Sunteți pe pagina 1din 8

REGIMUL COMUNIST IN ROMANIA

Spre sfarsitul razboiului, soarta Romaniei si a intregii lumi a fost hotarata de Coalitia Natiunilor Unite (SUA, URSS, Marea Britanie) care, prin acorduri secrete si-au impartit sferele de influenta. Comunicatele oficiale difuzate dupa conferintele de la Yalta (feb. 1945) si Potsdam (iulie-august 1945), erau menite sa creeze impresia ca aceste puteri erau animate de dorinta realizarii unei paci drepte si a unei lumi bazate pe libertate si democratie. In privinta Romaniei pot fi precizate cateva evenimente semnificative: septembrie 1944, la Moscova, Natiunile Unite au impus un armistitiu care consfintea ocuparea tarii de catre armata sovietica; octombrie 1944, intre Stalin si Churchill s-a convenit acordul de procentaj, care prevedea intrarea Romaniei in sfera de influenta sovieteica. Martie 1945, A. I. Visinski, adjunctul ministrului de externe sovietic, a actionat pentru impunerea guvernului Petru Groza; August 1945 ianuarie 1946, democratiile occidentale nu au sprijit incercarea regelui Mihai I si a partidelor politice de a constitui un guvern democratic; Februarie 1947, prin tratatul de pace de la Paris, Romania ramanea un stat supus procesului de sovietizare; in ciuda contributiei adusa in razboi, Romaniei nu i se recunostea statutul de tara cobeligeranta. Ajunsa in sfera de influenta a Moscovei, tara noastra a fost supusa treptat procesului de sovietizare. Principalul instrument prin care guvernul sovietic si-a realizat obiectivele politice in Romania a fost PCR. Adresandu-se indeosebi categoriilor defavorizate, comunistii au procedat la initiative si masuri abile, menite sa sporeasca influenta si forta acestui partid: atragerea unor categorii sociale largi, defaimarea partidelor politice istorice, promovarea unei legislatii care sa elimine elita burgheza de pe scena politica, consolidarea prezentei la guvernare. In noiembrie s-a constituit un cabinet nou, prezidat tot de generalul Sanatescu. Peste o luna, in decembrie 1944, Sanatescu a fost inlocuit la conducerea guvernului cu generalul N. Radescu. La sfarsitul anului 1944 si inceputul lui 1945, in ciuda apelurilor la ordine si legalitate lansate de Radescu, s-a trecut la actiuni de forta care vizau impartirea pamanatului mosierilor si inlocuirea primarilor si a prefectilor. Pe fondul unei mari tensiuni politice, la sfarsitul lunii

februarie 1945 A. I. Vasinski a venit in Romania impunand demisia lui Radescu si formarea unui guvern condus de Petru Groza (6 martie 1945). In timpul guvernarii lui Groza, PCR si-a consolidat puterea ca urmare a restabilirii administratiei romanesti in Transilvania si a legiferarii reformei agrare. La 6 iulie 1945, regele Mihai I a fost decorat de Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice cu ordinul Victoria, iar peste o luna au fost reluate legaturile diplomatice intre Romania si URSS. Au existat felurite incercari ale opozitiei de a salva democratia. Greva regala august 1945 ianuarie 1946, a fost actiunea prin care regele a incercat sa obtina demisia guvernului Groza refuzand sa semneze actele emise de acesta. Aceasta greva s-a incheiat prin completarea guvernului Groza cu un ministru lileral si unul national-taranist si cu promisiunea organizarii de alegeri parlamentare. In plina campanie electorala a fost organizat procesul marii tradari nationale, in urma caruia Ion Antonescu si trei dintre colaboratorii sai au fost executati (1 iunie 1946). Alegerile din noiembrie 1946 s-au incheiat, conform datelor oficiale cu victoria fortelor procomuniste. In perioada urmatoare s-a trecut la etatizarea Bancii Nationale, instituirea controlului de stat in industrie, stabilizarea monetara. In iulie 1946 a fost dizolvat PNT, iar la randul sau, PNL (Bratianu) a decis sa isi inceteze activitatea. In noiembrie 1947 s-a renuntat la tovarasii de drum, reprezentati de PNL Tatarescu fiind inlaturati din guvern. Ramas izolat si fara sprijin extern, regele Mihai I s-a vazut silit sa abdice la 30 decembrie 1947. In documentul ce i-a fost prezentat de Petru Groza si Ghe. Gheorghiu Dej pentru semnare, se scria: Consider ca institutia monarhica nu mai corespunde actualelor conditiuni ale vietii de stat, ea reprezentand o piedica serioasa in calea dezvoltarii Romaniei. Regele a cerut un timp de reflectie, dar i s-a raspuns ca trebuie sa semneze imediat. In aceeasi zi Romania a fost proclamata Republica Populara, in fruntea ei aflandu-se un Prezidiu provizoriu. ROMANIA IN TIMPUL LUI GHEORGHE GHEORGHIU DEJ Anul 1948 a marcat impunerea in Romania a modelului stalinist de organizare si conducere a societatii. Acum puteau fi puse bazele statului totalitar, iar primul pas s-a facut prin inregimentarea Romaniei din punct de vedere militar in blocul sovietic. La 4 feb. 1948 s-a semnat un tratat de prietenie, colaborare si ajutor reciproc intre Romania si URSS.

A fost consolidat apoi partidul unic de masa, constituit dintr-o elita de membri devotati. Ca urmare a Congresului din feb. 1948, PSD este inghitit de PCR si rezulta Partidul Muncitoresc Roman, al carui secretar general era Gheorghe Gheorghiu Dej. Exista o dualitate a puterii, ceea ce va duce la o lupta intre linia moscovita Ana Pauker, Vasile Luca, Emil Bodnaras si linia nationala Lucretiu Patrascanu. Dej va lichida linia moscovita in 1952, iar pe Lucretiu Patrascanu de care se temea ca i-ar putea lua locul l-a arestat in 1948 si apoi a fost executat (1954). Incepand din 1952, Dej va prelua si functia de presedinte al Consiliului de Ministri. Tot in anul 1948, a fost adoptata Constitutia Republicii Populare Romane si s-a introdus sistemul judecatoresc sovietic. Regimul lui Dej a cunoscut 2 etape: 1947 1960 supunerea totala fata de Moscova; 1960 1965 reorientarea si externa a regimului si o oarecare departare fata de URSS. In prima etapa a regimului s-au luat masuri pentru stalinizarea tarii. Nationalizarea. La 22 iunie 1948 a fost adoptata legea pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, miniere, bancare, de asigurari si de transporturi care trecea in proprietatea publica circa 9000 de intreprinderi, dintre care 3500 de interes local. Aceasta lege a vizat distrugerea proprietatii private si a generalizat proprietatea socialista. Economia a fost orientata spre industrializarea fortata, neglijandu-se echilibrul dintre diferitele ramuri economice. Au fost introduse planurile. S-au experimentat doua planuri anuale in 1949 si 1950, apoi cincinale (primul plan cincinal 1951 - 1955). S-a creat Comitetul de Stat al Planificarii, care asigura dezvoltarea economica pe baze planificate, avand la baza centralismul economic, desfiintandu-se practic libera initiativa si creativitatea individului. Industrializarea. A fost o problema esentiala a regimului comunist. Este preluat modelul marxist de modernizare si se trece de la baza preponderent manuala a activitatii populatiei cu o pondere de 76% la munca mecanizata. Directiile obligatorii ale procesului de industrializare erau considerate: electrificarea, mecanizarea complexa, automatizarea productiei, chimizarea, cresterea si dezvoltarea industriei constructoare de masini. Industriei romanesti i s-au alocat fonduri importante. Romania a cunoscut mutatii calitative, transformandu-se intr-o tara industrial-agrara.

In primii ani, industrializarea s-a realizat preponderent pe cale extensiva, prin marirea personalului si a investitiilor. Romanaia a colaborat cu alte tari socialiste in cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), organism aflat sub tutela Moscovei. Din 1962 1964, Romania si-a multiplicat relatiile cu statele occidentale dezvoltate, reusind sa retehnologizeze o buna parte a industriei. Dupa 1980 aceste relatii s-au diminuat, economia romaneasca avand, comparabil cu alte state europene, o productivitate de cateva ori mai mica si consumuri de energie si materii prime de cateva ori mai mari pe unitatea de produs, dovedindu-si slaba eficienta. Colectivizarea. Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman din 3-5 martie 1949 a elaborat programul vizand transformarea socialista a agriculturii prin care s-a urmarit ca aceasta ramura a economiei nationale sa fie trecuta sub controlul statului. Dupa model sovietic s-au infiintat Gospodariile Agricole Colective (G.A.C.) si Gospodariile Agricole de Stat (G.A.S.). Practic, ele erau conduse de catre stat, care indica tipurile de cultura si fixa preturile bunurilor agricole. Membrii cooperatori aveau voie sa-si pastreze mici loturi de pamant, care sa nu depaseasca 0,15 ha. Colectivizarea s-a facut prin masuri de coercitie pe scara larga. Multi tarani care aveau ezitari in fata inscrierii in G.A.C. sau care nu erau de acord cu transformarea socialista in agricultura erau trimisi in fata tribunalelor de unde luau drumul inchisorilor. Potrivit datelor oficiale, peste 80.000 de tarani au fost arestati, 30.000 dintre ei fiind judecati in procese publice. In aprilie 1962, procesul colectivizarii a fost incheiat, iar cultivarea pamantului a cunoscut modificari substantiale. In acest an, G.A.C. cultivau 96% din pamantul arabil. Restructurarea radicala a vechiului sistem de valori si a institutiilor culturale avea ca finalitate constituirea omului nou. S-a realizat acest lucru, prin mai multe mijloace. In primul rand, au fost intrerupte legaturile cu Europa Occidentala, iar in iunie 1948 se desfiinta Academia Romana, fiind inlocuita cu Academia Republicii Populare Romane subordonata partidului. Prin legea invatamantului (1948) formele de invatatmant ce nu depindeau direct de stat au fost interzise, iar invatamantul mediu si superior sunt organizate dupa model sovietic. Tot in 1948, prin legea cultelor este desfiintata si pusa sub interdictie Biserica Greco Catolica. Se introduce cenzura. Autorii si titlurile interzise se regaseau intr-un volum intitulat Publicatii interzise (1948), volum ce continea peste 8000 de titluri si reviste interzise.

Intr-o prima etapa putem vorbi despre o campanie activa de rusificare. S-a revizuit trecutul tarii, iar cultura romana devine o anexa a culturii sovietice. Sunt infiintate edituri, institutii, biblioteci, muzee cu profil romano-rus, iar limba rusa devine materie obligatorie in scoli. Proletcultismul orientare culturala care avea ca scop sa asigure alianata intre cele doua clase principale ale societatii romanesti (muncitorimea si taranimea) si sa redea principiile de viata si modelele umane imbratisate de acestea. Intre anii 1958 1965, modificarea politicii lui Dej are efect si in plan cultural. Se vor redescoperi valorile nationale, iar procesul de derusificare va culmina in anul 1963 cu inchiderea Institutului Maxim Gorki, a Muzeului Romano-Rus, a editurilor si librariilor (Cartea Rusa), a bibliotecilor. Cele doua etape ale regimului lui Dej pot fi sesizate si in politica externa. In perioada 1947 1960 se constata supunerea totala a lui Dej fata de regimul de la Moscova. In conflictul Stalin - Tito, Dej condamna regimul lui Tito in 1948 1949. pe aceeasi linie se inscrie si ajutorul acordat pentru inabusirea revolutiei anticomuniste din ungaria din 1956. in anul 1958, trupele sovietice se retrag din Romania. In a doua etapa, 1960- 1965, ca urmare a unei oarecare distantari fata de URSS, se vor relua legaturile stiintifice si culturale cu Occidentul, se vor rstabili legaturile cu Iugoslavia. Declaratia din aprilie 1964, continea principiile suveranitatii si independentei nationale, neamestecul in treburile interne, avantajul si respectul reciproc. Romania a cerut cunoasterea specificitatii nationale, istorice, intelegerea diversitatii de conditii ale dezvoltarii fiecarei tari, apreciind ca orice stirbire sau incalcare a lor nu poate decat sa creeze surse de neintelegri si disensiuni. A fost un act cu multiple semnificatii politice interne si internationale. Mass media occidentala a receptat cu entuziasm bresa facuta in lagarul socialist de Romania.

ROMANIA IN TIMPUL LUI NICOLAE CEAUSESCU

Dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej in martie 1965 si alegerea lui Nicolae Ceausescu in fruntea partidului, au continuat politica de deschidere spre lumea occidentala, precum si unele incercari de materializare a pietei libere, de descatusare a fortelor intelectuale. Sau stabilit noi legaturi cu Occidentul. La Congresul P.M.R. din iulie 1965 s-a revenit la denumirea de P.C.R., iar functia de secretar general a fost ocupata de Ceausescu. La acest Congres s-a abandonat modelul unic al constructiei socialismului, s-a afirmat renuntarea la ploconirea fata de ideile straine si la formele de organizare a societatii in contradictie cu realitatile romanesti. In spiritul acestor orientari politice a fost adoptata o noua Constitutie (august 1965), statul fiind proclamat Republica Socialista Romania. Aceste masuri s-au incadrat in prima etapa a regimului lui Ceausescu 1965 1971, si au dus la cresterea prestigiului si popularitatii acestuia pe plan extern si intern. Ceausescu devine pentru tarile occidentale un lider regional important. Pana in 1974 se inregistreaza o perioada prielnica pentru viata culturala. Invatamantul cunoaste o etapa de modernizare si deschidere, scade importanta marxismului si creste ponderea disciplinelor exacte si tehnice. Istoria este rescrisa pe alte coordonate si este restabilita sociologia. Aceasta perioada va luat sfarsit in anul 1974, si ceea ce a urmat reprezinta o faza nefasta pentru cultura romana. Cultul personalitatii se impune in toate domeniile culturii. Istoria este aservita acestei practici si se ajunge la situataia in care lui N. Ceausescu ii este gasita o genealogie ce ajunge pana la Burebista. Simbolul acestei politici il reprezinta Academia de partid Stefan Gheorghiu, ce acapareaza domenii care in mod firesc ar fi apartinut invatamantului universitar traditional sau cercetarii stiintifice si monopolizeaza sociologia, stiintele politice, jurnalistica. Practic, intreaga activitate sociala si culturala este orientata spre preamarirea cuplului prezidential. In 1967, Nicolae Ceausescu a fost ales in functia de presedinte al Consiliului de Stat. La Plenara C.C. Al P.C.R. din aprilie 1968 au fost criticate abuzurile si ilegalitatile din timpul lui

Gheorghe Gheorghiu Dej si au fost reabilitati mai multi fruntasi politici comunisti, intre care si Lucretiu Patrascanu. In plan extern aceasta distantare fata de politica Moscovei este dovedita de reluarea legaturilor diplomatice cu Republica Federala Germania si relatiile bune cu Israelul 1967. In luna mai a anului 1968, seful statului francez, gneralul Chrles de Gaulle vizita Romania, iar in august, Ceausescu refuza sa participe la invadarea Cehoslovaciei de catre trupele sovietice. Relativul liberalism al acestei perioade a dus si la unele progrese pe plan economic. Regimul Ceausescu, considerat de tarile occidentale un ghimpe in coasta URSS a primit imprumuturi externe si a fost in atentia mass mediei internationale. A doua parte a regimului lui Ceausescu 1971 1989 este caracterizata de introducerea unui regim personal. In urma vizitei intreprinse in China si Coreea de Nord se pune capat relativei liberalizari. Tezele din iulie 1971 lanseaza revolutia culturala prin care trebuiau ideologizate toate sectoarele vietii sociale. Se pun bazele dicaturii personale. In 1974 Ceausescu devine primul presedinte al Romaniei, Elena Ceausescu fiind aleasa in Comitetul Politic Executiv, devenind, practic, a doua persoana politica in partid si stat. Prin metoda rotirii cadrelor si fuziunea intre responsabilitatile administrative si de partid, Ceausescu a putut sa anihileze orice dusman sau nemultumit de conducerea partidului, precum si orice manifestare critica oficiala. Dificultatile economice de la inceputul anilor 80 au amplificat tensiunile sociale, fiind urmate de restrangerea drepturilor cetatenesti, limitarea contactelor cu lumea occidentala, de cresterea si amplificarea unui desantat cult al personalitatii lui Nicolae Ceausescu. Este perioada in care a decis achitarea datoriei externe (in 1981 10,2 miliarde dolari) intr-un termen cat mai scurt. Pentru acest lucru a impus privatiuni pentru tot poporul (rationalizarea caldurii si a curentului electric, distribuirea alimentelor de prima necesitate pe baza de cartele etc.), a exportat multe bunuri de consum sub preturile de productie. Nemultumirea populatiei este ilustrata de miscarile anticomuniste. In august 1977 avea loc greva minerilor din Valea Jiului, si in noiembrie 1987 manifestatiile de strada ale muncitorilor de la uzinele Steagul Rosu si Tractorul Brasov, pentru ca nu li se achitasera salariile la termen, li se anulasera din drepturi (anularea pensisei de invaliditate, ridicarea varstei de pensionare de la 50 la 55 de ani). Muncitorii au ocupat sediul Comitetului Judetean de Partid Brasov, au ars portretele celor doi dictatori. Miscarile acestea au fost grabnic si violent inabusite.

Venirea la putere a lui Mihai Gorbaciov (1985) in URSS ca re a inaugurat politica de reformare a sistemului prin glasnost si perestroika a acutizat criza politica din Romania. La randul sau, Nicolae Ceausescu sustinea ca in Romania a aplicat perestroika inca din 1965, perfectionand mecanismul economico-financiar, repartizand parti sociale salariatilor din intreprinderi etc. Mergand pe calea neintegrarii in blocul sovietic, dar izolnadu-se si de Occident, Ceausescu devenea adversarul oricarei schimbari. Practic, toate aceste lucruri pregatesc terenul pentru evenimentele din 1989.