Titu Maiorescu a fost unul din dascalii ardeleni descalecati in Principa te in prima jumatate a veacului trecut.

S-a nascut la Craiova la 15 februarie 18 40. Din vremea studiilor la Theresianum dateaza prima suta de pagini a "Insemnar ilor zilnice", un document care a impresionat la aparitia lui. In toamna lui 1863, Maiorescu este numit si la directia Scoalii normale de invatatori de la Trei-Ierarhi, asa-numitul Institut Vasilian, unde printre el evi se gasea si Ion Creanga. La sfarsitul anului apare un alt Anuar cu un artico l al lui Maiorescu despre "Regulile limbii romane". In acelasi timp este desemna t ca rector al Universitatii, la o varsta cand altii traiesc abia exitarile ince putului. In mijlocul acestor imprejurari se intemeiaza "Junimea", a carei prima manifestare este amintita in seria de "prelectiuni populare", tinute de Maioresc u, Carp si Pogor. In 1866, impreuna cu o parte din prietenii grupati in "Junimea ", cu Melic, Culianu, L. Ciurea, P. Paicu etc., ia fiinta Institutul Academic. In martie 1867 apar "Con vorbirile". De aici inainte activitatea lui Maiorescu iese definitiv din faza de buturilor si se angajeaza pe mai multe directii, mai ales cu un rol oarecare in miscarea culturala si literara a timpului. Activitatea literara a lui Maiorescu se imparte in doua perioade, despartite printr-un rastimp de tacere. Domeniul national cu care Maiorescu stabileste legatura, ajungand la prima lui o pera originala, cum se numeste in "Insemnari", in acord cu intelesul dat cuvantu lui, este acela al scrierii limbii romane. Junimea, pana cand Maiorescu reia pro blema in brosura "Despre scrierea limbii romane", aparuta intr-o prima editie in 1866 si completata cu un capitol nou publicat intre timp in "Convorbiri", in a doua editie in 1873. Printr-o limpede vedere a lucrarilor, Maiorescu nimereste d e la inceput sistemul grafiilor ratificat in cea mai mare parte din timp. Numai pentru sunetele a si i el nu-si da seama de nevoia diferentierii lor in notarea scrisa, un punct asupra caruia avea prilejul sa revie mai tarziu. Alaturi de problema limbii se impune aceea a literaturii. Inca din 1865, Junimea intreprinde constituirea unei antologii a poeziei romane si procesele-verbale d in acelasi an, publicate in urma, ne arata ca gustul societatii proceda cu sever itate, dar intr-o atmosfera de veselie. In sedintele din toamna anului 1865 se c iteste din Doinici, Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Bolintineanu si Vacarescu. Vac arescu este respins, la fel si Eliade. In schimb se primesc versuri de C. A. Ros etti, Nicoleanu, Tautu si Creteanu. Criteriile ramaneau destul de greu de preciz at, Maiorescu insa incearca explicarea lor in "O cercetare critica asupra poezie i de la 1867", aparuta mai intai in "Convorbiri". Junimistii se pun de acord asu pra catorva principii elementare, cum este acela al necesitatii imaginilor sensi bile. Un episod insemnat in viata Junimii, statea in articolul pe care Maiorescu il co nsacra "Comediilor lui Caragiale" in 1885. Caragiale apartinea Junimii inca din 1879. Toate comediile lui fusesera citite in casa lui Maiorescu si publicate apo i in "Convorbiri". Prin influenta lui Maiorescu, Schopenhaeur devine unul din fi lozofii cei mai citati la Junimeasi unul din principalele izvoare in epoca junim ista. Titu Maiorescu a sporit necontenit prestigiul sau prin devotamentul daruit cauzelor bune si pasiunii dez interesate de a sluji. Figura sa de conducator spiritual apare in epoca de forma tie a culturii noastre mai noi, cu rolul de a frana, de a limpezi o neintelegere , de a trage hotare, de a indica un drum. Datorita in primul rand lui Maiorescu, s-a format in cultura noastra o stare de spirit de criticism, a carei valoare n u o putem aprecia decat inchipuindu-ne ca nu s-ar fi produs niciodata. Desigur, Maiorescu nu a fost un cugetator care sa se fi impus prin originalitatea inventi ei si omul teoretica fost necontenit subordonat in el omului practic si faptuito r. Nu este deci exagerat a spune ca in domeniul sau propriu, lucrarea la care a supus graiul nostru nu a fost cu nimic mai prejos de aceea a lui Mihai Eminescu.

Petre P. Carp Nascut la 29 iunie 1837 in Iasi, Petre Carp cobora dintr-o veche familie

boiereasca din tinutul Vasluiului. influenta spirituala a Junimii intra cu o parte insemnata si influenta l ui P. P. Carp. Desi consacrat din tinerete activitatii poilitice, desele lui tre ceri prin adunarile Junimii in epoca ei ieseana si autoritatea pe care o dobande ste in aceste adunari, cele cateva aparitii ale lui in paginile "Convorbirilor l iterare", incontestabilul lui talent, manifestat cu aceasta ocazie si in sclipit oarele iesire ale discursurilor lui politice, apoi contributia lui in precizarea atitudinilor sociale ale junimismului justifica anexarea personalitatii sale de catre istoria literara. La inceputurile Junimii, atata timp cat nu se putea sti care va fi rolul lui Titu Maiorescu, Petre Carp a putut trece un moment drept c onducatorul prezumtiv al grupului. Carp, scrie Negruzzi odata, "era cel mai aspr u critic si cel cu cunostinte mai intinse din cercul nostru". Iacob Negruzzi il remarcase cu cativa ani inainte. In Iasi cunoaste pe Maiorescu, pe Negruzzi si e ste dispus sa ia parte la o actiune literara, vorbind in 1864, in primul ciclu d e conferinte ale Junimii despre "Tragedia antica si moderna" si despre "Trei cez ari : Cezar, Carol-cel-Mare si Napoleon". Mai tarziu, in critica pe care o adreseaza in "Convorbiri literare" din 1867 dra mei istorice a lui Hasdeu, "Razvan si Vidra", apoi in 1870 fabulelor lui G. Sion si in 1878, poemei "Radu" a lui Ronetti-Roman, Carp procedeaza in felul general al criticii junimiste, pornind de la principii, de la adevaruri generale in leg atura cu drama, cu fabula, cu poemul epic, dupa o metoda critica deductiva, a ca rei rigiditate este corectata de ironia taioasa a autorului. Consevat or in vederile sale politice, Carp ramanea om de cultura, respectand inteligenta , pozitiile deliberative ale cugetarii si unul din cele mai frumoase accente ora torice ale sale a fost acela in care, in Camera din 1892, a pronuntat elogiul la rgimii de vederi si a simtului critic. Prin aceasta pozitie, prin criticism soci al, prin ironie, prin arta lui, Carp este una din figurile cele mai reprezentati ve ale intregului curent. Vasile Pogor (1833-1906) detinea inclinatia literara de la tatal sau, co misul Vasile Pogor. Curiozitatea sa pentru toate formele spiritului omenesc face din el unul din marii cititori ai Iasului din aceasi vreme. Pogor, care nascoce ste toate poreclele junimistilor, primeste si el una cand este numit "bibliotec a contemporana". In ciclul de conferinte din 1864 expune "Inraurirea Revolutiei franceze asupra i deilor moderne". In 1866 vorbeste despre "Arta la poporul elen"; in 1867 despre dramele lui Shakespeare, mai tarziu despre Schopenhauer. Intr-o zi infatiseaza cel dintai la Junimea - principiile evolutioniste ale lui Buckle. Vasile Pogor a intrat in compozitia morala a Junimii mai cu seama prin influenta lui personala, facuta dintr-un ascutit spirit critic si dintr-o mare voiosie. I ntr-un album patrat de Iacob Negruzzi, el inscrie aceasta cugetare : "Nu este om mai desert decat cel plin de sine insasi".

Theodor Rosetti(1837-1923), "melancolicul Rosetti", cum il numeste o dat a Maiorescu, n-a socotit niciodara scrisul drept adevarata sa chemare. Imprieten indu-se cu ceilalti intemeietori, el este acela care gaseste numele Junimii. Col ectia "Convorbiri literare" cuprinde in afara de trei articole de directive poli tice, publicate la mari intervale, amintirile sale din vremea Unirii,in 1909. Sc riind rar, el o face cu o siguranta a condeiului provenind din situatia sa de ma re "boier", chemat sa-si spuna parerea, dar utilizand metoda permanenta a junimi stilor, critica sa lucreaza cu ideile generale ale filozofilor, nu cu argumentel e de fapt ale istoricilor. In "Despre directiunea progresului nostru" (1874), el reia tema comuna a criticii junimiste. Ideile calauzito are ale Junimii, accentuate de el intr-un sens mai radical conservator decat la Maiorescu, trec astfel si prin scrisul lui Theodor Rosetti, pe care cititorul de azi il apreciaza ca pe un document al curentului.

Incredintand lui Iacob Negruzzi (1843-1932) conducerea "Convorbiri liter are", al carei articol programatic il iscaleste, junimistii facusera alegerea ce a mai buna. Reactiile lui spontane prefigureaza de la inceput atitudinile caract eristice ale intregului grup. Operele sale, intrunite in seria celor sase volume de "Scrieri complete" , 1894-1897, contin proza literara, poezii, un roman, descrieri de calatorie, te atru original si tradus din Schiller ( Hotii, Conjuratia lui Fiasco, Cabala si A mor, Don Carlos, Maria Stuart). Iacob Negruzzi, desi n-a izbutit mai niciodata sa impuna creatiile sale dincolo de timpul lor, a fost totusi unuul din lucratorii cei mai harnici ai noi lor idealuri junimiste. In cadrele create de el, de Maiorescu, de Carp, de Pogor , intr-o masura oarecare de Theodor Rosetti, se vor inscrie productiile cele mai tipice ale grupului, uneori cu un remarcabil succes in dezvoltarea unor tendint e preexistente, alteori cu abateri pe care timpul le va elimina, dupa cum vom in cerca sa aratam in tabloul junimismului in prima si a doua lui generatie, pe car e dorim s-o zugravim acum.