UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE

CAPITOLUL 1 FUNDAMENTELE
1. Ce este Organizatia Mondiala a Comertului? 2. Principiile sistemului commercial 3. Problema comertului deschis 4. GATT: de la Havana la Marrakesh 5. Runda Uruguay

OMC s-a nascut din negocieri; tot ceea ce face OMC este rezultatul negocierilor

1. Ce este Organizaia Mondiala a Comerului?

Pe scurt: Organizaie Mondial a Comerului (OMC), se ocupa cu regulile de comer ntre naiuni la nivel global sau aproape de global. Dar este mai mult dect att. Este o pasre, e un avion? Exist mai multe moduri de a privi la OMC. Este o organizatie pentru liberalizarea comerului. Este un forum pentru guverne de a negocia acorduri comerciale. Este un loc in care acestia isi pot rezolva disputele comerciale. Conduce un sistem de reguli comerciale. (Dar nu e Superman, doar n cazul n care cineva s-a gandit k ar putea rezolva - sau de cauza toate problemele lumii!) Mai presus de toate, este un forum unde se negociaza ... In esenta, OMC este un loc unde membrii guvernelor merg pentru a ncerca s rezolve problemele comerciale pe care le au unii cu altii. Primul pas este de a vorbi. OMC s-a nscut din negocieri si tot ceea ce face OMC este rezultatul unor negocieri. Cea mai mare mare a activitatii WTO vine de la negocierile din 1986-94 ,numite Runda Uruguay si din negocierile timpurii din cadrul Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT). OMC este n prezent gazda unei noi negocieri, n cadrul "Agendei de Dezvoltare Doha", lansata in 2001. Acolo unde rile s-au confruntat cu bariere comerciale care se doreau coborate, negocierile au ajutat la liberalizarea comerul. Dar OMC nu inseamna doar liberalizarea comerului, n unele situaii regulile sale sprijina meninerea barierelor comerciale de exemplu pentru a proteja consumatorii sau de a preveni rspndirea bolii. Este un set de reguli ... La baza se afla acordurile OMC, negociate i semnate de majoritatea tarilor lumii care fac comert. Aceste documente furnizeaza legile de baza ale comerului internaional. Ele sunt n esen contracte,ce obliga guverne sa-si menine politicile comerciale n limitele convenite. Dei negociate i semnate de ctre guverne, scopul este de a ajuta productorii de bunuri i servicii, exportatorii si importatorii sa-si conduca afacerile , n timp ce permite guvernelor s ndeplineasc obiectivele sociale i de mediu. Scopul sistemului este de a ajuta fluxul comercial sa fie cat mai liber posibil atat timp cat nu exista efecte secundare nedorite - pentru c acest lucru este important pentru dezvoltarea economica i pentru bunstare.Partial,acest lucru nseamn eliminarea obstacolelor . Inseamn, de asemenea, asigurarea faptului c persoanele fizice, companiile i guvernele stiu care sunt normele comerciale n ntreaga lume, i de a le da ncrederea c nu vor exista modificri bruste ale politicii. Cu alte cuvinte, normele trebuie s fie "transparente" si previzibile. i ajut la rezolvarea disputelor ... Aceasta este a treia parte importanta a activitatii OMC. Relaiile comerciale implica adesea conflicte de interese. Acordurile, inclusiv cele scrupulos negociate n cadrul OMC , necesita adesea interpretare. Cel mai armonios mod de a

rezolva aceste diferente este prin intermediul unor proceduri neutre,bazate pe un fundament juridic convenit. Acesta este scopul procesului de solutionare a disputelor scris in acordurile OMC. Nscut n 1995, dar nu att de tanar OMC a luat nastere la 1 ianuarie 1995, dar su sistem de comercializare este cuo jumatate de secol mai vechi. Din 1948, Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT) a prevazut regulile pentru sistem. (Cea de-a doua reuniune ministerial OMC, care a avut loc la Geneva n luna mai 1998, a inclus o celebrarea a 50 de ani ai sitemului.) Nu a durat mult ca Acordul General sa dea natere la o organizaie internaional neoficiala, cunoscuta neoficial drept GATT.De-a lungul anilor,GATT a evoluat prin mai multe runde de negocieri. Ultima i cea mai mare runda de negocieri GATT a fost Runda Uruguay, care a durat din 1986 pn n 1994 i a condus la crearea OMC. Avand in vedere ca GATT s-a ocupat in principal cu comerul de bunuri, OMC i acordurile sale acoper acum comerul cu servicii, inventii, creatii si desene (proprietate intelectuala).

2. Principii ale sistemului de comercializare

Acordurile OMC sunt lungi i complexe, deoarece sunt texte juridice care acoper o gama larga de activitati. Acestea se refer la: agricultura, textile i de mbrcminte, activitati bancare, de telecomunicaii, achiziiile guvernamentale, standarde industriale i sigurana produselor, regulile sanitare alimentare i multe altele. Dar un numr de principii simple si fundamentale se gasesc in toate aceste documente . Acestea sunt principiile de baz ale sistemului comercial multilateral. Comer fr discriminare 1. Cea mai favorizata naiune (MFN): trateaza ceilalti oameni in mod egal n cadrul acordurilor , rile nu pot n mod normal sa faca discriminare ntre partenerii comerciali. Acorda cuiva o favoare speciala (cum ar fi o mai mic rat de taxe vamale pentru unul din produsele lor ) i trebuie sa faci la fel pentru toi ceilali membri ai OMC. Acest principiu este cunoscut ca tratamentul celei mai favorizate tari.. Este att de important incat este primul articol din Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT), care reglementeaz comertul de mrfuri. MFN este, de asemenea, o prioritate n Acordul General privind Comerul cu Servicii (GATS) (articolul 2) i a Acordului de comer - Aspecte legate de drepturile de proprietate intelectual (TRIPS) (articolul 4), cu toate c n fiecare acord acest principiu este usor tratat diferit. mpreun, cele trei acorduri acoper toate cele trei domenii principale de comer tratate de OMC. Unele exceptii sunt permise. De exemplu, rile pot stabili un acord de liber schimb care se aplic numai pentru mrfurile comercializate n cadrul grupului - mpotriva discriminrii mrfurile din afara. Sau le pot da rilor n curs de dezvoltare acces special la pietele lor. Sau o ar poate ridica bariere impotriva produselor care sunt considerate a fi comercializate iilegal din anumite tari. i n servicii, rilor li se permite, in circumstante limitate, sa faca discriminari. Dar acrdurile permit aceste exceptii numai in conditii stricte. n general, MFN nseamn c de fiecare dat cnd o ar reduce o barier comercial sau deschide o pia, trebuie sa faca acest lucru pentru aceleai bunuri sau servicii de la toi partenerii sai comerciali- fie ca sunt bogati sau sraci, slabi sau puternici. 2. Tratament national: tratarea strinilor si a localnicilor in mod egal Bunurile importate i produse local ar trebui s fie tratate egal - cel puin dup ce mrfurile strine au intrat pe pia. La fel ar trebui s se faca si in cazul serviciilor straine sau locale,in cazul marcilor comerciale straine sau natioanle, al drepturilor de autor i al brevetelor. Acest principiu de "tratamnet national " se regseste , de asemenea, n toate cele trei acorduri principale ale OMC (articolul 3 din GATT, articolul 17 din GATS i Articolul 3 din TRIPS), cu toate c, din nou, principiul este tratat usor diferit in fiecare. Tratamentul national se aplic o dat ce produsul , serviciul sau obiectul de proprietate intelectual a intrat pe pia. Prin urmare, tarifarea taxelor vamale nu este o nclcare a tratamentului national, chiar dac produsele realizate pe plan local nu sunt tarifate la fel.

Comer mai liber: treptat, prin negociere Reducerea barierelor comerciale este una dintre cele mai evidente mijloace de a ncuraja comerul. Barierile vizate includ taxele vamale (sau de tarife) si masuri , cum ar fi interdictii de import sau cote care limiteaz cantitile. Din cnd n cnd alte probleme , cum ar fi birocraia i politicile de curs de schimb au fost, de asemenea, discutate. De la crearea GATT n 1947-48 au fost opt runde de negocieri comerciale. O a noua rund, n cadrul Agendei de Dezvoltare Doha, este acum n desfurare. La inceput, acestea s-au axat pe reducerea tarifelor (taxe vamale) pe mrfurile importate. Ca rezultat al negocierilor, de la mijlocul anilor 1990 ratele tarifare ale tarilor industriale pe marfuri industriale au sczut constant la mai puin de 4%. Dar pana in anii 1980, negocierile se extinsesera acoperind barierele netarifare pe bunuri i in noi domenii cum ar fi serviciile si proprietatea intelectuala. Deschiderea pieelor poate fi benefic, dar impune ajustare. Acordurile OMC permit rilor s introduc treptat modificri , prin "liberalizarea progresiv". rilor n curs de dezvoltare li se acorda de obicei mai mult timp s-i ndeplineasc obligaiile. Previzibilitatea: prin obligativitate si transparen Uneori, promisiunea de a nu ridica o barier comercial poate fi la fel de important ca reducerea uneia, pentru c promisiunea ofer ntreprinderilor o vedere clar a anselor lor de viitor. Cu stabilitate i previzibilitate, investitia este ncurajat, sunt create locuri de munc i consumatorii se pot bucura pe deplin de beneficiile concurenei - alegere i preuri mai mici. Sistemul comercial multilateral este o ncercare a guvernelor de a face mediul de afaceri stabil i previzibil. n cadrul OMC, atunci cnd rile sunt de acord sa isi deschida pieele pentru produse sau servicii, ele "se obliga " prin angajamente. Pentru bunuri, aceste obligatii ridica plafonul ratelor taxelor vamale. Uneori rile taxeaza importurile cu rate mai mici decat cele obligatorii. Frecvent ,acesta este cazul rilor n curs de dezvoltare. n rile dezvoltate ratele taxate si cele obligatorii tind sa fie aceleasi. O tara isi poate schimba obligatiile, dar numai dup ce a negociat cu partenerii comerciali, ceea ce ar putea nsemna compensarea acestora pentru pierderea de comer. Una din realizrile discutiilor despre comertul multilateral din cadrul Rundei Uruguay a fost crestera comertului n conformitate cu angajamentele obligatorii .n agricultur, 100% din produse au tarife obligatorii. Rezultatul: un grad substantial mai mare al sigurantei pietei pentru comerciani i investitori. Sistemul ncearc s mbunteasc previzibilitatea i stabilitatea n alte moduri. O cale este de a descuraja utilizarea de cote i alte msuri folosite in stabilirea limitelor pe cantitile de import - administrarea contingentelor poate duce la o mai mare birocratie. O alta cale este de a face regulile comerciale ale tarilor cat mai clare(transparente) si publice posibil. Multe acorduri OMC, cer guvernelor sa dezvaluie public politicile si practicile comerciale in cadrul tarii sau sa anunte OMC. Supravegherea politicilor naionale de comer,prin Mecanismul de Revizuire a Politicii de Comert ofera pe mai departe masuri de incurajare a transparentei atat nationale,cat si la nivel multilateral.

Promovarea concurenei loiale OMC este uneori descris ca o institutie de "comer liber", dar nu este n ntregime corect. Sistemul permite tarife i, n anumite circumstane, alte forme de protecie. Mai precis, este un sistem de reguli, dedicate sa deschida concurena loiala i nedenaturata. Normele de non-discriminare - MFN i tratamentul national - sunt proiectate pentru a asigura condiii cinstite de comer. La fel sunt si cele pt dumping (exportul sub pret pt a ctiga din cot de pia) i subvenii. Problemele sunt complexe, regulile ncerca sa stabileasca ce este corect si ce nu, si modul in care guvernele pot rspunde, n special prin taxe vamale de import suplimentare calculate pentru sa compenseze daunelor cauzate de comertul neloial. ncurajarea dezvoltrii i a reformei economice Sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Pe de alt parte, rile n curs de dezvoltare au nevoie de flexibilitate in perioada necesara implementarii acordurilor ssitemului. Acordurile motenesc prevederile anterioare ale GATT, care permit asisten sociala i concesiuni comerciale pentru rile n curs de dezvoltare. Peste trei sferturi din membrii OMC sunt ri n curs de dezvoltare i rile n tranziie la economia de pia. n perioada de apte ani i jumtate ai Rundei Uruguay , peste 60 din aceste ri, au implementat programe de liberalizarea comerului in mod autonom. n acelai timp, rile n curs de dezvoltare i economiile n tranziie au fost mult mai active i influente in negocierile din Runda Uruguay dect n orice alta runda de negocieri si sun si mai active in actuala Agenda de Dezvoltare Doha. La sfritul Rundei Uruguay, rile n curs de dezvoltare au fost pregtite sa a preia cele mai multe din obligaiile care sunt cerute de rile dezvoltate. Dar acordurile le-au acordat perioade de tranziie pentru a se adapta la nefamiliarele i, poate, dificilele dispoziii ale OMC n special pentru cele mai srace, "mai puin dezvoltate" ri. O decizie ministerial adoptat la sfritul rundei spune c tarile instarite trebuie s accelereze punerea n aplicare a angajamentelor privind accesul pe piaa de mrfuri a bunurilor exportate de ctre tari mai puin dezvoltate. Recent, rile dezvoltate au nceput s se permit scutirea de taxe i de cote pentru aproape toate importurile de produse din tarile mai putin dezvoltate .Cu privire la aceastea, OMC i membrii si trec inca printr-un proces de nvare. Actuala Agenda de Dezvoltare Doha include grijile rilor in curs de dezvoltare n legtur cu dificultile pe care le ntmpin n punerea n aplicare a acordurilor Rundei Uruguay.

3. Problema liberului schimb

Problema economica pentru un proces de liber schimb bazat pe acorduri multilaterale este destul de simpla i se bazeaz n mare parte pe bunul sim comercial. Dar este, de asemenea, sprijinita de dovezi: experiena comerului mondial i creterea economic de la cel de-al doilea Rzboi mondial pana in prezent. Tarifele produselor industriale au sczut abrupt i acum, in medie, mai putin de 5% n rile industriale. n primii 25 de ani dupa rzboi, cresterea economica mondiala a fost in medie de 5% pe an, o rat ridicat, care a fost partial rezultatul a unor bariere de comert mai reduse. Comertul mondial a crescut si mai repede, reprezentnd in medie 8% n cursul acestei perioadei. Datele statistice prezinta o legtur ntre comerul mai liber i creterea economic. Toate rile, inclusiv cele mai srace, au resurse - umane, industriale, naturale, financiare - pe care le poate angaja pentru a produce bunuri i servicii pentru pieele lor interne sau pentru a concura n strintate. Economia ne spune c putem beneficia, atunci cnd aceste bunuri i servicii sunt comercializate. Mai simplu spus, principiul de "avantaj comparativ" spune c rile prospera mai intai prin folosirea bunurilor lor n scopul de a se concentra pe ceea ce ei pot produce mai bine, i apoi prin comercializarea acestor bunuri cu bunuri pe care alte tari le produc cel mai bine . Cu alte cuvinte, politicile de liber schimb - politici care permit fluxul nerestricionat de bunuri i servicii - ascut concurena, motiveaza inovatia si nasc succes. Dar succesul n comer nu este static. Capacitatea de a concura bine cu anumite produse se poate muta de la o companie la alta, atunci cand piaa se modifica sau noile tehnologii fac posibila producerea unor bunuri mai buna si mai ieftine . Productorii sunt ncurajai s se adapteze treptat i ntr-un mod relativ nedureros. Acestia pot s se concentreze pe noi produse, sa gseasca noua "nia ", n domeniul lor curent sau sa se extinda n noi domenii. Experiena arat c competitivitatea poate, de asemenea, sa se comute ntre ri . O ar care poate s-a bucurat de un avantaj datorita forei de munc mai ieftine sau pentru c a avut aprovizionari bune de resurse naturale, ar putea de asemenea, deveni necompetitiva cu unele bunuri sau serviciiin timp ce economia i se dezvolt. Oricum, stimululata de o economie deschisa, ara poate s devin competitiva in alte bunuri sau servicii. Aceasta este n mod normal, un proces treptat. Cu toate acestea, tentatia de a ndeprta provocarile importurilor competitive este ntotdeauna prezenta. Guvernele mai bogate sunt predispuse sa incetineasca la apelul protecionismului, pentru ctig politic pe termen scurt - prin subvenii, birocratie complicata, i sa se ascunda n spatele obiectivelor politice legitime cum ar fi conservarea mediului,sau protejara consumatorilor ca o scuza de a proteja producatorii. Protecia duce n cele din urm la producatori ineficienti care furnizeaz consumatorilor produse depite, lipsite de farmec. n final, fabriicile se inchid i locurile de munc sunt pierdute n ciuda proteciei i subveniilor. Dac si alte guverne din ntreaga lume urmresc aceleai politici, contractele de pe piata i activitatea economic vor fi reduse. Unul dintre obiectivele pe care guvernele le aduc la negocierile OMC este de a preveni o astfel de autodistrugere dusa de protectionism

4. Anii GATT: de la Havana la Marrakech

Crearea OMC-ului la 1 ianuarie 1995 a marcat cea mai mare reforma a comertului international dup cel de-al doilea rzboi mondial. De asemenea, a adus la realitate - ntr-o forma actualizata - ncercarea esuata din 1948 pentru a crea o Organizatie Internationala a Comertului. Mare parte din istoria celor 47 de ani a fost scris la Geneva. Dar, de asemenea, urmareste o cltorie ce a inconjurat continente, de la nceputul ezitant din 1948 din Havana (Cuba), catre Annecy (Frana), Torquay (Marea Britanie), Tokyo (Japonia), Punta del Este (Uruguay), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia) i, n final, la Marrakech (Maroc), n 1994. n aceast perioad, sistemul de comercializare s-a numit GATT, salvat de la o ncercare intrerupta de a crea OIC. GATT a ajutat la nfiinarea unui puternic i prosper sistem multilateral de comert, care a devenit i mai liber, prin mai multe runde de negocieri comerciale. Dar prin anii 1980, sistemul avea nevoie de o revizie mai aprofundat . Aceasta a condus la Runda Uruguay, i n cele din urm la OMC. GATT: provizoriu, pentru aproape jumatate de secol Din 1948 pana in 1994, Acordul General pentru Tarife si comert (GATT) a furnizat normele pentru comertul mondial si prezidat pe o perioada care a vazut unele din cele mai inalte rate de crestere in comertul international. Se parea bine stabilit, dar pe tot parcursul celor 47 de ani, a fost un acord provizoriu si organizatie provizorie. Intentia originala a fost de a crea o a treia institutie care sa se ocupe de partea de cooperare economica in comertul international, care uneste cele doua institutii Breton woods, Banca Mondiala si Fondul Monetar International. Peste 50 de tari au participat la negocieri pentru a crea o organizatie de comert international (ITO) ca o agentie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite. Proiectul ITO Carta a fost ambitios. S-a extins dincolo de disciplinele comertului mondial pentru a include norme privind ocuparea fortei de munca, acorduri pentru marfuri, practici comerciale restrictive, investitii internationale si servicii. Scopul a fost de a crea ITO la o conferinta ONU despre Comert si Ocuparea fortei de munca din Havana, Cuba in 1947. In acelasi timp, 15 tari au inceput discutii in decembrie 1945 de a reduce si de a limita tarifele vamale. Cu cel de-al doilea razboi mondial abia incheiat, au vrut sa dau un impuls pentru liberalizarea comertului si sa inceapa sa corecteze mostenirea masurilor protectioniste ramase in loc de la inceputul anilor 1930. Aceasta prima runda de negocieri a dus la un pachet de norme comerciale si 4500 concesii tarifare care afecteaza 10 miliarde $ de comert, aproximativ o cincime din totalul din lume. Grupul se extinsese la 23 in momentul in care afacerea a fost semnata la 30 octombrie 1847. Concesiile tarifare au intrat in vigoare de la data de 30 iunie 1948 printr-un protocol de aplicare cu titlu provizoriu. Si asa noul Acord General pentru Tarife si Comert s-a nascut cu 23 de membri fondatori( oficial parti contractante) Cei 23 au facut, de asemenea, parte dintr-un grup mai mare de negociere a Cartei ITO. Una din dispozitiile din GATT spune ca acestea ar trebui sa accepte unele din regulile comerciale din proiect. Acest lucru, au crezut ei, ar trebui sa se faca rapid si provizoriu in scopul de a proteja valoarea de concesii tarifare pe care le-au negociat. Au clarificat modul in care au luat in considerare relatia intre GATT si Carta de ITO, dar au permis posibilitatea ca ITO sa nu poata fi creat. Au avut dreptate. Conferinta de la Havana a inceput in 21 noiembrie 1947, la mai putin de o luna de cand GATT a fost semnat. Carta ITO a fost in final acceptata la Havana , in martie 1948, dar ratificarea

in unele legislatii nationale s-a dovedit imposibila. Cea mai serioasa opozitie a fost Congresul SUA, chiar daca guvernul SUA a fost una din fortele motrice. In 1950, guvernul SUA a anuntat ca nu va cauta ratificarea Congresului de la Havana, asadar ITO efectiv a murit. Deci, GATT a devenit doar un instrument multilateral care reglementeaza comertul international de la 1948 pana la infiintarea OMC in 1995. Pentru aproape o jumatate de secol principiile juridice GATT de baza au ramas aceleasi ca in 1948. Au fost adaugate in forma unei sectiuni de dezvoltare adaugata in anii 60 si acorduri plurilaterale (membrii voluntari) in anii 70, iar eforturile de a reduce tarifele mai departe a continuat. Mare parte din acest lucru a fost dobandit printr-o serie de negocieri multilaterale cunoscute si ca runde comerciale cele mai mari salturi inainte in liberalizarea comertului international au avut loc datorita acestor runde care au avut loc sub auspiciile GATT. In primii ani, rundele comerciale GATT s-au concentrat pe reducerea tarifelor. Apoi, Runda Kennedy de la jumatatea anilor 60, a adus un Acord Anti-Dumping GATT si o sectiune despre dezvoltare. Runda de la Tokyo in timpul anilor 70 a fost prima incercare majora de a aborda problema barierelor comerciale care nu iau forma tarifelor si de a imbunatati sistemul. Cea de-a opta runda, Runda Uruguay din 1986-1994 a fost ultima si cea mai extinsa dintre toate. Aceasta a condus la OMC si un nou set de acorduri. Runda de la Tokyo: o prima inceracre de a reforma sistemul Runda de la Tokyo a durat din 1973 pana in 1979 cu 102 de tari parcticipante. A continuat eforturile GATT pt reducerea treptata a tarifelor. Rezultatele au inclus o medie de o treime taiata din taxele vamale in cele noua piete industriale majore ale lumii, aducand tariful mediu pe produse industriale la 4,7%. Reducerile tarifare, etapizate pe o perioada de 8 ani, au implicat un element de armonizare cu cat tariful este mai mare, cu atat caderea este proportional mai mare. In alte probleme, Runda de la Tokyo a avut rezultate mixte. Ea nu a reusit sa atinga problemele fundamentale care afecteaza comertul agricol si, de asemenea, s-a oprit abtinut sa furnizeze un acord modificat cu privire la masurile de siguranta (masuri urgente de import). Totusi, o serie de acorduri privind barierele netarifare au luat nastere in timpul negocierilor, in unele cazuri acorduri de interpretare a normelor existente GATT, in altele acorduri de deschidere a unor noi drumuri. In cele mai multe cazuri numai un numar relativ mic de membre GATT (in principal industrializate) s-au abonat la aceste acorduri si intelegeri. Pentru ca ele nu au fost acceptate de catre toti membrii GATT, au fost de multe ori informal numiti coduri. Ele nu au fost multilaterale dar au fost un inceput. Mai multe coduri au fost in cele din urma modificate in cadrul Rundei Uruguay si transformate in angajamente multilaterale acceptate de catre toti membrii OMC. A ramas doar patru plurilaterale- cele privind achizitiile publice, carne de bovine, aeronave civile si produse lactate. In 1997 membrii OMC au fost de acord sa renunte la acordurile pentru carnea de bovine si pentru lapte ramanand numai doua . A reusit GATT? GATT a avut provizoriu un domeniu de actiune limitat, dar succesul sau de peste 47 de ani in promovarea si asigurarea liberalizarii unei mare parti din comertul mondial este incontestabil. Reduceri continue ale tarifelor au impins foarte sus ratele de crestere a comertului mondial intre anii 1950 si 1960- in jur de 8% pe an in medie. Si avantul de liberalizare a comertului a ajutat sa asigure ca cresterea comertului sa fie in ritmul de productie al cresterii in toata epoca GATT, o masura a abilitatii tarilor de a creste capacitatea comertului una cu cealalta

si sa profite de beneficiile comertului. Graba de noi membri in timpul rundei Uruguay a demonstrat ca sistemul comercial multilateral a fost recunoscut Dar nu a fost totul bine. Pe masura ce trecea timul apareau noi probleme. Runda Tokyo din 1970 a fost o incercare de a aborda unele din aceste realizari, dar ele erau limitate. Acesta a fost un semn a urmarilor ce aveau sa vina. Succesul GATT in reducerea tarifelor la un nivel atat de scazut, combinat cu o serie de recesiuni economice in anii 1970 si inceputul anilor 1980 a condus guvernele sa elaboreze alte forme de protectie pentru sectoarele care se confruntau cu concurenta externa crescuta. Inaltele rate de somaj si constantele inchideri de fabrici au condus guvernele din Europa de Vest si America de Nord sa caute cu acorduri bilaterale pe piata de schimb cu concurenti si sa se lanseze intr-o cursa de a mentine subventiile lop pe comert agricol. Ambele aceste modificari ale GATT subminat credibilitatea si eficacitatea. Problema nu a fost doar un mediu deteriorat pentru o politica comerciala. De la inceputul anilor 80 Acordul General nu a mai fost in mod clar relevant pt realitatile din comertul mondial cum era in 1940. Pentru inceput, comertul mondial a devenit mult mai complex si important decat cu 40 de ani inainte: globalizarea economiei mondiale era in curs de desfasurare, schimburile de servicii nu erau reglementate de normele GATT erau de mare interes pentru tot mai multe tari, iar investitiile internationale s-au extins. Extinderea serviciilor comerciale au fost deasemenea strans legate de cresterea continua a comertului de marfa in lume. In alte privinte GATT a fost gasit de dorit. De exemplu, in agricultura, lacune in sistemul multilateral au fost exploatate la greu si eforturile pentru liberalizarea comerciala agricola a intalnit putine succese. In sectorul de textile si de imbracaminte o exceptie de la disciplinele normale GATT a fost negociata in anii 1960 si inceputul anilor 1970 care a condus la Aranjamentul de Multifibre. Chiar structuri institutionale GATT si a sistemului de solutionare a litigiilor au provocat ingrijorare. Acestea si alti factori au convins membrii GATT ca un nou efort de a intari si de a extinde sistemul multilateral trebuie sa fie incercat. Acest efort a dus la Runda de la Uruguay, Declaratia de la Marrakech si crearea OMC.

4.Runda Uruguay
A fost nevoie de 7 ani si jumatate , aproape dublu fata de programul original. In sfarsit au luat parte 123 tari. A acoperit aproape toate formele comertului de la periute de dinti la barci, de la servicii bancare la telecomunicatii, de la gene de orez salbatic la tratamente SIDA. A fost pur si simplu cea mai mare negociere comerciala facuta vreodata si cel mai probabil cea mai mare negociere de orice fel din istorie. Cateodata parea sa nu reuseasca. Dar in final, Runda Uruguay a adus cea mai mare reforma in sistemul de comercializare din lume, de cand GATT a fost creat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Si totusi, in ciuda progresului sau tulbure, Runda Uruguay a vazut mai devreme rezultatele. In termen de doar 2 ani participantii au fost de acord asupra unui pachet de reduceri in drepturile de import pentru produsele tropicale care sunt exportate de catre tarile in curs de dezvoltare. Au revizuit de asemenea regulile de solutionare a disputelor cu unele masuri puse in aplicare la fata loocului. Si au apelat la rapoarte regulate ale membrilor GATT privind politicile comerciale, o miscare considerata importanta pt a face regimurile comerciale transparente din lume. Un tur de scrutin pentru a termina toate rundele Semintele din cadrul Rundei Uruguay au fost insamantate in noiembrie 1982 la o reuniune ministeriala a membrilor GATT de la Geneva. Desi ministrii intentionau sa lanseze o noua negociere majora , conferinta a stagnat pe agricultura si a fost considerata ca fiind un esec. De fapt, programul de lucru asupra caruia ministrii au fost de acord a format baza pentru ceea ce avea sa devina ordinea de zi de negocieri din Runda Uruguay. Cu toate acestea a fost nevoie de inca patru ani de explorare si clarificare a problemelor si incercari de a ajunge la un consens, inainte ca ministrii sa convina sa lanseze noul tur de scrutin. Au facut-o insa in septembrie 1986, in Punta del Este, Uruguay. In cele din urma au acceptat o agenda de negociere care a acoperit practic fiecare problema deosebita in politica comerciala. Discutiile aveau sa extinda sistemul de comercializare in mai multe noi domenii, in special, in cadrul schimburilor de servicii si de proprietate intelectuala, de a reforma comertul in sectoare sensibile din agricultura si textile. Toate articolele originale GATT au fost revizuite. A fost cel mai mare mandat de negociere comerciala vreodata acceptat, iar ministri insisi si-au acordat patru ani pentru a o finaliza. Doi ani mai tarziu, in decembrie 1988, ministrii s-au intalnit din nou in Montreal, Canada pentru ceea ce ar fi trebuit sa fie o evaluare a progreselor inregistrate la punctul de mijloc. Scopul a fost de a clarifica ordinea de zi pentru restul de doi ani, dar discutiile s-au incheiat intr-un impas care nu a fost rezolvat pana cand oficialii s-au intalnit in mai multa liniste la Geneva. In pofida dificultatilor in timpul reuniunii de la Montreal, ministrii au fost de acord cu un pachet cu rezultate. Acestea includeau unele conscesii privind accesul pe piata pentru produsele tropicale care are ca scop ajutarea tarilor in curs de dezvoltare, precum si un sistem de litigiu de decontare precum si un Mecanism de Revizuire a Politicii Comerciale prevazute de cea mai cuprinzatoare, sistematica si revizuita regulat dintre politicile comerciale nationale si practicile membrilor GATT. Runda trebuia sa se incheie atunci cand ministrii s-au mai intalnit o data in Bruxelles, in decembrie 1990. Dar ei nu au fost de acord cu privire la modul de a reforma comertul si s-a decis extinderea discutiilor. Runda Uruguay a intrat in cea mai rece perioada.

In pofida perspectivelor politice sarace o suma considerabila de lucru tehnic a continuat, conducand la primul proiect final al unui acord legal. Acest proiect Actul Final a fost compilat apoi de catre directorul general al GATT, Arthur Dunkel, care a prezidat negocierile la nivelul functionarilor. A fost pus pe masa de la Geneva in decembrie 1991. Textul indeplinea fiecare parte a mandadului de la Punta del Este cu o singura exceptie nu a continut listele de angajamente a tarilor participante pentru taierea taxelor de import si de deschidere a pietelor de servicii. Proiectul a devenit baza de final a acordului. In urmatorii doi ani negocierile au pendulat intre predictii de esec iminent si succes iminent. Au existat mai multe termene limita. Noi puncte de conflict major au aparut si s-au alaturat agriculturii: servicii, accesul la piata, norme anti-dumping si propunerea unei noi institutii. Diferendele intre SUA si UE au devenit speranta intr-un final, o concluzie de succes. In noiembrie 1992, SUA si UE au lamurit cele mai multe diferende cu privire la agricultura intr-o afacere cunoscuta informal Acordul Blair House. Prin iulie 1993, Quad (SUA, UE, Japonia, Canada) a anuntat un progres semnificativ in negocierile cu privire la tarife si accesul la piata. A durat pana la 15 decembrie 1998 pentru ca fiecare problema sa fie rezolvata in sfarsit si pentru ca negocierile privind accesul pe piata pentru bunuri si servicii sa fie incheiate (desi unele retusuri finale au fost incheiate in discutiile despre accesul pe piata, cateva saptamani mai tarziu). Pe 15 aprilie 1994 acordul a fost semnat de catre ministrii din cea mai mare parte a celor 123 de guverne participante la intalnirea din Marrakech, Maroc. Intarzierea a avut unele merite. A permis unele progrese in negocierile de mai departe decat ar fi fost posibil in 1990, de exemplu unele aspecte ale serviciilor si proprietatii intelectuale si de creare OMC in sine. Dar sarcina a fost imensa si oboseala de negociere a fost simtita in comertul birocratic din lume. Dificultatea de a ajunge la un acord privind un pachet complet care contine aproape intreaga gama de probleme comerciale curente i-a condus pe unii la concluzia ca o negociere la aceasta scara nu ar mai fi posibila. Totusi acordurile din cadrul Rundei Uruguay contin calendare pentru noi negocieri cu privire la o serie de subiecte. Si pana in 1996, unele tari cereau deschis o noua runda pentru inceputul secolului urmator. Raspunsul a fost vag; dar Acordul de la Marrakech includea deja angajamente de a redeschide negocierile cu privire la agricultura si servicii de la inceputul secolului. Acestea au inceput la inceputul anilor 2000 si au fost incorporate in Agenda de Dezvoltare Doha tarziu, in 2001. Ce s-a intamplat cu GATT? OMC inlocuieste GATT ca o organizatie internationala, dar Acordul General inca exista ca tratat de umbrela a OMC pentru comertul de bunuri, actualizat ca rezultat al negocierilor Rundei Uruguay. Avocatii comerciali fac distinctia intre GATT 1994, partile actualizate ale GATT si GATT 1947, acordul original care este inca in inima GATT 1994. Confuz? Pentru majoritatea dintre noi este de ajuns sa ne referim simplu la GATT. Runda post-Uruguay ordine de zi prestabilita Multe din acordurile din cadrul Rundei Uruguay stabilesc orarele de lucru pt viitor. O parte din aceasta ordine de zi stabilita a inceput aproape imediat. In unele zone, sunt incluse negocieri noi sau suplimentare. In alte domenii include comentarii sau evaluari a situatiei la momente specificate. Unele negocieri au fost incheiate rapid, in mod special in telecomunicatii, servicii financiare. (de asemenea membrii guvernelor au cazut de acord asupra unei afaceri pentru comert mai liber cu produse de tehnologia infosrmatiei, o problema in afara ordinii de zi incorporate.

Ordinea de zi construita initial in cadrul acordurilor rundey uruguay a vazut completari si modificari. Un numar de elemente sunt acum parte a Agendei de la Doha, unele actualizate. Au fost bine peste 30 de articole in ordinea de zi incorporata originala. Aceasta este o selectie de evidenta: 1996 Servicii maritime: servicii de acces pe piata la sfarsitul negocierilor ( 30 iunie 1996 suspendat pt 200, acum parte a agendei de dezvoltare Doha) Servicii si mediu: termenul limita pt raportul de lucru pt partid (conferinta ministeriala, Decembrie 1996) Guvernul de achizitii de servicii: incep negoocierile 1997 Telecomunicatii de baza: sfarsitul negocierilor (15 februarie) Servicii financiare: sfarsitul negocierilor (30 decembrie) Proprietatea intelectuala, crearea unui sistem multilateral de notificare si inregistrare a indicatiilor geografice pt vinuri: inceputul negocierilor, acum parte din agenda de dezvoltare doha 1998 Textile si imbracaminte: noua faza incepe la 1 ianuarie Servicii ( masuri de urgenta si protectie): rezultatele negocierilor cu privire la garantii de urgenta avau efect (1 ianuarie 1998, termenul limita acum, martie 2004) Regulile de origine: programul privind armonizarea regulilor de origine pt a fi completat ( 20 iulie 1998) Guvernul de achizitii: pt a incepe viitoarele negocieri pentru imbunatatirea normelor si procedurilor (sfarsitul anului 1998) Solutionarea litigiilor: revizuire completa a normelor si procedurilor (incepe de la sfarsitul anului 1998) 1999 Proprietatea intelectuala: anumite exceptii de la brevetare si de protectie a soiurilor de plante: porneste revizuirea

2000 Agricultura: incep negocierile, acum ca parte a Agendei de Dezvoltare Doha Servicii: noua runda de negocieri incepe acum ca parte a Agendei de Dezvoltare Doha Legaturile tarifare: revizuirea definitiei de principiu de furnizor avand negociat drepturile in conformitate cu atricolul 28 ATT privind modificarea obligatiilor Proprietatea intelectuala: revizuire din primii doi ani a punerii in aplicare a acordului 2002 Textile si imbracaminte: noua faza incepe la 1 ianuarie 2005 Textile si imbracaminte: completa integrare in GATT si acordul expira la 1 ianuarie