*

;
.:*

le.

':

f.$ .F

q*

]E

4 .s: Lr' ta
,}

5
g !.

'+L

HEIDI, FETITA MUNTILOR

Bund dimineata, bunicule! Ce zi fruffitr?Si gi ce senin e cerul! izbucni Heidi, repezindu-se

in bragele bunicului.

tul siu. Bun6 dimineata, copila mea! Aga, 9i acum du-te gi te joac6, adiugi el, ci eu mai am nigte treburi. $i in tirirp ce Heidi zburda de zor, desfitin-

$i ochii tdi sint frumoqi gi senini, risirunse bitrinul, stringind-o cu putere la piep-

du-se la auzul vuietului stirnit de vint in cre$tetul bitrinilor copaci, bunicul intri in staul s6 mulgl caprele. Apoi le perie gi le spili cu toat6 grija, pentru ca Fulg-de-nea 9i Pestrita

s[ fie intotdeauna

Capitolul 14 LA CABANA SOSE$TE UN SINGUR OASPETE Zorile fdceau sd sclipeasci piscurile muntilor cu lumina lor rilgietici-portocalie, iar adierea proaspiti a vintului de dimineafd se strecura u$or printre crengile b6trinilor brazi din preajma cabanei, Heidi se trezi brusc din somnul ei adinc. Murmurul pddurii ii bucura inima 9i o ispitea si iasi cit mai repede in mijlocul naturii. Siri iute din patul ei de paie qi mai-mai si uite si se spele qi s6 se imbrace, atit era de neribd6toare s6 se vadd sub brazii ei dragi. Numai ci la Frankfurt invifase ci o fetili cuminte trebuie sd fie intotdeauna curat6 qi ingrijiti. Se spild deci in grab6, gi dupi ce trase pe ca o rochil6 uqoari, cobori la iuleald scdLrip. Patul bunicului era strir.rs, iar pe bunic ia-l de unde nu-i. Se repezi dcci afard gi-l gisi, ca in fiecare dimineat6, in fafa cabariei, cercetind cerul de la un capSt la altul, spre a-gi da seama cum va fi vremea in aceastd zi. Pe billta dc un albastru curat rdtdceau doar citevir r.d,renfe de nori alburii. Soarele tocmai se sdltusc clcasupra stincih.lr Falkniss, scidindu-lc din belgug cu strdlucirea lui aurie.

cele mai frumoase capre din intreaga turmi. in sfir$it, le scoase pe paji;;tea verde din fafa cabanei. Cum le zdn, Heidi alergi spre ele 9i le cuprinse pe dup6 git, cu multi ginglpie. Ciprigele behiiri fericite, vrind in felul acesta si-gi arate fiecare dragrlstea ce i-o purtau bunei lor prietene. Apoi incepuri si se gudure pe lingi ea gi s-o impungi usor cu cornilele, mai-mai s-o doboare. Dar Heidi nu se temea de ele, qtiind ci asta nu-i decit o joacd, li chiar daci uneori se intimpla ca Fulg-de-nea s-o impungi ceva mai tare, ea obignuia sd spun6: Fulg-de-nea, te-ai ficut rea ca Tur- mare. coaica $i intr-o clipitl, Fulg.de-nea se didea inapoi, ldsind cnminte capul iu ios. Pestrila se retregea qi ea cu o migcare gratioasS, vrind parcd sl spuni ci ea nu poate fi comparati cu Turcoaica cea bitiioas6.., Deodati, de' jos, de pe ptrtec6, se auzi un fluierat prelung qi, la putin timp dupd aceea, pe pajigte se ivi intreaga turm6, in frunte cu 'zvdpdiata Turcoaici. Nu trebui rrtult pi sosi qi Peter care, vizind-tr pc Heidi asaltat6, guieri din nou, ca si imprdgtie caprele din jurul neastimpiratei sale prietene, care lopdia de bucurie in mijlocul lor. Apoi, apropiindu-se de Heidi, ,:r intrebi supirat: azi vii cu mine'l - Spune-mi, Nu, Peter. nu pot. Din clipi in clipa trebuie sd soseasci prietenii mei din Frankfurt gi trebuie si f-ru aici.

Prr\.est& asta ant mai auzit-rr de - ,rri . mormai Peter. m(rrocenr)s. .ie

o suti

- bine gi bunicul, spuse ciobdnagul cu infoarte

capStrinare.

s-o mai auzi, rdspunse Heidi cu $i-ai hrttdrire in glas. Nu crezi cd trebuie sd fiu aici cind imi sosesc oaspelil La urma urmei, ar putea s6-i primeascd
Deodat6, din caband risund vocea Duterbunicului:

De ce nu pornegte armata spre culmile munlilor? Si fie de vini generalul, sau

trupa?

nici a

mai ziboveasci, Peter pocni din bici 9i, in aceeagi clip5, caprele o rupse16 la fugd pe poteci in sus, urmate indeaproape de
apri-eul

Firi si

! ..

lor

pdstor

nrlre $1 spunea: Nu degeaba a fost nepoata mea in strdinatate. De cind s-a intors, totul lucegte la noi cle curitrenie, de parcd in fiecare zt ar fi duminica.

patul cu multi. grije, a;a cum se deprinsese la Frankfurt. Dupd ce se incredinfd c6 e f6cut tard cusur, cobori in odaia mare gi se apucd sa stringd gi sd deretice de zor, gtergind praful 9i punind toate lucrurile la locul lor. Apoi lud tr cirpd qi freci masa pini cind o fdcu sd strdluceasci lun6. De cite ori o vedea bunicul trebaluind a$a, se uita la ea plin de multru-

Heidi se urci in dormitorul ei qi iqi fdcu

iarbd gi nu se mai sdtura admrrind frumuse{ea neintrecute a acestor imprejurimi. Deodatd igi aduse aminte cI masa rdmisese nestrinsa gi didu buzna in caband., cu gindui sA-pi isprdveascd treaba cit mai repede. Dar iatd cit peste putin timp auzi din nou murmurul ispititor al pddurii ce se legdna ugor in bataia vintului ;i din nou iigni afar6,, ca o viielie, de parcd, ar fi prins aripi. In magazie., bunicul iqi vedea de treburile lui de toate zilele. Din cind in cind,, ie;;ea afari gi se uita, cu fa{a numai zimbet, la salturile de ciprioard, ale nepoatei sale, care zburda zglobie pe pajigtea din jurul cabanei. Tocmai se pregdtea sd intre inapoi in magazie, cind, deodat6, Heidi striei:. Bunicule, bunicule, vino repede! Speriat cd i s-a intimplat ceva copilului., b6trinul porni numaidecit intr-acolo, dar, cind se apropie de caban6, o z6,ri pe Heidi gonind la vale 9i strigind in gura mare: ,,Vin, vin! Doctorul a luat-o inainte, indati o sd vind si
ceilalli! " .. . Bund ziua, domnule doctor. Bine a1i ve- ii spuse Heidi musafirului, cind, in sfirgit, nit!

De fiecare datd dupi plecarea lui Peter, Heidi 9i bunicul se agezau gi luau impreuna sustarea de dimineatrd, apoi FIeidi igi vedea mar departe de micile ei treburi.
Cind vremea era frumoasd, razele de soare se strecurau in cabani prin fereastra deschisd ii o ademeneau pe Heidi, vrind parcd sd
spun6:

,,Hai, nu mai sta in casd! Vino iute sd vezi ce min undtii se petrec in naturd". ^ In asemenea clipe, Heidi nu se mai putea stdpini gi., lasind totul balt6, o zbughea repede
afa16...

Azi, soarele strilucea parci mai tare ca oricind, aurind cu razele sale piscurile muntilor ce sclipeau in depdrtare. Heidi sta a$ezata pe
68

lSmuri Heidi. fari sfial6. O razd, de fericire lumind chipul doctorului... Nu se agteptase la o primire atit dc caldd. Urcase poteca cufundat in gindurile tui mohorite qi n-apucase sd admire furmusetrile naturii ce-l inconjurau. Pe Heidi aproape cd n-o vizuse gi cu atit mai mare ii fu surpriza atunci cind aceasta il recunoscu, in ciuda pdrului care, dupd moartea fiicei sale, ii incarunfise de-a binelea. $i apoi se credea 9i aducdtorul unor veqti nu din cele mai pldcute. $i totuqi era intimpinat de Heidi cu bralele deschise gi cu vorbe de mullumire pentru un lucru care r se pirea cit se poate de firesc.

ajunse lingi el. gi dupn ce-i strinse mina cu toatd cdldura, se grdbi sd adauge: Vd mullumesc incd o datd pentru tot... Bun[ ziua, feti]o, Si bine te-am gesit, ii rdspunse doctorul zimbind. Dar nu inteleg pentru ce imi mulfumegti... Pentru cd numai datoriti. dumneavclas- am putut se md intorc la bunicul meu, il trd

acesta o spuse cu glasul sdu blajin: Hai, copila mea, du-mi la tine acasi... Heidi insi rdmase nemigcatd, privind in vale, cu uimire. Dar unde sint Clara si bunica? intrebi - nedumeriti. ea, Eh, copila mea, rdspunse doctorul of- din picate trebuie s6-1i spun un lucru tind, care, desigur, te va intrista, aga cum md in-.. tristeaz[ 9i pe mine. Clara a fost tare bolnavd li cildtoria asta ar fi fost pentru ea foarte obositoare li ar fi putut s5,-i qubrezeascd qi mai mult s[nitatea. Acum se simte ceva mei bine gi, la primdvari, de indatd ce vremea se va incdlzi 9i zilele vor fi mai lungi, Clara va veni la munte, cu intreaga familie... Heidi era uluiti. Nu se impdca deloc cu aceasti veste care venea s6-i spulbere, intr-o clipitd, visul ei atit de frumos. Stdtea tintuitd locului, neltiind ce sd mai spun6, iar doctorul .-, privea necdjit, nefiind nici el in stare sd mar scoatd o vorbi. in jurul lor era o linigte des6,,'irgit6, doar vintul, cu adierea lui obignuitd, idcea din cind in cind sd freamite coroanele ;opacilor. Pe Heidi era gata-gata s-o podiJeasci plinsul, dar, pe nea$teptate, igi aduse :minte ci alergase pini aici in intimpinarea -:nui oaspete nespus de drag. Il privi pe doc..,r indelung 9i citi in ochii lui o suferinfi ne,irmurit6, Niciodati nu-l razuse la Frankfurt -,,:t de necaiit 5i. deoca:!. avu o strin-eere de

iar

Heidi

se a9616

fericiti de braful doctorului, apuci pirinteqte de rnini gr-r

inimd pentru acest om cumsecade, care fuse.e intotdeauna atit de bun cu ea. igi inchipui ca tristetea lui se datora faptului cd bunica;: Clara nu l-au putut insoli. De aceea incerci s6-l linilteasci li sd-i aducd o mingiiere Nu v5 mai necijili, domnule doctor. incepu ea. Timpul trece repede, nici nu itill .repede trece.., Indatd va veni primii ara ;rf:* Lu i*^.eUna ^; ^,, t.-rii mai mUltA yrant3... Lvlll I tllPl )4 Ilrrl
:

treacd in Elvelia citeva z)le frumtrase de trrzmoi, dar, din pdcate, nu-l putea pofti sd ramind la el, deoarece nu avea undc sd-l culce. in schimb, il povdfui sd nu crrbrJsre pina la Ragaz., ci sd tragd, mai curind, in sat, unde va gisi la tlricine r,) cstrrcri, ce-i drept mai mtrdesti, dar frrarte curatS. in fetul acesta, va avca prilejul sdr facd in fiecare dimineatd o plimbare frumoasd, urcind pind la caband pi de aici mai departc, spre indllimile munJilor. Asemenca excursii au darul sd intdreascd sAnetatea rrmului,, ii spusc bunicul figAduindu-i totodate sd-i arate multc privcli;;ti incintdtoare. in culmea bucurici, doct()rul incLrviirr[a propuncrsa bdtrinului, apoi discutard irrrprcunl cum sd punf, ttrtul la cale. Ilrtrc tintp, soarele sc indltrase in inaltul cerului, vintul incetase de mult sd mai pieptcnc eoroanele copacil!)r, iar crengile falnicitor braz.i -din preajma cabanei pdreau incremerrite. In ciuda indlfimii, aerul era dulce gi imbictor, pi numai din cind in cind cite ,.r adicrcufr-ll11n se furi5a pe lingd cabana scdldati dc soarc. Era ccasul amiez.ii. Dcodatd bunicul se

vorbise atit dc mult. incit bunicul $tia rotul despre el. ii intinse mina bucuros gi-i ur5 ()aspetelui, din toat6 inima, bun venit. Se agezard apoi togi trei pe banci Si, din vorbd in vorbi, musafirul le prrvesti ci de mai multd vreme nu se simte prea bine 5i dtrmnul Sesemann l-a sfdtuit sd tacd accasre cdlStorie care, cu siguranfd, avca si-i priascd. Apoi ii qopti ceva la ureche lui Heidi si, dintr-tr datd, fetitra se ardtd nespus cle ncr6bddt,.rare in drrrinta ei de a afla cit mai repede ce anume urma sd soseascl pentru ca... Bunicul il indemnd pe oaspete sa-gi pc-

curind Despre doctor

Dt)ctorul o mai linea gi acum de mind pe llcidi, care voia cu r)rice pref sd-t invese- i. Lcasca. ll repeta intrurra ca timpul trece. nici nu-(i mai dai seama cind, li in felul acesta izbuti, pind la urm5, sd-;i aduca ei inses;i mingiierea doritd. Cind ajunseri in fatra bunicului., Heidi strigd plind de vtriogie: - Ceilaltri nu au venit incd. dar vlir veni

In sfir;it, pornird la deal.

ridicd qi disparu intr-,1 clipit6. ca numaidecit SE Se inaprrieze cu tr ln?Sd mare pe c?rc. apezd in dreptul bincii. Apoi, intorcindu-se
spre

du-re qi pregdtegte masa. Nu qtiu dacd domnul doc-

Heidi, ii spuse: E ora prinzului, copila mea, hai,

ii

atita

nuitd, dar, ,.rricum, ,,sufrageria" sint sigur cd o sd-i placd. Primesc cu bucurie invitalia dumneavoastrd, se grdbi sd rdspundi doctorul, care nu se mar situra privind valea ce strilucea orbitor, in bitaia soarelui de amiazd. Aicr ttrtul trebuie si fie minunat. adiusd el. In acest tinrp. Hcidi alerga prin trdaie. de colr) pind colr) sprintend ca o nevestuice. Sc.rase tr)t ce gdsi prin dulap, in dorintra de a-$i ospeta musallrul a$a cum se cuvine. Bunicul aduse o oald cu lapte din care mai re$eau incd aburi si rr farfurie cu brinzit proaspat rumeniri 9i ispititoare. Apoi, dup6 ce mai aduse qi o halcd de carne uscate, din care tdie citeva felii groase, ii indemna pe cel doi sd minince. La sfirsitul mesei. doctorul ii mullumi bunicului din toatd inima, spunind ci de mult nu mai mincase atit de bine si cu
pol're.

tor se va mulfumi cu mincarea noastrd

obig-

aerul acesta sindtcrs gi va minca a$a cum am mincat eu azi, se va implini gi se va simfi cum

Da, aici trebuie sd vind micufa noastre Clara, finu el sd mai spund. Dacd va respira

nu s-a simlit incd niciodatd pin6 acum...

f-Jt)datA zartra pe p()tcca uo t)rr't urcind din

greu, cu un pachet in spinare. Cind ajunse in fatra cabanei, l5sd jos povara ;i incepu sd

tragi adinc in piept aerul curat de munte.

Iatd, fetita mea, ce fi-am adus de la pnetena ta din Frankfurt, spuse doctorul

zirnbind. O ajutd si dezlege sfoara qi atita tot. Pe urmd, t) puse sd desfacd singurd fiecare pachetrel in parte, ca sd-i lase bucuria de a descrrperi micile comori trimise de Clara. Doctorul deschise cutia cu prijituri pentru
bunica.

Vai ce bine imi parel izbucni Heicli. Nici nu itili cil rrrd bucur cd bunica VA it Vcr:r
la ceai qi altceva dccit piini1e... gi,
in entLl70

vrut sd coboare pe loc, si-t duci bitrinei aceste bundtdli. Dar, pind la urmi, asculte sfatul bunicului., care ii spuse cd ar fi mai bine si coboare spre seard, ca s6-l conduci qi pe domnul doctor pind in Diirfli. Intre timp, Heidi ddduse peste punga cu tutun de pipd 9i se uita cu o privire intreb6toare in ochii doctrtrului. Ca s-tt scoati din incurcdturd, doctorul lui punga gi i-o intinse
ziasmul ei, ar

fi

bunicului care, fericit de acest dar nea;teptat, se apucd numaidecit sd-qi indese luleaua cu
strdsnicie.

Apoi birbalii se agezard pe bancd 9i ince-

,l'

a,s

fl

.{
'
:,:.,,,,
i

.J$ :,:l

ct

r'r zbircird de bdtrinete.

pura sa t'orbeasca despre tot felul de lucruri, in timp ce Heidi. in culmea fericirii, lopdia zburdalnicd in jurul pachelelelor primite de la buna ei prietend. La un moment dat insd se potoli gi, apropiindu-se de cei doi b6rba(i ale ciror chipuri abia se mai zd.reau printre norii de fum ce se indllau din lulelele lor. spuse cu o voce nespus de serioasi: Darurile astea, intr-adevdr' md bucuri - mult, dar, pentru mine, cea mai mare foarte bucurie pe ziua de azi este sd v6 vdd pe dumneavoastrA aici, domnule doctor. Cuvintele acestea ii inveselirf, pe cei doi fumdtori, iar doctorul mdrturisi cd nu s-ar fi agteptat- ca vizita lui sd-i fac6 fetitrei atita pl6cere. incet-incet se lisa inserarea, soarele incepea si se ascundi in spatele muntilor $i aerul sd se rdceasci:. Bunicul se ridici iute de pe bancd 9i, dupd ce impachetd la un loc cutia cu prdjituri, salamul gi qalul, o lud pe Heidi de mind gi pornird toti trei la vale, pe poteca ce ducea spre cabana lui Peter. Ajungi acolo, Heidi iqi lud rdmas bun de la doctor, nu insd inainte de a-l face sd-i promitd c6. a d.oua zi dimineata avea sd se urce impreuni cu ea gi cu Peter sus pe munte, cu turma de capre. Dupa ce se despdrlird qi cei doi b[rba1i iqi contlnusr[ drumul spre sat, Heidi intr6 glonf in odaia bunicii, qi., intinzindu-i darurile,, o ru,ea sa le atingd, ca sd-gi dea seama ce i-a adus. Se mird foarte mult vizind cd bunica se bucura cel mai mult de galul acela cdlduros, pe care nu mai contenea sd-l mingiie cu mina

Ce dar minunat! spunea ea intruna. $i

Dindu-gi seama despre ce este vorba, Heidi se gribi sd-i rdspundd: Sint sigurd c6 bunicul va spune sd-l mincdm gi atita trrt. In clipa aceea intrd li Peter, impiedicindu-se, ca de obicei., de pragul ugii. Unchiul, Unchiul din muntri, bolborosr el cu sufletul la gur[. Vine in urma mea gi... Vizind insd salamul, bdiatul amuli ca din senin, dar Heidi pricepu numaidecit despre ce era vorba gi, dupd ce-i strinse mina bunicii, ieqi repede afa16. De fapt, in ultima vreme, bunicul nu trecea niciodatd prin fatra cabanei fdri sd nu intre 9i si-i dea binetre bunicii, care se bucura intotdeauna sd-l audf, spunind cite o snoavd sau cite un cuvint bun de incurajare. Acum insi era prea tirziu ca sd mai zdboveascS, nu de alta, dar Heidi se trezea in fiecare dimineali foarte devreme, odatd cu revirsatul zorilor, gi dorea ca fetila si aibd destul timp si se odihneasc6. Le urd noapte bund tuturor, de afard., de pe potecd, apoi, luindu-gi nepoata de min6, pornird amindoi, sub bolta instelatd, spre cabana lor linigtitd din creierul muniilor...

ce bine o si-mi prinda in serile friguroasel Brigitte stirea la masd qi privea cu jind salamul. Nici prin gind nu-i trecuse cd va avea vreodatd in fala ei un salam atit de mare $i sc intreba, in sinea ei, dacd va fi in stare sd taie din el. Cldtini de citeva ori din cap in semn ci nu gi, in cele din urm6. murmur6: Cel mai bine ar fi si-l intrebem pe Unchiul. iul. El ne va inv61a ce sd facem cu eI...

72

HEIDI, FETITA MUNTILOR

igi luard deci rimas bun ti cei trei incepurd sd urce cu turma spre piscurile inalte. Caprele se gudurau mereu pe lingd fetifa munJilor qi toate voiau si meargi allturi de ea. La un moment dat. Heidi se vLzu siliti si se opreascd gi si le indemne si fie cuminti 9i s-o ia inainte cdci ea, ca un copil binecrescut, voia si-ii insoteascd musafirul. Se despi(i

Capitolul 15 RASPLATA
Peter, incercind si schimbe din cind in cind cu el o vorbi, dar sfielnicul pistor abia se incumeta si rispundi la intrebirile lui binevoitoare. Ajunserd intr-o ticere desivirliti la cabani, unde Heidi ii a$tepta de mult cu Fulg-de-nea 9i Pestrila, toate trei inveselite'de primele raze ale soarelui de dimineagi. Peter o intrebi pe Heidi, ca de obicei:

turmi qi se apropie de noul ei prieten, care o lui de min6 cu toati gingiSia. De data asta doctorul nu mai trebui sl faci nici un efort ca si lege o disculie, a$a cum fusese nevoit si facd in tovirilia lui Peter, cici Heidi se apuci numaidecit si-i povesteasci tot ce gtia despre capre, despre insugirile lor deosebite, despre flori gi despre stinci, despre pisiri 9i ghefari... $i astfel, ajunser1 la piqune, fdri si-li dea seama cind gi cum.
agadar de

A doua zi, doctorul urca poteca insolit de

privire neincurajatoare. ln clipa aceea, bunicul iepi din cabani 9i, dup[ ce le dddu binelea cuveniti. ii inmini lui Peter sacul cu merinde. Acesta simli desaga mai grea ca de obicei 9i, intr-o clipit6, fala i se lumini de un zimbet fericit. ,,Va si zic6,, o si fim trei", igi spuse in sinea lui. $i, intr-adevir, incredinfat ci doctorul avea si se tini de figiduiali, bunicul mai pregdtise o portie de mincare, la care mai adiugase gi o bucati zdravlnd de carne uscati.

vii cu mine? - Azi Azi, da, ii rispunse ea, dar numai daci urcl gi domnul doctor cu noi. Ciobinagul se uiti la doctor piezig, cu o

urcugului, ciobinagul Peter se uitase de mai multe ori, cu uimire, la noul veatent la cele nit, dar, din fericire, acesta nimic. nu obseryase spuse de Heidi - Heidi se agezd pe iarba Ca de obicei, proaspiti gi . doctorul ficu la fel. Piscurile munfilor, pajigtile, intreaga naturi striluceau sub zimbetul blajin al acestei dimineli de toamn[. Din vale rdsunau tilingile atirnate de gitul animalelor scoase la piscut, pi dangitul acesta incintitor se revdrsa in ecouri. inseninind fetele gi sufletele oamenilor. Soarele imbriliga cu razele sale aprinse ghetarul Falkniss, ce-gi inilla culmile spre azurul limpede al cerului. O adiere blindi {Ecea si se infioare ultimele floricele albastre gi trandafirii ce mai smilfuiau pajiStea in acest inceput de toamn6. Se inclinau ugor, vrinci

in timpul

parci

intimpine, a$a cum se cuvine, o nouh zi de via16. Sus de tot, vulturul se rotea

si

maiestuos, cu aripile intinse, fbri si cloncdne. Heidi se desfita urmirind cu nesal florile,

bolta albastrl, pisirile gi munlii, si in ochi i se citea o mare bucurie. Din cind in cind, se uita spre bunul ei prieten, care nici el nu se mai situra admirind, in ticere, splendorilr ncasemuite din jurul lui. La un moment dat zdrind ochii luminoqi ai fetitei, ii spuse:

- e nespus de frumos, Itrtul

Da. Heidi. ai avur dreptate. aici

la vol

dar dacd omul vlne

cu sufletul intristat', cum sd se bucure de asemenea minundlii'?

Doctorul o ascultd in ticere gi pe chipul lur se citea o mare bucurie. Cind Heidi termini povestea, ii strinse mina zimbind gi-i spusr':

Numai la Frankfurt are omul sufletul intristat, se grdbi sd-i rispundd Heidi. Aici,
,.rfi1ul

Bravo, e$ti

o fetitd isteap! Poveste a

uiti de necazuri.

-sa-l ajute'l

$i dacd nu uitd, $tii tu ceva ce ar putea

asta e, intr-adevdr, foarte frumoasi, iar tu .t spui dumnezee$te... Am si tc rog si mi-o spui ori de cite ori vom veni impreuni aici, gi sper

Currr si nu'/ increderea in Dumnezcu... - Me rog, s-ar putea, dar eu nu cred decit in-trameni. Nu socotesti cd incredcrea in tra-

Cu mare plicere! rispunse Heidi, in culmea fericirii...

Peter era supdrat foc. De atitea zile nu mersese Heidi cu el gi acum, cind in sfirgit erau din nou impreund, nici nu indriznea sd se apropie de ea din pricina acestui strdin care nu se mai dezlipea de prietena lui. De citeva on se agezi departe, in spatele doctorului, aqa fel incit sd nu fie v6,zut, 9i-l ameninli cu pumnul stri n s. La un moment dat, minios cd nimeni nu-l ia in seamd, ciobdnagul nostru strigd in gura
mare:

sd venim

cit mai des. Vrei?

meni ajutd mai mult ca

lntrebarea doct,"trului o Heidi nepregitit6. Bunica de la Frankf'urt $l cel din Dllrfli o invdtraser[ altfel. Deodatd lnsa pnn minte ii fulgeri chipul bunicului. Da, cred ci avefi dreptate, murmurd ea. $ti1i, bunicul spune la fel ca dumneavrrastrd... .\cum infeleg de ce s-a imp[cat el cu tramenii si s-a intors din nou in mi.jlocul lor... Pei vezi, eqti o t'eti1d infeleaprd, iar eu te sfdtuiesc sd pdstrezi ttrati viafa aceastd in1t-lepciune, spuse docttrrul. Apoi.' dupd ce adrrird un timp frumusetrea peisajului, adduga: Din pacate, copila mea, e tare greu s[ stai arcl gr sa ai vegnic in fafa ochilor rr umbrd, care te impiedicd sd te .bucuri din plin de toate rninundliile ce te inconjrrara. in asemenea impre-jurdri, tt-rcmai asemenea minundtrii au darul sA-ti indurereze gi mai mult inima.

orice'? gisi pe

\Id

ingelegi'l

Cuvintele doctorului o intristau foarte mult pe micula Heidi. Imaginea umbrei din fala .rchilrrr ii aminti de bunica oarbd, gi gindul cd batrina n-avea sd mai vadi niciodatd ii sfigia intotdeauna sufletul. Tdcu un timp', cdzutd pe

numaidecit sd-i recite pe dinafard povestea pe care o invdlase din cartea accea frum.rasd, c6patatd dc la bunica din Frankfurt.

glnoun, apol raspunse: Da, infeleg gi vd dau dreptate. Omul iqi prrate gesi linigtea numai intre trameni. Acum abia incep sd infeleg mai binc ptrvestea fiului plecat de acas6... qtii? intrebd doctorul cu mirarc. O - Cum si nu'? rdspunse Heidi pi incepu

vremea si mincim! $i. intr-adev6r, soarele se indlfase sus de tot pe bcllta albastri, anunfind ci sosise ora prinzului. Heidi se ridici grdbitd 9i desficu sacul cu merinde, dar doctorul o opri, spunindu-i cd nu-i este foame gi, daci se poate, ar bea numai un pahar cu lapte, pe urmd ar urca un pic mai sus, spre stincile pleguve. Heidi nu era nici ea fllmindi si se ariti bucurt)aSd si-qi conducd musafirul pind la stincile inalte de unde era sd cadd Pestrila, il rugd deci pe Peter sd mulgi de la Fulg-de-nea o oald de lapte, apoi ii spuse ce aveau de gind ea $i doctorul. Dar mincarea... mincarea din sac cine o - mdnince? intrebd citrbinagul, aruncindu-i s-o

() privirc plind dc curi()zitate.

mulge capra. Niciodatd nu se grdbise Pe tcr sd facd cr treabd aga cum se gribea acum. Nu de alta. dar ardea de nerdbdare sd vadd ce bundtdfi sc aflau in sacul cu merinde. Dupd ce bdurd citc o cand cu laple prl)aspet,, cei doi igi vdzurd clc drumul lor. Nici nrr apucarl si se indepdrtezc
74

Daci vrei, poti s-o mdninci tu pe toatd, ii -rf,spunsc Heidi. Dar, mai intii, du-te 9i

prea mult $i Peter deschise la iufeali sacul. Mirosul de carne uscatd il ficu si se inf ioare de pl6cere. Se mai uitd o datd bine, si l'adi daci nu cumva se ingelase, apoi sci)ase repede afari toate merindele gi se ospdtd in lege, cum nu se mai ospeuse niciodatd in

viala lui...
Heidi 9i bunul ei prieten se plimbard indelung pe povirniqurile abrupte, discutind despre tot felul de lucruri interesante, Pe la drele patru, doctclrul ii spuse fetitrei cd trebuie sd coboare in sat, iar Hcidi tinu cu tot dinadinsul sd-l insofeasci micar pind la cabana lui Peter, Pe drum ii aretA locurile unde le ptacea caprelor sd pasci cel mai mult gi pajiqtile
mai frumtrase I'lori. $tia chiar sd le numc:ascd pe toate,, cdci bunrcul o invdtase sd le cunoascd pe i'iecare in +^^ parte. In sfir;it, se despdrlir6. Doctorul prrrnt pe cdrare la vale, uitindu-se mereu inapili, in timp ce Heidi sta pe k)c ;i-i flutura din mind, ir)a cum, pini nu demult, ii flutura fiica lui adorati, clri de cite ori pleca de acasi. Zilele de septembrie erau nespus de frurnr)ase. in fiecare dimineafa, doctorul urca pe munte, insolit adeseori de bunicul, care-l conducea sus de trrt, pe stincile cele mai abrupte unde, dup[ spusele lui, trebuia sd se alle, f6ri doar 9i poate, cuibul vulturului; cdci nu ir datd se rotise rdutdcirlsul deasupra lr)r, cloncdnind amenint[tor, de parcd ar Ii vrut sd
De care vara cresteau cele

\pune: ce cduta[i vrri in impirdlia mea'] Dr)ctr)rul era fermecat de tot ce-i ptrvestea bitrinul. il uimea cit de bine cun.r$tea el ficcare floare sau buruiand alpind gi cum foltr\eau elc pentru vindecarea anumitor boli. Currr)ttea de ascmenea toate animalele ce popu-

:au padurile de la munte 5i cunr anume se cJnrpt)rti ele in anumite imprejurdLri. Ascultindu-l pe bunic., dt)ctirrul nici nu simfea cum irL-ce timpul. In fiecare seard, cind se clesp6rCe n-a; da sd te ptrt lua cu ntrnc- ia Frankfurt. drasa mea! !;'au. ii stringea mina prietene;te 9i-i spunea: Nu e zi sd nu invdt de la dumneata ceva In clipa aceea, Heidi revizu imaginea t'ra- ,u 5i folositor. pului pi, deodati. prin fatra ochilor incepuri D.' multc ()ri ic$ca cu Hcidi. Se duccau pi si i sc perinde casele acelea mari ;i m.rhori t.. i; .1\e lau me reu in acela5i loc, pe pa ji5tca strdzile Iungi, pavate cu piatrd cubica si. nr.l -::J.- Hcidr ii spusesc pc'ntru intiia oari p.r- cu seam5. dornnigoara Rottennrcle r 5i canr.'-

vcstea fiului inttrrs acasa. ii mai spunea )l alte poveqti gi nu o data Peter se a$eza gi el in spatele lor gi asculta cuminte, fdri sd-l nr.lr ameninfe pe str6.in cu pumnul strins, aga cun) f'6cea la inceput. Frumoasa luni a lui septembrie se aprt pra sfirqit. de t ,. Intr-.r dimineald, doctorul intrd in cabarra mai putrin vesel ca in celelalte zile qi, flra sir sc mai ageze pe scaun, a$a cum ficea de .,brcei, spuse cu tristefe in glas cd era pentru uitima oari cind n-rai venea pe munte in acest an, deoarece trebuia sd se inaptrieze ia Frankfurt, cu toate ci tare i-ar mai fi pldurt sd mai rimini incd multd vreme aici, unde :r' simlea, intr-adevir, ca la el acasd. Bunicul primi vestea cu adincd mihnrre. il indrdgise pe doctor gi se bucura rrri de cite ori avea prilejul si stea de vorbd cu el. C it despre Heidi, ce sd mai spunem'l Sta posonrorita ;i nu-i venea a crede. Se obiqnuise atii ce mult s6-l vadd pe doctor in fiecare zi 9i er-i atit de i'ericitd in prezenfa lui, incit nu puiea sd infeleaga de ce aceastd I'ericire trebuia si i-, sflrs it. Se uita la el cu o uimire adinc6. aitepti nJ parcd sd audd din gura lui cd nimic din cc'c.r ce spunea nu era adev[rat, dar, din pdcatc-. pe chipul doctorului nu se citea decit intarrrea acestei vegti intristdtoare. Dupi ce strinse cu cildur6 mina buniculur ;i ilr lud rdmas bun de la el, o intreba pe Heicii dacd nu vrea sd-l conducd o bucatd de drum. Heidi fu incintatd de aceastd pr(rpunere gi pornira amindoi, pe poteci, la rai.-. Dupd un timp, doctorul se opri qi-i spuse c.,pilei ci a cr)borit destul 9i ar fi bine sd se intoarcd la caband. O mingiie pe obraji 9i, dupi ce-gi petrecu de citeva ori degetele prin pIrLri ei cirlionlat, ii spuse cu duiogie in glas:

gindire, micuf a rdspunse: Mi-ar face mai multd pldcere SA va lntoarce{i dumneavoastrd la caban6,. Mda, ai dreptate, copila mea, incuviinJi doctorul. Egti, intr-adevir, o fetiti infeleaptd. Cu bine gi si ne revedem sdnitogi, adiugd el, stringind-o cu putere la pieptul s6u. Deodat6, Heidi surprinse ochii doctorului inecatri de lacrimi. Acesta se intoarse brusc qi porni repede la vale. Heidi rimase o clipd incremenit[, negtiind ce sd faci, apoi, induio$atd de tristefea prietenului sdu, o lu6 la fugd dupi el, strigind cu vocea sugrumati de emolre:

rista Tinette. Aga se face cd, dupi un timp de

cu obrajii umezitri de lacrimi:

Domnule doctor, domnule doctor! !! Acesta se opri Heidi il ajunse din urmd,
9i

Da, domnule doctor, m-am r6,zgindit... vreau... vreau si merg cu dumneavoastri...

fluturind din mini in urma lui, pini

zont.
..

Aqteptali-mi... md duc sd-i spun bunicului.. Nu, scumpa mea copil6, nu, o opri doc. torul, stipinindu-se 9i gtergindu-i cu gingdgie lacrimile de pe obraji. Tu trebuie s6 rimir aici, printre brazi, in aerul s6n6tos de munte Dacd ai veni la Frankfurt, s-ar putea se te imbolndvegti din nou gi ar fi mare pacat. De altfel, zilele n-au intrat in sac Ai noi doi o s6 ne mai vedem de multe ori, nu-i aga? Da, domnule doctor, o sd ne mai vedem, trebuie sd ne mai vedem, pentru cd imi sinteli foarte drag, spuse Heidi cu convingere, aproape la fel de drag ca bunicul. Doctorul o mai imbrdtrigi o datd cu toati cildura, apoi i;i vdzu mai departe de drumul siu. Heidi r[mase mult6 vreme lintuiti locului.
cind

doctorul se pierdu, ca un punct micuf, la ori-

76

HEIDI, FETITA MUNTILOR

aerul proasplt al primlverii $i niciodati nu i

se plruse natura mai frumoasi ca acum. Din magazie se auzeau lovituri de ciocan. iar, in ristimpuri, scirgnetul feristriului. La auzul lor, Heidi se repezi intr-acolo, s6 vadi ce surprizi ii mai aduc aceste sunete atit de cunoscute. Pe terasa micd se gi afla un scaun de toati frumusetea, iar acum bunicul meiterea de zor la masa lui de timpllrie. sd mai

faci inci

domnigoara Rottenmeier, adiuga ea, ar trebui

Frankfurt, nu-i ?$4, bunicule? intrebi nepoata plind de curiozitate. Dar daci vine li

unul. Astea le faci pentru musafirii nogtri din

Capitolul

16

SOSESC PRIETENII
Trecu gi iarna ce pirea ci nu se mai sfirse$te, trecuri 9i primele siptimini mai ricoroase ale primiverii gi, in sfirgit, veni din nou luna mai, cu tot alaiul ei: pajigti inverzite pi smilfate de flori multicolore, piriiage gonind zglobiu la vale, cu susurul lor cristalin, ce-gi trigeau izvoarele din ultimele zhpezi, topite pe crestele muntilor de razele calde ale soarelui de primdvar6. $i aerul era mai cald, iar vintul hoinar vuia din nou printre ramurile brazilor, ficind sd cad6 acele innegrite, ca si lase loc mugurilor. Sus de tot vulturul cloncinitor se rotea de zor, inscriind cercuri mari pe bolta albastri a cerului. Pretutindeni natura se treze^ din amorteala grea a iernii. Heidi 9i bunicul se mutari din nou in cabana lor de la munte. Reinvierea naturii o in cinta atit de mult pe fetifa mungilor, incit aproape toatd ziloa gi-o petrecea afarl. Asculta cu atenfie guieratul vintului ce bitea cu putere dinspre culmi, {bcind s6 se zgilliie crengile bltrinilor brazi din preajma cabanei. Alerga de colo pini colo, ca o frwz6, purtati de vint, in dorinta de a vedea ce flori au mai inflorit pe pajiqtile inverzite gi, aidoma gizelor ce zburau din floare in floare. se bucura de orice noul .descoperire. Trigea adinc in piept

si mai faci unul. Tu ce crezi. o sd vini? Nu gtiu, rispunse bunicul, dar, ca sl fiu - sigur, o si te ascult gi o sd mai fac unul. mai
Heidi cerceti cu atentie scaunele fdrd speteazd Si murmuri clitinind din cap: Nu cred ci domnigoarei o si-i placi si se ageze pe un scaun ca ista. Nu-i nimic, o linigti bunicul. Dac[ n-o si-i placi scaunul, o s-o poftim si se intindd

pe canapeaua verde.
Heidi se uitd la bunic nedumeriti, ne$tiind ce vrea si insemne aceastl canapea verde, gi in timp ce sta gi cugeta cam despre ce ar putea fi vorba, il auzi deodati pe Peter fluierind gi pocnind din bici. in clipa urmltoare, se trezi inconjurati de caprele lui, care, fericite ci gi-au regisit prietena, incepuri si loplie gi si zburde voioase pe pajigtea proaspit inverziIh, t6.gind-o pe Heidi dupi ele. Peter pocni din bici cu toati puterea gi, dup6 ce caprele se imprigtiari, ii intinse fetifei muntilor o scrisoare. Nu inleleg cum de 1i-au adus aceasti scrisoare in timp ce te aflai cu turma la pdscut, spuse Heidi miratl. Nu mi-au adus-o acolo, rdspunse ciobi- am gisit-o in traista cu merinde... nagul, Intr-adevdr, pogtagul din Dorfli i-o diduse cu o seard inainte, rugindu-l si i-o ducd a doua zi, ca si-l scuteascd in felul acesta de un drum piniL la cabana din munte. Cioblnagul nostru o virise in traisti gi aruncase peste ea bucata de piine gi brinzS, gi nu o mai gisise

: I

I
t:

decit la prinz. dupd ce scuturase traista de finmituri. Heidi lud plicul, il invirti pe o parre qi pe alta gi,cind igi dadu seama de la cine era scrisrrarcil . dddu br,rzna in caband, strigind: Bunicule, bunicule. am primit o scris()are de la Clara', hai sd ti-o citesc! Ca sd audd gi el despre ce era vorba, Peter :c duse dup6 ea 9i se sprijini cu umdrul de canatul ugii. Fetila munfilor incepu si. citeasci: ,,Draga mea Heidi. Nici nu $tii cir de murt rrta bucur cd peste putin timp ne vr)m revec' r. Bagajele sint pregatite $i peste doui sau t,ei zile pornim la drum. Tata nu vine cu noi. -frebuie sd plece mai intii la Paris, unde are nigte treburi. Doctorul trece in tlecare zi s6 ne vad6 gi de pe scari ne strigS: ,,Gata, copii, dati-i drumul. muntele vd asteaptd!" Nici nu 5tri, dragd Heidi, ce mult i-a placut la v,-ri gi ce l'ericit ar fi sd poati se trdiascd gi el actrltr' in crercrii muntilor. A pctrecut impreuna cu nol toate serile lungi de iarni. gi ne-a povestit cit de bine s-a simlit la munte alituri de tine 5r de banicul tdu. Ne-a vorbit gi de ciobana;ul Peter" ;;i de turma lui ;;i nu mai gase;te cuvrnte de laudi pentru voi. De llecare data incheic. spunind cu insufle[ire: .,in aerul acela prr,aspAt gi curat, te faci binc oricit de bornav ai t'r". De altf'el. s-a inttrrs de acr.rlrr schimbat ln bine. Este iar omul vcsel, cu chipul vegnic zimbitrrr, gi parcd a reintinerit. imi pare bine pentru el, cici e un r)m tare bun si cumsecadc. Cred cd 1i-ai dat 9i singurd seama de lur ;t lucru. Scumpa tnea, nici nu $tii cu citi nerebdare astept sd flu iar lin-qd tine, sd-l cur.. .'r- p ptic,enul tdu Peter gi caprele lui desI i-L' ,,'are mr-ai vorbit atit de mult. Mai intii .,rrr rdmine gase sdptinrini la Ragaz, unde iri face un tratament. Pc urmi nc ntutem la Diirfli gi, in zilcle frum.rase, v()rll urca la cabana. Vom pctrece impreund zile intregi, pc pa ji;tile irrflorite . Bunica se bucurd si ea nespus de nrult de accastd caldttrrie . Dtrmni$trara R,rttenmeicr nu vine, dc$i bunica a stdruit si nc irrs.r[easci. Spunc ce nu vrca si ne deranlc./r cil ilreze n[a ei, dar eu gfiu prca binc cd litul e adevarul. Cind s-a int()rs Sebastian.
78

dupi ce te-a condus pe tine, s-a apucat sa-r

toare in care, la cea rnai micd neatenf ie, tepoti prebu$i. Domniglrara s-a speriat atit de tare, incit o cuprinde spaima rrri de cite orr aude vorbindu-se de aceasti cilitorie, spunind cd, in afard dc capre 9i de cei ce trdiesc la munte, nici it fiin;d omeneascd n-ar trebui sd-;i pund viafa in primejdie mergind pe aceste meleaguri. Tinette r6mine Si ea acasi. in schimb, Sebastian ne va instrfi pin6 la Ragaz, de unde se va inapoia la Frankfurt. Cam atit, deocamdati, scumpa mea Heidi gi, in a5teptarea revederii nrrdstr, te imbrdlig ez d,e

povesteasce despre ,,grozdvia" stincilor cu pcreti abrupti pi pripdstiile adinci pi infric.-rga-

dogoarea lor pli.cuta. Bunica nu mai z.dcea in pat. $edea iar in coltul ei gi t,.rrcea ca de obicei, dar cutele de pe 1a16 parc6 i sc adinciserd ;;i mai mult, iar pe fruntea incruntate i se citea o tristele uentdrginitd. $i., intr-adevdr, mai t()ata n()aptea nu dr)rmise , frimintatd de nigte ginduri ncgrc; c6ci din strig6tele minirrase ale neptrtului, inJclcsese ci un gnrp de striini avea si vin6 curind dc la Frankfurt, urmind si rinrind la cabanA tr)atd vara. Dc SUpa rare. sa rmancl pierise StrnrDUI ;;i abia spre diminca[d izbutise sd arioarnri. Heiclr intri la ca cu sutlctul la gura gi irr-

La auzul ultimelor cuvinte, Peter pocni din bici cu atita furie, incit bietele capre se speriara gi o rupseri la fugd pe poteci:, in vale. Ciobanar;ul porni pe urmele lor, invirtind mereu biciul in aer, de parci s-ar fi af'lat in fala unui dugman nevizut. Minia lui era stirnita de vcstea srrsirii unor musafiri, rrentru el nepoftili. A doua zi, Heidi se duse si-i spuni: si bunicii din vale vestea cea mare, incredinptd ca bdtrina avea si se bucure foarte mult. aflind de apropiata sosire a oaspefilor din Frankfurt, despre care ii vorbise de atitea ori gi in cuvinte atit de frumoase. Plimbarea er& r) adevdratd incintare, c6ci soarele zdbovea acum mai mult pe br,rlta azurie, iar razele lui. din ce in ce mai ficrbinli, incdlzeau aerul cu

mii de ori, a ta prieteni, Clara".

ccpu se-i povesteasce totul de-a fir-a-pir. De,rdati insd se intrerupse gi tt intrebd: Ce-i cu tine, bunico, ce s-a intimplat'l Tu nu te bucuri de aceasti vizitd,, ori fi-e teami ci vine 9i domnigoara Rottenmeier'? MA bucur, cum sd nu mi bucur, copila mea, rispunse bdtrina, striduindu-se si pard cit mai vesel6. Md bucur foarte mult pentru tine... Nu-i adevirat, ii curmd vorba fetila munfilor, tu nu te bucuri gi-mi dau seama de ce. Dar te rog sd n-ai nici o grijd, domnigoara Rottenmeier nu vine. E mult prea fricoasA ca si se incumete sd facd o asemenea cildtorie. Nu, copila mea, n-am nici o griji gi nu mi-e fricd de nimic, o incredin[5 bunica. D6-mi te rog mina sd simt ci eqti aici. Aqa, fetila mea, aqa, qi sd ptii c6 md bucur tare mult de bucuria ta; mi-e teamd ci eu n-o si mai am parte de aceasti bucurie... Nu, nul izbucni Heidi.., Decit sd morr tu, mai bine nu-mi trebuie nimic... Cuvintele se rostr)goleau din gura ei ca o avalangd gi nu se mai opreau, cici fetitra mun!iIor dorea s-o linigteasci pe biata bdtrin6, care era incrediniati ci acum, dupi ce Heidi se insindtoqise, prietenii ei din Frankfurt veneau s-o ia inapoi, [a oraq. Sirdcufa i;i dadea seama ci n-ar fi trebuit sd dea in vileag aceaste teamd de fap cu Heidi, dar nu izbuti sd se stdpineascd. Fetilei i se fdcu mil6 de ea

lele figneau una cite una, ca nigte scintei sc6pdritoare. Se oprea la tot pasul, si admirc bolta instelatd, 9i strdlucirea sclipitoare a a;trilor ii umplea inima de o mare bucurie. Mirelia naturii avea darul intotdeauna sd-i incinte sufletul. Bunicul o a$tepta in fata cabanei, desfdtindu-li qi el privirea cu minunSlia acestei nopli de mai. De mult nu mai fuseseri atit de fermecetoare noptile in luna florior, ca in acest an. La fel erau li zilele, iar unchequl munlilor, care vedea soarele deopotrivi de strdlucitor in rdsdrit gi in amurg, spunea cd anuL acest va fi un an neobisnuit, de o rodnicie nemaiptrmenitd gi trri de cite rrri il vedea pe micuf ul Peter ii atrdgea atenf ia: Vezi, ai grij6, ciobdnaqule, sd nu 1i se sdlbdticeascd turma de atita iarbi grasd. Drept rdspuns., Peter invirtea de citeva rrri biciul in aer gi pe chipul lui se putea citi: ..\u mi-e fricl, cu Ssta le vin eu de hacl" Aga se scurse toati luna mai gi veni $l runie, cu soarele mai arzdtor gi zilele mai lungi ca noaptea. Gentrianele , clopolcii $i toate fl,.,rile inmiresrnau cu parfumul lor aerul cura i de munte.

in

asemenea m[sur6,

incit ar fi fost in

stare

sA se ageze

seasci niciodatd. Simtind cit e de necijitd, bdtrina incercd s6 schimbe vorba gi o rugi s6-i citeascd ceva. Heidi nu se l6sd rugate de doud ori 9i ii citi .:in nou bunicii vechea ;;i induiogdtoarea po. iste a fiului plecat de acasa. Cind te rntini :c citit, bdtrina ii spuse cu glasul ei blajin: l1i mullumesc. crrpila rrrca, nici nu gtii - iti mingiiere sufleteascd inri aduce glasul
-,1U...

la picioarele ei 9i sd n-o mai per6-

$i. intr-adevdr, de pe chipul oarbei se tter.J\L- ()rice urmd de ingrijorare. Sc.rrrt. in timp ce Heidi urca inap,.ri spre catrita. pL' ccrul ce incc-pu:e sa sc- iniunece ste-

intr-t'r zi, pc la slirqitul lunii. dupd ce i.prdvi cu treburile prin casd, Heidi ieqi in 1a1" cabanei sd vadd ce se mai intimpld pe afara 1 detrdatd inccpu sd strigc cu vr)cc tare: Bunicule, vinu repede, repedel Bunicul se duse iute lingd ea qi privi in directria aritatd de neptratd. Un alai heobignuii urca incet pe potecd,'indreptindu-se spre caban[: doi o?meni purtau pe brafe un scaun in care pedea o fetild infofolitd in pituri, ;i in preajma ei inainta un cal alb de toatd frumusetrea, incalecat de i) dt)?mod c&r ttrt tirlpul stitea de vorbe cu f'eti;a. in urma lr)r, urr har'bat impingea un scaun cu rrrtile 5i', lingi cl.Lrrr alt sitean din Dirrfli ducea in spinare Lllr rLitsac filare, incdrcat cu galuri 9i pdturi grr)ase. Micul alai se aprr)pia ttit mai mult gi cind. in sfirqit.' ajunse iir dreptul cabanei, cei d.,j bdrbatri ldsard scaunul din brale 5i Heidr:c repc'zi intr-actrlrr. S-r) intimpine pr- Cltir.,. Priet,--nele se imbra!i;ara cu atitrr caidurA. dc

,-ealalt6. Bunica se dddu jos de pe cal, o \trinse pe Heidi cu dragoste la pieptul ei, apt'ri ii intinse mina bunicului, care fd16 nici o siiala 'u'enise sI le ureze oaspefilor bun venit; cacr. r'orba ceea, se cuno$teau de mult din cele povestite de Heidi. Cum vdd, dragd Unchiule, incepu bunica, dupi ce ispriviri cu urdrile de bun venit, dumneata egti proprietarul unei case pe care mulli impdrafi ar putea si ;i-o doreascd. Dar nepoata matale aratd,, intr-adevdr. ca un trandafir. Ne-a spus noud doctorul, dar parcd nu-ml venea a crede. O mingire pe Heidi pe obrajii rumeni de sdnAtate, apoi, intorcindu-se spre Clara. o intrebd:

parca nu le mai venea sd se desprindi una de

privind minundliile piesajului din jurul ei. E intr-adevdr fermecdtor, fermecdtor! repetd ea entuziasmatl,.

Dacd ar fi dupi mine, nici n-am mai pleca de-aici, rispunse mica infirmi,

intre timp, bunicul trase scaunul cu rotile pe un loc mai neted qi,dupi ce scoase din rucsac citeva pituri ca s-o poatd inveli pe
Clara,
ar fi bine s-o mut6m pe domni$oara pe scaunul 6sta, ca sd stea mai comod. $i firi si mai a$tepte vreun rdspuns, o rispuse: Cred cd,

Ce zrcr, copila mea, de frumuse{ea acestor locuri?

80

timp. Dacd mi-ai spune. le-ag trimite acolo pe toate infirmierele pe care le-am cunoscut, ca

dici pe Clara in bralele sale vinjoase gi cu cea mai mare grijd o agezi. pe pitura moale. Unde ai invilat, drag6 Unchiule, sd te portri atit de frumos cu bolnavii? intrebd bunica, plinb de admiralie gi mirati in acelagi

,..ii

! !:.,':i,l

sA invefe cum sA se ingrijeasce de bolnavi. Ei, asta e... o chestiune de obignuinfd, raspunse bunicul zimbind, dar sub zimbetul lui se ascundea o mare tristefe. Pe dinaintea ochilor i se perindau acum imaginile unui trecut indepirtat. Pe un scaun asemenator cu cel din fala lui., z6,cea odatd, un suferind, care de-abia iqi mai migca miinile qi picioarele. Era cdpitanul lui. il gdsise rdnit' dup6 o bStdlie grea in Sicilia, qi pind in ultima clipi a vielii sale rdnitul n-a mai vrut sd fie ingrijit de nimeni altul decit de Omul munfilor, cum i se spunea inci de atunci bunicului. Aceasti tristd amintire, stirnitd, de prezenta miculei infirme, il indemnd pe bitrin sd ia hotSrirea de a o ingriji el insugi pe Clara, cu mina lui
incercatS.

camdatd avem de ce ne bucura gi nu e bine sd jinduim prea mult deodatd... In clipa aceea Heidi impinse scaunul un pic mai incolo gi o noui priveligte se deschise in fap micutrei infirme. Vail exclami ea in culmea incintdrii. zd-

cdm intotdeauna, aga cum vrei tu, bunrco. inainte de a se insera, n-o si am niciodatl aceast[ bucurie... Toate la vremea lor, scumpa mea, deo-

- covorul multicolor ce imbrdca pajigtea rind din spatele cabanei. O adevdrati minunel Ce fericiti a9 fi sd pot culege gi eu din florile astea atit de frumoase! ...

Era o zi superbd., pe cerul curat nu se gisea nici urmd de nor, iar Clara, in culmea incintirii, iqi desfdta ochii pi inima privind cu nesaf imprejurimile de o frumuse(e neasemuitd. Dragd Heidi, spuse ea la un moment - cind se trezi din plicuta-i visare. Aq fi dat, tare bucuroasi dacd ag putea sd dau inconjurul cabanei voastre, ca si vdd toate lucrurile pe care [e cunosc atit de bine fird sd le fi v6-

Heidi dddu fuga pe pajigte gi, peste pulin timp, un buchetel de toatS splendoarea se afla pe genunchii prietenei sale. Da, e frumos aici, incuviintd Heidi. dar pajiptile de pe creste, unde se duce Peter cu caprele la piscut, sint mult rnai frumoase. Nici nu $tii cit m-a9 bucura si poJi rrlree tr dati cu mine, sus, pe povirnigurile acelea

iar stincile parc6, ar fi de aur...

abrupte, unde pe alocuri iarba pare albasrri.

zut vreodat6.

Heidi impinse scaunul cu rotile in umbra blindd a brazilor. Bunica se duse dup6 ele qi toate trei admirard bitrinii arbori cu trunchiul de o grosime neobignuitd, ale c6ror
crengi, incdrcate de ace proaspete, se leg6nau ugr)r in vrtia vintului de primdvarS. Din vremuri strivechi, acegti falnici strijeri ai cabanei de azi privesc aceasti vale, in timp ce tn ;urul lor totul se na$te $i moare ca apoi si renascd gi iar si moar6... Heidi se apropie de staul gi deschise larg u5ile, pentru ca prietena ei sd poat6 privi inauntru. Din pacate, nu prea avea ce si r ad6, ci,ci Fulg-de-nea qi ,Pestritra fuseseri duse de Peter la pdscut. Ce rdu imi pare ci nu sint aici! spuse Clara. Ar fi grozav dac[ af putea s6 le agtept pina se intorc gi, in felul 6sta, s5-l cunosc ai re ciclbdnagul Peter, despre care mi-a vorbit Heidi atit de mult. Dar daci va trebui sd ole-

Vorbind despre plaiurile acelea atit de indrdgite gi pe care nu le mai vdzuse de atira timp, Heidi se imbujori la fald qi in ochri ei incepuri sd scapere scintei de bucurie. Ascultind-o, Clara se aprinse Si ea $i', intr-un ntt-r-

ment de mare insufletire, o intreabd pe bunica er: Ce spui? O s6 ajung eu vreodata pina acolo sus'/ Se a;ternu o ticere deplinS.

De ce sd nu ajungi? rdspunse apcri Heidi, in locul bunicii. O sd te duc eu. gi in

clipa aceea impinse scaunul cu atita putere. incit, dacd nu ar fi fost acolo bunicul sa-l prindd, scaunul ar fi pornit-o singur la vale... In timp ce toati lumea continua sd admire frumuselea plaiurilor inconjuritoare, unche;ul muntilor nu stdtu cu brafele incruci5are. Scoase la iufeali din cabanf, citeva scaune. le puse in jurul mesei din fatra bdncufei qi. dupd ce mai aduse tot ce trebuia, ii pofti pe toli la
masa.

ber. care domina intreaga vale.

Bunica era incintatd de sufra_eeria ln ac'r lradie re

dulce de vint se furiga incet printre crengile brazilor, fEcindu-le sd murmure in surdind o rrrelodie parcd anume venitd pentru aceaste scrbarc cimpeneascd. Ia te uiti ce mi-e dat sd vid! izbucnr dc,,tlati bdtrina doamni Sesemann. Ori poate md inqel? Nepoata mea mdninci a doua felie de piine cu brinz6 prnjiti?! BrS.nza asta e atit de buni incit ap fi in slare sd mai mininc o felie, rispunse Clara, tari sfial6. Dac6 vretri sd gti1i, e de o mie de .'ri mai buni decit toate felurile de mincare pe care ni le servesc acolo jos, la Ragaz... Ei, nici aga sd n-o luim, spuse bunicul eu modestie. Aici aerul e mai bun $i face pofti de mincare. Asta-i tot... I n .jurul mesei', veselia nu mai contenea. Bunicul stitea de vorbi cu doamna Sesemann ;i cu bucurie aflau ci pdrerile lor se potriveau in multe privinle, indeosebi in privin;a increderii in oameni pi in viaf6... Copiii aveau gi ci sd-gi povesteascd o multime de lucruri gi, ttrt a;a, din vorbd in vr:rb6, nici nu simliri ci se iasd inserarea. Cind soarele incepu si se ascundd in spatele mun{ilor, bunica spuse, cu pdrere de rdu, ci a sosit momentul despdrtririi. In clipa aceea., pe chipul Clarei se a$ternu o tristefe

Urcard cu totrii qi se oprird lingi culcuqul fetitrei munlilor. Clara, entuziasmatd, spuse: Ce pldcut trebuie si fie sd stai intinsd pe pat gi si vezi cerul gi si auzi $uierul vintului in cregtetul brazilor. Niciodati nu am vizut o camerd mai fermecltoare... Bunicul se uitd indelung la doamna Sesemann gi in timp ce coborau scara i se adresd
respectuos:

Daci n-a[i avea nimic impotrivd, eu ag zice s-o lisali un timp la noi. Aici ar prinde
cu siguran!5 puteri qi vd asigur ci de prietena nepoatei mele m-ag ingriji ca de propriul meu copil. Cu qalurile qi pdturile pe care le-a1i adus, am putea intinde un pat de toatd frumusetea.

La auzul accst()r cuvintc, celc doud prietene izbucniri in strigdte de bucurie, in timp ce burtica rosti cu vocea sugrumate de emotie: Dumneata efti intr-adever o fiintd cu

fZrd margini. Se mai riminem micar o r)ri, dt)u6, spuse ea cu voce rugdtoare. Timpul a trecut atit d.- repede. incit nici l.r-am apucat sd ve..le;r cunr aratd casa pe dinduntru... Bunicul impinse scaunul cu rotile pin6 in pra_eul cabanei, dar scaunul era mult prea lat ca sd intre pe ugi. Fdri si mai stea pe ginduri. unchequl munfilor o lud pe infirmi in Drate sl lntra cu ca ln Ducatane. ljuDa el vcn

- deosebitd, dragi Unchiule. $i eu mi gintotul deam in clipa asta cd nepoatei mele i-ar prinde foarte bine sd stea aici mai multd vreme; pentru nimic in lume insi n-a$ fi indrdznit sd-1i fac o asemenea propunere, cici imi dau seama citd bdtaie de cap ai avea ca sd te ingrijegti de un copil infirm. Dar, vorba ceea, gind la gind cu bucurie, iar eu i1i mullumesc din toatl inima 9i i1i voi rimine recunoscitoare pentru bundtatea dumitale. In timp ce cobora scara cu infirma in bra1e, bunicul dddr,r din mini cu modestie, vrind parci si spund cd atunci cind e vorba sd ajuli un bolnav. multumirilc nu-ii au rostul. O apezi pe Clara pe scaunul lui din bucdtirie, apoi se repezi afari si ia piturile gi
palurile aduse de doamna Sesemann. Burrd idee a1i avut cd lc-ati adus, s1'ruse el zimbind,, cind ajunse din n,lu in pod. Parcd

Dt)amnei Sesemann ii pldcu nespus de mult ielul in care era aranjat interiorul cabanei 9i cind zdri scara ce ducea spre pod, nu se putu stapini si nu intrebe, adulmecind aerul cu ne-

ira 9i ceilaltri.

v-a{i
iarn6,.

fi

pregdtit de

excursie pe timp de

\ill:

Ce bine miroase aici! Sint sigurd cd .lci)lr) sus trcbuie sd fie prldul cu fin, in care doarme He idi, nu-i a$a'?
82

Prevederea, dragd Unchiule, e mama inlelepciunii $i de multe trri te scutegte de necazuri, rdspunse ea, la fel de zimbitoare. Aici. la muntc. furtuna se poate stirni din scnitr ;i. la urma urmci. trcbuie sd recunrr;ti cd prcvc-

derea mea n-a fost lipsitd de folos... Asta aga e, m[rturisi, cu toatd sinceritatca unchegul muntilor. Apoi se apucari amindoi sd intindl un strat gros de fin, injghebind din pituri gi 9aluri doui paturi de toatd frumuselea, mai mare dragul si le privegti. Cind coboriri, ii gisiri pe copii vorbind cu infldcdrare despre timpul pe care aveau s6-l petreace impreund aici, in creierul munfilor gi, cum il zirird pe bunic, il intrebard in cor, cam cite zile o sd

ln cel mult patru siptimini se va vedea dacd aerul de munte este bineficdtor pentru
sinitatea Clarei, rispunse bunicul. De rimas, ins6, poate sd rimini dupi pofta inimir, se grdbi el si adauge. La gindul cd vor fi impreund atita vreme,
cele doud prietene nu se mai puturd stdpini 9i incepurd si scoatd chiote de bucurie. Tocmai atunci sosird gi cdlduzele pe care bunica le trimisese inapoi, la Ragaz, cu rugimintea sd se intoarcd odati cu lSsarea inseririi. lnainte de a incdleca, ii mai dddu nepoatei tot felul de sfaturi, 9i, mai cu seamd, ii ceru din tot sufletul si nu-l supere pe bunic. Clara ii promise cd va fi cea mai cuminte fetig din lume gi, la rindul ei, o rugd pe bunicd sd vini

rimind Clara la

cabanS.

mal ulta ta Llara cu o Dnvlre rautacloasa. pocni din bici furios li l$r vazu mal departe de drumul lui... Mai tirziu, pe clno stateau lntlnse rn palu lor de fin gi se ultau pnn lucarna la stelel(
sclipitoare, Clara
sale:

cabanei, ciobinagul Peter cobori gi el cu turma lui zglobie; zvipdiatele o inconjurari intr-o clipi pe Heidi gi, pe misurd ce ili ridicau capul, fetila munfilor ii spunea Clarei cum se numette fiecare. Apoi cele dou[ prie. tene il intimpinari cu bucurie pe rniculul ciobdnag, dar acesta le privi imbufnat gi nu rdspunse Ia cuvintul lor de binete. Dupi ce se

in fap

ii

spuse cu emolie prietene

Parci ne-am afla culcate intr-un car cL - care plutegte uqor i n v6,zduh, urcind sprr fin, bolta instelati. A$a e, incuviinld Heidi. Dar, spune-mr tu-gtii de ce sint stelele atit de juciu$e 9r de cc clipesc atit de vesel, parci ne-ar face semn cL
ochiul?

s-o vadi

acestei rugdmingi, 9i,

dupi ce le figddui acest lucru, bunica urcl in ga qi dddu s-o por-

cit mai des. Heidi se alituri si ea

fetilei munlilor i se lipiri genele qi adormi cufundindu-se intr-un somn adinc gi linrgrir in schimb. prietena ei rimase incd multi vreme treaz6, cu privirea alintid spre bolta

Nu gtiu, rispunse Clara. - Pentru cd sint gi ele bucuroase de bucu- noast16. ria $i tot aga, vorbind ba de una, ba de alta

neascd; bunicul, insd, care cuno$tea primejdi-

ile potecii, prinse calul de dirlogi pi igi conduse musafira pini in Dorfli, de undc
dr)?mna Sesemann, insolitd de ciliuzele ei., iq;i

urmd drumul spre biile Ragaz. $i in timp ce feti;ele mai stdteau de v,.rrbd

instelati, cdci [a ea, la F'rankfurt, nu ie5ea niciodatd noaptea, iar in casa lor storurile e rait vegnic trase. lnchidea ochii si iar ii deschidea ca si mai vadd inca o datd stelcle scinrcrc. 1ir8re. pind cirtcl . rrbtrsit6. acltlrnri gi ca \t toate noaptea nu visd decit cerul luminat de
agtri...

aceea se cdldrd sprinten pe prima stincd gi se ascunse in spatele unui tufig, de unde putea

Capitolul 17

O MINUNE LA CARE NIMENI

NU SE A$TEPTA
iegi, ca de obicei, in pragul cabanei, sd vadd cum arati vremea. Crestele munlilor erau inviluite de o culoare rogietici, iar pe cerul azuriu pluteau agale citeva zdrente de nori alburii, tivite de jur imprejur de o diri aurie. intreaga vale era scil-

rostogolea in jos, ca o avalangi, improgcind bucdti din el in toate pi4ile. Acum nu mai avea nici rotile, nici speteazi, spre marea bucurie a ciobdnagului Peter care, in naivitatea lui, era incredinlat ci distrugerea scaunului avea sd gribeasci plecarea bolnavei la ea acas5. $i in timp ce topiia 9i bitea din palme de atita plicere, o zdri deodatd pe Heidi, ieqind din caban6, urmati de unchegul muntilor, care o ducea in brale pe micuta infirm6. Heidi se uitd citeva clipe. in jurul ei, iar bunicul o privi nedumerit. Unde o fi scaunul? intrebd el cu mirare

si vadi totul. IErd si fie v6zut. Scaunul se

in-glas.

A doua zi in zori, bunicul

dati intr-o lumini trandafirie, care anunta o zi la fel de frumoasd ca gi cea din ajun. Unchegul muntilor scoase din magazie scaunul cu rotile, apoi intri in caband ca si
le spun6 copiilor si se gribeascd sd vade revirsatul zorilor. +, In acest timp, se nimeri sd soseascd in fala cabanei ciobinagul Peter cu trrrma lui. Bietele
capre erau tare speriate, cici cioblnagul nostru pocnea din bici, fere incetare, cu o furie neobignuiti. $i, intr-adevir, era minios la culme, cici de sdptimini in qir nu-i mai fusese dat s-o vadi pe Heidi singur6. Din zori 5i pind seara ii finea tovirSgie acestei striine, iar acum, cind in sfirgit se hotdrise si urce cu el la pigune, era neapdrati nevoie s-o care dupl ei gi pe aceastd infirm6, cu scaunul ei cu

porni numaidecit in cdutarea scaunului. In clipa aceea se porni o rafald, de vint li Heidi exclami: Vai, s-a intimplat o nenorocire! Vintul a impins scaunul la vale gi scaunul s-a dus

Me duc si-l caut, se grdbi Heidi-ii-i rispundi gi, firi s6 mai stea pe ginduri,

de-a dura pe povirnig! Acum a ajuns tocmai la Dorfli gi, pini si ni-l aduci cineva inapoi, se face prea tirziu gi n-o si mai putem urca la
pdgune!

Ce riu imi pare! incepu gi Clara s6 se viicireasci. Acum, cind nu voi mai avea pe ce si stau, va trebui si mi intorc acasi.

Heidi se impotrivi ;i-i spuse bunicului, cu glas rugitor:

Se n-o llsim si plece, bunicule! Faci tu ceva ca sd poati si rimini la noi, nu-i aga?

Nici o grij6, copiii mei, rispunse bunicul. Clara nu pleac6 niciieri, iar noi vom
merge cu

rotile. Privi indelung, cu ochi ameninlitori,

daci nu se afla cineva prin preajma lui. Niciieri, nici o migcare. Aga stind lucrurile, se apropie tiptil de scaun gi-i didu vint si porneasci la vale, pe povirnigul pietros. Dupe
84

acest scaun, cAre era de fapt pricina supdrd.rii sale. Apoi igi roti privirea in jur, si vad6

Curind, intreaga trupi suia pe cirarea ce .ducea spre p[gunea atit de mult visati. Fulg-de-nea gi Pestrita mergeau cuminli pe

tofii la pigune, a$a cum am hotirit! Bitrinul intri gribit in cabani ti ieii de acolo cu citeva pituri groase gi cu doui sciunele. Apbi se duse in staul gi, dupd ce scoase caprele afar6, se opri deodati in loc, mirat ci pini la ora aceea micuful general al caprelor nu se ivise inc[ pe pajigte, cu turma lui.

Ilhltili, lrl-l ! i',\

lingd Heidi.' in timp ce bunicul o ducea pe Clara in bra1e. Cind, in sfirgit, ajunserd la pI$une ce sa vadd'/ Turma lui Peter pigtea in voie, in timp ce miculul ciobinag stitea toldnit pe iarbd. IIra sa-i pese de nimic. Te invatr cu minte. Strengarule, s6, mai - prin fata casei mele fird si te opreqti! trecr striga bunicul, cunr il zdri de departe. Auzind vocea atit de cunoscutd a unchesului, Peter se suci intr-o rind si abia se invrednici si rispund[ cu o voce leneg6: Cind am trecut eu pe acolcl, dorrneali cu totii., aga cd mi-am vizut de drumul meu. de scaun nu gtii nimic? il intrebd bd$i - privindu-l piczip. trinul. Ce scaun'?! minti ciobdnagul cu neruginare.

1|i- tr i it-iii.l

un dor neDun sa urce un plc mal sus $l sa vadi dacd tuf'ele de Iintaurd au inllorit y daci florile lor sint la fel de frumoase ca ; anul trecut. inainte de a pleca, smulse de pt pa1iqte citeva smocuri de iarbd grasd ;i lt
Bdlaiei.

didu prietcnei sale, pe care o rugi sd nu st supere dacd o lasi citeva clipe in tovdrd5ri

Clara se invoi numaidecit, fericitd cd ave: sd rimin6L un timp singur6, {6ri s6 aiba ne voie de ajutorul nimanui. De indatd ce Heid se indeplrti, ii intinse un smoc de iarbd Ba laiei care, din cc in ce mai indrdzneald gi ma increzdtoare in nrrua ei prieten6, minca iarbt

puns qi nu-l mai intrebd nimic. O ldsi pe Clara din brale 9i o agezd pe unul din scdunelele aduse de Heidi, apoi intinse pdturile qi se lungird cu tof ii. Clara era in culmea fericirii. ii multrumi bunicului pentru bundtatea lui gi-l incredinfd ci se simte pe acest sc6.unel la fel de bine ca pe scaunul ei cu rotile. Micu{a nu se mai sdtura privind splendorile naturii gi buzele ei murmurau intruna: Ce minundtie! Ce minundfiel f Dupd un timp, bunicul le spuse c[ el trebuie sd coboare sd vadd ce s-a intimolar cu scaunul Clarei. ii arata nepoatei unde a addpostrt sacul cu merinde gi sa nu uite s-o mulgi la amiazd pe Fulg-de-nea. in sfirqit, i;;i lui rimas bun de la copii, fdgdduindu-le sd se intoarcd spre sea16. Pe bolta albastrd nu mai plutea nici micar o dird de nor. in bitaia orbitoare a soarelui. ghefarul scdpira stele scinteietoare, iar piscurile inalte 9i pleguve pdreau ni;;te bitrini intrcleptri ce priveau in vale, bucurindu-se parca de fericirea nemirginiti a celor dou[ copile. Caprele pe$teau linigtite ti, din cind in cind, cite una se apropia de cele doud prietene, mal ales sfioasa Bilaia. Se scurserb in felul acesta citeva ceasuri bune. Deodatd, pe fetitra muntilor o cuprinse

Unchegul munfilor se mul[umi cu acest rds-

direct din mina ei. Niciodatd nu dorise Clara mai mult ca ir aceastd clipd sd ajungd de sine stdtdtoare. ir rind cu to(i copiii. La un momL-nt dat, tr cu prinse pe Bdlaia pe dupi git 9i-i $opti incer. lu
ureche:

E atit de frumos aici, la vc'ri, incit n-a: mai pleca niciodat6l

In acest timp Heidi iqi desf-dta ochii cu tlt-r rile de {intaurd. Intr-adcvdr, nu fu deltrc de zamdgitit... Tufele erau inflorite toate . iar ir jurul lor iarba era presdratd cu clopofei )l al bistrele, care imbibau aerul cu parfumul lrrt suav gi imbiet.rr. incintatd de aceastd nrinu nd1ie, fetitra munlilor se intoarse o bucata dr drum qi, de departe, ii strigi prietenei sale Clara, trebuie neaparat sd vezi sl tr

- splendori! aceste Agezat pe un pietroi in mijlocul pajrstii ciobinaqul Peter stdtea pe ginduri. iqi tot frA minta mintea gi nu era in stare sd priceapi nimic din aceaste neagteptatd intorsdtura z lucrurilor. De fapt, el distrusese scaunul ci s-o facd pe strdind sd plece imediat gi, cinc ct)lt),, dumncaei sti agezatd in fa{a lui. dt azi-dimineafi' ;i nici prin gind nu-i trece sA-;
ia tilpd;i[a.

Cind ajunse in dreptul lui, Heidi il ruga s-t ajute. ca s-tr dugS pc Llara plna SUS. Nu vreau! mormei morocenos ciobana

;;ul nostru.
pdratd:

Dar fetila muntilor nu se ldsd gi-i spuse su

exclama ea

Bine, numai sd nu-fi para rau! Speriat c6 prietena lui aflase ceva desprcmisterioasa disparilie a scaunului cu rotile. Peter se invrednici s5 se ridice de pe piatra lui gi, pind la urmd, cu multd greutate, izbutird amindoi s-o pund pe Clara pe picioare. Ca sd le ugureze munca, mica infirmd igi lisi numaidecit tdlpile pe iarbd 9i vizind ci n-o dor deloc picioarele, le apdsd cu putere pe pamint qi fdcu ;i ciliva paqi. Yezi, Heidi, prrt si merg, pot sd merg!

fericiti. Dacd

aq putea s6 urc cu

tine in liecare zi, sint sigura c6 foarte curind ag reugi s[ merg fdrd nici un ajutor! ... ^ In sfirgit, luptind din risputeri, ajunserd" cu chiu cu vai la locul dorit de Heidi. Se asezard obosi;i pe pimintul cald, in mijlocul adevdrate g16dini inflorite, gi toli trei rasuflard uqurati. Bucuria fetitrelr;r era atit de mare, incit inimile lor pl[pinde nici nu aveau

tiria s-o cuprindd.

Deodatd, din spatele unui tufig, se ivirf, citeva capre, in frunte cu sprintena Pestrifa. Cum ii zdri pe copii, neastimpdrata scoase un behdit puternic, gi in clipa urmdtoare celelalte capre ll raspunsera ln Cr)r. t\ u mal Calcasera niciodati prin locul acesta, de frica lui Peter, dar, la indemnul fetitrei munfilor, se apropia16. zburdind de bucurie. Intre timp, ciobinagul nostru se intinsese frumos pe iarbi 9i' mingiiat de razele calde ale soarelui, adormise bugtean. Deodatd insd tresdri din tot corpul qi se trezi din somn speriat. Visase scaunul cu rotile, care fusese reparat farh cusur 9i acum stdtea intreg in fala cabanei. igi frecd ochii buimac qi, dupi ce se dezmetici de-a binelea, pornird cu totii inapoi, spre pajiqtea de unde veniser[. Nu de alta, dar se fdcuse ora prinzului gi trebuiau sa minince. Peter igi dddu toati silinta s-o ajute pe Clara la coborire, de teamd ca Heidi si nu-i spund ceva bunicului despre fapta lui necugetati. Heidi nu qtia insd nimic de aceasti poveste $i atunci cind il ameninfase, spunindu-i sd nu-i pard riu, se gindise doar si nu-i dea ciobinagului nici o fddmild din bundtdtile pe care bunicul le pregitise pentru ea gi nrietena ei. Acum insi fetitra munfilor impirti rnerindele din sac in trei porlii egale qi mai spuse: Tot ce ne va prisosi, ii vom da lui Pe- ca s6-l rdsplitim pentru ajutorul lui neter, preluit. $i' intr-adevdr, ciobdnagul nostru mai capdrd cite o portie marc din ratia fetitelor care, oricit de flimindc lrr t'i ftrst. nu erau in stare sd mdnincc atit dc nrull. Pctcr, in schimb, mincd din toate. crr o pol'td dc lup infirmctat. $i totuqi ccvl il irrrpiedica sd se bucure din toati inima dc accst osp61 neag-

teptat. Era vegnic frdmintat de fapta lui nesabuitS qi, deodatS, incepuri si-l chinuiasci remuscirile. Masa copllror se lungl plna dup6-amiazd ti rziu. Aga se lace cd bunicul, care zdbovise multi vreme ln vate, ll mal gisi mincind. Cum il vizu, Heidi se repezi si-l intimpine qr. cu sufletul la gurl, ii spuse vestea cea mare. Un zimbet larg lumini fatra bdtrinului, care se apropie de infirmd pi, cu vocea sa blajind, ii spuse incet: Ai v6,zut, copila mea'l Nu degeaba se zice ch incercarea mr)arte n-arel Cine incearci pind la urm[ tot izbutegte... Bravo, fetila mea, mi bucur cd mi-ai dat ascultare! ... Si acum sd mergem acas6, nu de alta, dar si nu ne apuce noaptea pe alcl. $i porn ird cu tolii la vale. in fala cabanei igi luari rimas bun de [a Peter qi acesta i;r vizu mai departe de drumul lui. Cind ajunse in Dorfli, ciobdnagul nostru zdi in piatra satului o multime de oameni, discutind aprin:. Curios, se apropie de ei, qi ce si vad6'l in mijlocul lor se aflau rdmdqi;ele scaunului cu rotile. Eu l-am vdzut de aproape, atunci cind - urcat sus, la cabana unchegului, il auzi [-au spunind pe brutarul satului; dupd mine, fdcea pe pulrn cinci sute de franci, atit era de trainic i de ardtos. Eu unul stau si mi intreb cum de s-a putut prdvili la vale din senin,

impins vintul, se - si se amestece in discutie vorbdreaga grdbi Barbel. De altfel, aqa crede gi unchequl, Cit md privegte, sint bucuroasi ci n-am mai dat pe acolo de cel putin doi ani. $i, astfel, nimeni nu poate si mi binuiascS. Brutarul nostru are insd dreptate. Paguba e mare 5i domnul de la Frankfurt o si ceard, cu siguranf6, sd se facl cercet6ri. Lui Peter ii era de ajuns cit auzise $i, ficind calea intoars6, porni spre cas6, ingrozit. Intrase in el spaima cd, din clipd in clipd. avea sd soseascd un polilist ca s6-l duci legat la Frankfurt. Ajuns acasd, refuzd rrrice mincare gi se viri in pat, gemind. Pcter al n()stru a mincat iar buruieni >r
Ei,

cine itie., l-o

fi

doare burta, spuse mama lui. Ar trebui si-i dai la el mai multd piine, ca sA se sature, siriculul, ad6ugi bunica acum

il

oarbi, cu bundtate. $i in timp ce Peter se zvircolea ca un $arpe in patul lui, Heidi qi Clara igi desfitau din
lata a cerului. $i iar trecu o noapte de odihnd tihnitd, in aerul sinitos de munte, iar a doua zi, cind se

nou ochii, privind cu nesat spre bolta inste-

citeva zile, pin6 cind Clara va fi in stare si umble neajutatd de nimeni. Bunicul consim;i gi, in zilele ce urmari, cele mai fericite din viata infirmei, Clara ficu progrese de-a dreptul miraculoase. in fiecare dimineald se trezea cu inima plind de bucurie. repetind mereu: Gata, m-am ficut bine, nu mai sint bol-

trezird, bunicul fericit de marea veste din - copiilor si-i scrie neintirajul le propuse ziat doamnei Sesemann sd piriseasci Ragazul 9i si vind de indati la caban6, unde o agtepta o mare surprizi. Fetifele ins6 aveau alt plan, spunind c6 ar fi mai bine sd mai agtepte

mincare nemaipomeniti gi bunicul trebuia s6-i dea mai multe cini de lapte qi sd ingroaqe tot mai mult feliile de piine cu unt. Aqa se scurse toati sdptimina gi, in sfirgit, se apropia qi ziua cind doamna Sesemann urma si

- m-am vindecat!... navi, Exerciliile de mers ii ficeau o pofti

de

vind de la

Raeaz.

88

HEIDI, FETITA MUNTILOR rotile? Ce-i drept, arili foarte bine qi niciodati n-ai fost atit de rumeni in obraji, totusi...

Dar inainte de a+i duce vorba la capit, Clara siri de pe bancd gi incepu s[ umble nestingheriti pe pajigtea din fap cabanei. Pe
chipul bunicului gi al celor doi copii se citea un sentiment de fericire nelirmuriti. in cele din urmi, bunica se dezmetici qi, dupi ce cobori de pe cal, ajutati de una din cdl6uze, porni in intimpinarea nepoatei. De atita bucurie, bitrina ridea li plingea in acelagi timp. Cind se mai linigti un pic, ochii ei inlicrimati se indreptari cu recunogtinfi spre ochii bunicului, care," la rindul siu, era cuprins de o bucurie firi margini. Bunica lui miinile unchegului intre ale ei gi-i spuse cu o voce sugrumati de emotie: Nu gtiu cum ifi voi putea multumi vreo- pentru bunitatea duinitale 9i pentru osdatl teneala pe care tiai dat-o ca si-mi vindeci nepoata de o boal6 ce pirea fdri de leac...

Capitolul

18

SE DESPART, DAR iST SPUN ,,LA REVEDERE*

Intr-o dimineafd, cind toati lumea se pregitea s[ urce cu turma la piscut, Peter veni cu scrisoarea in care doamna Sesemann igi anunta sosirea la caban6. Cioblnagul strecurd la iuteal[ scrisoarea in mina unchegului gi, trri s6-l priveasci in ochi, igi lud numaidecit tilpdqifa, minind caprele de zor, ca gi cind ar h fost cuprins de o teami nemirginitd. Heidi gi Clara erau atit de incintate, incit la un moment dat incepuri si cinte. Din cind in cind, Heidi mai trigea cite o fugi spre margirea potecii, s[ vadi daci nu cumva apare ,eva in depirtare. Deodati, cind se a$tepta cel mai pufin, o zLi pe bunica din Frankfurt, urcind incet pe chrarc pe calul ei alb, in preajma ciruia inaintau cele doui citlluze. l Cind, in sfirqit, ajunse in dreptul cabanei, bunica se opri mirati $1, un ump, nu scoase o
F

Se-i mullumili in primul rind Clarei, pentru voinfa ei neobositiL de a se face bine,
9i apoi soarelui gi aerului sinitos de munte, rispunse bunicul cu modestie. Bunica il imbrlfigi cu toati cildura pentru cuvintele lui mirinimoase, apoi se gribi si-i spun6 nepoatei sale: Trebuie si-i telegrafiem tatilui tiu la Paris, ca si vini aici cit mai curind. Sint si-

guri cl

insinitofirii tale va fi pentru el prilejul celei mai mari sirbitori din viap lui.
vestea

Dar ce ne facem? Ciliuzele mele au gi plecat gi tare ag fi vrut ca telegrama si fie trimisd neintirziat, nu de alta, dar ar fi picat ca fiul meu si nu afle cit mai repede vestea marii
bucurii...

in clipa aceea, unchequl muntilor duse

degete

rorbd.

Ce-i cu tine, nedumeritd. De ce

copila mea, intrebi apoi, nu stal De scaunul tau cu

la gurd $i scoase un fluierat prelung gi atit de puternic, incit sunetele lui, izbindu-se de stinci, se risfrinser[ in ecouri gi mai puternice. Nu trecu mult $i ciobina$ul Peter se ivi speriat gi cu sufletul la gur6, in spatele unui tufig. Bunica scrise la iulealS telegrama, pe care bunicul i-o intinse ciobinaqului, spunindu-i s-o duci in cea mai mare

doui

grabe la po$ra cea mai apropiata. Fdrd si mar puni vreo intrebare, biiatul o ruose la fugd ca din puqcd. Uimitd, bunica se intreba intruna daci e treaz6, sau dacd nu cumva viseazd,, caci inci nu-i venea a crede c6 mrnunea vindecirii nepoatei sale se petrecuse ale'Printr-o intimplare de-a dreptul fericitd, tatdl Clarei, care igi terminase treburile la Paris mai curind decit se a;teptase, se gindise s6-i t-acd fetitrei sale o surprizi. Sosise cu o zi inainte la Basel, unde rdmisese peste noapte, qi dis-de-diminealS se urcase in primul tren spre Ragaz. Negisind-o pe mama lui in stagiune, igi continud cdlitoria pinl la Dorfli, de unde porni mai departe pe jos, indreptindu-se spre cabana bunicului. Acum urca incet poteca, intrebindu-se, in sinea lui, daci nu cumva greqise drumul. Cind il zdri pe ciobdnag, ii ficu semn sd se apropie gi, cu bundtate

in glas, il rugi s6-i spund dacd poteca ducea spre cabana in care locuie;;te un bitrin cu nepoata lui. Drept rdspuns, domnul Sesemann
nu auzi decit un bolborosit neinfeles de om ingrozit gi, in clipa urmdtoare, il vdzu pe micuful ciobinag zburind la vale ca o vijelie. in goana lui nestdvilitd, Peter se poticnea $i se impiedica [a tot pasul, ca in cele din urmd sd cadd li sd se rtrstitgoleascd aga cum se intimplase, o sdptdnrini inainte, cu scaunul Clarei. Spaima lui era lesne de infeles, cdci era incredinlat cd domnul care ii iegise in cale nu putea fi nimeni altul decit polilistul din Fran kfurt. Brutarul satului, care iegise sf, ia pufin aer, il vizu pe ciobinagul nostru tocmai in clipa in care acesta se opri din rostogolirea sa, la marginea unui tufig Ia te uitd, strigd el, uluit. incl unul im- de vint de sus de la caban[! pins In privilirea sa fird oprire, Peter pierduse telegrama. O c6uti un timp, apoi, dezndddjciuit, porni inapoi spre cabani. De bund :caffid ar fi fost mai bucuros sd se ducd acasd lrr cl 5i sd se ascundd iar sub plapumi, dar, din nefericire, trebuia sd se intoarcd la turma
lui.

Ce-i cu tine, titicule? Nu md mai cu- izbucni copila, strilucind de, bucurie. nor;ti'? $i numaidecit se apropie de tatdl ei care, in primul moment, o impinse ugor inapoi, ca sd se mai uite o dati bine la ea gi s6 se incredinleze cd, nu c[zuse pradi unei ndluciri. Apoi o ridici in bratre gi o strinse cu putere la pieptul lui, amefit inci de aceastd fericire intr-adevir
nea$teptata.

gchiop6tind, domnul Sesemann, ajunsese la prima caban6., unde gtia cd locuiegte bunica oarb6, 9i astfel igi didu seama ci se afl6 oc drumul cel bun. incurajat de aceastf, descoperire, prinse noi puteri 9i ultima bucatd de drum o urc5. vesel 9i zglobiu. Cei de sus il recunoscuseri. de departe, gi cind ajunse pe pajigtea din fala cabanei, doud fetitre ii iegiri in intimpinare. Una mai inalti, cu pirul blond gi ochii albagtri, iar cealalti mai micuti, tot cu ochii albagtri, dar cu pirul ceva mai inchis 9i cirlionfat. Domnul Sesemann se opri niuc Ai nu qtia ce sd mai cread6. Micula era, f6,rd. nici o indoia16, Heidi, fetitra mun;ilor, dar cealaltd? Sd fie oare cu putinje?... Clara?!... ,,Da, intr-adevdr, e Clara, fiica mea", igi spuse el gi, in aceeagi clip6, lacrimi grele incepurd sd i SE prelingd pe obraji ,,Ce se intimpld?" se intrebau tofi in jurul lui, dar acum domnul Sesemann nu mai vedea pe nimeni. in fatra lui se afla o fat6 nespus de frumoasd, leit solia lui, mama Clarei.

$i in timp

ce ciobdnagul nostru urca dealul

Heidi il privea cu drag gi se bucura nespus de fericirea lui, cici niciodatd nu putea si uite cit de bun fusese domnul Sesemann cu Surpriza pe care ne-ai fdcut-o venind - sd ne dai de veste e foarte frumoasi, dar fird trebuie sd recunogti ci cea pe care fi-am pregetit-o noi e intr-adevdr mireati, spuse b6trina doamnd Sesemann, incintati gi ea de fericirea fiului ei. De multi vreme nu-i mai vizuse chipul atit

de luminos ca in aceastd clip6. Dupi ce il imbrdfipi cu dragoste de mamd, il lui de mind 5i il trase spre unchegul munlilor, care stdtea
90

deoparte gi privea cu duioqie aceastd scend de neuitat. $i, in timp ce birbatrii i;i stringeau mina cu cildur6, iar domnul Sesemann ir multumea bunicului din toati inima pentru mdrinimia lui, doamna Sesemann se retrase la umbra brazilor inalli ce strdjuiau cabana, qi cind zdri pe iarbd un superb buchet de clopo-

el e vintrratul 9i cd meriti si fie pedepsit... $i unche;;ul munfiltrr ii povesti apoi, pe indelete, doamnei Sesemann toate pelaniile mrcuiului ciobdnag 9i ce anume il fbcuse si sAvirgeascd o faptd atit de necugctate. Cind batrinul isprivi, doamna Sesemann spuse fdrd

plc oe

suparare:

;ei 9i albistrele, nu se mai putu st5pini $i scoase un strigit de bucurie. Vai, ce splendoare! Venili si vedeli! strise ea entuziasmati. $i, cind totri se adunarS [a un loc, bitrina
intrebd: spatele brazilor un fognet gi, in clipa urmdtoare, il surprinseri pe ciobdnagul Peter, care incerca si se ascundd intr-un tufis. Binuind

Cine a adus aici aceste flori minunatel inainte ins6 de a primi rdspunsul, auzi in

cd el era autorul superbului buchet, ii ficu semn, rugindu-l sd se apropie. La refuzul indirjit al biiatului, bunica deveni mai stiruitoare.

Hai, vino. repetd ea de citeva ori, cu blindele.

din urm6, Peter se apropie sfios gi, vdzindu-l in mijlocul celor prezenli pe ,,polilistul" din Frankfurt, incepu sd tremure ca
cele
varga,

Nu, nu, bdiatul acesta nu trebuie pedep- Si fim drepti 9i sd judecdm lucrurile aga sit. cum se cuvine. Acest copil triia aici fericrt. bucurindu-se de tovirlgia unei fetitre minunate cum e nepoata dumitale, Heidi. Deodat6,, sosim noi qi-i stricdm toat6 vara, lipsrndu-l de tovdr6gia micutei sale prietene. E Iimpede, deci, ci numai supdrarea l-a impins sd sivirgeasci o asemenea fapti 9i, credetri-mA. la supdrare sintem cu tolii nigte caraghio9i... $i, rostind aceste cuvinte, bunica se intoarse din nou spre micuiul ciobdnag, care. de atita spaimd cit6 intrase in el, tremura din ce in ce mai tare. Nu mai tremura, ii spuse bitrina cu o voce blajind. Hai, vino, vino inctrace gi ascultd-me.

In

Da, eu sint, bolborosi el infricogat. $i credeti c5... credefi ci... nu mai poate fi rep arat'l

Ce si reoari'/ intrebi n-riratd bunica. Buchetul?

Cum insd cirlbdnagul sta incremenit in fata ei qi o privea cu ochii holbafi de spaimd, batrina se adresd bunicului: Spune-mi te rog. Unchiule, ce s-a intimplat cu acest copil'? $i-a pierdut cumva mlntile'l

Da' de unde, rdspunse bunicul zimbind. .{tit doar cd are pe cuget o faptd necugetatd.
$ti1i, scaunul Clarei n-a fost impins de vint, ci el, da, el i-a dat vint, sd se rostogoleasci la iale. tn ziua in care $trengarul esta a trecut ru turma prin faJa cabanei fird sd ia ;;i calrclc nrclc. mi-am dat scama c6 ceva nu-r ln rcgula 5i. pini la urmd. m-am incredinfat cd

aprople oe ea, lncepu: N-am de gind sd te oclrdsc. De altiel. - n-ag avea acest drept. Vreau s6-ti spun nici doar atit, copilul meu: ai savirgit o faptd pentru care tu gtiai cd pofi sd fii pedepsit ti de aceea te-ai speriat atit de rdu, incit cred cd nici sd dormi nu mai erai in stare. Cugetul t5u era incircat cu o faptd uriti gi nu mai aveai liniqte in sufletul tdu. Dar, precum vezi. in via1i, in cele din urm6, binele invinge rdul. Ai fost incredintrat ci, nemaiavind scaunul cu rotile, Clara va fi nevoitd sd plece. Dar iatd ci' de fapt, tu i-ai dat o mind de ajutor, cdci in felul acesta ea s-a striduit gi, cu sprijinul nepretruit al Unchiului 9i al bunei sale prretene, a izbutit, pind la urma, si meargi srnguri, iar riul pe care tu voiai sd i-l faci s-a

$i cind Peter se

schimbat in bine. Inlelegi ce vreau si spun?... Peter didu din cap in semn ci inlelegea t,:r-

tul foarte bine, dar, vizindu-l pe unche5ul

munfilor discutind aprins cu .,poliiistul" clin Frankfurt. irrinra i se fdcu din nou cit Lrn pLrrice. cdci. de tapt. inci nu ;tia ce ar:irirre a'. ca

\a 5e intimplc "u el. $i. in timp ce igi frarrinta mrntea cu acest gind, auzi deodatd glarul blirrd al birrricii:
lrldcere .Acum ciobdntrgul nostru chiar cd nu mai inlclegca nimic. Se uita inmirmurit la bunicd :r nLl-l venea sd-gi creadd ochilor, nici urechiItrr. Auzise bine'l in locul pedepsei aspre, la care de fapt se a$tepta, i se oferea acum o ree .rrlpensd? Si lie oare cu putint6? Bunica citi in ochii lui nedumerirea gi, de aceea. conttnua: Te-am intrebat. ceva, dragd Peter, gi tc-at ruga f'rumos sd-mi rdspunzi. Dorinfa mea e si ar ;;i tu o amintire de la noi, cei din Spune-mi, te rog, ce lucru [i-ar face fie cea ntai mare sd-l ai?

nedd mare gi

Frankfurt, care f i-am pncinuit atitea

zuri.

neca-

atita ris, bunicul ii pofti pe toli la

ciobdnagului. spunindu-i: Uite, dragd Peter, aici ai atitia zece b6- cite duminici sint intr-un an; nufi asta inseamni cd in fiecare sdptimind vei putea sA cheltuiegti cite zece b6nufi. Toatd viala.!r.'.! intrebd ciobdnaqul, cu un - stncer gi nevinovat. aer Da, toati viafa, r6spunse bunica, incin- de intrebarea lui. Da, da, o s6 tati am eu grijd sd trec asta in testamentul meu... Unchequl munfior gi domnul Sesemann, care ascultaserS. cu atenfie discutria dintre bu_ nici 9i ciobdnag, izbucni16 intr-un hohot de ris nestdvilit, bucurindu-se parcd de gindul nistrugnic al copilului. Dupd ce se s6tur6 de
masd... Domnul Sesemann hrltdrise mai de r"nult si facd cf,16torie prin Elvetria, impreund cu

inci dou6 mai mici si i le intinse

cum i se ugureazd sufletul de povara grea ce-l apasase atitea zile in gir. $i cum intre timp invSlase cd nu e bine se-ti tegdduieqti greqe-

Bunitatea ce izvora din vocea blindb a dt)amnei Sesemann il ficu pe miculul nostru crr)bena$ sd se linigteascd qi, deodat6, simli

grama aceea... n-am trimis-o... am pierdut-o

Iile, incepu si biiguie cu sfia16: - $ti1i, trebuie sdL vit spun ceva. Tele-

pe drum, in timp ce coboram... Nu-i nimic, copilul meu, nu-i nimic; md bucur cd de data asta ai mdrturisit, iar eu te rog inc6 o dati s6-mi rdspunzi la intrebarea
rnea.,.

mama sa. Cum insd, intre timp, Clara s-a insdnitogit, va pleca gi ea cu ei in aceastd c6ldtorie. Aga stind lucrurile, el avea sd rdmind peste noapte in Dorfli, ca a doua zi s6 urce s-o ia pe Clara de la cabani si de acolo sa coboare la bdile Ragaz, de unde aveau sd plece totri trei, fdrd intirziere, pentru a profita de ultimele zile frumoase de va16. Toli se a16tar| mullumitri de acest plan, in afard de Clara, care nu se putea obignui cu gindul cd va trebui si pirdseascd aceste locuri unde petrecuse atitea clipe de neuitat.

glas $ovaltor: gtili, mie mi-ar prinde bine zece binuli. - Asta-i tot? Nu egti deloc pretentrios! se nrrnunl bunica, apoi, trdgind la iuleald din buzunar punga cu bani, scoase din ea o mo-

opri la un fluier frumos, de culoare roqie,, gi ia un cufitag de buzunar, argintat. Apoi, mai statu un pic pe ginduri gi, in sfir;it, rosti cu

se perinde pe dinaintea ochilor toate lucrurile pe care le r'5zuse el cindva la tirgul din Mayenfeld. Se uitase la ele ceasuri in gir, dar, din pdcate, nu avusese la el decit un binutr gi cu acest bdnutr nu putuse sa-gi cumpere mare lucru. Se gindi el cit se gindi pi pin6 la urm6 se

Lui Peter incepuri. deodat[ sd i

Curind dupd aceea, intregul alai porni

sd

coboare poteca ce ducea spre cabana bunicii. Unchequl munfilor o lud pe Clara in brafe, in timp ce Heidi zburda veseld, alergind de colo pin6 colo. La un moment dat, doamna Sesemann, care ducea calul de cdp[stru, o apucd de mini pe micufa neastimplratd ;i incepu s-o descoasi, punindu-i tot felul de intreb6ri despre bunica oarbd: ce obiceiuri are. cu ce se indeletnicegte, cum igi petrece iarna in cabana ei pi aqa mai departe. Heidi ii rdspunse fdrd ocoliquri la toate intrebdrile 9i astfel bunica din Frankfurt afl6 ci, in zilele lungi de iarni, bitrina infirmi igi petrecea mai tot timpul aSezatd, intr-un coll intunecos al oddii, cu fusul de tors in min6. Si mai afli cam ce md92

,"

t
!

' :d .:

.i:,

...-

'

-.r.l1.::, ....

',-i: '

.'"
J...
t

,fl

.:
ql

rJA

.*r

L I

"t
I

l',

j.

ninci gi. indeosebi. ce-i lipsegte cel mai mult.

Cind se apropiard de caband, Brigitte tocrnai intindea la soare rufele lui Peter, si se usuce mai repede. De indati ce zdri micul alai, dddu fuga in casd, cu o falcd in cer qi alta in pimint, qi-i spuse bitrinei: Acum pleacd totri gi ne pir[sesc, in frunte cu Unchiul, care o duce in brale pe fetite.

zimbet vesel. Mutd de bucurie, ii stringea mereu mina doamnei Seserhann, in timp ce lacrimi de fericire se prelingeau pe obrajii ei gnlbejili.

in fiecare an, cdci vom rimine foarte legali de aceste locuri binecuvintate, in care micuga noastrd Clara gi-a recdpittat sindtatea. Fala zbirciti a bdtrinei se intinse ca din senin gi pe buzele ei fluturd de data asta un

car sa-mi stringi mina de rimas buti, ca s-o nr,.ri aud gi s-o mai simt o datd in preajma nrca'll Nu, asta nu se ptrate! ... In clipa aceea, cineva didu cu toati puterea u$a de perete gi, din citeva salturi, Heidi 1u lingi bunica oarbd. O imbr61i9[ cu multi cdldur6 qi spuse aproape lipind de atita bucurie:

Cum a;;a?!'? suspin5. oarba. S5 fie oare cu putinia una ca asta'l Sd nu vie lleidi m[-

Bucuria fetilei munJilor nu mar cuno$tea

Ai vdzut, bunico? $optea bitrinei oarbe. Ai vizut?

margini.

ea la urechea
spus eu sd

$tii, bunico? Peste citeva zile o sd soseascd aici patul meu de la Frankfurt!!
fdcu bunica nedumeriti. - Cum?! Cum ai auzit, patul si pernele, gi plapuma aceea cdlduroasd. Aga mi-a promis mie
dt)orTlns Sesemann, 9i cind doamna Sesemann promite ceva, si gtii cd se fine de cuvint, rdspunse Heidi, arzind de ner6bdare sd vadd chi-

tilnesc niciodatd... Cici eu nu mai am mult dc rriit, feritra mea... -- Cum?!'l Cine v-a spus a$a ceva? intrebd deodati o voce prietenoasS. $i doamna Sesemann, care tocmai intrase in odaie, lud miinile aspre ale infirmei iu ale sale qi i le strinse cu cildurd. Auzise ultimele cuvinte ale oarbei gi, ca s-o linigteascd, ii spuse cu toati hotdrirea: Nu, doamni, Heidi nu pleaci niciieri! tleidi rdmine aici gi v6 doresc din toat[ inrma si '"'i bucurati de ea mulli ani de-acum incolo. Iar nt)i o Si venim sd vd vedem pe to[i,

bucurie. Pe buzele infirmei se furisd insd un zimbet de tnsteie, Ce femeie cumsecade trebuie si fie aceaste doamni, murmuri ea. De fapt, ar trebui s6 md bucur cd te ia cu dinsa, dar tare mi-c teami, cd,, dac6, pleci, n-am si te mai in-

pul betrinei oarbe Iuminindu-se de

liniqtitd, cd totul se va sfirgi cu bine? Da, f-etifa mea, mi-ai spus gi ai avut dreptate. Teama mea a fost, intr-adev6r. neintemeiati qi nici nu gtii cu citd bucurie atlu ca extsta pe lumea asta nigte oameni atit de prietenogi 9i atit de cumsecade. $i ce supdrati am fost atunci cind au venit. ca acum sd-mi parii rdu ci pleacl... Nu te necd.ji, bunico, o intrerupse doamna Sesemann. Nu plecim pentru totdeauna. Acum ce-i drept, ne despdrlim, dar, odati cu sosirea primiverii, vom fi iar aici gi iar ne vom bucura impreund de nrinunetiile munlilor vogtri. Pind atunci, si auzim

li-am

fii

de

bine...

doamna Sesemann gi fiul ei pornird la vale spre Dorfli, in timp ce unchegul muntrilor o ducea pe Clara,, pentru ultima oar6, spre cabana sa din capdtul de sus al potecii. Cit despre Heidi, ce si mai vorbim, era atit de incintatd de bucuria bunicii, incit la tot pasul s6rea 9i lopiia, zglobie ca un pui de cdprioard neastimpirat. A doua zi, Clara se degtepti mai devreme ca de obicei qi izbucni intr-un plins sfipietor. Nu era in stare si se impace cu gindul cI peste pulin timp avea sd pdriseascl acest colligor de rai, unde se simgise atit de bine ;;i unde igi recdp1tase sdnitatea atit de mult rivnitd. Dar Heidi o liniqti cu cuvinre mingiictoarc, spunindu-i c6, la primdvari, cind, fErd
94

Se dea Dumnezeu, murmur5. infirma cu voce tremurind6, in timp ce-i stringea mina. Dupd ce-;i luard cu tofii rdmas bun,

!:l, llt, I.'F-iii,r xltr\lll-Oll

indoiali, Clara va putea sa meargd qi mai bine, vor merge iar cu Peter la pdgune gi nu numai de citeva ori ca in acest an, ci in fiecare zi si totul va fi mai frumos ca oricind... Curind veni gi domnul Sesemann ca s6-qi ia fetila, aga cum se infeleseserd in ajun. Stitu

de vorbi vreme indelungati cu bunicul, cici mai avea incl multe sf,-i spun6. Intre timp, Heidi izbuti s-o linitteascd de tot pe Clara,
care,

din urmi, spuse, gtergindu-gi lacrimile de pe obraji: Se-l saluli pe Peter din partea rnea 9i - rogi si nu mai fie supdrat pe mine, 9i te si-l mai rog si imbriligezi toate caprele, dar mai
cele

in

cu seami pe Fulg-de-nea, care m-a ajutat atit de mult si mi fac bine. Tare a$ vrea s[-i fac un dar gi de mult mi tot frimint cam ce a$ putea sd-i dau...

Trimite-i un drob de sare, o slE- Heidi. Ai vdzut doar cu cite pofte ii linge tui miinile bunicului, in fiecare seari, cind se intoarce de la piscut... Grozavd, idee! O sd-i trimit de la Frankfurt cel pufin o mie de droburi! strigd Clara, incintati de aceasti povati. in clipa aceea, tatil Clarei se uit6 la ceas gi le flcu semn cooilelor ci a sosit momentul sd-li ia rimas bun. Cele doud prietene se imbrifi9ari cu multi cilduri li in sfir$it se desprinserd una din bralele celeilalte; fericitul tat[ igi silti hica pe calul alb al mamei sale, apoi incileci 9i el. Heidi o zbughi la deai ca o sigeatd 9i nu se opri decit in virful povirnigului, de unde le fluturd din mini celor doi prieteni, pini cind ace$ua se pleroura rn zare,,,

$tii

ce?