Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Educatie Fizica si Sport, specializarea Kinetoterapie si Motricitate Speciala, studii de Masterat, anul II

Kinetoprofilaxia in afectiunile locomotorii

Actualitati in kinetoprofilaxia artrozelor umarului: umar blocat

Profesor coordonator: Lector Univ. Dr. Busneag C. Masterand: Stan Paula Alexandra

Kinetoprofilaxia este considerata ca si parte integranta si ramura de avangarda a terapiei prin miscare, constituita pe axioma unanim acceptata in stiintele medicale, conform careia este mai usor sa previi decat sa tratezi. Kinetoprofilaxia studiaza procesul de optimizare a starii de sanatate si de prevenire a imbolnavirii organismului uman, cu ajutorul exercitiilor fizice. (Craciun,M., 2002). Periartrita scapulo-humerala (PSH) este o afectiune a umarului foarte intalnita. In fapt, starea disfunctionala a umarului posttraumatic, dupa imobilizare, reumatic, degenerativ sau inflamator, ca si a umarului algoneurodistrofic se prezinta clinic tot ca o periartrita in diferite stadii. Aceasta se datoreaza particulartatilor morfo-functionale ale articulatiei umarului, dar si faptului ca PSH-ul nu este o boala, ci reprezinta un sindrom dureros insotit de limitarea miscarilor, datorita afectarii structurilor periarticulare: ligament, capsula, tendoane, bursa, muschi. Leziunile tesuturilor moi periarticulare care apar in PSH sunt: efuziune, tenosinovita sau tendinita capului lung al bicepsului, tendinta supraspinosului si/sau a subscapularului, leziuni ale coafei rotatorilor, subluxatia gleno-humerala, bursita sau efuziunea bursei subacromiene-subdeltoidiene. Afectarea articulara propriu-zisa se limiteaza mai ales la articulatiile acromio-claviculara si sterno-claviculara, deoarece articulatia scapulo-humerala are cea mai imperfecta coaptare si deci nu ajunge de obicei, sa determine disfuntionalitati. Periartrita scapulo-humerala prezinta 4 forme clinic-anatomo-functionale, relativ bine conturate: umarul dureros simplu, umarul acut hiperalgic, umarul mixt si umarul blocat. Blocarea umarului are ca substrat capsulita retractila si reprezinta o suferinta organica a capsului articulare care se scurteaza. Se caracterizeaza, in primul rand, prin limitarea marcata a mobilitatii umarului. Durerea este prezenta la instalarea umarului inghetat, putand sa persiste, cu o intensitate scazuta, sau sa reapara intermitent pe parcursul bolii. Ulterior, durerea scade, dar rigiditatea articulatiei creste. Capsulita aderenta este caracterizata de limitarea amplitudinii pe toate directiile de miscare. Iar capsula are tendinta de restrangere, asa cum se poate observa artrografia umarului din Figura 1. Figura 1.

(A): In mod normal marginea capsulei este neteda si este prezenta fosa axiala. (B): fosa axiala este diminuata. (C): margini neregulate ale capsulei. (D): leziune completa a coafei rotatorilor.

Capsulita aderenta reprezinta stadiul ultim al PSH, deci apare in special in stadiul cronic al acestui sindrom, din cauza unor exercitii pentru cresterea mobilitatii sau unor exercitii pasive pentru cresterea amplitudinii de miscare, realizate repetat intr-un mod inadecvat. In ceea ce priveste starea patologica a umarului blocat, aceasta fiind o boala cronica, kinetoprofilaxia se aplica pentru a-l feri pe pacient de aparitia unor agravari sau complicatii ale bolii (profilaxie tertiara, sau de gradul III). (dupa Sbenghe T., 2002) Kinetoprofilaxia umarului blocat este reprezentata de kinetoterapia corecta a umarului dureros simplu si a umarului mixt. In prima faza se postureaza corect umarul inflamat, in abductie cu rotatie externa si flexie, deoarece acestea sunt miscarile compromise. Este foarte importanta de asemenea mobilizarea precoce a umarului pacientilor predispusi la aparitia periartritei scapulohumerale: cei care au suferit un traumatism, hemiplegici, coronarieni, operati pe membrul superior sau pe torace. Obiectivele programului de kinetoprofilaxie al umarului blocat sunt: 1. Prevenirea redorii umarului 2. Refacerea stabilitatii si miscarii controlate 3. Recuperarea mobilitatii pe structurile necontractile (capsula, ligament, tendoane) 4. Recuperarea mobilitatii pe structurile contractile (muschi) 5. Combaterea contracturii musculare 6. Cresterea fortei musculare pe grupele deficitare In studiul lui Nitz. J. Arthur Physical Therapy Management of the Shoulder este notat faptul ca mobilizarea precoce a umarului diminueaza durerea. Primele miscari propriuzise cunt exercitiile de decoaptare Codman. Acestea sunt exercitii auto-pasive ce se realizeaza la inceput sub greutatea proprie a umarului, apoi cu o greutate (gantera) in mana. Pozitia pacientului este cu pieptul si trunchiul pe o masa, iar membrul superior cu umarul la marginea mesei cu mana in balans inainte-inapoi; se efectueaza si rotatii ale membrului superior. Aceste exercitii au efecte benefice deoarece raspandesc lichidul sinovial, stimuleaza mecanoreceptorii articulatiei si scad durerea rezultata din ischemia muschilor. In alte studii realizate de Lehmann JF, Masock AJ, Warren CG, et al: Effect of therapeutic temperatures on tendon extensibility sau Warren CG, Lehmann JF, Koblanski JN: Heat and stretch procedures: An evaluation using rat tail tendon se demonstreaza efectul benefic al aplicatiilor de caldura asupra cresterii elasticitatii tesuturilor articulare: tendoane, ligament. Aplicatiile calde pot fi reprezentate de: perna electrica, parafina, apa calda, etc. Acestea sunt indicate inaintea inceperii progamului de exercitii, uneori si la primele exercitii. Este de asemenea recomandat ca in timp ce caldura se aplica pe articulatie sa se realizeze un stretch-ing pasiv continuu cu forta moderata. Dupa aplicatia de caldura, mentinerea strechingului pasiv pentru 10 minute in timpul racirii zonei ajuta la durabilitatea efectelor de intindere a tesuturilor din timpul tratamentului. Reviziile lui Cookson and Kent si Barak et al. se refera la importanta terapiei manuale, a mobilizarilor pasive realizate in scopul recuperarii mobilitatii articulare. Acestea se realizeaza si in articulatia gleno-humerala unde este evaluata diminuarea mobilitatii, dar si in articulatiile acromio-claviculara, sternoclaviculara si scapulotoracica, unde se realizeaza miscarile accesorii. Libertate de miscare in articulatia scapulotoracica este necesara pentru mobilitatea normala in articulatia scapulohumerala. Scapula pacientului poate fi rotata de catre kinetoterapeut in orice directie: abductie- adductie, ridicare, coborare, rotatie in jos, rotatie in sus). Desi unii pacienti semnaleaza un discomfort in timpul mobilizarii initiale a articulatiei scapulotoracica, experienta clinica indica faptul ca cei mai multi dintre pacientii cu

durere de umar au observat o reducere marcata a durerii si au reusit sa doarma foarte linistiti noaptea de dupa aplicarea acestei tehnici. Unii pacienti cu scadere a mobilitatii articulatiei scapulo-humerale pot prezenta mobilitate exagerata in articulatia scapulo-toracica (ex. in leziuni ale coafei rotatorilor). In acest caz, stabilizarea scapulei prin tehnici manuale poate fi necesara pentru tratarea limitarii de miscare in articulatia glenohumerala, fara sa creasca hipermobilitatea scapulei. Pacientii cu mobilitate scazuta in articulatia gleno-humerala necesita mobilizari si in aceasta articulatie, cum ar fi: tractiune in ax, antepulsie- retropulsie si abductie. Miscarea de alunecare dorsala a humerusului in fosa glenoida este indicata daca exista o scadere a mobilitatii flexei si rotatiei interne. In limitarea miscarii de extensie si de rotatie externa se recomanda miscarea de alunecare anterioara a humerusului. In studiul lui Cyriax J. este demonstrat efectul benefic al masajului profund ce consta in frictiuni transversale realizate pe tendoane, in inflamatiile cronice ale umarului, cu riscul depunerii de tesut fibros intr-un mod anormal. Masajul Cyriax este utilizat mai ales in tendinita supraspinosului, avand rezultate notabile. Scopul acestui procedeu este prevenirea contracturilor si hiperemia tesuturilor. Aceste tehnici manuale se bucura de succes printre kinetoterapeutii care recupereaza periartrita scapulo-humerala, dar putinele studii realizate care verifica eficacitatea lor, au concluzionat ca acestea nu sunt mai eficiente decat injectiile cu steroizi sau posturarile. In momentul in care amplitudinea de miscare a articulatiei umarului creste, pacientul poate continua programul de recuperare la domiciliu, cu exercitii de automobilizare si mobilizari active. Aceste proceduri sporesc independenta pacientului si duc la reducerea deficitului de mobilitate. Este bine cunoscut faptul ca umarul blocat are o evolutie lunga (uneori peste 8 luni), iar programul trebuie alcatuit in asa fel incat pacientul sa-si poata executa exercitiile la domiciliu. Controlul kinetoterapeutului este bine sa se faca la intervale de 2- 3 saptamani. In programul de kinetoprofilaxie al umarului blocat se pune accentul inca de la inceput si pe exercitiile pentru cresterea fortei musculare. Knight KL si Knapik JJ et al., in studiile lor arata modul in care cresterea fortei si rezistentei musculare se realizeaza prin exercitii izometrice si izotonice cu rezistenta progresiva. Initial se utilizeaza mobilizari Kabat: diagonala 1 flexie, la inceput liber, apoi cu usoara contrarezistenta progresiva. Se mai pot antrena mobilizari pe schema despicatului (chop) cu hold-relax la nivelul limita a miscarii. Se utilizeaza si tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptive, cum ar fi: stabilizare ritmica (SR) si tehnici de inversare: inversarea lenta (IL) si inversarea lenta cu opunere (ILO). Mobilizarile Kabat pe diagonala 2 flexie nu se introduc decat dupa ce diagonala 1 flexie se face pe toata flexia. Se pot efectua si mobilizari pe schema ridicarii (lifting-ului). Aceste tehnici cresc forta musculaturii centurii scapulo-humerale, ce rezulta in cresterea mobilitatii articulare. Forta crescuta rezulta si in reactivarea mecanismelor de protectie ale centurii scapulare si in imbunatatirea posturii. In studiile realizate de Rockwell J. si Costill DL. se arata importanta echipamentului izokinetic care permite efectuarea exercitiilor intr-un ritm lent sau rapid, in functie de nevoile fiecarui pacient. Acestea sunt indicate in scopul recuperarii functionale globale a membrului superior. Dupa Hislop si Perrine, exercitiile izokinetice sunt miscari ce se realizeaza cu o viteza constanta, cu rezistenta adaptabila. Contractia musculara poate fi maxima, deoarece rezistenta variaza in functie de contractia musculara pe diferitele grade de amplitudine a miscarii realizate. Se elimina acel punct slab existent in toate miscarile. Avantajele exercitiilor realizate cu echipament izokinetic sunt: izoleaza grupele musculare slabe, muschii se contracta maximal pe toata amplitudinea de miscare, vitezele simuleaza activitatea functionala, iar faptul ca rezistenta este adaptabila face ca mecanisul sa fie foarte sigur (se reduc la minin sansele de accidentari). Folosind echipament special (spre exemplu aparatele cu scripeti), viteza de executie va ramane constanta pe tot parcursul miscarii. Rezistenta pe

care o genereaza aparatul va fi egala atat in faza concentrica, cat si in cea excentrica a miscarii. Studiile comparative arata ca antrenamentul cu contractii izokinetice dezvolta mai repede forta musculara decat cel cu contractii izotonice. In figura 2 este reprezentat un echipament special pentru cresterea fortei membrelor superioare si inferioare.

Figura 2.

Kinetoprofilaxia umarului blocat poate fi realizata cu success si in cadrul programelor de terapie ocupationala, realizate in centre specializate, sau la domiciliu. Avicenna (medicul orientului) spunea: Daca oamenii isi exerseaza corpurile prin munca si miscare la momente potrivite, ei nu vor mai avea nevoie nici de medici, nici de remedii.

BIBLIOGRAFIE 1. Sbenghe T. - Recuperarea medical a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicala, Bucureti, 1981 2. Sbenghe T. - Kinetologie profilactic, terapeutic i de recuperare, Editura Medical, Bucureti, 1987 3. Brotzman B., Wilk E., - Handbook of Orthopaedic Rehabilitation, second edition, Mosby Elsevier Edition, SUA, 2007 4. Cyriax J, Cyriax P. Illustrated Manual of Orthopaedic Medicine. Boston, MA, Butterworth Publishers, 1983, pp 19-22 5. Knight KL: Knee rehabilitation by the daily adjustable progressive resistance exercise technique. Am J Sports Med 7:336-337, 1980 6. Knapik JJ, Ramos MV, Wright JE: Non-specific effects of isometric and isokinetic strength training at a particular joint angle. Med Sci Sports Exerc 12:120, 1980 7. Rockwell J, Garrick J: High speed training is the secret to successful isokinetic training. The Physician and Sportsmedicine 7(12): 13,1979 8. Costill DL, Fink WJ, Habansky AJ: Muscle rehabilitation after knee surgery. The Physician and Sportsmedicine 5(9):71-74, 1977 9. http://physther.org/content/66/12/1912.full.pdf 10. http://orthopedics.about.com/cs/frozenshoulder/a/frozenshoulder.htm 11. http://www.livestrong.com/article/447519-isokinetic-training/ 12. http://www.docstoc.com/docs/20306890/Isokinetics-in-Rehabilitation 13. http://www.nutritiesportiva.ro/fiziologie/19-tipuri-contractie-musculara.html 14. http://cadredidactice.ub.ro/balinttatiana/files/2011/03/curs-kinetoprofilaxie-lucrudobrescu.pdf 15. http://orthopedics.about.com/cs/frozenshoulder/a/frozenshoulder.htm