici apărători ai Valaamului. La Pskov, stareŃul Mihail a
continuat să slujească în fiecare zi Sfânta Liturghie, întocmai ca
înainte. Nu mergea la biserica mănăstirii, dar slujea singur în
chilia lui, noaptea, pomenind peste 8000 de nume la Proscomidie.
Acestea nu erau simple nume, ci suflete vii, ale căror nevoi le a-
şeza cu atâta dragoste înaintea Tronului Atotputernicului Dum-
nezeu. Liturghiile de noapte au încetat abia atunci când vederea şi
puterile trupeşti l-au părăsit cu totul. ÎnŃelegînd că s-a apropiat de
sfârşitul călătoriei pământeşti, stareŃul începu să se pregătească de
călătoria către cealaltă lume. I s-a slujit Sfântul Maslu şi, după ce
a primit Preacinstitul Trup şi Sânge pentru ultima oară, a plecat în
pace către Domnul, în duminica zilei de 15 aprilie, 1962. Două
zile mai târziu, în cântarea canonului Ajutor şi Acoperitor S-au
făcut mie, sicriul lui a fost purtat în jurul bisericii cu hramul
Intrarea Domnului în Ierusalim. Apoi, a fost dus în peşteri şi
îngropat în mormântul pregătit chiar de el.
Fragmente din partea a doua a cărŃii „Thebaida
Nordului”, tradusă din limba rusă de Cuviosul Părinte Serafim
Rose.

Scurtă justificare a „neascultării” noastre

M ai de preŃ este adevărul rostit în cuvinte puŃine şi simple, decât miile de cuvinte retorice şi împodobite,
care vin să îmbrace minciuna. „Cel mai profund sentiment de dragoste faŃă de fratele tău, este acela de
a-i spune adevărul” – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; „Că legea prin Moise s-a dat; iar darul şi adevărul
prin Iisus Hristos s-au făcut” (Ioan 1, 17). Pe măsură ce „înŃelepŃii pescari” de suflete se vor îndepărta şi ei de
la adevăr, nesocotind porunca Apostolului: „StaŃi (…) încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul şi îmbrăcân-
du-vă cu zaua dreptăŃii” (Efeseni 6, 14), omenirea se va asemăna unei case zidite pe temelie de nisip. Lipsită de
podoaba binecuvântată a adevărului, ea va fi lovită de viforul minciunii, care o va risipi. Columna sufletească a
Ortodoxiei este primejduită de duhul minciunii, înveşmântat cu măiestrie în haina adevărului. Când acest duh
al minciunii va reuşi să devină stăpân în matca adevărului, duhul adevărului va fi scos afară. Însă, lepădând
minciuna, să grăim adevărul fiecare către aproapele lui. Deşi este un cuvânt destul de neclar pentru un om care
trăieşte departe de Dumnezeu, ascultarea este o noŃiune cu o semnificaŃie deplină pentru un credincios, care
ştie că, atunci când este lucrată, ea se ridică la nobleŃea de virtute duhovnicească, fiind în stare să îl mântuiască
pe om. Nu în zadar, în mediul monahal se foloseşte expresia „sfânta ascultare”. În momentul tunderii în mona-
hism, călugării se făgăduiesc a trăi până la moarte sub jugul cel uşor al ascultării faŃă de stareŃ şi de obşte. În
rânduiala săvârşirii sfintei Taine a Cununiei, se spune că femeia trebuie să se plece întru toate bărbatului, iar la
Sfântul Botez, toŃi ne facem mădulare ale lui Hristos, făgăduind a asculta de glasul Bisericii, întocmai ca nişte
fii credincioşi. Iată deci că ascultarea este o piatră tare, care stă la temelia întregii noastre vieŃi creştineşti.
Ascultare – dar faŃă de cine?
Ascultarea faŃă de Biserică nu presupune abuz de autoritate din partea întâistătătorilor Bisericii, aşa cum
spun „predicatorii” sectari ce au împânzit România, în căutare de prozeliŃi naivi. Este adevărat că uneori, sub
pretextul ascultării, s-au comis şi multe lucruri greşite, în contradicŃie cu poruncile Evangheliei, care îndeamnă
la ascultare şi supunere faŃă de mai marii poporului şi ai Bisericii. Porunca SfinŃilor Apostoli este aceea de a ne
teme şi a ne supune mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor, care schimbă cuvântul lui Dumnezeu, transfor-
mându-se în „piatră de poticnire şi stâncă de sminteală” (I Petru 2, 8), pentru cei aflaŃi în căutarea adevărului.
A accepta confortul psihologic al ideilor gata-făcute, al şabloanelor bisericeşti puse pe umerii oamenilor în
numele ascultării faŃă de cei care le-au emis, nu este o ascultare în Duhul lui Dumnezeu. Porunca ce vine de la
Dumnezeu către oameni este aceea care îŃi lasă libertatea de a gândi, adică oferă liberul arbitru asupra deciziei,
umplându-Ńi inima de înŃelepciune dumnezeiască, fiindcă este făcută în duhul dragostei, al păcii şi al adevărului.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


8
Martie 2009
cută în duhul evanghelic, urmând calea SfinŃior PărinŃi
- cale ce duce către Dumnezeu. Atunci când ascultarea
o facem din duhul fricii şi al temerii, acest lucru este o
expresie a animalităŃii din noi şi este proprie doar celor
necuvântătoare şi robilor. Ascultarea în Duhul lui Dum-
nezeu nu înseamnă a tăcea atunci când trebuie să vor-
bim. „Zic vouă, de vor tăcea aceştia, pietrele vor stri-
ga” (Luca 19, 40). Ascultarea nu înseamnă supunere
orbească faŃă de vreo poziŃie nedreaptă - fie ea cano-
nică, dogmatică sau morală. În acest caz, tăcerea ne o-
sândeşte, căci tăcând ne facem părtaşi celor care propo-
văduiesc nedreptatea în Biserică. Cine tace şi pleacă
capul în faŃa neadevărului, moare de fiecare dată
când o face; cine vorbeşte şi Ńine capul sus, moare o
22 martie, 1938: Patriarhul României, Miron singură dată! A nu tăcea şi a nu pleca capul în faŃa
Cristea (care îndeplinea şi funcŃia de prim- neadevărului este o virtute, iar aceasta nu în sensul lip-
ministru), citind ConstituŃia proclamată de Regele
Carol, în timpul unei ceremonii Ńinute la Palatul sei de smerenie, ci pentru a apăra adevărul. A tăcea
Regal. atunci când cineva îŃi impune o minciună, este totuna
cu a primi minciuna şi a fi de acord cu ea, iar aceasta
Însă ascultarea oarbă, fără discernământ, care trebuie este un păcat; şi plata păcatului este moartea sufle-
îndeplinită de frica sabiei - aceasta nu mai este de la tească. Mântuitorul a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi
Dumnezeu, ci de la tatăl minciunii, care este diavolul. ViaŃa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mi-
Sub deviza acestei false „ascultări” s-au încălcat, de ne” (Ioan 14, 6). De aici, reiese clar cine este Adevărul.
multe ori, graiurile apostoleşti şi cele ale SfinŃilor Pă- Deci cine tace şi nu apară Adevărul, acela Îl trădează.
rinŃi; au fost ruinate zeci de biserici, au fost torturaŃi A Ńine capul sus, nu în sensul mândriei - ci în sensul
oameni nevinovaŃi, exilaŃi, ori supuşi unui regim de verticalităŃii, înseamnă a fi de partea Celui care a împă-
înfometare, iar apoi ucişi. În numele „ascultării” s-a cat şi a refăcut legatura pe verticală dintre om şi Dum-
trecut peste glasul conştiinŃei şi oamenii au devenit nezeu. În acest caz se moare o singură dată, şi de cele
simple marionete, care au refuzat să mai gândească. mai multe ori, muceniceşte. Se moare trupeşte şi se
MulŃi au folosit numai puterea braŃului lor spre înde- înviază sufleteşte...
plinirea ordinelor care se aliniau mai mult unei menta- „Trebuie a asculta pre Dumnezeu mai mult decât pre
lităŃi militare. Unii şi-au liniştit cugetele, spunându-şi oameni” (Fapte 5, 29)
că fac ascultare, iar alŃii s-au revoltat. Vrednicul de pomenire părintele sârb, Iustin Popo-
Ordinele nu se discută, ci se execută – cu această vici, spune că este foarte important ca cel credincios să
deviză se doreşte a se acoperi vina multor greşeli. Dar deosebească stapânirea de silnicie. Acolo unde trăirea
oare de ce nu spunem la fel, atunci când suntem puşi în creştină şi viaŃa evanghelică este nedorită de către stă-
faŃa poruncilor lui Dumnezeu? Acestea nu sunt nişte pânirea lumească a locului, sau este chiar prigonită, a-
porunci de căpătâi pentru cei care cred în Dumnezeu? colo nu avem de-a face cu stăpâniri, ci cu silnicii. Iar
Oare nu sunt ele mai presus decât poruncile tiranilor, când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a po-
care stăpânesc pe pământ? Nu ar trebui să ne oprim runcilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotri-
pentru o clipă, să cercetăm dacă nu cumva poruncile vească. Dacă ea nu procedează astfel, înseamnă că nu
oamenilor se împotrivesc poruncilor lui Dumnezeu? Şi, avem de-a face cu o Biserică adevărată, ci cu o desfrâ-
dacă se împotrivesc atunci pe care alegem să le săvâr- nată apocaliptică, ce îşi vinde fiii întunericului. Iar re-
şim? Pe cele rele ale oamenilor, sau pe ale lui Dum- prezentanŃii acestei mincinoase „biserici” - oare mai
nezeu? Mai ales că avem poruncă: „să nu daŃi ascul- sunt ei urmaşii SfinŃilor Apostoli şi ai PărinŃilor Bi-
tare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, sericii? Desigur, ei se îndreptăŃesc în acest caz cu aşa-
care se întorc de la adevăr” (Tit 1, 14). zisa „iconomie” bisericească (care la ei a devenit o re-
Ascultarea se face până la erezie sau abatere dogma- gulă general valabilă); dar acest lucru nu înseamnă alt-
tică, şi niciun pas dincolo ceva, decât a-L vinde în ascuns pe Dumnezeu şi Bise-
Ascultarea creştină este posibilă doar cu condiŃia iu- rica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o tră-
birii, pentru care a zis Mântuitorul: „Cel ce Mă iubeşte dare a Bisericii lui Hristos.
pe Mine, ascultă cuvintele Mele”. Astfel, ascultarea de- Faptul că o poruncă este dată de un ierarh sau de
vine o expresie şi o dovadă a iubirii, şi devine raŃională către un sinod bisericesc, acest lucru nu înseamnă că ea
(adică nu este dobitocească) numai atunci când este fă- este şi justă în acelaşi timp, ci fiecare dintre cei ce se

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


9 Martie 2009
vor supune acestei porunci sunt datori a cerceta, dacă culturalităŃi de largi proporŃii - măcar acea patriar-
ceea ce i se porunceşte vine de la Dumnezeu spre mân- hală frică a lui Dumnezeu, a vechilor ecleziarhi pravo-
tuirea lor, sau de la cel slavnici; Biserica aceas-
ce seamănă neghina, ta dornică de o perso-
spre pierzarea lor. Aşa nalitate covârşitoare, a
au stat lucrurile în ju- pierdut continuitatea cu
rul anilor 1923-1924. spiritul religios de odi-
Porunca sinodului tâl- nioară (...). Nu se călă-
hăresc din Constanti- uzea decât după un
nopol, prin care se in- oportunism ieftin, care
troducea calendarul l-a condamnat din pri-
gregorian (aşa-zisul mul moment la rolul
calendar iulian „corec- degradant de a fi necon-
tat”) în uzul bisericii a tenit exploatat de către
fost primită fără împo- Reuniune ecumenică la finalul unei slujbe comune, desfăşurată într-o Maniu, care, pe lângă
trivire de mulŃi credin- biserică ortodoxă greacă din SUA. Nu de aceşti reprezentanŃi ai întărirea lui, l-a îm-
cioşi, care au fost lip- „ortodoxiei oficiale” se cade să ascultăm, ci de Dumnezeu şi de SfinŃii pins şi la acte nesă-
Săi
siŃi de discernământ şi buite împotriva Biseri-
nu au analizat-o câtuşi de puŃin. Dacă acest nou papă cii Ortodoxe, cum a fost chestiunea calendarului şi
„infailibil”- patriarhul Miron Cristea, a zis că e bună desfiinŃarea Ministerului de Culte” (Octavian Goga,
introducerea calendarului, mulŃi au adormit liniştiŃi pe „Poezii, Proză”, Ed.a 2-a, Bucureşti, edit. Doina, 2001,
baricadele nepăsării, înghiŃind minciuna fără să o mes- pag.107-110).
tece. Pentru conştiinŃa lor searbădă şi depărtată de Cauza „neascultării” noastre
Dumnezeu, în balanŃa de stânga cântărea prea mult au- Noul calendar – pe lângă multele sale lipsuri astro-
toritatea patriarhului şi a sinodului acelui timp, despre nomice, presupune şi o încălcare făŃişă a sfintelor ca-
care Octavian Goga spunea: „Prea laicizaŃi; dezbrăcaŃi noane ale Bisericii, precum şi a Tipicului liturgic. Cei
de cele duhovniceşti, aceşti episcopi nu au mai avut ni- de demult, care nu se supuneau patriarhului Miron
mic din acel fluid miraculos, care întreŃine necontenit Cristea, se supuneau mai mult lui Dumnezeu. Deci,
fiorul mistic al credinŃei. Printre ei, Miron Cristea apă- care era vina lor? De-ar fi să facem o călătorie înapoi în
rea un ins cu oarecare atribuŃii, exploatat de către Ma- timp, din negura istoriei şi până în zorii creştinismului,
niu, care pe lângă întărirea lui, l-a împins şi la acte ne- iar mai apoi până în zilele noastre, am vedea că în
săbuite împotriva Bisericii Ortodoxe, cum a fost chesti- fiecare veac au existat asemenea oameni sfinŃi, care
unea calendarului şi desfiinŃarea Ministerului de Culte”. mai presus de orice bine şi bunăstare lumească, au pus
Atunci când unii au luat atitudine împotriva hotă- voia lui Dumnezeu. Ei au avut tăria şi curajul de a nu se
rârii samavolnice a patriarhului Miron Cristea, ei au supune cuvintelor meşteşugit de viclene şi sfaturilor
fost numiŃi neascultători, iar pentru acest lucru au avut mincinoase ale ereticilor şi ale vrăjmaşilor lui Dum-
mult de suferit. În fapt, „vina” lor era că ei nu se supu- nezeu. De nu ar fi fost râvna şi duhul lor arzând – unde
neau unei porunci care de fapt voia să îi smulgă din am fi fost noi astăzi? Ar mai exista Biserica Ortodoxă?
sânul adevăratei Biserici Ortodoxe, şi să îi adune într-un Fie că le place acestor înşelători ai veacului – fie
staul străin, al cărui păstor era un năimit, în persoana că nu le place – noi astăzi călcăm pe urme sfinte. Noi,
greco-catolicului Miron Cristea, ajuns în fruntea Bise- „neascultătorii” acestui veac, avem în urma noastră
ricii din România! noian de mărturii sfinte, de pilde ale luptei cele
„Îi lipsea, mai întâi, un crez religios bine deter- bune, pe care o laudă şi o fericeşte Sfântul Apostol
minat. ViaŃa lui, prin toate manifestările ei, trăda la tot Pavel. Îl avem pe Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul
pasul, nu numai absenŃa completă a unei însetoşări – acest mare bărbat al Bisericii, ce a fost întemniŃat
după Dumnezeu, dar şi o necontestată notă de frivoli- pentru faptul că apăra frumuseŃea neîntinată a adevă-
tate, profund dezagreabilă. Îi lipsea o orientare cultu- rului credinŃei, dar nici aşa măsluitorii adevărului nu au
rală serioasă, care să-i dea posibilitatea ca, în atitu- putut să-l înduplece. În cele din urmă, mai înainte de a-l
dini intelectuale, să poată umplea golurile morale. Sin- ucide, în dobitoceasca lor mânie, i-au tăiat limba cu
gurele calităŃi de duzină erau un fizic de oarecare care Îl lăuda pe Dumnezeul cel adevărat, şi mâna cea
distincŃie şi netăgăduite aptitudini de retor provincial. dreaptă, cu care scria cuvinte de întărire către bine-
Nici un accent de demnitate sau de sacrificiu; dimpo- credincioşi. Şi ei, „ascultătorii”, îl au pe Sfântul Maxim,
trivă - misiune revoltătoare şi degradantă în faŃa duş- dar îi necinstesc pomenirea, mutându-i-o mai de-
manului (...). Biserica Vechiului Regat, care avea la vreme cu treisprezece zile, neluând aminte la pilda
conducerea ei instalată - dacă nu tradiŃia unei vieŃii sale, de vreme ce iniŃiază dialoguri şi rugăciuni

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


10
Martie 2009
ecumenice chiar şi cu ereticii monoteliŃi, din pricina cărora Sfântul a avut
de pătimit munci şi prigoane crâncene!
Ascultarea pe linie ierarhică, săvârşită fără discernământ, a dus de multe ori la
moartea mucenicească a celor ce iubeau adevărul. SfinŃi mărturisitori precum
Atanasie cel Mare (secolul al IV-lea), patriarhul Alexandriei, care a fost alungat
de cinci ori din scaunul patriarhal; Ioan Gură de Aur (sec. IV-V) – de asemenea
exilat din scaunul Constantinopolului; Sfântul Ierarh Meletie al Antiohiei (sec.
IV); Sfântul Cuvios Ioan Damaschin (sec. VIII) – mare dogmatist şi imnograf al
Bisericii, ce a fost anatemizat de trei ori; Cuviosul Teodor Studitul (sec. VIII) şi
mulŃi alŃii, mergând până în filele istoriei recente. Şi cine ştie câŃi vor mai urma...
ToŃi au fost prigoniŃi sau ucişi nu de păgâni, idolatri sau de către necre-
dincioşi, ci de împăraŃi şi episcopi aşa-numit „ortodocşi”, din tagma celor
care, ascultând de oameni mai mult decat de Dumnezeu, au luptat de fapt
împotriva Bisericii lui Hristos, de-a lungul secolelor.
Adevărul nu poate fi ocolit, indiferent câte eforturi s-ar face pentru aceasta.
Nu există decât o cale – cea a mărturisirii, neascunzându-l sub obroc, pentru că
Ńine de însăşi firea lui ca în cele din urmă să iasă la suprafaŃă. Nimeni să nu tacă
în faŃa minciunii, sub pretextul „ascultării”, fiindcă această tăcere este vinovată
şi infamă, nefiind deloc o virtute, ci fariseism, pentru care şi Sfântul Cuvios
Teodor Studitul ne îndeamnă, spunând: „Atunci când CredinŃa e primejduită,
porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de CredinŃă,
nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-
Sfântul Cuvios Teodor
a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun
Studitul (prăznuit la 11 amestec. Sau un sărac care de-abia îşi câştigă existenŃa?… Nu am nici cădere,
noiembrie) nici vreun interes în chestiunea asta”. Dacă voi veŃi tăcea şi veŃi rămâne
nepăsători, atunci pietrele vor striga.” (Epistola II, 81). Să luăm aminte!
Arhim. M.P.

Ecumenismul – Calea spre pierzare (IV)


Părtăşia la lucrurile întunericului

U râciunea pustiirii la Locul cel sfânt – aceste cuvinte ale Proorocului Daniil sunt asociate, de către contem-
poranii noştri - mai ales de către cei ruşi - în primul rând, cu distrugerea şi pângărirea bisericilor de pe
pământul Rusiei. Dar mai este o altă interpretare patristică a acestor graiuri prooroceşti: „Urâciunea pustiirii la
Locul cel sfânt” înseamnă, fără dubiu, scaunele episcopale ocupate de ierarhi nevrednici. Această tâlcuire ne vi-
ne în minte ori de câte ori vedem apostazia canonică a ecumeniştilor „ortodocşi”, mergând până într-acolo, încât
ei se roagă nu numai împreună cu heterodocşii, dar şi cu idolatrii declaraŃi, ocultiştii şi vrăjitorii, aşa cum a fost
cazul în timpul ultimelor două reuniuni ecumenice de la Vancouver şi Canberra. Doar un om cu orbire duhov-
nicească nu se va înfiora la vederea apocalipticelor grozăvii ale întrunirilor şi reuniunilor ecumenice, fiecare din-
tre ele marcând, invariabil, un nou grad de cădere spirituală.
În rugăciunile împreună cu heterodocşii, pe care le fac aceşti ecumenişti investiŃi cu ranguri clericale, e greu
de crezut că ei nu ştiu ori au uitat, că aceste rugăciuni sunt cu totul oprite de multe canoane. Mai exact, Canonul
Apostolic 10 grăieşte: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune),
acela să se afurisească”. Iar, în conglăsuire cu Can. 45 Apostolesc: „Episcopul sau presviterul sau diaconul,
dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva
ca clerici (să slujească cele sfinte), să se caterisească” (v. Pidalion). Dar oare ierarhii Patriarhiei Moscovei, ai
Constantinopolului şi mulŃi alŃii - toŃi fiind sub jurământul făcut de ei înşişi la hirotonie, fiind obligaŃi deci să
Ńină toate canoanele şi rânduiala Bisericii, până la moarte, (v. Rânduiala Hirotoniei Arhiereului, din Arhierati-
con) - oare sunt ei conştienŃi de faptul că trădează credinŃa ortodoxă, atunci când se roagă, în bisericile ortodoxe,
împreună cu catolicii, luteranii, baptiştii, penticostalii şi alŃi eretici, dându-şi sărutarea dragostei? Oare ei încalcă
în mod conştient propriile jurăminte şi anatemele SfinŃilor PărinŃi, date împotriva „fraŃilor ecumenici”, ce s-au
depărtat de la Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică?

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


11 Martie 2009
„Fericit bărbatul, carele n-au umblat în sfatul ne- prin stricarea dogmelor noastre, iar scopul lor este
credincioşilor” sunt primele cuvinte ale Psalmului 1. schimbarea canoanelor TradiŃiei ortodoxe - călăuza de
Oare întâmplător dumnezeiescul Prooroc David le-a veacuri a Bisericii, vrând a ne îndepărta de temelia Bi-
pus primele? La Dumnezeu, nimic nu este din întâm- sericii lui Hristos. Sfatul necredincioşilor ştie care este
plare! Este cu neputinŃă a cânta despre slava lui Dum- vistieria cea mai de preŃ a Bisericii Ortodoxe şi, ca
nezeu, a-L slăvi pe El întru adevăr, atâta vreme cât urmare, comite abuzuri împotriva dogmelor şi canoa-
faci parte din „sfatul necredincioşilor”. Iar ecumeniştii nelor Sale. Binemeritata cinste şi numele nepătat al
din Patriarhia Moscovei, să nu pretindă că în acest Ortodoxiei pornesc exact din momentul întemeierii Ei
Consiliu Mondial al Bisericilor - acest sfat al necre- şi până în zilele noastre, şi se datorează faptului că a
dincioşilor, ei fac cumva „mărturisire a Ortodoxiei”. păstrat, cu nestrămutată credincioşie, învăŃătura sa, de
Nu! De fapt, ei sunt părtaşi la o lucrare a întunericu- Dumnezeu insuflată, şi Sfânta TradiŃie: „Drept aceea
voi ce aŃi auzit dintru început, întru voi să rămână; şi
de va rămânea întru voi ce aŃi auzit dintru început, şi
voi în Tatăl şi în Fiul veŃi rămânea” (I Ioan 2, 24).
„łine ce ai, ca nimenea să nu îŃi ia cununa ta” (Apoc.
3, 11). Aceasta este o mărturie de mare însemnătate
pentru creştinismul ortodox. În opinia liberalilor biseri-
cii şi a inovatorilor, a Ńine şi a păstra este echivalent cu
un conservatorism şi o stagnare. Pentru conştiinŃa orto-
doxă, însă, aceste formulări sunt pline de o forŃă dina-
mică, fiindcă păstrarea înseamnă o luptă necurmată,
de a fi întotdeauna, până la sfârşit, credincios Adevă-
rului, a fi înarmat cu acest Adevăr, şi de a fi totodată
gata, în orice clipă, să înfruntăm nevoile ascunse şi is-
pitele din viaŃa noastră de zi cu zi.
Biserica lui Hristos este „stâlpul şi temelia adevă-
rului” (I Tim. 3, 15). După spusa Sfântului Teofan
Zăvorâtul, „doar Biserica lui Hristos, Care este Dum-
nezeul Adevărului, ori Adevărul Însuşi. Totul în Ea este
Adevăr. Nu căutaŃi adevărul în altă parte”. Pe de altă
parte, ecumeniştii susŃin că orice altă religie, chiar şi
cele păgâne, „de vreme ce Dumnezeu este Unul Sin-
gur” , este deŃinătoarea propriului ei adevăr, şi de aceea
face apel la creştini, să fie toleranŃi cu confesiunile
celorlalŃi. Dar, fiind tolerant faŃă de apostazia duhov-
nicească, ecumenismul confirmă de fapt erorile hetero-
Patriarhul Chiril al Rusiei este cunoscut pentru deschiderea docşilor, atunci când afirmă cu voce tare că aceşti ido-
faŃă de dialogurile cu catolicii, evreii şi hinduşii (foto) şi de latri şi eretici, daŃi anatemei de către SfinŃii PărinŃi, ar
asemenea ca participant fidel la conferinŃele, adunările, aparŃine de asemenea Bisericii lui Hristos.
rugăciunile şi slujbele ecumeniste. În 1992, Parlamentul Rus
a creat un grup de investigaŃii care a publicat materiale BunăvoinŃa ecumeniştilor „ortodocşi”, chemaŃi să
despre colaborarea clericilor cu KGB. Pe listă se află şi „dărâme barierele duhovniceşti”, vine în contradicŃie cu
numele actualului candidat cap al Bisericii Ruse, Patriarhul cele spuse fără umbră de îndoială, de Însuşi Domnul,
Chiril, care folosea numele de Mihailov.
atunci când a poruncit despre cum să ne fie purtarea
lui, ce încearcă din răsputeri să unească toate faŃă de păcătoşii nepocăiŃi: „Şi de nu va asculta nici de
neadevărurile şi ereziile lumii într-o singură „biserică sobor, să-Ńi fie Ńie ca un păgân şi vameş” (Mt. 18, 17).
universală” – o biserică fără de Hristos. Faptele lor vor- Următori făcându-se Domnului, SfinŃii Săi ucenici
besc de la sine despre acest lucru. Chiar înşişi ecume- Ioan Teologul (II Ioan 1, 10), şi Sfântul Apostol Pavel
niştii mărturisesc acest lucru, în momentele lor de sin- (II Tes. 3, 6) îi cheamă de asemenea pe creştini, să fie
ceritate. Mitropolitul Chiril de Smolensk (n.red.: Chiril credincioşi trezviei duhovniceşti şi scumpătăŃii. În E-
Gundyaev, actualul Patriarh al Moscovei), şeful Depar- pistolia către Galateni, Sfântul Apostol Pavel îi dă ana-
tamentului de RelaŃii cu Bisericile din Străinătate al Pa- temei pe cei ce răstălmăcesc învăŃăturile Domnului:
triarhiei Moscovei, a numit Consiliul Mondial al Bise- „Ci măcar noi, sau Înger din Cer de vă va bine vesti
ricilor, în mod deschis, „Legănul bisericii viitorului”, în vouă afară de ceea ce am bine vestit vouă, anatema să
timpul celei de-a Şaptea Adunări Generale a C.M.B. fie” (Gal. 1, 9-10).
Este lucru bine ştiut că ecumeniştii caută să niveleze Traducere după „Ecumenism – Path to Perdition”,
diferenŃele interconfesionale, precum şi contradicŃiile, de Liudmilla Perepiolkina

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23 12


Martie 2009
Chipuri sfinte – modele de urmat
Mucenicii din Athos
„... că Dumnezeu i-au ispitit pe dânşii, şi i-au aflat Luişi vrednici. Ca
aurul în topitoare i-au lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-au primit” (ÎnŃel. III, 1-9)

N e aflăm în epoca în care BizanŃul semnase


unirea Bisericii Ortodoxe Răsăritene cu ereticul
papă de la Roma, prin actul de Uniune de la Lyon.
împărăteşti; ori cum poate fesul călugăresc al simplilor
şi smeriŃilor cuvioşi athoniŃi, să desconsidere mitra patri-
arhală? SoluŃia găsită a fost una cunoscută, încă din
Motivul era că împăratul de atunci al Constan- zorii creştinismului: prigoana împotriva monahilor din
tinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul (1259- Sfântul Munte, care s-au dovedit a fi „răzvrătiŃi”, consi-
1282), aştepta de la papa Urban al IV-lea (1261- derând drept trădare unirea cu antihristul papă, şi urmau
1264) să ajute politic Imperiul Bizantin, care ducea să plătească această împotrivire a lor cu sânge! Înar-
războaie împotriva bulgarilor şi a sârbilor. În schim- maŃi cu ordine precise şi având în spate o puternică garni-
bul ajutorului militar promis, Papa avea următoarele zoană, trimişii latino-cugetători ai împăratului şi fana-
pretenŃii: depunerea unui jurământ de credinŃă din ticii latini au ajuns în Sfântul Munte şi şi-au început
partea tuturor clericilor faŃă de papă; catehizarea po- războiul nemilos împotriva călugărilor lipsiŃi de orice
porului să se facă în acord cu credinŃa papei de la ajutor pământesc, chinuindu-i şi muncindu-i pe toŃi cei
Roma; adoptarea, cu precădere, a adaosului „Filioque” ce nu acceptau infama unire cu papistaşii. Era ceva atât
în Simbolul CredinŃei, adică învăŃătura că Sfântul Duh de cumplit, încât nici în cei 500 de ani de atacuri ale păgâ-
purcede „şi de la Fiul”, iar nu numai de la Tatăl; nilor turci, Sfântul Munte nu cunoscuse aşa un măcel…
Papa să fie socotit ca aşezat de Dumnezeu La Mănăstirea Vatoped, latino-cuge-
să judece şi să hotărască irevocabil şi tătorii au întâmpinat aceeaşi hotărâtă
fără drept de apel în orice chestiune împotrivire din partea monahilor. Imediat,
dogmatică (adică să nu se poată anula au început schingiuirile. SoldaŃii înar-
sau dejuca orice hotărâre a sa). Cu alte maŃi s-au dedat fără nicio ezitare la cele
cuvinte, Papa trebuia să fie considerat mai neauzite munci, după ordinele pri-
drept o autoritate bisericeasă supremă, mite de la papistaşi. Dar vitejii părinŃi au
mai presus de puterea Sinoadelor biseri- primit cu bucurie vărsarea sângelui şi
ceşti, locale sau ecumenice. Deşi până moartea mucenicească pentru credinŃă.
atunci patriarhul fusese foarte devotat Doisprezece monahi, viteji mărturisitori,
împăratului, totuşi, în momentul în care eroi şi apărători ai Ortodoxiei, care s-au
împăratul a pus problema unirii, el s-a împotrivit cu mare curaj trădării curatei
lovit de o statornică împotrivire din par- şi nefalsificatei predanii a Domnului
tea patriarhului Iosif I (1267-1275), ca- nostru, Iisus Hristos, au fost conduşi pe
re a declarat cu jurământ că în „niciun o colină din vecinătatea mănăstirii.
caz nu va semna unirea cu ereticul pa- Acolo, latino-cugetătorii au ridicat o spân-
pă”. După înfăptuirea infamei uniri, patri- zurătoare. Unul câte unul, mucenicii au
arhului Iosif i s-au alăturat şi alŃi teologi, precum şi fost spânzuraŃi, aşa cum o arată şi icoana zugrăvită
monahii athoniŃi, care au trimis împăratului un pro- întru cinstita pomenire a muceniciei lor. Luându-şi ră-
test împotriva acestei uniri, sfătuindu-l să o anuleze şi mas bun şi cerându-şi iertare unul de la altul, ei s-au
să se întoarcă la Ortodoxie. Biserica toată privea acu- suit pe eşafod şi de acolo la cer, în dulceaŃa şi desfă-
zator către împăratul apostat… tarea raiului, unde se şi odihnesc sfintele lor suflete.
Dar această împotrivire l-a mâniat din cale afară StareŃului i-au pregătit alt chip de moarte muceni-
pe împărat, într-o aşa măsură, încât a început prigoana. cească. Sub ochii bătrânului părinte stareŃ Eftimie,
Pe unii i-a chinuit, pe alŃii i-a surghiunit, iar altora le-a muriseră muceniceşte o parte din fiii săi duhovniceşti,
confiscat averile. Apoi, patriarhul Iosif I a fost izgonit dar el continua să se împotrivească, cu toată tăria sa
din scaunul patriarhal, în locul lui fiind ales latino- sufletească, împotriva unirii cu ereticul papă. Acest lu-
cugetătorul Ioan al XI-lea Vekkos (1275-1282), fapt care cru îi umplea de mânie dobitocească pe delegaŃii împă-
a provocat mari tulburări în lumea ortodoxă, mai ales ratului şi ai papei, făcându-i să scrâşnească din dinŃi ca
în Sfântul Munte, dar şi în sânul familiei imperiale. nişte apucaŃi. Îşi munceau minŃile întunecate, cugetând
Când împăratul şi patriarhul au aflat de împotri- cum să-l omoare. Înaintea mănăstirii era marea. Călăii
virea monahilor athoniŃi, s-au lăsat imediat stăpâniŃi de l-au ridicat, au mânat corabia în larg şi acolo, legat cu
patima oarbă a răzbunării. Ei nu puteau concepe cum lanŃuri grele, i-au dat drumul în mare, înecându-l.
de poate îndrăzni rasa călugărească, să se opună porfirei Măcelul din Vatoped se sfârşise aici. Urmau acum alte

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


13 Martie 2009
mănăstiri. un caz nu vor primi o astfel de trădare, ce va fi o pată
Plutonul ucigaşilor a poruncit adunarea tuturor mona- neagră asupra întregii lor vieŃi pe pământ şi în cer. A urmat
hilor în Kareya, cu scopul de a-i obliga pe athoniŃii ce ceea ce bine ştim că s-a întâmplat şi în celelalte mă-
locuiau în chiliile din preajma capitalei Sfântului Munte năstiri athonite: sângele, mucenicia, moartea. Garnizoa-
şi pe întâistătătorul lor, părintele Cosma, să accepte uni- nei de soldaŃi i s-a ordonat ridicarea tuturor călugărilor.
rea cu „biserica” mincinoasă a papei, adică să „cugete Porunca a fost executată imediat şi, desigur, într-un chip
latineşte” şi să primească dogmele eretice latine. ToŃi s-au neomenos, barbar şi sălbatic. Aşa a vrut-o „Sfântul Pă-
împotrivit acestei trădări. Monahii au rinte” de la Roma, scuzându-se prin dictonul
făcut zid viu în jurul stareŃului, răspun- machiavelic: „scopul sfinŃeşte mijloacele”.
zând cu un singur cuvânt şi cu o singură Pe monahii de origine georgiană (ivirită)
inimă, că sunt pregătiŃi să şi moară muce- i-au luat ca sclavi în Italia, iar pe ceilalŃi
niceşte pentru Ortodoxie - unica şi adevă- părinŃi şi fraŃi i-au dus, cu gardă mili-
rata CredinŃă. Luând îndrăzneală, ei au vor- tară, la arsanaua mănăstirii Iviron. Acolo,
bit cu mare glas împotriva unirii cu i-au urcat într-o barcă, au purces în larg,
reprezentanŃii papei. Lucrurile de neîm- iar apoi i-au înecat, dându-şi sufletele lor
păcat nu se pot împăca, spuneau ei. „Ce sfinte în mâinile Aceluia ce a zis, prin
împărtăşire are dreptatea cu fărădelegea? gura Sfântului Apostol şi Evanghelis-
Sau ce împreunare are lumina cu întune- tului Ioan: „fii credincios până la moarte,
ricul? Sau ce unire are Hristos cu şi voi da Ńie Cununa vieŃii” (Apoc. 2,10).
Veliar?” (II Cor. 6, 14-15). Nicio împăr- În Sfânta Mănăstire Zografu, papis-
tăşire nu poate exista între Răsărit şi taşii întrebuinŃează arma cuvintelor bune,
Apus! De la Răsărit ne-a venit lumi- prin care căutau să înşele „inimile celor
narea, iar de la Apus - întunericul. Şi aici, proşti” (Romani 16, 18), crezând că pot
în Kareya, călugării aghioriŃi s-au dove- să „ardă” crezul ortodox al părinŃilor. Li
dit a fi stânci neclintite, ce nu cădeau în s-a oferit mult aur, plus promisiunea mi-
faŃa promisiunilor viclene sau ale ame- lei papale, doar-doar îl vor recunoaşte
ninŃărilor. De aceea, şi vrăjmaşii Orto- SfinŃii Mucenici de la Zografu, pe papă drept cap al Bisericii univer-
prăznuiŃi la 10 octombrie
doxiei începuseră să îşi ascută armele. sale. Răspunsul părinŃilor a fost acesta:
Chinurile începuseră. Dar cu cât mai mult monahii erau „Şi cine v-a spus că papa al vostru este capul Bisericii?
chinuiŃi, cu atât mai mult se arătau mai neînfricaŃi, măr- De unde aveŃi voi o astfel de învăŃătură? La noi Capul
turisind credinŃa ortodoxă cu toată puterea lor. Pentru Bisericii este Hristos! Mai uşor ne hotărâm să murim
aceasta, răbdarea ighemonilor sfârşindu-se, imediat li s-a decât să cedăm şi să se spurce acest loc sfânt de silnicia
gătit moartea prin spânzurare şi junghiere. Pentru părin- şi tirania voastră! Nu deschidem porŃile mănăstirii!
tele Cosma, Protosul Sfântului PlecaŃi de aici!”Atunci papis-
Munte, se pregătise ştreangul, iar taşii, ieşindu-şi din fire, între-
pentru fiii săi duhovniceşti, tăie- buinŃară cea de-a doua armă de
rea capetelor. S-a înroşit de sân- care au dispus dintotdeauna: rugul,
ge pământul sfânt al Kareyei... focul. În foc să se piardă aşadar
În Mănăstirea Iviru, una din şi cei douăzeci şi şase de părinŃi
cele mai mari lavre din Sfântul zografiŃi! Astfel, la curajoasa măr-
Munte şi cu un număr la fel de turisire a părinŃilor mănăstirii, ca-
mare de monahi, latinii şi latino- tolicii răspund: „şi, prin urmare,
cugetătorii au întrebuinŃat la dacă tot o vreŃi, atunci muriŃi!”
început toate mijloacele paşnice. Părintele stareŃ Toma a Ńinut
Păreau buni şi amabili. Între- cuvânt obştii, dându-le binecu-
buinŃaseră toate posibilităŃile lor vântare să fugă din mănăstire,
în vederea unirii cu „biserica” dacă le-ar fi fost frică de moartea
Mănăstirea Zografu din Muntele Athos
papală. Ei spuneau, cu grai dulce ce avea să urmeze şi îndemnându-i
dar otrăvitor: „Asta o vrea Dumnezeu. Astfel este voia Lui: să rămână, pe cei ce doreau să dobândească cununa vie-
„Ca toŃi una să fie” (Ioan 17, 21). Dar nici amabilităŃile Ńii veşnice prin moartea mucenicească. Au rămas pe loc
linguşitoare ale latino-cugetătorilor, nici argumentele lor douăzeci şi şase de suflete: douăzeci şi doi de monahi,
n-au putut să-i ispitească pe părinŃii iviriŃi. Ei ştiau cu tot cu stareŃul lor, şi încă patru mireni, care munceau
foarte bine ce înseamnă papa. Cunoşteau istoria. Ştiau câte la mănăstire. ToŃi s-au suit în turnul lavrei. Fără să mai
răutăŃi făptuise în anii ce se scurseseră. Ştiau că primirea piardă timpul, ucigătorii adună vreascuri şi lemne, din
„unirii” înseamnă cea mai mare trădare… O, nu! În nici care alcătuiesc un morman uriaş, căruia îi dau foc, iar

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23 14


Martie 2009
apoi îi ard pe părinŃii mărturisitori ai Ortodoxiei! În timp ce erau înghiŃiŃi de flăcări, ei cântau acatistul Bunei-
vestiri, dându-şi sufletele în mâinile lui Dumnezeu, în zece zile ale lunii octombrie, anul 1282. În luna decem-
brie a aceluiaşi an, sângerosul împărat Mihail Paleologul îşi sfârşeşte zilele în cea mai cruntă sărăcie şi mizerie.
Marmura din Protaton (foto alăturat)
În afara bisericii Protaton, spre nord, se află o bucată de
marmură, deasupra căreia se spune că latino-cugetătorii
patriarhului „unionist” Ioan Vekkos i-au decapitat pe Cuvioşii
Mucenici din Kareya. Se mai spune că în timpul iernii, atunci
când cade zăpada şi acoperă întreaga regiune, pe această
marmură zăpada nu se aşterne deloc, ci se preface în apă şi
astfel rămâne întotdeauna curată. (Din „Limonariu athonit” al
monahului Vlasie, Editura FrăŃiei creştin-ortodoxe „Lydia”,
Thessalonic, 1998, p. 151).
Peştera celor afurisiŃi
În părŃile de răsărit ale Ńinutului pustnicesc Vigla şi în
hotarele Marii Lavre există o oarecare peşteră, aflată pe o latură
prăpăstioasă de deasupra mării. Astăzi, ea este închisă şi zidită
cu pietre. Conform tradiŃiei ce s-a păstrat, acolo au existat mai
demult trei cadavre înfiorătoare la arătare şi umflate ca toba, ale
călugărilor ce au slujit împreună cu latino-cugetătorii. Într-o
oarecare carte, se relatează că monahul Lazăr Dionisiatul, trecând cu barca pe dedesubt, i-a arătat peştera celor afurisiŃi şi
vestitului duhovnic, cuviosul părinte Maleahi, în anul 1922.
Cadavrele celor afurisiŃi se aflau mai înainte în cimitirul Mănăstirii Marea Lavră, dar din pricina întâmplărilor
neplăcute, au fost aduse în peştera Viglei. Acolo, deoarece leşinase un oarecare închinător bolnav cu inima când a văzut
stârvurile celor afurisiŃi, Marea Lavră a fost obligată să închidă peştera. (Ibid. pag. 137-138)
T.M.

Amintiri din Gulag


Glasul Noilor Mucenici – O Înviere în Catacombe
A
stăzi, Praznicul plin de lumină al Sfin-
telor Paşti a sosit. Sărbătorim slăvita
Înviere a Domnului în biserici frumos împodo-
bite, pline de lumânări aprinse, în care slujesc so-
boare de episcopi şi preoŃi, îmbrăcaŃi în veşminte
albe, şi care ne binecuvintează cu minunata veste,
care ne umple sufletele de nădejdea învierii de ob-
şte şi a vieŃii veşnice: „Hristos a înviat!”, iar răs-
punsurile noastre pline de bucurie umplu şi ele văz-
duhul, parcă ajungând spre cer: „Adevărat a
înviat!”
Odinioară, în istoria apropiată nouă, şi pe
care străbunicii noştri şi-o mai amintesc, poate,
dincolo de Cortina de Fier erau mii de cre-
dincioşi, dintre care mulŃi erau întemniŃaŃi din
pricina mărturisirii lor de credinŃă. Deşi nu
puteau participa la slujbe pline de fast, aşa cum luăm parte noi astăzi, inimile lor erau pline de bucurie.
Învierea lui Hristos sfărâma lanŃurile cu care erau ŃinuŃi cei prigoniŃi pentru Hristos şi pentru Adevărul Său şi,
pe bună dreptate, chiar dincolo de lanurile de sârmă ghimpată, ori dincolo de pereŃii silnici ai temniŃei,
sufletele credincioşilor erau într-adevăr libere. Celor de demult, care peste timp, peste viaŃă şi peste moarte, se
veselesc acum pururea în lumina cea neînserată a ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu, unde Paştile sunt veşnice, să le
zicem şi noi o sfântă urare: „Hristos a înviat!” Mai jos, avem mărturia mişcătoare a chipului în care
credincioşii Bisericii din Catacombe au prăznuit Sfintele Paşti în timpul în care erau prizonieri în temutul lagăr
de la SolovăŃ, din Rusia nordică. În ciuda lipsei de podoabă exterioară a acestor slujbe din catacombe şi a
condiŃiilor foarte grele în care ele erau Ńinute, totuşi bucuria duhovnicească lăuntrică a acestor întemniŃaŃi era
poate mai mare decât a noastră, cei din zilele de astăzi.
TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23
15 Martie 2009
„La SolovăŃ, aveam câteva „biserici” secrete, de Ajunsesem la marginea pădurii; găsisem containerul de
catacombe, dar preferatele noastre erau în număr de uscare a peştelui – lung de aproape unsprezece metri, lip-
două: „catedrala” Sfintei Treimi şi „biserica” Sfântului sit de ferestre, cu o uşă ce trecea aproape neobservată.
Ierarh Nicolae, Făcătorul de minuni. Prima era un mic Lumină difuză... un apus de soare destul de întu-
luminiş, situat în mijlocul unei păduri dese, din direcŃia necat... cerul acoperit cu nori negri. Am ciocănit în uşă
arealului administrativ, denumit „Savatie”. Turla acestei conform parolei convenite: mai întâi de trei ori, iar apoi
biserici era însuşi cerul, iar zidurile erau chiar trunchiu- încă o dată. Ne deschide părintele Nicolae. Vlădica
rile mestecenilor din pădure. Biserica Sfântului Nico- Victor şi Vlădica Ilarion sunt deja aici... în câteva mi-
lae era aşezată în inima pădurii, spre zona „Muskolm”, nute, soseşte şi Vlădica Nectarie. Interiorul containe-
într-un desiş format natural. Cel mai adesea, aceste slujbe rului se transformase în biserică. Pe podea şi pe pereŃi
Ńinute în ascuns erau săvârşite doar pe timpul verii, la erau puse crenguŃe de mesteacăn. Câteva lumânări impro-
praznicele împărăteşti şi, cu mare fast, în ziua Pogo- vizate pâlpâiau smerit. La iconostasul tocmit în grabă,
rârii Sfântului Duh. Dar câteodată, în funcŃie de împre- se aflau câteva iconiŃe tipărite pe hârtie. Mica icoană
jurări, se mai Ńineau şi alte slujbe în ascuns, în alte pictată cu scena Prohodului Domnului se află pusă pe te-
locuri. Aşa de pildă, în Sfânta şi Marea Joi a anului trapod, spre închinare, împodobită cu crenguŃe înver-
1929, slujba citirii celor Douăsprezece Sfinte Evan- zite. Zece oameni au venit aici să se roage. Mai târziu,
ghelii a fost Ńinută în celula doctorului care se ocupa de lor li se alătură încă patru sau cinci, dintre care doi sunt
deŃinuŃii Companiei a X-a. Vlădica Victor şi părintele călugări. Slujba începe pe un ton abia şoptit. Ni se pă-
Nicolae au venit la noi ca pentru dezinsecŃie. Apoi, du- rea că nu mai avem trupuri, ci doar suflete... Nimic nu
pă tipicul local al catacombelor, ei au săvârşit câteva ne tulbura, nimic nu ne abătea atenŃia; mintea toată ne
slujbe cu uşa bine zăvorâtă şi camuflată. era către rugăciune. Eram toŃi lângă Crucea Golgotei,
În Vinerea Mare, s-a dat citirii un ordin către toate sărutând cu lacrimi picioarele Celui ce pătimise Răs-
Companiile, în care se spunea că, pentru următoarele tignire şi moarte, pentru a ne răscumpăra pe noi, cei Ńi-
trei zile, nimănui nu îi era permis să părăsească incinta nuŃi în robia păcatului. Nu îmi mai amintesc cum am
după ora 20, afară doar de cazurile execepŃionale, şi cu ajuns „acasă”, adică la celulele din taberele noastre. Fără
ordinul special scris, din partea comandantului de la- numai că Dumnezeu ne-a acoperit în faŃa gardienilor!
găr. La ora 7 dimineaŃa, în Vinerea Mare, când tocmai ne Mare minune…
întorsesem la celulele noastre de detenŃie, după două- Se hotărâse ca slujba de Înviere să fie Ńinută în ca-
sprezece ore istovitoare de muncă silnică, părintele Ni- binetele noastre medicale, ce erau de fapt chiar celulele
colae a venit şi ne-a spus că a fost pictată o icoană de în care locuiam. Spre miezul nopŃii, am reuşit să îi che-
mărimea unei palme, pe care era zugrăvită Pogorârea măm – chipurile, pentru consultaŃii urgente, şi fără nici
de pe Cruce şi Îngroparea Domnului nostru, Iisus Hristos. un fel de permis scris, pe toŃi cei ce spuseseră că vor să
Slujba Prohodului trebuia să fie înceapă într-o oră. ia parte la slujbă, indiferent de urmări. Aşa s-au adunat
„Unde?”, a întrebat Vlădica Maxim. „În camera cea mare, cu totul cam cincisprezece oameni. După ce s-au citit Cea-
în care se usucă peştele – cea de lângă pădure, aproape surile Paştilor şi s-a săvârşit şi Sfânta Liturghie, ne-am
de Tabăra de prizonieri cu indicativul N. Parola va fi trei aşezat şi am dezlegat postul. Pe masă, erau aşezaŃi co-
bătăi în uşă, după care încă două. Vă sfătuiesc să veniŃi zonaci, pască şi brânză, ouă roşii, gustări reci şi vin
pe rând, unul câte unul, pentru a nu da de bănuit.” făcut din drojdie, fructe de merişor sălbatic şi zahăr. Ne-am
Într-o oră şi jumătate, Vlădica Maxim şi cu mine despărŃit pe la trei dimineaŃa.
am părăsit taberele noastre şi am pornit în căutarea Din ordinul comandantului lagărului, patrulele au
„adresei” indicate. În două rânduri, patrulele ne-au ce- făcut controale în lagărul nostru chiar înainte şi după
rut permisele de trecere. Noi, ca doctori, le aveam. Dar slujbe, la orele 11 noaptea şi 4 dimineaŃa. La ultima veri-
oare ce se va întâmpla cu ceilalŃi – Vlădicii Victor, ficare, la care a luat parte însuşi comandantul, noi, doc-
Ilarion, Nectarie, şi părintele Nicolae? Vlădica Victor torii, împreună cu Vlădica Maxim, am fost găsiŃi la ca-
lucra la contabilitatea fabricii de frânghii. Vlădica binet. El a exclamat atunci: „Ce mai doctori sunteŃi şi
Nectarie lucra ca pescar, iar restul împleteau năvoade. voi… chiar nu aveŃi somn?” Iar apoi, a mai adăugat:

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


16
Martie 2009
„O noapte ca asta, numai bună pentru dormit… şi uită-te la ei, cum o pierd în zadar, neodihnindu-se!” Apoi, a
plecat... „Doamne, Iisuse Hristoase, ÎŃi mulŃumim łie pentru minunea puterii şi milostivirii Tale!”, a exclamat
Vlădica Maxim cu înflăcărare, în numele nostru, al celor de faŃă, care simŃeam acelaşi lucru.
Noaptea albă de la SolovăŃ se apropiKa de sfârşit, izgonită de lumina suavă, roşiatică a zorilor sfintei zile a
Învierii Domnului. Se părea că soarele împărtăşea şi el această bucurie a Sfintelor Paşti, revărsând din belşug
razele sale jucăuşe asupra mănăstirii-lagăr, schimbând parcă duritatea acelui loc al torturii şi al chinurilor într-un
Ierusalim ceresc, ai cărui locuitori eram şi noi, cei ale căror inimi erau arzânde şi pline de o bucurie tăcută,
nepământească...
Traducere din „The Orthodox Word”, Vol. 6, Nr. 3

Paştele creştinesc
Istoria Paştelui, de la eliberarea evreilor din Egipt la mai important al anului, care a fost numit Pesah, ceea
Iisus Hristos ce în limba ebraică înseamnă Trecere, adică trecere de

A cest mare praznic s-a născut în timpul Ieşirii la un pământ la altul. După fuga din Egipt, în pustie,
poporului ales, cand israeliŃii care locuiau în Pesahul s-a transformat în prilej de reînnoire a amin-
Egipt, lipsiŃi fiind de identitatea lor de popor, au ho- tirii unei „treceri”, dar nu spre un pământ mai roditor,
tărât şi au reuşit să fugă de la faraon. Sărbătoarea Paş- ci spre eliberarea din robia egipteană, înfăptuită prin
telui are rădăcini mult mai vechi, căpătând semnifica- minunata mijlocire a şi purtarea de grijă a lui Dum-
Ńii diferite în timp. Cartea Ieşirii relatează cum, într-o nezeu. Sângele mielului păzea acum poporul ales; ier-
noapte, în Egipt, unde se afla în robie poporul lui Israil, burile amare au devenit amintirea amărăciunilor îndu-
Dumnezeu l-a învăŃat pe Moise cum să prăznuiască rate în Egipt, iar pâinea nedospită a căpătat semni-
Paştele: fiecare familie trebuia să taie, la asfinŃit, un ficaŃia grabei în care s-a produs fuga. Aceeaşi grabă
miel de parte bărbătească, fără prihană, mai mic de un este simbolizată şi de consumarea mielului fript - nu
an, şi să însemneze cu sângele lui poarta de intrare în gătit în vase; consumarea lui stând în picioare şi cu
casă, apoi să mănânce din carnea friptă pe foc. Din toiagul în mână. Aşa s-a născut Paştele ebraic. Cu
Sfânta Scriptură, aflam că israeliŃii cunoşteau această trecerea veacurilor, Paştele s-a transformat într-o sărbă-
sărbătoare înainte de a ieşi din Egipt. toare ce trebuia prăznuită în familie, dar, la jumătatea
secolului al VII-lea î.Hr., pe vremea regelui Iosia, a
Pesahul în vremurile de început şi după fuga din suferit o schimbare. Din porunca regelui, Paştele a
Egipt devenit o sărbătoare publică, ce se serba doar la
Sărbătoarea Paştelui s-a născut în timpuri îndepăr- templul din Ierusalim. Mielul nu mai era jertfit de
tate printre păstorii nomazi din Orient, la începutul către capul familiei, ci de către preot, iar cu sângele
primăverii când ei plecau lui nu se mai ungeau stâl-
spre zone cu păşuni mai bo- pii casei, ci se stropea
gate, din cauza sezonului altarul. Primul Paşte cele-
secetos. În noaptea dina- brat conform noii reforme
intea plecării, păstorii sa- religioase a avut loc în
crificau un miel în scopul anul 621 î.Hr. De data
de a îndeparta primejdiile aceasta, putea fi sacri-
din timpul călătoriei. Cu ficat nu numai mielul, ci
sângele animalului ungeau şi o viŃică, chiar mai mare
stâlpii şi betele de la cor- de un an, iar carnea tre-
turi, iar mielul fript era con- buia consumată fiartă şi
sumat cu ierburi aromate apoi friptă, la apusul soa-
şi pâine nedospită. Sărbă- relui, la vremea ieşirii din
toarea se Ńinea în corturi, Egipt.
în prima noapte cu lună
plină din primavară. Cu
timpul, această prăznuire Cetatea Ierusalimului, vedere de pe Muntele Măslinilor. Jos,
se văd mormintele din Valea lui Iosafat
a devenit evenimentul cel

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


17 Martie 2009
Paştele, de la robia vaviloniană la vremea lui Iisus Apus, creştinii europenizaŃi au inventat până şi oul de
Odată cu arderea templului din Ierusalim de către ciocolată, probabil în cinstea unui zeu al dulciurilor. Cât
vavilonieni, în anul 587 î.Hr., preoŃii au revenit la ve- despre ouăle multicolore, aceasta este tradiŃie împrumu-
chea formă de serbare a Paştelui în familie. După reîn- tată din Apus, şi este socotită ca o batjocură adusă
toarcerea prizonierilor israeliŃi din Vavilon, Ńinerea Paş- Patimilor şi Răstignirii Mântuitorului. Ouăle colorate se
telui s-a făcut prin jertfirea animalului în templul recon- pare ca provin din tradiŃiile păgâne nordice, la fel ca şi
struit din Ierusalim, iar consumarea cărnii se făcea în iepurele, care era venerat la începutul primăverii, când
familie. Sub această formă se Ńinea Paştele şi în vremea popoarele scandinave celebrau sosirea noului anotimp
Naşterii Mântuitorului. În anul 70. d.Hr., romanii au dă- prin aducerea de jertfe către zeităŃile fertilităŃii.
râmat templul din Ierusalim, iar serbarea Paştelui a Mitul ouălor roşii
început să se facă din nou în familie, aşa cum se întâm- Legendele creştine apocrife leagă simbolul ouălor
plă şi astăzi la evrei. În anul 30 al erei creştine, Domnul roşii de Patimile lui Iisus Hristos. Răstignirea şi Învi-
a vrut să mănânce paştile împreună cu ucenicii Săi. În erea reprezintă reînvierea naturii şi reluarea ciclurilor
timpul acestei cine, El le-a vorbit ucenicilor despre a- vieŃii. Oul - el însuşi purtător de viaŃă, devine un simbol
propierea vânzării, Răstignirii şi vărsării sângelui Său şi al regenerării, al curăŃirii şi al veşniciei. Una dintre
despre mântuirea moartea şi Învierea Sa o vor aduce legende spune că, atunci când Domnul a fost bătut cu
lumii. Din acest moment, Paştele a căpătat o nouă sem- pietre, acestea atingându-L s-au transformat în ouă
nificaŃie pentru creştini, adică pentru cei ce au crezut în roşii. Altă legendă susŃine că, după ce Iisus a fost
Hristos. Astfel, Paştele nu se mai făcea întru pomenirea răstignit, cărturarii saduchei şi rabinii farisei au făcut un
ieşirii sau eliberării din robia Egiptului, ospăŃ de bucurie. Unul dintre ei a spus:
ci însemna moartea şi Învierea Mân- „Când va învia cocoşul, pe care-l
tuitorului nostru. Jertfa care se aducea mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii,
nu mai era mielul, ci Însuşi Iisus Hris- atunci va învia şi Iisus”. Nici nu şi-a
tos, Mielul original şi nevinovat, iar terminat acela spusele şi ouăle s-au şi
scump Sângele Lui nu mai ungea stâlpii făcut roşii, iar cocoşul a început să bată
casei sau altarul templului, ci era vărsat din aripi. Alta dintre ele relatează că
pentru mântuirea întregii omeniri. Eli- Maica Domnului, care venise să-şi
berarea nu mai era din Egipt, ci din ro- plângă Fiul răstignit, a aşezat coşul cu
bia păcatului, iar termenul de Pesah nu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit
mai însemna trecerea de la Egipt la li- de la sângele care picura din rănile
bertatea făgăduită de Dumnezeu, ci tre- Sale. Domnul, văzând că ouăle s-au în-
cerea Domnului de la moarte la viaŃă, şi roşit, a spus celor de faŃă: „De acum
a noastră dimpreună cu Dânsul. înainte să faceŃi şi voi ouă roşii întru
Ouăle roşii aducere-aminte de Răstignirea Mea”.
Biserica Sfântului Mormânt,
Despre ouăle roşii se vehiculează Ierusalim. Venirea Sfintei Lumini Simbolistica ouălor roşii, conform
diverse variante. Oul, în simbolistica la Paştele Ortodox TradiŃiei Bisericii Ortodoxe
sa, reprezintă un nou început, o ma- „Iar despre ouăle roşii, ce se mănâncă
trice a noii vieŃi, iar forma sa circulară redă principiul în ziua Învierii Domnului, mulŃi zic multe lucruri
nemuririi, al vieŃii care nu se termină niciodată. Culoa- neîncredinŃate (legende). Iar Paisie al Gazei, bărbat
rea roşie este asociată cu sângele Domnului, vărsat înŃelept, dezlegând oarecare întrebări ale împăratului
pentru spălarea păcatului strămoşesc. Ciocnitul ouălor Romei, zicea că, atunci când au strigat evreii către
semnifică sacrificiul divinităŃii primordiale şi, de fiecare Pilat: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra fiilor
dată când se ciocnesc ouăle se spune binecuvântarea noştri” îndată s-au roşit toate lucrurile, pe care le aveau
pascală „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu iudeii prin casele lor, şi prin urmare şi ouăle din casele
„Adevărat a înviat”! Vechii închinători de idoli, dintre lor. Drept aceea, spre pomenirea acestei minuni, dar şi
rândurile indienilor şi ale chinezilor, considerau oul un spre amintirea sângelui dumnezeiesc vărsat spre
simbol primordial al Cosmosului. Pentru aceştia, oul mântuirea oamenilor, vopsim şi noi la ziua Învierii ouă
era principiu al creaŃiei. Alături de aceştia, perşii roşii. Şi această minune, zice înŃeleptul Paisie al Gazei
considerau că din haos a apărut mai întâi oul, din o avem din vechile predanii” („Pidalion”, ediŃia NeamŃ -
gălbenuş născându-se Soarele şi din albuş, Luna. În tim- 1854, fila 201).
puri străvechi, oul era considerat simbol al echili- Ierod. C.
brului, al creaŃiei şi al fecundităŃii. După Patimile Mân-
tuitorului pe lemnul Sfintei Cruci, creştinii au obişnuit
să vopsească de Paşte ouă roşii. Astăzi, după cum
Ortodoxia a prins a fi altoită cu mugurii apostaziei din

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


18
Martie 2009
Despre Iuda Iscarioteanul,
vânzătorul Domnului nostru, Iisus Hristos

A cest vânzător pe nume Iuda era din satul Isca- Iscaria, unde locuiau părinŃii lui Iuda. Iar Ravel luându-şi
riot, din neamul jidovilor. Tătăl lui se numea femeia şi alte lucruri de trebuinŃă, a venit în Ierusalim.
Rovel. Femeia lui Rovel a văzut într-o noapte un vis Şi bogat fiind, şi-a cumpărat case foarte frumoase, cu
înfricoşat şi de spaimă a început a striga cu glas mare. grădini şi vie aproape de palatul lui Irod. Iuda, pentru
Rovel a ispitit-o să afle pentru ce se înspăimântase multa lungime de vreme ce trecuse, nu mai cunoştea
aşa. Şi ea a zis: Am văzut un vis înfricoşat, că de voi pe tatăl său, nici pe muma sa, dar nici ei nu mai
zămisli şi voi naşte prunc de parte bărbătească, acest cunoşteau pe Iuda, fiul lor. După multă vreme, Irod
prunc va fi pierzarea jidovilor. Bărbatul ei, Rovel, a privind pe fereastră a văzut frumoasele grădini ale lui
dojenit-o pentru că se încrede visurilor. Şi luând în Rovel, şi era lângă el şi Iuda, care zise către Irod: „Ai
pântece femeia în acea noapte, cu vremea a născut vrea stăpâne, să-Ńi aduc din florile acelea pe care le
prunc bărbătesc. Însă femeia a vrut să piardă pe prunc, priveşti?” Iar Irod a răspuns: „Mergi să îmi aduci”.
ca nu cumva acesta să ajungă să piardă seminŃia Iuda, coborând pe fereastră, a intrat în grădină, a luat
jidovilor. Şi a făcut un chivot mic, l-a uns cu catran şi câteva din acele flori, dar, când să iasă din grădină, a
l-a aruncat pe apă. Şi era în preajma Iscariei un ostrov întâmpinat pe Rovel, tatăl său de altădată, care i-a zis:
mic, unde locuiau oameni hrănitori de dobitoace. Şi „Tinere, cum ai îndrăznit să intri în grădina mea şi să
lovit fiind chivotul de valuri, a fost mânat până acolo, culegi flori, fără a mă întreba pe mine?” Însă Iuda,
la acel ostrov unde l-au găsit fiind dârz şi cu nărav rău,
aceşti păstori de dobitoace. căutând încoace şi încolo, şi
Aceştia au luat chivotul şi au văzând că nu mai era nimeni
găsit într-însul copilul, pe care în grădină, a apucat o piatră şi
l-au hrănit o vreme cu lapte a ucis tatăl său, Rovel, precum
de la dobitoacele lor şi l-au a ucis altădată şi pe fratele
numit Iuda, adică cel de la său. Şi aducând florile
Iudei venit. După o vreme păs- împăratului Iord, i-a spus şi
torii l-au luat şi l-au dus la despre moartea lui Rovel,
Iscaria, zicând: „Cine ar vrea despre care auzind Irod s-a în-
să crească pe pruncul acesta?” tristat, însă a tăcut cuvântul şi
Şi din întâmplare pe acolo tre- au îngropat pe Rovel. După
cea Rovel, căruia fiindu-i milă aceasta Irod a zis către Iuda:
a luat pe prunc, că era frumos „Voiesc ca pe văduva căreia i-ai
pruncul. Şi iubea femeia lui Iuda aducând soldaŃii în Grădina Ghetsimani, pentru ucis bărbatul, să o iei tu de
Rovel foarte mult pe acest a-L prinde pe Hristos (Mt. 26, 47) soŃie şi să moşteneşti toate
prunc, aducându-şi aminte de bogăŃiile ei”. Şi a trimis Irod
pruncul ei, cel aruncat pe apă. A mai născut femeia lui veste către femeia lui Rovel şi mama lui Iuda, zicând:
Rovel pe un alt prunc şi îi iubea pe amândoi. Dar Iuda, „Ori voieşti să te măriŃi cu alt bărbat, ori toate averile
viclean fiind, bătea deseori pe fratele său, încât de tale le voi moşteni eu?” Şi femeia auzind acestea s-a
multe ori muma lui îl dojenea, zicând: „Încetează fiule învoit să se mărite cu un alt bărbat, pentru a nu-şi
de a-l mai bate pe el, fiindcă este fratele tău, şi câte piede avuŃiile. Şi aşa, după porunca lui Irod, a luat de
avem noi împreună le veŃi lua şi le veŃi împărŃi.” Iar bărbat pe Iuda, fiul ei, fără a şti cine este acesta. Şi a
vicleanul vlăstar, Iuda, pentru iubirea banilor zavistuia făcut copii cu dânsul şi au trăit împreună ani mulŃi. Iar
pe fratele său şi voia să-l omoare. Şi într-o zi s-a dus într-una din zile, aducându-şi aminte femeia lui Iuda
cu el împreună la un loc, şi acolo a ucis pe fratele său, de cele pe care le pătimise ea pentru fiul ei şi pentru
lovindu-l cu piatra în creştet. După ucidere, Iuda a bărbat, plângea cu glas jalnic, fiindcă a luat bărbat
fugit din Iscaria şi a devenit rob la un elin bogat, după străin fără voia ei. Şi venind Iuda şi văzând-o, a în-
care mai târziu ajunge la Ierusalim. PărinŃii lui au trebat-o care este pricina pentru care se tânguie. Iar ea,
plâns mult pentru moartea fiului lor, dar nici pe Iuda chiar şi nevrând, a spus lui Iuda toate întâmplările
nu l-au mai căutat vreodată. La Ierusalim, Iuda s-a vieŃii ei, cele despre naşterea fiului ei pe care l-a dat
făcut prieten cu Irod împăratul, pentru iubirea de pe apă, cum a luat pe un altul de la păstori pentru
argint. Şi văzând Irod că Iuda este bărbat puternic şi păcatul lor, cum acesta a ucis pe fiul ei cel de-al doi-
frumos, l-a făcut iconom al bogăŃiei casei lui, adică să lea, cum Rovel s-a strămutat din Iscaria în Ierusalim,
cumpere şi să vândă la toate treburile casei. şi multe altele despre Rovel bărbatulei şi despre Iuda
După mai multă vreme, s-a făcut mare sminteală în fiul ei, despre care nu mai ştia nimic. Auzind acestea

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


19 Martie 2009
Iuda, cuprins de spaimă a strigat: „Eu sunt Iuda, fiul „ÎnvăŃătorule, eu Te-am vândut, iartă-mă pentru
tău, pe care l-ai aruncat pe apă şi l-au crescut păstorii, aceasta”! Că Dumnezeu, milostiv fiind, l-ar fi iertat. Şi
eu am ucis pe fiul tău şi fratele meu, pe bărbatul tău şi pentru că Hristos îl aştepta pe Iuda să se întoarcă către
tatăl meu.” Auzind femeia că bărbatul ei este fiul ei, a El cu pocăinŃă, pentru aceasta căuta cu privirea
vrut să se omoare, strigând: „Vai mie, ticăloasa, unde încoace şi încolo, gândind că poate îl va zări pe Iuda.
să mă ascund de grozava mânie a lui Dumnezeu şi de Dar Iuda în acea vreme aştepta cu laŃul în gât, să se
grelele chinuri ale iadului? De acum, a mai fi cu tine ridice creanga salciei. Şi Hristos căutând spre cele
nu mai voiesc” - a zis ea către Iuda, care se întristase două părŃi ale Crucii, şi nevăzând pe Iuda, l-a strigat
şi el, văzând în ce mari păcate l-a aruncat iubirea de cu mare glas zicând: „Mi-e sete” – adică „Mi-e sete
argint. Pentru toate acestea Iuda s-a căit, şi auzind că de mântuirea lui Iuda şi de a voastră”. Atunci
Mântuitorul Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupu- amărâŃii jidovi, socotind că cere apă, L-au adăpat cu
rilor noastre se află în Ierusalim, şi grăieşte „pocăiŃi- oŃet, fiere şi necinste. Şi iarăşi a strigat Hristos şi a
vă”, a mers către Hristos să-şi mărturisească păcatele. zis: „Săvârşitu-s-a”! Şi în clipa aceea s-a ridicat
Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu cel Mult- creanga salciei cu tot cu Iuda, care a
Milostiv, l-a primit pe Iuda şi l-a făcut murit spânzurat, iar Hristos S-a pogorât
ucenic al Său. Dar, fiindcă ştia că nu se cu Duhul în cele mai de jos ale
vindecase de iubirea de argint, i-a dat lui pământului, de unde a poruncit: „IeşiŃi
punga cu bani, pentru cheltuiala hranei credincioşilor la Înviere”! Dar Iuda, ca
apostolilor. Iuda Ńinea la el punga cu un necredincios şi vânzător, a fost Ńinut
banii, dar fura dintr-însa şi trimitea bani la de draci în adâncul iadului, ca pe o mare
femeia lui (mama lui) şi la copiii săi. vistierie a iadului, iar la Judecata lui
Văzând Hristos patima iubirii de argint a Dumnezeu cu dracii va fi judecat. Aşadar
lui Iuda, a pus în inima oamenilor zgâr- răutatea veche bunătate nouă nu se face.
cenie, şi de atunci oamenii se zgârceau şi Iuda a fost înşelat de draci, că-l va scoate
nu mai puneau bani în punga apostolilor. Hristos din iad, dar Hristos nu a scos
După puŃină vreme punga se golise, iar decât pe cei care credeau în El. Şi s-au
Iuda nu mai avea de unde fura. Însă împlinit proorociile lui David împăratul,
vicleanul diavol, i-a dat un gând ca acesta, ce zice la psalmi: „Facă-se fiii lui săr-
zicându-i: „De acum nu-Ńi mai rămâne decât mani şi muierea lui văduvă, (...) pome-
să Îl vinzi pe ÎnvăŃătorul tău, pentru care nească-se fărădelegea lui şi păcatul mai-
vei câştiga 30 de arginŃi.” Şi pentru iubirea cii lui să nu se şteargă, (...) iar episcopia
de argint, ca să-şi vadă punga plină din lui să o ia altul, pentru că nu şi-a adus
nou, Iuda a vândut şi pe ÎnvăŃătorul său, aminte a face milă”.
adică pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru tâlharul cel rău credincios
Sfârşitul lui Iuda
Tâlharul cel rău credincios era din se-
Iar ticălosul de Iuda, după ce a vândut minŃia lui Iuda vânzătorul. Iuda Isca-
pe Hristos, căindu-se se gândea ce va Dismas, Tâlharul cel rioteanul în vremea aceea, după ce a ucis
face. Şi i-a venit lui gând de deznădejde. binecredincios care s-a pe fratele său şi mai înainte de a ajunge
Şi i-a zis lui gândul cel rău al vrăj- mântuit
în Ierusalim, era slugă la un elin bogat,
maşului: „dacă Hristos a zis ucenicilor că unde a stat vreme de şapte luni. Acolo în
va merge în Iad să izbăvească de acolo casa elinului, cum feciorul stăpânului era dus departe,
suflete, când va veni Hristos, pe care Îl răstigneau Iuda preacurvea cu muierea feciorului stăpânului său.
iudeii, îl va scoate şi pe el de acolo”. Şi, ştiind Iuda că Iar când s-a întors feciorul stăpânului casei, a găsit pe
Hristos este răstignit şi va muri curând, se gândea că femeia sa îngrecată, dar nimic nu a zis. Şi a înŃeles
nu va sta multă vreme în iad, ci va veni curând femeia că bărbatul ei a priceput preacurvia lor şi a
Hristos şi îl va scoate de acolo. Ieşind din cetate, Iuda spus lui Iuda. Iar Iuda a întrebat-o: „Nu cumva tu i-ai
rătăcea printre nişte sălcii, când diavolul i-a dat lui zis lui ceva”? Iar ea a zis: „Nu, că nici nu m-a întrebat
gând de sinucidere. Atunci şi-a scos Iuda brâul său cel despre acest lucru”. Şi atunci s-a gândit Iuda ce va
de păr de cămilă, a făcut laŃ din el şi s-a spânzurat de face? Şi mai târziu, l-a văzut pe feciorul stăpânului
creanga copacului. Dar salcia nu se ridica în sus, ca să-l său, adică bărbatul muierii cu care preacurvise, că era
spânzure. De aceea a scurtat brâul şi iarăşi s-a legat de la un loc înalt al casei, şi a socotit atunci să-l omoare
creanga salciei. Dar Dumnezeu nici de data aceasta nu pe acesta, ca să nu se vădească preacurvia lui. Şi, mai
a voit ca Iuda să se spânzure, ci aştepta căinŃa lui, jos de casa unde era tânărul, se afla un stâlp, care
pentru care l-ar fi iertat. Însă Iuda fiind împietrit la Ńinea acoperământul casei. Şi a legat Iuda o funie
inimă, nu a mers la crucea lui Hristos, să spună:

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


20
Martie 2009
groasă de stâlp, fără să fie văzut şi a tras cu putere, încât s-a surpat acoperământul casei şi a murit tânărul acela cu
jale mare. Şi văzând muierea preacurvă moartea bărbatului ei, îl îndemna pe Iuda să o ia de femeie, şi zicea: „De
nu mă vei lua de femeie, voi vădi toate fărădelegile tale, pe care le-ai făcut în ascuns”. Auzind Iuda acestea,
noaptea pe ascuns a fugit la Ierusalim, unde a intrat slugă la curtea lui Irod. Mai târziu acea femeie precurvă a
născut prunc de parte bărbătească, care urmând răutăŃii tatălui său (Iuda) a devenit tâlhar. Şi acesta mai târziu s-a
împrietenit cu tâlharul cel binecunoscător şi au tâlhărit împreună vreme de 12 ani. După care au fost prinşi
amândoi şi închişi. Le-a fost rânduit acestora să se răstignească împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Cel de-
a dreapta, cel binecunoscător zicea: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăŃia Ta”, iar cel
nerecunoscător şi rea odraslă din Iuda, îl hulea pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Pentru tâlharul care L-a mărturisit pe Hristos pe cruce
Acest tâlhar, când era prunc s-a învrednicit să se hrănească cu lapte de la sânul Maicii Domnului nostru, Iisus
Hristos. Şi a fost aşa: pe vremea când s-a tulburat Irod şi a ucis pruncii, atunci a fugit Iosif cu Maica Domnului,
cu Preaveşnicul şi dumnezeieascul Prunc şi cu Iacov, în Eghipet şi au ajuns în satul Fexan; şi fiind seară au
găzduit la o casă. Iar stăpânul casei i-a primit cu dragoste fiind iubitor de străini, neştiind el cine sunt ei. Iar în
vreme ce se gătea masa, a lăsat femeia casei pe pruncul ei, ca să gătească cina. Acesta a fost mai târziu tâlharul
cel recunoscător de pe cruce. Şi văzând Maica Domnului că pruncul acela plânge aşa de tare, s-a milostivit, l-a
luat în sfintele ei braŃe şi i-a dat să sugă de la pieptul ei, îmbunându-l din fericiŃii ei sâni. Iar dimineasŃa au plecat
în calea lor. Şi crescând copilul şi devenind bărbat puternic, din răzvrătire cu alŃii şi din îndemnarea hulitorului
tâlhar de suflete, s-a făcut tâlhar. A fost prins împreună cu alŃii, iar el a fost osândit să se răstignească împreună
cu Domnul nostru Iisus Hristos, când a strigat: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru ÎmpărăŃia Ta”.
Fragment din „Arătare pentru Minunile şi Vedeniile Sfântului Părintelui nostru Nil, Izvorâtorul de mir, cel din Sfântul
Munte Athos” – manuscris athonit

Cel din urmă ceas al acestui veac


FraŃilor, (…) venirea Domnului s-a apropiat (...) sfârşitul tuturor s-a apropiat (...)
este ceasul de pe urmă (I Ioan 2, 18).

S fântul Ignatie Briancianinov spune că „Antihrist va veni pentru că lumea îl va chema. Va fi o foame după
Antihrist, o foame după minunile sale, după bunăstarea materială pe care o va da, va fi o foame după
liniştea socială pe care o va aduce. Dar va fi de fapt o panică generală, haos, şi lumea o să vrea linişte, lumea o
să vrea echilibru, lumea o să vrea stabilitate socială, bani - şi lumea îl va chema pe Antihrist."
Cine este Antihrist?
Antihristul va fi un om cu trup şi suflet, şi ca atare va fi desăvârşita personificare a răului om-Satan. Va lucra
ca om, se va adresa oamenilor ca semenilor săi, va vorbi în numele a ceea ce este omenesc, dar le va vorbi în
numele său propriu şi mulŃi îl vor asculta. Astfel se va înfăptui proorocia pe care Mântuitorul a făcut-o despre
Antihrist: „Eu am venit întru Numele Tatălui meu, şi nu mă primiŃi pre mine; de va veni altul (Antihrist) întru
numele său, pre acela veŃi primi” (Ioan 5, 43). Antihrist va fi încarnarea răului, iar nu încarnarea diavolului, căci
Antihrist va fi unealtă lucrătoare a diavolului. După Sfântul Ioan Damaschin: „Antihrist nu va fi diavolul însuşi
care a devenit om, în felul în care Domnul S-a făcut om – să nu fie – ci va fi un om născut din desfrânare şi
însumând toată lucrarea lui Satan. Cunoscând dinainte toată perversitatea viitoare a voinŃei sale libere,
Dumnezeu îi va permite în fapt diavolului să intre în el („Dogmatica”, Sfântul Ioan Damaschin IV, 26). Astfel
Antihrist devenit ucenic al lui Satan: „şi i-a dat ei balaurul puterea sa, şi scaunul său, şi stăpânire
mare” (Apocalipsa 13, 2). El va lucra cu toată viclenia, mergând până a se preface în înger al luminii pentru a
câştiga un cât mai mare număr de ucenici: „Va veni ca un nelegiuit, sub o înfăŃişare care îi va îngădui să înşele
pe toată lumea, va veni sub chipul smereniei, al blândeŃii, se va pretinde victimă a nedreptăŃii, scârbit de idoli,
va lua înfăŃişarea evlaviei, a bunătăŃii, va fi prietenul săracilor, amabil cu toŃi; dar va şti să ia şi hotărâri
meşteşugite ca să placă tuturor, pentru ca toŃi oamenii să-l iubească. Va înşela lumea până ce îşi va fi stabilit
domnia. Mai mult, va face semne mari şi minuni ca să intimideze […] Şi fiindcă multe clase sociale şi neamuri îi
vor aprecia calităŃile şi puterea, toŃi îl vor accepta în unanimitate, într-un singur gând, şi-l vor proclama rege cu
bucurie, repetându-şi între ei: oare am fi putut găsi un alt om la fel de bun şi de drept”? (Cuvântul 38 despre
venirea lui Hristos şi a lui Antihrist, Sfântul Irineu - Contra ereziilor, V, 25, 1). Însă asupra creştinilor din acea

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


21 Martie 2009
vreme, Satan va dezlănŃui prigoane nemaiîntâlnite: „Şi s-a atunci va veni sfârşitul” (Matei 24, 14). Despre sem-
dat ei să facă război cu sfinŃii, şi să-i biruiască pre ei; nele ultimelor zile ale acestui veac Sfântul Apostol
şi s-a dat ei stăpânire preste toată seminŃia, şi limba, şi Pavel zice: „Şi aceasta să ştii, că în zilele cele de apoi
neamul. Şi s-a dat ei a da duh chipului fiarei, ca să şi vor veni vremi cumplite. Că vor fi oamenii iubitori de
grăiască chipul fiarei, şi să facă ca câŃi nu se vor sine, iubitori de argint, măreŃi, trufaşi, hulitori, de
închina chipului fiarei, să se omoare” (Apoc. 13, 7; 15). părinŃi neascultători, nemulŃumitori, necuraŃi. Fără de
Când va fi sfârşitul?
Ziua celei de-a Doua Veniri a lui Hristos va
marca sfârşitul acestui veac. În această zi fără de
seamăn, timpul se va opri, împlinindu-se cuvântul
apocaliptic că timp nu va mai fi. În chip tainic, vremea
se va scufunda în veşnicie. Chiar dacă Sfânta Scriptură
ne-a dezvăluit cu claritate tot ce trebuie să fie în
această ultimă zi, clipa însăşi în care va veni nu ne-a
fost descoperită. Aceasta a rămas ascunsă în adân-
cimile de necuprins ale tăcerii dumnezeieşti şi con-
stituie taina de nepătruns a lui Dumnezeu. Această
taină a rămas ascunsă şi îngerilor, nu numai oamenilor,
Sfârşitul veacurilor: cerurile se vor strânge ca un sul de
şi stă în lumina de nepătruns a atotştiinŃei lui Dum- hârtie (Isaia 34, 4)
nezeu: „Iar de ziua aceea şi ceasul nimenea nu ştie,
nici Îngerii din Ceruri, fără numai Tatăl meu sin- dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaŃi,
gur” (Matei 24, 36). Şi fiindcă ceasul sfârşitului nu-l nedumestnici, neiubitori de bine. Vânzători, obraznici,
cunoaşte omul, pentru aceea poruncă a dat Hristos îngâmfaŃi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori
ucenicilor Lui şi nouă zicând: „Drept aceea pri- de Dumnezeu. Având chipul bunei credinŃe (creşti-
vegheaŃi, că nu ştiŃi ziua, nici ceasul, întru care Fiul nătăŃii), iar puterea ei tăgăduind; şi de aceştia te
Omului va veni” (Matei 25, 13). RealităŃile duhov- fereşte” (II Timotei 3, 1-5). Răul se va creşte şi va
niceşti din timpurile noastre ne duc cu gândul la vre- subjuga popoarele şi împărăŃiile; se va ridica neam
mea lui Noe. Şi fiindcă nu suntem mai presus decât peste neam şi împărăŃie peste împărăŃie; vor fi foamete
făŃarnicii ce cârteau asupra lui Noe, pentru aceasta şi inundaŃii, grozăvii şi multă nesupunere „Că va fi
Mântuitorul ne avertizează: „Că precum a fost în zilele atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii
lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Şi precum până acum, nici va fi (Matei 24, 21); „Şi atunci se vor
era în zilele cele mai înainte de potop, mâncau şi beau, sminti mulŃi, şi se vor vinde unul pe altul, şi vor urî
se însurau şi se măritau, până în ziua întru care a unul pe altul. Şi mulŃi proroci mincinoşi se vor scula şi
intrat Noe în corabie. Şi nu au ştiut până când a venit vor înşela pe mulŃi. Şi pentru înmulŃirea fărădelegii, va
potopul şi a luat pre toŃi; aşa va fi şi venirea Fiului răci dragostea a multora. Iar din pricina înmulŃirii
Omului. (Matei 24; 37-39) (…) Pentru aceasta şi voi fărădelegii, iubirea multora se va răci, atunci mulŃi se
fiŃi gata, că în ceasul care nu gândiŃi, Fiul Omului va vor sminti” (Matei 24, 12-10).
veni” (Matei 24, 44).
Cum ne vom izbăvi?
Semnele vremii
Un StareŃ athonit spunea ucenicilor săi: „Anii în
Deşi Dumnezeu ne-a lăsat, pentru mântuirea care trăim sunt grei şi va trebui să suferim, poate chiar
noastră, să nu cunoaştem ceasul celei de-a Doua să şi mărturisim în timpul furtunii care se va dezlănŃui.
Veniri, El nu ne-a lăsat în necunoaşterea semnelor, Numai cel care va trăi duhovniceşte o va scoate la
care vor trebui să o preceadă şi a prevestirilor care ne capăt. Să nu deznădăjduim! Aceşti ani grei sunt o
vor îngădui să prevedem apropiata Sa venire. Iată care binecuvântare, pentru că ne constrâng să trăim mai
sunt acele semne: propovăduirea Evangheliei la toate aproape de Hristos. Este o ocazie pentru mai multă
neamurile şi la toată făptura; întoarcerea lui Israel la nevoinŃă. Acest război nu va fi cu arme, ci duhov-
Hristos; venirea Antihristului; mari cutremure între po- nicesc, cu antihrist. Acesta va încerca să înşele „de va
poare şi în natură: războaie, revoluŃii, foamete, inun- fi cu putinŃă şi pe cei aleşi” (Mt. 24, 24). Toate vor fi
daŃii, cutremure de pământ şi mari semne pe cer etc. controlate de Fiara de la Bruxelles. După cartele şi
Propovăduirea Evangheliei printre toŃi locuitorii buletin, vor înainta cu viclenie şi la pecetluire, îi vor
pământului va fi semnalul celei de-a Doua Veniri a constrânge pe oameni să se pecetluiască pe mână sau
Mântuitorului, după cum El Însuşi au spus: „Şi se va pe frunte. Numai cei care vor avea pecetea vor putea să
propovădui această Evanghelie a ÎmpărăŃiei întru cumpere, să vândă şi vor avea toate înlesnirile. Dar
toată lumea, întru mărturie la toate neamurile; şi creştinii care nu vor primi pecetea vor fi chinuiŃi.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


22
Martie 2009
Pentru aceasta, încă de pe acum trebuie să se obişnuiască să trăiască simplu şi, dacă pot, să aibă un ogoraş,
puŃini măslini sau vreun animal pentru nevoile familiei. Această strâmtorare va dura trei ani – trei ani şi
jumătate. Dumnezeu nu va lăsa pe oameni fără ajutor”. StareŃul respingea logica şi tactica unora care spuneau:
„Şi ce dacă mă voi pecetlui? Îmi voi face şi semnul Crucii” sau „Voi lua buletinul şi voi pune şi semnul Crucii
pe el” sau „În sinea mea nu mă voi lepăda”. Despre aceasta, StareŃul spunea: „Dacă creştinii de astăzi, cu logica
lor, ar fi trăit în timpul prigoanelor, nu am fi avut astăzi niciun mucenic. Primii creştini nu foloseau deloc
logica, ci rămâneau neclintiŃi în mărturisirea lui Hristos şi ardeau de dorinŃa pentru mucenicie. Le făgăduiau
vrednicii şi le spuneau: „Spune numai că nu eşti creştin, iar în sinea ta crede în Dumnezeul tău” sau „Aruncă
puŃină tămâie în foc şi fă-te că jertfeşti, iar după aceea poŃi să nu mai jertfeşti „ sau „Fă-te că mănânci din cele
jertfite idolilor, iar după aceea poŃi să mănânci carne curată” sau „Nu propovădui în acest loc, ci mergi în altă
parte”. Dar cu nici una din acestea nu se lepădau de Hristos, ci alergau cu bucurie la mucenicie pentru El.
Ardeau de dragoste dumnezeiască. Biserica să ia o poziŃie corectă. Să protesteze şi să ceară de la stat ca cel
puŃin să nu fie obligatoriu noul buletin. Să explice şi credincioşilor să înŃeleagă că, dacă vor lua buletinul,
aceasta va fi o cădere”. În concluzie, StareŃul credea că: „În spatele ComunităŃii Europene se ascunde dictatura
sioniştilor. La o dictatură atât de înfiorătoare numai diavolul se putea gândi. Pecetluirea este lepădare. Chiar şi
primirea buletinului este lepădare. Din moment ce există pe buletin simbolul diavolului 666 (Apoc. 17, 18) şi eu
iscălesc înseamnă că sunt de acord cu acest lucru. Este foarte limpede că aceasta înseamnă lepădare. Te lepezi
de Sfântul Botez şi pui altă pecete, adică te lepezi de pecetea lui Hristos şi o primeşti pe cea a diavolului.
Altceva este cu bancnotele care au numărul 666 – „daŃi cezarului cele ce sunt ale cezarului” (Lc. 20, 25) – şi
altceva buletinul care este ceva personal. Chiar şi atunci când cineva primeşte să fie pecetluit dintr-o neştiinŃă
sau indiferenŃă nejustificată, pierde dumnezeiescul har şi primeşte înrâurirea diavolească”. În câteva cuvinte,
aceasta era poziŃia StareŃului. Tirania Satanei şi stăpânirea Antihristului vor fi mai mari ca niciodată, cum n-a
mai fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi, şi „va fi atunci necaz mare, care n-a fost din
începutul lumii până acum, nici va fi. Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar fi mântuit tot trupul, ci pentru
cei aleşi se vor scurta zilele acelea” (Matei 24, 21-22). „Şi atunci se va arăta acel fără de lege, pre carele
Domnul îl va omorî cu Duhul Gurii Sale, şi îl va pierde cu arătarea venirii Sale” (II Tesaloniceni 2, 8).
Ierod. A

Semne apocaliptice

P rogresul şi noutăŃile au preocupat întotdeauna spiritul


oamenilor. Astfel au devenit foarte uşor antrenaŃi în mişcarea
propagandistă şi acceptarea metodelor instaurării Noii Ordini
Mondiale. Apostazia ce planează peste toate mediile sociale, face ca
ochii discernământului duhovnicesc să fie miopi şi să nu zărească
sclavia odioasă ce se profilează. Mass-media are menirea de a ne
prezenta realitatea în mod distorsionat, pentru ca viaŃa să pară altfel
decât este, şi astfel să nu mai percepem adevărata lumină a zilei. A
fost nevoie de multe „eforturi şi sacrificii” din partea populaŃiei,
cerute de guvernanŃi pentru a intra în U.E. când, de fapt ei abia
aşteptau să ne înghită pentru a ne impune legile lor, ce deseori
Microcip implantat, vizibil la radiografie contravin ConstituŃiei naŃionale. GraniŃele naŃionale au fost des-
fiinŃate pentru că sunt deja prea supravegheate. În România deja se
emit permise de conducere cu bandă magnetică, urmate de paşa-
poarte cu cip, urmând ca din 2010 se fie emise şi cărŃile de iden-
titate prevăzute cu cip. Se acŃionează sistematic, de la grupări mai
restrânse, la toată populaŃia; de la acte suplimentare, la cele
indispensabile. Însemnarea noastră, ca pe vite, este primul pas al
unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinŃei umane?
Sistemul universal informaŃional de identificare - L.U.C.I.D.
NATO doreşte să pună în practică faimosul proiect L.U.C.I.D.
care înseamnă Logical Universal Communication Interactive
Databank (Banca de Date Logică, Universală, de ComunicaŃii

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


23 Martie 2009
Interactive). Însă unul eşantioane sonore ale vocii, etc. Toate acestea demon-
dintre specialiştii care strează cat se poate de limpede ca scopul acestei
au studiat în profun- cartele este controlul şi supravegherea strictă a per-
zime amănuntele aces- soanei. Totul se îndreaptă către o îngrădire totală a
tui proiect, profesorul libertăŃii (dar cu un aspect de „totală libertate”),
universitar de aeronau- realizată prin mijloace extrem de sofisticate. Cardul
tică şi strategie mili- biometric are înglobat în structura lui numele
tară aerospaŃială de la fiarei apocaliptice, adică numărul 666.
Universitatea din Austin, Pecetea fiarei – 666
Texas, pe nume Texe
Marrs, judecând în Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne descoperă că,
funcŃie de consecinŃele oricâŃi se vor alătura lui Antihrist, vor primi „semnul
planului, au concluzionat numelui ei [al Fiarei]” (Apoc. 14, 11) - „semn (semn
că adevăratul sens al scris) peste mâna lor cea dreaptă, sau peste frunŃile
iniŃialelor L.U. C. I. lor” (Apoc. 13, 16), şi că chinurile celor care vor
D. Este Lucifer’s Uni- primi pecetea şi semnul numelui lui Antihrist, a cărui
versal Christian Iden- număr este 666, vor fi neîncetate. Deci numărul fiarei
tification (Dispozitiv Universal Luciferic de Iden- va fi 666. Chinurile celor care vor primi pecetea şi
tificare a Creştinilor). Proiectul a fost dat publicităŃii semnul numelui lui Antihrist (numărul 666), vor fi
într-un periodic al poliŃiştilor din sectorul stupefiante, neîncetate. Despre numele şi numărul lui Antihrist
al Ministerul de Interne SUA, „Narc Officer”, din mărturiseşte şi Sfântul Ipolit, care printre numele
septembrie – octombrie 1995 şi a apărut în urma ipotetice ale lui Antihrist enumeră şi cuvântul
votării noii legi anti-terorism din anul 1994, ce „APNOYME” (tăgăduim). În dialectul atic, acest
împuterniceşte reprezentanŃii legii să aresteze şi să cuvânt este format dintr-o sumă a numerelor atribuite
încarcereze imediat orice „suspect” de acŃiuni literelor, sumă ce constituie numărul 666: A – 1; P –
teroriste. Trebuie subliniat că acest tip de lege care 100; N – 50; O – 70; Y – 400; E - 5, adică 666.
încalcă flagrant principiul de baza al justiŃiei inter- De curând, a început punerea în aplicare a sistemului
naŃionale şi al libertăŃii umane – principiul prezumŃiei pentru eliberarea şi punerea în circulaŃie a noilor
de nevinovăŃie – a stat la baza creării sistemului paşapoarte, permise auto şi buletine de identitate, ce
european de informaŃii Schengen. Sistemul L.U.C.I.D. vor avea imprimată cifra 666. Numărul 666 apare în
va avea un centru de stocare şi prelucrare a datelor, telecomunicaŃii, schimbul bancar, dar şi pe produsele
alimentat cu informaŃii „de la toate sursele”, conectat pe care le consumăm, sub forma sistemului liniar de
la un sistem automat de traducere poliglotă. Infor- codificare. În foarte scurt timp, vânzarea sau cumpă-
maŃiile vor curge continuu către acest centru de la rarea produselor necesare traiului nu va mai fi posibilă
orice agenŃie de informaŃii, birou, companie, societate, fără această pecetluire, astfel încât se împlinesc
bancă, staŃie de poliŃie, magazin, unitate militară, cuvintele „şi ea îi sileşte pe toŃi, pe cei mici şi pe cei
universitate, centru de cercetare etc. Aceste date sunt mari; şi pe cei bogaŃi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi
culese prin intermediul computerelor şi transmise şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea
printr-o reŃea informaŃională (Internet) către acest dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată
centru. Deoarece în proiect se specifică că vor exista cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul,
traduceri poliglote, înseamnă că sistemul va avea surse adică numele fiarei (a lui Antihrist) sau numărul
de alimentare cu informaŃii din întreaga lume. numelui fiarei. Aici este înŃelepciunea: cine are
pricepere să socotească numărul fiarei, căci este
Universal Biometric Card – U.B.C.
număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi
Denumirea cartelei este Universal Biometric Card şase” (Apoc.13, 16-19).
(U.B.C.) – cartela universala biometrică. Ce înseamnă
„universală”? Înseamnă că va îndeplini funcŃiile Codul de bare
tuturor documentelor ce stabilesc legătura individului La 29 august 2002, o delegaŃie formată din spe-
cu societatea: buletin de identitate, carnet de con- cialiştii a două firme germane din cadrul unui mare
ducere, carte de muncă, de sănătate, cont bancar, într- trust, Deutsche Telecom, a vizitat Guvernul României.
un cuvânt TOTUL. Ce înseamnă „cartelă biometrică”? Imediat după aceasta, premierul de atunci, Adrian
Înseamnă că U.B.C. va putea stoca elemente de Năstase, a emis OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 69, privind
recunoaştere obŃinute prin măsurători biologice, adică: regimul juridic al cărŃii electronice de identitate,
codul genetic ADN, anticorpi specifici, fotografii document publicat în Monitorul oficial la 31 august
digitale faŃa şi profil precum şi fotografia irisului, 2002. OrdonanŃa respectivă a fost supusă aprobării
amprentele digitale şi plantare (ale tălpii piciorului), Parlamentului, care pe 26 iunie 2003 (la Senat) a

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


24
Martie 2009
emis cu 189 voturi pentru (PSD, PD şi UDMR) şi 56 spune că implantarea cipului măreşte gradul de
împotrivă (PRM si PNL), securitate a persoanei. Dar clonarea acestuia, cât şi
Legea 285 de aprobare a OrdonanŃei de Guvern de posibilitatea de a fi citit prin cititoarele de cipuri RFID,
introducere a cărŃilor electronice de identitate. dovedesc contrariul afirmaŃiilor susŃinute de guvern.
Adevărul este că implantarea cipului în organismul
Legea a fost publicată în Monitorul Oficial din uman, dar şi simpla prezenŃă a lui pe paşaport sau alt
data de 2 iulie 2003. Astfel, începând cu 1 ianuarie document personal, are ca scop impunerea controlului
2004, prin hotărârea guvernului PSD şi a parlamen- total asupra persoanei. Microcipurile implantate la
tarilor PSD, PD şi UDMR, s-a decis ca toŃi cetăŃenii animale au provocat cancer în aproximativ 10% din
României să deŃină cărŃi electronice de identitate cazurile implanturilor. łesutul cancerigen a apărut
conŃinând un cod de bare, cu numărul 666 înregistrat totdeauna în jurul cipului RFID. Cipurile RFID sunt
pe el. Cartela electronică de identitate conŃine un mi- sensibile la anumite tipuri de radiaŃii ori contactul cu
crocip performant, în care vor fi obligatoriu introduse surse încărcate cu electricitate. Astfel, microundele le
informaŃiile de pe buletinul de identitate actual, per- fac să explodeze, în cazul implanturilor provocând
misul de conducere şi cartea de alegător. După caz, dezastre biologice. Devine imposibilă folosirea lor la
vor fi inserate şi date privind asigurarea medicală, asi- oameni sau animale care au acces în zone cu astfel de
gurarea socială, amprenta şi semnătura digitală. Pe radiaŃii. Cipurile implantate nu au stabilitate în Ńesutul
fiecare carte electronică de identitate va exista dese- implantat; de multe ori, în urma mişcărilor organis-
nat codul de bare care conŃine numărul 666. Aceasta mului, ele migrează din locul unde au fost implantate,
este o etapă premergătoare pecetluirii oamenilor cu nu- necesitând intervenŃii chirurgicale. De asemenea, în for-
mărul fiarei, care este 666. Pe codul de bare, numărul ma în care există astăzi, ele se pot sparge în interiorul
6 este simbolizat de două linii negre subŃiri (||), ce Ńesutului şi provoca răni cu diferite grade de pericol.
sunt folosite ca separatori la marginea şi la interiorul
codului de bare. Avem deci în total 3 separatori (||), Clonarea cipurilor
adică 666. Cipurile pot fi clonate. Testele pentru „The Times”
Cipurile au fost efectuate de Jeroen van Beek, cercetător în
securitate de la Universitatea din Amsterdam. El a
În 2003, OrganizaŃia Civilă de AviaŃie a adoptat folosit un cod de programare cunoscut de public, un
un plan la scară mondială pentru implementarea unor cititor de carduri de 78 de dolari şi două cipuri RFID
paşapoarte electronice care să conŃină informaŃie de 19 dolari, reuşind să cloneze şi să manipuleze în
biometrică. În 2005, Departamentul de Stat al SUA a mai puŃin de o oră două cipuri până la nivelul în care
început să elibereze paşapoarte care utilizează cipuri
RFID. Cipul conŃine o imagine digitală a chipului
persoanei, dar şi toate celelalte date din cartea de iden-
titate. Zeci de milioane de paşapoarte cu microcipuri
au fost deja emise de cele 45 de Ńări în speranŃa că,
astfel, călătoriile internaŃionale vor fi mai sigure. Ele
conŃin un mic cip cu frecvenŃă radio şi antenă, iar un
cititor special electronic trimite un semnal codat către
cip, urmând ca acesta din urmă să răspundă cu datele
de identitate şi biometrice ale deŃinătorului.
Cipurile RFID sunt de două feluri - active şi
pasive. Cipurile active sunt conectate la o baterie, iar
detectarea lor se poate face de la o distanŃă de cel
mult 100 de metri, iar cele pasive nu sunt prevăzute
cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de
un câmp electric creat de un cititor special. Cipul
pasiv implantat în organismul uman poate fi alimentat
în permanenŃă de căldura corpului, transformându-l în
cip activ detectabil de la mare distanŃă. Progresul teh-
nologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de
firma Hitachi (denumite µChip/mu chip) până la
dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizi-
bile pentru majoritatea oamenilor, preŃul lor fiind, în
medie, puŃin peste un eurocent. În mod aparent, se

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


25 Martie 2009
puteau fi implantate într-un paşaport fals sau furat. În final, cipurile manipulate de Van Beek au fost acceptate ca
autentice de Golden Reader, programul standard folosit de International Civil Aviation Organisation pentru a le
testa. Paşaportul unui tânăr a fost manipulat să conŃină imaginea lui Osama ben Laden, iar paşaportul unei femei de
36 de ani a fost modificat astfel încât să conŃină o fotografie a lui Hiba Darghmeh, un kamikaze palestinian care a
ucis trei persoane în 2003. „Faptul ridică semne de întrebare în legătură cu securitatea”, a declarat Van Beek.
Ministerul de Interne britanic a susŃinut întotdeauna că cipurile falsificate vor fi depistate la controalele la frontieră,
deoarece nu se vor potrivi cu codurile din PKD, o bază internaŃională de date. Însă numai zece dintre cele 45 de Ńări
care eliberează astfel de paşapoarte s-au înscris în sistemul de coduri Public Key Directory (PKD), şi doar cinci îl
folosesc. Marea Britanie este membră a PKD, însă nu îl va folosi până anul viitor. Dar chiar şi atunci, sistemul va
fi complet securizat doar cu condiŃia ca toate cele 45 de Ńări să fie înscrise. În plus, chiar dacă unele dintre
aceste Ńări fac schimb de coduri manual, infractorii pot folosi paşapoarte false din Ńări care nu împărtăşesc codurile,
fiind astfel nedetectabile.
Cipul – un pas către întronarea lui Antihrist
Puterea globală politico – economico – militară se grupează într-un singur centru. Prin urmare, extrem de curând
nu va mai fi nevoie decât de UN CONDUCĂTOR: ANTIHRIST! Pentru atingerea acestui scop toată infrastructura
este deja creată sau în curs de finalizare. Încă din 1986, cercetătorii de la Universitatea din Michigan, în colaborare
cu AT&T, declarau că sunt pe punctul de a controla complet înregistrările acustice neuronale şi transmiterea de
semnale acustice în interiorul creierului, omul putând fi astfel „teleghidat”. În 1995, un înalt ofiŃer al Pentagonului,
Lawrence Korb, declara că un laborator al armatei este pe cale de a conecta biocipul cu neuronii, putându-se astfel
obŃine o armată de „zombi telecomandaŃi” sau de pildă, implantându-ne un biocip în encefal putem deveni poligloŃi
sau având capacităŃile unui computer. Aşadar, cu astfel de „avantaje”, implantarea biocipului nu va fi refuzată de
nimeni, cu excepŃia creştinilor adevăraŃi. CeilalŃi vor alerga să primească „marcarea” de bunăvoie. Încă de la
naştere, nou-născuŃii vor fi injectaŃi cu un microcip care-i va însoŃi toată viaŃa, putând fi detectaŃi în orice loc de pe
glob. De aproape 2000 de ani, întrebarea a fost: cum vor fi convinşi oamenii din toată lumea să accepte ceva atât de
sinistru ca semnul fiarei, 666 ce are semnificaŃia: „Al meu eşti şi al tău sunt, de buna voie viu, nu de sila”, după cum
a spus Sfântul Nil Atonitul? Răspunsul începe să se întrevadă: susŃinând presupusele „beneficii”, încetul cu încetul,
precum picăturile mici de apă care sapă în piatră, rezistenŃa oamenilor dispare treptat, iar ceea ce a fost cândva de
neconceput, azi va deveni obişnuit şi acceptat. Ceea ce Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne spunea în Evanghelia
sa, este pe cale să se întâmple. Viitorul este aici. LuptaŃi împotriva lui Antihrist, vrajmaşul mântuirii omului!
M.M.

Abrogarea libertăŃii umane

D etoate,
ani de zile, suntem asaltaŃi cu refrenul: „Europa înseamnă, înainte de
libertate”, şi se pare că mulŃi dintre noi am început să ne încredem
în aceste şoapte ucigaşe. Dar oare despre ce gen de „libertate” se trâmbiŃează de
acolo, de sus, de pe scaunele înalte ale puternicilor lumii? Este acea „libertate”
care a adus moartea trupească a protopărinŃilor noştri, care credeau că vor putea
face, nestingheriŃi, ceea ce Ziditorul a toate şi Părintele neamului omenesc ne-a
oprit să facem, tocmai spre binele nostru. Căci omul este o făptură deosebită de
celelalte - adică şi de animale, dar şi de îngeri - care nu au fost zidite „după
chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu (Facerea 1, 26). „Chip şi asemănare”
prin care se înŃeleg libertatea şi raŃiunea, adică putinŃa de a alege, prin
mijlocirea raŃiunii, binele sau răul. Libertatea, aşa cum este ea înŃeleasă de către
oameni, este deci un drept fundamental, înnăscut, cu care ne naştem cu toŃii.
Deşi este întărită prin decrete constituŃionale şi se vorbeşte despre ea peste
tot, libertatea umană este un concept abstract. În realitate, ea nu există decât
pe hârtie, iar în ultima vreme, nici măcar acolo. În art. 28, ConstituŃia României
susŃine că „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al
O asemănare deloc întâmplătoare între sediul Parlamentului European
şi Turnul Vavilonului

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


26
Martie 2009
convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace de aderării şi din prevederile alineatului 2.” Aceasta
comunicare este inviolabil”. Acest drept este întărit şi însemnă că toate puterile statului de drept - adică pu-
prin art. 30, în care stă care scris că „libertatea de terea legislativă, executivă, judecătorească şi preşe-
exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinŃelor dintele, sunt obligate să respecte şi să ducă la înde-
şi libertatea credinŃelor de orice fel, prin viu grai, prin plinire reglementările comunitare.
scris, prin imagini de orice fel, prin sunete sau prin PoziŃia puterilor statului în chestiunea paşaportului
alte mijloace de comunicare în public, sunt invio- Preşedintele Traian Băsescu a declarat că „înce-
labile”. Se pare că vrând-nevrând, odată cu adoptarea pând cu 1 ianuarie 2009, românii vor fi obligati să îşi
noii constituŃii a UE, fiecare dintre noi a votat abro- pună amprenta pe noile tipuri de paşapoarte (biome-
garea libertăŃii umane şi instalarea controlului perma- trice). De la 1 ianuarie 2009, se introduc şi în România
nent asupra persoanei sale. paşapoartele biometrice, deci avem obligaŃia să ne
Despre noua ConstituŃie punem amprenta pe paşaport. Este bine ca s-a deschis
ObligaŃiile prevăzute în Tratatul de Aderare la UE, o dezbatere publică pe această temă, ca să vedem
au condus în mod necesar la impunerea unor măsuri şi foarte bine spre ce ne îndreptăm”. Potrivit reprezen-
modificări legislative în premieră. Prin urmare, acŃio- tanŃilor RA-APPS, Comisia ComunităŃilor Europene
nând în sensul respectării acestor obligaŃii, statul a de la Bruxelles a cerut explicaŃii cu privire la întâr-
adoptat o serie de măsuri - precum lupta comună împo- zierea punerii în circulaŃie a paşaportului electronic,
triva terorismului, securizarea frontierelor şi toate con- iar Guvernul, prin Departamentul pentru Afaceri Euro-
secinŃele ce decurg din acestea (iniŃial paşaportul bio- pene, a răspuns Comisiei că are „o perspectivă clară şi
metric, după care urmează implantarea cipurilor în un calendar real cu privire la etapele procedurale care
organismul uman). Modificarea fundamentală s-a pro- se impun pentru ca obiectivele urmărite de Regula-
dus în momentul adoptării prin Referendum a noii Con- mentul Consiliului să fie atinse în practică într-un
stituŃii. Să ne oprim doar la articolul 148 din noua termen scurt”.
ConstituŃie a României, adoptată odată cu intrarea La rândul său, ministrul de Interne a declarat că:
României în structurile europene. Dacă poporul ar fi „Noile paşapoarte sunt dovada faptului că România
fost informat asupra conŃinutului acesteia, în mod îşi poate îndeplini responsabilităŃile pe care le are ca
sigur nu ar mai fi fost cine să voteze această consti- Ńară membră a Uniunii Europene. Introducerea unor
tuŃie îndreptată împotriva libertăŃii umane. În acest elemente suplimentare de siguranŃă şi, bineînŃeles,
articol, cu referire la integrarea în Uniunea Euro- controlul strict la graniŃe au rolul de a împiedica
peană, se susŃine: exportul şi importul de infracŃionalitate", consideră
Aliniatul 1: „Aderarea României la tratatele constitu- ministrul administraŃiei şi internelor, domnul Gabriel
tive ale Uniunii Europene în scopul transferării unor Oprea, care a apreciat că paşapoartele electronice
atribuŃii către instituŃiile comunitare, precum şi al reprezintă doar unul din paşii pe care Ministerul Admi-
exercitării în comun cu celelalte state membre a nistraŃiei şi Internelor îi face în direcŃia îndeplinirii
competenŃelor prevăzute în aceste tratate, se face prin obiectivului României de a intra în spaŃiul Schengen
lege adoptată în şedinŃa comună a Camerei Depu- în anul 2011. România a făcut astfel un pas important
taŃilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din către aderarea la spaŃiul Schengen prevăzut pentru
numărul deputaŃilor şi senatorilor”. 2011” (Buletin Informativ nr. 477/31.12.2008, elabo-
Aliniatul 2: „Ca urmare a aderării, prevederile trata- rat de Guvernul României).
telor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi cele- Toate aceste semne sunt înaintemergătoare venirii
lalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, lui Antihrist. Pentru toŃi creştinii, se apropie vremea cer-
au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare din legile nerii şi a mărturisirii. Este vremea să dovedim Cui am
interne, cu respectarea prevederilor actului de ade- slujit până acum şi cui vom alege a sluji în continuare.
rare.” Acesta este momentul în care Statul Român a Dacă frica de chinuri îi va îngrozi pe oameni, silindu-i
renunŃat de bunăvoie la suveranitate, transferând deci- spre lepădarea de Dumnezeu, mânia dumnezeiască va
zia statală catre structurile UE. Mai precis, obligaŃiile fi şi mai îngrozitoare asupra omenirii, după cum ne spu-
ce derivă din Tratatul de Aderare trebuie respectate, ne şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în Apoca-
chiar dacă sunt împotriva voinŃei majorităŃii popu- lipsă: „Şi am auzit glas mare din Biserică zicând celor
laŃiei. Căsătoriile homosexuale sunt ilegale potrivit legii şapte îngeri: DuceŃi-vă şi vărsaŃi vasele mâniei lui
româneşti în vigoare, însă dacă ele s-au încheiat într-un Dumnezeu pe pământ. Şi s-a dus cel dintâi, şi a vărsat
stat membru UE, cu respectarea legii, România este obli- vasul său pe pământ, şi s-a făcut rană rea şi mare
gată de Tratat să le respecte drepturile ca unei familii. între oamenii cei ce aveau semnul fiarei, şi cei ce s-au
Aliniatul 4: „Parlamentul, Preşedintele României, Gu- închinat chipului ei” (Apoc.16, 1-2).
vernul şi autoritatea judecătorească garantează adu- M.M.
cerea la îndeplinire a obligaŃiilor rezultate din actul
TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23
27 Martie 2009
Monahismul în secolul XXI (II)
Partea cea bună, ori o cărare uitată?

spun ei, atunci când se vor crea condiŃii potrivite”. Dar


Domnul ne-a făgăduit că ne va ierta păcatele dacă ne
pocăim, iar nu că vom trăi şi mâine. De aceea, trebuie
ca în oricare din situaŃii, bune sau rele, să păzim
poruncile şi datoriile noastre, fără să uităm vreodată
cuvintele: Iată, acum este vremea potrivită; iată, acum
este vremea mântuirii".
Şi care e răsplata?
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul spune: „Dacă toată
lumea ar şti cât de grea e crucea călugăriei, nimeni nu s-ar
mai duce la mănăstire. Dar dacă toată lumea ar şti câtă
bucurie şi răsplătire se face după moarte celor ce au
purtat această cruce, toŃi ar veni la mănăstire”. Şi sunt
adevărate cele spuse aici, fiindcă în mănăstiri se sălăş-
luiesc bucuria duhovnicească şi binecuvântarea, în toată
SfinŃi ai răbdării plinătatea lor. Sfântul Varsanufie de la Optina îi învăŃa
pe ucenicii săi prin cuvintele: „Adevărata binecuvân-
C itind scrierile SfinŃilor PărinŃi, întâlnim o idee
repetată, şi anume aceea că, în vremurile de pe
urmă, călugării nu vor mai fi în stare de mari nevoinŃe şi
tare nu poate fi dobândită decât în mănăstire. Te poŃi
mântui şi în lume, dar este imposibil să fii cu totul
lupte pustniceşti, ci vor străluci prin răbdare şi îndelunga- curăŃit, ori să te ridici spre o vieŃuire asemenea înge-
pătimire. Ei vor putea fi numiŃi, pe bună dreptate, SfinŃi rilor... nu poŃi trăi o viaŃă duhovnicească lucrătoare în
ai Răbdării. Cineva ar putea spune chiar că oricine lume, fiindcă lumea caută, prin toate mijloacele, prin
poate dobândi răbdarea, fără multă sforŃare. Da, aşa legile ei, să distrugă sufletele, ori cel puŃin să le înce-
este, însă ispitele de acum sunt mai tinească suirea spre cele înalte şi frumoase, dumne-
greu de observat: A spus Sfântul zeieşti. De aceea, oamenii pot trăi
Varsanufie de la Optina: „Scârbele asemenea îngerilor doar în mă-
[n.ed.: mâhnirile] monahilor năstire. Monahismul este cea mai
vremurilor din urmă vor fi foarte mare stare de binecuvântare, pe
„subŃiri”, căci dacă le va privi ci- care o poate avea un om ce vieŃu-
neva la suprafaŃă, nici nu le va ieşte încă pe pământ. Nimic nu e
putea numi mâhniri. Totuşi, ele sunt mai înalt decât această binecu-
nişte viclenii ale vrăjmaşului. Chinu- vântare, pentru că monahismul este
rile trupeşti, aspre şi brutale, prici- cel ce îŃi pune în mâini cheile vieŃii
nuiesc creştinului o râvnă înflă- duhovniceşti”.
cărată spre acceptarea lor. Vrăj- În ce anume se poate găsi aceas-
maşul însă a lăsat deoparte acum tă binecuvântare? În conştiinŃa fap-
chinurile aspre, şi le preferă pe cele tului că fiecare minut sau zi din via-
mici şi subŃiri, dar care lucrează Ńa ta sunt sfinŃite şi însemnate înain-
mai cu spor. Acestea nu aprind în tea lui Dumnezeu, fiind închinate
inimă râvna pentru mărturisire, ci, slujirii Lui. Chiar şi zilele aşa-zis
dimpotrivă, Ńin pe om într-o stare în „rele” sau fără prea multe roade, au
care nu ştie ce să facă, într-o ame- însemnătate şi plată în faŃa lui Dum-
Ńeală duhovnicească de gânduri. Ele nezeu. Atâta vreme cât îŃi trăieşti
(ispitele) biruiesc cu încetul puterile viaŃa doar pentru acest scop înalt,
lui, slăbind cu totul rezistenŃa lui lăuntrică, ducându-l nu se poate spune că există timp pierdut. Ar mai fi
la deznădejde şi la nehotărâre. Şi astfel, îl aruncă în binecuvântarea dată de frumuseŃea şi fastul dumneze-
pierzare, îl fac sălaş al patimilor, deoarece îl găsesc ieştilor Slujbe ale Bisericii, ce sunt cu adevărat înce-
bolind de mâhnire şi de descurajare. Iar acest lucru este putul vieŃii cereşti, aici pe pământ. Dacă am fi în lume,
dovedit prin faptul că monahii vremurilor din urmă nu am putea merge atât de des la biserică, din cauză că
aşteaptă să le vină o vreme mai bună, ca să se nevo- timpul ne-ar fi furat de grijile şi afacerile lumeşti. În
iască aşa cum trebuie. „Vom posti şi ne vom ruga - mănăstire, dimpotrivă: întreaga viaŃă a obştii este

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23 28


Martie 2009
călăuzită şi se desfăşoară în funcŃie de Slujbele Bise- Slujba înmormântării călugărilor, care este diferită de
ricii; iar ele fac parte din viaŃa reală a vieŃuitorilor. cea a mirenilor, este o lecŃie despre viaŃa monahală şi
Ele sunt hrana, călăuza şi întărirea lor duhovnicească. despre nădejdea profund întemeiată a adormirii întru
Poate că mulŃi se tem că la un moment dat slujbele li viaŃa cea veşnică, ce este totodată şi cea mai adâncă
se vor părea la fel, an de an, totdeauna, însă adevărul filozofie despre moarte. Pentru cei ce trăiesc cu nădej-
e că fiecare slujbă, luată de sine, are într-însa nemăsu- dea vieŃii de apoi, moartea nu este decât o trecere din-
rată bogăŃie duhovnicească, pusă în mai multe trepte colo, şi nicidecum un sfârşit.
de înŃelegere şi adâncime, încât că niciodată nu este Privită din afară, călugăria pare a fi un drum al
de ajuns o viaŃă întreagă pentru a le pricepe pe deplin. renunŃării
SfinŃii cinstiŃi de Biserică în fiecare zi ai anului, Un monah nu îşi va întemeia niciodată o familie a
vor deveni cei mai apropiaŃi prieteni şi povăŃuitori ai sa proprie, trupească, dar va avea în mănăstire o obşte
călugărilor. Fiecare praznic de peste an este altfel înŃe- întreagă de părinŃi, fraŃi sau fii duhovniceşti. El nu va
les de la an la an, în semnificaŃiile sale cele mai pro- cunoaşte niciodată binecuvântarea Tainei Cununiei,
funde, iar Postul Mare şi Sărbătoarea Sfintelor Paşti dar, în acelaşi timp, nici un mirean căsătorit nu va cu-
sunt întotdeauna un prilej de noi descoperiri duhov- noaşte legăturile duhovniceşti ce îi leagă pe vieŃuitorii
niceşti. Mai presus de toate, a fi călugăr înseamnă a fi unei obşti monahale. DulceŃile înşelătoare ale lumii
ceea ce Sfântul Teofan Zăvorâtul numea drept: „a fi nu au cum să îl răpească pe călugăr de la lucrarea sa
sigur că eşti al lui Dumnezeu”. MulŃi monahi mărtu- tainică. Orice frumuseŃe sau strălucire păleşte înaintea
risesc că în cele cinci zile petrecute în biserică după gândului că Hristos S-a răstignit de bunăvoie pentru
tunderea lor în monahism, au un simŃământ viu al noi. Nu contează cât de strălucitor este soarele, sau
faptului că Dumnezeu este acolo, de faŃă, cu ei. cât de frumoasă este natura zidită de Dumnezeu; totul
este mic, în comparaŃie cu Jertfa dumnezeiască. Mo-
nahul nu are cum să îşi ia „pauze”, „concedii” sau
„vacanŃe” de călugărie: chiar şi bolnav, călugărul
rămâne călugăr, fiindcă făgăduinŃele date la tunderea
sa au putere până dincolo de moarte. Eşti călugăr zi
de zi, iar fiecare zi e o adevărată binecuvântare.
Pentru călugăr, lumea din afară este deşartă, şi doar
Hristos Cel Răstignit vorbeşte către inimile lor,
umplându-le de dulceaŃă.
Spune unul dintre Cuvioşii de la Optina că
„monahismul Ńine lumea întreagă, iar monahii sunt
străjerii Ortodoxiei. Mai puŃini monahi, înseamnă
mai multe ispite asupra oamenilor din lume. Iar când
nu va mai exista nici un călugăr pe faŃa pământului,
atunci înseamnă că Înfricoşata Judecată a Domnului
se va abate asupra noastră.”

m
Haina neagră pe care o port nu este un simbol al
întunecării duhovniceşti, şi nici al lipsei de nădejde.
Prin ea, eu mărturisesc că am murit acestei lumi,
înviind întru Hristos. Iar Hristos este ViaŃa...
M.G.

Nu există nimic mai frumos decât moartea


călugărilor. Majoritatea adorm somnul vieŃii veşnice

]
după ce se împărtăşesc cu Sfintele Taine, înconjuraŃi
de obştea de la care şi-au cerut ultima iertare, în su-
netul rugăciunilor şi al cântărilor din slujba pentru cei
adormiŃi. Nu vei vedea la căpătâiul lor nici bocetul
tânguitor, nici jalea deznădăjduită a celor din lume, ci
lacrimi de bucurie, ca atunci când te desparŃi de un
frate sau prieten, însă doar pentru puŃină vreme.

29 TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


Milostivirea lui Dumnezeu în viaŃa noastră

U n om oarecare a venit odată la un episcop, face „tuturor toate”, fapt pentru care lumea îl judecă.
fiind într-o mare mâhnire, ca şi cum ar fi purtat Dacă este îngăduitor cu slăbiciunile omeneşti, imediat
o povară pe umeri. El a cerut un cuvânt de sfătuire prea- este acuzat de lipsă de tărie, pe când, dacă aplică strict
sfinŃitului, despre ce ar trebui să facă, de vreme ce via- litera legii lui Dumnezeu, atunci îi poate îndepărta pe
Ńa sa luase o întorsătură pe care nu şi-o dorise, iar în lo- oameni.
cul fericirii şi al mulŃumirii sufleteşti, el se confrunta de- Întorcându-ne privirea către viaŃa călugărească,
acum cu o stare sufletească de neîmplinire şi frustrare. putem vedea şi aici greutăŃi. Monahismul înseamnă
PreasfinŃitul i-a ascultat plângerea, apoi a luat o însingurare, după cum dovedeşte şi rădăcina greacă a
bucată de hârtie, spunând: „Hai să cuvântului (monos – singur). În însin-
alcătuim împreună o listă cu ispi- gurarea sa, călugărul duce o bătălie
tele şi necazurile tale. Poate că ne- neîncetată, în primul rând cu el
vasta te-a părăsit?” însuşi. Lupta cu patimile omeneşti
„Nu, PreasfinŃite părinte”, a este cu mult mai intensă decât războa-
răspuns omul cu tristeŃe. iele lumii întregi. În rânduiala sa
„Poate că fiii tăi sunt neascul- duhovnicească, în stricteŃea ascul-
tători, au fugit de la casa părin- tării, în posturi sau privegheri, în tăie-
tească, iar acum au devenit depen- rea voii sale proprii – în toate aces-
denŃi de droguri sau alcool?” tea, monahul este singur cu Dum-
„Nu, părinte, această ispită m-a nezeu. Deci, judecând prin ochii
ocolit.” unui om din lume, şi viaŃa monahală
„Atunci, poate casa Ńi-a ars?”, le poate aduce poate perioade de în-
a întrebat iar episcopul, continuând tristare sau neîmplinire sufletească.
să noteze răspunsurile în josul pa- Dar, judecând din punctul de vedere
ginii. Din nou, răspunsul omului a al unui călugăr, toate aceste stări su-
fost negativ. fleteşti au desigur o explicaŃie duhov-
„Sau poate ai rămas fără loc Noe în corabie primeşte ramura de nicească şi o vindecare în Biserică,
măslin, adusă de porumbel, ca semn al
de muncă?” a fost următoarea între- milostivirii lui Dumnezeu şi al încetării prin mărturisire.
bare, iar omul a spus din nou că nu. Potopului Ce să mai spunem despre mireni?
„Suferi de o boală fără leac?” Fiecare dintre ei este nemulŃumit de
Primind şi aici un răspuns negativ, preasfinŃitul se câte ceva. Să luăm, pentru exemplu, naşterea de
opri din scris, părând că a epuizat toate posibilităŃile. prunci. A fi mamă este o bucurie, dar în acelaşi timp,
Apoi, i-a spus omului: „Sfatul meu este să te întorci câte griji noi nu apar? De multe ori, nu mai rămâne
acasă, să îŃi faci singur o listă cu milostivirile lui deloc timp pentru rugăciune, pentru odihnă sau pentru
Dumnezeu asupra ta, iar apoi să te întorci la mine şi celelalte treburi casnice. De aceea, deseori sufletul
să stăm de vorbă despre acest lucru.” unei mame este întristat de aceste îndatoriri care îi
Într-adevăr, în orice societate umană şi în orice răpesc timpul, mai ales dacă fiii ei, cei cărora şi-a
individ ce face parte din ea, se poate observa o stare închinat practic toată viaŃa, se vădesc a fi nişte răzvrătiŃi
de neîmplinire şi de apăsare sufletească, asemănătoare şi neascultători. Câtă durere şi câte griji o vor apăsa de
cu cea a omului de mai sus, ca şi cum ar fi vorba de acum înainte – grija pentru viaŃa lor trupească şi
un eşec în viaŃă. Acest biet om a venit la un arhiereu, duhovnicească... ea va face sacrificii supraomeneşti
pentru a se plânge în legătură cu viaŃa sa; dar la rân- pentru a le asigura confortul material, pentru a veghea
dul lui şi episcopul, dacă ar fi să judecăm din perspec- asupra sănătăŃii lor.
tivă pur lumească, ar fi avut motive să se plângă Iată deci cum orice om – mamă, tată sau chiar şi o
despre lipsa timpului pentru rugăciune, din cauza singură persoană, ar putea cu uşurinŃă să alcătuiască o
îndatoririlor administrative, ori despre faptul că dese- listă de nemulŃumiri, tristeŃi şi necazuri, la fel ca omul
ori este pus în situaŃia de a face dreptate ori de a ce venise să se plângă episcopului. Practic, toate
mijloci anumite situaŃii neplăcute. Nu mai pomenim acestea nu au nici un sfârşit.
faptul că poate ar fi avut dreptul de a se plânge despre Dar priveşte înlăuntrul tău, o, omule! ÎnvaŃă să pui
faptul că deseori este judecat aspru de către cei din preŃ pe darul milostivirii, pe care Dumnezeu îl revarsă
jur, clevetit pe nedrept ori acuzat. fără încetare asupra ta, în nemărginita-i bunătate!
Să privim acum îndeaproape viaŃa unui preot sau Oare un episcop nu are motive să se veselească? Nu
a unui episcop: putem vedea şi aici motive pentru este el urmaş al SfinŃilor Apostoli? Nu este el vistier-
nemulŃumiri în viaŃa lor: neputinŃa omenească de a se nicul Adevărului şi propovăduitor al Minunilor lui

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23 30


Martie 2009
Dumnezeu? Iar cât despre un preot, ce să spunem? Într-adevăr, el nu mai are viaŃă proprie, ci îşi închină
întreaga existenŃă slujirii lui Hristos şi aproapelui, dar când îşi înfăptuieşte sfânta sa chemare, inima sa se simte
mulŃumită şi împăcată, iar prin milostivirea lui Dumnezeu, el se simte cu totul împlinit sufleteşte. El este cel ce
săvârşeşte ceea ce nici chiar sfinŃii îngeri nu îndrăznesc să privească: prin chemarea harului Sfântului Duh,
Sfintele Daruri se prefac în Trupul şi Sângele lui Hristos. Prin rugăciunile sale, Dumnezeu Se milostiveşte
asupra oamenilor, iar mila păcii străbate cerurile, pogorându-se pe pământ.
Monahismul, la rândul său, este o mucenicie de bunăvoie. Dar tocmai acest fapt, după cum ne spune
epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei, mai mult decât orice, este în stare să ridice mintea şi inima, pentru
a intra „întru cele dinlăuntrul Catapetesmei” (Evr. 6, 19), care separă cerurile de pământuri, adică de a
pătrunde cu subŃirimea minŃii în adâncul celor tăinuite, de care inima se îndulceşte şi se bucură. Oare nu este
aceasta cea mai mare milostivire a lui Dumnezeu?
AscultaŃi voi, toŃi cei ce locuiŃi în lume: chiar de vi s-ar întâmpla toate necazurile şi ispitele pe care
preasfinŃitul le-a enumerat omului necăjit, şi cu toate acestea, adâncul milostivirii lui Dumnezeu către voi tot nu
se va fi sfârşit! V-aŃi gândit vreodată ce preŃ are libertatea de care vă bucuraŃi? ChibzuiŃi la acest lucru, şi nu vă
faceŃi robi – nici ai oamenilor, nici ai unor idoli moderni, ori ai unor cercuri de interese oculte. V-aŃi bucurat
vreodată de zidirile lui Dumnezeu, de frumuseŃile naturii, meşteşugit alcătuite de Creatorul lor, pentru a încânta
ochiul omului, şi a-l face să se înalŃe cu mintea şi sufletul către Cel ce l-a zidit şi pe el din lut? PriviŃi-vă familia
şi bucuraŃi-vă că vă aveŃi unul pe altul! AŃi conştientizat vreodată şi aŃi înŃeles bucuria de a vă fi născut într-o
Ńară ortodoxă; de a avea biserici sfinŃite, în care să ne rugăm? AŃi dat mulŃumită lui Dumnezeu pentru fericirea
de a trăi în sânul Bisericii adevărate, cea care ne face părtaşi vieŃii veşnice, hrănindu-ne sufletele prin Trupul şi
Sângele lui Hristos?
Dumnezeu a dat sufletelor voastre darul rugăciunii curate; iar dacă El ne trimite ispite pe calea cea strâmtă
şi necăjită, aceasta se întâmplă doar pentru ca mai apoi să ne putem bucura din plin de noianul îndurărilor şi al
milostivirii Sale, pe care singure cuvintele nu sunt de ajuns pentru a o lăuda. Să ridicăm pe umerii noştri Crucea
Domnului, fără cârtire, ca oarecând Simon Chirineanul, şi să ne suim mintea spre contemplarea lui Dumnezeu
şi a milei Sale către noi. Doar aşa, şi prin smerenie, rugăciune şi nevoinŃă duhovnicească, vom putea să ne
aprindem în suflete adevărata bucurie a Învierii lui Hristos, a Paştelui fără sfârşit.
T.M.

Postul ca poruncă dumnezeiască


„O burtă groasă nu naşte o înŃelegere subŃire” (Sf. Ioan Gură de Aur)

Crucea împotriva vrăjmaşului; tăcerea împotriva lumii; postul şi


smerenia împotriva trupului

P ostul este o poruncă instituită încă din Rai, pentru a cărei încălcare, şi
strămoşii noştri, Adam şi Eva, au fost izgoniŃi din el. Prin urmare,
pentru a-l recâştiga, trebuie să lucrăm această poruncă. Marele Prooroc
Ioan Botezătorul, cel ce a trăit în pustie, hrănindu-se doar cu miere
sălbatică şi cu lăcuste, ne îndeamnă: să ne pocăim, fiindcă „s-a apropiat
împărăŃia cerurilor” (Matei 3, 2), iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune
că „e cu neputinŃă să ardă focul în apă; e cu neputinŃă şi pocăinŃă fără
post”. Deci nu putem să ajungem la Ńintă, adică în ÎmpărăŃia lui Dum-
nezeu, dacă nu alergăm după lege – adică după poruncă, printre care se
află şi postul.
Însemnătatea postului vine din faptul că prin el se biruieşte lăcomia
pântecelui, care este capul şi începătura tuturor patimilor: „Şeful dracilor
este luceafărul cel căzut, iar capul patimilor este lăcomia pântecelui”,
după cum ne povăŃuieşte Sfântul Cuvios Ioan Scărarul. Din această pricină,
astăzi se încearcă micşorarea însemnătăŃii postului, mergând până la

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


31 Martie 2009
stricarea sau chiar desfiinŃarea sa. pomenirea Răstignirii şi Îngropării Domnului, iar cea
Biserica a instituit patru posturi peste an şi trei de Miercuri - întru pomenirea vânzării. Însă ca să nu
zile de post peste săptămână. Sub influenŃa gândirii ne arătăm nici vânzători şi nici răstignitori ai
protestante însă, în practica Bisericilor ortodoxe ofi- Domnului, închinăm şi noi în faŃa Celui vândut şi
ciale s-au instituit astăzi doar două săptămâni de post răstignit o jertfă a postului. Ziua de luni, deşi
– la început şi la sfârşit, având ca motto un citat opŃională după canoanele Bisericii Ortodoxe, prin
sectar, desigur, care afirmă că „Nu-i spurcat ce intră tradiŃia milenară şi evlavia creştinilor, pare să devină
în gură, ci ce iese”. Şi aşa, ajung să se înfrupte din o necesitate. Această zi de luni este închinată sfinŃilor
toate, şi se reduce la aproape nimic porunca şi folosul îngeri şi tuturor puterilor cereşti, pentru care în rân-
postului pentru suflet. duiala slujbelor Bisericii se cântă canoanele speciale
O altă cugetare păguboasă afirmă că... „poŃi să fii cu în cinstea sfinŃilor îngeri şi a puterilor cereşti. Sufletul
Dumnezeu şi fără să-Ńi înfrânezi trupul” – adică fără la ieşirea din trup nu are alături de el decât pe îngerul
să te „chinui”, dar ei nu înŃeleg că omul nu este alcă- păzitor rânduit încă de la Sfântul Botez, alŃi îngeri
tuit numai din trup, ci şi din suflet, dintru care acestea trimişi de la Dumnezeu şi ceata vrajmaşilor diavoli,
amândouă, el trebuie să aducă jertfă de laudă Zidito- care-l vor învinui la fiecare vamă a văzduhului pentru
rului său. De altfel, Sfântul Vasilie cel Mare afirmă păcatele săvârşite. În acele clipe, ajutorul sufletului
că: „pe cât vei scoate din trup, pe atât vei da putere stă în mare parte în mâna îngerilor care-l însoŃesc.
sufletului”, iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaŃă Însă cinstea din partea îngerilor o vom primi după
spunând că „postul trupu- chipul cinstei pe care noi
lui este hrană pentru suflet”. le-am dat-o pe pământ. O
Biserica a hotărât patru zi de luni postită în cin-
posturi peste an şi trei zile stea sfinŃilor îngeri şi a
de post pe săptămână, cu puterilor cereşti poate cân-
un regim mai aspru sau tări mult la trecerea vă-
mai blând, rânduit pentru milor din văzduh, unde avem
curăŃirea sufletului prin aju- nevoie de mila lui Dumne-
nare, rugăciune, milos- zeu şi sprijinul îngerilor care
tenie, spovedanie şi împăr- îl însoŃesc în acele clipe.
tăşirea cu Sfintele Taine.
Sfântul şi Marele Post, Postul este o luptă cu
care se mai numeşte şi patimile
Postul Patruzecimii, închi- Ca fiinŃă biologică,
puieşte postul cel de pa- omul este alcătuit din in-
truzeci de zile al Mântui- stincte sau imbolduri fi-
torului. El are o durată de şapte săptămâni, pe o reşti, precum cel al conservării sau perpetuării speciei.
perioadă variabilă, în funcŃie de data Paştelui, Dar dacă se dereglează rostul lor, care este acela de a
rânduită de SfinŃii PărinŃi ai Bisericii în raport cu apăra viaŃa, şi se urmăreşte doar desfătarea simŃurilor
Scara Pascală (21 Martie – 25 Aprilie). Postul şi cultivarea plăcerii, acest fapt va duce la repetarea
Naşterii Domnului este închinat în Naşterii Cuvân- cât mai deasă a actului de satisfacere a ei, până la
tului Întrupat, a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus împătimire şi distrugerea oricărei cenzuri morale, dere-
Hristos, iar pe durata sa trebuie să ne curăŃim sufle- glând organismul şi împingându-l dincolo de posi-
teşte şi trupeşte ca să-L putem primi în zidirile noastre bilităŃile sale funcŃionale, ajungând chiar la nebunie şi
sufleteşti pe Cel care este fără de păcat. Postul Ador- îndrăcire.
mirii Maicii Domnului este rânduit în cinstea Pentru ca omul să menŃină un echilibru între trup şi
Adormirii şi mutării cu trup la cer a Preacuratei Fe- suflet, a fost înzestrat cu două instrumente de pază -
cioare, Maica Domnului, cea care a purtat în pân- cenzura raŃiunii şi mărturia conştiinŃei, ce ne averti-
tecele ei pe Cel ce ridică păcatele lumii. Postul zează atunci când transformăm instinctele naturale în
SfinŃilor Apostoli vine ca o recunoaştere a noastră şi patimi – de exemplu, nevoia de hrană, care poate fi
jertfă în cinstea ucenicilor Domnului, despre care El a dusă până la nivelul patimii lăcomiei; nevoia de a bea,
zis: „Amin grăiesc vouă, că voi cei ce aŃi urmat mie, decăzută până la patima beŃiei; dreptul şi instinctul de
întru a doua naştere, când va şedea Fiul Omului pe proprietate proprietate, manifestat prin forma extremă
scaunul slavei Sale, veŃi şedea şi voi pre două- de avariŃie sau iubire de arginŃi şi chiar hoŃie. Până
sprezece scaune, judecând pe cele douăsprezece aici, avem de-a face cu instincte şi patimi omeneşti,
seminŃii ale lui Israil” (Matei 19, 28). ce au existat de la căderea omului din cinstea de
Zilele de post ale săptămânii au şi ele o început. Dincolo de acestea – în sfera despătimirii,
semnificaŃie aparte. Ziua de Vineri o cinstim întru intervine ajutorul de sus, prin mâna tare şi braŃul înalt

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


32
Martie 2009
al Celui ce ne-a dat toate armele pentru a lupta
Armă asupra diavolilor
„împotriva duhurilor răutăŃii întru cele cereşti” (Efes.
Postul este un mijloc de înălŃare sufleteasca, de
6, 12). Iată că pentru orice imbold firesc şi patimă,
suire a sufletului asupra patimilor trupeşti. Postul îl
avem câte o armă a nevoinŃei care să îi stea împotrivă:
uşureaza pe cel credincios de toate ispitele, de ba-
pentru instinctul de perpetuare a speciei, scăpat de sub
lastul şi povara uneltirilor celui viclean, care aduc
veghea raŃiunii duhovniceşti şi coborât până la patima
„întunecare gandurilor şi tulburare cugetelor”. El este
desfrânării, avem arma înfrânării şi a postului; pentru
o jertfă bineplacută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte,
patima scumpătăŃii şi a iubirii de arginŃi, avem vir-
un act de cult, de pocăinŃă pentru păcatele săvârşite şi
tutea milosteniei, iar pentru patimii mândriei şi a tru-
un exerciŃiu care pune început virtuŃilor de tot felul.
fiei îi stă împotrivă leacul smereniei. Pentru toate
Pentru creştinul ortodox, postul este condiŃie pentru
aceste arme şi tării duhovniceşti, postul este dobândirea sfinŃeniei. Legătuta strânsă dintre post şi
începătură şi ajutor. sfinŃenie este exprimată şi în felul în care repre-
Postul neprimit de Dumnezeu zentăm pe sfinŃi în iconografie, unde ei apar totdeauna
cu chipurile slabe, subŃiate şi transfigurate, datorită
Vrăjmaşul râvneşte să-i fie închinat şi lui post şi
postului. Avva Pimen spune că: „Sufletul cu nimic nu
astfel a născocit „posturi” false: cura de slăbire, Ńinută se smereşte aşa ca atunci când cineva se înfrânează în
pentru a modela trupul astfel încât el să incite spre hrană”, iar Mântuitorul îi învaŃă pe Apostoli care este
desfrânare, ajungându-se până la anorexie, sau se Ńine
dietă pentru sănătate. MulŃi devin vegetarieni practi-
când yoga sau postesc pentru a fi mai buni bioener-
geticieni sau mediumi. Tot post închinat diavolului
este considerat cel ce se Ńine peste măsură (spre
distrugerea vieŃii), sau Ńinut din cauza mâniei, mâhnirii
sau zgârceniei. Înfrânarea de la bucate trebuie
îmbinată cu înfrânarea de la vorbirea de rău, de la
oropsirea slujitorilor, de la jignirea aproapelui şi de la
celelalte păcate, pentru că postul trupesc trebuie
împletit cu cel sufletesc. Avva Serapion spune: „Nicio-
dată nu va putea să ajungă la o desăvârşită curăŃenie
acela care nădăjduieşte s-o dobândească numai cu
înfrânare, adică printr-un post trupesc, dacă nu va
cunoaşte că înfrânarea este necesară pentru ca să
poată intra mai uşor în luptă cu celelalte patimi.”
Postul – o exersare biologică binevenită
Din punct de vedere medical, postul are multiple
efecte benefice, mai ales cel negru (ajunare totală).
Principalele efecte ale postului sunt acelea de repaus
al întregului tub digestiv, de facilitare a unor procese
şi schimburi interne, de eliminare a reziduurilor meta-
bolice şi de purificare a întregii fiinŃe. Cercetări ştiin-
Ńifice recente arată că postul are inclusiv puternice vir-
tuŃi antioxidante. Postul total este indicat drept cură de
dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu
efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea tru-
pului, cât şi a sufletului. Practic, putem spune că pos- leacul împotriva dracilor spunând: „Acest neam cu
tul acŃionează la nivelul tuturor structurilor fiinŃei, nimic nu poate ieşi, fără numai cu rugăciune şi cu
începând cu cele subtile şi, prin rezonanŃă are efecte post” (Marcu 9, 29), şi să nu uităm că „Scris este, nu
puternice şi la nivel fizic. numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot graiul ce iese
ŞtiinŃific, se atestă că omul poate trăi fără hrană prin Gura lui Dumnezeu” (Mt. 4, 4).
până la 100 de zile, rezervele interioare depozitate în M.M.
organism pentru cazuri de nevoie fiind suficiente pen-
tru a-i întreŃine viaŃa. Sunt numeroase exemplele celor
care au Ńinut post negru timp de 40 de zile pentru a se
apropia de Dumnezeu.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

33 Martie 2009
Ispite ale veacului de apoi
Homeopatia - o formă modernă de vrăjitorie

T răim vremuri în care toate credinŃele păgâne,


vechi de secole, sunt reînviate; practicile vrăji-
toreşti sunt prezentate lumii drept „magie albă”, iar
există şi creştini care, din neştiinŃă, fac apel la aseme-
nea forme moderne de vrăjitorie, prin care nu fac alt-
ceva decât să întoarcă practic spatele mâinii dumneze-
valorile societăŃii tradiŃionale – cinstea, morala, corec- ieşti întinse către ei. Aceste forme de „medicină alter-
titudinea – sunt luate în derâdere. VirtuŃile creştineşti nativă”, lăudate şi promovate de multă lume, sunt pier-
sunt considerate, de către „isteŃii” acestui veac, a fi un zătoare de suflet! MulŃi SfinŃi şi Cuvioşi contemporani
semn de înapoiere şi de conservatorism, iar închinarea nouă îşi sfătuiau fiii duhovniceşti să nu se lase înşelaŃi
la Adevăratul Dumnezeu este privită, în cel mai bun de aceşti şarlatani, iar unele Biserici Ortodoxe au luat deja
caz, ca o „chestiune de preferinŃă religioasă”, şi nici- o poziŃie împotriva acestor practici oculte, condamnându-le.
decum ca singura CredinŃă mântuitoare! Dogmatismul Ce este homeopatia?
ortodox afirmă şi mărturiseşte că Hristos, Fiul lui NoŃiunea de homeopatie derivă din limba greacă şi
Dumnezeu, S-a întrupat pentru mântuirea neamului înseamnă „suferinŃă similară”. Ea a fost fondată de
omenesc – fapt care rămâne de nezdruncinat, în ciuda evreul Samuel Hahnemann, alchimist şi francmason
tuturor ispitelor şi încercărilor pe care le înfruntăm, iar din Germania, fiind mai mult o practică ocultă, decât
Cuvântul Său, în litera şi duhul căruia trebuie să ne ma- una medicală, fiindcă nu se bazează pe ştiinŃă, ci pe o
nifestăm, este pentru noi o piatră de temelie neclintită. anume concepŃie anti-creştină despre om şi cosmos.
Boala este consecinŃă a păcatului strămoşesc, dar şi o Hahnemann credea că vindecarea bolii se face prin
cale spre mântuire vindecarea sufletului – toate bune
Creştinul este pe deplin şi frumoase, doar că definiŃia dată
încredinŃat că boala şi moartea sufletului era cu totul străină
trupească sunt consecinŃele fi- creştinismului! El considera că
reşti ale căderii în păcat. Ele sufletul este o formă de energie -
sunt trimise cu îngăduinŃa lui o entitate, aşa cum o văd
Dumnezeu, iar răbdarea lor cu orientalii: yoghinii, budiştii, etc.
bucurie poate fi o cale către „Leacul” homeopat se obŃine
mântuirea sufletului, care practic din orice şi constă în ceva
este adevăratul scop al nos- care, dacă este administrat unui
tru pe pământ. Cel necre- om sănătos, îl va îmbolnăvi pe
dincios, dimpotrivă, se mâh- acesta de respectiva boală - un fel
neşte şi se deznădăjduieşte de a aplica zicala „cui pe cui se
atunci când sănătatea trupului scoate”. Din punct de vedere
său este zdruncinată. El nu medical, această procedură nu are
priveşte boala nu ca pe un nici un efect. Să vedem de ce:
prilej de a da slavă lui Dumne- dacă eşti alergic la „ceva”,
zeu - Cel ce doreşte ca tot Samuel Hahnemann (1755-1843), fondatorul
homeopatia îŃi va prescrie ca
omul să se mântuiască, ci ca pe homeopatiei tratament tocmai acel „ceva” care
o apropiere de moarte, care, în mod normal Ńi-ar declanşa
pentru el, nu este o trecere către viaŃa veşnică, ci un alergia. Desigur că acel „ceva” va fi diluat cât mai
sfârşit a toate. De aceea, cel ce nu crede în Cel ce a mult, dar nu pentru a preveni un eventual risc în cazul
vindecat noroade numai cu cuvântul, cheltuieşte averi substanŃelor otrăvitoare, ci pentru un scop mistic, pe
pentru a dobândi tămăduire de bolile sale, şi nu de care vom încerca de asemenea să îl explicităm.
puŃine ori apelează la şarlatani şi vrăjitori, vânzându-şi Să vedem acum de ce modul de diluare pune sub
până şi sufletul, uitând că trupul este doar locaş al semnul întrebării această practică, determinând-o a fi
sufletului, şi nu un idol căruia să se închine. considerată şarlatanie: o picătură de „ceva” se diluează
Nu de puŃine ori, boala ne este trimisă de Dumnezeu în 99 de picături de apă, obŃinându-se o soluŃie de
tocmai pentru a ne readuce aproape de El, de a ne face concentraŃie C1. Apoi, o picătură din C1 se amestecă
să-I conştientizăm existenŃa. Ştim cu toŃii, desigur, că iar cu 99 picături de apă, obŃinându-se o concentraŃie
în vremea ispitelor, necazurilor sau a bolii, ne simŃim C2, şi tot aşa. Ca fapt divers, C2 înseamnă un raport de
mai aproape de Dumnezeu, decât atunci când ne bucu- 1/10.000; C6 – un raport de 1/1.000.000; C6 echiva-
răm din plin de sănătate şi belşug. Din păcate, însă, lează cu o picătură în 20 de piscine, iar C12 - picătură
în Oceanul Atlantic. Ei bine, la aceste diluŃii, nu mai

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


34
Martie 2009
există nici o moleculă din substanŃa iniŃială, adică din bioenergia, acupunctura, reflexoterapia, Tai-Chi, mag-
acel „ceva”. Asta o spune ştiinŃa. HomeopaŃii sunt însă netismul, meditaŃia etc.
de altă părere: ei au inventat noŃiunea de „memorie a Un anumit individ a pus la bătaie o
apei”. După ei, apa – despre care ştim că este cel mai recompensă de 1 milion de dolari americani pentru
puternic solvent, ar „Ńine minte” materia ce s-a pus în oricine ar dovedi că disoluŃiile homeopate ar fi mai
ea şi, mai mult, ar „transmite informaŃia mai departe”,
soluŃia fiind cu atât mai puternică, pe cât este mai
diluată! Iată o afirmaŃie nu numai îndrăzneaŃă ci – după
cum reiese şi din experimentele făcute, dar şi
prostească! De 200 de ani încoace, homeopaŃii nu au
reuşit să demonstreze această „memorie a apei” - apă
care reŃine numai ceea ce homeopaŃii vor să reŃină, nu şi
celelalte materii cu care intră în contact.
Şi, ca să încheiem oarecum analiza strict medicală
a fenomenului, trebuie să mai menŃionăm că foarte
mulŃi doctori de o înaltă calificare, precum şi oameni
de ştiinŃă de prestigiu duc un adevărat război în
Occident, împotriva acestei „terapii”. În America s-a
înfiinŃat chiar AsociaŃia Medicală Americană (1846),
cu scopul interzicerii homeopatiei. Sunt şi alte organi-
zaŃii, precum National Council Against Health Fraud,
NHS, revistele de specialitate „The Lancet” sau „The Vindecarea celor zece leproşi (Luca 17, 14)
Technology Journal of the Franklin Institute”.
Homeopatia – un vlăstar New-Age mult decât apă chioară. Premiul este încă nerevendicat
Din punct de vedere „spiritual”, homeopatia şi cu siguranŃă va rămâne aşa mult timp de acum
aparŃine conceptului mai larg de „New-Age” - noua încolo, de vreme ce experimentele homeopaŃilor au
„religie mondială”, care pregăteşte terenul lui an- eşuat în demonstrarea afirmaŃiei lor. Există marele
tihrist. Conform homeopatiei, cauza bolii se datorează pericol ca homeopatia să aibă rolul unui „cârlig”, prin
unei dereglări a fluxului energetic. Necesitatea acelor care să fie atraşi mulŃi creştini neştiutori la religiile
diluŃii este determinată tocmai de această doctrina ce orientale, dat fiind faptul că aceste religii orientale se
poartă numele de vitalism. Cu cât acel „ceva” este mai află la baza tuturor metodelor alternative de tratament,
puternic diluat, cu atât soluŃia se „spiritualizează” mai deşi într-o primă fază, pacientul credul nu va afla acest
mult, până când se ajunge la substanŃa simplă, adică la lucru, tocmai pentru a deveni, în scurtă vreme, o vic-
acea energie, care conferă „putere” medicamentelor timă sigură a acestor înaintemergători ai lui antihrist!
T.M.
homeopate. Nu-i puŃin lucru să precizăm că pentru
Hahnemann, Hristos a fost un „sentimentalist înflăcă-
rat”, iar tot după Hahnemann „Confucius este superior
lui Hristos”. Mergând mai departe în nebunia lor,
Hahnemann şi discipolii săi au creat o doctrină ce
afirmă că persoana lui Dumnezeu este totuna cu
energia Lui, nerecunoscând înomenirea lui Hristos,
dar nici Sfânta Scriptură. ÎnvăŃătura homeopată despre
viaŃă şi suflet este derivată din practicile orientale
păgâne, care printre altele susŃin reîncarnarea. Mai
concret, ele afirmă că există o energie, şi nu o
persoană, care curge prin tot universul, de-a valma, şi
din care se adapă nu numai plantele şi dobitoacele, ci
şi oamenii, iar prin dereglarea ei, apare boala. Prin
acceptarea acestei concepŃii păgâne, omul devine
propriul său dumnezeu. El nu mai are nevoie de
Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, iar viaŃa lui nu mai
are drept scop mântuirea, iar singurul său scop aici, pe
pământ, se rezumă la a „reintra în normal cu energia
vitală”. Alte tehnici drăceşti din aceeaşi categorie sunt

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


35 Martie 2009
„ De pe raftul de cărŃi
Vechi cugetări
Încă de mult, lumea noastră românească nu mai
merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi
de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul
icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli,
religie să fie dovada unui spirit care se emancipează
lesne de ideile învechite şi devine astfel mai suscep-
tibil de idei noi, de progres intelectual şi moral.
Poate, dimpotrivă, după cum zic alŃii, să fie de rău;
slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către poate că lipsa aceasta să fie dovada unei porniri la
legea lor creştinească – toŃi sunt astăzi liber-cugetători. descreierare, la o scădere, la o înjosire progresivă intelec-
Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi tuală şi morală, la o din ce în ce mai mare pierdere a
femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetă- omeniei. Nu ştiu deocamdată cine să zic că au dreptate
toare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dum- – pesimiştii ori optimiştii; trebuie să mă gândesc mult
nealor astfel decât mamele, adică liber-cugetători! Dar la această întrebare. Dar până s-ajung a-mi da un
să nu exagerăm! răspuns, voiu să comentez aici, în fuga condeiului, câ-
Boierimea, ostaşii şi slujbaşii, deşi liberi-cugetă- teva observaŃii, pe cari le fac de mult (...). Bisericile
tori, tot mai merg uneori să audă, dacă nu chiar să noastre ortodoxe româneşti părăsite de credincioşi,
asculte, Evanghelia – anume când M.S. Regele se duce mai ales în Capitală şi-n oraşele mari, decad pe văzute;
cu ceremonialul obicinuit, la zile mari, ori la Mitro- toaca şi clopotele noastre fac sgomot de-a-surda, ne
polie, ori la Sf. Nicolae-n Şelari, ori pe malul gârlii la mai aflându-se urechi care să le înŃeleagă glasul şi
Bobotează. De altă parte, tinerimea şi damele se abat chemarea; o biată prescură şi câteva linguri de vin
uneori la câte o biserică high-life şi spre cinstea lor, ajung unui trist altar pe mai multe duminici (...).
trebuie să mărturisim că sunt pătrunse de tot respectul PărinŃii voştri!
cuvenit casei Domnului: atât tinerimea cât şi damele Prăpastie de vreme nemăsurată între ei şi voi! Mii
se prezintă acolo cu toată-ngrijirea. Atât numai că vor- de mii de ani de va fi trecut de la viaŃa lor până la a
besc cam tare. O fi aceasta bine sau rău – că s-a lăsat noastră şi tot nu li s-ar fi şters mai bine din inimile
adică lumea noastră de biserică – nu o spune, căci n-am copiilor, pomenirea şi dragostea şi evlavia şi felul. Ei
în această privinŃă nici o părere hotărâtă. Poate, după au crezut şi s-au închinat şi sufletele lor găseau
cum unii, să fie bine; poate că lipsa de aplecare spre mângâiere şi tărie în închinăciune.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23


36
Martie 2009
bătaia cui nu crede
că este. Ai uitat că
ai de a face cu o
lume care nu crede
în Dumnezeu? Cu o
lume căreia nu i-a
fost frică să prefacă
în puşcării locaşu-
rile sfinte, închinate
credinŃei străbune,
unde zac oseminte
de măreŃi voievozi”?
Se va mai schimba
lumea noastră româ-
nească? Va mai vrea
Dumnezeu să o reîn-
toarcă la Dânsul?
Dumnezeu ştie. Deo-
camdată, copiii noş-
tri vor merge pe ca-
lea noastră cuminte.
De ce avem, şcoli
româneşti, în care ur-
mează înaltele învă-
Ńături ale omenirii?
Noi nu ne mai închinăm fiindcă nu mai credem. Pentru ca să ni-i lumineze şi să ni-i crească. Din aceste
Sufletele voastre nu mai au nevoie de mângâiere; şcoli naŃionale, ies pe fiecare an sute şi mii de viitori
inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sunt cetăŃeni luminaŃi, toŃi liberi-cugetători, plini de dispreŃ
de piatră şi din piatra aceasta scăpărăm scânteile liberei- pentru vechea credinŃă creştină, astăzi demodată, ridicu-
cugetări, noi românii, foşti ortodocşi, cari suntem mai lizată, scuipată! Ei au învăŃat o religie mai omenească
deştepŃi, mai luminaŃi, mai mândri, mai puternici decât decât cea creştină, o religie care predică nu mila şi
toate neamurile lumii. Închină-se Asia – bătrână înŃe- îngăduinŃa, nu blândeŃea şi omenia, o religie aspră care
leaptă şi nobila şi ingenioasa ei fiică Europa! Închină-se predică omului: Eşti o fiară! Ghiarele tale şi colŃii tăi
Africa, cu toate negrele ei seminŃii! Închină-se iscusita sunt deşteptăciunea şi şiretenia; fii perfid, crud, neîngă-
Americă! Noi – nu ne închinăm. Închină-se nerozii! duitor cu semenii tăi! Nu te uita o clipă în sus pe cer;
Filosofia noastră se pune mai presus de nevoia aici, în jos, pe pământ, uită-te cu ochii-n patru, ca şi
înŃelepciunii! Clopotele – sgomot! Icoanele – fleacuri! cum ai avea patru picioare; aici pe pământ se ispăşeşte
CredinŃa – moft! Închiză-se bisericile, surpe-se zidurile tot pentru tine. Eşti o fiară, fii fiară. Fiarele n-au
lor! PărinŃii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, biserică; fiarele nu se-nchină; fiarele n-au Dumnezeu!”
nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau
spiritul de examen. Noi suntem oameni moderni. Fragment din „Noi şi Biserica”, de I.L. Caragiale
Mătură-se dărâmăturile bisericilor, ca să se deschidă
locuri largi, pieŃe vaste, pe cari, după cerinŃele progre-
sului, să se zidească oŃeluri măreŃe şi cluburi politice,
teatre de varietăŃi şi burse de comerŃ! Şi nu care cumva
să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai
bun pentru dânsul ar fi un om ridicul. E destul că
biserica e tolerată!
Un slujitor al altarului, când stetea sub loviturile
unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la
cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignatius al Con-
stantinopolei, mi-a spus cu adânc amar:
- „Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu”?
- „Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

37 Martie 2009
Biserica „SfinŃii Trei Ierarhi” din Târgu-Frumos

S ituat într-o regiune de vie circulaŃie, oraşul Târgu-


Frumos reuneşte drumurile ce leagă oraşele Iaşi,
Roman, Paşcani şi Botoşani, purtând şi denumirea de
directa îndrumare şi cu participarea părintelui paroh
Petrică TărăbuŃă.
La exterior, biserica a fost zugrăvită în praf de
„Poarta Târgului Frumos”. După relatările istoricului piatră, de către o echipă de meseriaşi din comuna
şi etnografului M. Costăchescu, oraşul este atestat do- ieşeană Belceşti. Lucrările de sculptură din interiorul
cumentar încă din secolul al XIV-lea, fiind una din cele bisericii au fost făcute de meşterul Valerică Hizanu,
mai vechi localităŃi din nordul Moldovei. Despre tre- din loc. Grumăzeşti - Neamt, iar pictura, realizată în
cutul istoric bogat şi despre modul în care acesta s-a stil realist, a fost executată de către Valentina
împletit strâns cu trăirea în duh ortodox, ne putem da Acasandrei din Iaşi. Pe parcurs, s-au mai realizat şi alte
seama privind mărturiile şi vesti- construcŃii anexe, precum clo-
giile sfintelor lăcaşuri întemeiate potniŃa, casa parohială şi un
de domnitorii Moldovei, din care frumos aghiazmatar. SfinŃirea
cea mai de seamă este biserica în- bisericii a avut loc in data de
chinată Sfintei Cuvioase Paras- 5/18 septembrie 2005, de către
cheva, ctitorie din anul 1541 a Î.P.S. Vlasie împreună cu un
domnitorului Petru Rareş. sobor de episcopi, preoŃi şi dia-
Construirea bisericii ortodoxe coni, în prezenŃa multor credin-
de stil vechi din oraş, avându-i ca cioşi veniŃi din toată Ńara.
ocrotitori pe SfinŃii Trei Ierarhi, a ToŃi credincioşii care locuiesc
fost începută în anul 1994. Un an sau se află în trecere prin oraşul
mai târziu, în 1995, a fost sfinŃită Târgu-Frumos au posibilitatea de
şi aşezată piatra de temelie a sfân- a vizita şi a se închina în această
tului lăcaş, de către Î.P.S.M. Vla- frumoasă biserică, fiind bine-
sie Mogârzan. În ciuda ispitelor şi primiŃi oricând să participe la
greutăŃilor, cu ajutorul lui Dum- Sfintele Slujbe.
nezeu, biserica a putut fi ridicată.
Toate lucrările de construcŃie s-au Dumnezeu să vă
făcut cu efortul financiar şi forŃa binecuvinteze!
de muncă a credincioşilor, sub P.T.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23 38


Martie 2009