Sunteți pe pagina 1din 170

(iv) PDGF care stimulea* proliferarea fibroblastelor, contribuind la refacerea endoteliului vascular in urma lezdrii f-actori promotori ai agregirii

plachetare. Granulafiile )," sunt, de fapt,lizozomi care conlin hidrolaze,fosfatazd acidd, p - glucuronidazd.

Granulaliile 6 conlin serotonind, ATP, ADp. toli

sale.

Functiile plachetelor Prin eliberarea factorilor coagulirii continuli in granulaliile lor, plachetele au rol esential in hemostazl 9i in coagularea singelui, determinAnd formarea trombusului plachetar. plachetele au
de agregare - fotmarea de grupiri plachetareprin alipirea intre ele (Fig.5.16). Cascada coaguldrii implicd qi acliunea altor 12 substante, in afara celor plachetare, denumite factori plasmatici ai coagulirii.
Adezivitatea 9i aderarea plachetard nu se manifestd in conditii fiziologice, ci doar cdnd peretele vascular este lezat, cu expunerea lesutului conjunctiv sihrat subjacent endoteliului. in aceste condifii, plachetele adera rapid la colagen prin intermeciiui unei proteine cie iegare prezenta pe membrana ior. Aciezivitateu uciiuu a plachetelor se face cu hidroliza ATP-ului 9i eliberarea de ADP gi de glicoproteine de adezivitate in mediul exterior. ADp-ul este puternic inductor al 'n p. adezivitafi plachetare 9i, astfel, un num6r tot mai mare de plachete aderd la cele fixate anterior irfri acesta ia na$tere trombul plachetar. in acelagi timp, se activeazd, gi alte substanle implicate "ofug.rr-i" in cascada coaguldrii: endoteliui vascular lezat elibereazd tromboplastina tisulard care induce transformarea protrombinei plasmiice in trombind. Ultima catalizeazd conversia fbrinogenului in fibrind care polimeri zeazd, formilnd o relea de fibrile subliri. Aceste fibrile se de receptori specifici prezenti pe membrana plachetelor pe care le leagd astfel intre ele.leaga

capacitatea de adezivitate care defineqte alipirea lor la un substrat solid (endoteliul vascular lezat) qi

In

acelaqi timp in

ochiurile

re{ele

vasculare. PDGF este sintetizat nu numai de plachete, ci gi de monocite, macrofage gi cetule endoteliale, iar acliunea sa constA in stimularea mitozelor celulelor cu origine mezenchimald.

Astfel se formeazd coagulul (cheagul) sanghin. Plachetele activate emit numeioar. p.o.Lr. citoplasmatice sub{iri 9i elibereazd conlinutul granulaliilor s, dinffe carc trombospondina stimuleazd o ulterioard agregare plachetar5. FosJolipidele din granuia{ii reac{ioneaza cu componente ale plasmei sanghine generAnd tromboplaitiia pb)hetord" in timp ce enzime plachetare determin6 convertirea encloperoxizilor prostaglandinici in tromboxani. produgii ambelor reaclii accelereazd coagularea. Recent, s-a demonstrat cd enzimele plachetare pot fi irractivate pnn doze mici de aspirind, efect care este folosit in tratamentul de prevenire a riscului de tromboza la pacienlii cu afecliuni cardiovascuiare. Coagulul format inilial se contracta pentru ca ?ntr-o ord sb ajungl la jumdiate din volumul sdu, reactie denumitd retrac{ia cheagului gi datoratd polimerizirii ctctinei qi miozinir piachetare. Sub actiunea trombinei sau a colagenului din peretele vasului lezat, plachetele elibereazi PDGF care aclioneazd, ca factor chemotactic pentru fibroblaste 9i pentru fibrele musculare netede, stimuldnd proliferarea lor gi initierea procesului reparativ al leziunii

de fibrind sunt prinse gi

numeroase hematii.

vasoconslridas

fiureuareplaclretarfi lorntareaclmagrrlrri

Fig.5.16. Schema etapelor coaguldrii (adaptare dupa K. M. Van De Graaff, S.i. Fox, 1999)

r12

MONICA BANITA

cArAr,INA PrsoscHr

Compendiu
de

HISTOLOGIE
TESUTURI FUNDAMENTALE ,

U.M.F. Craiova

":Pp;/+t,\nx

ilill |ilil llil lililIil llil ilil ilil

000704

CUPRINS

ABREVIERI

15 17

INTRODUCERE
CONCEPTUL DE TESUT cLASTFTCAREA $r ORIGINEA TESUTURILOR

CAPITOLUL
1.Defi

TESUTURILE EPITELIALE

2l
2T

nilia epiteliilor

2.Originea epiteliilor
3.Caracterele generale ale epiteliilor
3. 1 .Densi tatea
3 . 2.

2l
22 22 22 23 24 25 25 26 27 27 27 29 29 30 30

celulard, dimensiunile gi forma celulelor epiteliale

Polari tatea epiteliilor 3. 3 . Solid anzarea celulelor epiteliale 3.3. 1 .Joncfiunile ocludente 3.3.Z.Zonula adherens 3.3.3.Desmozomii 3.3.4.Joncliunile comunicante 3.4.Diferenlierile polului apical al celuielor epiteliale

3.4.I.Microvilii 3.4.2.Cilii
3.4.3.Cuticula 3.5. Membrana bazalil epiteliali

4.Regenerarea epiteliilor

S.Varietifi ale fesuturilor epiteliale

5.l.Epiteliile de acoperire gi de cdptuqire 5. 1. l.Epiteliile simple


.l .2.Epiteliile stratifi cate 5.2.Epiteliile glandulare 5.2.L Epiteliile glandulare exocrine 5 .2.2.Epiteliile glanduiare endocrine
5

31 31

32 35 36 39

CAPITOLUL

il
4t
41
4T

TESUTURTLE CONJU NCTTVE

l.Definifia fesuturilor conj unctive


2.Elementele componente are fesuturilor conjunctive
2. I .Celulele

2.l.l.Celulele proprii

lesutului conjunctiv

4t
42 44 49 49 54
55

2.l.2.Celulele mobile 2.2.Matnc ea extracelulard 2.2.L Matricea fi brilard 2.2.2.Matricea amorfl

3.Varietifi ale fesutului conjunctiv


3.

l.f,esutul conjunctiv t6n5r 3. 1. 1.lesutul mezenchimatos

56

3. 1.2.Jesutul gelatinos 3. l.3.fesutul de granulalie

s6
57 57 57 57 58

3.2.f,esutul conjunctiv matur 3 .2.1. Jesutul conjunctiv lax 3 .2.2.1 esuturile conjunctive dense

CAPITOLUL UI
TESUTUL CARTTLAGTNOS
63
63 63

l.Definifia fesutului cartilaginos


2.Histo ge neza cartilaj

ului

3.Varietifi

de fesut cartilaginos

64 64 64

3.l.Cartilajul hialin
3. l .1 .Celulele

.I .2.Matricea extracelularb 3 .z.Cartllajul elastic 3.3.Cartilajul fibros


3

65 66 67

CAPITOLUL IV
TESUTUL OSOS
69
osos 69
7A

l.Definifia {esutului

2.Structura microscopici a osului


2.
1

.lesutul osos compact

2.l.L Sistemele Havers


2. 1 .2. Sistemele interhaversiene 2.1 .3 .Liniile cimentante

70 70
7A
7T

2.2.! esutul osos spongios


2.3 .Elementele constitutive ale tesutului osos 2.3.L.Celuiele osoase
2 .3

7I
12 72 75

.2.Matricea extracelulard

3.Histogeneza osului 3.1.Osificarea primard 3. 1. l.Osificarea de membrand 3. I .2.Osifi carea de cartilaj 3. 1 .3.Cregterea oaselor lungi 3. l.4.Mecanismele biologice ale osificbrii 3.2. Osifica.rea secundard 3 .2.I.Remodelarea suprafelelor osoase 3 .2.2.Reo r ganizarea intern6 a osului

l7
77 77

t8
79 80 82 82 82 84 84
85
85 85 86

4.Histoarhitectonia oaselor lungi


S.Repararea leziunilor osoase

6.Ilistofiziologia fesutului osos


6.

l.Funcfiile lesutului osos

6.2.Efectele hormonale asupra fesutului osos 6. 3 .Efectele factorilor nutri{ionali asupra lesutului osos

T.Articulafiile

87

T.l.SinartrozeIe 7.2.Diartrozele

8l
87

CAPITOLUL V
TESUTUL SANGHIN
89
89

l.Definifia {esutului sanghin


2.Hematopoieza
2.I

89
90
YV

eioadele hematopoiezei 2. | . t.Hematop aieza prenatald 2 . I .2.Hematop oieza po stnatali


.P

90 99 99 100
103 111 113

3.Singele periferic
3.

l.Elementele figurate ale sdngelui 3.1.l.Hematiile 3.l.2.Leucocitele 3. l.3.Plachetele sanghine

3.2.Plasma sanghind

CAPITOLUL VI
TESUTURILE MUSCULARE
115
115 116 117

l.Definifia {esuturilor musculare


2.Tesutul muscular striat scheletal
2.
1

.Celula musculard striatd scheletald

2.1

.I.Miofibrilele

2.I.2.Citoscheletul 2. 1 .3.Reticulul sarcoplasmic 2.2.Mecanismul contracliei fi brei musculare striate scheletale 2. 3.Heterogenitatea fi brelor musculare striate 2.4.Inewa!ia muqchiului striat scheletal 2.4.l.Inervafia motorie 2. 4.2 .Inew alia senzitiv d, 2.S.Joncliunea mugchiului cu tendonul

lt7
120

12t

t22
T24

t24 t24
125 127
127

3.lesutul muscular striat cardiac

.Miocardocitele contractile 3.2.Celulele mioendocrine 3.3.Miocardocitele sistemului excito-conductor 3 4 .Inew ali a mi oc ardului
3. i
.

r28
129

r30
131 131

4.lesutul muscular neted


l.Fibra musculard netedd 4.1 .LAparatuI contractii 4.l.2.Citoscheletul 4.2.Histo ftziologia muqchiului neted 4.2.l.Contracfia fibrelor musculare netede
4.

132

t32
IJJ
133 133
t.la

4.2.2.Regenerare, reparare, sintezd

134

CAPITOLUL VII
TESUTUL NERVOS 1.Defini,tia fesutului nervos
137 137
138

2,Histogenez fesutului neryos


3.Celula nervoasi
Clasifi carea neuronilor 3. 1. l.Clasificarea funclionald 3 .l .Z.CIasifi carea morfologicd 3.2.Corpul neuronului 3.3.Prelungirile neuronului 3.3.l.Dendritele 3.3.2.Axonul 3.4.Fibrele nervoase 3. .l.Fibrele neryoase cu mielinb 3 .4.2.F ibrele nervoase amielinice
3.
1
.

138

t39
139

r39
140 141 141 142

r43
144

t47
147

4.Sinapsele
4. I .Structura qi ultrastructura sinapsei

148
148

4.2.Histo frziologia transmiterii sinaptice


4. 3 .Neurotransmildtorii

t49
150

S.Celulele de suport

5.l.Astrocitul
5.2.Oligodendrocitul 5.3.Microglia 5.4.Celula ependimard 6.Elemente de histofiziotogie a fesutului nervos
6.1.Funclia de sintezl neuronald 6.2.Funcfia troficd 9i de regenerare

151

r52 r52 r52


153 153 153

T.Sistemul nervos Periferic 7.1.Nervii periferici 7 .2.G anglionii nervoqi 7 .2.L Ganglionii cerebrospinali 7 .2.2.Ganglionii autonomi

t54

ls4
155 156

r57
158 158 158 158

8.sistemul nervos central


8.
1
.

Organ izar e gener ald

8.2.Mdduva spindrii 8 .2.1 .Or ganizate generald 8.2.2.Substanla cenuqie 8.2.3.Substanla albd 8.2.4.Histofiziologia mdduvei spindrii 8.3.Trunchiul cerebral 8.3. 1 .Substanla cenuqie 8.3.2.Substanla albd 8.4.Cerebelul 8.4. 1 .Cortexul cerebelos 8.4.2.Substanla albd 8.4.3.Nucleii cerebeloqi 8.4.4.Hi stofi ziolo gia cerebelului 8.5.Diencefalul 8.5.1.Talamusul 8 .5 .2.Hipotalamusul S.6.Emisferele cerebrale 8.6. 1 .Cortexul cerebral 8.6.2.Substan{a albd a emisferelor cerebrale S.T.inveligurile sistemului nervos central 8.7.1.Dura mater 8.7.2.Arahnoida

1s9
161 161

t62 t62 r62


163 163

r66

t66
167

t67 t67
168 168

r69
172 173

t73 t73

8.l.3.Pia mater S.8.Ventriculii cerebrali gi plexurile coroide 8. 8. I .Lichidul cefalorahidian


8.

n4
174 175

9.B ariera hematoencefalicd

r75
176

9.Sistemul nervos autonom 9. l.Sistemul nervos simpatic 9.2.Sistemul nervos parasimpatic 9.3.Sistemul nervos enteric BIBLIOGRAFIE

n6
177

t78
181

r;

<6ff;;i-6*Ce so'ilntiu't

'Lrtc

;;i

slEii;:
-4

Hqryi' ilit?lrti*iil icta: .....p_.. ,11r. bLl/


0

EeA nr, 1 PREqL[Nlc


CRNIOVA

pr.,re

t+l *xn

ABREVIERI

-{ C T

-{.?UD (Amino Precursor Uptake and Decarboxilation) preluare gi decarboxilare a precursorilor

{DN - acid dezoxiribonucleic {\tP - adenozinmonofosfat

H (Adrenocorticotrope Hormone) - hormon adrenocorticotrop

BSP (Bone Sialoprotein) - sialoproteind osoasd C^{trI (Cell Adhesion Molecule) - molecule de adeziune celulard CBFA1 (Core Binding Factor Alpha l) - factor de legare alfal CD (Cluster of Differentiation) - clone de diferenfiere CFU (Colony Forming Units) - unitali formatoare de colonii CFU-B (Colony Forming Units Basophii) - unitdli formatoare de colonii de bazofile CFU-E (Colony Forming Units Erythrocfie) - unitaf formatoare de colonii eritrocitare CFU-Eo (Colony Forming Units Eoslnophil) - unitdli formatoare de colonii de eozinofile CFU-GEMM (Colony Forming Units Granulocyte Erythrocyte Monocyte-Macrophage) - unitafi ibrmatoare de colonii granulocitare, eritrocitare monocito-macrofagice CFU-GM (Colony forming units - granulocyte monocyte) - unitdfi formatoare de colonii de granulocite gi monocite CFIJ-L (Colony Forming Units Lymfocyte) - unitali formatoare de colonii limfocitare CFU-Meg (Colony forming units Megakariocyte) - unitili formatoare de colonii megakariocitare CIIH - complexul major de histocompatibilitate CSF(Colony-Stimulating Faclors) - faetori de stimulare a coloniilor FGF (Fibroblast Growth Factor) - factorul de cregtere fibroblastic G.A.BA (y - aminobutiric acid) - acid y-aminobutiric

::ninici -{RN - acid ribonucleic {TP - adenozintrifosfat BFU-E (Erytrocyte Burst Forming Units) - unitAli formatoare de expansiuni eritrocitare BIIPs (Bone Morphogenetic Proteins) - proteine morfogenetice osoase

G-CSF (Granulocyte Colony-Stimulating

Factor)

factorul de stimulare

coloniilor

granulocitare GII-CSF (Granulocyte-Monocyte Colony-Stimulating Factor) - factor de stimulare a coloniilor 3ranulocitare gi monocitare Hr!'(Human Immunodeficiency Virus) - virusul imunodeficienlei umane HL-{ (Human Leukocyte Antigen) - antigene leucocitare umane Hl\tll (Heavy Meromyosine) - meromiozina grea

(Light Meromyosine) - meromiozind ugoari ]I-CSF (Colony Stimulating Factor Monocyte) - factorul stimulant al coloniilor monocitare IrLCK (Myosin Light chain Kinase) - miozin kinazalanfului uqor MMP (Matrix Metalloproteinas es) - metalopro teinaze matrici ale NGF (Nerve Growth Factor) - factorul de cregtere al nervilor PAS (Periodic Acid Schiff) - acid periodic Schiff PDGF (Platelet Derived Growth Factor) - factorul de creqtere derivat din plachete PG - prostaglandine PPSC (Pluripoientiai Stem Ceil) - celuli stem plur-ipontenti RANK (Receptor Activated Nuclear Factor K) - receptor activator al factorului nuclear K RAIIKL (Receptor Activated Nuclear Factor Ligand molecule) ligand al RANK REN - reticul endoplasmic neted RER - reticul endoplasmic rugos SIDA - sindromul imunodeficienlei dob6ndite STI{ (Somatotrope Hormone) - hormon somatotrop TGF p (Tansforming Growth Factor-B) - factorul de cregtere transformant-B TIMP (Tissue lnhibitors of Metalloproteinases) - inhibitorii tisulari ai metaloproteinazelor TNF-a (Tumor Necrosis Factor-o) - factorul de necrozd tumorald-a ZO- - lat. zonulaoccludens vIP (vasoactive Intestinal Peptide) - peptid vasoactiv intestinal

LIf\I

LC-{*\I - I (Leucocyte Cell Adhesion Molecule-1) - molecula de adeziune celulard limfocitard LDL llorv Density Lipoproteins) - lipoproteine cu densitate joas6

- imunogiobulina Il- - i:rterleukind

Ig

-l

INTRODUCERE
CONCEPTUL DE TESUT GLASTFTCAREA $r ORTGTN EA TESUTU RILOR

ActivitA!ile caracteristice vielii se desfiqoard prin intermediul unor dispozitive biologice tbrmate din ansambluri de structuri specializate, apte si indeplineasci func1ii bine definite. Dimensiunea acestor dispozitive este determinatd de complexitatea funcliilor pe care le indeplinesc gi de mfimea organismelor respective. Astfel la nivelul organismelor unicelulare protozoarele - substratul fiecdrei funcfii vitale (iritabilitatea, motilitatea, nutrifia qi reproducerea)
este reprezentat de un organit sau de un grup de organite celulare.

La organismele multicelulare - melazoarele - din care face parte qi omul, sunt indeplinite aceleagi activitali biologice flrndamentale dar la o altd scar5, iar suportul morfologic al fiecdrei runclii este reprezentat de aparate gi sisteme. Din punct de vedere biologic aparatul sau sistemul este definit ca ansamblul organelor care concurd la realizarea unei funcfii vitale a organismului (sistemul nervos, organele de sim!, aparatul digestiv, aparatul respirator, aparatul locomotor, sistemul de reproducere, aparatul excretor). Activitatea lor este integrati prin molecule vehiculate de sistemul circulator li prin intermediul sistemului nervos qi endocrin. Funclia dominantd a unui aparat sau sistem este realizatd prin subsumarea unor procese mai simple, asigurate de organele ce intrd in structura sa. Fiecare organ reprezintl o unitate specializatd, bine individualizatl,, definitd prin constante anatomice gi prin funclia pe care o indeplinegte in cadrul sistemului. Examinarea morfologiei unui organ evidenliazd.. uneori chiar la nivel macroscopic, faptul cd acesta este format din componente distincte care prezintd anumite caracteristici. Studiul microscopic aratd cd aceste componente corespund unor nivele de organizare diferite ale elementelor de baz[. Oricare ar fi tipul sau nivelul de organizare al unui organ, unitilile elementare din care acesta este format sunt celulele, ale ciror raporturi particulare in cadrul organelor formeazd,tesuturile.

Definitia tesutului
f,esutul este-un agregatde celule similare gi de produse ale acestora care tndeplinesc o funclie specificd dominantd. Jesutul reprezintd primul nivel de orgarizare supracelular al materiei vii, definit topografic, funcfional gi biologic. lesuturile sunt asociatii celulare definite topografic Agregatele celulare care formeazd,un lesut prezint6 in general limite precise. Aceste limite, vizibile microscopic, sunt determinate de caracterele distincte ale celulelor gi substanfei intercelulare ce compun fesuturi invecinate, sau constau in prezenla unei delimitdri materiale propriu-zise care precizeazd aceastd frontierd (de exanplu membranabazald dintre lesutul epitelial gi conjunctiv sau limitantele elastice de la nivelul perelilor vaselor sanghine). lesufurile sunt asociatii celulare functionale La nivelul unor lesuturi (exemplu lesutul muscular) grupari de celule similare sunt dispuse topografic astfel incdt proprietdlile lor individuale sumate asigurd funclia lesutului respectiv.

t7

l3S-rrur: sunt tbrmate din celule cu activitAfi diferite, dar funcfiondnd in asociere, astfel rr::rr., urrg:rarea funcliilor celulare individuale este asiguratd funcfia dominantd gi coerent6 a :::..-:*i.i resprectir (celulele epiteliului traheal, celulele nervoase gi celulele de suslineie din lesutul icl-r grg. celulele epiteliului gastric). In cadrul aceluiagi lesut funclionarea unitard a celulelor este asiguratd prin trei mecanisme tundamentale: (i) comunicarea intercelularl, asiguratd prin joncliuoi int..".lulare specializate (gap); (ii) prezenfa receptorilor specifici de membrand gi (iii) joncfiunile intercelulare aderente gi ocludente. lesuturile sunt asociatii celulare definite biologic ln cadrut unui anumit 1.r.rt se realizeazii toleranfa celularl. Studii experimentale au demonstrat cE celule aparlindnd unui fesut, disociate artificial qi cultivate ,,in vitro,, impreund cu celule disociate din alt tip de fesut, se regrupeazd,. constituind cele doud varietdfi de lesuturi de origine. in interiorul aceluiaqi fesut, cclulele componente nu numai cE se tolereaz6 reciproc, dai tind sd stabileascd 9i contacte directe, in timp ce celule strdine sunt fie acceptate indiferenl fie sunt supuse unui fenomen de respingere activ[. in acest context o pozilie distinctd ocup6 fesutul conjunctirilax, care datoritd compozifiei particulare a substanfei fundamentale, oferd un microambient permisiv pentru diverse celule, cu care rcalizeazAveritabile simbioze cu semnificalie funcfionald.
:- -.:-

-r--i

-eG' :!-*
.__

Inilial sfudiul organismul uman a ftcut obiectul disciplinelor denumite generic ,,anatomice,,, din care histologia s-a desprins ca gtiin!6 separatd dupd descoperirea celulei vegetale de cdtre Schleiden (1s38) 9i a postuldrii teoriei celulare de c6tre Schwann (is:q).
Termenul "Histologie" a fost utllizat pentru prima oari in anul 1819 de Mayer qi Heusinger. in sens restrictiv histologia este gtiinfa care se ocupd cu studiul fesuturilor normale (hystos-fesut, logos-vorbire). Tehnicile de cercetare ultramicroscopicd au determinat desprinderea din histologie a citologiei, devenitd ulterior biologie celulard qi moleculard. in trecut lirnitele de studiu ale histologiei erau impuse de puterea de rezolulie a microscopului optic. Aceste limite au fost depdgite prin cunoqtinfele furnizate de studiul electrono-microscopic de transmisie 9i baleiaj 9i prin dezvoltarea tehnicilor histochimice gi a celor imunohistochimice. Aceste metode au fdcut posibild localizarea cu precizie a sediului unor fi.rnclii intracelulare gi astfel a apdrut un domeniu nou de interes in studiul histologic, definit ca histofiziologie. in cadrul lesuturilor, celulele sunt inconjurate gi suslinute de matricea extracelulari, care reptezint1 produsul lor de sintez5. Matricea diferd prin compoziliasa de la o varietate de tesut la alta. Prin definirea particularitalilor morfologice gi a raporturilor specifice intercelulare gi intre celule 9i matricea extracelulard lesuturile se clasificd in patru familii fundamentale. lesuturile fundamenfale, denumite gi fesuturi primare, sunt: - lesuturile epiteliale care sunt formate din unul sau mai multe straturi de celule care acopdr suprafala corpului, cdptugesc cavitdlile interne ale acestuia, sau sunt alcdtuite din grupdri de celule cu arhitectonie caracteristicd care alcdtuiesc glandele. - lesuturile conjunctive a cdror caracteristicd este polimorfismul celular gi prezenla unei matrice extracelulare abundente care le asigurd funclia de solidarizare, suport gi proteclie pentru diferite componente ale organismului. - lesuturile musculare care sunt alcltuite din celule alungite care asigurd prin funcfionarea sincroni motilitatea organismului. - lesutul nervos, format din celule inalt specializate neuroni gi din celule de suport care asigurd receplia, integrarea gi coordonarea informafiilor din mediul intem gi extern. Existd celule care nu se pot incadra in aceastd clasificare oarecum limitativ6, a chror existenld ca entitafi distincte s-a impus in urma inlelegerii funcliondrii integrate a diverselor componente aie
18

, astfel rent6 a !esutul


anisme

iahzate :ente gi

lale au
:und cu rturi de

organismului uman. Aceste varietdli celulare sunt incadrate in sistemul sau compartimentul celulelor libere sau mobile care cuprinde: - leucocitele granulocitare neutrofi le - leucocitele granulocitare eozinofi le - sistemul leucocitelor granulocitare bazofile gi al mastocitelor - sistemul leucocitelor monocitare - histiocitelor - macrofagelor - sisternul limfocitelor B gi al plasmocitelor - sistemul limfocitelor T Aceste celule pot fi identificate in doud localiziri preferenfiale: (i) in sdnge sau limfb, care reprezintd vehiculul lor intre locul de origine gi cel de activitate biologica. Datoritd compoziliei sale particulare, s6ngele este considerat fie o varietate de {esut conjunctiv, fie un al cincilea tip de fesut; (ii) in lesutul conjunctiv qi organele limfoide, care teprezintS localizdrile funcfionale, unde aceste celule igi indeplinesc funclia dominantd (fagocitozd,, apdrare imund).

tind

s6

supuse

:tiv lax, ermisiv

Originea fesuturilor In dinamica ontogenezei lesuturile se formeazd in timpul dezvoltdrii embrionare

precoce.

omice", le c[tre
usinger.
os-!esut,

rlogie

scopului copic de :. Aceste a apdrut

trd,

care

: lesut la

: gi intre
re acopdr

La aproximativ 30 de ore dupd fecundalie zigotul suferd mitoze celulare multiple, din fiecare rezultAnd doud celule fiice denumite blastomere. Dupd cdteva ciclud de diviziuni celuiare zigotul format din minim 16 blastomere se transformd in moruli. La aproximativ 72 de ore dupi fecundalie, morula pdtrunde in cavitatea uterin6, unde rimdne neatagatd aproximativ trei zile, iar diviziunea celulari continui. in stadiul de 32 de blastomere, celulele periferice ale morulei dau naqtere trofoblasfului, care va permite pdtrunderea gi acumularea lichidului provenit din cavitatea uterind in interiorul morulei. Presiunea exercitati de lichid va genera o cavitate denumitl blastocel gi va face ca celulele morulei s[ se organizeze in doui grupuri distincte: (i) extern - trofoblastul care formeazd peretele formafiunii qi (ii) un agregat intern compact de celule denumit embrioblast. Odatd cu aparilia acestor doui structuri morula se transformd in blastocist. Edificarea blastocelului impinge embrioblastul la un pol al formaliunii. in continuare, prin mitoze succesive gi diferenlieri celulare, trofoblastul va da nagtere placentei, iar embrioblastul se va transforma in embrion. Implantarea blastocistului in peretele uterin incepe in zh:r- 6-7 dup[ fecundafie. tn slptdmdna a doua de la fecundalie, c6nd blastocistul este complet implantat, embrioblastul sufere fenomene de diferenliere celulard. in interiorul masei de celule embrioblastice, adiacent trofoblatului, se va forma un spaliu circular care va da nagtere cavitdlii amniotice. Embrioblastul este format in aceastd fazd din dou[ straturi: (i) extem, denumit ectoderm, care mdrginegte cavitatea amniotica gi (ii) intern, endodermul, cate mdrginegte cavitatea blastocistului. Cele doud straturi formeazd o structurd cu aspectul unui disc, denumit disc germinativ. La scurt timp, un al treilea strat celular, denumit mezoderm, se diferen\iazd intre ectoderm gi endoderm. Aceste trei straturi constituie foilele embrionare primitive gi din ele vor deriva toate celulele gi lesuturile organismului. Celulele ectodermului vor forma tesutul nervos, epidermul gi derivatele sale (firele de par gi unghiile) gi glandele tegumentului; epiteliul oral, naz-al, anal gi vaginal; smalgul dinlilor, epiteliul urechii interne, retina, comeea, gi cristalinul; glanda hipofizd, e,pifiza gi medulara glandelor
suprarenale.

de celule

enla unei :ie pentru


rcfionarea

rport care
'existen{d
rnente ale

Celulele mezodermului vor da nagtere tuturor variet5lilor de lesut muscular qi conjunctiv, (inclusiv lesutului osos qi cartilaginos) lesutului sanghin, dermului pielii, dentinei, epiteliului vaselor sanghine gi limfatice (endoteliul vascular), epiteliului cavitdlilor articulare, precum qi glandei corticosuprarenale qi segmentelor inteme ale organelor de reproducere. Celulele endodermului se vor diferenfia in epiteliul tractului digestiv de la faringe la anus, epiteliul respirator, epiteliul canalului auditiv, amigdale, tiroidd, paratiroide, timus, epiteliul urinar gi ureteral gi epiteliul vaginal. Tot din endoderm se formeazd gi ficatul qi pancreasul.

L9

CAPITOLTL I

TESUTURILE EPITELIALE

l.Definifia epiteliilor
lesUJUi fimdamenJal-e*g_lp6tuile djn celule a!6turale, juxtapuse pe o mare parte din supiafala lor, solidaizate prin complexe joncfionale gi suslinute de o membran6 extracelulard cbTtiflii{,- deniuiiita membrani bazald, care le separd de lesutul conjunctiv subjacent. Eplleliflgr. structuri avasculare, se sprijind totdeauna_p_e gn lesut conjuncliy_lo-ga! vaqgutarizat, reprezentat de derm sau de chorion, ---Eliniologic, termenul epiteliu derivd din cuvintele grecegti epi - deasupra gi thele - ridicdturd, papil6. Epiteliile includ acele lesuturi care acoperd corpul la exterior (epidermul), cdptugesc diferitele formaliuni canaliculare sau cavitare care comunicf, cu exteriorul, intrdnd in alcdtuirea mucoaselor, constituie componenta epiteliald (parenchimul) organelor sau formeazd suprafefele senzoriale ale organelor de sim!. Denumirea de mezotelii se ati'ibuie membranelor epiteliale care delimiteazi, cavitiltile inchise ale organismuluiialcatuind. seroasele (peritoneal6, pleurald, pericardici), iar cea de endtiteUi ,Je5eriineazd* qiiteliile care c[ptugesc cavitdfile cordului gi ale vaselor sanghine gi limfatice.

e,j{g$g$$

le

Localizarea variatd a epiteliilor este determinatd de ansamblul de funcfii pe care indeplinesc: proteclie, secrelie gi absorblie, receplie senzoriali, transport transcelular qi

permeabilitate selectivd.

2.Originea epiteliilor
Epiteliile derivd din toate cele trei foile embrionare. Ectodermul dd naqtere epiteliului comean gi epidermului care impreund acoperi intreaga suprafatd corporal6. Din expansiuni gi invagindri ale epiteliului iau naqtere, ulterior, structuri tubulare sau cordonale pline care formeazd anexele cutanate glandulare (glandele sudoripare, sebacee, mamare) gi fanerele (firuI de pir $ unghiile).Tot din ectoderm se formeaz[ epiteliul mucoasei orale gi parenchimul glandelor salivare,
precum qi unele glande endocrine: hipofizd, medulosuprarenald gi epifiz5.

Foila intern6, endodermul, care invelegte canalul alimentar embrionar, dA

naqtere

parenchimului glandelor anexe ale tubului digestiv: ficatul, vezica biliard qi pancreasul, precum gi epiteliului tractului respirator pi parenchimului unor glande endocrine (tiroida, paratiroidele) qi epiteliului vezicli urinare qi uretrei. Unele varietdli epiteliale iau nagtere din cea de-a treia foild embrionard, mezodermul. Este vorba despre parenchimul renal gi cel al aparatului genital masculin gi feminin. Tot de origine mezodermicd sunt gi endoteliul vascular gi mezoteliul seroaselor.
2T

/{
3.Caracterele generale ale epiteliilor
Dupd cum reiese din definifia {esuturilor epiteliale, acestea prennt6, unele caracteristici comune cale se menlin la niveiul tuturor variet[lilor, indiferent de localizare sau de func]ia dominantd pe care o indeplinesc intr-un anume organ. Aceste caracteristici sunt: o caracteristici determinate de densitatea, forma gi de solidarizarea celulelor epiteliale; r specializdrile celulare in raport cu funcfia dominantd a unui epiteliu; oprezenfa membranei bazale care implicd. polaizarea celulelor gi regleazd nutrilia epiteliilor in lipsa vascularizafiei proprii.
3.l.Densitatea celularl, dimensiunile gi forma celulelor epiteliale tn raport cu funclia dominantd pe care o indeplinesc, celulele epiteliale sunt dispuse fie sub forma unor membrane, aga cum se intAmplS la nivelul ep_itgmor-ae adoperire qi c6ptr4ire-, fie sub fb'ima unlof frsule ii.r mase celulare compacte, la nivelui epitetiitor glandulare. i" .U.f.'ritoulii, celulele componenGteafld in raporturi foarte-str-6nse inhe eie, spaliile-interceluiare, vizibile doar in +ryggptg4".qgryt?_(cu dimensiuni de !5-20nm),"fiind ocupate de matricea extracelulara.*;Yl$t19- extlagglulg5 repre-int6 rnglgliglul fluid produs de celulele epiteliale ce conlilg apd, co.lagen, sdruri minerale, factori de cregtere, molecule de adeziune celulard (glicoproteine, n!ppe,".Ltlq,lq*g*j.p"). Din punct de vedere functional, matricea extracelulard reprezinTXEdt sediul schimburilor metabolice intercelulare, cdt qi un factor de menlinere a coeziunii epiteliale prin transmiterea informaliei intercelulare qi prin adezivitate. Limitele celulare-lind gleq vi4b"ile in-microscopia opticd,..dim-en!-i"unil"e$"bryne celulelor epiteliale se'aweclazi n6}n irnna identificarii formei, Aimeniiunii g frspoiiliei nucleului in celul5" fie folosind golo1aJii histologice spi:ciate (impiegnalia cu sdruri de argint*1g_ggJia pAS). Dimensiunile celulelor epiteliale sunt cuprinse in general intre 20-40pm. Cele mai frecvente forme ale celulelor epiteliale sunt: r celule cubice sau prismatice joase, care sunt izodiametrice, iar nucleul este rotund qi situat
l

central;

. celule cilinflligs, denqr-mtg gi' columnare ,sau jryismatice inalib, ce prezint[ inillimea mai mare decdt ldfimea, iar nucleul ovalar este situat in axul lung al celulei, la polul opus polului
fi.rncfional al acesteia;

bazal; r celule poliedrice, care sunt celule de dimensiuni mari, cu nucleul rotund, situat central; o celule pavimentoase sau turtite, ce prezintd forma asemindtoare cu cea a pietrelor de pavaj; nucleul, de regulS,lenticular este situat in porliunea centrald, mai voluminoasi a celulei. o mai,-rat-sepot intQlni celule umbeliforme, sferice, in form5. de racheti de tenis. Epiteliile sunt considerate tesuturi ,,pure", in sensul cd printre celulele constituente doar ocazional se pot identifica elemente celulare str6ine: melanocite, celule Langerhans gi terminalii nervoase libere in epiderm, sau macrofage in epiteliul alveolelor pulmonare.

celule caliciforFe'.ciue sunt celule derivate din celula cilindricd al cdrei pol apical se dilatd prin acumularea de mucui, capatindiipe"tiri'iinui catibiu de floare; nucleul .rt" ritout la poluf
o

3.2.Polaritatea epiteliilor Celulele epiteliale sunt polarizate structural gi frrncfional, astfel inc6t se asigura vectorial atAt n4qtiitg*qgintig qi absgrbfre, cdt qi tranzitul de ioni gi substanle metabolice, menfinand astfet un gradient de concentralie intre mediul extem gi cel intern al organismului-sau intre diferite compartimente ale mediului intern. Aceastd polaizare este evidentE la celulele care prezingspecializ[ri ale plasmal_emg!apicale sau la-Eele care acumuleazd produqi de secrelie (mucus)ia polul
apical.

reristici

funclia

membranare, care va determina formarea a dou[ domenii funcfionale distincte: domeniul apical, luminal sau extem qi domeniul bazo.lateral sau intern. Dg4q94iu!_ryi,cal es,te bogat in glicolipidg qi-colesterol qi conline enzime hilyglit!99,..9ary9u !oni9e, prg1lglne_de transpofigtnt :Jwgrqg !Ub!1q!1I9, P.glql_gpigel__g$9- g!prl4p- &tr:I_n -inv9,l1g.,g[c-qpJoteic denumil.Qllcgcgl@

La nivel molecular, polarizarea celulari se exprimd prin dispunerea compartimentatd a unor proteine 9i lipide

Pifi-66n4iozi9ia molecular6 particulard, elrnlgll1q_T_

iteliilor

De asemenea polul apical rgp*Zpi1loryffg19_il-9_4SiGisetoi.ggbstanle elaborat delp*Lute. Domeniul bazo-Iateral_sg jpttjin{'p-e_."$e_ry}b,rAua bazald. Contine canale- _pai9.nice,-.,yg99.ptori perytry..."hpmpnL t@_@1q]=1",-""!rsk de transport 9! repre4lltg sediul de absorblie p.nt '. subttant*G nipr"turJ celuleiqi iediut moleculelor implicate in adezivitatea gi comunicare-4.intercelul4rd. Prclul bazal mai con{ine $i:iq.qllfi {-e "!egqi93_entru constituenfri membranei bazalg (Fig. I .1.) FUHCTII
COtUIFOHEHTE

9*[gSq

specializirilor

c_glqJa1g;

,ry1icrovili, gi]i,. sulicJb'

tliternbrana pla*rnalic6

fie fie
:

sub sub

apicolii

hlernbra na plaernatici apical$


-hidrolaze, -canele de Na, eanele de Cl
-glicolipide

situalii,
doar

-reglarea absormiei de substante nr-rtritive si an6 -secretid cDntrolstaVis A

-prme4ie

in

Mernbrana plasrnatici

Membrana pla$mfltacii

!.-

lateralii
-contast qi adezivitate celularB -comunicare ir*ercelularB

llterali

conline )roteine, it sediul ale prin

-molecule de adeEiune celularfi -complexe jonc!ionale

lHernbrana bazolsterrlii
-receptia qi transduc!ia
semnalelor

lliernbrana bazolsteralS
-canale anionice -receptori pt. factori de cregtere, hormohi qi neurotransmit&tori

:elulelor
n celul6,

-producerea gradientilor ionici -secretie constitr-.rtiv via B

Membrana bazali
-contast celuli-substrat
lamininE, colagen tip lV,

Membrana bazali
proleoglieani -receptori caracteristici ai membranei bazale

gi situat h[1!imea
S polului

Fig.l.l.Reprezentarea schematicd a elementelor componente ale domeniilor membranare la nivelul celulei epiteliale: ZO - zontia occludens, ZA - zonula adherens, D - desmozomi, GJ - gap junctions (adaptare dupl
D.W. Fawcen- 1996)

-la

se

dilati polil"

tral;
de pavaj;

ente doar termina!ii

3.3.Solidarizarea celulelor epiteliale, comunicarea intercelulari Celulele epiteliale adiacente prezintd, o relalie de contiguitate, asiguratl" atdt de relalia plasmalemelor laterale cu matricea extracelulard, cdt gi de prezenla unor dispozitive specializate de solidarizare situate pe versanfii laterali ai membranelor celulare vecine. Studiul morfologic al complexelor joncfionale este posibii cu ajutorul microscopiei eiectronice de transmisie sau de baieiaj prin crioiracturd. Struciurai, eie se caractenzea:zE pirn prezenla unor molecule specifice ale membranei celulare, identificabile prin imunohistochimie, care se ancoreazd de molecule ce intrd in alcltuirea microfilamentelor din citoscheletul celulei.
Moleculele de adeziune celularl (CAM reprezint[ un ansamblu de glicoproteine subimp[4ite ftr patru familii : (1) cadherine, (11) selectine, (iii) imunoglobuline Si (iv) integrine, prezente in toate lesuturile organismului unde mediazd diferite procese biologice: diferengierea celulard in embriogenezd, coeziunea, colaborarea 9i mobilitatea celulard, Ele sunt caracteristice unui fenotip celular gi modului de diferenliere celulari. Cadherinele sunt molecule cu localizale transmembranar\ a cdror asamblare este dependent6 de calciu. Intracitoplasmafic, ele se leagi de molecule denumite catenine, care 1a rdndul lor se continudcu filamentelede actind
ale citoscheletului.

rtorial at6t I astfel un

:e

diferiti

; prezin!6 s) la polul

Selectinele sunt molecule care asigurd adeziunea htre celulele endoteliale din perelii vasculari 9i elementele figurate (leucocite 9i trombocite). Denumirea lor se face dupd celulele unde au fost inilial izolate: L-selectinele sunt exprimate de leucocite gi se leaga de celulele endoteliale activate; E-selectinele sunt produse exclusiv de celulele endoteliale dupA

23

activarea lor de cdtre citokine gi se leagd de receptori de pe suprafala neutrofilelor, monocitelor gi lirnfocitelor, precum 9i de receptori ai unor celule tumorale. P-selectinele sunt stocate in granulaliile plachetelor sanghine sau in corpii Weibel-Palade din celulele endoteliale gi sunt eiiberate tot ca rIspuns al stimulirii'citokinelor,legAndu-se de aceleagi celule linta ca qi E-selectinele.

fmunoglobulinele. Moleculele de adeziune incluse in

aceastd familie au conformalie asemdn6toare anticorpilor, dar indeplinesc funclii biologice diferite. Ele stabilesc legaturi intercelulare independente de calciu pi care, spre deosebire de celelalte moiecule de adeziune, nu se fixeazd de citoscheletul celuiar.

Integrinele sunt receptori de membrand care se gdsesc


Integrinele epiteliale. Pdnd
transmembranari al

(monocite, macrofage, granulocite, limfocite T) gi pe celuleie mieloide.

la nivelul

celulelor epiteliale ciar

gi pe

leucocite

de recunoaqterea 9i agregarea celulari in timpul dezvoltarii embrionare gi de menlinerea coeziunii gi aderlrii celulare substrat in viala post-natala; au rol de asemenea in migrarea celularl in timpul ciiatrizarii pl5gilor. Keratinocitele cutanate nu posedd, in mod normal, o integrina care se leagd de fibronectind, dar aceasta este sintetizat6 in timpul repardrii lezionale gi faciliteazd migrarea keratinocilor gi refacerea continuitatii epiteliului.

in prezent au fost descrise peste 18 membri ai acestei clase; reprezintd receptori ciror domeniu inftacitoplasmatic se leagd de microfilamenteie de actind ale citoschelerului prin intermediul pldcilor subplasmalemaie alcituite din molecule specifice. Domeniul extracelular al integrinelor se leagd de molecule ale matricei extracelulare: fbronectina, laminina, colagenul. Celulele secretd aceste componente extracelulare gi apoi se leag6 de ele prin integrinele din membrana celulari. Integrinele sunt responsabile

la

Dinspre polul apical spre polul bazal al celulelor epiteliale, complexele joncfionale sunt: Zpnpla occludens, zonula adherens, macula adherens qi nexus (Fig.1.1.). i' V-) 33.1.Jnncfiunile ocludente (zonula occludens sau tight junctions) ,-''/ In microscopia optic6, joncliunile ocludente se pot observa in coloralii speciale, p se-cliune longitudinald a celulelor epiteliii'e, ca o pata intunecatd, de formd fusiformd, rit"ota p" f"!J" futlt*. ale pJasmalemeior, in porliunea aptcalS a celulei, imediat sub marginea liberd'celulard, pe secligne grlz,o._tJala_apar ca o banda inchisa ce inconjoard polul apical al celulei. In microscopia electronica, zonula occludens se caracterizeazd, prin prezenla unor zone specializate ale plasmalemeior celulelor adiacente pe parcursul cdrora plasmalemele fuzioneazd in 2-4 puncte, pentru a se indep5rta intre ele la o distanld de 0,1-0,3nm. in punctele de fuziune se evidenliazd fascicule subiid de filamente sau de fibrile, paralele intre ele, aparlindnd plasmalemelor vecine, care se intersecteazl gi care se continui cu proteinele citoscheletului celuletorifig.t.Z;. Analiza chimicd a evidenliat prez.enla in aceste zone a unor proteine caracteristice de membran5 cum ar fr occludina, ZO-1, ZO-2, ZO-3, claudina.
7 spaliu irrtercelulal ... {:tlt. j s

&t

Vonula occludens indeplinepte dublu _roll (i) inghide;ga canalelor de camunicare paracelulari,
formdnd o barieri selectivi care -permite pasajul ionilor, dar il impiedicd pe cel al macromoleculelor dinspre polul luminal al celulelor spre polul bazolateral; eficienla acestei bariere vaiazd de la un epiteliu la altui, ?n funclie de num6.rul gi de organizarea punctelor de fuziune, motiv pentru care unele epitelii sunt denumite ,,impermeabile",iar altele ,,permeabi1e"" in epiteliile ,,impermeabile". substanlele nu pot urma dec6t transporlul activ transcelular (transcitoza); (ii) menfinerea- polariti{ii celulare, impiedicAnd difuziunea proteinelor de membrand dinspre polul apical spre cel bazolateral.
Formarea gi permeabilitatea joncliunilor ocludente sunt modulate de concentralia de Ca2t extracelular, prin intermediul E-cadherinelor, dar

:rJi

. :r

Cn

zo-2
zo-'1 actinf,

il

Fig l.2.Organizarea moleculard a zonulei occludens (adaptare dupS M.H. Ross,


W. Pawlina,2006)

gi de activitatea contractild a celulei prin filamentele de


ale citoscheletului.

actind

-'-:

24

r. precum

in corPii
e aceleaqi

rpilor, dar
deosebire

leucocite receptori

33.2.Joncfiuni aderente (zonula adherens sau fascia adherens) Zonula adherens reprezintd o zond specializatd a plasmalemelor situatl tot spre polul apical al 'elor. imediat subjacent zonulei occludens qi avdnd, ca gi aceasta, aspectul un* U"-i d" ;ri;;; -=5-si ln aleastd zond, intre plasmaleme, existd o disianli de 15-20nm, ocupata de un material cu .:c-iitate scdzutd la fluxul de electroni, prezentdnd o striafie transversald extiem de find, cu aspect -"::ofibrilar' Imediat sub membrana celulard, in citoplasmele celulelor adiacente, se evidenfaz6 : ,;i subplasmalemale dense la fluxul de elecroni. cu o structurd fibrilard foarte fin6. Mgleculele din
t

enrlui prin
>r se 1eag6

-:

:;

Z91nla gdierens se asociazd frecvent cu microvilozitdlile, a$a cum

r. ;;il;';

i1l]11]i

)mponente
rsponsabile rii celulare

&:+-:Lrra.

plagilor.
sintetizat6

!;c:l componentelor moleculare ale joncfiunilor aderente I trj-i la identificarea a dou6 subclase majore:
::r

:s3.-:irzate de existenla pllcilor


rale sunt:
:::.:c-:*;matice asociate

:e.e care leagd celulele intre ele gi (ii) cele care leagi -.e-: ia matricea extracelulard, ambele subclase fiind
subplasmalemale

microfilamentele de actind. i'-l;--: subplasmalemale sunt subimp[rlite in trei categorii, r :-r.c!ie de proteinele care le formeazd: (i) proteine comune, :1=r:1r3 atdt in joncliunile celuld-celul5, cdt gi in cele celuld-

cu

secliune le laterale e secliune

in pldcile din joncliunile celuld-celuld : :i.tglobina Si radixina) qi (iii) proreine care se gasesc :',:. -:ir' ?n plicile din joncliunile celuld-substrat
,.c izsesc exclusiv

!ir:-{31 (vincvlind, a-actind, zryind); (ii) proteine

care

lnor

zone

Loneazi in

:- :i li paxilind). l:i::'&ile aderente celuli-celulS includ zonula adherens :-:e celuleie epiteliale, jonc{iunile ,,?n spot', sau punctae
int6lnite intre celulele epiteliului intestinului sublire Figl.3.Organizarea moleculard a zonulei adherens i;: fescia adherens prezentd la nivelul discurilor intercalare (adaptare dupd M.H. Ross, W. Pawlina, 2006) -- niocard. Dintre moleculele care mediazI adeziunea = --a-celuld, cele mai cunoscute sunt cele din familia cadherinelor-' E-cadherina, prima descrisa, este caracteristic6 --q:lei adherens din intestinul sublire, A-CAM gi N-cadherinele se gdsesc in joncliunile aderente din miocard, alveole :f-::-onare gi creier, P-CAM se gdsegte in placentd, C-CAlut hhepatocite, dar gi in endotelii, plachete gi ieucocite. ':t.-iunile aderente celuli-substrat se int6lnesc la nivelul fibrelor musculare netede gi suni formate, cel mai frecvent, :e :olecule aparlindnd clasei integrinelor.
rrdheren s

fuziune se nalemelor
.1.2).

:ristice

de

roI: tu racelu.l-arA.

iul ionilorrspre polul


:n!a acestei

i clinice: moleculele de adeziune

funclie de [ne, rnotit


denumite

epiteliile
transporrui

-polariti{ii
: membrane

t modulate de
Iherinelor, dat

ele de actind

3.3.3.Macula adherens sau desmozomii Spre deosebire de celelalte dou[ tipuri de complexe joncfionale, desmozomii nu formeazd :enzi conJinue l-? polul apical al celulei, ci se inqiruie in lungul plasrnalemei laterale, imediat TbiEe6iit zonulei adherens. Se pot gdsi grupat sau iryla!, raspdndili pe toati suprafata :,esmalemelor. in microscopiu opica up* .u nigte ingrogari fusiforme situate pe marginea :-:smalernelor. Microscopia electronicd evidenliazd intre plasmalemele adiacente, un spat; de l-:-20nm, in centrul cdruia se observd o structurd liniard dinsd. Subplasmalemal, la nivelul celor :r'''ud celule vecine se observd cdte o placd densd la fluxul de electroni spre care converg filamentele ::ermediare ale citosheletului celulei. Pldcile dense desmozomale sunt ancorate de structura liniard i::uatA in spaliul intercelular prin filamente fine (Fig.1.a).

25

r
desnocolind gi desmogleind

Oesmozomtt- nu pilesc exclusiv intre celulele -!,g-epiteiiale, sun! prezenfi qi in alte {esuturi: la-ni@iil 9i discuriior intercalare dintre celulere miocardice, intre celulele dendritice din nodulii limfatici. La nivelul structurilor desmozomale s_au evidenfiat mai multe molecule caracteristice; astfel, liniile dense din spafiul intercelular
desmocolina,
desm op

confin molecule din familia cadherinetor, desmogleina, iar plicile dense intracitoplasmatice contin
I akine qi

p t ako glo

ina.

Stabilitatea desmozomilor este dependentd de ionii de Ca2'. Dacd un epiteliu este supus ac(iunii agenlilor chelatori sau unor enzime proteolittce (tripsind, pronaze, celulele se disociazd prin distrucfia desmozomilor. Desmozomii se rdresc sau dispar gi ?n cursul unor boli de piele sau in fransform6rile malisne ale epiteliului

Fig.1.4.Strucfura molecular[ a desmozomulu' (adaptare dupd M.H. Ross, w. eawhna,

numero$i In aceastd localizare, zonula occludens si Tgnula adherens lipsesc, celulele nto;"""ii"#;;#;; desmoicimi, denumiti spini inierc"tuturi, datoritd i;;1;;;r"opia opticd. $qn1n "'p;;;;l.rt plasmalema ,/t4 .4igigsnno*z.sJ!*x -reprezintd joncJiunile care solidarizeazd. polului bazal al eelulelor epiteliale din epiteliile scuamoase cu membrana bazald. pr.rinta al;jnl;;i ;;; ;; numai jumitate din structura descrisf,.
Moieculeie transmembranare aie hemidesmozomilor sunt reprezentate de integrine care se leagd de laminina
I ag

Principala a desmozomilor este aceea -de 200J) ' menlinere afuncfie coeziunii epiteliale, de aceea sunt foarte in-. epileliile scuamoase sau malpighiene supuse agresiuniior mecanice. -

co

enul t ip

IV

dtr, membrana bazald.

gi

3.3.4.Nexus fioncfiunile comunicante sau joncfiuni gap) pot fi vrrtvg. *:"-?t.. numai p.in tettnirile de microscopie elecrronici. i:ft:::'"^llmunicante se permite p?.ujll,prin intermedlul unor canale hidrofite dispuse intrc doud *T:ntl?,:i::.r::are celulele aciacente, a unor molecule de talie mic6. Pot circula liber molecule cu diametrul sub 2nm, cum ar fi: AMPc, aminoacizi, ioni, peptide de dimensiuni mrmbrane celulare mici, dar este impiedicatb trecerea proteinelor sau a acizilor nucleici. Joncliunile gap sunt ionsiderate cii de comunicare biochimicd intercelulard. Ele se gisesc in toate lesuturile din organism, cu exceplia mugchiului conexoni striat scheietal. Distanla interplasmalemald este foarte redusd (3nm). Ea este strdbdtutd de structuri asemdndtoare unor punli, denumite conexoni, care unesc cele doud plasmaleme cgnexinE vecine. conexonii sunt strdbdtuli de canare hidrofire cu diametrul de 1,5-2nm, prin care citoplasmele celor doud exteriorul celulei (Fig. 1.5). Permeabilitatea nexusurilor este dependentd de pH gi de Fig.l.S.Organizarea moleculard a concentralia de calciu liber, eare pot ?nchide sau joncfiunilor gap (adaptare dup5 deschide canalele. M.H. Ross, W. Pawlina,2006) Permeabilitatea joncliunilor gap indeplineqte funcfii majore in cursul demortdrii embrionare qi asigurd funclionarea unor organe, cum ar fi contraclia sincrond a mugchiului uterin in timpul expuliiei fEtuiui. Influxul intracelular de calciu,

celule contigue comunicl direct,- ftr6 leg6tur6

cu

:!

re celulele
: la n.irtliil rdice, i-ntre

cauzat de iezarea unei celule, determind inchiderea canalelor qi contribuie leziunii la celulele vecine.
i clinice: afectarea xelelor

la limitarea

difuzd.rii

mai muite

.l intercelular

lesmogleina,

ce

conlin
Ca2*.

rii

de

iori sau unor


isociazd prin dispar gi in

maligne ale

aceea _de

sunt foarte mecanice.


rte

inGele

rptic6.

ri bazal a\ :, r reduse $1
laminina
gi

electronici. : intre doud ri sub 2nm, dimensiuni

,eior sau a erate cdi de : gisesc in


muqchiuiui

3.4-Diferenfierile polului apical al celulelor epiteliale Dg*gn*t apical al celulelor epiteliale vine in contact cu suprafala liberd a corpului sau cu lumenul unor organe. asigurdnd absorblia unor substanfe, dar qi eliminarea produgilor de secrelie. Specializdrile sau diferenlierile membranei celulare la acest nivel sunt reprezentate de: microvilozitdli, cili mobili, cili ficgi gi cuticula. 3.4. l.Microvilii (microvilozit5{ile) Ceiuiele epiteliale cu funclie absorbantd prezintd.la polul apical o diferenliere vizibild in microscopia opticd sub forma unei margini franjurate denumitd "platou striat" la nivelui enterocitelor din intestin sau 'omargine in perie" la nivelul nefrocitelor din fubul urinifer sau ia n1v_elq! glgcjieilpfb blastului din vi I o zitdli I e pl acent aI9.. . Microvilozit5lile apar in microscopia electronicd ca expansiuni citoplasmatice ale polului apical, ?iSpuse-"'paralel, Cu fi;rm6 cilindricd, inalte de T-Zpm qi cu diametru de 0,1pm. {rgcare piclor4llozitate .iff& este circumscrisi de plasmalemd. Axul microvilozit[tilor i.ii'r; tffit este format din 20-30 fitamente de:rXffi6 dispuse pareGl ;iF-'riftbrina fJtl'-- aeti"l cu axul lung gi care se ancoreazd in citoplasma aptcald a $f
.

tramd terminali. La suprafala

celulei la nivelul unei formaliuni

denumite plasmalemei,

lJ $3i.

:;.!

fSi--fascir6
ts,l'

.l l6a

i (3nm).

Ea

unor pun{i,
plasmaleme

hidrofile cu : celor doui egdturd cu


de pH gi de nchide sau indeplinegte

r de calciu,

,cumarfi

microvilozitdtile sunt acoperite.'de un strat de glicocalixo compu s 4:!-$&I9fl gpqn!_e_p:elpj_q-e--ircluse_jntr-o matrice aeV;ltgtuciie (Fia*l.o). ---miozffiJl La- nivelul e-nteroeitelor, grigrq_vilqzitnlile sunt ?n lfmgr de aproximativ 60/pm2 de suprafald celuiari, asrdiaLA r*ermBdi*r.e cregterea de 15-30 de ori a suprafe{ei de absorbfie.. Fig.l.6.Structura moleculard a La acest nivel, membrana microvilozitAlilor prezintd. microvilozitI{ilor (adaptare dupi enzime care intervin in digestia carbohidrafilor, fiind M.II. Ross, W. Pawlina,2006) implicate, de aceea, qi in digestia propriu-zisi gi nu doar in absorblie. '' r - 3.4.2.Cilii Epiteliile de cdptugire, a ciror funcfie dominantl este cea de transport intraluminal al unor molecule, prezintd expansiuni filiforme ale citoplasmei polului apical, denumite cili, acoperite de ilasmalemd, cu inf,llime de 5-10pm qi diametrul de 0,5pm. Cilii pot fi ficqi sau, mobili.

rJt.*

,$",1f-"

mia:i'*-i

2t

Stereocilii se gasesc li polul apicai al epiteliului epididimului gi in organul Corti din urechea internd. La nivelui epididimuiui. microscopia opticd descne un aspect caracteristic de "flacdrd de lumAnare" sau de "cdpi1d de tan''. datorat aglutindrii mai multor stereocili de c[tre secrefie. Slgegcili! sunt paraleli intre ei in po4iunea bazald, penku ca apoi traiectul lor si devind sinuos, astfei incat in po4iunea apical6 ei se intersecteaz6,. Microscopia electronici evidenliazA structrra stereocililor: axul 1or este format dint!-un fascicul central de filamente de actind care, spre deosebire de microvili, nu prezint5 o anume organizare (Fig.1.7). Rolul stereocililor ar fi tot unul de absorblie,
t'-" ,. , aflmbrinfi contribuind
.

. Cilii fic;i lstereociliir

aqtinS

la concentrarea lichidului seminal. particulard O categorie de stereocili este cea de la nivelul ceiulelor receptoare din organul Corti; stimrrlarga lor mecanica genercazd un semnal electric care, ia nivelul
sistemului nervos central, se transformi
auditivS.
o Cilii mobili (kinocilii) Kinocilii sunt prezenli la polul apical ai unor celule fiind specializali in deplasarea

punte

in

senzalie

"pit"liul", unidireclionald a fluidelor, aclion8nd prin migcdri rapide gi ritmice: celulele epiteliului respirator, celulele epiteliului tubelor uterine gi cele de la nivelul Fig.I.T.Srrucfura molecutard a stereociliior endometrului -qtffifin' Prezintd o indlfime de 7-101iin qi (adaptaredupdM.H.Ross,wPawiina,2006) diametrul a"{,fiU*, fiind bine viziiiti in microscopia
opttcd.

de ordonat, in qiruri paralele. Tipul de miqcare pe Stlgp-lli1 ptqZiirl.e.-q4 ararfament extrcm care o-eiecuti este denumitd metacronali, cilii din rAnduri succesive iniliind miqcarea in modsecvenlial. .,In vivo " aceastf, migcare apare ca o undd care se propagd de-a lungul epiteliului, bdtaia cililor din epiteliul traheal fiind comparatA cu unduirea unui ian de grdu, dinspre bronhii spre laringe. in felul acesta se asigurd eliminarea particulelor strdine impreund cu filmul de mucus.
tuhul exiern membrand luhul irdern punte de
dineinB

O,u*rT
tubuli
cerrtrali

punte de nexinS
TEHUH

Microscopia electronicd a descris structura complexl a kinocililor. La periferie ei sunt acoperili de membrana plasmatic[, iar in centru prezintd un citoscheiet specializat, denumit axonemd. Axonema prezintd in centrul s5u o pereche centrall de microtubuli, inConjurali de 9 perechi periferice de r,ricrotubuli dispuqi la
intervale regulate (Fig. 1.8). Perechea central6 de microtubuli este formatd din filamente de htbulind Microtubulii periferici sunt uni{i intre ei gi cu perechea centrali prin punli formate din proteine specifice: dineind Si nexind. Axonema se ancoreazd in citoplasma apicald a celulei intr-o formaliune denumit[ kinetosom sau corpuscul butal, cu structurd asemindtoare centriolilor.

--.il ?*

::

.4,r,ae..

purrii radiare

cerdralt

Fig. l.8.Stmctura molecuiard a sectiune transversald (adaptare dup6 D.W. Fawcett, 1996)

unui kinocil.

clinice: sindromul cililor imobili

-- :-:l -=:_'r.i,
t - iaa.

28

rechea :6rd de
devind

lintr-un 3nume
sorblie, eminal.

3.4.3.Cuticula cgJicg]lr9p19r:rntd o ingroqare a p]asmalemei apicale a celulelor unor epitelii care fac parte ::: aparaful excretor al organismului: celulele umbeliforme din uroteliu, celuiele canalelor :r'''retorii principale ale glandelor salivare gi cele ale canalelor excretorii ale glandelor sudoripare. Cuticula impiedicd reabsorblia substanfelor din lumenul organului in epiteliu. Microscopia electronicd aratd. ci este vorba despre invagindri profunde qi anfractuoase ale --.'itei interne a membranei citoplasmatice de la polul luminal al celulei, citoplasma subjacenta ::ezentAnd o densificare formatd din filamente fine care se aglomereazd sub forma unor fascicule.
3.5. Memb r ana

btzali epiteliall

nivelul rea lor niveiul


serz;alie

al

unor

plasarea

:i rapide celulele

nivelul f0p-in $i roscopia


tcare pe

VgP-bJAi,aba4.g-lg-qlt-e-definitd de reguld ca structura fin6, omogen6, aoelulali,.g!Jgg!.i-Lapo-lul,. :azal al celulelor epiteliale, intre,acesta qi lesutul conjunctiv subjacent. Ea mai poate separa gi douA :.:itglfi ,c.u funclii diferite, de exemplu, epiteliul alveolelor pulmonare li 6dqteIiiil c.u,iilei, "bari 3Diteliul podocitar din corpusculul renal de endoteliul capilar. Membrana bazald. nu se asociazh :rclusiv lesuturilor epiteliale, ci se glsegte in aproape toate lesuturile din organism: circumscric -lbreie musculare netede gi striate, delimiteazd prelungirile celulelor nervoase. in m,i-c1o;gppia -aptlga-*89&bran4 bazald se evidenli azd prin tehnici speci{e, _pglq ar _fi argenticd,+-cdnd linieT6nfinffi.agri"lruu reactia PAS, cdnd sc coloreazd '+ ----- prin *-- apare ca g ;lpregqatia r-... -1--__\_.'_:.. 1z.:\ :r ro$u. in microscopia electronicS, mcmbranabazaldprezintd o grosime variabild, intre 100-350nm, si apare formati din trei zone sau lame care, dinspre polul bazal al celulelor epiteliale, sunt: t blum lucida (lamina rara intern[), cu grosime de 30nm gi densitate electrono-opiicd scdzutd, reprezintl. zona de ancoraj aI polului bazal al celuleior epiteliale; - o lamina densao cu grosimea cuprinsd intre 50-80nm, formata din fibrile asociate unui material amorf; r lamina fibroreticularis (lamina rara

in modri, bitaia

externd) face legitura


subjacent.

cu

tesutul conjunctiv
lsmina

rhii
ts.

spre
a

Constituenlii principali ai membranei bazale sunt colagenul tip I, Lil, IV qi VU laminina,


_iibronectina
qi

lucida
lat

denea

rplexl

proteoglicanii (Fig. 1.9).


plnc6 de
anDoraJ

xmaticS, xonem[. :rotubuli, ispugi la


hlamente
perechea
Si

Laminina este localizatd mai ales ?n lamina lucida. Moieculele de laminind aderi cu o extremitate la receptorii specifici prezenli pe plasmalema bazalit a celulelor qi cu cealaltd la
moleculele de colagen din lamha densa. Proteoglicanii se gdsesc ?n propo4ii diferite, in func1ie de tipul de epiteliu gi cie starea acestuia. Ei includ heparansulJbtul care

colngen lV

nexind.

puternicd incdrc6rcare anionicl membranei bazale, contribuind astfel la realizarea funcliei sale de fiitru
selectiv-

fumtzeazd

fibre de rolagen lSi lll


Fig. l.9.Repre

de ancoraj col*gen Vll

lei intr-o
structurd

ilEh=Sl
8e,14

zer,tare a schematicd a ultrasructuri i Fibronectina este prezenta in porliunea profundS a membranei membranei bazale epiteliale 9i a relaliei cu bazale, spre lesulul conjunctiv, gi asigurd ancorarea acesteia la elementeie lesuful conjunctiv (adaptare dupi fibrele de colagen din matricea fibrilar[. D.W. Fawcett, 1996) Colagenul ttp IV este caracteristic membranelor bazaie; nu ,prezinti striagiile fransversale proprii fibrelor de colagen. lColagenul tip IY Si tip VII formeazd flbrele de ancoraj care deseneazd bucle in jurul colagenului I III. Aceste fibre Si jsunt deosebit de dense ?n membranelebazale ale epidermului gi mai pu{in reprezentate in epiteliile de c6ptugire.

.i,

pre,*"". lt$ F,

Principala funcfie a membranei bazale este cea de rezisten{a conferitd de moleculele-de colagen. Fa separd lesutului epitelial la conjunctii,ul subjacent, constituie un dinspre lesutul conjunctiv spre epiteliu, asigurAnd nutritia

suport mecanic pentru epitelii, prin Ei, in acelagi timp. asigurd aderenla filtru pentru substanlele ce difuzeazl. epiteliilor, care nu sunt vasculaizate.

29

Dtmensiunea porilor de filtrare este determinatd de releaua de colagen tip IV, iar selectivitatea tllrn:iui. dependenta de sarcina electricd a moleculelor, de forma qi Olmensiunea acestora, este atribuita catenelor polizrrionice de proteoglicani. La nivelul endoteliului capilar, membrana bazal6, asigurf, filtrarea sdngelui spre lesutul interstifial, iar la nivelul corpusculul renal asigurd formarea urinii primare.

4.Regenerarea epiteliilor

- turnoverur

cerulelor epiteliale

Celulele epiteliilor de acoperire gi captugire, fiind expuse la numeroase agresiuni, prezintd o duratd de via!6 relativ limitatE, sunt eliminate in mod continuu fie prin exfoliere, fie prin apoptoza qi inlocuite prin diviziunea mitoticd a unor celule stem sau sugd.
cum a!: fi: (i) indicele mitotic: procenful nucleilor aflali in I "i1.t3 tnarcali cu.anticorpi specifici; (ii) timpul de reinnoire, denumit gi turnover, care reprezinta dmpul scurs inffe I Tlt".'l I admffrstrarea unui precursor radioactiv incorporat in nucleu (cel mai frecvent timidina tritiata) gi eliminarea celulelor
| :nzricate de regenerare. a celulelor se poate aprecizprrn indici

'

tubelor uterine, epiteliul respirator); (ii) fie epiteliul se invagineazd.in cripte sau glande, la nivelul cdrora se situeazd insule de celule stem, care alc[tuiesc zonele de proliferare (epiteiiui tubului digestiv). a. ln epiteiiile stratificate, celulele care prolifereazl, ocupd, unul sau mai multe straturi celulare: in epiteliul esofagian numai ceiulele din stratul bazal situat pe membran a bazald. capteazd timidina tritiatd, in timp ce la majoritrtea epiteliilor malpighiene (epiderm, epiteliu vaginal), zona de proliferare se extinde qi 1a straturile de celule superioare, parabazale. Cele doud celule fiice care rczultd. in urma mitozei pot sd evolueze identic, fie rim6n6nd pe rnembrana bazald 9i intrAnd la rAndul lor in mitozi, fie si se diferenlieze qi sd se s'perfi cializeie. De asernenea este posibil ca ele sd evolueze distinct: una rdmdne pe membranabazald,iar cealaltd se diferenliazd qi trece in straturile superioare de celule. In epiderm, celulele superficiaie, complet keratinizate, se descu ameazd qi sunt continuu ?nlocuite de cdtre alte celule provenite din stratul bazal care se superficializeazd gi se incarcd concomitent cu keratini. Celulele din epiteliul tubului digestiv prezint6lumoverul cel mai accelerat: enterocitele din intestinul sublire se innoiesc la circa 5 zile turoverul celuleior acinului pancreatic este de aproximativ 50 zile. O rati de innoire mult mai lentd prezintd celula endoteliald (i0 de zile) sau celuiele glandelor endocrine, chiar ani.

iQ,elgtele stem, celule nediferenliate, capabile de multiplicare qi diferenliere, sunt prezente in toate tipurile de epitelii. Modul lor de proliferare vaiazd, dupd tipul de epiteiiu consider-at: simplu sau stratificat. in epiteliile simpie se pot intAlni doud situalli: 1i; ne exista mici celule diseminate, denumite ,,de inlocuire", sit'.rate la polul bazal al celulelor mature (epiteliul epididimar, cel al

e:

S.Varietifi ale fesuturilor epiteliale


in cadrul aceluiagi tip de epiteliu, celulele pot indeplini funclii diferite, una dintre acestea fiind dominanti: epidermul are drept funclie principald protecfia, dar indeplinegte gi rol metabolic sau de 30

ctivitatea tora, este

'?is:r:: ,.::--.r'.i: epiteliul

intestinal are funclie de cdptugire. dar qi funclie de absorblie qi secretie

nabazall
formarea

inlL! -: :'.-:]--fi. r['--r,*iifrcarea epiteliilor se face in raport cu funcfia majord pe care o indeplinesc, astfel: :l:'.,-- :.:roDerire qi cdptugire, (ii) epiteliiglandulare gi (iii) epitelii senzoriale.

_n

rrezintb o roptozd gi

i.Epiteliile de acoperire gi de ciptugire -:1e de acoperire reprezinti acea varietate a lesuturilor epiteliale care se caracterizeazd :' :1** :r -i-re3 celuielor in strafuri formind membrane continue care, fie acoperd la exterior corpul ff ,j -- :i .rJooerire fiind epidermul), fie cdptuqesc cavitili sau lumene ale acestuia. Epiteliile de ,ir!ri- :n:-.:: t ;iasifici prin coroborarea a doud criterii: (i) numdrul straturilor celulare pi

..t- i

::-:;

:
ilor aflali in I scurs intre 'ea celulelor

,'=-

-.g.trt'.

rrezente

in

at: simplu
iseminate.

rar, cel al la nivelul iul tubului


ri celulare: a timidina t. zorta de
mdnAnd pe

freializeze. iar cealalti

It continuu
se incarcd
Li

accelerat:

pancreatic (90 de zile)

lcestea fiind bolic sau de

cu numirul straturilor de celule, epiteliile de acoperire sunt: (i) epitelii simple sau epitelii pseudostratificate gi (iii) epitelii stratificate. -: ::r"-rrt ;u forma celulelor, epiteliile de acoperire sunt: pavimentoase, cubice qi cilindrice. : ---:*r : =:Lreiiilor stratificate, acest criteriu se referd la forma celuielor din stratui sau, dupd caz, t -;-:- .-:erficial de celule. ,t-- i" l.l. Epiteliile simple (nestratificate) ::-:e.i:le nestratificate, denumite gi unistratificate, sunt formate din celule adiacente, de lx.l*: : - aceea;i formd (izomorfe), dispuse pe un singur rdnd pe membrana bazal6' lrri :: =ra celulelor, epiteliile simple pot fi pavimentoase, cubice qi cilindrice. -- . Epiteliile simple pavimentoase Aceste epitelii sunt formate dintr-un singur r6nd de celule de aspect turtit, ca niqte pldci de ;:r aj, de unde gi denumirea lor. Celulele prezintd suprafa![ mare, aproximativ 15-20prn, in timp ce niltimea 1or nu depdgegte 1-3pm. Plasmalemele celulelor adiacente se intrepdtrund prin interdigitalii gi se jonclioneazd, astfel incdt limitele celulare sunt greu vizibile. Conturul celulelor, :r'idenfiat prin impregnalie argenticd,.apare sinuos, de aspectul frunzei de stejar. Citoplasma este mal abundentd lnzon central[ a celulei, unde se pozi,troneazl nucleul care are un aspect ienticular (Fig.1.10). Acest tip de epiteliu cdptugegte peretele vascular, formAnd endoteliul vascular, sau formeazd epiteliul seroaselor, mezoteliile (pleurf,, pericard, peritoneu); este prezent la nivelul foitei .e*xterne a capsulei Bowmann din corpusculul renal, cdptugegte ramura descendenti a ansei Henle, rcrmeazd peretele alveolelor pulmonare. Degi considerate ca avdnd funcfia dominanti de a forma membrane epiteliale netede, care permit fenomene de alunecare sau difuzia pasiv6, date recente aratd implicarea celuielor acestor 3Ditelii in sinteza activd a unor substanle, a$a cum se intAmpld in situalia celulei endoteliale. o Ejiiteliile simple cubice joase) -(nrismatice Acesfe epitelii sunt alcdtuite din celule cu laturile egale (izodiametrice), cu nucleul rotund, siruat cential.-'Limitele celulare se disting cu greu, datoriti -ionctiunilor intercelulare dezvoltate Fis. I .10). Epiteliile simple cubice cdptuqesc canaliculele biliare din spaliui porto-biliar, canalele ercretorii intralobulare ale glandelor salivare, tubii drepfi Bellini din rinichi, acoperd plexurile coroide, formeazd epiteliul care md"rgineqte suprafata ovarelor, cdptugesc fafa anterioari a cristalinului, formeazb epiteliul pigmentar al retinei. Pe lAngd funcfia dominantd de cdptugire, aceste epitelii indeplinesc gi rol de proteclie gi pot avea gi funclie de absorblie qi secrelie activd (epiteliul plexurilor coroide). o Epiteliile simple cilindrice (prismatice inalte) -:-:lele care intrd in alcdtuirea acestor epitelii prezinti form[ columnari, cu axul lung. re-tr::-;iiar pe membranabazald. Nucleii sunt ovalari, situali in axul lung al celulei qi pozilionali ' ,-:---.i nirel in citoplasmS, in funclie de polul activ al celulei: bazaI, cenkal sau apical.
ruri:-i:*r :' : -::. { :i )

-: '::'r'-

31

Celulele se jonclioneazdintre ele, de reguld fiind prezente toate tipurile de complexe joncfionale, iar polarizarea celulard este evidentd ig.1 . 10).

cpiteliu sinrplr

pfi

$imcnto$

epiteliu strfitificst cilin<lrir epiteliu rimplrr cutric

epiteliu simplu *ilinclric

*Fiteliu strittflcfrt p;rvifir*rrt** firii kerrtinizare

eFiteliu rle de trsnzhie trsnznie

Fig.1.10.Variet61i de epitelii de cdptuqire - schemd in microscopie opticA (adaptare dupS D.W. Fawcett, 1996)

Epiteliul simplu cilindric c5ptu$e$te tubul digestiv de la cardia la orificiul anal, vezica biliari, canalele extralobulare ale glandelor salivare, cavitatea uterini qi tubele uterine, epididimul qi bronhiile mici. Funcfia de cdptuqire a acestui tip de epiteliu este dublatd de cea de secre{ie (epiteliul gastric, celulele caliciforme din epiteliul intestinal), de absortrtie (enterocitele din epiteliul intestinal) sau de protectie (epiteliul respirator). La polui apical al celuleior se pot organiza diverse specializari epiteliaie care rdspund functiei indeplinite, cum a.r fi microvilozititile sau cilii. o Epiteliile pseudostratificate Epiteliile pseudostratificate sunt, de fapt, epiteiii simple care, examinate in microscopia optica, dau impresia de stratificare datoritd faptului cd sunt alcbtuite din celule de dilerite inalfimi. Toate celule vin in contact prin polul lor bazal cu membrana bazald,. Varialiiie de inillime ale celulelor determind pozilionarea nucleilor pe mai muite rdnduri Sazal, intermediar, superficial). Unele celule sunt mici, lipite de membrana bazald, altele inalte, cilindrice, le acopera pe cele mai joase, ajungdnd cu polul apical la suprafala epiteiiului; cum limitele celulare sunt greu vizibile, microscopia opticd oferd imaginea de falsd stratificare (Fig. 1 .10). Aceste epitelii sunt localizate in mucoasa ciilor aeriene (fose nazale, laringe, trahee, bronhii suge, lobare gi segmentzre), fiind denumit, de aceea, gi epiteliu respirator; la acest nivel, celulele inalte prezinld, la polul apiaal kinocili, iar printre ele, din loc in loc, se remarcd gi celule caliciforme. Alte localizdi sunt: canalele mari ale glandelor parotide, ductul deferent, unele porliuni ale uretrei membranoase gi spongioase, sacul lacrimal. 5. l.2.Epiteliile stratifi cate Epiteliile stratificate se clasificd in raport cu fbrma celuieior din stratul superficial: pavimentoase, cubice gi cilindrice. Ele pot fi formate doar din dou5 r6nduri de celule (epitelii bistratificate) sau din mai multe strafuri celulare, in fiecare putflnd exista mai multe rdnduri de
32

:l1!]

lrlt

naie, iar

"rlijrxlijjrr*r

Jr-- .r-nizomorle.;. *, . EF,qrtliile stratificate pavimentoase (malpighiene sau scuamoase) _ ::':_-',-: stratificate pavimentoase sunt alcdtuite din mai multe rdnduri de celule, dintre care ;ns, :r :-.:-:,C rine in contact cu membranabazald,, iar celulele din straturile superficiale diferd
rllilnrtLLr : lnrnru::':"--

r'::-_-' ;:lulelor din acelaqi strat este asemdndtoare (izomorfe), dar diferi fala de stratul

- : ,:

:-: Jrlsimea, uneori considerabild, pdni la 35-40 de rAnduri celulare qi :i r: :::t3nla in unele localizdri (epiderm, epiteliul oral) a unor celule neepiteliale: melanocite,
'{ufiffi
1--r-ngerhans,

::nc1ie de stadiul lor de evolufie. Fiind sifuate in regiuni care vin in contact direct sau - - ::-:c:,:.1 exterior, aceste epitelii sunt adaptate funcliei de proteclie prin doud mecanisme:

rl. vezica
uterine, ui gastric, ;tinal) sau recializlri

denumite creste epiteliale, printre care lesutul conjunctirz trimite expansiuni denumite p a pilg conj unctivo-vasculare, Inlocahzdrile ?n care sunt ?n permanenld umectate de secrelii, epiteliile sunt nekeratinizate: ;avitatea orala, epiglotd, tiro-faringe, esofag, cafial anal, porliunea terminald a uretrei, vagin, corzile vocale adevirate, conjunctiva qi fala anterioari a comeei. Epiteliul dq. la suprafala corpului tgrc!9ryaul) se caracteriz-eazd. prin acurnularea de keratind in celulele superficiale, fiind definit ca un epiteliu ggyatinizat. . Qpiteliile stratificate pavimentoase flrl keratinizare Aceastd varietate de epitelii este format[ din trei straturi de celule: bazal, intermediar gi superficial: t' F stratul bazal, situat profund, pe membrana bazald., este format dintr-un rAnd de celule cubico-cilindrice, cu citoplasma bazofilf, gi nucleii ovalari, dispuqi cStre polul apical al celulei, mulli orezentdiid aSpbcte de mitozd, de aceea acest strat este denumit gi strat generator. ' F stratul intermediar sau spinos este format din mai multe r6nduri de celule (5-15) fiind cel care conferd grosimea epiteliului. Celulele provin din stratul profund in traiectul lor ascendent c[tre suprafafa epiteliului. Ele sunt voluminoase, au forml poliedricd, citoplasml eozinofili, iar nucleii st'erici sunt situali central. intre celule existi spalii intercelulare la nivelul clrora acestea se soiidalizeazd prin formaliuni caracteristice, descrise in . microscopia opticd drept 'spini intercelularifr, de unde qi denumirea stratului. Microscopia eiectronicd aratd cE spinii :ntercelulari sunt de fapt de desmozomi. in citoplasma celuleior se evidenliazf, filamente de

;:.:ruri

limfocite; in p1us, la nivelul acestor Coud localizfut mat sunt prezente qi \[erkel Itufiu,r! cu funclie de receptie senzitivf,. Grosimea mare a acestor epitelii gi lipsa lllltlll ;-'----:zalic este compensatd prin cregterea suprafelei de contact dintre epiteliu gi lesutul - -- -:..:r\ bogat vasculanzat subjacent. Astfel, epiteliul pdtrunde in grosimea conjunctivului prin

lCroscopla

keratini cu o distribulie particulard in mdnunchiuri de fibriie, denumite t6ioff6ii6.

indllimi. al$me ale iperticial). e cele mai u vizibile,


e

bronhii e1, celulele , gi celule :ent, unele


ee.

superficial: r1e (epitelii r&nduri de

denumite celule scuamoase; la nivelul lor se evidenliazd in citoplasrnd granulalii caracteristice, bazofile, denumite granule lamelare (Fig. i.10). Stratul bazal qi cel intermediar sunt denumite gi corp mucos Malpighi, motiv pentru care epiteliul eiie denumit malpighian. F stratutr superficial este format din doui-trei rdnduri de celule scuamoase, din ce in ce mai rurtite, cu nucleii picnotici qi aplxizali, dar care se menlin chiar in condiliile tn care ceh.rlele s e descuam eazd in permanenfd. Microscopia electronic5. demonstreazd, cd, qi la nivelul epiteliului malpighian fbrd keratinizare celulele superficiale pot acumula mici cantitali de keratinE, care nu se evidenfiaz5. in microscopia ,-rplic5. La nivelul epiteliului oral se descriu astfel zone complet nekeratinizate, zone care prezintd .irttjkeratinizare (keratinizare asemdn5toare celei de la nivelul epidermului) qi zone de nliakeratinizare, unde celulele superficiale acumuleazd mici cantitAti de keratina, dar iqi menlin nucleii.

-l

-1

Epiteliul stratificat pavimentos cu keratinuare In cadrul acestei categorii._-sc incadreazd epidermul, alcdtuit din cinci straturi de celule,
^.

denumite keratinocit e: bazal, spinos, granulos, lucios, comos (Fig. 1 . 1 1 ). o stratul bazal are caracteristici morfologice asemdndtoare cu cel de la nivelul epiteliiior malpighiene fbrd keratinizare. Celulele sunt solidari zate ?ntre ele prin desmozomi, iar cu membrana bazald prin hemidesmozomi. Numeroase celule se afli in diviziune mitotic6 dAnd naqtere celulelor care se vor superficializasi vor intrain alcdtuirea straturilor succesive. r stratul spinos este format din mai multe rdnduri de celule poliedrice, cu numero$i spini intercelulari. Uneori se pot observa figuri mitotice in nucleii celulelor din zona sa profiindd, in timp ce celuleie superficiale incep sa se ap{atizeze.

eleidini.

stratul granulos se constituie incepAnd din zona superficiala a stratului spinos, unde celulele devin aplatizate, capdtd" formd romboidald, iar in citoplasma lor se acumuleatzl in num6r mare granule bazofile confinand o substan![ denumiti keratohialinr. o stratul lucios este format prin aplatizarca marcatd a celulelor din stratul granulos superficial, care devin pavimentoase. Citoplasma lor este intens acidofila gi refringente lrin acumularda de
o

I stratul cornos este alcatuit din celulele cele mai superficiale, care acumuleaza masiv keratini; ca unnare, nu-cleui qi organitele citoplasmatice dispar, joncliunile intercelulare se desfac,
iar celuieie se descuameazd. )
$

gtrfrt *crnos

strat grrnulos
at cFino*

irt luqiu*

gtrat bazal

Fig.1.ll.Schema imagiaii microscopice a epidermuiui (adaptare dupi L-C. Junqueir4 J. Cameiro, 1980)
o

bistratificate cubice (prismatice joase) Aceste epitelii sunt alcdtuite doar din dou6 rAnduri de celule: bazal, constituit din celule cubice sau cilindrice gi superficial, format din celule cubice (Fig.1.10). Localizdrile sunt limitate la canalele excretoare extralobulare ale glandelor salivare qi canalul excretor ai glandelor sudoripare. Au rol de cdptuqire, de absorbtie qi secretie dar qi de bariera (epiteliul canalului excretor al glandei sudoripare prezintd la suprafalh curicul5).

r Epiteliile

Epiteliile stratificate cilindrice (prismatice inalte) Epiteliile stratificate cilindrice sunt formate dintr-un rAnd superficial de celule cilindrice qi unul profund de celuie cubice, cu polul apical rotunjit. Uneori, intre cele doud se pot inierpune cdteva rdnduri de celule poliedrice. Limitele celulare se disting dificil in microscopia opticd. Localizdrile sunt rare: canalele excretorii principale ale glandelor salivare, segmentul distal al uretrei feminine, porliunea spongioasi a uretrei masculine, conjunctiva palpjrall. Indeplinesc funcfii de proteclie (celulele superficiale pot prezenta cuticuld), absorblie qi
secrelie.

r Epiteliul de tranzifie (paramalpighian sau uroteliul) Uroteliul cdptugeqte ciile urinare extrarenale: calice, bazinet,weter, vezicd,urinerd. uretra in segmentul proximal. Este alcdtuit din trei straturi de celule: (ii) stratul bazal, cu celule cubice sau cubicocilindrice, situate pe membranabazald; (ii) stratul intermediaro format din cAteva rinduri de celule polimorfe (poliedrice, cubice, ovaiare, rotunde) qi (iii) stratul superficial, format dintr-un r6nd de ceiule voluminoase, aplattzate, ce acoperf, ca niqte umbrele doud sau chiar trei celule din stratul subjacent, fiind denumite, de aceea, celule umbeliforme. Aceste celule pot fi uneori binucleate, 34

:",

: -:,:i :ru: --::3

"-u-

:oiul luminal

cuticulio cu roi de barierd pentru reabsorblia substanlelor prezente rFig. 1.10). Uroteliul este dotat cu o plasticitate deosebitd: in funclie de volumul de lichid, starea de distensi e a vezicli urinare, epiteiiul apare bistratificat cAnd vezica este plind gi
prezinld,

:iuristratificat in stare de vacuitate.

5.2.Epiteliile glandulare Pnn epiteliu glandular sau secretor se definegte acea varietate de epiteliu alcdtuit din celule ,:*:::-izate in sinteza qi eliberareaunui anumitprodus, denumit secrefie. Epiteliile secretorii intrd :: ::-crrra glandelor, de unde qi termenul de epitelii glandulare.
secre{ia este proprie exclusiv celulelor epiteliale, unde se acumuleazi sub forma unor granule '.:-arice, lizibile in microscopia optica. Cu a-iutorul microscopiei elecffonice gi a trasorilor radioactivi a fost : r,.., -: jescrierea cdilor metabolice ale procesului de secrelie, incepdnd de la precursori qi pAnd la eliberarea :-..:*.--:r elaborat, devenind evident cd multe alte celule, in afara celor eplteliale, au capacitatea de a sintetiza gi elibera : :=::-ri inconjurdtor produse de secrelie, ftri a le inmagazina in citoplasmd; spre exemplu celule cu origine
- -::

i-:. :--.:ierat ci

,:31,
de

'12

m,e-aencbimali-fibroblaste, osteobiaste, condroblaste-secretd componente a1e matricei extracelulare, sau secre(ia de -; :. : :. -,e a unor molecule care mediazi comunicarea intercelulard, definite generic citokine. r :- . :::ea de secreiie trebuie diferenliati de cea de excre{ie celulard. Secrefia presupune succesiunea unor etape de : .-.:::z: celulard care necesiti consum energetic, produsul rezultat fiind util pentru buna funclionare a organismului. :-: :'.creiie. care necesitd un consum energetic redus, se elirnina, de regulI prin difuziune, molecule simple, rezultate in ::; -e-abolismului celular, care pot fi chiar ddunbtoare organismului. :- ,:*o':- secretat de cdtre o celuld poate actiona asupra altor celule situate in imediata vecinatate, et'ect denumit l*:rcri-n. Dacd moleculele de secrelie aclioneazd pe aceeagi celul[ care le secret6, mecanisrnul se numefte autocrin, iar -,"-i ,:c:etia respectivd este lransportatd de cdtre sdnge qi ac[ioneazS la distanfd, asupra unor ceiule fnt6, tipul de
'f

:in Fl,
J ).

:-::i :sie endocrin.

-=:::l endoplasmic rugos dezvoltat,

Ie

ie

Celulele epiteliale cu funclie de secrelie se caracterizeazd, in ansamblu, pdn existenla unui care reprezint[ sediul sintezelor proteice sau glicoproteice. :*-,:':sul de secrelie este transportat sub formd de mici vezicule in aparatul Golgi, nnde este : - -;--ntrat $i impachetat in granule secretorii delimitate de membrane proprii. .::=*1e1e se acumuleazdin citoplasma apicaii, de unde continutul lor este eliberat prin fuzionarea :-:::-:ranelor proprii cu domeniul apical al plasmalemei.
: -:-- ::scrise doud modalit[ti de eliberare
:

a secretiei: (i) calea secrefiei controlate (via A), in

care celulele

': 'i

gi inmagazineazdprodusul de secretie in granule citoplasmatice delimitate de membrane proprii gi pe care :e:eazd ca rdspuns la semnale nervoase sau hormonale (ii) calea secref iei constitutive (via B), in care produsul nu ---: ::3zireazA ci este transportat direct la suprafala celulei prin mici vezicule care nu se evidentiaza in microscopia :-- - - sr se elibereazd pe mdsurd ce este sintetizat ?n celuld (Fig. 1.1.).

---::-:ieazi

-ce

11

b
L

opticd.
a1

distal

X,:b1ie qi

:^ uretra ln
I

Glandele se clasific5, in funclie de mediul in care se elibereazd produsul secretat, in glande :' :i. endocrine ;i mixte. . Glandelc exocrine sau glandcle cu seci'efie externi clibcrcazd produsul dc secreiic intr-o ;:"-:::e ce comunicd cu mediul exterior sau direct la suprafafa pielii, fiind prevdzute cu un sistem lc ';:3le sau ducte excretorii (exemplu: glandele sudoripare, salivare, sebacee, gastrice, intestinale). . Glandele endocrine sau glandele cu secrefie internl elimin6 produsul secretat direct in :c:-*- urtern (exemplu: glandele suprarenale,hipofiza, tiroida, parotiroidele). r Glandele mixte sunt alcituite dintr-o componentd celulard endocrin[ qi una exocrini
.---

u cubicorde celule n rAnd de

:t- ;::-:,U : pan0feasUl).

-;.

lin stratul
)i.nucleate,

F:carul poate fi considerat de asemenea o glandd, denumita amficrini, prin faptul cd aceeaqi hepatocitul - prezinti atdt secrefie exocrini (secrefia biliard), cat $i secrelie interni, in sdnge :T - :i::'ie serice, prostaglandine).

I-

35

r
I t

t
r
F

5.2.1. Epiteliile glandulare exocrine Clasificarea glandelor exocrine se face in raport cu mai multe criterii: (i) situarea lor fald de

i,,,

epiteliul de clptuqire;

(ii) morfblogia

elementelor componente;

(iii)

modalitatea de eliminare

i*

u/ud

aprodusului secretat. . in funclie de situarea gi raportul lor fala de epiteliul inconjrirdtor, glandele exocrine pot fi endoepiteliale qi exoepiteliale. Glandele endoepiteliale sunt situate chiar in grosimea unui epiteliu de acoperire qi, in raport cu num'fulde celule secretoare pot fi unicelulare qi pluricelulare. o glandele endoepiteliale unicelulare sunt alcdtuite din celule glandulare izolate, diseminate printre celulele unui epiteliu de cdptugire: celulele caliciforme, localizate printre celulele absorbante din epiteliul intestinal sau printre celulele cu cili din epiteliul respirator. Celulele caliciforme sunt elemente foarte diferenliate care secreti mucina, o glicoproteini care, dupl hidratare, formeazd, un produs vdscos, denumit mucus. in secliunile histologice, picdturile de mucind cie la poiui apicai, ciiiatat, ai celuiei pot fi evidenliate rareori ca entitati separate, ele tinzand s[ conflueze prin ruperea membranei care le circumscrie. Mucusul este produs pe calea secreliei controlate. Secrelia de mucind este continud, stimulat6 de divergi agenli chimici gi de inervalia
parasimpaticd.

it@

ryg
ury

llwt[
,;illti,m
WCIM

trm
ry

,ffi

,llllll@

srllm

q!
'...-4J
S]Imu

glandele endoepiteliale pluricelulare in alcdtuirea cea mai simpid sunt reprezentate de epiteliile de clptuqire, in care toate sau majoritatea celulelor sunt secretante: epiteliul mucoasei gastrice, epiteliul cavitlfii uterine, epiteliul plexurilor coroide. Glandele exoepiteliale sunt glandele exocrine propriu-zise, care se dezvoltd ca invagindri tubulare ale epiteliului, localizate in lesuful conjunctiv al mucoasei respective, de care sunt separate
o

;tm
'

r,,llll

produsul de secre{ie qi (ii) componenta excretorie - canalul excretor - prin care secrefia este vehiculatd spre exterior. F in raport cu aspectul adenomerului, glandele exocrine pot fi tubulare, acinoase, alveolare, tubuioacinoase gi tubuloalveolare. o Glandele tubulare abc Glandele tubulare prezinta adenomerul de formtr alungitd, digitifonna. Tubul poate fi drepr, de exemplu la nivelul glandelor Lieberkrihn din intestinul sublire sau al glandelor endometriale in faza proliferativd, ugor sinuos: glandele gastrice de la nivelul regiunii fundice, sau ramificat in Fig.l.l2.Schema diferitelor tipuri de glande porliunea sa profundd: glandele esofagiene, exocrine simple: a. glandd tubulari dreaptl; b. glandl tubularl glomerulati; c. qi d. glande duodenale, pilorice. Alteori, tubul poate fi r[sucit tubulare ramificate; e. glandd acinoasS. ca un ghem, glomerulat, precum glandele Adenomerul este figurat cu linie ingrogatd iar sudoripare sau glandele Brftnner din duoden canalul excretor cu linie dubla (adaptare dup[ D.W (Fig.1.12). Fawcett, 1996) . Glandele acinoase Adenomerul acestor glande, denumit acin (acinus * bob de strugure), este o formaliune rotundd sau ovalar[, alcdtuiti din mai multe celule secretorii, care continui capdtul distal al canalelor excretorii glandulare. Celulele acinare, distribuite pe un singur rAnd, prezinti un pol bazal, mai larg, care se sprijina pe membrana bazall qi un pol apical, mai ingust, care participa la

esofagiene, glandele Lieberkiihn din intestinul sublire, glandele sudoripare qi sebacee. Uneori, aceste glande pot avea o structurd mai complexS, organizdndu-se in organe propriu-zise, separate de lesuturile inconjuritoare prin capsule proprii, a$a cum este cazul glandelor salivare majore: parotida, sublinguala, submaxilara. 'Criteriul morfologic de clasificare are la bazd cele doud componente majore ale unei glande exocrine: (i) componenta secretorie adenomerul - care elaboreazS, prin ceiulele ce il alcdtuiesc,

printr-o membrand bazaTd denurnitd glandilem: glandele gastrice,

.,,ttild

m
.r lfi

E!

T&rtr

{fmJuI
mrfu;

i\--.*-**--ij -f_ a-;-,

-..-..::
:_: -

_'

^a JO

or fali eliminare
de

:ine pot

fi

. in raport

liseminate celulele

:
.

Celulele are, dupd


de

aturile

:le tinzdnd

a secreliei : inervalia
zenlate de mucoasei

invagindn
nt separate sofagiene. :ste glande

-:ciiui acinului. in ansamblu, glanda are aspectul unui ciorchine de strugure. in !E ::,* :: >ecrelie acinii pot fi seroqi, mucoqi sau micqti. * ucmull ieros este format din celule glandulare care sintetizeazd produqi proteici puri. Pe ilun: :- : - :l-.t:,ce. prezintd formd sfericd qi este intens bazofil. Celulele acinare, de form6 lttllmtr,il ;;, 5- :riunghiulare pe secliuni qi deiimiteazd un lumen ingust gi stelat cu prelungiri lmml .rrgrrg: lr:;-eul. rotund, este situat spre polul bazal a\ celulelor (Fig.1.13). Celulele sunt ryry - '-_::::::e. cu predominanla reticulului endoplasmic rugos qi a ribozomilor liberi, care irtliiit[ll[!fi citoplasmei bazofilia puternicd. lwuumn! l.-:- este situat supranuclear. Citoplasma apicald conline granule de secrelie, denumite rnrm!,trc ;'jin'ntgene. care sunt eozinofile. La periferia circumferinlei acinului, ?ntre plasmalema , 'gJandilem se gdsesc celule mioepiteliale, aplatizate, prezentdncl prelungiri care se ry 'r': -: -:---:: ele gi cu celulele acinare. Aceste celule conlinin citoplasmdproteine contractile ffiurlrrrllu,rr'r ,rtrnrlr^l"' -s"r-it.:. sub influenla diverqilor stimuli nervogi, comprimarea acinului gi eliberarea $milEl*r' .: :: s:e :etie in lumen. s::r;i se gasesc in glanda parotidi, pancreasul exocrin, glanda linguali Elrner, -"r:-:-: <,n livar mixte. 6nO*rm q,;ruul mucos este alcituit din celule care secretd un mucus bogat in glicozamtnoglicani. ;ii,, , lnr:: j,: -:- ..r aiar6. iar dimensiunile sunt mai rnari decdt ale celui seros. -;unur'* .:-::-ui este rofund gi larg. mdrginit de celule rmome.: -: : Ju citoplasmd vacuolard, spumoasd, clard in iiur ril r-i=: -z:eie. datoritl dizolvdrii mucusului de cdtre rluuri:it ' - -g f . i,1). Mucusul se poate evidenlia prin tehnici acin
ilroulrum.::r"*i.
ilullllulillrilur'"-]l:

: tesuturile

parotida.

'nul:rc palatine, glandele salivare Weber din


65ee4k salivare mixte.

.,: l.LS sau mucicarmin. Nucleii sunt turtili $i rurn.,; :-. sirua1i la polul bazal al celulelor. W - :-=- *,elor mioepiteliale este inconstantd. -.: -'i inuco;i sunt localizali in glandele salivare
rlttu:ilrtrl:
fr-

.'{FrnR

limb6,

acin mixl

rnei glande alc1tuiesc,

{cinul mlrt prezintd formd ovalard


;ur:i:r.:

:cre{ia este

. alveolare.

Jr, :n5::=-3 componentei glandulare predominante, de iil|::.it t:-.-Cr--r&S5: se gisesc cateva celule cu secrelie

-t.- mai mari falA de tipurile

sau alungitd qi anterioare.

Fig.l.13.Reprezentarea schematicd a diverselor tipuri de acin (adaptare dupS


L. C. Junqueira, J. Carneiro, 1980)

u:uffisL-ua Gianuzzi
Lomerul de :e fi drept, erkuhn din rmetriale in gastrice de

r*gl",.-i --i-:este celule se dispun sub forma unei semilune mucG-seros (Fig.l.13).

rrc;

formAnd acinul Acest tip de acin este

;utu:'*-=r:.c glandelor salivare mlrte. . Glandele alveolare

; m'elul glandelor alveolare adenomerul este il -r- :-rs. de aspect sacciform. O glandd care prezintdzeci de

mificat in
esofagiene. re fi rlsucit

lrur,fri:

:e adenomeri este prostata. Fiecare dintre acini este inl,l:.:: ;xtr-o membrand bazall pe care se sprijin[ un rAnd de

lin

glandele duoden

forma!iune

ul distal al
m pol bazal,

participd la

us'-'= :-:bice sau cilindrice. Interiorul adenomerului apare pe nus.:: :-'-e histologice ,,gol", datoritf, faptului cd secrelia se :r: ; i -: timpul prelucrlrii histologice. Din acest motiv ilr" ; :-*::: este denumita,,glanda alveolara goald". " r-::-:i a1r'eolar6,,plin6" este glanda sebacee (Fig.1.1a). E"r :.::biana bazald se afl[ un r6nd de celule cubice, cu ,r""-r-:-:rna bazofild, morfoplasmf, bine reprezentatd qi nuclei l:i r: -:, diviziune. in urma mitozelor rezulti doud celule fiice rr: ', li avea o evolulie diferitd: una rdmAne in continuare pe
a)t

Fig.1.14.Glanda sebacee, schemE in

microscopie opticd (adaptare dupd


D.W. Fawcett. 1996)

glandilem iar cea de-a doua se desprinde qi se deplaseazd spre interiorul glandei, incarcdndu-se, in acelapi timp, cu propriul produs de secrelie. Adenomerul capdtd astfel aspectul unui sac plin cu celule: cele situate superficial au formd poligonald, aplatizatd., cu nucleu picnotic qi organite in involufie. Citoplasma lor prezintd aspect vacuolar, spongios, fiind ocupata de produsul de secrelie, denumit sebum. in final, aceste celule se elimind impreund cu sebumui. Glanda sebacee prezinr[, un duct excretor scurt care se deschide in treimea superioard a r5dacinii firului de pdr. Unui fir de pdr i se pot asocia doud sau trei glande sebacee, formdnd impreund foliculul pilo-sebaceu. Glandele sebacee se gdsesc pe toatd suprafala corpului, cu excep{ia fetei palmare a mdinii qi plantare felei a piciorului. La nivelul buzelor, areolelor mamare, pe labiile mici qi pe fala internd a prepufiului, glandele sebacee sunt independente de firul de pdr, deschizdndu-se direct la suprafala pielii. Sebumul este un amestec de lipide (trigliceride, colesterol) cu substanle ceroide gi detritusuri celulare, Caie are rolul de a lubriiia pielea gi a menline flexibilitatea firului de pdr. o Glandele tubulo-acinoase gi glandele tubulo-alveolare . Glandele tnbulo-acinoase prezintl, adenomerul sub forma unei combinalii intre tub qi acin: glanda mamari in afara lactafiei, iar glandele tubulo-alveolare sunt combinalii intre glandele tubuiene gi cele alveolare: glanda mamari in perioada de lactatie. ) in raport cu forma gi modui de distribufie a canalului excretor, glandele exocrine pot fi simple gi compuse. Canalele excretorii sunt strucfuri epiteliale care unesc adenomerele cu supraf-afa corpului sau cu o cavitate care comunic[ cu exteriorul, vehicuiAnd secretia elaborata de adenomere. Ele sunt formate din celule epiteliale jonclionate intre ele gi susfinute de o membrana bazald. r Glandele simple

rf,

il
il

illut

duu
Itrfitilr

@il

milrfl

{liltiiltn

ituil

llL[

ir

Glandele simple prezintd un singur canal de excrelie ca"re se continud cu unul sau mai multe adenomere (Fig.1.15.A): glandele sudoripare, glandele I-ieberkiihn, glandele gastrice, glandele duodenale Briinner.
Glandele compuse Glande compuse prezinti canaie excretorii uneori Fig.l.lS.Reprezentarea schematici a rinei extrem de ramificate, arborescente, care converg glande exocrine: A - simplS; B - compusi progresiv spre un canal principal (Fig.1.15 B): (adaptare dupd L.C. Junqueira, J. Cameiro, glandele salivare, pancreasul exocrin. 980) O varietate de glande compuse sunt glandele agminate sau asociate, alcdtuite din glande compuse alEturate. Fiecare glanda compusd formeazd cu stroma sa ?nconjurdtoare un lobul glandular. Canalele excretoare ale tuturor lobulilor se deschid individual, dar aldturat, in aceeagi zon6. Exempiu: glanda mamari, prostata. . Modalitatea de eliberare a produsului secretat

iligl;

1it10lM

:r:.:i -.:."

1"f't

-^:-

constituie criteriul funclional de clasificare, in raport cu care giandele exocrine pot fi: merocrine, holocrine gi apocrine (Fig.1.16). Fig.l.l6.Tipuri de glande exocrine dupd r Glande merocrine modalitatea de excretie, schemd Eliberarea merocrind se catacterizeaza prin faptul cd, (adaptare dupd M.H. Pawlina, YY' r.wr,r4' t' Ross, W. produsul de secrelie se elimind prin exocitazd., iar celula ^us!' 2006) glandulard. a cdrei integritate morfologicd este p6strat6, reia ciclul secretor. Acest tip de secrelie caracterizeazd majoritatea glandelor exocrine din organism: glandele salivare, sudoripare, gastrice, pancreasul exocrin. glandd glandS merocrind apocrin6
gland$ holocrin$

--'<-i:

lnterst

inter:t

38

du-se, in : plin cu eanite in


,

. Glandele holocrine Glandele holocrine sunt constituite din celule care involueazd,, se incarcd cu propriul lor :-:,:-s de secrelie qi la sf6rgitul fiecirui ciclu secretor se elimina impreund cu acesta: glandele
.idt'gtee.

secrelie,

erioard a

formind mdinii qi interni a


suprafa!a

letritusuri

b qi acin:
: glandele

ine pot fi
:nomerele
aboratd de

nembrani

canal
,.

de

nai multe
glandele gastrice,

Celulele endocrine se pot dispune in trei modalitali: (i) difuz, izolat, formAnd ;ustemul endocrin difuz; (ii) aglomerate in mici insule cu secrelie endocrind situate in organe : :*rd altd funclie dominantd, fonnAnd glandele intersti{iale; (iii) struclurate in organe individuale,

Glandele holomerocrine sau apocrine Glandele apocrine sunt alcdtuite din celule care acumuleaza produsul de secrelie la polul "r:.-. Cind acesta atinge o anumitd presiune, plasmalema apicala a celulelor se rupe, iar produsul :,c .ec:etie se elirnini in lumenul glandei. Dupi refacerea plasmalemei apicale, celula iqi reia ciclul; :''.-:le: glanda mamari, glandele odorante. 5.2.2.4piteliile glandulare endocrine Spiteliile giandu-Ititan secrelie endocrind fotmeazd, prin asamblarea 1or, glandele endocrine ::--: :.-rnstituie organele si stemului endocrin. t--elu1e1e endocrine sunt specializate in sinteza unor substanle chimice de semnalizare, :c-.;:te horrnoni, care, vehiculate de sdnge, acfioneazd asupra unor "celule fintd" situate la *.:-::::a care prezintd receptori specifici pentru hormonul respectiv. Se apreciazf, ca o celula ;i lintd :! ::e avea intre 10.000 - 15.0000 de receptori. Legarea hormonilor de receptorii lor declanpeazi un -:,- -:rs caracteristic. Originea epiteliului glandular endocrin este simiiard cu cea a celui exocrin, din toate cele trei -: -:: embrionare. Prin inmugurirea epiteliului de suprafali gi infundarea sa in mezenchim se -".:=-ezzd. cordoane celuiare compacte sau structuri tubulare. in cursul dezvoltdrii embrionare, aceste -:::r3ne pierd legitura cu epiteliul de suprafala $i raman izolate in tesutul conjunctiv bogat . ..;:larizat. Clasificarea epiteliilor glandulare endocrine se face in raport cu: (i) natura chimici a : .:::onilor secretali: hormoni steroizi sau hormoni polipeptidici gi (ii) modul de gruparea ceiulelor i"-*-:eioare - citoarhitectonia epiteliilor glandulare - care se constifuie in criteriul morfologic de : -::icare.
o

orii uneori

I t

converg

r.1.15 B):
glandele d formeazd r. Canalele Lvidual, dar

r III&Illifi,

lui

secretat

in raport cu rolocrine ;i

r -::.rind glandele endocrine. o Sistemul endocrin difuz Sistemul endocrin difuz este alcdtuit din totalitatea celulelor izolate sau alcdtuind mici insule :r-:iente in interiorul epiteliului de acoperire al tubului digestiv, printre celulele epiteliului :3::;r3tor sau chiar la nivelul encefalului. Majoritatea acestor celule se caracterizeaz.E. prin :ra;rtatea de a capta precursori ai aminelor pe care le decarboxileazd, de aceea este denumit sistem tPt-D (Amine Precursor Uptake and Decarboxilation). Primele descrise au fost celule enteroendocrine prezente in mucoasa tubului digestiv, in ::--:::i frind caracteizate peste 15 tipuri. Datoritd capacitilii lor de legare a sdrurilor de crom sau :i: ::+nt aceste celule au fost denumite inilial celule enterocromafine sau argentafine. --:-'':L:ele eliberate de aceste celule aclioneazd. fie asupra altor celule din tubul digestiv. fie asupra ;:, . :--Jie aparJin0nd glandelor anexe ale acestuia (de exemplu, celulele ,rG" prezente ?n numir =:*.:::-t in mucoasa antrului piloric elibereazd gastrina, hormon care aclioneazi stimulAnd :r" - -.::ia gastrici qi secre{ia acidd a celulelor parietale din glandele gastrice, iar colecistokinina, rii:::::--;:5 de celulele ,rl'o din mucoasa intestinald determini contraclia ritmicd a musculaturii

'l::--:i1iare. . Glandele endocrine interstifiale faptul


cd

i,

iar celula ste pAstratd,


in organism:

:i:'-::i:e

-:-andele endocrine interstifiale sunt denumite astfel deoarece celulele endocrine sunt neuniform sau sunt grupate in lesutul conjunctiv al unui anume organ: glanda nmcr, tiriali sau diastematici a testiculului, formatd din totalitatea celulelor Leydig sau glanda rmcr:ridali a ovarului (glanda tecal6).

39

La nivelul glandelor endocrine propriu-zise, celuiele endocrine se distribuie fie in cordoane celulare, rcalizdnd glandele cordonale, fie in vezicule sau foliculi - glandele foliculare.
Glande endocrine cordonale in organizarea cordonald, care este cea mai frecventd., celulele endocrine alcdtuiesc cordoane sau trabecule care, in funclie de dispozilia capilarelor sanguine, iau aspecte variate: arciforme, reticulate compacte (hipofiza anterioari, corticosuprarenala, pancreasul endocrin, glandele paratiroide). " Glande endocrine veziculoase sau foliculare Organizareafoliculard definegte dispunerea celulelor glandulare in jurul unei cavitili centrale,

. Glandele endocrine propriu-zise

formaliunea purtdnd denumirea de folicul sau veziculi. Exemplui tipic este reprezentat de glanda tiroidS. tntre foliculi se gdsegte pulin lesut conjunctiv, cu nrlmeroase capilare.

:f-iul

: l-tj'p
-:--:,a i -

i
=--eS.r-ti

:.'niun
maturt

=onoci
s:imuid

40

1 Cordoane

c cordoane arciforme. r. glandele

CAPITOLUL II TESUTURTLE CONJUNCTIVE

ali centrale. reprezentat

Defi nitia

tesuturilor conjunctive

lptttmrnu-rLe 1:esurui conjunctiv lax cu funcfie preponderenti de conexiune, fesuturile conjunctive lll&umrltc -- --:rciie de suport mecanic) qi (ii) fesuturi conjunctive specializate: lesutul adipos, rilu:tllLr ':- - :--:-_aginos gi osos, sangele. ::.::::-rstica structurall comuttd, indiferent de funclia pe care o indeplinesc qi de localizare, l&illliirr -::':: ;i iesuturiie conjunctive sunt l'ormate din celule qi din matrice extracelulari, in lrlllllilrilur; "::: :ieia intrd fibre matricea qi fibrilari substantd fundamentald. Proporlia gi moclul de *'*: . ''e acestor elemente componente 'rlllln,lrrrlii:stau la baza clasificlrii morfologiee a tesufurilor iullujiilnn: -:-- ":- -: ,esuturi conjunctive laxe gi lesuturi conjunctive dense.

-:-----: tonjunctive, cele mai rispdndite din organism, reprezintd un grup eterogen de -- -::r . - t::ginea embrionard comund din foila a treia, mezodermul. -::j -:--:-3 conjunctive indeplinesc funcfii importantc: (i) reprezintd elemente de conexiune :: 'illlulul " " '! - a lega) pentru perfile componente ale organelor; (ii) asumd functie de suport nnrifrlrmril: ' 1 :Jr tesuturi sau al organelor (fesutul conjunctiv cu aceastd funcfie fiind denumit gi lilltr ots iostinere): (iii) asigurd mediul in care se distribuie vasele de sAnge pentru aportul de lillllrlf,lrnr : -:r:-r'e si pentru eliminarea produseior rezultate din metabolism - funcfie de apirare. - -.;'::: ;u aceste funclii, lesuturile conjunctive se pot clasifica in: (i) fesuturi conjunctive
ll0ellriiilr.

- :':

l"f
I

lementele componente ale tesuturilor conjunctive

- :-rc:ie de originea lor, celulele conjunctive pot fi: (i) celule fixe, autohtone sau proprii " l[mniHr:.. :;s-l: ;i (ii) celule mobile, de origine hematogend, care igi indeplinesc funcfia in lesutul "irffimrr -::::-. .:iide ajung din sdnge, traversdnd peretele captlar. Celulele proprii, autohtoneo sunt: (i) celule tinere: celula mezenchimala qi (ii) celule rmr'r-e i ::e'iblasful qi adipocitul.
'Murrrr

!sir3.: -i-

i::=

X.Celulele tesutului conjunctiv deosebire de epitelii, in lesutul conjunctiv celulele sunt distribuite izolat prezentdnd grade variate de mobilitate.

in

matricea

Celu-lele mobile, cu origine hematogeni, sunt reprezentate de: (i) macrofage, diferenliate din 'i---:-e sanghine, (ii) plasmocite, care se diferentiazd, din limfocitele B activate in urma ml*l--- :.:rtigenice, (iii) rnastocite, cu origine incertd, (iv) leucocite granulocitare qi limfocite.
41

Celulele mobile au duratd de viat6 scurtd gi sunt in permanenla inlocuite cu altele venite din sAnge. l.tutul conjunctiv, rolul lor esie cel legat de apdrarcaorganismului impotriva antigenelor strdine. ^In In lesutul conjunctiv cu anumite localizlri (chorionul mucoasei orale, dermul superficial, stroma organelor limfoide), in afara acestor doud mari populalii celulare se mai pot int6lni qi celule denumite generic, datoritd formei lor particulare, ,,celule dendriticeoo, care indeplinesc rol in imunitate precum gi celule pigmentare. 2.1.1.Celulele proprii fesutului conjunctiv o Celula mezenchimali Celula mezenchimald, rcprezintd elementul de origine pentru toate celelalte celule fixe ale lesutului conjunctiv, prezentA la embrion gi la fit, constituind celula fesutului conjunctiv dndr mezenchintul. Un mic numdr de celule mezenchimale se menlin gi dup[ na$tere, cu localizare perivasculari, pbstr6ndu-9i capacitatea de diferenliere gi ddnd naqtere fibroblastelor. celulelor musculare, pericitelor qi unor elemente sanghine.
Se considerd

ci obezitatea

ar putea

fi

indivizilor supernufrili in primul an de viatd.

5i rezultarul diferenlierii postnatale a celulelor mezenchimale in adipocite in cazul

Celula mezenchimald prezinti dimensiuni de 25-30pm $i formd fusiformd sau stelat6. Citoplasma este abundentS, slab bazofild gi emite prelungiri efilate 1a nivelul c6rora se jonclioneaz6 cu celulele vecine prin joncliuni de tip gap, pe care le stabileqte in vederea comunic6.rii celulare necesare procesului de diferenfiere. Nucleul este voluminos, rotund-ovalar, cu cromatina nucleard dispusd in grdmezi neregulate, iar organitele citoplasmatice sunt slab reprezentate (Fig.2.1.) Identificarea celulei mezenchimale este dificili pe preparatele histologice gzuale, uncle se confund6 u$or cu fibroblastul tdndr. Rolul ceiulei mezenchimale este cel de celulS suqd sau celula stem pentru celelalte celule ale lesutului conjunctiv, dar indeplinegte gi rol in sinteza matricei extracelulare.
o Fitrroblastul Fibroblastul reprezintd cea mai rrspdnditd celuld a lesutului conjunctiv matur. Este celula care sintetizeaz6 componentele matricei extracelulare (fi brel e qi sub stanla fundamental 6). Termenii de fibroblast gi fibrocit sunt similari din punct de vedere histologic, degi al doilea este utilizat frecvent pentru celula care aincetat procesul de fibrilogenezd. Fibroblasteie se formeazd", inilial, din celula mezenchimald, iar post-natal prin mitoze proprii. Dimensiunile celulei sunt cuprinse intre 25-3 5pm. Aspectul microscopic diferd, in funclie de localizarea qi ciclul func{ional: formd fusiformd, cu extremitdlile celulare alungite, sau stelatd, cu prelungiri citoplasmatice groase, greu Fig.2.1. Celule mezenchimale, schemd vizibile in coloraliile histologice uzuale. in curturi cerulare, in microscopie opticb (adaptare dupd fibroblastele au tendinla de a stabili contacte intercelulare L.C. Junqueira, J.Carneiro, i 97 I ) prin prelungirile lor, dar acest fapt este greu de dernonstrat ,,in vivo". Nucleul este voluminos, ovalar sau alungit, hipocrom, dispus central, gi conline 1-2 nucleoli vizibili. Mitozele nucleare sunt rare in lesutul conjunctiv matur, dar in situatia unor agresiuni devin numeroase (Fig.2.2.). Microscopia electronici evidenliazd centrioli, complex Golgr gi mitocondrii cu criste lungi qi sub{iri, dispuse in vecindtatea nucleului. Reticulul endoplasmic rugos gi un mare num6r de vezicule de pinocitozf, con{indnd lipide 9i pigment sunt bine reprezentate in citoplasma fibroblastului activ, dar sunt mult mai rare in fibrocitele inactive. La periferia citoplasmei, imediat sub plasmalemd, este prezentS o zond sdraci in organite, dar bogatd in filamente, in special d,e actind qi a.-actind,in timp ce miozina este distribuiti uniform in toatd citoplasma. Sunt prezenfi, de asemenea, numeroqi 42

or!
S3

Per
S3

Eri

din sAnge. :lor strdine.


,

ial, stroma Li qi celule


iesc

rol in

rle fixe ale :tiv tAnir r iocalizare r. celulelor

T:,::,:iubuli cu rolul de a menline forma ' -';:ri a celulei. Fibroblastele sunt capabile :e mobilitate, parcurgdnd circa i pm/min, :n:indndu-qi forma celulard. ..:e.: t'apt se datoreazd prezenlei in citoplasm5 " -. r lrrleinelor contractile, ce determinl miqcdri *,, .::,f,.;.Il ::=re de ,,scurgere" ale celuiei, care, pe :i:-...ila inaintdrii, lasd in urmi mici fragmente :- ::.asmatice. : :itoplasma unei categorii de fibroblaste, Fig.2-2. Fibroblast. schemd in microscopie electhnica :rumite miofibroblaste, este prezent un (adaptare dupd L'C'Junqueir4 J' Carneiro, 1971) --.1r crescut de filamente de proteine : ._;actiie (actind Si miozind). Aceste celule sunt prezente in numdr important in lesutul conjunctiv * :-:rpul fenomenelor de reparalie post-lezionalS, dar qi in vilozitdlile intestinale sau in cele
: .:aentale.

rocite in cazul

sau stelat6. rnclioneaza

irii celulare
na nucleari e (Fig.2.1.) se confundd
re

celuie ale

a lesutului

rmponentele

\'{embrana citoplasmaticd a fibroblastelor prezinld, o mare varietate de receptori pentru : :::oni, factori de creqtere, molecule de adeziune matriciale. Func{iile cele mai importante ale fibroblastelor sunt legate de sinteza macromoleculelor .s-:ului conjunctiv, atdt a fibrelor (fibrilogeneza), cdt qi a substanlei fundamentale: colagen, ;.;:!nd, glicozaminoglicani, proteoglicani.Prin aceste functii, ele irrtervin in procesele inflamatorii ,- -: cele de reparalie tisulard. Fibroblastele intervin, de asemenea, in procesele de apirare tisulari prin sinteza de *"::rferonB, substanid din familia citokinelor, cu rol in apdrarea antivirald qi antitumorald. Degi sunt considerate celule diferenliate, se pare cd in anumite situalii patologice fibroblastele = rot diferenfia in alte celule, cum ar fi adipocitele, osteocitele, condrocitele, tenocitele. Fibroblastele intervin in metabolismul lipidic, prin prezenJa pe suprafala plasmalemei a .o:eptorilor pentru LDL pe care sunt, astfel, capabile si le incorporeze, scdzdnd concentralia lor in ii:_eele circulant. Densitatea acestor receptori scade cu vdrsta, ceea ce determind scS.derea ;;1-'lpordrii qi metabolizdrli LDL gi, consecutiv, cregterea susceptibilitAii la formarea pldcilol
::eromatoase.

entald).

lin punct de )\'ent pentni


zenchimald, celulei sunt

rcalizarea gi tile celulare groase, greu uri celulare, intercelulare : demonstrat

conline 1-2 ;itualia unor


rriste lungi Ei r de vezicule

asfului activ, malem6, este

'tind,intrmp :a, numero;i

Morfologia qi funclia fibroblastului sunt hormono-dependente: ACTH-ul qi cortizolul inhibd .:jvitatea fibrilogeneticd, in timp ce ^9711-ul qi hormonii sexuali stimuleazd atat fibrilogeneza cdt qi :--:ozele celulare. o Adipocitul (celula adipoasd) Adipocitul face parte din celule proprii lesutului conjunctiv, fiind specializat in sinteza gi :epozitarea lipidelor. Existd doud varietdli de adipocite, care diferd prin morfologia, funcliile qi ::rdul lor de distribulie: (i) adipocitul alb sau unilocular gi (ii) adipocitul brun sau multilocular. ) Adipocitul unilocular sau adipocitul alb se poate gisi izolat in lesutul conjunctiv lax, dar, :ei mai adesea, ceiuieie se dispun grupat in jurul vaselor sanghine; cAnci se acumuieazd in numdr -:rportant formeazd. lesutul adipos. Adipocitul unilocular este o celulS de dimensiuni importante, in medie diametrul sdu fiind :uprins intre 80-120pm, dar poate atinge chiar 180pm. Cdnd este izolat prezintd formi sfericS, dar :ceasta devine poliedric[ prin compresiune reciprocd in interiorul lobulilor adipoqi. Citoplasma este :cupatd aproape in totalitate de o unicd picdturd de grdsime, de aceea celula se nume$te adipocit lnilocular. Nucleul, turtit, inconjurat de un inel sublire de citoplasmd eozinofila care conline ,.rganitele, este impins la periferia celulei. Prin prelucrarea in tehnica histologicd unn)d, grdsimea s. dizolvd, iar celula in ansamblu ia aspect caracteristic de "ine1 cu pecete" (Fig.2.3.). Pentru evidenlierea picdturii lipidice, seclionarea se efectueazd pe preparate congelate, iar secliunile se coloreazd ulterior folosind coloranli liposolubili (Sudan III, Il/, Scharlach, Albastru de Nit). Evidenlierea incluziei lipidice se mai poate face prin fixarea ceiulelor cu tetraoxid de osmiu. 43

l-

In

Fig.2.3.Adipocit unilocular, schemi in


microscopia optici

complexul Golgi juxtanuclear, mitocondrii, ribozomi liberi, cisterne de reticul endoplasmic. Citoplasma conline de asemenea, enzime implicate in procesele de lipogenezd gi lipolizS. Plasmalema ptezintl, numerogi receptori implicali in metabolismul lipidic, dar gi receptori hormonali (insulind, hormoni de creqtere, catecolamine, hormoni tiroidieni, glucocorticoizi). La periferie, plasmalema este constant dublatd de o relea fini de fibre reticulinice cu rol de membrani bazald,, in a ciror sintezl se pare cd intervine

microscopie electronicl se observd ?n citoplasmd

?nsdgi celula adipocitarS.

Funcfia principald a adipocitelor este cea implicatd in metabolismul lipidic, prin stocarea tngiicendelor (lipogeneza) gi degradarea ior (lipoliza). Aciipocitele pot acumu'ta Si LDL qi c o I e s t er o l, indeplinind prin aceasta rol antiateromatos.
De datd recentd este implicarea adipocitelor tn sinteza gi eliberarea unor factori biologici, cum ar fi. INF-a leptina, Si care actioneazd asupra numirulur de celule adipoase gi asupra centrului salietdtii din hipotalamus

F Adipocitul mulfilocular sau adipocitul brun prezintE dimensiuni mai mici dec6t cel unilocular, avdnd diametrul de aproximativ 40-50pm gi formd poligonal6. Nucleul sferic este dispus in centrul celulei. Citoplasma este ocupati de picituri lipidice multiple, cu dimensiuni neregulate, fiecare delimitatd de o membran6 proprie, de unde qi denumirea de adipocit multilocular (Fig.i.4.). in microscopia electronicd se observd numarul mare de mitocondrii, situate printre picdturile de lipide, av6nd aspect ultrastructural caracteristic: formd sfericd, criste multiple qi bine vizibile. Mitocondriile conlin o concentrafie mare de citocromi, responsabil de culoarea brund a celulei. Membrana citoplasmaticd prezintd numerogi receptori p-adrenergici, in legdtura cu multitudinea de terminalii nervoase de tip simpatic care inconjoard. celula. Principala funcfie a adipocitelor multiloculare este cea legatd de
procesul de termogenezi.

2.l.2.Celule mobile o Macrofagul (histiocituI) Macrofagul este o celuld imunocompetentd care face parte din sistemul fagocitelor mononucleate. in terminologia histologicd este acceptatd,denumirea de histiocit pentru ceiula in repaus gi cea de macrofag sau ,rmacrofag activat" pentru celula activ6.
Fig.2.4.Adipocit multiiocular schemd ln mi*oscopia opticd
Sistemul fagocitelor mononucleate este un concept inrrodus tn 1969 de cdfre Van Furth include celule cu funclie 9i fagocitard distribuite in trei compartimente :

"'l

precursoare localizate in m[duva hematopoeticd; (ii) compartimentul de distritrutie - reprezentat de monocitele circulante din sdnge gi (iii) compartimentul tisular reprezentat de celulele de tip macrofagic din diverse lesuturi, rearltate din diferenlierea iocal6 a monocitelor. Acestea sunt: macrofagele sau histiocitele lesutului conjunctiv, celula Kupffer din ficat, macrofagele alveolare dia pl6mdn, macrofagele din organele limfopoetice (splinl ganglionii lirnfatici, hemomeduli), macrofagele pleurale gi peritoneale, osteoclastele din os, celulele Langerhans din tegument, celulele tip A din membranele srnoviale, microglia sistemului neryos central. Toate aceste celule au in comun capacitatea cle a ingloba particule de colorant vital (albastru de Trypan), prezen{a enzimelor lizozomale Qteroxidaze, esteraze) gi prezenla pe membranl a receptorilor pentru fragmentul Fc al imunoglobulinelor gi pentru complement

(i)

compartimentul central

reprezentat

de celulele

:esp
r

li)

spec

rioc
catr
(

coni

bacte

e\tra
iromt

Originea macrofagului este in mdduva hematopoietic[, de unde este eliberat in sAngele periferic unde rdmAne aproximativ 24-48 de ore ca monocit circulant. in urma semnalelor
44

citoplasmA

:omi liberi,

:online

de ogenezd qi

::-,:-renice, traverseazd peretele venulelor post capilare gi trece in lesutul conjunctiv, unde se : ::::ntiazi qi iqi indeplineqte func{iile, avdnd durata de via}I de aproximativ doud luni. Macrofagele reprezintd primele celule ale apardrii organismului, ele fagocitind bacteriile ,*- alti corpi striini.
frgocitoza este proprietatea fundamentali
a unor celule de a

rpiicali in

(insulind, tiroidieni, .e constant

ingloba particuie strdine. Fagocitoza poate fi nespecific5,

:-::;s prin care sunt inglobate particule inerte biologic, cum ar fi particule de prat de coloid, pulberi, gi specifici sau n: uni. mediati de prezenta pe suprafala celulelor imunocompetente a receptorilor pentrt imunoglobuline Si
. ' -:,ement, prin care sunt inglobate antigene ca: tnicroorganisme, celule tumorale, detritusuri celulare.

;i

cu ro1 de
intervine

rin stocarea

qi LDL

qi

F-a Si leptina,

celda de dimensiuni mari, intre - . --l0pm, cu nucleu rotund sau incizat, nucleolat qi citoplasm[ acidofila, cu prelungiri scurte qi :r3se (Fig.2.5.). Forma celulei difer[ in functie de starea sa funclionald. In microscopia electronic5, citopiasma :e:rt-eric[ prezintd numeroase prelungiri : _rtiforme sau pseudopode ce conlin vezicule :: pinocitozh. Macrofagele activate prezintd in :-:ra acestora gi vlluri citoplasmatice,

Pe preparatele histologice uzuale, histiocitul se prezintd ca o

:i decit cel
: este dispus

i neregulate, (Fig.z.a.). mitocondrii,


Itrastructural

::::umite qi prelungiri lamelipode, care ii mobilitate accentuatd. " rj-erd celulei o 1.1:rfoplasma este bine dezvoltatd: aparatul l-.isr este situat in vecindtatea nucleului, iar ::::culul endoplasmic este lacalizat in
:
;1;1-,plaSm?

A
Fig.2.5.Macrofag: 1971);
2004)

B
A.
in
schemi

periferica.

Caracteristic
de

*:crofagului activ este num5rul mare


,'-zozomi) care

in

microscopia

optica (adaptare dupd L.C.Junqueira J. Carneiro,

1e

vizibile.

sponsabil de rt6 numeroqi

ii conferi un aspect spumos. in :-ropiasma histiocitului, acegtia sunt

B.

schemi

microscopia electronicd
Eamshaw,

(adaptare dupd

T. D. Pollard, W. C.

le terminalii

16

celula.
de

:a legatd

ace parte din a de histiocit


i.

elule cu func1ie
hematopoeticd;

nentul tisular

monocitelor.

le alveolare din
gele pleurale gi anele sinoviale, de coiorant vital rd a recePtorilor

'at

in sdngele
semnalelor

::nrezentali de lizozomi primari sau secundari, .- in macrofagul activat de fagolizozomi. -: citoplasmf, se evidenliaz\ de asemenea, filamente intermediare de actind Si miozind, responsabile :e mobilitatea celulei qi de procesul de fagocitozi, precum gi numeroase incluzii (vacuole, pic[turi) ::lrezentdnd particule fagocitate. Macrofagele prezintd mai multe tipuri de receptori membranari gi de molecule utilizate ca ::arkeri: (i) receptori care recunosc resturi glucidice ale peretelui bacterian; (ii) receptori penku :agmentul Fc al anticorpilor din clasa Igl\4 gi IgG in num[r foarte mare (circa 2 milioanelceluld); :li) receptori pentru fracliunea C3 a complementului; (iv) receptori pentru interferon; (v) adenozin :rfosfat; (vi) 5-nucle otidaza. Principala func{ie a macrofagului este cea de fagocitozi. Procesul fagocitozei imune presupune parcurgerea mai multor etape: (i) afluxul celulelor :esponsabile de apdrare in lesutul supus acliunii antigenice (chemotactismul),; ,ii) adeziunea membranei plasmatice a celulei imune la particula de fagocitat, asiguratd de receptori 'pecifici; (iii) internalizarea particulei antigenice prin endocitozS, (iv) digestia sa prin procese 'oiochirnice gi (v) extemalizarea produgilor rezultali ?ntr-o formi simplificatd, ugor de recunoscut de c6tre celulele efectoare (limfocitele). Factorii chemotactici sunt reprezentali de: (i) componente bacteriene: lipopolizahande (component debazd al peretelui bacteriilor gram negative); (ii) produqi rezulta1i din metabolismul bacterian; (iii) produqi rezultali in urma degraddrii tisulare locale; (iv) fragmente de makice extracelulari; (v) produqi biologic activi, cum ar fr sistemul complement, pt ostaglandine, rromboxani, produse de alte celule implicate in imunitate apa4in6nd organismului gazdi.

ra

45

Sistemul complementului reprezintd un grup de proenzime gi proteine plasmatice inactive, sintetizate de ficat. Activarea sa este declangatd de formarea complexelor antigen-anticorp, de prezenla unor produgi microbieni, sau de acliunea unor enzime proteolitice eliberate de microbi sau de celulele gazdd-

Factorii chemotactici determind migrarea ceiulelor imunocompetente spre focarul inflamator. Traversarea peretelui vascular este stimulata prin eliberarea unor substanle denumite molecule de adeziune de cdtre celulele endoteliale, trombocite sau chiar de celulele efectoare, care determind cre$terea locald a concentraliet de histamind Si consecutiv cre$terea permeabilitdlii capilare. in cadrul cooperirii ce1u1are, obligatorie in rdspunsul imun, lntre celulele efectoare (limfocite) gi macrofag, acesta din urmd este definit ca celu16 ,rprezentntoare de antigen". Prezentarea antigenului constd in digestia de cltre macrofag urmatA de reducerea sa la o formi putemic imunogeni, uqor de recunoscut de cdtre limfocite.
Exisld doud mari categorii de antigene: (i) antigene T-independente ;i (ii) antigene T-dependente. Antigenele T-independente sunt substanle de natur6 polizaharidicd sau mucopoiizaharidicl, avdnd organizare iineard 1ii epitopi repetitivi, recunoscutd nemijlocit de limfocitele B prin intermediul unor receptori de membrand, care in urma activdrii produc imunoglobuline (anticorpi). Antigenele T-dependente sunt reprezentate de molecule de tip ,,conforma{iona1", care conlin o multitudine de epitopi diferili (proteine complexe, celule sfrSine, virusuri) pentru a caror recunoa$tere este necesard procesarea antigenului $i prezentarea sa trtr-o formd ugor de recunoscut de cdtre limfocite. Celulele prezentatoare de antigen sunt celule accesorii ale r6spunsului imun care preiau antigenul, il prelucreazd in citoplasm6, il transport- in organele limfoide secundare unde il expun pe suprafa{a membranei citoplasmatice in cupa moleculelor CMH-II, unde sunt " prezentate" iimfocitelor T. Specificitatea gi intensitatea rdspunsului imun sunt controlate de c6tre un sistem antigenic apar{indnd organismului gazdd, care poartd denumirea de complex major de histocompatibilitate' Complexul major de histocompatibilitate (CMID reprezintd un grup de gene localizate pe braful scurt ai cromozomului 6, grupate in doud clase principaie, la fel ca antigenele pe care le codific[. Sistemul antigenic codificat de genele CMH poarta la om denumirea de IILA, denumite astfei deoarece au fost inilial descrise la nivelul leucocitelor. HLA este responsabil de unicitatea imunologicd a hecdrui individ qi de fenomenul de respingere de gref5. Sistemul antigenic HLA este subdivizat in dou6 clase: clasa I cuprinde trei iocusuri majore: HLA-A, HLA-B, HLA-C, iar clasa a ll-a alte trei: HLA-DP, HLA-DQ, HLA-DR. Molecuieie de HLA sunt prezente pe membranele celulare: HLA de clasa I pe toate celulele nucleate ale organismului dar nu gi pe suprafa{a neuronilor, a fibreior musculare striate gi a hematiilor; antigenele HLA de clasa a II-a se gdsesc pe limfocitele B tri pe celulele ,,prezentatoare de antigen". Limfocitele T inactive nu prezintd antigene HLA-II, care se exprim5 numai dupb activarea 1or. Agadar celulele care exprimd HLA de clasa Ii-a exprimd qi HI-A clasa I. Antigenele de tip timodependent nu pot fi recunoscute de cdLfre limfocitele T decAt in urma procesdrii lor intracitoplasmatice de oifre celulele ,,prezentatoare de antigen" 9i asocierii cu
molecule de HLA clasa a II-a-

Opsonizarea reprezintd una dintre etapele iniliaie ale fagocitozei imune care constd in acoperirea microorganismelor cu anticorpi qi cu fracliuni ale complementului, avdnd drept scop cregterea receptivitdlii acestora la fagocitozd. Imunoglobulinele se leagA prin fragmentul lor Fab de antigen, 16sdnd liber fragmentui Fc care se va lega de receptorul compiementar al macrofagului. Bacteria opsonizatd se leagA ulterior de membrana macrofagului, simultan prin intermediul receptorilor pentru anticorpi - Fc qi pentru complement - C3. Legarea bacteriilor de membrana macrofagului se face consecutiv, din receptor ?n receptor, $i este denumitd mecanism ,,in fermoar". Ulterior, bacteria este inglobati in citoplasma macrofagului in interiorul unei vezicule denumite fagozom. Fagozomii se internalizeazl treptat in citoplasmd qi se alipesc lizozomilor care elibereazA enzimele lor bacteriolitice, ducdnd la digestia completd a bacteriei. in interiorul lizozomilor au fost evidenliate zeci de tipuri de hidrolaze acide (sulfataze, nucleaze, proteaze, lipaze, glicozidaze). Dintre acestea, Iizozimul digerd peretele bacterian, iar mieloperoxidaza, impreund cu alte enzime, digerl complet bacteria (Fig.2.6),

cr

cr

c(

SZ

-:

ui

)'1

46

etizate

de frcat.
antigen

crobieni, sau de

ffi

d inflamator.
molecule de re determind
lare. re (limfocite)
3,pf4*rf

r*A$Tr*{ $i As[ficlt?A

1ffi,%

Prezentarca

rmi puternic

#&u

f4{ru(f'i

$ czrflr. se*rJlrdar
**xi:mr liepaptx*3e

nizare lineard qi 5. care tn urma


.dine de epitopi

{es}liiqzErr t0lpi r6:id;rrli

Fig.2.6.Etapele fagocitozei (adaptare dupd R. Coujard, J. Poirier, J. Racadot, 1980)

ea antigenului

;en sunt celule lanele limfoide


Lt

" prezentate"

t-agocitoza imund macrofagele nu aclioneazd independent, ci sunt stimulate de substanle cunoscute sub denumirea ::nericd de citokine, produse de ce1ulele implicate in imunitate. Macrofagul ?nsugi are capacitate dc sintczd a ---:leroase citokine: Il-1, Il-6, WF. interferon. M-CSF, eritropoetina, PDGF, FGd precum gi a altor substante, cum ar

-:
|.

1 organismului rraEul scurt ai


nic codificat de

al leucocitelor.

ere de greft.
-A-B, HLA-C,
aneie celulare: rsculare striate
e

de antigen".
care

r celulele

proteolitice (elastaza, colagenaza), lizozim, prostaglandine, leucotriene, peroxid de hidroge,n. peste 100 de citokine, termen sub care sunt definite substanle biologic :::ive produse de cdtre o celul6 cu efect preponderent, dar nu exclusiv, in apdrarea organismului, exercitat asupra altor ::tegorii de celule, care preztntd, receptori pentru citokine. Citokinele produse de macrofage mai sunt denumite gi - 'nokine, cele produse de limfocite, Iimfokine, iar cele care intervin in cooperarea dintre celulele mononucleate. '.:erleukine. Acfiunea citokinelor este fie de tip endocrin, la distanld, fie paracrin, asupra unor celule aflate in ' :cindtate, fie autocrin, asupra celulei care a produs-o. Astfel, s-a demonstrat cd macrofagele, odatd cu prezentarea '-:isenului, elibereazd qi // -1 care activeazd limfocitele T gi induce producerea din partea acestora a Il -2 care la r6ndul ,i.-r stitnuleazl proliferarea gi induce producerea de anticorpi de cdtre limfocitele B. De datd foarte recenta este -:serva{ia cd, prin eliberarea de ll-i,limfocitele T stimuleazd diferen{ierea neutrofilelor, macrofagelor gi mastocitelor. .:-ie interleukine (Il-1, I1-5 pi 11-6) sunt implicate ?n reglarea multiplicdrii gi diferenlierii limfocitelor B.
enzime

l=a in prezent au fost izolate 9i identificate

rscute de cdtre si asocierii cu

3 consta in
drept scop I lor Fab de
acrofagului.

intermediul
I mernbrana

n fermoar". e denumite : elibereazd rilor au fost


licozidaze). Jte enzime,

in condilii patologice, cum ar fi inflamaliile cronice, in urma agregArii in jurul antigenelor, :racrofagele capAte prin compresiunea reciprocd forme poligonale, epitelioide. in situalia existenlei lui corp strain de dimensiuni importante, mai multe macrofage se pot contopi gi formeazd mase : -iciliale denumite celule gigante multinucleate. r Mastocitul Mastocitul este o celui[ cu origine controversatd: prezentAnd unele similitudini morfologice ---r polimorfonuclearul bazofil din sAnge, s-a crenrt cd provine prin trecerea acestuia in lesutul ;rnjlnctlv, in r;nna- traversdni prin diapedez| a peretelui capilar. Recent s-a demonstrat cd este '. crba despre o celuld diferitd, care prezintd precursori comuni in hemomeduld cu bazofilul '-:rculant. in sdngele circulant mastocitul rdmane un timp foarte scurt, dupd care pdtrunde in lesutul ronjunctiv unde dobdndegte aspectul caracteristic ai iqi indeplinegte funclia. Mastocitele sunt rdspdndite in tot lesutul conjunctiv, mai numeroase fiind de-a lungul vaselor sanghine, in lesutul conjunctiv aparlin6nd mucoaselor digestivd qi respiratorie, tn derm, in mezenter si epiploon. Mastocitul este o celuld voluminoasd, de formd ovalard, cu diametrul 15-20pm, ugor de iecunoscut datorit[ numeroaselor granulalii bazofile prezente in citoplasma sa, care pot masca nucieul. Acesta este situat in centrul celulei, prezintd, dimensiuni reduse qi formd rotundd. \licroscopia electronicd evidenfiazS. in citoplasmd mitocondrii, complex Golgi $i reticul endoplasmic rugos slab reprezentate (Fig. 2.7).
47

Formaliunile caracteristice pentru morlblogia mastocitului sunt granula{iile, vizibile qi in microscopia opticA, intens bazofile in coloraliile uzuale. rdspdndite uniforrn in toatd citopiasma, cu dimensiuni cuprinse intre 0,3-0,8pm. Granulaliile se coloreazi metacromatic (in ro$u purpuriu cu albastru de toiuidini sau cu albastru de metilen). prezentand qi reaclie PAS pozitiv5. in microscopia electronicd, granulaliile pot prezenta o mare variabilitate de densitate gi conlinut. Confinutul lor este reprezental de glicozaminoglicani de tipul heparinei, acidului hialuronic, responsabili de pozitivitatea reacliei PAS gi de metacromazie, histamind. serotonind, factori chemotactici pentru eozinofile gi neutrofile, proteaze neutre gi o substanl5 responsabila de qocr:l anafiiactic denumitd SR,S-I (slow - reactive-substance). Principala functie a mastocitelor este implicarea lor in imunitatea organismului gi in reaclia inflamatorie. Mastocitele sunt santinele sensibile ale lesutului conjunctiv, capabile sd detecteze pdtrunderea proteineior strdine gi sd decianqeze
reaclia infl amatorie local6.

Fig.2.7.Mastocit, schemd in microscopie

(adaptare dupi

T.

D.

W. C. Earnshaw,2004)

lipidica denumite leukotriene, precum qi a prostqglandinelor care recruteazd alte celule implicate in inflamalie. Stimulul care induce degranularea mastocitelor este rcprezental de orice substanld antigenicd la care individul a fost sensibilizat printr-un contact anterior gi care a determinat sinteza de IgE din partea plasmocitelor. Mastocitele prezintd pe membrand receptori pentru IgE, care se leagl de acegtia prin fragmentul lor Fc qi determind consecutiv degranularea mastocitului (Fig.2.8). De regu16, reaclia care survine este discreti 9i localizatd. Indivizii alergici (circa10-15oh din populalie), denumili qi atopici, produc IgE in titru important contra a numeroase antigene: polenul, veninul de albine sau de gerpi, medicamente, fire de pdr din blana animalelor, pene, produse alimentare - lapte, ou, cr-ustacee, cdpguni, piersici. Dup[ expuneri repetate la antigenul respectiv se produce o degranulare masivi a mastocitelor. Substanlele din granulalii induc cregterea secretiei glandelor mucoase, constriclia muscuiaturii netede, vasodilatafie capilard, hipotensiu-ne arteriali, determin6nd simptomatologia caracteristicd din astmul alergic, febra de fin sau anafilaxie. Degi func1ia lor principald este cea imunologicS, mastocitele delin gi rol in turnoverul matricei extracelulare prin B-glucuronidazd, hexozaminidazd Si arilsulfutazd conlinute in granule,
care pot degrada unli glicozaminoglicani.

Prin activarea lor se produce eliberarea imediatd a substanlelor con{inute in granulalii printr-un elecrronica mecanism de exocitozd compusd, denumit Pollard degranulare mastocitari, urmati de producerea qi eliberarea mai lentd a unor citokine de naturd

r(

r(

c(

Plasmocitul Plasmocitul este o celuld foarte rlspdnditd in lesutul conjunctiv, in special la nivelul organelor limfopoietice, dar gi la nivelul unor mucoase. El ia naqtere prin diferenfierea limfocitelor B in urma contactului cu antigenele qi reprezinti principalul producdtor de imunoglobuline circulante. Plasmocitul prezind formd sfericd sau ovaiard qi dimensiuni de 12-15pm. Nucleul este situat excentric, iar cromatina este dispusi caracteristic, radiar, "in spi16 de roatd". Uneori pot exista celule binucleate. Citoplasma este intens bazofi6., prezent6nd un halou perinuclear in care este situat complexul Golgi; reticulul endoplasmic rugos este foarte bine reprezentat gi poate ocupa toatd citoplasma (F ig.2.9.). Produsul de secrelie, reprezentat de imunoglobuline (anticorpi) este eliminat in mod continuu la suprafala celulei. Ocazional, in citoplasmi se pot observa incluzii sferice cu diametrul de 2-3pm, denumite corpi Russel, situdli in cisternele dilatate ale reticulului endoplasmic. Se pare c5 aceqtia ar reprezenta condensdri de secrelie imperfectd. Celulele Mott sunt plasmocite cu corpi Russel numerogi care comprimd nucleul gi aparatul Golgi.
o

;i

ul di
SC

n(

t _t

Sz

in
Ld

alr

po

48

zibile qi in
rplasma, cu

receptar

rurpuriu cu
nicroscopia
-1"

*6

rrul lor este

&
tsE

rnsabili de cfici pen1rv c denumiG


implicarea in reac{ia le sensibile
detecteze
<iecianqeze

tbtAST*ClT

ATITIGfIIE

q&
ii

$TRUCTUET TffrTA

nrugchiul net*d glande mufroiqs* ua*e sanghine

W
{
,

##e

-$**'

t*rnrinalii nsrrrfi ilse *enzitiue Pfulll eozinofil+


pl.rclrete

r imediatd

i printr-un r- denumi:
roducerea
gi

sanEhitre

r de naturl cum Ei a
care induce

MEDIAT*Rl

*tt*t41

rr,'

vidul a

fosr

Fig.2.8.Rolul mastocitelor

in

producerea reacliilor

asmocitelor.

alergice (adaptare dupd D. W. Farvcett, 1996)

lgmentul lor survine este pici, produc au de qerpi. u. crustacee.


are

masivl

:. constriclia
)tomatologia

turnoverul :e in granule.

lul organelor or B in urma


nte.

ul

este situat

exista celule re este situat ocupa toatd

nod continuu nrl de 2-3pm.


are aceqtia corpi Russel

ci

2.2.Matricea extracelularl \,Iatricea extracelulard a lesuturilor conjunctive este formatd din numeroase molecule care fie .* --:sanizeazd sub formd de fibre (matricea fibrilari), fieprezintd un caracter amorf, nestructurat matricea amorfi sau substan{a fundamentald). Elementele componente ale matricei sunt -.:-rltatul sintezei celulelor proprii ale lesutului conjunctiv gi ele se afli intr-un permanent proces de -. rnoire. 2.2.l.Matricea fib rilari it alcituirea fibrelor lesutului :-:junctiv intrd doud tipuri de molecule: :''rlagenul, care formeazd fibrele de colagen , elastina, prin a cirei organizare :',::cteristich iau nagtere fibrele elastice. o Fibrele de colagen Fibreie coiagene sunt prezenie in ioate ::rile de lesut conjuctiv. Pe preparatele :ilrrlorate apar ca filamente incolore cu B '-:=etrul de 0,5-10pm qi lungime extrem dc Fig.2.g.plasmocir A. schemd h microscopia optic6 :--:abil6, in coloraliile uzuale sunt eozinofile, adaptme dupd T. D. Pollard, W. C. Earnshaw, 2004) schemd in microscopia electronicd (adaptare dupd - .-oloreazi in verde cu tricromicul Goldner- B. L' c' Junqueira' J' carneiro' 1971) ::eselly gi in albastru cu tricromicul Masson. .:- .esuturile in care se gAsesc in concentralie mare conferd in stare proaspdtd un aspect sidefiu, :.:acteristic, de unde qi denumirea de fibre albe. in lesutul conjunctiv lax prezintd o dispozilie '':atori, iar cAnd sunt sub tensiune se onduleazi; nu se ramificd gi nu se anastomozeazl,.inlumina :,:' - Nizatd, fi brele col agene prezintd o birefringenld caracteri sticd.

49

Microscopia electronicil aratd cd fibrele cLrlaqene sunt formate din fibrile paralele, denumite subunitlli fibrilare, cu diametrul de 50-100run. care prezint[ pe sec]iune longitudinald o striatie transversali cu periodicitate de 67nm, responsabila de birefringenla fibrelor in lumina polaizata; in secliune transversald, fibrilele prezintd, forma cilin,Cric6. Unitalile fibrilare sunt polimeri ale moleculelor de colagen. Molecula de colagen (denumita qi tropocolagen) are lungimea de 280nm.,srosime de 1.4nm qi este formatf, din trei catene polipeptidice denumite catene o (doui catene cr-l si o cateni a-2), fiecare avdnd greutatea moleculari 100kDa. in molecula de colagen. catenele o se rdsucesc in tripli elice cu orientare dextrogir[, qi sunt solidarizate intre ele prin legaruri de hidrogen. arariamentul fibrilar este consolidat prin legdturi covalente ?ncruciqate intre moleculeie de coiagen. Strucfura aminoacidici a moleculelor de colagen diferi intre diferitele tipuri de fesut conjunctiv. tn general sunt prezente concentralii mari de glicina (33%), prolina (12%) hidroxiprolina * amrnoacid specific pentru colagen (12% I si hidroiftizina.
Asamblarea moleculelor de colagen pentru formarea fibri1elor se face sponran. in direc{ia cap-coadd, intr-o manier6 extrem de ordonatd, dupd un model format din serii ordonate de cinci unitigi moleculare. Cele cinci unitali moleculare se dispun paralel intre ele in plan longitudinal, iar in grosimea fibrilei formeaza un aranjament in trepte de scard- Acest model apare datorita faptului c6 existr o deplasare lateralS constanta a fiecarei molecule fa!6 de ."l.tutt.. i"". a""a molecule succesive aflate iatr-un gir existd un spaliu de 35nm, denumit regiune gap sau regiune lacunari. Datorit6 deplasdrilor laterale ale moleculelor, la intervale de 67nm in lungul unitaiilor fiirilare, un iumer de regiuni gap se dispun in registru in grosimea fibrilei. Prin acelagi mecanism upui int -o alternanl6 regulat6 zone ?n care moleculele diatr-un gir se suprapun peste moleculele girurilor suprajacente sau subjacente, rezultaid regiunile de suprapunere. Acest model repetitiv este responsabii de apari{ia strialiei transversale a librileior cu p".lodicitaiea de 67nm (Fig. 2.10). P6nE in prezent au fost descrise 19 tipuri de colagen, care diferd prin modul de asamblare a moleculelor la nivelul lanlurilor polipeptidice, prin lungimea spiralelor triplului heiix sau prin prezenla inkeruperilor in spiralarea helixului. Clasificarea colagenului se fbce in raport cu structura moleculeior gi modul lor de asamblare sau cu distribu{ia in diferite fesuturi. Tipurile I, II qi III au fost primele caracterizate qi, datoritd faptului cd formeaza fibre vizibile in microscopia opticS, au fost denumite generic colagen fibrilar sau colagen interstifial. Celeialte tipuri sunt evidenliabile numai prin marcare cu anticorpi specifici. Colagenul fibrilar (tip I, II, il4 V, IX/ se caracteri zeazd. prin agregarea extrem de ordonata a moleculelor in spaliul extraceluiar, form6nd fibrile cu o periodicilate specifica, de 67nm. Colagenul tip I este cel mai frecvent int0lnit. Se gdseqte in derm, os, dentini, cement, tendoane, capsulele organelor. Fibrele sunt deseori organizate in fascicuie, sunt pulin flexibile dar foarte rezistente la tensiune. Acest tip de colagen este produs de fibrobiaste, osteoblaste,

:is isI

;bn
cari
tl hJ ^,ugll

odontoblaste, cementoblaste.

Colagenul tip II, produs cel mai frecvent de conciroblaste, se gdsegte in cartilajul hialin qi in cartilajui elastic, in nucleui pulpos ai discurilor intervertebrale, in corpoi vitros al globului ocular. Este format din fibrile subliri, dispersate, care nu se grupeazd in mdnunchiuri qi nu formeaz6 fibre groase. in microscopia opticd se evidenliazi doar in coloralii speciale. Colagenul tip III intrd in alcdtuirea fibrelor denumite in histologia clasicd fibre de reticulini. Fibrele sunt subliri (0,5-2pm) monofibrilare, se ramifica qi se anastomoze azd,, fiinddispuse fie liniar (in membranele bazale epiteliale, in jurul fibrelor musculare netede sau inconjur6nd acinii unor giande), fie sub formd de relea (reticul) in lesutul conjunctiv lax, in stroma unoiglande endocrine, in organele limfoide (spiinb, limfoganglion, hemomedulS) sau in peretele unor organe cavitare care suferd modificlri de volum: peretele vaselor sanghine, rinichi, ,".i"uurinard, uter ipig.Z.t t;. Fibrele de colagen tip III sunt evidenfiabile prin tehnica PAS qi prin impregnalie argenricA, fiind denumite gi fibre argirofile. in microscopia electronicd, ele apar formate dintr-un numdr redus de unitdti fibrilare cu strialie transversald.

caTc

tAnt
Prez

Dro/
lega
eprtr

repr(
mern

celul

50

le. denumite

ld o striatie

Colagenul :::::u1are.

tip III

este produs de fibroblaste, celuie musculare netede, hepatocite, celule

polarizatd'.

a (denumita

trei

catene greutatea

:u orientare fibrilar este

ri

lina

de lesut
(12%)

nu-o manierd
moleculare se scara- Acest te. intre doui rar5. Datoriti egiuni gap se re moleculele

;uprapunere. r (Fig.2.10).

samblare a x sau prin


: asamblare

;i,
en

datoritd

Fig2.l0.Diagrama structurii unei fibriie

de colagen I

r anticorpi

fibrilar

(adaptare dupd M .H. Ross, W. Pawlina, 2006)

ordonati a

Colagenul tip V se gdseqte in cantiteli foarte mici ::spdndit in numeroase locafii: in membranele bazale epiteliale, .: periferia fibrelor musculare.
Colagenul tip IX se gisegte in fesutul cartilaginos, unde :rrneazd, aidturi de colagenul tip Ii, o relea tridimensionald ::=cteristicd. Colagenul membranelor bazale (tip fV) nu formeazd '-:3 ;i nu prezintd periodicitate. Reprezintl colagenul ::::,-teristic membranelor bazale, fiind situat la nivelul laminei :.-sa. urrde fonireuzl o retea de polirrieri in asocicre cu

i.

cement,

exibile dar
,steoblaste,

[ialin qi ?n
rlui ocular. rcaz\. fibre reticulinS. e fie liniar rcinii unor endocrine, vitare care
1).

l:zintd proprietdli de filtrare qi de adezivitate pentru celule, :"creoglicani gi pentru colagenul tip I qi poate servi ca punte de .:sdturi intre celule gi matrice. Este sintetizat de celulele

;rytinina Si heparan sulfatul.

argentica,

'un numdr

-iteliale, celule musculare, celule Schwann. dupd D. W. Fawcen, 1996). Colagenul transmembranar (tip XIII gi XVII) este ::prezentat de proteine transmembranare cu un domeniu.extracelular, cu funclii in adezivitatea ;elulard. Tipul XVII este prezent ?n hemidesmozomi qi ataqeazS. polul bazai al celulelor epiteliale la membrana bazald, iar tipul XIII se gdseqte in joncliunile aderente focale ale fibroblastelor.

Fig.2.ll.Schema fibrelor de reticulina din strucfura unui organ limfopoietic (adaptare

51

t
fr

Colagenul formator de endostatinn (dp X\- si X\fII) Colagenul tip XVIII intrd in componenta membraneior bazale ale epiteliilor qi endoteliilor. Prin clivarea domeniului C-terminal de cdtre proteaze ertracelulare, iau naqtere molecule denumite endostatine. puternici inhibitori ai migrarii celuleior epiteliale ;i ai angiog enezei. Colagenul tip XV are aceleaqi proprietdti. dar prezintd o distribufie mai largd, fiind prezent gi in chorionul papilar al dermului gi mucoasei oraie. Ambele tipuri prenntd catene de glicozaminoglicani qi pot fi considerate proteoglicani. AIte tipuri de colagen (tip XVI qi XIX) prezinti o structuri cu numeroase zone de intrerupere in triplul helix, fiind incomplet caracterizate din puncr de vedere funclional; se asociazd cu membranelebazale vasculare, musculare gi cu unele membrane bazale epiteliale.
Biosinteza fibrelor colagene este asigurat6 cu precddere de carre fibroblaste. dar i:r mdsurd mai micd participd gi alte celule: fibrele musculare netede, celulele epiteiiale, celulele endoteliale. Sinteza colagenului arelabazl mecanismele comune ale sintezei proteic. Frocesui a fost eiuciciat foiosindu-se metode auioraciiografice ciupd marcar cu izoiopi radioactivi ;i constd dintr-o etapd inlracelulard gi una exfracelulard. -etapa intracelulari * sinteza procoiagenului - este comun6 cu sinteza altor polipeptide gi are loc la nivelul ribozomilor atagafi reticulului endoplasmic, unde se sintetizeazd lanqul de aminoacizi caracteristici catenelor cr, la comanda ARN-ului mesager corespunzator. Inilial in ribozomi se sintelizeaza languri separate, denumite lanfuri pro-cr. Moleculele sintetizate sunt eliberate in cistemele reticulului endoplasmic rugos, unde are loc hidroxilarea prolinei gi lizinei qi glicozilarea hidroxilizinei. Cele trei lanfuri pro-a se dispun in modalitatea helicoidald gi se formeaz6 astfel o moleculS de procolagen, stabilizat6 prin legituri de hidrogen. Molecuiele sunt mentinute'separat, impiedicAndu-se agregarea lor intracelulard. Moleculele sunt eliberate din reticulul endoplasmic prin vezicule de transport gi ajung in aparaful Golgi, unde are loc o noud glicozilare, aranjarea lor gi formarea punlilor disulfhidrice. Eliberarea din celuld a moleculei de procolagen se face prin exocitozd, in interval de 4&60minute. -etapa extracelulard - fibriiogeneza. Molecula de procolagen eliminatd din celuld este transformatd in tropocolagen sub acJiunea unor enzime proteolitice gi a unor molecule matriciale de adeziune. Sub ac{iunea unor factori de mediu (temperatur6, pH, carbohidrati, vitamine) are loc polimerizarea tropocolagenului gi formarea fibrelor de colagen, care suferd ulterior fenomene de rearanjare gi remaniere, cel mai probabil sub acliunea liniilor de fo(6 care se exercita asupra lesutului in formare. in lesuful conjunctiv tdndr apare, iniliai, o relea find de fibre argirofile, gi abia ulterior se formeaza fibrele colagene de tip I. Acest fapt sugereazd ca tipul de colagen sintetizat este in concordanfd cu gradul de dezvoltare a
!esutului. Sinteza colagenului se aflE sub controlul unor interacliuni complexe intre factori de cfeStere, hormoni citokine: TGF Si p Si PDGF stimuleazd sinteza fibroblastelor, in timp ce hotmonii glucocorticoizi o inhib6 (Fig. 2.12).
etice ale sintezei col

Biodegradarea colagenului. Matricea extracelulard in ansamblu este supusd unui permanent proces de sintezd degradare care asigurd reimoirea sa gi remodelarea tisuiard. Colagenul insolubil este, inilial, fragmentat sub acliunea unorfac,tori mecanici, aradicalilor liberi Si aunor proteinaze.Fragtnentele rezultate sunt ulterior degradate pe doud cdi principale: (i) degradarea proteolitici are loc in mediul extracelular gi este asiguratd de enzime denumite metaloproteiaaze matriciale (MMP). Acestea sunt sintetizate qi eliberate ?n mediul extracelular de fibroblaste, condrocite, monocite, macrofage, polimorfonucleare neutrofile, dar qi de keratinocitele din epiderm gi de celulele neoplazice. Existd peste doudzeci de MMP, dintre care colagenaza degradeazi colagenul tip I, II, III gi IX; gelatinaza degradeazd cele mai multe tipuri de colagen nefibrilar, dar gi alte proteine matriciaie cum ar fi laminina, fibronectina, gi elastina; stromelizina degradeazi proteoglicanii, fibronectina gi colagenul nefibrilar; matrilizina degradeazi colagenul tip iV $i proteoglicanii. Activitatea MMP este inhibatd specific de molecule inhibitoare tisulare denumite TIMp; (ii) degradarea intracelulari este asiguratd de macrofage prin enzimele lizozomale gi, in propo4ie mai micd, de
fi

;.

i.r

_1!

,,u

broblaste care fagociteaza componenteie matricei extracelulare.

52

endoteliilor. rie denumite


rd prezent 9i

ETAFA I}ITRACELULAFA
1 .

f,rreluarea sminofi cizilor

prin endocitozS
2. sirdEza P.Rtl-m

catene

de

3. sirde:a laniurilor alpha in rib6zomi 4. hidroxilarea reziduurilor de prolind qi lizinfi

se zone

de

se asociazd

5. glico:ilarea reziduurilor dr hidrsxilizinE 6. asanblfirea triplului helix, lormarea moleculei de procolegen

,articipd gi alte

/.
E.

i mecanismele
are cu izotopi

impacheterea procolagenului in vezicule

sel]rdorii
deplfissrea veziculelor spre
membrf,na plasmaiicfi
g. exocitora Frocolagenului

loc la nivelul
:atenelor cr, la

ETAPA EXTRACTIUINN.A veziculS secretorie 10. cli'\.area moleculelor de llrocolDgen Ei formarea moleculeior de colagen l1 . polimerizaree moleculelor de colagen gi formarea fibrileror

lanfuri pro-o.
rea prolinei
gi

meazd astfel o

ryiedicdndu-se ort gi ajung in ea dil celuld a

Fig.2.l2.Biosinteza colagenului (adaptare dupd


Ross, W. Pawlina,2006)

M.

tropocolagen

ctori de mediu : colagen, care


exercitd asupra or se formeazd de dezvoltare a
t

--":

rclatii clinice: dezechilibrul

adarii makicei extracelulare

citokine: TGF
o

Fibrele elastice

ruaruliii:

gir*fttdle. Clirlic
iea scheletitlui.

"....,

ilgr-o5?tt" i$pr, i

in fibre elastice ptezint| o culoare gilbuie, elastice de fibre galbene. in microscopia optici, ele se evidenliazd :'i3ai in coloralii speciale pentru elastin5 (rezorcinS, fuxilin[ Weigert) gi se prezintd ca uniteli :-'lofibrilare, subtiri, cu diametru uniform (1-3pm); se pot ramifica gi au tendinla si se uneasc1 la :;,:te, formdnd relele laxe. in unele tesuturi, precum peretele mediu al arterelor, elastina se dispune :- rmele fenestrate, formate din fibre aranjate paralel. Fibrele elastice se pot intinde dublAndu-qi -::.imea atunci cdnd sunt supuse la forle de tracliune gi revin la normal in repaus. Cdnd se rup, :.:etele lor se r[sucesc in spiralS sau in cdrlig.

:: unde gi denumirea fibrelor

Pe preparatele proaspete, lesutul aonjunctiv bogat

Fibrele elastice sunt formate


:s de sintezd

?n

tat sub acliunea Jate pe doud cdi zime denumite de fibroblaste, r gi de celuiele i IX gelatinaza , fibronectina, gi deazl colagenul lenumite TIMP;

e mai micd, de

::::ponente ale lesutului conjunctiv, dar este digeratd. de elastaza pancreaticd. Fibrilina este o ;;oproteind cu dispozilie microfibrilard care, in microscopia electronicd, prezintd o zondperifbric6 - :crticala, densd la fluxul de electroni qi un miez transparent. Cele doud componente prezintd o distribulie particulard in structura fibrelor elastice, :"".Jen1iabild prin studiul electronomicroscopic: elastina este dispusd central, sub forma unui miez ,:-.'rf in care sunt incluse qi microfibrile, inconjurat de un man$on glicoproteic de fibrilind. - - r'drsta, creqte propo4ia componentei amorfe centrale ?n detrimentul celei fibrilare qi scade,
:*.:'e1. elasticitatea caracteristi cd fi brelor eiastice.

:: l-rbrilin6. Elastina este o scleroproteind cu compozilie aminoacidicd diferitd de colagen: conline ;-:i:d ltidroxilizind, alanind in cantitate apreciabila gi doi aminoacizi caracteristici: desmozina qt '-j"oxidesmozina. Elastina este rezistentS la fierbere, la agenti chimici carc atacd. celelalte

proporlie de 90 Yo din elastind, reshrl de 10

9/o

fiind reprezentat

53

Fibrele elastice se g[sesc in numar mare in lesuturi supuse unor varialii de volum sau unor fo4e de tracfiune: ligamente, cartilaje, alr'eolele pulmonare, peretele arterelor, dermul pielii.

I t:
digestie cu acizi. Sunt mai groase qi mai pulin extensibile decAt fibrele eiastice pi prezint6 diametru neregulat. Se gisesc in regiuni cu elasticitate nu foarte solicitata: pulpa dintelui, Iigamentele parodontale, gingie, tendon; (ii) fibrele de elaunin iau naqtere in timpul formirii fibrelor elastice gi se caracteizeaz 'prin proporfia mai mare a fibrilinei fata de fibrele *utur"; fibrele de elaunin sunt prezente in ligamentele parodontale. Matricea amorfr (substanta fundamentall) ' 2.2.2. Substanla fundamental6rcprezinti mediui, cu aspect translucid in stare proaspdtd, ?n care sunt imersate celulele qi fibrele lesutului conjunctiv. Are consistenga unui gel hidratat, fiind formata dintr-un coloid dispersat intr-o fazd apoaslt in coloraliiie histologice uzuale, este eozinofild, pAS pozitivd gi metacromaticd (cu albastru de toluidind se color eazd ?n roqu), proprietdli care se datorcazd conlinutului crescut in glicozaminiglicani. in afara acestora, substanla fundamentald mai conline cantitali variabile de proteoglicani, precum qi molecule de adeziune. o Glicozaminoglicanii Glicozaminoglicanii reprezintd macromolecule formate din catene liniare lungi de subunitdli dizaharidice repetitive, fiind reprezentali in substanla fundamentala, in special de condroitfn sulfat, keratan sulfat, heparan sulfat (glicozaminoglicani sulfatali) qi acid kiaiuronic (giicozaminoglican nesulfatat). Datoritl structurii lor chimice, glicozaminoglicanii prezintd, reaclie-acidd gi leaga cu ugurinld numeroase molecule, cu predileclie proteice, iar prin hidrofilia lor imbibd substanta fundamentald cu mari cantitdli de apd. Acidul hialuronic este o macromoleculd imensd (2,5pm lungime, a0 nm diamctru) formatd din 25.000 de unitili dizaharidice. Este prezent in aproape toate lesuturile conjunctive, dar in cantitaii deosebit de mari se gdseqte in lesutul mezenchimal, ?n lesutul conjunctiv lax, in corpul vitros al globului ocular, in lichidul articular gi in cartilaj, asigurand caracteruivAscos qi turgescenla substanlei fundarnentale. Prin hidrofilia sa accentuatd, acidul hialuronic determind aspectul de gel al substanlei fundamentale, avAnd, intre altele, capacitatea de a impiedica difuziunea bacteriilor in substanla fundamentald,, fAfi.a impiedica difuziunea substanlelor metabolice.
Bacteriile dotate cu capacitate invaziva sau acrozomul spcrmatozoizilor elibereaza hialuronid aza. enztrnd cu rol in

l=
particulare de fibre. considerate fibre elastice imature: (i) fibrele de oxitalan, denumite gi fibre preeelastice, se evidenliazd, p/rn tehnici speciale, dupd

Existi doud categorii

Dec

Per
-'213

Sinc

::=,a

-- _.t

aut
-:rcie1

;e

a(

-):ilc
:tomi: Fibror

Jt met ibrobl
jr uqlU,

celulelr

ruperea leg6turilor din molecula de acid hialuronic, ceea ce le asigura penetrarea in tesul
o

'-'rnjunr

Lamini

Proteoglicanii Proteoglicanii reprezintd molecule de glicozaminoglicani sulfatali legali covalent la un miez proteic- Acest tip de legare duce la compararea aspectului tridimensional al moleculei cu pan[ o sau cu o perie, miezul proteic fiind tija, iar catenele laterale de glicozaminogiicani fiind periei. lepii Acidul hialuronic nu formeazd legdturi covalente cu moleculele proteice gi, nu intra in "orrr"",rtiv, structura proteoglicanilor. Totuqi, prin intermediul unor molecule speciale, proteoglicanii deja formali se pot ataga direct la acidul hialuronic, rezuitdnd macromole"ut" gigunie de proteoglicani agregali (de exemplu, agrecanul din structura cartiiajului) (Fig.2.l3).

plasmat

si functi

,Trombr

Este pre rEste sint

D
incadrat caractet

54

m sau unor

tii.

=.:;tiva a substanlelor ?n matrice. actiondnd ca .::'. drate fiitre biologice. Pe suprafaia

Prin faptul cd leaga numeroase molecuie de apd, proteoglicanii octipd un volum important in :-'-:icea amorft. Prin relelele pe care le formeaz6,, proteoglicanii asigurtrdifuziunea difeienliati qi

-,,eculelor de proteoglicani se gdsesc receptori

:::ru anumite citokfne qi pentru factori de :::siere din substanla fundamentald (TGF-\, : jFl. precum qi receptori pentru diverse alte
imature: :ciale, dupd
,td diametru

:-..ecule ale matricei extracelularc (laminina,


:, o nectina). Prin acegti receptori proteoglicanii fOl 1n remodelarea :.::rcei extraceiuiare $i ?n stabilizarea ;'-:stan{ei fundamentale. in prezent
*

E,*;d

prcrteini de legttur6

:-

igamentele :1or elastice :launin sunt

Fig.2.l3.Structura unei molecule

::.''reoglicanii sunt clasificati

in

dou6 clase:

de agrecan (adaptare dupd M. H. Ross, W. Pawiina, 2006)

- proteoglicani extraceiulari qi (ii) proteoglicani asociali membranelor celulare. Cei mai rdspdnditi ' ::rteoglicani sunt decorina, fibromodulina, perlecanul, glipicanul. versicanul, sindecanul tO++.

in care sunt rnd formatd

Si

nofili, PAS
:d1i care se

nental[ mai

Decorina este localizat6 la exteriorul fibrelor de colagen gi are rol in legarea acestuia la matricea ext.acelularii. Perlecanul este prezent in membranele bazale gi in cartilaj, iar sindecanul gi CD44 sunt proteoglicani transmembranari, :':-e leagl rnolecule de colagen,fibronectind, acid hialuronic 5i alte proteine matriciale. iindecanul 9i glipicanul sunt capabili sd lege membri ai lamiliei FGF IGF-P sd le prezinre receptorilor si specifici :: :e suprafa{a celulei, aclionAnd ca gi co-receptori. Sindecanul este, de asemenea,9iimpiicat in semnalizarea ceiujara. in ::.:icea extraceltrlar5 in continuf, remodelare, de exemplu in osul alveolar sau in ligamentul parodontai, proteoglicanii. .:lnd factorii de cregtere, reprezintd un rezervor de biomoJecule penfru matrice.

e subunitdli

'oitin sulfat, rninoglican gi leagd cu

substanla

ru) formatd tive, dar in


<.

in corpul

turgescenla rul de gel al lcteriilor in

Glicoproteinele de adeziune Glicoproteinele de adeziune reprezintl o categorie de molecule care indeplinegte rolul de a ::edia legdturile dintre diversele componente ale {esutului conjunctiv, funclie aiiguratd prin ::ezen!a pe suprafala lor a situsuriior de legare cu membrana celulara, cu moleculele de colagen sau :u moleculele de glicozaminoglicani. in afara funcliei de menlinere a aderenlei celulelor la slbstrat, -::deplinesc ai rol in diferenlierea celulard gi in organizarea citoscheletului. Evidenlierea moleculelor :e adeziune se face prin tehnici ce folosesc metode de imunohistochimie sau de fluorescenld. ?irrcipalele molecule de adeziune ale Jesutului conjunctiv sunt: fibronectina, laminina, -ombospondina.
o

:imi cu rol tn

la un miez

pani sau tepii periei. nu intri in


ro

Fibronectina este o glicoproteini cu greutate moieculard mare, prezent5. in matriea extracelulara a lesutului conjunctiv, : membranele bazale ale {esutului epitelial, la exteriorul fibrelor musculare netede 9i striate, fiind sintetizat6 de -:broblaste, dar 9i de alte celule de origine mezenchimald. Prezentand domenii de legare cin familia integrinelor cu celulele tesutului conjunctiv. cu fibrele colagene gi cu glicozaminoglicanii, indepline;reiolul de a lega celuleL lesutului : cu matriceaa fibrilari 9i cu cea amorfb- in plasmi exista fibronectina plairnatica, sintetizitd de hepatocite gi "njunctiv :e celulele endoieliale, care are rol ?n formarea cheaguiui ,Je s6rrge. Laminina este prezenta in membranele bazale epiteiiale gi in jurul fibrelor musculare qi se leagd de membrana :lasmatjca a celulelor epiteliale, de colagenul tip IV gi de heparaniulfat, avdnd prin aceasta, rol in men{inerea structuril si functiei !esuturilor epiteliale. Trombospondina a fost descrisd inilial ca produs de sintezd al trombocitelor, fiind esen{iala in procesul de coagulare. iste prezentd in derrn, in vasele sanghine gi in lesutul muscular, unde se leagd de colagen, heparind gi fibron-ectind. Este sintetizatd de fibroblaste qi de celulele musculare netede, dar rolul s6u in inc6 elucidat lesutul conjunctiv nu

"rt.

licanii

deja

3.Varieti{i ale fesutului conjunctiv


Datoritd polimorfismului sdu, lesutul conjunctiv preztntd. numeroase varietdli care pot fi in raport cu functia principald pe care o indeplineqte tesutul respectiv sau in 1.uport caracteristicile sale morfologice. ",,
incadrate 55

roteoglicani

Dinpunctdevederefuncfional,tesuturiieconjunctiveSepotclasificain: de a cdLror runc1ie principald este cea de conexiune ;;i o tesuturi conjunctive propriu-zise, con-iuncti' lax' lesuturile conjunctive dense' lesutul suport mecanic p.ni* utr. lesuturi: lesutui mucos qi lesururile elastice; conjunctiv r"ti..rtu,, 1"'utul conjunctiv ale c6ror cerule sunt inalt otesuturi conjunctive cu -propri.tuti'.p..iare,.includ lesuturi unei runclii: lesutul adipos; diferenliate qi ,p..iuii*t. fentru inaeptinirea inclu!--l-T::ltt cartilaginos qi lesutul osos care o tesuturi .";;;"fue. lpecia]izater. in suslinerea or g ani smului ; formeazd scheletul, iii"J tpttiuf izxe drept punct de ref-erin!6 consistenla substanlei criteriul morforogic de clasificare are conjunctive hind: fundamentale,
lesuturile

':it .'

-1._

-::rb:

etesutulconjunctivcusubstanldfundamentalilichidl_sdngele; fundamental' moare Lclud majoritatea lesutur'or o fesutur'e conjunctive cu substanll conjunctiveiori.oolorrctive cartilaginos gi lesutui osos' cu substan{i fundamentald duri: lesutul criteriul conjunctive vor fi prezentate urmdrind ,Pentru coerenla expuneri, 1.,.t,t,,,it. osos vor fi tratate in capitole separate' Jesuturil",ffin, cartiiaginos-qi moale morfologic a" "turifi.*e. cu substanfi fundamentali lesuturile to"it'n"iine AceastdcategoriedelesutunsecaracterizeazdmorfologicprinprezenlauneiSubstanle fundamentali urp.", Je gel. Jesuturile conjirnctive cu substanl' fundamentale puternic hidradat[, .*
moale se ciasificdla rdndul lor in: I tesuturi conjunctive tinere sau embrionare: - iesutui mezenchimal (mezenchimul) - lesutul gelatinos sau mucoid - lesutul de granulalie r tesuturi conjunctive mature sau adulte: - lesutul conjunctiv lax conjunctive dense: - lesuturi ' dens neordonat lesutul conjunctiv 'r iesutul conjunctiv dens.ordonat tesutul conjunctiv elastic r tesutul conjunctiv reticular I tesutul adiPos

::s:: conjr

'.

:,liiir

---^lrt

---:1il
13,-1S

.lcaru :avita

:e

ep.
1

-:Ira

\Iucoa ;riteliu
:anicul
Chorio

:riltre
-'are

int

lesut lesutul de granulalie. 3.1.1.fesutul mezenchimatos (mezenchimul) ale *ui rarpaoait la embrion qi in primele luni de viagi Mezenchimul reprezintd lesutul ,.i celule din cu aspect stelat, care emit prelungiri, f6tu1ui. Este constituit din cerure mezenchimale, reticulare qi din matrice extracelulari' prezint' dimensiuni reduse' 15-20pm' mezenchimare. celurele reticurare deriv' din celurere dispus citoplasma slab bazohld' Nucleui este 1or formi stelatd, prelungiri neregulate l""gi;;;;in'*"' potenlialului gi conline 2-3 nucreoli. Datorit' centrar, are formi rJtund-ovarar', este'*"ro* particulari de ceiulete reticulare ar rcprezenta o form6 cd considerd se redus de fibrilogenez', joncliun i de lip gah formdnd o relea in ochiurile fibroblaste. Celulele se pot joncliona ?tt*;lt frin inilial' iar ulterior' putemic hidratata. p'iuriie sunt absente fundamentar' substanla gase;te cdreia se colagene' Maturarea lesutului uii,. nurloe*"ti'i apar nrimgl' fibre prin inilierea ".,l"i diferenlierii celulelor sale' mezenchimal se realize azd caurrnare a 56

3.1.Jesutul conjunctiv tAnir sau embrionar qi de lesut mezenchimatos (mezenchimul) embrionar ," gi,til"'ub formd conjunctiv Jesutul de lesut conjunctiv tdnlr poate fi considerat gelatinos sau mucoid. O categorie-punitutu'a

Chorio :racrofr Chorio

:l:robla
chorion

Choriot
-r

Ia5 tIU I t

Sa.orra

abdomit visceral Drn pun

bogat in bazald. i

Lichidul

aleatort

aproxir prezinti

rexiune gi de lense, lesutul

rle sunt inalt

il

3.1.2.!esutul gelatinos sau mucoid Tesutul gelatinos se caracterizeazd printr-o substanfi fundamentali puternic hidratati, cu -.r:::tut crescut de acid hialuronic, cuprins[ intr-o find tramd fibrilard colagenf, (colagen tip I qi :: .l). Elementele celulare sunt reprezentate de fibroblaste qi, in numdr mic, macrofage. Tesutul gelatinos reprezint6., de f-apt, o varietate de lesut mezenchimal mai diferenfiat, -":irdit la fdt. in viala extrauterind se glsegte in cordonul ombilical qi in pulpa dintelui in

osos

care

::*

..ltare.

ea tesuturilor lesutul osos.

rind criteriu
,le separate.

Termenul de gelatini Wharton este rezervat lesutului mucoid care formeazdmasacordonului -*: iical, inconjurdnd vasele ombilicale. 3.1.3.lesutul de granulafie Tesutul de granr-riafie reprezintd un tip de lesut coniunctiv tAndr care se formeazd la orice .:.:.:. in cursul cicatizdrri plagilor. Histologic se caracterizeazd prrn prezenla mugurilor :'mjunctivo-vasculari, alcatuifi din celule mezenchimaie, fibroblaste, macrofbge, limfocite, :,"--llorfonucleare, incluse intr-o matrice bine hidratatd, cu foarte puline hbre. Capilarele sanghine )yi --'i'meazd prin angiogenezd, care presupune proliferarea celuielor endoteiiale existente qi .::-3.rca de muguri vasculari care vor fuziona ulterior cu vasele din lesutul inconjurltor.l|rmeazd i::--ogeneza, care uneori poate fi excesivd, ducand la formarea cicatricilor.

nei substanie
fundamentali

3.2.!esutul conjunctiv matur 3.2.1.!esutul conjunctiv lax Tesutul conjunctiv lax reprezintd cea mai rispdnditd. varietate de tesut conjunctir'. {dcAnd :.:iura dintre organe gi parli de organe, prezent acolo unde nu este necesar6 o rezistentd mecanici :c: Formeazd suportul conjunctiv al componentei epiteliale in organele parenchimatoase. 'ebitd. l-'l::ind stroma acestora, choricnul sau lamina propria din structura mucoaselor organelor ;! ::e. submucoasa tubuiui digestiv. Se gisegte ?n jurul qi la suprafala mugchilor sub denumirea u epimisium, in jurul nervilor gi a vaselor sanghine; in dermul superficial sau papiiar a1 pielii; ::: -r alcdtuirea seroaselor.
'qu:oasele sunt strucfurile care formeazd funica internd a peretelui organelor cavitare, in alcafuirea cdrora infrd un 'rn' : -- 'je cdpfu$fue sustinut de membrana bazald. Si tesuful conjunctiv care poartl denumirea de chorion. in firnctie de

:zenchimr,-

fi

consic*s

ni de via;i is +ri, din cehh


,use. 15-l'- . r eui este ci::-uu

rtenlialui',:

:'

particulara u lea in och.:--c ial. iar ultE:-.:r: area tsu:-:-

::-'' pleura pe cea toracicd, pericardul acoper6 cordul. Seroasele sunt formate dintr-o dubl6 foitd: cea ti :: =uleazd pe organul respectiv, iar cea parietali pe peretele extern, osos sau muscular, al cavitatii. :lr':: :3 i-edere structural, seroasele sunt alcdtuite dintr-o lamd sublire de fesut conjunctiv lax, bine vascularizat, illmuuulu : : . -.e adipoase, acoperitd de mezoteliu (epiteliu pavimentos de origine mezodermicd), separate de o membrand llilln:ur,l- ,::: :oite existd un spafiu virtual care conline o lima find de lichid care asigurl migcarile organului in cavitate. ll",uluult,* :-::: jr transudat plasmatic, la care se adaugd produse sintetizate de celulele mezoteliale.
.

in alc6tuirea mucoasei cavitatii orale, a esofagului gi vaginului. de apirare este lesutui conjunctiv in care predomind celulele cu funclie de apirare (limfocite, plasrnocite, 'nuuru- ' 'li ;horionul digestir'. {illllhurrrr't:i citogen este lesuful conjunctiv al mucoasei uterine, denumit astfel datorit5 densitalii mari <ie ceiule de tip fltifriltttn|r'r . -:-:: --e pot acumula glicogen, devenind celule deciduale, ce asiguri nutrifia embrionului. Se mai numegte ji n,etabolic. n li ,le rezistenfd este un lesut conjunctiv cu sfructurd mai densd, bogat in fibre elastice, fiind capabil de o mare - : l:.c prezcni in mucoasa vezicii urinare. .-':t membrane conjunctive care cdpfugesc marile cavitd{i ale organismului: peritoneul cdptugeqte cavitatea

rur-:::.-:ritd!le structurale, exist6 mai multe tipuri de chorion, adaptate gi altor func1ii in afara celei de sus[inere: - rr: nonul papilar se caracterizeazdprtn prezentaunor ridicdfuri ale {esutului conjunctiv denumite papile, care pdffund 'llr::. :danciturile epiteliului scuamos, asigurdnd astfel o bunb aderenti iutre cele doui fesuturi. Este lesufui conlunctiv
un:

lhin.-:ul

::i

r-':ectul lesutului conjunctiv lax in microscopia opticl se caracterizeazd, prin dispozilia irrlllllrri{qr-'-' a celor trei componente, celule, substanld fundamentald gi fibre gi prin propor.tia lor ilmnr':':-rti\ egal6. Fibrele, reprezentate de fibre colagene, reticulinice gi rare fibre elastice, nu

mn::-: I

anume orientare, ci fonneazd o relea laxd. Fibrele sunt, de cele mai multe ori, izolate sau

57

dispuse ca fascicule delicate. preponderenta unei anume populalii celulare poate diferi de la o locaiizare la alta, dar in mod constant sunt prezente fibroblaste, responsabile de sinteza fibrilard, mastocite, macrofage, limfocite, plasmocite. adipocite (F jg. 2. A). Jesutul conjunctiv lax este bine vascularizat^ prezentAnd o relea capilard bogat6, gi reprezintd sediul de origine al capilarelor iimfatice. Prin abundenla celulelor libere care ffaverseazd peretele capilar trecdnd in substanta fundamentali, lesutul conjunctiv lax intervine in apdrarea orlanismului.
Ptull',j

eszinofil

In procesul inflamator

microorganismele

sediile inflamafiei, bacteriile eliberiazd produgi specifici care sunt rapid captali gi prelucrati de
macrofage, rezultAnd
su b s t a nl

invadeazd {esuturile provocAnd un respuni local. in

c h em or a c t i c

plesinocite fibrecolagene Dapilfrr

induc eliberarea substanlelor vasoactive care determinb semnele caracteristice ale inflamaliei: dolor, calor, tumor. Celulele imunitare activate elibereazd o serie de citokine, printre care Il-1, care actioneazd la nivelul encefalului producdnd reaclia febrild. Febra

p9t lega de receptorii mastocitari gi

postcapilare, Dacd subiectul a mai suferit o infeclie cu acelaqi gennen gi a produs anticorpi, acegtia se

limfocjte gi rnonocite, care sunt atrase imediat la locul inflarnaliei, fraversdnd pere{ii venulelor

e pentru

Fig.Z.l4, Jesut conjunctiv lax. schemd in microscopie opticd (adaptare dupi M.H.
Ross, W. Pawlina,2006)

polimorfonucleare neutrofile la nivelul miduvei care, ajunse la locul agresiurui, fagocileazl, la rdndul lor, microorganismele.

determind crelterea productiei

de

3.2.2.Tesuturile conjunctive dense Jesuturile conjunctive dense se caracteri zeazd prin propor{ia mare fie a cornponentei fibrilare - a celei fie celulare, in raport cu substanta fundamentala. in lgesutwile conjunctive dense bogate in fibre predomind fibrele de colagen sau cele elastice, iar celulele sunt pufine. Consistenla crescutd a lesutului adipos este conferitf, de numdrul mare de celule. lesutul conjunctiv dens bogat in fibre de colagen ^r In structura acestei varietdli de lesut conjunctiv intrd numeroase fibre colagene care se organizeazd in fascicule, uneori cu grosime importantd. in func1ie de dispunerea fasciculelor, lesutul conjunctiv dens poate fi (i) neordonat sau semiordonat qi (ii) ordonat sauregulat. o Tesutul conjunctiv dens neordonat lesutul conjunctiv dens neordonat prezintd fibre colagene (formate, in special, din colagen tipl dispuse in fascicule fascicule, uneori de grosimi apreciabile, care nu au nici o cDlfigenE orientare' formdnd o relea in are cdrei ochiuri ?nguste gasesc se puline celule, in special fibroblaste gi macrofage, gi fiLrruhlaste subitanla fundamentald. Printre fasciculele colagene se afl6 o refea sanghine neregulatd de fitrre erastice qi puline fibre reticutinice (Fig.2.is). Acest tip de lesut se gdsegte in dermul profund al pielii, Fig.2.1S.lesut conjunctiv dens neordonat, schema ir microscopie capsulele unor organe (splin5, ganglioni limfatici, testicule, opticd (adaptare dupd K. M. Van rinichi), in dura mater.
De Graaf, S. L Fox, 1999)

l
J

SI

LC

al in va
un

dis
9i

for:
hen glar

lesutul conjunctiv dens ordonat este dispuse paralel in fascicule. La rdndul lor, fasciculele sunt reunite in structuri de tip lamelar sau cilindric.

","#"i#;:l'ffi#a;i:ffi],fi?il3:
58

feri de la

'"za ftbrilard,.

l'.ioritd bogSliei de fibre colagene, formaliunea prezintl, o coloralie alb-sidefie caracteristicd. --.:rele din fascicule sunt orientate pe direclia exercitf,rii forlelor mecanice de tracliune sau
-esiune. Printre fascicule se gisegte un num6r redus de fibrocite qi pulind substanld fundamentatri. rlest tip de lesut se gdseqte in tendoane, ligamente, aponeyroze, cornee, capsulele unor organe, tecile externe ale nervilor de dimensiuni importante. Tendonul este un organ de formd ciiindricd care se inserd cu un capet pe muqchiul striat gi cu ::.ilalt pe piesa osoas6, transmifAnd astfel acesteia fo4a de migcare. Fibrele colagene, denumite fibre tendinoase, formate din colagen tip [, prezintd. o direclie paraleid intre ele qi se organizeazAin :'.cicule groase, denumite fasciculc primare, orientate in flmclie de direclia fortei de tracJiune. '-:e fibrele unui fascicul existd celule de tip fibroblastic, denumite tenocite, cu aspect particular, .-. ind citoplasrnd aplatrzatd ce etnite prelungiri denumite prelungiri alare, care se insinueazi ::iitre fibrele colagene. Datoritd presiunii exercitate de fibrele colagene, citoplasma tenocitelor :::zintd adincifuri de forma unor ganluri, denumite creste de impresiune. Fasciculele primare sunt =',rperite la suprafalS. de un man$on de lesut conjunctiv lax denumit endotenonium. '.1:i multe fascicule primare, reunite prin lesut conjunctiv lax, formeazd fascicule secundare, ::-'lerite de asemenea de un man$on de lesut conjunctiv care poarti denumirea de peritenonium. lendonul in totalitate este acoperit la exterior de epitenonium. Numarul de fascicule este
:

gi reprezinta

substanla

:roorganismele
Lspuns

local. in reazd produgi

preiucra{i de
atactice pentru
^.-^ i-^'li^+ asu lntEutal l^ t4

eiii

venulelor rferit o infeciie r4pl, acegtia se

ari gi

induc

:are determind i: dolor, calor,


bereazd o serie

aclioneazd

7a

ucliei

febrild. Febra
de

;elul mdduvei

'agoaileazb, la

rtei fibrilare se bogate in


:a crescutS. a

ene care se elor, lesuful

Vascularizalia tendonului este asigurati de arteriolele qi venulele de Ia nivelul pdtrund in interiorul organului, ":i:enoniumului, din care ::-n intermediul peri-qi endotenonium, capilare sanghine. ".:iritia fasciculelor tendinoase, care nu dispun de vase de uge proprii, se face prin difuziunea substanlelor din ":surul conjunctiv lax, de aceea regenerarea organului :-rd traumatisme este foarte lentd gi necesitd grefe de ,=don. Aponevroza reprezintd o lamd conjunctivd care .coperi la exterior mugchii lafi. Histologic este format6 :.r planuri suprapuse de fasciculele de fibre colagene, Fig.2.16.Tendon, schemd in .:rentate ca filele unei cd{i. in interiorul unui plan microscopie opticd (adaptare dupd :'-iciculele sunt dispuse paralel intre ele, dar igi schimbi K. M. Van De Graaf, S.I. Fox, 1999) :-reclia fald de planurile urmdtoare. Planurile succesive :e fibre sunt unite prin fibre colagene de legdturd. Celulele de tip fibrocitar sunt reduse numeric,
s:ruate printre fasciculele colagene.

::erminat de dimensiunea tendonului (Fig.2. i 6).

zintd fibre

r au nici o
;te se gasesc

dispuse in

;i substan![
d16

relea

reticulinice
md al pielii, :i, testicule,

rlat rse, dispuse au cilindric.

. lesutul conjunctiv elastic f,esutul conjunctiv elastic reprezintd o varietate de {esut conjunctiv dens cu propriet[li elastice :articulare, determinate de cantitatea mare de elastind. Elastina se poate dispune in mai multe _.oduri: (i) sub formi de fibre elastice tzalate, formdnd o retea, a$a cum se intdmpl5 la nivelul sh-eolelor pulmonare; (ii) sub forml de fascicule cu direclie neordonatd: in corzile vocale inferioare, ligamentele galbene intervertebrate; (iii) sub formi lamelar[: in tunica medie a vaselor sanghine de dimensiuni importante de la baza cordului. La acest nivel, lamelele elastice, ',ineori numeroase, sunt dispuse paralel intre ele av6nd orientare concentricl fati de lumenul vasului. . lesutul conjunctiv reticular lesutul reticular este format din fibre de colagen tip III (fibre de reticulin[ sau precolagene) cispuse intr-o relea cu ochiuri largi. Fibrele se ramificd gi se jonclioneazi intre ele, iar in unghiurile Hrmate se gdsesc celule reticulare. Refeaua constituitA astfel poartd denumirea de citofibroreticul si formeazd stroma specificd a unor organe hemolirnfopoetice (splin[, ganglioni limfatici, hemomeduld), stroma intralobulari a ficatului, sau structura de suslinere pentru parechimul glandelor endocrine (Fig.2. 1 I ).
59

fesutul adipos

Jesutul adipos reprezintd" un lesut coniunctir. specializat in stocarea lipidelor, asigurAnd cea mai importantd rczervd energetica a organismului. Degi considerat multd vreme inert din punct de vedere metabolic, studii recente arati rolul sdu maior in reglarea greutdtii corporale precum gi receptivitatea la stimuli hormonali gi nen'o;i. fiind de aceea considerat ,oorgan adipos". Celulele lesutului adipos poarta denumirea de adipocite. Existd doui tipuri distincte de lesut adipos, care diferi. prin distribu{ie in organism. culoare, vasculariza}ie gi activitate metabolicS: (i) lesutul adipos alb sau unilocular qi (ii) 1esurul adipos brun sau multilocular, o Tesutul adipos alb (unilocular) Jesutul adipos alb este alcituit din adipocite uniloculare qi reprezintd sediul proceselor metabolice de lipolizi gi lipogenezi. Pe preparatele proaspete, grdsimea unilocularf, prezintd culoare alb-galbuie, in func1ie de eantitatea de carotenoizi din alimentalie. La barbarul adult. srdsimea reprezintd 12-14% din greutatea corpuiui, iar la femei 25o/o; energtra pe care o fumizeazi este suficientd in condilii metabolice bazale timp de aproximativ 60 de zile. ' Distribu{ia lesutului adipos alb difern in func1ie de vArstd. sex, regim alimentar, factori de nutrilie. Cea mai importantd cantitate de lesut adipos se gdseqte sub forma paniculului adipos, locahzat subcutanat- PAnd la pubertate, paniculul adipos formeazd un strat subcutanat distribuit aproape uniform pe toatd suprafala corpului. La adult distributia sa este cea care conferi forma diferita a corpuiui la cele doud sexe : la bdrbat este mai bine reprezentat la nivelul toracelui, al cefei qi al bralelor, in regiunea lombosacratd qi la nivelul coapselor. La femei paniculul adipos este abundent la nivelul sAnilor, goldurilor, pe fala anterioard qi laterald a abdomenului, la nivelul coapselor. Aceste localizdrlr sunt dependente de tttrul estrogenilor circulanli qi de densitatea receptorilor pentru estrogeni la nivelul adipocitelor cu diferite localizdri. Jesut adipos se mai intdlneqte in localii independente de stimularea endocrini: la nivelul viscerelor (peritoneu gi dependinlele sale - epiploon qi mezenter), in lojele renale. Aceste arii sunt capabile sd piardd grdsimea acumulatd in caz de dieta. in dietele prelungite sau in maladii cronice, lesuful adipos pierde majoritatea grdsimilor acumulate gi se transformd intr-un lesut bine vascularizat, format din celule mici ovoidale sau poliedrice. Existd zote la nivelul cdrora grisimea acumulatd in adipocite nu este niciodati cedatd in urma regimuiui alimentar: grf,simea periorbitarS, periarticulard, cea de la nivelul palmelor gi plantelor, aga dupd cum existi zone unde grdsimea nu se acumuleazd niciodatd, indiferent de excesul caloric: pleoapele, nasul, pavilionul urechii, scrotul, fa{a dorsald a mAinii gi piciorului. La nivelul ariilor de lesut adipos, celulele sunt grupate ?n lobuli adipogi, vizibili gi macroscopic, in interiorul cdrora adipocitele prezintd dispozilie caracteristicd in jurul vaselor sanghine. comparatl cu frunza de salcdm. Aranjamentul lobular este mai evident in zonele subcutane, unde lesutul este supns unor presiuni mecanice. Suprajacent membranei plasmatice, adipocitele sunt inconjurate de un inveliq asemdn[tor membranelorbazale epiteliale. format din fibre de reticulini. intre adipocite se giseqte o relea de fibre de reticulind qi numeroase capilare sanghine, precum qi fibre nervoase vegetative, in raport cu
vasele sanghine.

tuc \f
CA
!d.

pr(
pe al
ASL

i:]n

Laz

actic reciu obse

adip
\rasc

mito
predr

vege

r-asel

hiber
intrar-

regiur

cotpo
aspecl

Adipocitele se diferenfiazdin viala intrauterin[ din celula mezenchimald, trecAnd prin stadiul de adipoblast sau preadipocit. Preadipocitele pot prezenta fie aspect epitelioid, aplatizat, fie aspect fibroblastic, fusiform. in adipoblast, lipidele se acumuleazdinilial sub formd de piclturi izolate, care ulterior vor conflua ink-o unicd picdturS..
Corelatii clinice: obezitatea

in situi depozit

benigni hibernr

depozitt

tratamer

(
diferen

sigurdnd cea din punct de ie precum gi ncte de lesut metabolicd:

il

proceselor

:-:--;eridelor acumulate in adipocite, chiar gi la indivizi in echiiibru al bdantei calorice.

- :::pul dietelor, energia necesard este fumizatd de trigliceridele acumulate in adipocite. Acizii gragi rezultagi din :c-:ea sunt eliberali din adipocite 9i folosili ca sursd energeticd de citre celule. Jesutul adipos devine foarte bine i-:tiarizat, adipocitele capdtl formi ovoidald sau poligonala, picdtura unicd de grasime se fragmenteaz6 in numeroase :;l::ri individuale, conturul celulei devine neregulat, plasmalema prezinta numeroase p"relungiri asemdntrtoare ::'':Jopodeior gi nu se mai muleazi pe con{inutul celular, ci se pliazd. Experimentai s-a dovedii cd grisimea din rc :'-'cite nu este mobilizatd nunai in cazul cregterii necesarului energetic, ci cd existd un turnover permanent al

n func1ie de

i in condilii

12-14% din

ar, factori de lului adipos.

nat distribuit onferd forma rclui, al cefei I adipos este ri, la nivelul

::-',Juce lipoliza trigliceridelor qi eliberarea acizilor gragi. Numdrul receptorilor pentru estrogeni de :e suprafa{a preadipocitelor qi nivelul circulant al acestor hormoni influenteazl modul de disiribulie '' :esutului adipos la femei. in concentrafie normald, hormonii corticosuprarenalieni nu aclioneazd 'i:pra fesutului adipos, dar excesul 1or determind o hipertrofie adipociiar6 in regiunea cerv.icali
"--

Principalul rol al lesutului adipos unilocular este cel de rezerryor energetic, prin acurnularea := ngliceride, 9i de protectie mecanicl qi termici, asiguratd ?n special de paniculul adipos. '"l:nbrana citoplasmatic[ a adipocitelor prezinti receptori pentru unii hormoni: insulind, -:::colamine, honnoni sexuali. lnsulina pancreatic6 accelercaz| preluarea glucozei din sAnge de -:::e adipocite qi transformarea ei in trigliceride. Adrenalina produsd de medulara suprarenalelor

-iri o ard, asemdnS.toare cocoaqei de zimbru.

le

densitatea
gi

lipos se mai
(peritoneu

-: anrmalele de laborator s-a izolat un hormon, denumit leptini, sintetizat 9i eliberat de adipocitele uniloculare. care asupra unor centri nervogi din hipotalamus, determinand niveiul apetitului alimentar, in func1ie de cantitatea :: -ipide din lesutul adipos. Dacd aceasta este in exces, tifful leptinei circulante creEte qi hipotalamusul comandd
:::lneazl
':lucerea apetifului. adipocitele umane produc leptina, dar $i acliunea sa la om nu este pe deplin elucidata, deoarecc s-a : .sen'at cd indivizii obezi prezintd niveluri crescute de leptina.

ile s[

piarda

esutul adipos rt, format din

ati

cedatd in

palmelor gi indiferent de iorului.

;i, vizibili qi jurul vaselor

nt in

zonele

g asem6nf,tor ;te o relea de :. in raport cu


Ld

prin stadiul

r Tesutul adipos brun (multilocular) lesutul adipos brun este alcdtuit din adipocite multiloculare, clispuse sub forma lobulilor ::ipoqi in jurul vaselor sanghine, deosebit de numeroase. Culoarea brun-roqietic6 caracteristica, variind la diverse specii, este datoratd al6fi '' ascularizaliei deosebit de abundente, cdt qi concentraliei mari d,e citocromi de la nivelul :itocondriilor celulelor adipoase. intre celule se gdsegte o cantitate redus6 de stromd in care ::edomini fibrele reticulinice, capilarele sanghine gi un mare numf,r de terminalii neruoase egetative amielinice, in strAns raport cu celulele adipoase. Distributia celulelor adipoase in j,rul " .' aselor sanghine gi aspectul lobulilor sunt similare arhitectoniei unei glande. Tesutul adipos brun este bine reprezentat la mamiferele expuse la ffig, la speciile care :berneazd, iar la specia umand in viala intrauterina, Dupd varsta de 28 de saptamani de viald -:trauterind lesutul adipos brrui incepc sd dispari, asifbl incdi la nou iiiscut este prezent doar in :egiunile latero-cervicale, interscapulare, perirenale, axilare, reprezentAnd circa 4-6% clingreutatea :orporali. Dupd naqtere piciturile lipidice din celule tind sd conflueze gi capdtd tot mai mult -r-spectul grdsimii uniloculare.

zat, fte aspect izolate, care

:ratamenful obezita$i.

-: sifualii de malnutrilie, de expunere prelungitd la frig, sau la indivizii cu varstd avansata, se remarcd reaparilia 3epozitelor de lesut adipos brun in aceleagi regiuni .a gi tu {bt. Tumorile fesutului adipos, de obicei cu euoluiie :'enignd, prezintb fie aspecte morfologice ale adipociteior uniioculare, fie ale celoi multiloculare (denumite hibernoame). Aceste observafii coroborate au indus ideea cd qi la adult coexistd cele doud tipuri de lesut adipos gi cd :epozitele adipoase cu anumite localizdri prezintd un grad de plasticitate, ceea ce deschide noi perspective in
Originea lesutului adipos brun este neclard. Cel mai probabil se formeazd tot prin
61

diferenlierea celulei mezenchimale, dar din precursori diferili de cei ai adipocitelor uniloculare.

Este acceptat, in prezent, faptul ca tesurul adipos brun este specializat in producerea de energie caloric[ prin oxidare a acizllor in numeroasele mitocondrii pe care le conlin celulele. -era;i
,,In vitro" . viteza de oxidare a trigliceridelor de carre celuiele brune este de zeci de ori superioar5 celei a adipocitelor uniloculare. Fiecare ml de oxigen utilizat in procesul oxiciatir furnueazd organismului iirca s calorii, iar in cazul expunerii la frig celulele brune pot triplica produclia de caldura. La temperafuri ic6zute, animalele adulte produc un plus de cdldurd ca urnare a activitdlii musculare intluse de remurar. Nou ndsculii nu prezintd reflexul tremuratului, iar producerea de cdldurd apare, exclusiv, ca urmare a activitatii rermosenetice a lesutului adipos, de aceea tesutui adipos brun este bine dezvoitat Studii experimentale au ardtar cd, daci dup6 nagtere un nou nascut este expus la o temperatura de 23o C, acesta prezintd, o cregtere accentuata a glicerolului plasmatic, urnare a lipolizei trigliceridelor gi un

metabolism dublu faiS expunerea la o temperaturd ambientald de 33oC. Acest rezultat se obline in afara frisoanelor, deci in lipsa contrac{iei musculare. in aceiagi timp, cu ajutorul unui termograf s-a observat ra oirta *u*ite,^zone calde,, la nivelul organismului, corespunzAtoare ariilor de distribttie ale tesutului adipos brun. Termogeneza se realizeazd prin doud mari mecanisme: nervos gi hom.ronal. in timpul expunerii la frig, receptorii termici de pe suprafata pielii emit stimuli care ajung la centrii termoregulatori din encefal, acegtia, la rdniul lor, emit impulsuri nervoase care, pe cale vegetativa simpatici" determini eliberarea de noradrenalind \a nivelul membranei adipociteior brune. Unii nervi vegetativi ac\ioneazd qi asupra vaselor sanghine, crescAnd fluxul sanghin. Noradrenaiina activeazd in adipocitele multiloculare enzima denumita termogeninE (UCP - uncoupling protein) aflatd in interiorul m'embranelor mitocondriale, care scindeazd molecula de trigliceiide in acizi graqi gti.".;t. UCr reprezintd o proteind 9i

caracteristicd adipocitelor multiloculare, care decupleaza fosforilarea oxldativa

doua cale de stimulare a tennogenezei este cea dependentd de hormonii tiroidieni. Acegtia cresc activitatea metabolicd a numeroase lesuturi gi induc un efect extrem de puternic asupra celulelor a.dipoase. Ca rdspuns la expunerea la frig, la nivelul adipocitului brun se acliveazd enzima tiroxin-Sl deiodinazd, care convertegte principalul hormon tiroidian, T4 (tiroxina), ifiT-3 (triiodotironina), pentru care receptorii nucleari ai celulelor uu o ufirritut" de zece ori rnai
mare.

rezuitate in energie caloricd.

li

inauce transforsrarea energiei

'r ^l

fl')u

:-zi
Ceni

sub:

nici

.mpr
l-

Ceo

nranl

nivelr
celulc

meze.

bazof condt matur


dispur

condr matric ggbse pericol

62

rea de lele.
+:itelor

-r

cazul un pius

i;iui. iar I adipos


Perarura

CAPITOLUL M

'r ii

un It r. deci la

TESUTUL CARTILAGINOS

=,de"

l,-:ptorii

rbranei b:laiina
r.::ric-rrul

::oteind

-ergtei
:-.','iiatea t: inerea . --,:rmon

l.Definifia fesutului cartilaginos


Jesutul cartilaginos reprezintd o varietate de tesut conjunctiv specializat, cu celulele gi tibreie

e -:i mai

duri. Consisten{a substanfei fundamentale, la care se adausa o anume orientare a frbrelor conjunctive, reflectd o modalitate de adaptare funcliona16 ce ii ol-era
incluse intr-o substanli fundamentalS rezistenla mecanicA qi elasticitate.

Ca orice fesut conjunctiv, qi lesutul cartilaginos este alcituit din celule carlilaginoase. denumite condrocite, gi matrice extracelulari, formatd la r6ndul siu din fibre conjunctive gi substan{i fundamentali. Celulele cartilaginoase sunt dispuse izolat in substanta fundamentala in
mici cavitdli sau lacune denumite condroplaste. lesutul cartilaginos nu este vascularizat qi nici inervat. l'esutul cadilaginos se gdsegte in organismul uman sub formd de piese cartilaginoase care, impreund cu lesutul osos, formeazd schelefui organismului. Orice pies[ cartilaginoasa este acoperit6 de o membrand de naturd conjunctivd, numiti pericontlru, care asigurd cregterea in grosime qi hrinirea cartilaj ului.

2.Histoge llreza cartilaj

ului

Edificarea lesutului cartilaginos debuteazi la nivelul mezenchimului embrionar prin aparitia la nivelul viitoarelor piese cartilaginoase a unor centre sau nuclee de condrificare, unde celulele mezenchimale se aglomereazS. in agregate compacte, igi retrag prelungirile qi se diferenliazd in celule secretoare denumite condroblaste. Condroblastele sirtetizeazd, o matrice cu aspect omogen, bazofila qi metacromaticd, in interiorul cdreia rdm6n inglobate in mici cavitdli, denumite condroplaste. Pe misuri ce cantitatea de matrice secretatf, cre$te, condroblastele, devenite celule mature, denumite condrocite, se indepdrteazd unele de altele. La periferia nucleelor de condrificare in continui expansiune, celulele mezenchimale se dispun sub forma unor foi1e, formAnd pericondrul. in partea profundi a acestuia, denumit strat condrogenic, celulele mezenchimale se transfbrmI, la rdndul 1or, in condroblaste care vor secreta matrice, ?n timp ce celulele stratului superficial se diferenti azd in fibroblaste care vor sintetiza 99]3g!!l qi unde se formeaz[ un numdr mare de vase sanghine, devenind stratul nutritiv al pericondrului.

Prin diviziunea activd a con'iro:-"-.:--:: -.- :::::.a:ea continud de matrice la nivelul paturii -: =isine a piesei cartilaginoase, mecanismul fiind denumit creqtere apozifionall. in interiorul piesei cartilaginoase condro;::e,: i-.; nentin gi ele pentru o perioadd capacitatea de diviziune, in urma cdteia, in intenoru, ::-:.i ;u.nj;,-rplasl. pot aparea patru sau mai multe condrocite, formaliunea purt6nd denumirea d: serie sau grupl izogeni, deoarece toate celulele grupului respectiv provin prin diviziunea unei :i:r_gu;e celule. Acest tip de cre$tere a piesei cartilaginoase, care are loc in interiorul sdu. poani cienumirea de cregtere interstifiali. in raport cu modul de dispunere a condrocitelo: ir :ntenonrl unui condroplast, grupele izogene pot fi: (i) grupe izogene axiale sau seriate, formate clrtr-un numdr de condrocite agezate liniar, in figicuri gi (ii) grupe izogene coronare, alciruite d:n caiera condrocite dispuse sub forma unei sferule, in care celulele sunt aqezate radiar. Cregterea interstiliald este caracteristica perioadei initiale de formare a cartilajului respectiv, in timp ce creqterea apozilionalS se consen,a toata viata. determinanci marirea diametrului piesei
condrogene a pericondrului se asigurd cres:e::' cartilaginoase.

3.Variet5ti de fesut cartilaginos


La adult lesutul cartilaginos se gdseqte sub trei varietdii. care diferd in funclie de cantitatea de matrice intercelulard gi de natura qi proporlia fibrelor conjunctive: (i) cartilaj hialin, (ii) cartilaj elastic qi (iii) cartilaj fibros (fibrocartilaj).

3.l.Carfilajul hialin Cartilajul hialin reprezinti cea mai rdsp6nditd varietate de lesut cartilaginos: constituie totalitatea scheletului la embrion qi la frt in primele luni de viald intrauterinS, fiind inlocuit treptat cu lesut osos; la adult formeazd cartilajele ciilor respiratorii (foseie nazale, unele cartilaje laringiene, inelele cartilaginoase traheale gi cele brongice), eartilajele costale, cartilajele diafizoepifizare, cartilajele articulare, apendicele xifoid al sternului. Macroscopic, piesele cartilaginoase hialine prezinld un aspect alb-albdstrui qi sunt ugor
translucide.

3.1.1.Celulele cartilajului hialin Cartilajul este un lesut sSrao in celule, acestea reprezentdnd in total doar 10% din masa sa. Celulele cartilaginoase sunt reprezentate de condroblaste, celulele tinere gi condrocite, celulele mature. r Condroblastul Condroblastul reprezintS celula tdndrd, derivatd din celula mezenchimald; are formd sferic6 sau ovalar6, citoplasmabazoftll" gi nucleul situat central.Ultrastructural se observ6 o morfoplasmd bogati in organite celulare implicate in sinteza proteici, condroblastul fiind celula carc sintetizeazd, initial, elementele makicei extracelulare.

Condrocitul Condrocitul reprezintd celula maturl, derivatd din condroblast, responsabill de sinteza componentelor matricei extracelulare. Condrocitele sunt situate izolat sau in grupe izogene in interiorul condroplastelor. Forma celulelor este in general sferic-ovalard, dar c6nd sunt grupate capf,td prin compresiune reciprocf, un aspect colluros. La periferia condrocitului, delimitdndu-l de peretele condroplastului, se giseqte un spaliu ultrafin ce permite difuziunea lichidului nuri-itiv venit dinspre pericondru. ln microscopia opticd se observd un spaliu intre membrana condrociiului qi peretele condroplastului, care este un artefact produs de tehnicile de fixare. Condrocitul prezintd un
o

nucleu central, unic, sferic, intens cromatic qi nucleolat (Fig.3.1 .). Ultrastructural morfoplasma condrocitului este reprezentatd ?n raport cu starea ce .c:l'.'itate in care este surprinsd celula: bogat6 in fazele de sintezf, activ6, conlindnd mirt-rc.-:ci:. reticul

64

laturii l fiind
litatea multe llulele piesei
zogene

riar,

in

a unei ctiv, in piesei

endoplasmic rugos, complex Golgi gi incluzii de glicogen, gi mai sdracf, in organite, in perioadele de relativ repaus. Membrana citoplasmaticd a condrocitelor prezi*6 receptori pentru hormoni de creEtere, gl u co c o rti co izi, es tro ge n i. vit amin c. 3.l.2.Matricea extracelulari Pe preparatele proaspete matricea cartilajului hialin este semitransparent[ gi prezintd un aspect omogen. Este bazofild in coloraliile uzuale, prezintd" reaclie PAS pozitivi qi se coloreazd metacromatic cu albastru de toluidind. Matricea este abundentd, puternic hidratatS., cu un conlinut de 70-80% apd 9i 30% substanli uscatS. in structura sa intri fibre conjunctive (matricea fibrilard) qi spbstan{i fundamentali (matricea amorfr). . t ; Fibrele cartilajului hialin ' -'" Fibrele cartilajului hialin sunt vizibile in cnndrocrte nti6ilscopia opticd numai dupd digestia substan{ei fundamentale, fiind mascate de componentele l:rErir:on4|,Ll acesteia; sunt reprezentate de fibre colagene ce se intretaie formdnd o re{ea tridimensionald. Diametrul ,c*

fibrelor creqte pe mbsura indepdrtdrii

de

atea de

cartilaj

'nstituie
r ffeptat

;artilaje diafizo-

nt

u$or

condroplaste. Strucfural predomind colagenul tip II, care reprezintd 40-50% din rnasa uscat[ a matricei, cel mai frecvent dispus sub formd de fibre izolatealaturi de care se gdsesc mici cantitdlr de colagen tip LY, X, XI. Onentarea fibrelor colagene in substanla fundamentald este determinatd de direcfia forlelor mecanice care se exercitd asupra piesei cartilaginoase respective: astfel la nivelul cartilajelor articulare fibrele sunt orientate paralel cu suprafala articulard la exterior, pentru ca in profunzimea piesei cartilaginoase si se incurbeze sub forma unor arcuri gotice.

s
dF

in microscopie opticd (adaptare dup6 R. Hould, 1983)


Fig.3.l.Cartilaj hialin, schemd

. Matricea amorfi
nasa sa. celulele

I sfericd
bplasm6
eizeaz6.,

: sinteza
rgene in : grupate indu-l de itiv venit

Principala componentd a substanlei fundamentale este reprezentatd de glicozaminoglicani sulfatafi, in special condroitinsulfat, keratansulfat gi heparansulfato care, legali covalent de un ax central proteic, formeaz[ agregate de proteoglicani fil'r6 Eg*ancfl tif) cu greutate moleculard mare, precum gi de acid hialuronic. Moleculele de proteoglicani se leagd prin extremiEtile globulare de molecula de acid hialuronic, ludnd nagtere astfel molecula imensd de agrecan, cu t"n -' lungimea de 3-4pm. Aceste macromolecule umplu : interstiliile dintre fibrele colagene, iar spatiile dintre ''--..., tl catenele lor sunt ocupate de apd qi ioni (Fig.3.2.).
F

Organizarea moleculard

mafficei cartilaginoase conferi


sr!$e0siFai1

resurului cartilaginos rezistenld qi elasticitate, fiind ideal adaptat :uncliei cartilajului articular de a acoperi suprafefe articulare care

citului

gi

ezint6 un

suslin greutatea corpuiui. Aceastd proprietate fundamentald a cartilajului, denumitd rezilientS, este asiguratd de distribulia :aracteristicd a moleculelor de apd in interiorul refelei de fibre ;olagene gi in jurul moleculelor de proteoglicani.

Fig.3.2.Strucfura molecularf, a matricei catilajului hialin (adaptare dupa M. H. Ross, W. Pawlina,2006)

tivitate in i. reticul

-\gregatele de glicozaminoglicani nu se repartizeazd uniform in substanla fundamentald, ci se cijncentreazd in jurul condroplastelo-r. AceastS" reparti{ie neunifbrmd determini o variatie a
65

ctrlurrariiitdtii substanlei fundamentale. Astfel, in jurul condropiasfului, se observd zone concentrice ce substantd fundamentalS cu colorabilitate diferiti ce rbnneazd globulul condroic sau condronu,!, unde metacromada este mai puternic[ gi bazofilia mai intensd, matricea din aceste zone fiind denumitd arie teritorizld. La distant6 de globulii condroici. substanla fundamentali este mai slab b;ATile $i dlsciet metaCromaticd gi poartd. denumirea de arie interteritoriag (Fig.3.3).
arie interterilorialS

grup

\efrind'ascularizat. tesutul cartilaginos este considerat 'rrn iesut braditrofic. Nutrilia cartilajului se face piin difuzi,nea substanlelor dinspre vasele de sange din stratul extem al pericondrului, iar ?n cazul cartilajului articular, erie terito rial$ lipsit de pericondru. nutrilia se face prin difuziunea Fig.3.3.Globul condroic, schemd lichidului sinovial. (adaptare dupd M'H' Ross, w' Pawlina, creqterea interstiliala a cartilajului asigurd dezvoltarea 2006) scheletului viitorului organism. Procesul de creqtere a pieselor cartiiaginoase se afl6 sub control hormonai: STH-ul hipofrzar stimuleazl crlqterea cartilajului prin intermediul unor substanle sintetizate de ficat, denumite somatomedine. Carenga de STH determini scdderea numdrului de condrobiaste din cartilajul de cregtere diafizaepiftzat, precum 9i a numirului de mitoze al acestora. Testosteronul hormonii tiroidieni au, de Ei asemcnea, efect de stimulare a cregterii cartilajului, in timp ce glucocorticoizii qi estrogenii au acliune inversS. Diferite carente vitaminice (vitaminele A Si C) sau proteice se pot reflecta in viteza de cregtere a piesei cartilaginoase, precum qi ?n calitatea substanlei fundamentale sintetizate. Fiind nevascularizat, cartilajul are o capacitate redusi de regenerare, de aceea fisurile traumatice ale pieselor cartilaginoase se refac cu dificultate, dar grefele de cartilaj sunt bine tolerate de organismul gazd6, rejetul de grefb fiind minim, deoarece substanla fund#entald irnpiedicd pdtrunderea lirnfocitelor gi a anticorpilor.
izoqen

t
3.2.Cartilajul elastic lesutul cartilaginos elastic formeaza cartilajele urechii (cartilajul pavilionului gi al conductului auditiv extern), trompa lui Eustache, aripile nasului, iormeazd unele piese cartilaginoase ale laringelui (cartilajul epiglotic, cartilajele aritenoide, cartilajele comrculate,
cartil
aj el e

cuneiforme).

Spre deosebire de cartilajul hialin, cel elastic prezintdtransparenfd mai redusd. culoare galbuie qi elasticitate crescutd.

3ntrice

ronuL

r fiild
ai slab

Arhitectonia generald gi histofiziologia sunt asemdnf,toare cu cele ale cartilajului hialin; spre deosebire de cartilajul acesta, la nivelul cartilajului elastic condrocitele prezint6 dimensiuni mai mari qi formeazd. rareori grupe izogene cel mai frecvent fiind izolate in condroplaste. Fibrele conjunctive sunt reprezentate in majoritate de fibre elastice dense, dispuse in fascicule ramifi.cate, rdsp6rrdite intr-o substanld fundamentalS cu aceleagi caractere ca qi cea a cartilajul hialin. Printre fibrele elastice se gdsesc qi fibre colagene tip ILinvecindtatea condroplastelor fasciculele fibrilare sunt foarte dense gi mascheazd substanla fundamentald" astfel inc6.t pentru studiul histologic al

cartilajului elastic sunt indicate coloralii specifice pentru elastind: orcein{ rezorcin-fuxina
(Fig.3.a.).

Lsiderat

:e piin
stratul ticular, ziunea 'oltarea

ttere a
:egterea

nedine-

Jiafizc-

l au, de ienii au
creqtere

3.3.Cartilajul fibros sau fibrocartilajul Fibrocartilajul este localizat la nivelui simfizei lnericon,lru pubiene, formeazl, inelul fibros al discurilor e." intervertebrale, se gdsepte la nivelul meniscurilor fihre r=lH$ilutj articulareo in punctele de insertie ale ligamentelor pe piesele osoase, la nivelul articulatiei temporomandibulare. Fibrocartilajul este o asociere de fesut dens fibros, format din fibre colagene groase de tipl, Fig.3.4.Cartilaj elastic, schemd ?n microscopie opticd (adaptare dupd R. Hou1d. 1983) Jispuse in fascicule orientate intr-o singurd direclie, ;u lesut cartilaginos hialin, ce formeazd insule sau iuclee printre fasciculele colagene. Cartilajul hialin din structura fibrocartilajului are toate --aracterele descrise: condroplastele conlin una sau cdteva condrocite ce formeazd grupe izogene, de
I

:eguld seriate (Fig.3.5.).

trsurile tolerate rpiedicd

cadilejhialin

in microscopie opticd (adaptare dupd R. Hould, 1983)


Irig3.5.Fibrocartilaj, schem6

:i gi al
le piese
niculate,
e

g[lbuie

67

CAPITOLI'L ry TESUTUL OSOS

l,.Definitia tesutului osqs|


-s)--'

Jesutul osos reprezinti o varietate de lesut conjunctiv specializat, a cirui substanti fundamentald este durd prin impregnare cu sdruri de calciu, ceea ce ii confbrd un inalt grad de mineralizare. lesutul osos impreund cu lesutul cartilaginos formeazd scheletul organismului. Fdcdnd parte din lesuturile conjunctive, lesutul osos este alc5tuit din celule qi din matrice cxtracelulard, formatd la rdndul siu din fibre conjunctive gi substan!5. fundamentald. Spre deosebire
de cartilaj, osul este bine vascularizat gi inervat. fesutul osos indeplineqte, in afara functiei de susfinere ;i de protecfie pentru organe vitale, qi funclii metabolice, fiind un depozit de sdruri de calciu gi fbsfbr.

speciale: (i) demineralizarea, prin care se indepirteaz[ s5"rurile minerale, urmdnd prelucrarea piesei
osoase ca pentru orice alt lesut conjunctiv; (ii) glefuirea, prin care un mic lragment dintr-o piesd osoasd este qlefuit pe suprafefe abrazive pdnd cdnd se obline o lamd find de tehnica permite

Datorit[ durit6tii sale, studiul microscopic al lesutului osos necesita tehnici histologice

conservarea arhitectoniei lesutului osos.

fesut;

Jesutul osos se diskibuie in organism sub forma pieselor osoase, acoperite la exterior de periost. in dinamica histogenezei osoase sunt descrise doud tipuri de lesut osos: o Tesut osos imaturo denumit datoritd aspectului sdu microscopic gi lesut osos fibros sau reticular; este un lesut tranzitoriu, primul care se formeazd in timpul dezvoltirii embrionare gi in cursul repardrii fracturiior, inlocuit apoi cu lesut osos matur. La adult este prezent doar ia nivelui suturilor oaselor cutiei craniene, alveolelor dentare, punctelor de fixare a tendoanelor pe oase. o Tesut osos matur sau lamelar care, privit cu ochiul liber sau cu lupa, prezintd fie un aspect spongios, trabecular, fie un aspect compact, omogen. Osul trabecular sau spongios este fbrmat dintr-un reticul tridimensional de travee sau lamele osoase ramificate, uneori incomplete, eare delimiteazS. spalii labirintice denumite areole, ocupate, ?n func1ie de vdrstS" de mdduvd osoasd sau de lesut conjunctiv. Osul compact sau haversian se prezintd ca o masd solidd, continud, la nivelul cdreia nu se remarcd spalii vizibile cu ochiul liber. Cele doud tipuri de fesut osos matur se gdsesc in zone diferite ale piesei osoase: o La nivelul oaselor lungi (de exemplu femurul, humerusul, tibia, peroneul), partea cilindrica intermediard, diafiza, este formatd dintru-un perete gros de os compact ce inchide in interior cavitatea medulard centrali, ocupatd de mdduva osoasi. Extremitdlile oaselor lungi, epifizele, sunt formate, in principal, din os spongios, ale cdrui cavitbli conlin miduvd hematogend, acoperit de un 69

I
lungime a oaselor lungi (Fig.4.l.).

strat sublire de os compact, denumit corricali. :es:e care se suprapune cartilajul articular. La adult' areolele osului spongios de la ni', elui eriizeior comunic[ direct cu cavitatea medulard diafizard" in perioada de creqtere, epifizele sunl serarare de diafiz6 printr-un cartilaj de cregtere sau cartilaj de conjugare, format din lesut cartilagnt s hialin. Acesta este, la rAndul s6u, solidari zat de diafizd prin intermediul unei zone de rranzitie. metafiza. alcituita din coloane de os spongios. Cartilajul de cregtere qi metafiza alcdtuiesc impreuni zona de creqtere, care asigurd creqterea in

La nir.elul oaselor late (cum ar fi oasele cramului. ale felei, oasele centurilor scapulare gi peivinel. osul compact formeazl atdt suprafala extern6. cdt gi pe cea internd a piesei osoase, formand tabliile externl, respectiv interni. intre ele se gdseqte o lamd sublire de os spongios,
o
$53Fff49D$

denuniiid dipioe.

Fig.4.l.Structura unui os lung (adaptare


M.H. Ross, W. Pawlina,2006)

dupd

Oasele scurte (carpiene, metacarpiene, falange) prezinti aceeagi organizare ca cele late, osul compact fiind situat la exterior, iar cel spongios la
o

interiorul piesei osoase.

2.Structura microscopicd

osului

2.1.f,esutul osos compact sau haversian lesutul osos compact reprezinti cea mai rdspAndita varietate de lesut osos a adultului. Se gdsegte in diafizele oaselor lungi, in tabliile oaselor late gi in manqonul periferic al oaselor scurte, unde formeazd, impteuni cu periostul, inveligul dur, exterior. La niveiul osului compact, substanla osoas5., alcdtuiti din celule gi matrice extracelular[, este dispusd sub forma lamelelor osoase' avdnd grosime cuprinsd intre 3-7pm. Lamelele osului compact sunt distribuite sub forma a trei structuri principale: (i) sisteme Havers, (ii) sisteme interhaversiene gi

(iii) linii cimentante.

Havers Sistemele Havers sau osteoanele sunt formaliuni cilindrice rezultate prin aranjarea concentricd a lamelelor osoase complete in jurul unor canale centrale, denumite canale Havers. Osteoanele au direclie longitudinald, paraleld cu axul lung al osului, lungime de c6liva mm, qi sunt formate dintr-un numir variabil (4-20) de lamele osoase concentrice, av6nd deci diametre variabile (maxim lmm). Pe secgiune transversaii sistemele Havers apar sub forma unor-inele concentrice centrate de canalul Havers. Pe sec{iune longitudinald prezinti aspectul unor lame paralele intre ele gi paralele cu canalul Havers. Acest aspect formeazd,sistemele Havers sau osteoaneie complete. Canalele Havers au un diametru de 20-100pm, sunt tapetate, ca qi canalul medular central, de endost qi conlin lesut conjunctiv lax, in care se gdsesc unul-doui vase de sAnge qi filete nervoase. Canalele Havers comunicd intre ele, cu suprafala liberd a osului gi cu canalul tedular central prin canale oblice sau perpendiculare pe axul lung al osului, denumite canale Volkmann. Canalele Volkmann conduc vasele sanghine din canalul medular central sau de la nivelui pericondrului' Se realizeazd, astfel o retea cenaliculard care asigurd nutri{ia substantei osoase.
Prezenlarea canaielor Havers ca avAnd orientare strict longirudinala gi a canalelor Volkmann una fransversald- sau oblicd fafd de axul lung al osului este oarecum simplistd, deoarece reconstruclia osteoanelor pe sec{iuni seriate a demonstrat ce acestea nu sunt simple uniteti cilindrile, ci se pot ramifica

2. 1. l.Sistemele

tridimensionald complex6.

ti ";;;;;;;'ieahzand,o

confisuratie

2.1.2.Sistemele interhaversiene

sunt alcatuite din cAteva lamele osoase incomplete,


70

Sistemele interhaversiene sau sistemele interstitiale, denumite


de

formi neregulat[,

gi

osteoane incomplete, arcitbrmd. sau

lar. lar[
sau

tde
ios.

rin
sele

triunghiulard. Aceste fbrmatiuni iau naqtere in timpul remodel6rii osoase gi au rolul de a umple spafiul dintre sistemele Flavers. 2. 1.3.Liniile cimcntante Liniile cimentante reprezinti structuri lamelare subliri, refiingente gi eozinofile, situate la limita dintre sistemele Havers gi dintre acestea qi cele interstifiale. Sunt zone intens mineralizate, bogate in matrice amorfE gi sirace in celule qi fibre colagene (Fig. a.2.).

)$i
fata N9, n5.
ios,
3ne,

rsul s1a

rlui. elor
tact,

nna uite

:ti

I
Fig.4.2.Schema unei sec{iuni prin diafiza unui os lung(adaptare dupd D.W" Fawcett, R. P. Jensh, 2002)

area

'ers.

runt

bile rice
te 9i

,de
ase.

Substanfa osoasd a lamelelor prezintd mici cavit61i, denumite osteoplaste, dispuse oarecum unifbrm in matricea osoasi. a unei lamele, qi care addpostesc ceiulele osoase. De la fiecare osteoplast pornesc radiar, in toate direcfiile, canalicule foarte subliri, care se rarnifici gi se anastomozeazd cu canaliculele osteoplastelor vecine (Fig. .3.). in felul acesta, degi osteoplastele sunt dispuse la distanld unele de altele, ele comunic[ intre ele prin aceste relele canaliculare, esenliale pentru nutrilia celulelor.

lamele

030ase osteoplaste

prin mn. elul

Fig.4.3.Sec1iune

ia

niveiul

2.2.!esutul osos spongios sau trabecular f,esutul osos spongios se gdseqte in epifizele oaselor lungr, Carneiro, 1980) diploea oaselor late qi in zona centrald a oaselor scurte; este alcdtuit tot din lamele osoase grupate care formeazd travee sau trabecule; traveele nu prezintf, o dispozilie concentric[ fa1[ de canalul central, deqi nu formeazd" sisteme Havers. Traveele osoase, cdptu$ite de endost, se ramificf, qi se anastomozeazd delimitdnd cavitdti denumite areole osoase, cu forme qi mdrimi diferite, de aspect labirintic. Areolele comunicd intre ele qi sunt ocupate de lesut conjunctiv, vase, nervi qi mdduvd osoas6. Fiecare travee este formatI din doud-trei lamele osoase, cu aceeaqi structurd a substantei osoase ca gi in cazul osului haversian. Nutrilia celulelor osoase se face exclusiv prin difuziunea substanlelor din lesutul conjunctiv areolar, in travee neexistdnd canale
Volkmann.

unui sistem Havers (adaptare dupd L. C. Junqueira, I.

2.3.Elementele constitutive ale tesutului osos lesutul osos este format din celule si na=ce erraceiulari, compusd, la r6ndul sdu, din fibre colagene qi substan{d fundamentald. 2,3.1.Celulele osoase Celulele constitutive ale lesutului osos suni reprezentate de dou6 mari populalii care diferd prin originea lor: (i) celulele responsabile de sinteza substantei osoase: celulele osteoprogenitoare, celulele bordante, osteoblastele qi osteocitele. care cenr d din celula mezenchimald; degi aceste celule sunt descrise din raliuni didactice ca entidti i:sr:ncte. este dovedit fapful ci ele pot suferi fenomene de transformare dintr-un tip in alrul. de aceea rrebuie considerate ca stadii funclionale diferite ale aceleiagi celule; (ii) celule responsabile de remanierea substan{ei osoase: osteoclastele - celule de tip monocitar - cu origine in miduva hematopoeticd.
In condilii fiziologice existd
douS mari posibilitdqi de evolutie celuiard: ti) diferenfierea, care consti tn specializarea progresivi $i, aparent ireversibild, a morfologiei 9i functiei unei celule gi (ii) modularea celulari, care presupune

revenirea unei celule la aspecful anterior, mai pulin specializat, fenomen cunoscut gi sub termenul dedediferenfiere.

Celulele osteoprogenitoare, denumite qi celule osteoprogene sau preosteoblaste, sunt eiemente incomplet diferenfiate, care provin din celulele mezenchimale. Ele prezintd atdt capacitate de automultiplicare, asiguratd prin mitoze asimetrice care mentin permanent un rezervor de celule progenitoare qi o sursd de diferen{iere spre osteoblaste, cAt gi biponte{ialitate, funclie prin care se diferentiazd fie in osteoblaste, fie in condroblaste.
Diferenlierea celuielor osteoprogenitoare din celulele mezenchimale se face sub influenla unui factor de transcripgie denumit CBFAI. Bipontelialitatea depinde de condifile ambientale: diferenlierea cbtre condroblaste se face la concentralii scdzute ale oxigenului in 1esut, iar cea cAtre osteoblaste ?n lesufuri oxigenate. Diferenflerea spre i'enotipul
osteoblastic mai este indusi gi de exprimarea unor factori de cregtere denumili-BMPs.

Celulele osteoprogenitoare

?n microscopia opticd celulele osteoprogenitoare sunt dificil de identificat in tehnicile uzuale: sunt ceiule fuziforme, cu nucleu ovalar, palid, situat central ;i cu citoplasmi redusf,, eozinofild. Celulele osteoprogenitoare persisti qi in osul matur, localizate in pdtura interni a periostului sub denumirea de celule periostale, in endostul (celule endostale) de 1a niveiul canalului medular central, al canalelor Havers gi canalelor Voikmann, precum qi la nivelul cartilajului de creqtere metaftzar. Celulele osteoprogenitoare sunt active in perioadele de cregtere osoasi gi se pot reactiva in reparlrile post-lezionale ale lesutului osos. r Celulele bordante Celulele bordante prezintd aceeagi localizare ca qi ceiulele osteoprogenitoare, de care nu pot fi deosebite in microscopia optic6" Cele prezente pe suprafala externd a osului sunt denumite tot celule periostale, iar cele care cdptugesc supmfelele interne, celule endostale. Ele sunt prezente in ariile unde lesutul osos nu suferi fenomene de remaniere gi se presupune cd reprezinti osteoblaste inactive, ?n repaus funcfional. Celuleie bordante se jonclioneaza intte ele prin joncliuni gap qi se pare cd detin rol in reglarea mobilitalii calciului qi fbsfalilor intre interiorul gi exteriorul lesurului osos, oferind astfel un suport nutrilional pentru osteocitele din structura substantei osoase subjacente. Celule bordante sunt incapabile de diviziune, dar in perioadele de remaniere osoasd redevin active gi sintetizeaz6 matrice osoasd. o Osteoblastele Osteoblastele sunt celulele care formeazi substanfi osoasi fie in osul in formare fie in osul matur. in timpul sintezei active, ele se dispun la suprafala lamelei osoase sub fbrma unei lame epitelioide, celulele avdnd forma cilindricd sau cubic6. Nucleul este sferic, iar citoplasma intens bazofila. Celula poseda un bogat echipament enzimatic, reaclia histochimicd,pentru_fos-la:a:o acidd fiind intens pozitiv5. Reaclia PAS eviden[iazd mici vacuole intracitoplasmatice cLrnsiderate a

72

r. din fibre

:are diferd rgenitoare, legi aceste pot suferi unclionale teoclastele

se observ[ organitele caracteristice celulelor cu si::c:: ]- : -: reticul endoplasmic, ribozomi liberi, cel mai bine reprezentat fiind complexul Golg:. _,:,citoplasmd se pot evidenlia gi mici picituri lipidice. Deqi osteoblastJe sunt col-<.:-,,: polanzatre, eliberarea produ$ilor de sintezd nu se face doar la polul bazal, vecin SUpri-::: \ :r: Osteoblastele sintetizeazd toate componentele organice ale matricei extracel,:i=e tipl, glicozaminoglicani Si proteoglicani, proteine de adeziune caracteristice osului ,.::; _: osteonectina, osteocalcina) dar gifactori de creqtere cu efect autocrin sau paracrin. Ce-':-l-,: : __* de receptori de suprafali pentru hormoni, vitarnine, citokine.
clasicd, conform cdreia rolul osteoblastelor se rezumd exclusiv Ia depunerea substantei oSt-r: r: -::: : Losteoclastele o pot resorbi, este, in prezent, infirmatd. Experimente efectuate tn culturi celulare 3.- l:r - -r.: 1 ; csteoclastele se activeazd doar c6nd vin in contact dkect cu mafricea osoasd mineralizatl. in condir, ."- ..: - : i substanfa osoasd mineralizatd este acoperitd de o lamd sublire de matrice nernineralizati" denuni:i o:1n:,ra -::: circumscrie osteoblastul, reprezentAnd totaiitatea produgilor sii de sintez5 nemineralizati. in a:.._:- i: _ . r j_*osteobiastele sintetizeazd enzime capabile sd digere aceasta lamd de osteoid, expun6nd osul minera_;.,:.: :--- ..-:: ' resorbtivd a osteoclastelor. Osteoblastele, dar nu qi osteoclastele, prezintd pe suprafald receptori pentru parathoftnon, hormon .a:: :: resorbfia osoasd. Ca rdspuns la stimuiarea hormonal4 osteoblastele elibereazd" factorului stimlilator e., ,,, :. ; cirre induce, prin efect paracrin, activarea osteoclastelor vecine. Pe de altA parte, osteoblastele secretZ :i-j procolagenaza Si activatorul plasminogenului. Illtima catalizeazd transformarea plasminogenului in pia:r: .:: riindul sdu, ellbereazd colagenaza din proenzima procolagenazi. Colagenaza depolimerizeaz6 lama de osre.-,: : matricea osoasA mineralizatd devine accesibild pentru osteoclaste.
_

tfftitd. in microscopia electronici

conline precursori rnatriciali. inperioadele de repaus aceste vacuole dispar gi celul:::t:j

--r;

;pecializarea

i opinla

e presupune
'entiere.

lste,

sunt capacitate : de ceiule :in care se

n-anscrip!ie

se face la
rie t'enotipul

rle uzuale:

,.ozinofild.

mrlui

sub

medular

e creqtere
eactiva in

:nupotfi
e

tot celule in ariile

steoblaste

Osteocitele Osteocitele sunt principalele celule ale osului matur, gdzduite in lacune sdpate in ma=ce: extracelulari, denumite osteoplaste. in microscopia optic[ apa.r ca celule stelate, cu pre ::+:-ramificate care pS.trund in canalicule ce pornesc de la nivelul colpului celular. Deoarece osiecs-:t-rnu mai prezintl capacitate mitoticf,, un osteoplast va gFndui un singur osteocit. intre coil::osteocitului gi peretele osteoplastului, ca gi in jurul prelungirilor osteocitelor, se gase$te un spariu ultrafin ocupat de o substanla fluidi gi omogend. in interiorui canaliculelor prelungirile celuleic; se ionclioneazd intre ele prin joncliuni gap, la nivelul cdrora se presupune cd au loc schimburi de ioni qi de molecule cu greutate molecular[ micd,. Corpul celulei este aplatizat, lenticular, cu nucleul situat central, ovoid, nonnocrom (Fig.a.a.). Microscopia electronici evidenfiazd organite mai pulin dezvoltate decdt la nivelul osteoblastului, cel mai bine reprezentat Sind aparatul Golgi. Cu c6t celulele sunt situate mai profund in lama osoasi,, eu atdt organitele citoplasrnatice sunt mai slab reprezentate.

:i

gap gi se tesutului
osoase

gLcitelor este cea


osteoblastelor.

de

matricei osoase, continudnd #

mentinere .-...1_-*

activitatea

de sintezd a
Fig.4.4.Osteocite, schemd in microscopie elecfronic6 (adaptare dupa L .C. Junqueira,
J.

re osoasd
Se presupune cd, in urma eliberirii osteocitelor din osteoplaste, :Lrnsecutiv resorbliei osoase osteoclastice, osteocitele sufera
=nomenul de modula(ie, transformdndu-se in osteoblaste active.

Carneiro, 1980)

ie in osul
rnei lame na intens aza acidd ;iderate a

care contine marginea in perie, absoiut separati de restul suprafelei osoase. rn zona de sigilare, adeziunea dintre citoplasma zonei clareii ,oat.icea osoasd se reahzeaza printr-o structurd denumitd lamina limitans, formatd din legdturi speciaie intre tntesriniu arsuprafal[ aie osteoclastelor in legSturi cu filamentele intermedil" citoplusmatice pe Je'' o'"i*", qi moleculele matriciale de adeziune conlinute in lesutul osos (mai aTes osteopontina si trombospondina)pe de altd parte' organitele citoplasmatice, reprezentate de numeroqi nuclei, n..u.. n*cat de multiple complexe Golgi, mitocondrii qi reticu-l endoplasmic rugos, sunt g5zduite in zona bazald a osteociastelor, la polul opus marginii in perie, situat ceT mai la distan!6 de suprafala osoas6. Intre zona bazald' qi marginea in perie se evidenliazd numeroase vezicule. osteoclastele sintetizeazd fos'fatazd acidd qi enzime lizozomale, dar aceste molecule nu se conce ntreazd,in vezicule ca in alte celule' Ele sunt sintetizate in reticulul endoplasmic rugos, sunt transportate in complexul Golgi qi apoi se deplaseazd in vezicule de transport spre fianjurii marginii in perie. Aici sunt eliberate in compartimentul subosteoclastic, adiacent suprafelei osoase, deci in lu.rnu Howship, rezultand practic un lizozom extracelular. Asociatd marginii in perie, existd o pompd cle protoni care pompeazd ioni de hidrogen ?n compartimenful sigilat subosieoclastio
(Fig. +.s.1.
f,*+
a-a+ F04
-

Osteoclastele osteoclastele reprezintd elemenrele :;s:..:r-.:rile de remanierea gi de innoirea osoasi, fenomene care au loc pe toatr durata i'ieiii inciii,luiui si care presupun mobilizarea matricei osoase, urmatd de substitulia sa cu os nou formar. Osteoclastele sunt mase sincitiale enorme. multinucle,ate, ce pot atinge diametre de pAnb la 150irm gi conlin panala 50 de nuclei. Aceste celuie sunt edzduite in cavitali pulin addneidenumite lacune Howship, situate la suprafala lamelelor o.o..J si care --rrv!'rvs reprezinta rezultatul activititii -''-' osteoclastelor de resorbfie activd"a substantei osoase. osteoclastele demonstreazd' o evidentd polantare. nucleii fiind situali spre marginea liberd a lacunei, in timp ce la polul celulei vecin lameiei osoase. ciroplasma emite prelungiri asem'ndtoare unei "margini in perie". ln microscopia electronicd osteoclastul prezintd o morloiogie caracteristicd: adiacent peretelui osos al lacunei, membrana citoplasmaticd. prizinta un mare numdr de pliuri addnci, care fbrmeazi marginea h perie' La periftria rnarginii in perie. membrana citopiasmaticd se muleaz6 strdns pe suprafala osoasi, iar citoplasma din aceastd iona, lipsitd de organite. conline o cantitate mare de filamente intermediare d,e vinculind, talind gi prot"in. in special actind.Aceastd arie reprezintd' zona clari sau zona de sigilare a citoplasmei,"ontructile, la nivelul careia osteoclastul se fixeazi pe suprafa{a mineralizata a osului. Prin intermediul zonei de sigilare se creeazl un microambient special

capabile

sub acfiunea acizilor. mecanism carc sra Ia baza tehnicilor histologice de prelucrare a lesutului osos. Nu numai osteoclastele sunt

observafia cd substanla osoasd este decalcifiatd

Modul in care osteoclastele produc liza osoasd a rAmas mult6 vreme neclar. In elucidarea mecanismelor de acliune ale osteociasteLor, un rol important l_a a\,ut

macrofagelor de exemplu, acesta poare

lizozomilor secundari, de la

si

creeze un nediu acid;

in
tl

cazul creat

nivelul
nivetui

intracitoplasmatic,

presupune formarea ionilor de

celulelor parietale gastrice se creeazd un mediu acid extracelular. Scdderee cl{_ului

in timp ce la

Fig.4.5.Scherra ultrastructurii

gi a relaliei

membrana citoplasmaticA de osteoclastului cu

anhidraza carbonicd gi pomparea 3c3s:c,ra ilrin

H- ;:

cdtre

protonicd.

substania osoasi (adaptare dup6 D.W Fawcett, R. P. Jensh, 2002

in

ca::: .- nompd

cazul osteoclasr-....

re:s:::_. ::ern al marginii in perie, iar pompn::.::. _t.\Tp_

carbonicd este localizatd pe

=.,:uiraza

74

ra osoasi,
)ei osoase,

secundar, fatorizeazA

piiz:::: .: ::::- _:- :,::-:.--; ;.::r.-:rarice. Faprul c6 rnarginea in perie este s::_::: :.-... .::.:: ::=-:-.: prir zora sieilata. penlite celulei si creeze un micre-..:: detennind dizclrar*: _.i:_:. ..- :: ,-: - 1,:ir:j r ezicuia acida exrracelularE. asemdnStoare functio:.".
dependentS. este

companimenrui'.:; su:.-.:= _

si a.-i:nea Je dreesti:

le p6na la
denumite

activiralii
a liberd a
ndndtoare

lizozomale. Funclia resorbtiva se realizeazd in urmatoarea secventd: (i) atagarea osteoclastelor la suprafala osoasa :_-.:. :. sigilare; (ii) crearea unui mediu acid in compartimenful sigilat subosteoclasti. ptin porp*'.u i"*r", a. i*, .. organicd; (iii) degradarea matricei expuse pri" l:::f:::!t::y1_:':1.qi :*qul:.*oq""3 fosfatazei acide gi catepsinei; (iv) endocifozila nivelnlrnu.ginli in perie a produgilor de degradare: (r) rran:c: :: ii produgilor de degradare in vezicule de transport intracitoplasmatic gi eiiberarea lor h polul opus marginii in p.:-:

componentei organice a mafficei osoase de cdfe hi:*-:

d;;;;];=..

peretelui tormeazd
str6ns pe

Originea osteoclastelor este in mdduva hematoformatoare, intr-o celuld precusor cornur monociteior 9i granulocitelor sanghine, denumitd CFU-GM. preosteoclastele, celule asemani: morfologic monocitului, sunt vehiculate de sAnge qi ajung in lesutul osos unde fuzioneaz,5 influenta unor factori eliberafi de osteoblastele qi osteociielelocale, formAnd sincigiul osteoclas:i,.
celule mezenchimale pluripotente au fost recent identificate dupd nattere ia stroma medulard. Unele dintre ele se r:: " ' diferenlia in celule specifice lesuturilor scheletale: cartilaginos gi osos, iar qi in adipocite qi celule ;;;;r;;;;;;;: Diferenlierea osteoclastelor din celulele stem medulare se face sub actiunea celulelor sfromale medulare, care secre:: o serie de citokine esenliale atat pentru diferenferea o.steoclastelor, cat gi a macrot'agelor din precursorul comun. CFL GM: M-CSF, ztlF 9i diverse interleukine' Precursorii osteoclastelor exprima recef,torul pentru o moleculd denumira MNK' Receptorul RANK interactioneazd cu RANKL produs gi erprimat pe suprafala celulelor sfromale. Interactiunea RANK RANKL este esentiald pentru diferenlierea qi miturareaosteoclasreior qipout. n uro.uu p.in;;;;;;;#*.. glicoproteine aparfindnd f'amiliei receptorilor TNF. osteoprotegerinele sunt produse de c6tre osieoblastele din lesutul osos, sub acfiunea unor factori metabolici locali: It,-1, TNF, TGF-/}, vitamina D qi uneleprostaglandine.

mare de :astd arie


xeaz5. pe

rambient
osoase.

printr-o

ilala aie
ieculele z) pe de nultiple

tzald

a osoasd.

:tizeazl, r in alte

iolgi qi rate in
zultdnd

osteoclastul descris corespunde fonnaliunii active. in perioadele de repaus, marginea in perie iar osteoclastul devine inactiv. Aceastd modulare a activit5tii osieoclastului se afld sub control hormonal: osteoclastere prezinta receptori pentru cqrcitonind, c_!l&!iga*reso*,ua limp ce parathrtrmonul 'oil66?T}stelor ":"t-3L-l produs de osteoblaste. aclioneazd indirect, prin intermediul iactolliui de srimulare al
se retrage

,ti

care

uc
rne

liza

neclar. ale a\,ut

Existd opinia conform cdreia, dupd un ciclu de resorbqie, osteoclastele intrd in apoptazd, caracterizatdmicroscopic prin retragerea prelungiriior, decolarea membranei ceiulare de marginile lacunei pi picnozd nucleard.

ricifiatX std ia

)rare

le sunt r cazul
nivelul
[i creat nivelui

ta

un

H-ului
cdtre

a prin
rompd

2.3.2.Matricea extracelulari Matricea extracelulari a lesutului osos este formatd din matricea organicd" care rcprezintd" 35"h din masa uscati a osului, qi siruri minerale, in proportie de 65%. e Matricea organici Matricea organica este constituitd din fibre colagene incluse inh-o substanfd fundamentala bogatd in proteoglicani. Substanla fundamentala a lesutului osos prezintd reaclie metacromatica discretd qi PAS pozitivitate datoratd glicozaminogucanilor: condroitin sulfat, keratan sulftt si acid hialuronic' Proteoglicanii sunt responsabili de legarea apei iar moleculell lor prezintf, dimensiuni ale lesutului *^Y cartilasinos. lrl f --'-ivvelsrur vanur4Sur\rJ' in coloralie uuroraue hematoxilind-eozina, nematoxlllna-gozLna) substanla lele este acidofira, datorird abundenlei fibrelor .olug"n". .

:::::::::lp1*t':,:i

ll{}:t:l:,-:

i]rry:l ,:ror

idtaza ern al

osos s-au evidenliat proteine specifice: osteocalcina, osteopontina si siaioproteina osoasd.

ATP-

Osteocalcina este
hidroxiapatittt,

o proteini cu greutate n':o-:;*.--i .--..:1. ;l'e se gdsegte ?n matrice legatd de cristalele de a clrei funcgie este legati de ,ti:e::,:'-== ::'::;ei. Nivele scdzute de osteocalcind se asociazd cu sr'":: := ;--,'::.:le
de hidroxiapatitd, avdnd o secventd de le,eare

inchiderea prematurd a cartilajului de cregtere.

asemdndtoare fibronectine! gi se presupune ci inien;,: -:. ":.::---t= ;'s:eoblastelor 9i osteoclastelor la matnce. Osteonectina este sintetizatd de plachetele sanghir'e. !rs:e::.'::3 .' .'.ieoclaste. Se presupune cd are rol in organizarea matricei osoase, prezentdnd afinitate de legare alat pelri :. -'==:. ::: s: pentnr calciu. :'.r:.--:' :'::egrtne[or, determinAnd legarca celuleior osoase Sialoproteinele osoase prezintd, de asemenea, recePicn : s.::rulirii exercitate de l,2adihidroxicolecalciferol, c3 ;=.3--: la matrice. Aceste proteine suntproduse de osteoblaste.

Osteopontina este o sialoproteinl care se leagd.

;::

forma activ6 a vitaminei D3.

Colagenul constifoie 9Ao/o din substanla organic6 a matricei osoa..ie. linci reprezentat, in special, de colagen tipl Fibreie ro.agene Wezintd striafia transversali periodica de 6-ruri si au diametrul de 50-70nm' Spre deosebire de lesur*l conjunctir', colagenul osos prezintd un numar superior iie iegaturi intermoleculare qi mai multe resfuri de idrorili:ind, ceea ce explicd insolubilitatea sa in unii solvenli ;i o mai mare rezistenld la acizi. ..:.:,.:,. :1.2 tn osui lamelar marur. fibreie colagene au o dispozilie foarte ordonatd: paralele intre ele in interiorul c0iagErre unei lamele, iar intre lamelele concentrice succesive dispoziiia fibrelor se schimb6. Studii recente arat[ cd, de ncite fapt, fibreie colagene dintr-o lameld prenntd o direclie helicoidalS in raport cu axul lung al osteonului, cu spire mai sffanse sau mai largi (Fig.a.6.). Aceastd orientare diferitd este responsabill de faptul c6, ia examinarea osteonului in lumind polarizat5', unele iarneie apar clare iar altele intunecate. Astefel, la examinarea in luminl polarizatd a osteonului se obline fenomenul optic caracteristic, dcnumit "cruce de Malta". Din matricea osoasd au fost rzol$i o serie de factori de Fig.4.6.Dispozi1ia caracteristicd a creqtere qi citokine implicali ?n procesele de fibrelor colagene in interiorul unui J. Coujard, osteon (adaptare dupd R. osteogenezi: TGF-p, interleukine, proteinele Poirier, J. Racadot, 1980) morfogenetice ale osului.

ffi

a fost TGF,-p este un factor de cre$tere ubicuitar al lesutului conjunctiv, descris iniiial ca mitogen a] fibroblasteior, care in constd stimularea localizat prin tehnici imunohistochimice qi in condrocite gi osteoblaste; activitatea sa bioiogicd al sintezei de matrice osoasi prin cregterea sintezei de colagen, fiind, de aceea, considerat un factor autocrin post-lezionala ale procesele reparalie de in gi intervine osteogenezei; inhib6 de asemenea diferenfierea osteoclasteior controlatd osului inducind proliferarea gi diferenlierea celulelor osteoprogenitoare din periost 9i endost- Sinteza sa este

stimuldnd este un puternic potenlator al resorbfiei osoase, acliondnd ca mitogen al precursorilor osteoclastici 9i de este sintetizata parathorlnonul-rl-6 cn sinergic Ac.tioneazi angajate. medulare proliferarea 9i diferenlierea celulelor ca un Aclioneazd mielomul. patologii ar fi cum ?n unele I, mai ales Il a parathormonului si osteoblaste sub controlul factor paracrin poteniand efectele Il-1 in stimularea diferen{ierii osteoclastice' condroblastelor BMp iac parte din superfamilia factorilor de cregtere TGF-P, avind rol in diferenlierea osteoblastelor 9i osos' din celulele osteoprogenitoare. Ele sunt implicate gi in sinteza ectopicd de lesut

de

parathormon.

il-i

Matricea minerald Matricea osoasd minerala este formatd din depozite inframicroscopice de fosfot rricalcic asemindtoare, dar nu identice, cristalelor de hidroxiapatitd din natur[. Ele au forma unor bastona$e cu lungimea de 40nm gi grosime de 3nm, distribuite la intervale regulate de 60-70nm de-a lungul 9i printre fiUrilele colagene. Substanlele minerale mai sunt reprezerfiete de ciftat qi carbonu de calciu,
o

76

istalele de
sociazd cu

de legare ,rgwizarea
:1or osoase

dispuse in structura sau la suprafala cristalelor de hidroxiapatit[. iont de sodiu si de magneziu. Cantitatea defluor din os depinde de concentratia fluorurilor in apd;i alimenL. fesutul osos poare fi considerat un depozit de sodiu qi magneziu.

Corela{ii clinice:

cu substan

:calciferol,

rganica a

'colagen
nsversala

3.Histoge neza osului (osteogeneza)


osteogeneza reprezint[ totalitatea proceselor biologice care au drept scop final edificarea trsului ca organ, fiind rezultatul corelSrii armonioase a fenomenelor de osificare (sinteza tesutului osos) gi de osteolizd (distructia acestuia).
osteogeneza gi osificarea reprezintd doud procese biologice diferite, primui termen definind fenomenul de formare a -'suiui ca organ, iar cel de-al doilea sinteza fesufului osos. Osteoge neza tmplicdobligatoriu qi osificare, dar aceasta poate 'r ea loc ai independent de osteogenezd, exemplu flind osificdrile ectopice din tendJane. ain p"..i"t" arterial sau mugchi. --rrar dacd nu totdeauna in literafura de specialitate se face o deiimitare netd intre cei dbi termeni, definirea lor se '::.Dune pentru inlelegerea proceselor ce vor fi descrise in continuare.

rm. spre
prezintd : gi mai explicd 'ezisten!d

teauo
interiorul iuccesive Ita ca, oe r direclie cu spire
rrul ci, ia le lamele
Linarea

in

nui optic
actori de

sele

de

rroteinele

osteogeneza este un proces complex, de lungd durati, care debuteazd in luna a doua de viati rirauterini gi continu5. dupd naqtere, pdn6 la aproximativ 20-24 ani. Primul lesut osos care se formeazd in cursul vielii intrauterine ia naqtere totdeauna prin -:ilocuirea unui lesut conjunctiv deja existent pi poarti denumirea de os embrionar, os fibros sau os reficular, datoritd aspectului sdu histologic, nelamelar, asemdndtor unei texturi nestr+cfurate. Acest :rp de lesut osos este caracteristic embrionului gi fbtului. Mecanismele prin care se fbrmeazd osul =::brionar poartd denumirea de osificare primari. Osul embrionar prezinti un turnover rapid prin :Je va da nagtere unui tip intermediar de os, os imatur, care, ulterior, ," ,ru transforma in os mafur. osul imatur este un os lamelar, in care apar osteoane primare mici, cu lamele puline qi slab ::iimitate, depuse in jurul unor vase de sdnge din lesutui tonjunctiv. Fibreie colagene din lamele 'rt insi bine organizate 5i cu un grad de mineralizare mai mare decdt in osul embrionar. ?: mdsura maturizirii sale, osteoanele se densificd, iar lamelele din structura lor se minenlizeaz1,. -::'-rcesul de inlocuire a osului primar cu os matur de tip lamelar cu arhitectonie compactd sau s:,.ngioasd poartd denumirea de osificare secundari.

care a fost

stimularea autocrin al zionaid ale


: controlatd

i stimuldnd
rtetizati
de

eazd ca un lroblastelor

tricalcic
rastonase

lungul gi le calciu,

3.1.0sificarea primari osificarea primard reprezintd totalitatea mecanismelor biologice prin care se formeaz6 .::brionar sau fibros' Existd doud modalitdli diferite de fonnare a osului osul primar: ' direct din {esutul conjunctiv primitiv, osificarea de membrani; (ii) prin inlocuirea unui tesut :=ilaginos preexistent, osificare encondrali. Histologic, osul embrion* fo.-ut prin;;;;;i;;; :-ecarusme se caracterizeazd prin fibre de colagen groase care se intrepdtrund, formAnd un .:r,iament in fesdtur5, cuprins intr-o substanld fundamentald bogatd. 3.1.l.osificarea de membrani (conjunctivi sau desmali) \ziitoarele piese osoase care se formeazd in urma acestei osificdri poartd denumirea de oase de n:embran5, fiind teprezentate de oasele late ale craniului, oasele fe1ei" clavicula. Sub influenla factorilor microambientali hormonali qi genetici, mezenchimul embrionar se : - : jenseaz5 in lame bine vascul anzate in care celulele mezenchimale se jonclioneazd ?ntre ele prin ::::esele citoplasmatice formAnd o retea, iar spaliile intercelulare sunt ocupate de fascicule delicate :: ibre colagene, cu orientare cazua\L., cuprinse intr-o matrice extracelulara asemdndtoare unui gel. :-'::ei se formeazd trabecule sau travee de matrice osoas[ care au tendinla de a se dispune 77

echidistant fa15 de capilarele sanghine din ia:r:le ;cnjuncti'e. cum aceste vase fbrmeazd o relea, gi trabeculele de matrice se aranjeazi sub li-r::n: u:ei :ereie ramificate gi anastom ozate. odatd cu aparilia trabeculelor de lesut conjunctir celure 1e rnezencirimale devin mai voluminoase, bazofile gi se aglomereazd la suprafala trabeculelor. unde o formd cubicd sau cilindricd, rimdn6nd in '-a:6ra contact intre ele prin scurte procese citoplasmaiice. Drn acest moment celulele sunt denumite osteoblaste 9i prin secrelia ulterioard de matrice osoa-rd derermind crepterea in lungime qi grosime a trabeculelor' Moleculele de colagen secretate de osreoblaste in cursul depoziiaril osului embrionar polimerizeazd in sediul extracelular gi formeaza fibrile orientate in mod cazual in interiorul trabeculelor' Datoriti orient5rii aleatorii a fibrelor colagene osui primar embrionar poart6 denumirea de os fibros sau reticular' Aceste trabecule orou..-runt pertorate de canalicule relativ largi qi sinuoase ocupate de vase sanghine gi lesut conjunctir. La nivelui traveelor de matrice osoasd incepe depunerea de siruri de calciu, dar rdmdne o lama fina de osteoid intre polul bazal al ostebblastelor qi matricea mineralizatd a trabeculelor. Pe masuri ce trabeculele se ingroaqd;i se indesesc, osteoblastele prezente pe suprafala lor rdmdn in-elobate in cavitdli izolate din trabecule qi odatd cu mineralizarea matricei se transformd in osteocir..-p" -aru.u-trurrrfu,ru'ir osteoblastelor ?n osteocite, rezerva de osteoblaste este re{icuti prin multipiicarea gi diierenllerea celulelor osteoprogenitoare prezente in {esutul conjunctiv p..i,rusc,rlar. Astfel, trabeculele sunt permanent tapetate de osteoblaste care vor unna acelagi ciclu. se formeazd un centru primar de osificare reprezentat de os primar, care va cre$te progresiv in manieri centrifugd. i" ion.r" de lesut osos fibros care vor da nagtere osului haversian, traveele continue sd se densifice pe seama lesutului conjunctiv, iar canalicttlele situate in jurul vaselor sanghine se ingusteazi progresiv. Tesutul osos care se depune in aceste zone forme az6, lame neregulate, care se aseamdnd crr osul haversian' dar se deosebesc de acesta prin fapful "on."Jri." c[ fibrele colagene sunt orientate in mod cazual. in zonele in care osul fibros va da na$tere crt,"rlr.i spongios, nu se observd densificarea trabeculelor in jurul vaselor sanghine, iat lesuful conjunctiv se transformd in lesut t.,nutopo.ti;. l";j;;i conjunctiv al primordiului osos de transformd in periost. cand cregterea piesei osoase inceteazd, osteoblastele situate pe suprafelele interne gi externe ale osului se transformd in celule bordante, aflate in repaus, denumite gi celule de in.,ieliq ale endostului qi periostului. Ele consen'5 potenlialul osteofonnator, transformAndu-se in osteoblaste in situa{ia remanierilor osoase, aga cum se intdmpid in cazulrepardrii liacturilor (Fig.,a.7.).

e;#
F.
*rl

u.":: ^ wffi S::jf; ffi{

ffiioasene
fu

"

n#|.'n,*u,u

lin."

.^rGUUrq+(E

-3.l.2.Osificarea de cartilaj (encondrali) Oasele membrelor, ale coloanei vertebraie, ale pelvisului sunr formate inilial din cartilai hialin. ,3 F denumite de aceea oase cartilalinoase. ry cartilaginoase. { b.- E* Prin osificarea ncifi.o"oo encondraii a-^^-,i-^tx are loc rr Prin ^ ?nlocuirea cartilajului cu tesut osos. s6f- Dezvoitarea unui os iung debuteazd, in po4iunea -" "'."isiEocite =V mediand a diafizei modelului cartilaginos, p.in

tr

Fig'4'7'schema osificdrii de membrand (adaptare intrauterind. La acesi nivel

?:H1'fii:T:'lrtil'i'J'ffff'r1;T:tiil?
condr;;ri";;1"il;;

labmanual2'02)

dupd www'mc' vanderbilt'

edu/histoiogv/ hialin

degenerescenld gi moarte celulard.

pentru sirurile de calciu care se depun inilial in interiorul lor sub forma .r.ro. ug."gate de cristale de fosfat de calciu. Hipertrofierea condrocitelor este urmatd de o insufic[nta hranire a lor qi consecuriv de

addpostesc condrocitele, matricea cartiiaginoasd interpusd se reduce la lamele subtiri, fenestrate, de formd neregulatd, dantelatS. Aceste lamele_cartilaginoase capdtdafinitate

*" iip..tro fiazil iar citoplasma lor devine vacuolard prin acumularea de glicogen. Prin m[rirea de volum a condroplasielor- oe

refea, $l

fdatd cu
zofi1e qi
LnAnd

in

enumite
:osime a

nbrionar

rteriorul numirea

largi

qi

6 incepe

>azal al r.sa gi se
recule gi

stelor in ;eiulelor
:rmanent

rsificare
'sut osos

Contemporan cu modificdrile descrise care au loc in centrul viitoarei diaf:tze, se activeazd osteogenetic ale celulelor bordante din pericondru care depun un mangon sub{ire de periost in jurul por{iunii medii a diafizei. \/asele sanghine pbtrund dinspre periost qi invadeazd condroplastele largi, confluate, rdmase :' ni;te tuneluri goale prin liza condrocitelor. Vasele se ramificd qi se extind ca anse capilare cu :.:it orb spre ambele extremitdli ale centrului de osificare. Odatd cu ele, din lesutul mezenchimal .:::njur[tor pdtrund in interiorul piesei cartilaginoase celulele osteoprogenitoare qi celulele stem :-::tatopoetice, formdnd, impreund cu vasele, mugurele conjunctivo-vascular. Celulele ,r.cr-rDrogeoitoare se diferenliaz1" in osteoblaste qi se dispun pe perefii tunelurilor fostelor : -:oroplaste, initiind depunerea de matrice osoasd la periferia lamelor cartilaginoase. Aqadar, -::nele trabeoule de os formate in interiorul modelului cartilaginos sunt alc[tuite dintr-un ax central :. cartilaj calcificat gi o lami extemd de os imatur. Structura care apare in centrul modelului :"=:,aginos in urma etapelor descrise anterior poartd denumirea de centru primar de osificare. ln acest stadiu de dezvoltare, osul lung este format din extremitdli epifizare de cartilaj hialin qi - z,:nd medianl, diafrzard, formatl la r6ndul sdu dintr-o parte centralS, sub forma unei clepsidre, de -':icare encondrald, inconjuratd de os periostal. tn centrul epifizelor modelului cartilaginos vor '-.::. loc aceleagi modificdri care vor duce la edificarea centrilor secundari de osificare. 3.1.3.Cregterea oaselor lungi Doud mecanisme diferite asiguri cre$terea dimensiunilor oaselor lungi:

:':::rtiaiul

tesutului

cretterea

in

lungime, care are

la bazd proliferarea

ltul

osos

Cr, OSUI

az"ral.

in ulelor in

inveliqul terne ale

eiig ale ,blaste in


r

lrali)
raie,
ale

l-j hialin,
rginoase.

nlocuirea po4iunea

::esterea diametrului, care se face prin depunerca apozigionalS de os fibros de tip membranos -*: ceriost. r Cregterea in lungime In timp ce la nivelul diafizei are loc inlocuirea cartilajului cu lesut osos primar, la nivelul .:--lzelor continud creqterea inlersti{iald a cartilajului hialin. Condroblaste din vecindtatea diafizei. ::l=te in zona de cregtere metafizard,, se dispun in coioane longitudinaie, formAnd gupe izogene ifl--::e. separate de matrice caCilaginoasd. Odatd cu inainterea osificdrii encondrale dinspre diafizit ;- -',rndroblasteie de la extremitSlile drafrzarc suferi aceleagi modific[ri, astfel incAt, in lungul :-3stor coloane, se pot descrie patru zone histologice carc reprezintd stadii succesive ale - :.:illcarilor morfoiogice condroblastice. Dinspre extremitdfile epifizare, aceste zone sunt: o Zonz cartilajului hialin, zona de repaus sau zona de rezewd, alcdtuita din cartilaj hialin :,-::::a1. cu rare mitoze la niveiul condroblastelor. lnna de repeos o Zona de cartilaj seriat, unde condroblastele se de cadilaj :-:-::plicd activ in condroplaste, formdnd grupe izogene seriflt ;flr:.:e care asigurd permanenta creqtere in lungime a . _ ...: zona de certiiaj )--J1.
-

--

celulelor cartilaginoase ;i

ros, prin rsificare, de viald rtilajului rr devine


glicogen.

Zona de cartilaj hipertrofiat, in care se remarcd --:errofierea condroblastelor gi aspectul vacuolar al


o

hipedrofiat

s1

zonfr de

:-:-.p1asmei.

d* fA., .F *,...
:4_

vascularlratie si

eroziune

'

;telor

Zona de vascularizalie gi eroziune, reprezintd : - :-" r'ecind. diafizei, caracterizatd prin degenerescenla :-::roblastelor qi invadarea condroplastelor goale de
o

Fig.4.E.Schema stadiilor histologice

ale cregterii in lungime a oaselor (adaptare dupd www.mc.vanderbiit.

: :rrrele conjunctivo-vascular (Fig.a. 8.).

edulhistolo gv/labmanual2 002

ce

. Creqterea in grosime

rstrate, de

de calciu le calciu.

rculiv

implici remodelarea osului primar format inifial pe modelul *--::iaginos, impusd de lirgirea cavitalii medulare centrale. Dupd formarea centrului primar de 's.icare diafrzar, extremitalile modelului cartilaginos continuS sd creascd in lungime gi s6 se
Cregterea diametrului dtafrzei

de

::::

i::eascd prin proliferarea interstitiala a condroblastelor qi elaborarea de noud matrice osoas6, in ce. la nivelul diafizei cre$terea interstiliald nu mai este posibilddincauza osificdrii primare. :-.;jar cregterea diametrului diafrzei va fi siguratd prin ingrogarea manqonului periostal depus la
79

inceputul osificirii encondrale, sub f'orma ;. : s::: :: :,: ilb'ros trabecular. Depunerea apozilionald a acestui mangon este insolita de aparilia osteoclastelor :e r ersantul intern care resorb lesutul osos gi ldrgesc cavitatea medulard centrald. in ansamblu, se poate spune c6 po4i;:a ----:j::;i periGricd a diafizei osului matur este rezultatul osifi cdrii de membrand subperio sial i. Dupa naqtere, aceleaqi mecanisme care ;u J.-:::::.1:: edit-rcarea centrului primar de osificare diafizw au loc gi la nivelul extremitalilor epi.iz:.i:. .juci:d 1a aparilia, in centrul epifizelor, a centrilor secundari de osificare. Mugurele con-juncri'..-r-r Licuiar. pdtrunde dinspre pericondrul care acoperd cele doud extremitdli.

Spre deosebire de diafrzd, la nivelul epiiizel.rr nu se depune os subpericondral. Cartilajul epifizar este treptat inlocuit de os care se depune raciar. dinspre centru spre periferie, cu exceplia unei lame de cartilaj hialin care formeaza carrilajul articular gi a unui disc de cartltaj orientat transversal, situat intre epitlzd gi dializa - cartilajul de cregtere sau de conjugare. Cregterea ulterioard in lungime a osului se tace pe seama acestui cartilaj de conjugare. Pe toatd durata de creptere, inil{imea asestui disc de cartilaj de con-jugare se menfine constanta, deoarece rata de diviziune celulard din zona proliferatir-i este echir.alentd cu rata de degenerescenld a cohdrocitelor qi de substituire cu lesut osos dinspre diafiza. La stdrgitui perioadei de creqtere, la vdrsta de aproximativ 18-20 de ani, diviziunile condroblastelor inceteazi gi se produce calcifierea discului de conjugare. Trabeculele osoase drn dtafizlt vin in contacr direct cu spongioasa epifizari
(Fig.a.e.). 3.1.4.Nlecanismele biologice ale osificirii Procesul de formare a lesutului osos presupune, inilial, sinteza de matrice osoasd organic6 urmatd de minerali zarea sa. Sinteza matricei este asiguratd de osteoblaste, care preiau din mediul exterior precursorii (aminoacizi, glucide) gi, in urma prelucrdrii acestora dupd modelul sintezei proteice, elibereazd, componentele matricei. Matricea organici nemineralizatdpoartbdenumirea de osteoid. Concomitent cu depunerea de osteoid debuteazi qi mineralizarea sa. Limita dintre matricea mineralizata qi osteoid este denumiti front de mineraluare. Mecanismele depunerii s[rurilor de calciu pe elementele matriceale sunt pa4iai elucidate, fiind ipotezatd edificarea unor nuclee de mineralizare care, la rdndul 1or, se formeazd prin dou6 mecanisme diferite: (i) prin eliberarea de citre osteobiaste a veziculelor matriciale ce conlin.fbsfatazd alcalind cu afinilate pentru sdrurile de caiciu gi (ii) prin nucleatic heterogeni, care consti in formarea nucleelor de mineralizarcpe fibreie colagene tipl
Componenta anorganicd a lesuturilor dure este apatita biologicd, asemandtoare sffuctural cu hidroxiapatita minerald.

Existd doui teorii care explicd aparilia nucleelor de mineralizare: (i) fonaarea veziculelor matriciale gi (ii) nucleafia heterogend care constA in formarea unor arii de nuclealie sau a nucleelor de mineralizare dependenie
de structura fibrilelor de colagen tipl.

dimensiutrea gi fbrma cristalului. in general, cristalele apatitei biologice sunt descrise ca av6nd form6 de ace, de spini, de bastonage sau, in cazul smallului, de panglici. Mecanismele care duc la formarea cristalelor de hidroxiapatiia in interiorul mahicei organice a lesuturilor dure sunt inci neclare, deoarece, in condilii fiziologice, lichidele biologice nu contin concentralii de calciu gi fosfa{i care sd determine precipitarea gi cristalizarea 1or. De aceea a fost piopusa existen{a unor sffucturi denumite nuclee de mineralizare, care reprezintd loci tisulari gnde, sub influenqa unoi factori celulari qi matrtciali care induc precipitarea sdrurilor mineralg apar primele microcristale.

Iniflai, particule atomice minerale formeazd o unitate de bazd care este, de fapt, o entitate conceptual6, denumitd celuliunitate. Celula-unitate a apatitei biologice prezintd formd hexagonald. Prin plasarea celulelor-unitate uneie peste alteie 9i unele lAngd altele se formeazd un cristal de apatitd. Nurnbrul de repetilii aie acestui aranjament determind

Veziculele matriciale reprezint6 modelul de mineralizare inifiala a fesuturilor cu origine mezenchimald (mineralizarea osului fibros embrionar sau a dentinei manta), care nu se mai repetd in etapele ulterioare de depunere apozifionald. Veziculeie matriciale sunt produse gi eliberate de celulele tbrmatoare de maffice din tesufurile respective: in cazul lcsutului osos de cdtre osteoblaste sau de cdtre celuleie cartilaginoase hipertrofice apdrute in contextul osific6rii encondrale. Microscopia elechonicd a demonsfrat cE veziculele apar mai int6.i ca muguri atagaii membranei citoplasmatice ale celulelor respective care, ulterior, sunt eliberali in spaliui extracelular. Veziculele se prezintd ca mici formaliuni sferice, cu diametrul 100-200nm, deiimitate de membrane proprii. Conlinutul lor este reprezentar defosfatazd alcalind, Ca-ATP-azd, MMP, proteoglicani, fosfolipitle anionice - molecule cu putemicd afinirate pentiu calciu.

80

.itionald

tul osos

rur

este

Cristalizarea este iniliatd in interiorul acestor vezicule. Prin cregterea cristalelor formate inifial, acestea depaqesc dimensiunea veziculei, perforeaz1. membrana gi sunt eliberate in matricea organicd unde, prin precipitarea uiterioard a sdrurilor minerale, cresc in dimensiuni gi capdti aspectul unor sferule. Astfel apar nuclee de mineralizare situate la mici distanld unele de altele, care vor fuziona ulterior prin cregtere apozitionald. tn zonele de prolilerare cartilaginoasa, in care mafricea nu se mineralizeazd, condrocitele produc, de asemenea, vezicuie matriciale, dar acestea prezinta un confinut diferit. Nuclea{ia heterogend reprczrntd mecanismul de mineralizare a matricei conjunctive dincolo de frontul de mineraiizare inilial qi se dezvoltd tot prin apozilie. in acest caz nucleele de mineralizare apar la nivelul fibrilelor de colagen tip I. Specific6 pentru mineralizrea lesuturilor conjunctive bogate in colagen, nuclealia heterogeni reprezintb modalitatea exclusivi de mineralizare a osului mafur. Nucleele de mineralizare apar in zonele distan{ate sau lacunare, denumitezone gap, de pe suprafafa fibrilelor de colagen fip I. Expertnentele au ardtat cd doar colagenul cu periodicitate de 67nm induce nucleafia. Deoarece mineralizarea prin nucleafie heterogeni. urmeazd totdeauna apariliei veziculelor matriciale, se accepti ideea ci veziculele matriciale programeazd sirusurile qi ritmul mineralizdrii iniliale, iar ulterior faciliteazb, depunerea mineralelor de-a lungul fibrelor colagene. in nuctrealia heterogen5, un rol important revine unor proteine matriciale noncoiagenicel. proteoglicani, sialoproteine osoase, care interaclioneazi cu colagenul llp1. in plus, sialoproteinele osoase pot inilia ele insele procesul de nuclealie, intervenind in mineralizarea de novo a osului gi
cementului.

rsificare

zelor, a lrul care


condral. ferie, cu

: cartilaj rjugare.
rnjugare.

lnstant[,
:rescen!1

:;tere, la rlcifierea epiftzard

l!

/. \

1i* lilri

'it L,i

\i

3
l -,. :
,J

organic6

\;j;

n mediui sintezei mirea de matricea

r'&

2'* 3"S {' 5.-#

urilor

de

uclee de
erarea de

irurile de pe fibrele

a minerald. nira celu16peste altele : determind ;e. de spini, xiapatitd in riologice nu ost propusd

':nor factori

rtriciale

gi

cildilnj
t)s

dependente

rineralizarea
onald.

ve: in cazul ul osificdrii


membranei

longitudinale i' - 5' secliuni transversale la nivelul zonei centrale diafizare (adaptare dupd J.C. Junqueira, J. Cametro, 1980)

Fig.4.9.Reprezentarea schematicd a dezvoltdrii unui os lung: 1 - 8 secfuni

rinti

ca mici

defosfatazd :ntru calciu.

li

3.2.Osifi carea secundari osificarea secundard intervine in et'olutia osteogenezei fie in cadrul mecanismelor implicate in remodelarea piesei osoaser fie in situalia inlocuirii osului primar cu os matur, fie de-a lungul vietii individului in turnoverul permanent al lesurului osos. prin osificare secundara are loc remodelarea suprafelelor osoase gi reorganizarea intemd a osului. 3.2. l.Remodelarea suprafetelor osoase Forma definitiv[ a osului mafur este asemdndtoare, \a altd scard, cu cea a primordiului cartilaginos' Acest lucru implicd o continud remodelare a suprafefei osoase pe mxsura cregterii sale, deci depunerea dc lesut osos primar in anumite arii subperiostale qi resorblia su i' utt.t..
Studiul acestor mecanisme este posibil fie prin tehnici care folosesc izotopi radioactivi cu localizare osoasa gi efectuarea de autoradiografii, fie prin administrarea de tetraciclind la animalele de experienld; ia anumite etape de creftere osoasa' aceasta se fixeazd in tesutul osos gi, prin proprietdtile sale fluorescente, face posibilr v-t lalizarea depunerilor de substanlE osoasd.

sub endost, ?n timp ce in portiunea cilindricr osul s" depu.r" la exterior, sub periost. pe de altd, parte, osteoclastele sunt numeroase sub periost in regiunea conicr a osului qi sub endost in portiunea cilindric5' Deci, depozitele de os se fac in regiunea cilindrici subperiosial, in timp ce sub periostui zonei conice are loc resorblie osoas6. Rezultatui constd in cregterea ,egi,rnil mediane a diafizei cu ldrgirea canalului medular (Fig.a.10.).

in regiunea conici adiaftzei, depozitele de os

apar

pe versanlul intern al peretelui,

di"*;;i;i

ffi--""-'' f.i" 'q{fue*#-tt' %

3.2.2.ReorganizareainternE a osului Reorganizarea intemd a piesei osoase se desfbqoard prin mecanisme perfect coordonate de osteolizd q;i osieos inieza

: :,' 'Hi: .:#"-':r**d (tl) remanierile arhitectoniei piesei osoase de-a lungul vieiii (remodelarea osoasl). ,1i '& po,t,,jne tModelarea osoas5. Osul primar se depune resorlrtie.*& ?n lamele . formd "oi;$t';ft-,rretlunere de ^ neregulat6, care au clrept principala caracteristica oientarea aleatorie a fibrelor colagene, fiirrd d"numit, de aceea, gi os fibros. Depunerea .yrs.vrvq r4rrrvlvl lamelor osoase r,luilsg X in rII osui osul flbros IlDIOS se Se .itu ''n face relativ concentric jurul in canarelor --,--' vasculare. scmdnd.nd !,E .E g i _:-L ^.. sistemele ^ oarecum cu haversiene, fbrmaliunile fiind denumite, l0 N, F d de aceea, sisteme haversiene primitive. in cursul g . '$ osificarii fl secundare, sub acliunea localizatd. a osteoclastelor. Iesorlltie $-derunere fotmeazd inilial se -.-g -t"f". E mici cavitdti de resorbfie osoasa .ur. ir.p* l-ig.4.l0.Reprezenrarea schematica u t" lSrgesc Ai conllueazd' form6nd lungi tuneluri cilindrice ?n remodeldrii suprafe{ei osoase (aclaptare carg Patrund vase sanghine cu originea ?n mdduya osoasd. a dupdD.w.Fawcett, 1996) embrionului. CAnd tunelurile au atins o anumita luneime, activitatea osteociastelor ?nceteazd iar osteoblastele i"ncep depunerea de lamele osoase concentrice pe cavitalilor cilindrice, pand cdnd r-or:nariunea ^perefii capdtd aspectul unui sistem Havers tipic. in aceste lamele osoase li'ii l.r. ale ge:eraliilor succesive, fibrele colagene au orientarea caracteristicd, ordonatd, cu schimbarea clireci:e: le la o lameld la alta' Depunerea de os Iamelar aduit debuteazd la varsta de un an qi inloc--es:: ireptat intreg osul primar. Limitele exterioare ale sistemeior haversiene secundare sunt m:.iJ::- :e liniile inilial din matrice necalcifiati, depozitatr. in timput osirrc:.. .;;undare. 3Tt:"11: -T-Tut" prin concentralie;;#T; Ele se caracterizeazd, '.','J:l"T; ;il;;:i*";:J:ToJi,,i;1X,._. ! tinctorialitate diferitd fa{[ de restul lamelelor osoase. o Remodelarea osoasi. Reorganizarea substantei osoase nu inceteazi ,- : lesutului osos primar cu cei matur, ci ea continud toatd viata, sub forma re.,-rr;

;fi;i",?*:

j, }Tm l* "::,** dff

t*il il

82

mplicate -a lungul are loc

tordiului erii sale,

osoas6 gi etape de zualizarea

iui,

sub

tA parte,

r{iunea
reriostui :diane a

La nivelul unitSlilor de remodelare, evenimentele biologice se succed intr-o secvenli perfect coordonat5, ale cdrei baze molecuiare nu sunt deplin eiucidate. Din punct de vedere hisiologic, o unitate de remodelare este formatd din doud zone distincte: (i) canalui sau conul de resorblie iiil conui de umplere.

pe arii rcduse, implic6nd grupuri de celule denumite uniti{i de remodelare. Se apreciaz.d".a, lu u., rnoment dat, in masa intregului schelet al unui individ pot exista aproximativ un milion de astfel de unitaf de remodelare, zonele ce urmeazd a fi remodelate fiind sub controlul osteoblatelor.

asiguri turnoverul lesutuiui osos. Remodelarea este asigurat5, prin distrugerea qi formarea fesutului osos in perioada adultd, in scopul adaptdrii pieseior osoase la modificarill fiziologice legate de v6rstd, factori mecanici, greutate. Sdrurile mineraleie eliberate in urma remodeldrii osului participi la menJinerea homeostaziei fosfocalcice. La copil tumoverul lesutului osos este intre 30-100% pe an. in timpul modeldrii osoase: depunerea de ,tesut osos are loc cu o vitezd,mai mare decdt resorblia sa, ceea ce asiguri cre$terea oaselor scheletului. La adult, in condilii fiziologice, rurnoverui se face cu o ratd mai mici qi este precis stadializat, astfel inc6t osul resorbit este inlocuit in permanenfd cu os nou lbrmat. Aceastd balanld este menlinuta prin acliunea coordonatd a osteoclastelor Pi osteoblastelor. in pl[cile corticale ale oaselor rata turnoverului este de aproximativ 5% pe an, in timp ce in osul areolar este de aproximativ 15oh pe an. in anumite patologii (osteoporoza) sau odatd cu vdrsta, resorblia substanlei osoase excede formarea sa qi determina scdderea masei osoase. Turnoverul osului nu are loc in toatd masa sa, ci numai in anumite puncte,

Ii

ara pnn

)slnteza

semnalelor specifice transmise de osteoblaste: osteoblastele degradeazdosteoidul interpus intre celula bordantd. si iamela osoasd, expundnd astfel matricea minerahzatd,la actiunea resorbtivd a osteoclastelor. Preosteoclastele (celulele mononucleate) venite pe cale sanghinr din mdduva

Inilial are loc recrutarea gi activarea osteoclastelor care se face in ufina

format

:au na$tere osteoclastele active care

osoasd fuzioneaz[ qi

t::-l--.:;r;--i*:rf:;.tr;:::i-:-:-:Lr,i--{,a;-^i-.-:..,::-::!':,:;--.-a.-i:

rsd) qi il vielii
larnele eristicd

S-:li,.l*

nit,

de

bros se
nanancl

rumite,

;ificdrii

or,
oasi

se

trepiat rice in
a

ngime, incep
rtiunea

raliilor

lelao
treptat

liniile
ndare.

ase gi
cuirea
). care

:ratele osteoclastelor pdtrund i rcsorblie anse capilare cu pericite gi j :e.ule mononucleate care se vor :ittrenlia in osteoblaste. Osteoblastele *=t.]f|| 'rjtiazd" depunerea de matrice organici osteoid) pe perelii canalului, sub fbrmd resorlrtie :e lamele succesive concentrice dinspre Fig.4.ll.Schema unitdlilor de remodelare a osului :eriferie spre centru, formdnd astfel compact (adaptare dupd A. Nanci, 2003) conul de umplere (Fig.a.11.). *-ltima lamelS depusd este cea care va :elimita canalul Havers. Zona de la care iceleazd eroziunea osoasd qi incepe :epunerea poartd denumirea de tinie de inversiune gi ea va deveni tinie cimentant5 care separi osteonul vechi de :'steonul mai recent in osul matur. \Iineralizarea osteoidului lamelelor nou :epuse incepe cdnd acesta prezintd o :rosime de 2Otrrm gi continud qi dupd ce Fig.4.72.Diagrama remodeldrii osului haversian. A, B, C etape succesive de remodelare; I, II, III generali succesive de :3lunerea de matrice organicd inceteazl. sisteme Havers (adaptare dupd D. W. Fawcett, 1996) -: acest mod, prima generalie de osteoane

::

83

este inlocuitd de a doua, apoi de a treia- si a: :::: Jelaile. Fiecare nou6 generalie este formati din osteoane mai adaptate firncfional. mai voi-.r:::.1-: si cu lamele osoase mai dense. Lamelele osoase

care formeazd sistemele Havers interstitiale -<"u incomplete in osul adult reprezintd fragmente remanente in urma resorbliei unei generatli p:eceie;r:e de sisteme Havers. Astfel, pe o secliune transversald pe un os adult, se pot obsen'a ctrtiiet:rFtrsn osreoane mature, osteoane tinere in curs de edificare 9i cavitili de resorblie osoas5 1Fig.-1..1. . La adult. durata de formare a unui osteon nou este de citca 4-5 sapt[mdni. Prin acest turno\er a] Iesurulur osos se asigurd adaplarea continud a pieselor scheletului la solicitdrile mecanice.

4.Histoarhitectonia oaselor lungi


prin diafiza unui os luns matur. se remarcd dinspre exterior spre interior urmdtoarele structuri concentrice: periostul. sistemul fundamental extem, zona mijlocil, sistemul fundamental intern, endostul (Fig.a.2.). rperiostul este o lama de lesut conjunctiv specializat. prezent pe majoritatea suprafelelor osoase, cu excep{ia celor acoperite de cartilaj articular. in puncrele de inse4ie ale tendoanelor qi ligamentelor, ca qi la nivelul capetelor osoase articulare subcapsulare ale femumlui qi astragalului gi la niveiul oaselor sesamoide. Periostul prezintd o foifi interni. cu potenlial osteogenetic, de aceea, in zonele in care este absent, refacerea osului respectiv in urma fracturilor este foarte dificili, qi o foitl externi bogat vascularizatS. Foi{a externd este formatd din lesut conj,nctiv acelular, conlindnd ntlmeroase vase sanghine. Aceste vase pdtrund in interiorul substanlei osoase prin canaiele Volkmann, prin intermediul cdrora comunicd cu vasele din canalele haversiene. Fascicule groase de fibre colagene, denumite fibre Sharpey, pdtrund de la nivelul lamei externe a periostului printre lamelele interstitiale ale substantei osoase, indeplinind rolul de arcorare a periostului la osui subjacent. o sistemul fundamental extern este format din cAreva lamele osoase complete, concentrice, solidarizate de periost prin fibre Sharpey. .zona mijlocie formeaz[ cea mai mare parte din grosimea diaftzei, fiind alcdtuita din os lamelar compact cu structura descrisd. o sistemul fundamental intern are aceeaqi structud cu sistemul fundamental extern. o endostul cf,ptugeqte canalul medular central, canalele Havers gi cavitilile areolare ale epifizeior. Endostul este o lamd subtire celulard fonnatd din ceiule osteoprogenitoare qi osteoblaste dispuse pe un singur r6nd.
Pe o sec{iune transversald

S.Repararea treziunilor osoase


celulelor peri0stale periost ,_F-+os * 1,-* ";"r,i::=-#y

pr0liferarea

ffi#

'..5 -;.;i

Fracturile reprezintd ieziuni ale oaselor urmate de aparitia unor solulii de continuitate cu sau f5rd depiasiri ale

fragmentelor osoase.

Repararea

tr'ig.4.l3.Etapele reparirii unei fracturi. schema (adaptare dupi L.C. Junqueira, J.Carneiro, 1980)

numbr important de osteccite, cu demineralizare osoasS. Ll:enor, la niveiul leziunii, cheag.i: sa:ghin dd na$tere inilial. unut resut de granula{ie care, prin ;.-rndensarea

sponhna a leziunii are puncr de plecare cheagul sanghin care se forrreazi ca unnare a hemoragiei localizate. Afectarea substanlei osoase :etermind, in focarul de fracturd. mofiea unui

te formata din

melele osoase ntA fragmente pe o secliune rere in curs de ui osteon nou ea continud a

osteoformatoare aflate in repaus in periost gi inendost se activeazd qi iniliazFtdepozitarea -sll osos care va forma calusul osos, format din os fibros. fn centrul focarului, 'r! datorita - :: -:ilor hipoxice,, c^elulele osteoprogenitoare dau nagtere condroblastelor care vor depune :1::-:3 cartilaginoasd. In intervalul unnltor, tesutul osos imatur depus va fi inlocuit de os compact :-:: =.-:ivitatea osteoblastelor. Ulterior, osteoclastele resorb osul in exces gi restabilesc arhitectonia : --:.'1a piesei osoase (Fig.a.13.).

e'-:--ui conjunctiv, va forma un calus fibro-cartilaginos interpus intre fragmentele


- eiulele

osoase.

6.Histofiziologia tesutului osos


: spre interior

rcie, sistemul
r suprafelelor

:ndoanelor gi stragalului gi tic. de aceea, dificild, qi o rtiv acelular, osoase prin re. Fascicule a periosfului stului la osui
concentrice,

6.1.Funcfiile fesutului osos P::ncipalele func1ii indeplinite de lesutul osos sunt cele de suport mecanic ai de rezervor de "1lriLt si fosfafi. Piesele osoase indeplinesc rolul de suslinere a lesuturilor moi, protejeazdsistemui :r- ' : ;:ntral (mlduva spindrii gi encefalul), intrd in alcdtuirea articulaiiilor, reprezintd supor-tul de -:-,:::.: : mu;chilor scheletici asigurAnd astfel locomotia. ; .:::::ea calciului din os (99%) este irunagazinatd sub forrna cristalelor de hidroxiapatita ;i doar :*\e;te sub form[ de sdruri solubile de calciu, in schimb continuu cu calciul circulant. - -:''; r-:r calciu osos-calciu plasmatic nu participd intreaga masd osoasd, calciul mai labil fiind cel - - .::":':nele de formatie recentd, incomplet mineralizate. Pe mdsurd ce aceste osteoane se :* -- '._;lZi'- sdrurile de calciu din structura lor sunt tot mai pulin disponibile pentru menlinerea r, : :, .::ziei calciului din plasmd qi lichidul interstifial. :*:-:"--- n-lecanism prin care se mobilizeazd caiciul din osteoane este liza osoasi de cdtre I'xce:claste. determinatd indirect de acliunea parathormonului. Acest hormon este sinteti zat de
*-

lruitd din os
rn. areolare ale
r osteoblaste

-- acrioneazd asupra osteoblastelor "* l.rF_","n. i-* -riri:-:-_:- .;iir-area osteoclastelor. Dimpotrivd, daca
*-

: : :::ilcipale din giandele paratiroide ca ctrogtNE cetuls strornard i ;-, , scdderea concentraliei uuucflu.auet uatclulul calciului ptasmanc. plasmatic. rL-.t T !L-1 I *ffiF* _-*'.;"_v:EJ '' * ':r -

paratiroide

-- --:-- . :lasmatica a calciului cre$tc, sc suprimd ^" \\ EsrRoGEr{r rl;rr.: : -::hormon gi calciul se depune --r----in os ESTROGET{|

;-

ril

"nlllrlrj. i

*r-::

"rud-::.0n:::....:

'ililililr :rll,jiiilrur rr*'..,'lltl'll1

'-: :

leziuni ale unor solulii


leplas[ri ale
Repararea

tr!.::.::: .: rumdrd acliunea de cregtere a reabsorbfiei de . - .___ :.bilor conto4i proximali din riaichi, indusd de rirllli*i* ! + - ::l cregterea absorb{iei calciului la nivelul :llllllrlltr:jrm":.* , : -: :--::unea unui metabolit al vitamineiD3 _ l,2S_
ii!,,lr,',iririlr
.,1flililil11i1-lli""

-..arnostaziei calciului sunt implicate pi aite -:::endente cle actiunea lizei osteoclastice, care :..:3 singuri rapiditatea cregterii calciului osos.

,h., oC" ,41+ "tFoo\'n,

dh ji }},g{ r i'+{' I i / /'-,\ \


.

;-.-

. - :. -.,'.fO/.

t de plecare ormeazd ca localizate. determini, lartea unui

" f,fectele hormonale asupra fesutului osos "xil:i:: Fsrathormonului, a cdrui acliune asupra
r.
ruyiir;;.*

:;.-

eocite,

cu

lterior,
;anghin

la
da

tesut

de

*r;r5;r -- *:::

Fig.4.l4.Diagrama mecanismelor de control aie liiiut:r:rlc:{i; ), remodeldrii osoase: calcitonina, balan{ei intre depunerea qi resorblia lesutului osos rfirm : - :,_:lz:ri. hormonii sexuali. (adaptare dupS D.W. Fawcett, R.p. Jensh, 2002) rCr.lcitonina este un hormon polipeptidic lurlr:sr*:: :: :;-:lele parafoliculare din tiroid6, a liui:-r : :E*r: :sie stimulati de creqterea concentraliei plasmatice a calciului. Hormonul actioneaz' r r.
-

smv:-t

s a tost

prezentatd,

qi a[i

hormoni

-_;--:3 ::recte sau secundare asupra creqterii

--- - -1^^^-1, :: -,:, cl astelor. inhiban

d liza osoasd.

ondensarea

B5

illlllllllllfialillut!rui

mfim];tiltiii
.U

tlullllilll!(fiiliiiiilUulimry1l:

i l{:rg:nlriru,tr:E::__ :;.-;i,,,ri:r:; i:i::.:*-..: 4::3;.ijt ::, j_d,- iq-_ i :. 3 : i;C U lanf

":

:::::z;nii

un criteriu morfologic de

'srH rsomatotropina) are ca efecr ni:r:-::- iez',.rirarea scheletului: la copiii hornicuai se constata aparigia ourir-uiut. cu deficit ; ,;;;.*.."ii''.r.., inaintea osificdrii cart'ajeror crettere determind gigantismul' de La adult. .....ui io*oJi oo.nrrind acromegalia, care se traduce in metabolismul osos prin excesul depunerii u,srri u:L)i]se oStrBS3 ln in delavoarealizei, def cu ingrogarea oaselor in anumiteregiuni,inspecial zonafe[ei. r Modul exact in care hormonii sexuali estroseni ;i androgeni influenfeaza osos nu este incd complet elucidat, metabolismul ts'cheletului. dar este sigura im"pticarea ^.*. i;;;;#; fiziologic mornenful in^chiderii .unilu;"1-o. in mod oJ.r.;t.r! ,,,.an, corelat cu stadiul dezvoltdrii aparatului reproductiv' in cazul maturirii sexuale;.;;;;'.. der-anseazd gi cea scheretald, av6nd drept rezultat limitarea cregterii in inaiqime.-p"";;";a'parte. ra adoiescenfii testicularr, se noteazd c dez"'crtare cu hipoprazie exaglrata a oaseloi riingi. De asemenea este.cunoscut faptu'l cd dupd 40;";;'ra 1,3 din femei se remarcd o sc'dere a masei osoase cu o ratd de 0,3-0,5 o/o p, un, care se accentueazd.in perioada succesiva menopauzei, determindnd osteoporoza, manifestatd prin fra*uri ;";;l;;;;. are oaselor, in gt'coastelor' Aceasta.redutabila special ale femururui patologie este determinataie scaderea estrogenlor gi se insuficientei sinteze de os in datoreazd ."rittil;;; resorblie osreocrasrica.
doveditd prezenta receptorilcr estrogenici f3i nu.este la nivelul osteoblastelor, s_a esfrogenii observat ci in cultun celulare determind o cregtere a activitaii osteoblastice, iar adrninistrarea pierderea masei osoase. de estrogeni post_menopauzal
?ncetinegte

,t"r"r"?lllilil;"ott
'

cresc resorblia osoasd

qi incetinesc formarea calusului prin


osteop orozd.

scsderea

Hormonii tiroidieni stimuleazd resorblia osteoclastici qi predispun la

6'3'Efectele factorilor nutri{ionari asupra fesututui osos Alimentalia carenlatd in carciu, minerare ,u., oitu*# osos' carenla gravitde carciu cleterminJ rragitizareail];:'"J::11::f;J,.?#Xi?:Tl1l""j:H*; dacd aporful de caiciu este suficient' iifru aportului de vitaminS D la ."pli rahitisrnului' in histoiogia osului, u."11a patologie se traduce prin distribulia "ri" """atd de aparilia -; dezordonati a ";;; " i ;,,., unea gre utd 1i i :: .'..t h o deficienla pronunlatd de calciu gi vitamina D la adult se traduce prin formarea necalcitiat in exces qi apare rahitismul de osteoid adurturui, denumit osteomaracie.

:nt#::",'n,'l#::?l

#j;;;il i;;

;;.il;

lT"il::,,:,':j:;:::1"::.::.

:1Tfi,?r;l"rg::::fr'":il$:lj#il ar coresteroiur"i, tT::l?#:jj:-":i:: ,uiu.ffi;;,"i".

ff trJ;H:,"?#Ti"l*;:'*::::l:::::il;Fil.;#;#?;ilH'# ilil :ifJilliH"TnTlH'.r,,'.'*,T'::::t"'"":r;;;";;#;;?;:ffi::."i::fff":"J:il'H.'ffi'J;i*""J.'::rrl:i*: rransporui sau prin :',,'::'ili,,T,:ilT:i"ff#H:::,*i::"^:*:*:::i1Tfi:".,:'TJ"ff:';fi:;'ll'ff:,?T'


c eI

necunoscut. Calcitriolul, cel mai important dinrre aeoc+i-

produsd in ,!:: iilj;,1i.1"1 iii'"."1", biologic al majoritdtii jor r6m6ne r^-.^r_-

enerogeni, corecatcireroh;r este

lffififi"J*'J;ff::.:,1",:';',nru'::*li:',"::.x.ii+i:q!fffi::*:ff:ffi;i::ilii,ST;:fl1':r jr*r:i#:i:#:#ii:l#:i:r1Tril?:trx j.***f * ifr ffete *Hffi:T,ffi din grandeie paratiro de, um i ffi ;;;il# ;il:ryi'Jj J:jI',:::: "r.";f ;.:xx,rj
ut
i

pre

caren{a de

vitamini

cunoscute sub numele de scortrut' in cazul osului matrice, cu intarzieri in creqterea scheleturui

controland acti'itatea qi distribulia osteoblast"lor.

Deficitul de vitamini

determind modificiri profunde are }esuturui conjuncri.. -r generar, r" ot"ora. o sinteza insuficie-,. :- ;':]agen --l :nrj Jr in qr in rlparJr""u*iu"t r.'o..

determini

i"."iirir."- .r.gt"ril schereturu;. ::::,.. : .. C;;l ;n-erecte o.n.itrrri*. : _..-<:: .: iramind


B6

^:ptul cI

norfologic de

-3':sr)rblia gi remodelarea osoasi nu pot asigura cregterea cavitalii craniene gi a canalului vertebrai : :..:tul impus de creqterea encefalului gi respectiv a miduvei spindrii, provoc6nd astfel leziuni ale
,,

;:;nuiui

nervos centratr.

cu deficit rilajelor de
)

T.Articulafiile
^\rticuiafiile reprezintd structuri anatomice specializate care asiguri legdtura dintre doud piese .:" :se. realizdnd asamblarea scheletului organismului. Clasificarea articulatiilor se face in raport cu gradul de mobilitate qi cu particularitdlile :-.: :.osice. Astfel se descriu articulalii imobile sau sinartroze qi articulalii mobile sau diartroze. T.l.Sinartrozele Sinartrozele reprezinti joncliuni osoase lipsite de mobititate sau cu mobilitate foarte retiusi. lipsite de capsull articulard. in funcgie ,le tipui de lesut care se interpune intre cele doud :-u.:=rita!i osoase, sinartrozeie pot fi sinostoze, sindesmoze gi siilcondroze. o sinostozele sunt articulalii fixe; intre cele doui oase se interpune lesut conjunctiv dens, cu :-:-.rurd asemlndtoare periostului, care nu pcrmite mobilitatea. Sub denumirea de suturi osoasee se :-:,-nesc la nivelui oaselor craniului la adutrt. o sindesmozele sunt articulalii semimobile, in care capetele articulare sunt unite prin tesut : ::i',nctiv dens; se intAlnesc la nivelul articulaliei tibio-fibulare inferioare. o sincondrozele sunt articulalii semimobiie: intre capetele articuiare se poate interpune cartilaj --. : (articulafiile dintre coaste qi stern) sau fibrocartilaj, aga cum se intdmpl[ la nil'eiul discurilor :uten'ertebrale. T.Z.Dizrtrazele Diartrozele sunt articulatiile mobile, la nivelul cdrora migcarea este posibild deoarece capetele

se tfaduce

oaselor in ,tabolismul

ui. in mod
dezvoltarii ald, avAnd hipoplazie
r scddere a

:nopauzei,

femurului
datoreaz6.

ruri celulare

incetinegte

scdderea

olismului ior. Chiar e aparitia :donatd a


greutS.lii

:il3-ie sunt libere in interiorul unei cavitlti articulare, delimitatd de o capsull artieuiari. i -::afetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin iar periostui lipseqte (Fig.a.15). Cepsula articularl este formati dintr-o =:i de {esut conjunctiv dens fibros la cavitate ament :c:rior. care se continud cu periostul ,Li
:.-:lui. ciptugit[ la interior de o membrand
{esut fibros

e osteoid

produsd in

\Iembrana sinoviali prezintE o grosime :r clrca 25pm, fiind formati la r6ndul sdu :-: doud straturi: (i) extern, care se aplicd :( capsula fibroasd, format din lesut ,.--njunctiv lax foarte bine vasculanzat,
- eiulele sale sunt reprezentate

'-:..r'ial5.

membrana sinovial6
anilaj

hi scheletic ndon

or
ul

rdmdne sdu prin

:itelor prin

supralata .in insulele

lin

ttuoida,

general,

rlagen in

vitamind laptul cd

mai ales de fibre Sharpey :-rroblaste qi macrofage, iar matricea Fig.4.15. Schema structurii unei articulalii mobile . \lracelulari conline numeroase fibre (adaptare dupd www.rnc.vanderbilt : :stice care impiedica plisarea capsulei; edu/histoloev/labmanual20 02) .: i intern stratul care delimiteazd :.'.itatea articularS, in raport cu lichidul sinovial. Acest strat prezintd o celularitate bogatd, qi, deqi a fost considerat un epiteliu, studii recente ,,--i:i cd. este vorba despre celuie de naturi conjunctiv5., care nu fotmeaz1 un strat continuu, uneori ::d dispuse pe 4-5 planuri, alteori celulele lipsind complet. La nivelul stratului intern existd doui ::lri principale de celule, denumite sinoviocite: o celulele tip A, cu caracter de macrofage, majoritare, care f-agociteazd detritusurile celulare :--. lichidul articular. 87

. celulele tip B ce prezintd mortologie de iin fibroblastic, fiind responsabile de sinteza de colagen, proteoglicani gi al,ti constituenti ai malicei. in punctele in care acoperd ligamenre inrraaniculare, tendoane sau cdptu$e$te zone articulare deosebit de solicitate, stratul intem ai sinor-ialei se aplica direct pe cel fibros. in alte zone, intre cele doud straturi se interpune un strat gros de tesut conjunctiv lax, cu numeroase adipocite uniloculare, uneori formdnd chiar lobuli adipoqi; sinoviala se proiecteazd in cavitatea articulard sub forma vililor
sinoviali. Vascularizalia sinovialei este bine reprezentata. fiind formatd dintr-o relea superficiald de capilare dintre care jumdtate sunt capilare fenestrate (Fig.a.l6.). Lichidul sinovial prezent in capsula articulard este un vili sinoviali transsudat plasmatic. limpede. incolor sau slab giibui, avdnd o structurd a.semdndtoare lichidului interstilial, dar cu memhrana concentratie crescuta in acid hialuronic Ai conlinAnd o sinnviaia protein6 caracteristica. denumiti lubricini. Substanlele care il compun reprezintd produsul de sintezd d sinoviocitelor fibroblastice. in numdr redus, in lichidul sinovial se mai capsule a rlic ula rA gdsesc iimfocite gi macrofage. Lichidul sinovial este supus unui permanent turnover, cantitatea sa fiind menfinuti constantd prin echilibrul intre transsudatul capilar qi reabsorblia sa in capilarele iimfatice, asiguratd prin creqterea tr'ig.4.l6.Membrana siriovialS, aspect microscopic de ansamblu presiunii intraarticulare in timpul migcdrilor. (adaptare dupd D. W. Fawcett,
1996)

sinteza de articulare
,

intre cele

ailoculare, ma vililor

CAPITOLUL V

ficial[
Li.

de

TESUTUL SANGHtN

este un

dar

avdnd o cu
o

rlindnd
:ele care

il

rviocitelor il se mai

ste

supus

men!inutd

apilar

1.Defini{ia fesutului sanghin


Sdngrle este considerqlun

gi

cre$terea

t conjunctiv cu substanld tundamentala lichida. deoarece pnn


rntro

g8;citrrfie =-;--:;::::i-I

duiartiesar;
A-tur;,on*ba

xluce artrita
Q
i.

----*l
t'atannfrfui

aftalaEile

,.r..,1
I I

_ ,-gele circuld prin sistemul vascularl oxrgenul de la nlSman precum qi substantele ante le --*_'--,__..y_ --:ilir.e a-bsorbite-Ja nivelul tubuluiilggstiv g1_to{e organismuiui. 9el9l3!ie .1gsu1uri_3rle l: asemenea, sdngeie indeplinegte roi integrativ af funcliiloi oi[anismuini "Jgr*"oirinspordl-:, =rc-rnilor <ie ia niveiul glandelor endocrine spre organele lint5. Sdngele circulant este alcdtuit din elemente figurate (hematii, leucocite qi plachete sanghine ) ::.::e in suspensie intr-un lichid biologic denumit plasmn. Dintre elementele figurate ale sAngelui, doar hematii-ie gi plachetele sanghine igi indepiinesc --:ctiile in torentul circulator, in timp ce leucocitele traverseazd peretele capillelor pi venuielor ;i ::teazd' in lesutul conjunctiv unde igi indeplinesc rolurile biologice; aiadar, pentru leucocite

ile-Tin

'.oisanisn.r.

ggmpartimenful- tisrtlar cgnlral, reprezentat de organele hematoformatoare, unde se :"-:=.eazd gi se maturizeazdelementele figurate ale sAngelui; o compartiryenful sdngele propriu-zis aflat in vasele sanghine: 9!1-c11hl-1t _.-g ".rprinde tisularperiGric.-format din leucocitele migrate in lesutul conjunctiv. 'compartimentul

,.i:_eele reprezintd. doar un vehicul. Sdngele ca lesut este alcdtuit din trei compartirnente func{ionale:

2.Hematopoieza cq4p-Artipgentul fiSUIaf gentral, He.pa!ii!g, leucocitele r :, m o rfonucl q1g $ _1go. g[ositelese f ormeazd din precursori sp eCi frCi la-ggnsAltcle, nivelul lesutqlui mieloid :---.rat in hemomeduld., denumitd qi m[duva hematoformatoare- prin mecanismul denumit
r

::sifuoard

Hematopoieza reprezintd, procesul de formare

in

elementelor figurate sanghine, care se

hematopoiezl. Precursorii limfocitelor iau nagtere inilial tot in hemomedul[ dar, ulterior, parte o migreazd in :::':-s unde vor da nagtere limfocitelor T, in timp ce o altb parte rdmdne pe loc qi se diferenliazitin :-tocite B. Ulterior, limtbcitele se formeazS, doar in organele limfoide periferice isplinr, ::'tbglanglioni, pl6ci Payer, amigdale) care sunt alcdtuite din fesut limfoid. Formarea limfocitelor .-- atara mdduvei poartb denumirea de limfocitopoiezi.

89

oatorita durarei scurte de vial6 a elementelorfigurate, s-a calculat c6, la adult. qe t,1-::--lerirrocite qi l0 miliarde leucocite neurrofile.
f

:--::-_. niliardede

2. l.Perioadele hematopoiezei _._-_ Formarea eldriientelor figurate ale sAngelui se desfEqoari in doua man .:;:.: :eiimitate de momentul naqterii: (i) etapa sau perioada prenatald gi (ii) etapa postnatald- ..1.:e s-- :ni:nde de la na$tere pe toatd durata vietii individului. 2. 1. l.Hematopoieza prenatali Formarea elementelor sanghine in timpul vielii intrauterine se desfr;oara in iiei erape sau faze succesive, care sunt denumite in raport cu sediul in care are loc cu predominanla hematopoieza: (i) etapa extraembrionara, (ii) etapa hepato-splenicd qi (iii) etapa mieloid6. Aceste pcnoade nu sunt delimitate net, ci se succed in sistem de qtafet[, o perioadd suprapun6ndu-se temooral peste o alta care debuteazi. . {tlp.l g{tlae glti_o.pgri sau mezoblasrici Etapa mezoblasticd debuteaza in a doua siptamdnd de viald intrauterind. Se denumegte astfel deoarece precursorii celulelor sanghine se formeazd in afara embrionului, in mezenchimul pedunculului ombilical 5i in cel adiacent veziculei viteline, unde se gdsesc aglomeriri de celule denumite insulele Wolff $i Pander. Unele celule mezenchirnaie din aceste u.ii r. diferenliazd in celule mari: rf"ri!", lgo{bjgle, prin g@aie, vor forma llt@hemocitoblaqti, _insuie sanghine@tt-i@ rr**o!1"_b4a_p1 devin eritroblagti-p,olicromatofili Ain ;are, prin piJO*-p-sesivi a bazofiliei, se diferenliazd eritrobite pri'mit_Fe, carE difera dg _eritqoglte-le melw-q pun'prezglla nucleuiui.

gtlpeiepars=splque5-

La circa 6 sdptdm6ni de viald intrauterinS, apar in primor<iiul hepatic celule rotunde, buzofile. Celuleie care se for*neazf,iqeg9e9l[gkp? 9eg1dq5,r.ng! c.p hcsaliil_edjrhg;9*qqpgle glitrobtagti definitivi 9i din ei se vor forma eritrocite aaqclgatqin a doua tuni-Oeli.fu,5;inusoidele ficatului gpar, in,lr-6t mic, gi e::"i:f_*tu"J-fruif precum gi megakariocite (precursori ai plachetelor sanghine). Mai tat l", lrl@gi{jtup-5- 6itibiio",i -dpl!**;"vine 'ii ea organ ryryApgggg Aceastd ptrioZdfSe r Etapa mieloidi Etapa mietgic!-@9g9g:Lir luna a 4-a de viafi intraulgl-igg.9<lati cu pdrrunderea mugurelui . conjunctivq*aseu-tar-l.n ;t t*"r"r pieselor ;i" ;bti";;i";. rirrgr.r" coiljpnctivo"u.tlidgi;i;i$e r'.as-cular.aduce, pe ]6ngd vaseie sanghine, gi celule meze-n9.frimale, dinile-cu." o-pu.t" se transform[ in osteoblaste, iar o .?!ta dd naqlelg- prin diferenlieie ."irl"lot reticuiare din care ." ;;; fb;; celulele stromale aie hemomedulei. Odata cu formarea centriioi de osificare in piesele ;;; primitive debuteaza gi formarea mdduvei osoase care va addposti hematopoieza. Formarea elementelor figurate in ficat qi splina diminueazd, iar hemomedula preia progresiv func{ia hematoformatoare rdmdndnd, dupd nagtere, singurul organ care sintet izeazd. toate elementeie figurate ale sAngelui. Activitatea hematoformatoare a maduvei se intinde pe toat6 durata rJe viald a individului. in condilii patologice, ficatul qi splina ?qi pot reiua capacitatea hematoformatoare. 2.l.2.Hemztopoieza postnaf all D.upd naqtere, elementele figurate aie singelui se forme azd, in dou6 categorii de orgme: or,ganul mieloid, reprezenlat de miduva--rogie hematoformatoa-r,er..illde iau naqtere toate elementele aie sdngelui, 9i org-anitg-g*f9g"Ti[r1us, splilA--emg-rio"i limfatici lAt1" ;i formaliunile *:-Y*"*--'' limfoide din tubul digestiv) unile seTormeazinumai rimrbaTe. . Structura histologici a hemomedulei Mdduva osoasd ocup6 cavitdlile cilindrice centrale qi areolele osoase ale epifizeior oaselor lungi, precum 9i partea centrald a vertebrelor, coastelor, stemului, oaselor late ale craniului gi pelvisului. intreaga mf,duvd, constituind un organ, are aproximativ volumul ficatului, cdntirind 46% din greutatea corpului. La nagtere, totalitatea mlduvei osoase este hematoformatoare. IncepAnd cu vdrsta de 4-5 ani, numeroase celule hematoformatoare dispar, fiind treptat inlocuite de

pie]unge$ie6

90

iliarde de

=::pocite, ludnd na$tere mlduva galbenl. La adult, mdduva roqie persista la nivelul extremitdtilor ::t-ximale ale humerusului gi femurului, in vertebre, coaste, stern, oasele iliace.
-:-=:sibrmarea mdduvei rogii in miduvd galbenl la nivelul segmenteior distale ale oaselor lungi ar putea fi datoratf, .=---.:erarurii ugor mai scizute a corpului la acest nivei. M6duva galbeni se poate fransforma in mdduvi rogie ca rdspuns
sau cregterii necesarului de elementefigurate.

itate de Ie de la

r :::-<lerii temperafurii corpului

\{[duva hematopoieticd este formatd din stromd, parenchim gi un tip particular de vase
ape sau )poteza: nu sunt :e o alta
=:r ghinb, denumite
o
s

inlso id9 medular,g (Fi

g. 5.

i ).
.

te astfel

nchimul e celule
rtiazd in rr forma

devin

Stroma hemomeduiei este un citsfibrargticul, alcdtuit din celule reticulare si fibre de ::::"Uiin5. Celulele retigularg au origine-.megg.4ghima1d qi sunt dificil de individu alizat pe preparatele -::r'iogice uzuale datoritd conilrrului neregulat gi faptuhii ci sunt mascate de insulele de celuie :::iatopoietice. Et-e indepline-5-c-f-unctria--de-qrrFnrt mecanic perltru parenchimn sintetizeazd delicata ::::a de fibre reticulinice gi, se presupune ca, s14l-e,{_i4-e-az5 -5i -&g_t_orl de .qre.$1_e^fe_..i,rgcesari pentru ::-''lit-erarei-$i-niaetr*ea plgquls*orilor gelglglgl*Alrg.lri"g.-o parte a celulel;i i;tiiuiaie dubleazi i{-al versantul extern al celulelor endoteliale ale sinusoidelor meduiare gi sunt denumite celule adventiciale. Celulele reticulare, in special cele adventiciale, sunt capabile si acumuleze lipide, ::,:ptand un aSpect asemindtor celulelor adipoase din lesutul conjunctiv, dar, spre deosebire de ::3siea. prezintd.dimensiuni mai mici gi sunt mai active metabolic.

renliazd,

:;::
>uzofile.

--:'- _::reza adipocitelor meduiare nu


s::nulatd de insulini aga cum

celul6 sinusoid
endoteliala

: -::::cld.

in

se

insuld de

adipocitele

gesutuiui

roblagti
usoidele rsori ai

:::_"-::c!ir', ci de glucocorticcizi, iar -:se arortului alimentar nu induce : :-rea acizilor gragi. Existd o -: ::: inversi intre volumul medular

e organ
ugurelui unctivo-

:.::

::

.':-:::

de celulele hematopoietice 9i

r--upat de adipocite. Astfel, cdnd

nsformi n fot*a

>:mulatd hematopoieza in urma adipOC r.emolize acute, se remarcS o 5::::fe a volumului adipociteior prin .=,:'..2A. O reducere a lesufului :":-:i-.roietic determind o cregtere a

;:.

gakariocit

-:':-:=-nezei
.,

in celulele adipoase. -':.:::tele extramedulare nu


o

usoid

osoase

-3;:ra:]eaze h astfel de stimuli. inusoid

ofinarea

funclia :mentele l via!6 a

organe:

:mentele

Parenchimul este ::nrit din totalitatea celulelor ' ---:-r:- | -_:-----]]^---_ -Jrurul Iltiltutlr tr llttguuue, - jiierite stadii de diferentiere :' :larurare, alaturi de carc se --<>c macrofige qi adipoc-i-te r-:*i celule sunt gizduite in

celule celule

insula de ritrrpoiezf,

ra!iuniie

,::::riie laxe ale retelei ,::::aie.


--

microscopia opticd (adaptare dupd M.H. Ross, W. pawlina, 2006)

Fig.5'1.M6duva hematopoieticd, aspect de ansamblu, schemd in

'oaselor

niului

qi

tdrind 4matoare. rcuite de

::icroscopia optica, pa{glchimul medular apare ca un ansambluOens_u_b*rogen de celule. La o :'-=rinare mai atent6, folosind tehnici speciale, se remarcd o distribulie preferenlTTa a unor linii ::.:lare. Astfel, celulele liniei eritrocitare tind si se pozilioneze in exteriorul celulelor adventiciale -=:: -1are, sub forma unor insule celulare centrate de un macrofag.

r,recursorii,g:T!"ntgl

9.g4qtggrt-gsunt_alipite- selulelor endoreliale, prelungirile lor


91

ajugg6nd_ig_1g!o",g!r!vqscul.ar, iar

se concentreazdladistanli*de sinusoidele

"t.oriur".

Sinusoidele medulare. \:ascularizalia hemomedulei es:e :sigwata de arterele nuhitive ale osului careliigdfi-a1-In-t6i substanla osoasa, apoi se ramifrca si pairund in lesutul mieloid unde conflueaza cu un sistem de capilare anastomozate denumite slnusun medulare sau sinusoide. La rAndul lor, acestea converg in sinusuri colectoare. mat ample. dispuse radiar in jurul unui sinusoid central cu orientare longitudinald. Agadar. sdngeie care gigd hemomedula piezint6 un parcus indirect, pdtrunzdnd in lesutul mieloid dupd ce a irigat substanta osoasd. Nu cunoagte se cu precizie semnificalia funclionald a acestui traseu dar se presupune ca el ar avea scopul de a crea un
o

Studii recente au atdtat cd cflulele qndoleliale, foarte aplatizate. sunt unite intre ele prin complexe jol$:9l31-e*lrlfr-lgfg-gplsl din celelalte endotelii. Citopiasma perifericd a celulelor endoteliale este

;i sunt d,glimitate de un endoteliu Multa vreme s-a crezut cd. pereteii &ggg *l.yEU", sinusurilor este discontinuu.

ambient fi zico-chimic optim pentru hematopoiezd. Sinusoidele medulare prezintd un diametru de 50-70pm

preiffi?acuFIi;ffiPereteiesinusoideloreste,a9adar'alcdtuitdintr-un

endoteliu continuu fenestrat, oare se sprijind pe o membrandbazal|.discontinud. Versantul extern al sinusurilor medulare este dublat incomplet de o parte a celulelor reticulare ale stromei, denumite celule adventiciale. Astfel, rdm6ne nutnui o parte a celulelor endoteliale pe unde elementele sanghine mature pdtrund in lumenul sinusoidelor.
Se pare ci stimulii hematopoietici determind modificarea formei celulelor reticulare, favorizAnd trecerea in sdnge a celulelor saaghine mature- Pasajul celulelor mature din {esuful mieloid in sAnge se face franscelular, prin porii celulelor endoteliale. Elemenful sanghin malur ajunge in contact gi fuzioneazi cu citoplasma celulei endoteliale; se formeaz6 un por de migra{ig al cirui diametru este superior porilor permanenli ai celulelor endoteliaie, dar nu depigegte niciodat6 4 pm' Porul se inchide imediat dupl pasajul celulei. Se presupune cd celula endoteliald joacd un rol aitiv in selectarea gi controiul celuleior care ajung in sdngele din sinusoid_

cuy.

llematopoieza-(filiafia elementelor figurate ale singelui) Conform teorlg:i unifiletice a hematopoez-ei ?g_g_epl?!?_in_prezent, toate celuleie sanghine se diferenliazd di4li_g _ E_tg.l. Acestea reprezintd 0,2o/o dinpopulalia ce]ul_el^ol nucleate ale tesrrt Gio]d d* -ed*Ai.ii*n1, lor este demonstratd experimental, neputAnd fi identificate 1a examenul microscopic. pluripotentd qstg gpabita 4-e . menlinand astfel , .Qd"llstem stocul de uo".u-:l1r9 celule nlgJn, precup Si qe_-IqpUQalq stem. preoullt-$l de_.ri olrelenllatoare. tormand colonii celulare denumite

s.i_ne

a.,qY-itqj'.S
o o

multipo-t-e31!9,repreryyllgle- CFI]-GEMM (qnitali formatoare de colonii pe linie granulocirard, eritrociiariFhonoCiio;ucroi;gi.a) $i CFU.L lunitali formaroare de colonii limfocitare); o parte plereaza. ulterior, in -organele limfoi*de* ,urrde**sg*r-or* dijbrenfia in, limfocite. Si .Cru-L.. Cqlulele 9!9ll-multipotente, d4.l-ggl_l_qq_!]jg1roara, dap na$ter tente,

i@

crg-:g*Sel9$tuzA:,l1errltdand--na+rue--edule-lsr

stem

( l

fd"

ce]ulq1p. Celulgle progenitoare diferenfiate sunt:

eggi3lli''"-ffirini.

GFU-E_-

cer@
-

seria eritrocitarS;

CFU-GM

celula

naqtere celulele cap de serie pentru polimorfonuciearele neutrofile gi pentru monocite: o progenitoare celula angajatdclin care se vor diferenlia IFU-Eo eozinofilele;

progenitoar;G"rtr;t;s-e.ia ga"Jo.ir*a-ronocitara, din care vor lua

placheteG ianghiiie; ' 9fU---9-"?-* celula progenitoare angaj atd pentru s eria bazo

'

C-FU-Meg

celula progenitoare angajati pentru seria megakariocitar6, care ya genera


fi l el or qi mastoc ite l or.

92

denumili rnificalie

progenito ate angajate vor lua nagtere celulele cap de serie pentru fiecare linie (serie) celulard. Prin procese de multiplicare gi diferenfiere, din ceiulele cap aJ r"ri. se formeazd elementele mature care pdrisesc hemomedula (Fig.5.2.).

l)in celulele

tive ale d unde usoide. rl unui intd un a5te cu clea un doteliu ntinuu. mplexe ile este ,intr-un
:iculare iaie pe

."4'i
',L-;.
r;FA.L
I

,qlt I
l;:-.. t
plurrp(rtentA

I
\

cer.,ti;L.n\

\ \
//t{ 1, !,/ "t !

CFU-6EMhl

sdnge a

:elulelor
reazd un

,iodat6 4 ctarea qi

Fig-5.2.Diagrama

meduiar este figuratd filiatia p6nd ia nivelul ceiulei cap de serie; [*] celule matrre funclionale (adaptare dupd M.H. Ross, W. pawlina, 2006)

filiaiiei elementeror figurate are sdngelui. La ni'ei

nne

se

Its,c).
isten!a
astf-el

m a t uraE6lltiio=dl66aza.

In cadrul hematopoiezei, celulele fiecirei linii

parcurg trei etape majore: multipiicarea,

numite stem
rcitar6,

r parte
Lfocite.

Itente, a lrrue

,'or lua

mfto-zitln comparalie cy pig!1gga*lrrg-4!s vgp, 4ar qr d. -fee!o-u-qp-,eguc! ..-i,Y-1.?1 . Astfel, granulociieG- qr entrocitq]g"!ry,u9tg?zd iil;;;t p"igit pere\ii capilarelor prin porii norii de migra; migrare din di; ::-'$iii 1.,r1]:.9{qlulocltele ilfriro"iter" cel-ulele. endoteliale,-iaffiryi-6o9jt9l9--qlr{rt-ehbeiate7ircA-jn-JmmE*ifoaolmr-,.'=;;-m*;;

:#^19r*;**f :::':*1g"x-*ir"ra;rjeiul"r*

.:*';$*xffi"i";"rctrtri##trfljnn*r;;;;C :ffiiffi!1*
rj[eirrurqeA

Eu -de reguld, votusrui celulele se matutizeazL raporful. inilial nucieo-citoplasmatic fii"a ir ?i"il;'#i;;U ;; cltopla@ternic speciali-'te, apar orgaaitqle*spes1fiq9,*qry:lgg ficand celulele ::::::-liniei eritroide, ulde maturarea se caracteizeazd.prin dirp*itiu *orropturrrl"Gf* r c*ilodi a tr azq t"pr.rlnE
vv rruruvr v4Jvtv

cel m{..,frgc-ygn! prin rytggq_gi,=ry!_rar, p1m qnitozd,. l"@gi99_tgClfie cu _rlda :ry?N_@it".u ;;;;;;;;; homoplastig-fl -3au*6ua celule-fii; dl_ "qg9l9rp_g9.fqGG*rpi-iiii,""a heterotipicd Ei heleroplasticd). e maturarez are loc concomitent cu diviziunea _ i cu rlif_ergntierea celulard.
Prin rnitozr pot

.T"l,tip-li91fgg-_-9-p face

i*p1i

nu.r"ffiffi*affi?

pGffiitd

genera

93

r
'f.,m,
---: ;,,':.: --e:-:
:

rt.,p""-oe-ar

3:rumai:iu: ::,r.:i:.Iii circulante necesitd zilnic 250 miliarde de noi eritro.-ire s:ntel;zare ia nir-el medular. Progenitorii liniei erirocitare au orisinea in ceiuj: sten muiripotentd (CFU-GEMM) care se poate diferenlia in ceiulele progenitoare ale seriei granuicci:are sau ale seriei eritrocitare. Pebaza capacitdlii de generare de noi colonii eriiro;i.' :u tbst identificate dou[ categorii de progenitori ai liniei eritrocitare: (i) BFU-E care reprezin:E tr entirate conceptuald, neidentificatf, morfologic, caracteizatd printr-o vitezJ mare de froiitirare sub actiuneu i*o, factori umorali incomplet identificali; (ii) CFU-E care iau na$tere prin proiif'erarea BFU-E; sunt progenitorii identificati morfologic sub forma unor celule de dimensiuni ,.nportunte cu capacitate redus6 de proliferare: principalul stimulator al activitdlii cFU-E esrc eriropoierina. CJU"-:E [e--di&r@ care. la rdndul ]qljprda_aaqtge_gdqgblastilor .

- =*: \r::ile:e: ::: -.::r::e iz,.-csl,-e.

:.- .; -- l=l:; - 1 --i-:-.' he me-i i Isy

-,.

:-.::::;. i ere,_pry_[Q1ge

gi

maturalie care

bg-ofi[a9.qti* ti- 9i$::!i


re.!cu-lq9j19le.
o
-_ -"_-#

rare,

formeazd,

eritr iz$t,."."1 ,;;;;-i*ru* ff;"ffi; ligrgr!,*i3: decttopIasmdbazoftld,.Morfbp1asmaestereP]9ee-nl31q!9nb94mi,ffiomplex


. Este o celuld cu formd rotundd
rrrlvrrlers! s! srr rr+lvq __ _--^__rv,

Proeritroblastul este celula cao de serie a liniei

A;i* ri,q !r in'acert ovwDl DLcruIu ri-uOiu incepe lllutrl- sinteza -"..--"..* g d" anghin. !rgp* Atig"""l" . Eritiodiistul bazofit rezulta orii-Iirr-# itrob ul .Este_g celulb cu dimensiuni mat-rnaal7lO- i 6 cu citoplasm_a mni L'a-ofili dqtoritd numdrului important de ribozomi; nucleul e^ yr:wrqDLglul, Slnteza hen-oglsbilsl continud Ei ?n acest stadiu.
de hemoglobi":

Go-l@t"pl6

ft

.r

"t

.n"it''|ri!-divizjun9a-mi-totiqa.a..eritroblasfu]uibazofil.

aciUofiH 'R"titoi extruzia


in s6ngele

uii@ugqgg*xg oxifil, denumLsl-.Lor4g9lf?gg ia naqtere prin mitoiG a etit out'artrrui potimomitofrr. er"r-nta u{r diametru * #; exientric,"c;;ioi ;;6i,G;r:"rCgO_ "tti,ffi}d *_devine
diviziunEa

dato,".-ffi;t*rtiiJa;init,-cte ribozomi gi acumuldrii de hemoglobind citoplasmaticd. Eritroblastul policromatofil este ultima celula a liniei (,rrLrusrtarg capaDlla eritrocitare capabild ce de olvlTlune. divizjune.
'

Este o c^eiula,c-u diflqql&U9!:lles, f$'oi iaeniifiC"nira p. frotiu datorita uro..",,irJ.lioff#; caie prezind o,-cq-lqge ce variazide-la aibastrq-gi la vgzqi-. Nuc_leul este rorund, cu dimensiuni reduse' variabilitat"u 4 !\Iurd.Lr\rr 6ro.uti"i;iioplas*"tt"e urruPrasrrlauLjs se ;e qaroTeaza modthCanlor cantitilii de rihozomi qi

citorva mitocondrii.

nucieului

impreund

macrofagele st{o.plrfe din hemomedulS. Procesul de maturatie a reticulcidfteGloi.aie i;;m*Ar"a qi'conit6Tn- eliminaret organiie6r Atoplasmatice, cu .*".p1iu unui mic numdr de ribozomi.

ptur*a x*Gui * fi

@r,prin

fagocitat

de

circulant,

g.5.3.).

,ffifi,ffi,*-ffi;*ffi#,=ffbazofil
policromatofll
(adaptare dupd M.H. Ross, W. pawlina,

Fig.5.3.Eritrcpoieza, schemi in microscopie optica -

2006)

I I

l1i?o.':*ul. crrnrca pentru

se evidenliazi frotiul sanghin prin coloralia },tTl"j*ledispuse.sub forma unei relele albrstrui, imersate

pe

stabilirearatei hematopoiezei in urma tratamentului anemiilor.

in citoplasma eozinofild a celulei. veroda

cu atbastru de cresil, care pune in ei identd agregatele


este

folositi in

94

care

: 250
ile
se

rii

de

ficatb
norali

dtorii
sa de

Cinetica eritropoiezei La fiecare stadiu de maturare, eritroblastul se divide de cdteva ori prin mitozd,pe o duratd de 1-5 zile. De la stadiul de eritroblast bazofil la cel de eritrocit matur care trece in circuialie se scgrge aproximativ o slptimdai. Procesul de maturalie a reticulocitelelor dureazl Z4-4g ore. \{ajoritatea hematiilor sunt eliberate in circula}ie, mdduva nestocdnd elemente mature. EritropoieZa se se._desIA$o9rA.s[q desfdqoard sub.controLul controlul eritropoietinei, eri glrclniotei,nS clL greutarea_molecul , elrberatd de_gnrchi_s"a-rf,sBgus_la_sc5derea_qqpentraliei a* raspltos-la- sc5derea-qaLq_e$ratjei 3-e de oxiseg* oxigen din sAnsfEritroooietina din _sanesT- Erltropoieting---::..:r."^:-ia:: actioneazipri4leqaree_de reqeptori specifici aflali pe:uBra*fala_elU.E_Durata de a hematiil;; "ia16 d-"pa runt Ae""itd* te de macro va osoasi si :tlldel_?9Jtlq
ficat.

"g.

qtilor
aeazd

tunde halou

nplex mleza rla cu

nt

de

;tului.

r pranulocitopoieza NeutroElele au originea in celula stem multi AFU-CEMM care se GM sub i unor citoki aLA-CM-CSF.G-CSF $i Il-1 Celula progenitoare !g919!g Cf UM. prln mr Progenitorii eozinofilelor gi ai bazofilelor sunt celule distincte cu originea in celula ptu.ipotenta CFU-GEMM. Filiaga de 1g cglqla stern u (celula cap de serie) - plomielocit-sielocit - m at granulocit seprnentat. . \tglgllfst"Leste primqgelul5 identificabrle m meduli, denumiti cle aceea ,-elui[ ca!,._dg__se_Le-__ Ea dg4yL*din_e91!]q ptgcursoare atqajatd pe Jrnia granulocirard. \lieloblastul g.fu_Selula rotunda- cu dia de 14-?Olrm, nucleu voluminos avAnd cromarind ritp*1Lqi *ui -ulti nu.l itop]arg1rtt.A.rt _bgzg$a, lipsitd de granutalii, iar dinAe ,risarute mtJlgscgplajl:ctrqgcd ia electronici evidentiazd. evideniiazd aparahrl Golgi. Prin diviziune mitotica, mieloblastul ra Ja nafiere nastere promielocitulur.

diferen!ffi9Wttc*sumtlt;pl@-nagtere-pmge$itodtor lotppte_@

-*L

'-

zofil.
asmei

'PryIg4gg$Lgst9.o cg$lapu dnepsluur-:lqpg{tggklafurn),-qq nucleu identat, cu pulina

rsiuni rmi gi liniei

: prin
I mic, .evine
;,

prin
de

at
L

rduva

zomi.

egatele >sitd

"'t 'tnespecifice), metacromatice. Reticulul endoplasmic qi aparatul Golgi sunt bine reprezentate. Piomielocitul este celula cea mai voluminoasl a liniei granulocitare dar, dupd mai multe diviziuni succesive, dimensiunea sa se reduce, ca qi numdrul de granulalii azurofile, iar nucleolii dispar. : timpul diviziunilor de la celula stem la promielocit, precursorii neutrofilelor, bazofileloi qi ec'zinofilelor nu pot fi deosebili pebazacaracteristicilor lor morfologice. r Mielocitul reprezintd stadiul de maturalie in care in citoplasma celulei apar, aldturi de :ranulafiile nespecifice, metacromatice, gi cele specifice. Celula are dimensiuni mai mici decAt :romielocitul, nucieul are formd neregulatS, cromatina este mai condensatd iar organitele mai slab :eprezentate. Citoplasrna conline doud tipuri de granulalii: granulalii nespecifice, azurofile, similare -:zozomilor primari din celelalte tipuri de ceiule Ei granulalii specifice, denumite fagocitine,care in ricroscopia electronici au formd, de bob de orez qi conJinut specific. Dupd caracteristicile ::rctoriale ale acestor granulafii, se disting trei tipuri de mielocite: neutrofil", u.idofil" gi bazofile. T:ecerea de la celula stem la mielocit se face in urma a 4-7 cicluri de diviziuni succesive. Sradiile urmitoare constau din maturarea celulei frr6 diviziune. o Metamielocitul este o celul5 cu dimensiunea de L}-l{pmdiametru, incapabild de diviziune. \ucleul este reniform, bogat in heterocromatind.. Citoplasma, slab bazofild, conline puline organite :ar numeroase granulafii, dintre care cele specifice reprezinta g0%. o Granulocitul nesegmentat rezultd din diferenlierea metamielocitului. Nucleul ?qi modific6 :rrrna, devine alungit sau in fonad de bandd sau potcoava. Citoplasma conline granulaliile specifice: :eutrofile, acidofile sau bazofile. Granulocitul nesegmentat poate fi prezent in proporlie redusd in si.rgele periferic. in timpul stadiului final de maturalie a granulocitelor neutrofile, la nivelul :ucleului apar strangulalii locale care ii confer5 acestuia aspectul caracteristic lobulat.

;#r e;;";r';; ;';;d

;;h ;

in

95

. Granulocitul segmentat reprezint,i ce,;.a marwa a seriei gtanulocitare, caracterizatd, pnn forma specificd a nucleului gi granulalii neutrotile. etrzinofile sau bazofile (Fig.s.a.). Cinetica granulocitopoiezei Etapele mitotice ale granulocitopoiezei direazi aproximativ o siptlm6nd. Faza postmitotic5, de la metamielocit la granulocitul matur. se desla;oar6. de asemenea, pe parcursul unei sdptimAni. Rata de produclie a granulocitelor este de 16.00ti celuier'zi/kg greutate corporalS, majoritatea celulelor fiind neutrofile in s6ngele circulant granulocitele pot rimAne de la cAteva minute la 16 zlle, apoi trec in lesutul conjunctiv, unde trdiesc 7-2 zlle, dupi care intrd in apoptozd gi sunt fagocitate de macrofage. Un numdr mare de neutrofile migrate in lumenul tracfului digestiv sunt eliminate ?n scaun. tn mlduv[ existd o rezewd, importantd de metamielocite, granulocite nesesmentate gi de neutrofile mature, care poate fi rapid mobilizaT| in situaiii patologice (infectii). in acest caz se elibereazd, de preferinld, celule mature, dar in infectiile grave pot intra in circuialie gi neutrofiie nesegmentate sau ciriar un numdr redus de metamielocite. r Monocitopoieza
mielsblast

Din celula stem pluripotent5, CFU, se formeazd celula stem multipotenti, CFUGEMM, din care va lua naqtere o celul5
progenitoare bipotentd comund pentru linia
granulocitard gi monocitard, CFU-GM. Filialia seriei monocitare este: monoblast, promonocit, monocit. r Monoblastul este celula cap de serie, cu diametrul de 20-25pm, nucleu ovalar, nucleolat 9i citoplasmd slab bazofiIl.. Prin diviziune mitotici el di nagtere promonocitului. o Promonocitul prezintd un diametru mai

mic
enzinr:fi[
ba?ofil

(10-15pm), nucleu voluminos, palid

gi

metamielncit

ffi W
I
eozinolil

metarnieloc

metamieln
ba?ofil

W
I
I

numerogi hzozomi Unele promonocite qi dau nagtere monocitelor mature care trec in sdngele periferic; altele
prolifereazd rapid

citoplasma bazofild datoritd abundenfei de reticul endoplasmic. De asemenea, citoplasma conline

neutrofil'

neseqmentat

ffi
hazoJil

Fig.5.4.Granulocitopoieza, schemd

in

microscopia

opticA (adaptare dupd M.H.Ross, W. Pawlina, 2006)

formeazd o rezervd de precursori medulari care se divide mult mai lent qi poate fi activatd in cazul unor stimuli periferici. o Monocitul matur nu este relinut m mdduvi ci, odatd format, este eliberat imediat rn sinusurile medulare. Cinetica monocitopoiezei Trecerea de 7a celula progenitoare la monocit necesitS circa 55 ore. Se apreciazd cd in mdduvd existd o rczewd de aproximativ 600 milioane de monocitelkg de greutate corporald. +^ in sangele perifbric, monocitele rimAn intre 367A ore, apoi trec in lesuturile conjunctive, unde cresc in dimensiuni gi se imbogdlesc in bzozomi, capdtand atribute de fagocitozi gi denumirea de macrofage tisulare.

atA prin

nitoticA,
)tamani.

ioritatea
r lesutul age. Un

mdduvl lle, care


.-ferin!6,

intra in ;iriar un

lFU,

se

CFUcelulS

linia

noblast, ;erie, cu ucleolat

iviziune
Itru mai

ralid
s

9i

reticul conline ronocite ocitelor ; altele

ari care ivatd in

inut in
ediat in

)are la
za ca f7

tiv

600 rporal6. rtre 36e, unde zozomi,

rirea de

Durata de viald a macrofagelor in tesut este necunoscuti. Deqi macrofagele tisulare au capacitatea de diviziune, innoirea lor permanentd este asiguratd, in special, de sinteza medularb. r Trombocitopoieza Celula progenitoare a trombocitelor este CFU-Meg. Din aceasta se formeazd. megakarioblastul, celula cap de serie, prima identificabild pe frotiul medular. Megakarioblastul se diferenliazd in promegakariocit iar acesta in megakariocit. Trombocitele iau na$tere prin lragmentarea citopl asmei periferice a megakariocitului trombo cito gen (Fig. 5. 2. ). o Megakarioblastul este o celuld de dimensiuni importante, cu nucleu rotund sau incizat, cu cromatind laxd, lipsit de nucleoli gi citoplasmdbazofrl6". Morfoplasma celulei este bine reprezentata: reticul endoplasmic rugos, aparat Golgi qi mitocondrii voluminoase. Celula igi mdregte mult dimensiunile, iar printr-o serie de diviziuni atipice, denumite endomitoze sau amitoze, devine poliploida. Amrtoza const6 din diviziunea nucleard lipsita de diviziune citoplasmatici. ADN-u1 nuclear se repiicd de mai multe ori, dar in loc sI dea na$tere unor nuclei separali, el este incorporat intr-un singur nucleu voluminos, poliploid, care poate conline 16 p6nd la 64 seturi de cromozomi. o Promegakariocitul se formeazd prin maturarea fatd diviziune a megakarioblastului. Este o celuld cu diametrul de 30-50pm, cu nucleu voluminos, monstruos, lobat, poliploid. in citoplasmd con{ine numeroase granula{ii azurofile. r Megakariociful care se formeazd. inifiai poartd denumirea de megakariocit de rezervl, este o celuld maturd dar inactivd funclional, cu diametrul de 50-70pm qi nucleu multilobat. in regiunea centrald a celulei sunt rdsp6ndite numeroase granulalii azurofile care iipsesc la periferie. Megakariocitul functional sau megakariocitul trombocitogen este cea mai voluminoasd celuld din hemomeduli, cu diametru de 50-70pm. Corpul celular prezi*d formd aproximativ sfbric6. Nucleul este polimorf format din lobi multipli unili prin pun{i de cromatini. Cromatina nuclearS este slab condensati iar nucleolii pulin evidenli. in recesuile nucleare se localizeazd. grup[ri de centrioli. Mitocondrii numeroase de dimensiuni mici sunt dispersate in toati citoplasma, alSturi de cisterne multiple ale complexului Golgi. Citoplasma este zonatd pe trei regiuni: (i) o regiune ingustd perinucleard, lipsitd de granulatii; (ii) la exteriorul sdu se afld o suprafala extinsd citoplasmaticd care conline nurneroase granulalii azurofile grupate in mici insule, separate de zone .1e citoplasmd acidofil5, lipsitd de granulalii; (iii) citoplasma perifericd se prezintd ca o bandd ingustd, cu contur neregulat, eozinofilS, lipsitd de granulafii. Plasmalema prezintd numeroase invaginiri care pdtrund ?n interiorul citoplasmei, se ramificd qi se anastomozeazd formdnd un labirint de cisterne fenestrate, denumite membrane de demarcare plachetari, care delimiteazd mici arii de citoplasmd, cu diametrul de i-3pm, care vor genera plachetele. Megakariocitele mature sunt lacalizate de-a lungul sinusurilor medulare qi trimit procese citoplasmatice voluminoase printre celulele endoteliale. Un singur proces poate conline pdnd la 1200 de subunit[1i plachetare, pe care le elibereazd in lumenul sinusoidului medular, iar un megakariocit poate emite pdna la gase astfel de procese. Dupi ce ciclul de formare plachetara se incheie, megakariocitul degenereazA qi este ?nlocuit de altul nou. Cinetica trombocitopoiezei Timpul necesar pentru diferenfierea celulei progenitoare in megakariocit plachetogen este de aproximativ 10 zile. Scdderea numdrului plachetelor circulante (trombocitopenia), apdrutl ca urnare a unei hemoragii sau a unei kansfuzii, determind prin mecanism feedback eliberarea unui l'actor umoral denumit trombopaietind care stimuleazi plachetogeneza astfel incdt, in cdteva ztle, numErul plachetelor circulante se dubleaz5. I Limfocitopoieza Limfocitele au originea in celulele stem unipotente medulare, CFU-L, care,la rflndul 1or, se diferentiazd din celula stem pluripotentf,. Celulele stem unipotente diferenliate sau restriclionate pe linia limfocitelor T p5rdsesc hemomedula gi sunt transportate de sdnge in timus, unde prolifereazd. Si se diferenliazdin limfocite T sau timodependente. Diferenlierea timicd se insoteqte de aparilia unui marker de suprafali 97

caracteristic tufuror limfocitelor T. ce:-::--: -:"__ :,:;::eniele subclase de limfocite T (T-helper, ;i ele nar.=. .- _--.,.--.- l;stinctivi. -i;; Limfocitele r mature pdrdsesc medulara timici ei trec in sargi:,. t. .-=t!ri.. :;J. p#;;';;rrrrur"a rezervei de 'asele limfocite circulante' E1e vor popuia apo: :egun:-e ::c:ice mrmodependente) ale organelor limfoide periferice (splind, ganglioni limfatici. amrgJa.e. .-a..p=' _.: jin intestin, apendice ileocecal). Celulele stem unipotente diferentia:e rau ,-.:,'r.:,..,raie pe iinia limfocitelor B vor rdm'ne in mdduvd' constituind 30% din totalui celulelor n".-i-.i.. .irci ele prolifereazd gi se difere n[iazdin limfocite B sau timoindependente care intrd in ciicuiaiia sanghina- de unde migreazd,ulterior, in ariile timoindependente ale organelor limtbid. p;;;;.;. Limfocitul circulant nu este o celuli complet diferenfiatd' El atinge capacitatea func1ic-.nala ie organele limfopoietice sau in lesutul conjunctiv unde se diferenliazi in piasmocite sau ir iii-lt.-.ra-se runctionale de limfocite. Filiafia celulelor liniei limfocitate este: ceiula stem muliiporenrd, ,t*. angajatd,(cFuL)' limfoblast, prolimfocit' limfocit. ceiula.st.,nuttifoi.",a ;i ceruia""ruru stem angajatd se gdsesc in mrduvd' iar limfoblastul, prolimfocitul qi limfocitele se gasesc atat in organere rimfoide centraie (mdduvr hematopoieticd qilimus) cat qi in orgur,.r. li-i"iiJp.riferice. o LimfoblastuI este celula cap de serie, prima ceiula progenitoare identificabild pe frotiul medular' Prezinld' un diametru de 15-1Bpm, nucleu voluminos cu l-2 nucleoli. citoplasma bazofrld. contine' in afarc organitelor citoplasmaiice obignuite, cateva granulalii azurofile nespecifice. prin divizi unea sa mi to ti cd r ezultdpro iimfocitul. rProlimfocitul este o celuld mai voluninoasd (diametrul 10-17prn), cu nucleu heterocrom, citoplasma' slab reprezentatd, este bazofildgi conline o'.*rir*" redusd de organite citoplasmatice qi granulalii azurofile' Prolimfocitul se diferenliazd, fafitdiviziune in limfocit circulant matur.
T-supresoare, T-killer) primesc
clinice: celularitatea medulard

7.$$-%.lfgi:dii-i

fiziologice sau in situalia cieqterii necesitalilor


Microambientul hematopoietic

Controlul hematopoiezei controlul hematopoiezei se realiz eazd, prin factori locali, care formeazi microambienfuI hematopoietic, qi prin fbctori generali, rr,noruli, reprezentali de factori de stimuiare sau factori de cregtereo care determina proliferarea uneia ,uu ultriu olntre seriile hematopoietice. in

otg*i*ti,ijn.rorugii,

condilii

infeclii).

prezenta,la un moment dat, caracteristici funtut n re pot pierde rezutt{ in mod evident, din modificare" individ: de la sacul vitelin in ficat, apoi in splind gi in final r*rr"*rr""J"rd. celulele progeniloar: ::l:i..rorerice mentin

ci

anumite organe pot

,"ai"iri-i";::..^,:T"}:H:#::-iil=ifli;.lll["J;
98

(T-helper,
pdrdsesc

re

rezervei de lor limfoide al). r rdmdne in :renliazd in ulterior, in te o celul5

in

lesutul

jata (CFUe gdsesc in

ie

centraie

pe frotiul nbazofrld. :ifice. Prin


eterocrom, ismatice qi

regiuni diferite ale aceluiaqi organ pot favoriza dezvoharea unor linii celulare diferite. urrna inject6rii de celule stem animalelor de laborator iradiate inilial, celulele stem din splind se diferenliazd :::dominant pe iinia eritrocitarf,, in timp ce cele localizate in miduvd produc in majoritate colonii granulocitare gi presupune cd acest fapt se datoreazdvarialiilor numdruluide celule reticulare, macrofageqi fibroblaste, =:nocitare. Se :,::acteristice penfru diferite organe. in mf,duva hematopoieticd existd o glicoproteind specificd de adeziune, denumitd ::nonectind, care se leagd de precursorii granulocitelor, dar nu gi de neufrofilele mature. Reglarea umorali a hematopoiezei fritropoieza. Men{inerea constantd. a numirului de hematii circulante depinde de stimularea continua a productiei --:Culare de cdtre eritropoietind, de capacitatea de rdspuns a miduvei la stimulare qi de aportul adecvat de fier necesar :'.:ru sinteza hemoglobinei. Hemoragiiie sau sc6derea presiunii oxigenului in aerul inspirat determinE hipoxia tisulard :,re stimuleazd sinteza eritropoietinei la nivelul aparatului juxtaglomerular din rinichi. -: conditii normale, mdduva este capabild nu numai de refacerea lenta gi ritmicd a numdrului de hematii, dar gi de ::3sterea rapidd a producliei acestora, de peste cinci ori fap de cea normald. Aceastd cre$tere rapidd este dependentd de -:zen'ele limitate de fier ale organismului, care se gdsesc sub formd, de feritind, o proteind capabila sa lege pdn6 la 2000 :: a:omi de fier, localizatd in diverse fesuturi din organism, dar avdnd cea mai mare concentralie in ficat. Fjerul este -:sportat de plasma sanghin6 legat de o proteind de hansport (proteind - carrier), denumitd transferind care, la rdndul .:-. se leagd de receptorii specifici de pe suprafa{a celulelor hematopoietice medulare gi este internalizatd prin ::lrrcitozd. in interiorul celulelor, fierul este eliberat 9i este fblosit pentru iinteza hemoglobinei. Un aport insuficient de :'=: prin alimentalie sau absorbgia sa deficitard determindanemiile sideropenice sau feriprive. Leucocitopoieza. Neutrofilele mature se subdivid in doui categorii: (i) neutrofilele circulante, aflate in flu-rul sanghin : li) neutrofilele marginale, situate in vecindtatea perelilor vasculari. in cazul unei creqteri intempestive a necesarului :: leucocite (infecfie bacteriand acutd, efort {lzic intens, cre$terea concentraliei de adrenalind circulantd), numdrul de circulante se dubleaz6 pe seama mobiiiz6rii granulociteior marginale fEr6 cregterea granulocitopoiezei gi a -'tulocite : .:erdrii in circulalia perifericd a rezervei de granulocite mature gi a celei de forme tinere, nesegmentate, aflate in mod : ::nal in miduva hematopoieticd (care poate fi de zece ori mai mare decdt granulocitele ctculante). in fazaurmatoare. '';i infecfia se cronicizeaz5, este stimulatd granulocitopoieza medulari prin intermediul unor lactori umorali
:"=i in prezent, au fost izolali gi caractenza\i o serie de factori umorali, denumili factori de cregtere sau de stimulare, :::e controleazd leucocitopoieza; doi dintre acegtia stimuleazd celulele progenitoare tinere: GM-CSF gi ll-3 care
:::endenti de prezenla microorganismelor.

:j -

-:

contact strAns cu celulele stromale gi este dovedit faptul cd celulele stromale din diferite organe hematopoietice sau

t:::uleazd progenitorul multipotent, CFU-GEMM, pentru formarca de coionii de neutrofile, eritrocite, monocite gi -:gakariocite. De asemenea, existd lactori umorali care stimuleazd punctual proliferarea unei anumite linii celulare: --::.'rul stimulant al coloniilor de granulocite (G-CSF) gi factorul stimulant al coloniilor de monocite (M-CSF). Acegti

:.;:.'ri
t

::

rtmatopoiezd constitutivi, pentru a o diferenlia de hematopoieza indusS, care rezultd ca urrnare a stimulirii prin ::..-:rri eiiberali de celule aflate in afara mdduvei, activate de substan{e produse de agen{ii microbieni. in timpul :::criilor bacteriene, macrofagele gi limfocitele T produc factori de stimulare pentru limfocitopoiezd (GM-CSF, G--Sa. \I-CSF) dar gi alte citokine. De exemplu, macrofagele elibereazd.Il-l gi TNF care actioneazi locai pe fibroblaste

de creitere sau de stirnulare pentru diverse colonii medulare sunt glicoproteine eficiente la concentrafii sanghine '.::m de scdzute. Menlinerea nivelului normai ai leucocitelor circulante este conffolatd de factori de stimulare eliberali :elulele stromei medulare. Aceastd produclie bazald de leucocite, confrolatd de mdduva ?nsdgi, este denumita

, :t

celulele endoteliale, inducAnd sinteza factorilor de stimuiare a leucocitopoiezei medulare.

q-

3.S6ngele Periferic
Sdngele periferic reprezinta compartimentul circulant al tesutului sanghin care, impreund cu

mbientul actori de r condilii

:::ut constituit din elemente figurate - hematii, leucocite, plachete - gi matricea extracelulard lichida. ::--.'rmitd plasmd. Raportul dintre plasmd gi elementele figurate reprezintd hematocritul (Ht) gi el s:e de 55/45.

-rta gi lichidul interstilial, formeazd mediul intern al organismului. La adultul norrnal, volumul .i:gelui este aproximativ 5000 ml, reprezentdnd 7 - 8% din greutatea corporald. Sdngele este un

3.l.Etementele figurate ale singelui Studiul morfologiei elementelor figurate se realiz eazd pe frotiul sanghin colorat May :.:nii'ald-Giemsa (Fig. 5. 5.). -'
:--::.r1 sanghin se efectueazd din sdngele integral recoltat prin punclie venoas6 sau capilard pe o substan{d r-:c'agulant[. Studiul microscopic al sdngelui fumizeazd informatii nu numai despre patologia sdngelui propriu-zis, ci

\'

:e,

ulterior, meniin

vielii unui
rice

99

t^
I

lpoate oferi indicii indirecte despre infeclii bacteriene. r.iraie sau parazitare gi permite urmdrireaeficacitatii tratarnentului

u."r,oru.

Hematiile sau eritrocitele suni elementele care conferd culoarea rogie a sdngelui datoritd onlinrituhif tor in h6mo g-loUlna. - Hematiile se fonneaza in m'aduva hemaiopoetica (celg]g :qgdg_sgn-fiinO ploeritroblastul) ca celule nucleafe clar,*idintil;iitraGeh cFeufAie. nuclffi-o.g*it"t" surrt.Eliminare, astfel ihcit hematia mahrl este formata din citoplaima- ocupatd in cea mai. male parte de o cromoproteind, hemoglolin4 Ei de memUiana clqla$, Prin acesre modific6ri morfoiogice hematiile mature se speiiaTEeaza pentru funcpia de transport a gazelor respiratorii. Hematiile trdiesc in sdngele circulant in medie 120 de ziie iar ceie moarte sau ?mbitrdnite sunt
c

,.t.t."ematiite

ta go

cit

ate- gi d i struse d e mgc ro_-ffg]g_d

uLsj@i

fi

ca

t.

Numlrul hematiilor Num5rul noffil al hematiilor este de 5,5 milioane/rnm3 de sAnge la barbat si 4.5-4.8 milioane/mrr3 la femeie. Aceste valori cresc ugor la indivizii c.are traiesc-Ta altitudile sau la nounaiCuil : polieloffiliaTziologicd.

** {-w
ptachete

ffi'

'ilI:'*
PI\4N

".--Gfu|
mic
PMI'I

neutrofil

rimrocir.%t
neutrofll Iimfocit

**

tffi eozinofil 1W-r,ttttit ' PMN


nesegmentat

PMN

monorit
P
h'1 FJ

marB *sq*F.h dR

r#,'fu#

Y:

neutrofll

Fig.5.5. Frotiu sanghin, schemd (adaptare dupd De Graaf, S.I. Fox, 1999)

K. M. Van

Poliglobulia patologicd caracterizeazd, o afecliune neoplazicd rari a lesutului mieloid, denumili policitemia vera, in care numdrul hematiilor poate depdqi
10 milioane/mm3 de sAnge.

Scdderea numdrului de hematii in urma hemoragiilor necompensate sau scdderea capacitdlii lor de legare a oxigenului. datoritd incarcdrii

deficitare cu hemoglobind, poartd denumirea de anemie.


Fig.5.6.Hematia, schemd in microscopia opticd. (adaptare dup6 K. M. Van De Graaf,
S.I. Fox, 1999)

Forma qi dimensiunile hematiilor fiamatiiG a" 6imi caiacGiiSfiefiCe disc bico:r.-av cu diametru de Z,Zr unea de ZJfr* iar cea centrald de 1,5pm (Fig,5_,6_,).
-------

100

ri-aiamentului

@a -:s:'iatorii. deoarece astfel se o j -::atbta totala a hematiilor circulante


'--

care se adqpteazi cel mai bine funcliei de transport


ajunge la 3g00 m2.

al gazelor p.;A1;itmai mic volum.

ui datorita
:rob_lastul)

rale, astfel

arte de

:::::'tematiilor mai este influenfati 9i de osmolaritatea rnediului. In solulii moderat hipotone, hematiiie se :''--''z:zzd 5i pot deveni uniconcave, forma de *pa. i"i.iiile puternic hipotone determini destinderea "upatana :::--:-:rei citoplasmatice care devine poroasi gi permite eliberarea hemoglobinei.

i--:::ile sunt deformatrile' ele putdndu-gi modifica forma ia trecerea :::':-i: fleribilitate se datoreazd fo4elor hidrodinamice gi

prin capilare cu diametru inferior diametrului lor. vascozitdlil rang.tui Fi d.p;;;-;" Jteza fiuxuiuisanghin.

Lorfologice
r6.nite sunt

:::'':l:
-:--:
, -:

fizici sau imunologici l: :::iu' hematiile au tendinla de a se dispune in agregate asemdndtoare fiqicurilor de
i'a_iele in care sdngele stagneazd.

Distmclia hematiiior in mediu poarta denumirea de hemolizr. Hemoliza patologici apare in urma transfuziilor de sdnge incompatibil sau in :c:iunii unor factori chimici (ciuperci toxice, venin de garpe),
monede, aspect care apare si in

4.5-4-8 au la nou-

si

galben-verzui datoritd incdrcdrii cu hemoglobind. pe mai grosimii rnai rrdri la periferie, deci cantit5tii mai mari de :.:::globind pe unitatea de suprafatA. incdrcarea normald .u h.*9gbbi$_pge44 --'f^:l:t=t""lttt"t"mai dgl,guifea de n*irmocromie' rue, in rrr trmp timp urrrH ce incdrcarea maiila[4Eipocrom6"..u!t mai slabd, hffiirtrg* ^rn mod fizinlncin rna{a J^ -^ d;1.il;rf" '*^+::r^ a" p" ::::-r sunt colorate uni e hernaiiilo?ire -

Hematia necolorat{ pry?i!-q4

:jgtryg-

GGnra -r'aatiita s"nt roiit, rozraonia: crniruf;e-iororeazr intens, datonla

9!

9-s-P-991

:'- ::t'rdificarea dimensiunilor. ' " ' Prezenla pe frotiu a hematiilor cu dimensiuni diferitg -pqqfta denumirea de anizocitozi. - :::a:iiTe mil-;;; ;;?;,;"; ;-*;;;-;*;:*

::-itari dii*it" o"

:gryAsil *ro

il;;#;;ru J,:"l""r#;

-;--ff#*

Prezenla -----'-i:.pe frotiu :;:::::.?rizeaza in"mite


r=_eeie
:

eepq-4@;;i; - ., "*9**ui:t':'gta pEriffi-ieticuiocfiEle setr*'*il


*:
;

q a rrv'r.!'rur hematiilor cu r'.Lt variatiivarr4'u (Ie ae io.me Iorma este dettnttl definitr poikilocitozi qi ea giaye_ia"+outgalar*l"

.lls"

Z&i

elu ies -in--bqmqryedurd.

f i'*ti#*T#51ff,H*I3r,..e

:.

a lesutului ate depdqi

npensate

ncdrcdrii

fiind reprezentat de proteine, glucide, lipide, oligoelemente. o Membrana hematiilor. La exterior, hematia este acoperita de r<-rificatd, conlindnd diferite proteine (proteine integrale de membran membrana plasmatic[ 6,, enzime, proteine cu ' -:c:ii antigenice), lipide (lipide neutre, fosfolipide, colJsteiol, glicolipide) 9i, in cantitate redusd, gilde' imediat subjacent plasmalemei, microscopia ele,rhonic^d un reticul :- r:mensional denumit citoschelet de membrani, "rii"itiura in aicdtuirea or*in" contractile gi ;r: confer[ hematiei plasticitatea necesard pentru strdbaterea patului "aJ"lrttj capilar.
- r"'**beletul de membrani este alcdtuit din filamente scurte in structura cirora intrd doud proteine principale, ::-:::'4a gi actina, asociate cu alte dou6 proteine identificabile aoui baza mobilitalii lor electroforetice. Actina f. : -:;'-l:ietu1ui de mernbrand nu formeazd filamente ca in citoschelerul aitor celule, ci este organizatd sub forma a mici o fosfoproteind, ankirina, ancoreazd reticulul subplasmalemal la domeaiul ''-"::--:matic al unei proteine transmembranare (Fig.5.7.). Deficitul g.n.ri. de spectrind,u,i,nJln.a.i ale leg'turilor

-:'::''icleotidelor sffi-forma / rvr.r. unei wrvr retele rLlsrf; urruprasrrlallce, citopGsrnaticg oe de unde si rali^,,r^^i+ denumirea rre de reticulocit. $1 denrrmiree d:.,,t"ti"ulocite este utilizatd in clinicd pentru aprecierea rispunsului medular la :::.i:l -=::it:] entul anemiilor. i Structura Ei ultrastructura hematiilor Hematiile sunt elemente anucleate, fiind alc[tuite din membrand celu]ard gi citoplasmd. Din :' -:: de vedere biochimic, hematiile adulte sunt format e din 60yo apd., 33-34o/ohemoglobin', resful
:,.

.'" l:ntiereu to.

i'c

retru de r 1,5lrm

: -ei

stabilizali d'e tropomiozind'

101

sale cu proteinele integraie de membrana determinir anemii ereditare (sferocitoza gi etipsocitoza ereditarl),
caracteizate prin instabilitatea membranei plasmatice erirrocitare.

aduulinfr sBectrin

prstBina 4.2 proteina 4.9 teina 4.1

majore: sistemul ABO gi sistemul Rh. Pe suprafala hematiilor se mai pot g6si qi alte
sisteme antigenice in afara celor majore, lipsite de importantd clinic[: sistemul Duffu, sistemul Lewis.

Antigenele de suprafa{5 Catenele oligoglucidice ale glicolipidelor qi glicoproteinelor din membrana eritrocitard conlin un numdr de determinanli antigenici denumili aglutinogene, grupate in doud sisteme

glico
Fig.5.7.
S

nde

chem a or ganizdrii moleculare

Sistemul ABO.

Unii indivizi

posedd

pe

a membranei hematiei (adaptare dupd M .H. Ross, W. Pawlina,2006)

suprafala hematiilor aglutinogene de tip A, allii de tip B, allii ambele tipuri sau nici unul. ln ser

aglutinanfi, denumili aglutinine: o sau B, ambele tipuri sau nici unul, daca hematiile prezintl pe suprafald aglutinogenele A 9i B. Prezenla antigenelor pe suprafala hematiei gi a aglutininelor in ser a dus la impdrlirea indivizilor in patru gupe sanghine, conform tabelului:
Grupa sanghinl
Antigene
pe

se gisesc anticorpii

suprafa{a hematiei
0 (r)

Anticorpi aglutinan{i in ser

Primepte de la

Doneazi la

donator universal A (rr)

0rip
A
B
p

O,AIi,BIII,
0

AB IV A II, AB IV B III, AB IV
AB TV

B (IID

09iAII 0qiBIII
O,AII,BIII
qi

AB (rV)

ApiB

AB IV

Sistemul Rh se numepte astfel de la maimula Macacus Rhessus unde a fost evidenliat inilial. Majoritatea indivizilor (85%) sunt Rh pazitiv, deci prezintd antigenul pe suprafala hematiilor, restul sunt Rh negativ. Anticorpii contra antigenelor Rh nu se dezvoltd spontan ca in cazul sistemului ABO. Dacd un individ cu Rh negativ primegte o transfuzie cu sdnge Rh pozitiv, el va dezvoita anticorpi contra antigenelor primite. Fiecare transfuzie succesiv[ de sdnge Rh pozitiv va determina cre$terea titrului de anticorpi anti Rh in serul primitorului.

142

I ereditari),

emadilor co]lat,.citopia,sma hgma::-,:; j-. 'lHmrnr'4ulryrg'r;l _t_ :,-: :=e:::5_ :-=::..nrcd et,idenliazf, fbprul ca ea \_:. _:__: :-: -::::, :.--_ .. esie :..-.;.m-r'l-I''3--:

.,Ciquir:*srna

:,,r:-a-: ..::l=*l

pideior ti
eritrocitard antigenici ud sisteme

@
'l0iiiiilttlttlr

Ll Rh.

Pe

isi qi

alte

,:;;;;uar-a*r.;;;;;;;;'$"-l,u,"u bina.ior uscatd;i. -dere structural, este o cromoproteini " cu greutate moleculard 64.5KDa. r&@*ui!rj', -'' :s:e :brmatn din globini, o proteina alcxtuita la adult din patru catene polipeptidice : .tMruu I =l t:. j _ frecare av6nd iegat un grup hem. :!r:r ::
principalur constitue"t
rr:: : ' -:':: '-:^J3 ale hernoglobinelor umane normale. codificate 'l*q*'r* 1specifice, sunt alfa (a), beta (B), gamma g" 1r -r : Hemoglobina adultului, denurniri h"^";il;i; a _g_:i" tutel, ror**, in propo4ie 96oh din : ::: ':-- -jb'{l)' care conline dou6 catene c dou! "*. ,* ai oj.n.T.,'-,oglobind F, ,'[u$*r : A2 (HbA2) formatd din doua ' :-"]: o iar 29lo este reprezentata de nemogtoulna-r.tul rrtur; drmata ai' joua catene o gi doud y. cu afinitate mai mate oxigendecar fentru HbA. Dup6 nagtere urr ..t" i,rrocuita 'ttr 1=-:":,::::: 'j-::: : jl-'-lculnl unui aminoacid cu un altul in rtu.tu.u lan;unlor rapid de HbA. polipeptidice apare o marg varietate t determinand maladii tttoiiu..'o"nu*,"i",n;*arinopatii. de iim, -t=;:t;.'tice' acestea'sunt denumite cu difente ;,, ff::jff JXT"# ;. - ;: ; :: ;#,, #*,,:'#..fu
tr

*'-rd,,bina

de *.ri*a-;;" :=..==;.t,''' lHi:-: :::':::ce. mai raxe decdt cea subplasmaiemard. este localizatd hemosit

:'--r:e:''e care continud citoschelerul

:.:,rni.

ore, lipsite ;, sistemul

"

rrlrrrmlmmmr

osed6 pe ip A, allii nul. in ser


denumili tinogenele impdr!irea

:#::

*m;:""rru

r-::*i:

bicarbonat cet ;i c;r I;:""1?r;:1X"lJH*TrT:fii i: -:''.: s:ratii' hemogiobina poate rcaliza legatuii stabile, ireversibile. in combinalie :r= : -: i'lsna incompletd se formeazi catboiihemoglobina, cu monoxidul de carbon rezultat It'dr:e'oglobina este ." pou* p.ouoca intoxicalii acute care pot o aitd

carbonicd) la nivel tisular are rabazd,reaclia *- rr:=ii;i' canTizatd' qnhidraza dintre acesta 9i apa carbonicd, ia urma i"^iia'acidul carboni", u.iJ i*" * ' :- j: hicrogen de disociazd imediat "ar"r 5i bicarbonat' Bicarbonatut .ep..rinti p.r""ro"l-r"l"d de transport a bioxidului "r," : c'- 3rcridul de carbon poate reac-tionu de carbon la ii ':ir".t :; n.t**ffiilu a* hematii, ri.rana-.n.uhemoglobina, dar i"'"i".r,r niu*i","'J'",u, bioxidul ;" ;;,"=lln:

:ii'eolele pulmonare' oxigenul se leagd in mod reversibil de grupdrile hem, form'nci rnuhemoglobina' astfel incat oxigenul va.fi traisportat gietiuerat cu ugurinfd in 1esuturi. La acest : :-- :3:rariile se incarcd cu bioxid de carbon, uu-n Lti_inu, in aerul expirat. "* rus-::-;: le::ratiilor cu bioxid de carbon (anhidrida

:-

"r#5ruJl

*ffli

";;;;

:ridante (nitrili, anilinS, sulfamide,

combinuli. riutif,'u hemoglobinei."

rezitatd,in u.-u "--iJ.""l, mtrogticerin?;;;;rf"rfl,a t.*t bivarent

duce ra deces.

acliunii unor substante din hem in fier trivarent.

at inilial.
.or, testul

3.l.2.Leucocitele Leucocitele reprezintd o clasd heterogcnd de elemente figurate ale sangelui care au in comun si ruptut ta iqi i"a"pild" tunc{iile il t*"*r .onlunctiu, f;inJ^ao* vehiculate :::;:#Jcleului leucocitelor La aduli' num5rui ioial cie leucocite circuianie esie cuprins intre 4000-g000rinm3 r-:;si numir prezintd variafii de singe. fiziologice importante: in func1ie de varstd (la naqtere numirul lor x;e de 15000-20000/mm3 de sdnge, .ri-t".ior la varsta ai z *i pentru a ajunge i;"a".9rCrit'o*t ' ' .lorile adultului),.de ritmur cirladian, postprandial, dupd efort sau in sarcind. tf "; ieu co ci toz 5. Le uc o c i to za pato r o g i c5 se

de

\umlrul

Dacd un

pi contra )a titrului

;ea in unele boli neoplazice

de leucocite se nume$te leucopenie gi apare ra persoanere de v'rsta a sau postiradiere. Clasificarea leucocitelor In funcfie de prezenfa sau absenla granula$ilor specifice in citoplasmd gi de forma r:'-ocitele se impart in granulocite nucleului, sau ploumorrond;;;';i"granulocite sau mononucleare.

iruHili:i"tf ""d:: Scdderea numdrului

::ff

'::,tt**;;-

103

,
I

corecr este cel de monomorfonucleare, l-."il cer 6l polrmortonucleareior care

i:ra::nui de mononucleare este impropriu. deoarece

el sugereazA faptul c6 celulele au un singur nucleu. care indici faptul ca nucleui esre nesegmenht, prin comparafie cu este polilobat, deci poiimorf.

Polimorfonuclearele (granulocitele) conlin in citoplasmd granula{ii specifice, in func1ie de colorabilitatea cdrora pe frotiu, celulele se impart in g.unur;.ite ieutrofir",-"Jrr""nre (acidofire) gi sesmentat, fomat din mai .i'"u i"or uniti de cromarind, iar Hil,J,",):!|!::H:ste

pnn;;lffi

Monomorfonuclearele (agranulocitele) nu conlin granuralii specifice in citoplasmd, ci doar granulalii azurofile, nucleul este nesegmentat, iar citoprasma bazofird. Ere ,rr.rt i.fr"rlntut" monocite gi limfocite. d" Proporlia diferitelor tipuri de leucocite in sangele circulant, exprimatd ra suta de reucocite numdrate, r epr ezintE form ula leucocitari.

neutrofiIe eozinofile Limfocite -- - ----::'-:-T----- -*Monocite -------------,


Polimorfonucleare
o Polimorfonuclearele neutrofiIe

FORMULA LEUCOCITARA

60 _ 70oh I _ 3oh

- 0,s - 1'.h

2o'3aoh -4 - \yo

Neutrofilele iau nagtere in mdduva hematopoieticd, celula cap de serie flind mieloblastul. Neutrofilele reprezintd populalia cea mai ,,,rn,.ro*d

o" rlr"o.rt

iilffilll;,:;::X*;;T;1,1"ff?#.L";;;;i""id,i*oo/ml

60-7ao/odin totarur reucociteror

de ,a,'g",

r* r" intregul arbore

cregterea numdrului de neutrofile se numeqte neutrofilie. Neutrofilia fiziologici apare postprandial' ?n timpui efortului fizic,la,gravide gi in timpui travaliului, iar cea patorogici, in cursul infecfiilor bacteriene acute. sciderea mai ales numadi o. nrut onle, neutropenia, apare cagectizante (malnutrilie, alcoolism, in boli neoplazii), unele uoii o".range (leucemii, anemii aplastice), in unele boli autoimune (rupus eritematos, poriartrite r"u-uaiJa) sau postiradiere. Neutrofilele adulte rdman in sange aproximativ 8 oo, dupi care .,ec in 4-5 zile gi unde-qi indeplinesc func1iile." lesuturi unde tr[iesc

(10-1;,ff;nffi;ffiTfi1"Ttrj3T::,'j;"[".tun'dar

pe frotiu prezintdun diametru superior

I'{ucleul neutrofiielor este format din 2-5 lobi unili intre ei prin punli de cromatini. Numarui de lobi nuc.leal este in legatura cu v6rsta celulelor: nesegmentate, cele imbdtrdnite au patru ""r. ti,i"." oI' ool lobi sau sunt sau chiar cinci lobi.

I'ormula Arneth reprezintd procentajul neutrofileior in funclie de numdrul de lob,i nucleari. ror uru a*.trr e.ste.{elaid 1a stanga ceea ce indicd o bund ll:lif,TJffi::1ffi*nffi";jffi1,T#fi:;;::"#i".'rff#,i',"i.''"' r"bid;n;;;;; iil,u,, {rne,h a.uiuia io
Dacd predomind cele nesegmentate sau cu doi - trei lobi,

La sexul feminin, Ia 3-5% din neutrofile se poate observa un mic lob aditional. sub tbrma unui bastonag, denumit corpuscur Barr,care reprezint' un citoplasma neutrofilului este slab acidofiia qi conlin. o *orroplasmd sdracd: aparar Golgi redus situat central qi cateva mitoco'drii raspandite neunifo"";; .iioprur.a. iiil.Ji.opiu evidenliazd la periferie un citoschelet electronicd bogat in actind care asigurd mobilitatea celuielor in migcdrile lor ameboidale de tr.avg.lsare a capilai-J;;';;C;'tt""r"rr.re structurare ca;acreristice are citoplasmei sunt granulaliile intracitoiiasmatice (Fig. 5. g.

.ro*orJ,i';';;#;J,.'"t'

).

104

sur nucleu. )mparalie cu

func1ie de

:idofile) qi natind, iar


Ld,

ci doar

:entate de leucocite

oblastul.
rcocitelor rl arbore

ci apare
mai ales in boli stice), in
'e ie trdiesc

in funclie de aspectul lor pe frotiu gi de conlinut, granulafiile intracitoplasmatice sunt -::pdr!ite in trei categorii: (i) granulalii secundare - specific" populaliamajoritard, sunt "onriituie 5eu vizibile ?n microscopia optici datorit5 dimensiunilor reduse (0,2-0,a[m) , prezentdndpe frotiu :':loare albastru-violet. in microscopia electronic[, se evidengiaiA faptui ;'r""t delimitate de o :embrand proprie qi prezintd formd elipsoidald; conlinutul lor esie rcprezerrtat de substanle r:ibacteriene cunoscute generic sub numele de fagocitin e (fosfolipaza, colagenaza tip It/, lizozim, '-::roferina)' precum 9i activatori ai complementului; (ii) granulalii primarefnespecifice, azurofiie :e trotiu, prezintd' dimensiuni mai mari decdt cele specifice, dar sunt mai pulin rr,r-.rour"; ele sunt :e lapt lizozomi, al cdror principal continut este -:ie loperoxidaza, substantd puternic :.ctericidd; in afara mieloperoxrdazei, ::arulaiiile nespecifice mai con{in hidrolaze ::icle gi proteine cationice denumite generic defensine, ale cdror funclii sunt similare cu :s.e ale anticorpilor; (iii) granulalii tertiare ce : r: conline fosfatazd denumite, de aeeea) fosfatozomi o sau metaloprot einaze (ge I atinazd, :.-tittgenazd) care se presupune ci faciliteazd, Fig.5.S.Polimorfonuclear neuffofil schemd: :rsratia neutrofilului in tesutul conjunctiv. A - microscopie opticE (adaptare dupa: L.C. Funcfiile neutrofilelor. Neutrofilele sunt Junquera, J. Carneiro, 19S0) B - microscopie ::rmele celule care iau contact cu agenful electronica (adaptare dupl T.D. pollard- \\..C :.r.togen. Mediatorii chimici eliberali la locul Eamshaw,2004) .-rr's7iei bacteriene denumiti factori r"hemotactici (toxine microbiene, metabolili microbieni, prostaglandine) sunt transportali de sAnge ;- aiung in mdduva hematoformatoare unde determind produclia gi eliberarea in s6nge a unui rrurn*5, ::are de neutrofile. Multe dintre acestea aderd la perelii venulelor postcapilare din focarul :iamator qi trec prin diapedezdinlesutul conjunctiv.
:
:':::enta neutrofilelor la endoteliul capilar
este atribuit6 unei proteine Drezente pe suprafala lor, denumitd LCAM-l dar citokine eliberate in focarul inflamator: IL 1 qi 'fNF-c, care stimule azb" adeziviratea celuielor endoteliale. -i:or

superior
omatind.

sau sunt

nucleari.
cd o bund

deviatd la

ma unui

3i redus ctronicd riqcdrile

lice

ale

::oprietate denumitd chemotaxie. Odatd ajunse in vecinitatea bacteriilor, neutrofilele asumd ::':'rfblogie de fagocite, emit pseudopode in jurul bacteriilor pe care le internaliz eazd incitoplasmd., r interiorul unei vacuole, denumitd fagozom. Granulaliile specifice qi cele azurofile ," :: membrana fagozomului gi elibereaz6.in interiorul sdu conlinutul lor, determinAn d.lizabacteriei. "o^ntop.r" Dupd digestie materialul rezuitat este stocat in corpii reziduali sau exocitat (Fig.5.9.). In timpul fagocitozei cele mai multe neutrofile sunt distruse. Materialul rezultat din celuleie :roarte qi microorganisme, imersat in exudaful tisular, formeazd puroiul. Ingestia qi distruclia bacteriei de cdtre neutrofile este mai eficientd. la indivizii care au fost cu acelagi tip germeni, de deoarece aceqtia au dezvoltat anticorpi specifici. =terior lnfectali -r acest tip de reactie, denumitd fagocitozd, imuni, IgG provenite din sAnge se leag[ de suprafala :acteriei, iar la complexul antigen-anticorp format se leagd, la rdndul sdu, o fracliune a ::nplementului din plasmd (C3b). Pe membrana neutrofilului se gisesc receptori pentru IgG qi -reltru fractiunea C3b a complementului oare faciliteazd, adeziunea bacteriei la supiuaia :-eutrofilului' Componentele plasmatice care invelesc bacteriile gi cresc eficienla Ago"itor.i :nunoglobuline, complement) sunt denumite generic opsonine. Fagocitarea resturilor celulare fdrd ::utorul opsoninelor este denumit6 fagocitozr nespecificr sau neimund.

Dupi contactul cu produsele bacteriene, citossheletul neutrofilelor se reorg anizeazd, ele devin ::'arizate pi migreazd in functie de concentratia localf, a factorilor chernotactici bacterieni,

105

brongic.

rr'o. stimureazi adeziunea neufrofileleor la en dore i u m graf i a 1" ;^ e Li $1 Cresc permeabilitatea venulelor postcapilare, contribuind ra aparitia edemului ra rocur inflamatiei. Leucotrienele sunt gi putemic vasoconstrictoare fiind responsabiie de manifest5rile respiratorii l" pu.i.nri;-;;^;;
r

Neurrofilele, ca qi alte celule cu functie fagocitard, sintetizeazb substanle care contribuie qi indirect in reactia inflamatorie. Este vorba despre un grup de substanle denumite generic 'r.o.otri"". (tr) , Leucotrieneie sunt denumite in ordine alfabeticd: de exempru, LTA*, LTB4, LTC4, iTD4,

;''#;

irg. ii' ii" riol" #i?1 Hll. H? ; i'x;Z{:

Neutrofilele sintelizeazd 5i elibereazi 9i IL-l, substanla cu rol pirogen, care aclioneazd prin inducerea sintezei de care, la rAndul lor, aclioneazd asupra centrului termoregulator din tripotatalnus, determinand aparitia

SiEEBti

W
Fig.5.9.Diagrama fagocitozei neutrofilului (adaptare dupd M .H Ross, W. pawlina, 2006)

trs

r Folimorfonuclearele eozinofiIe Polimorfonuclearele eozinofile constifuie 1-3% din leucocitele circulante. Iau nagtere in mdduva hematopoietic6 celula cap de serie fiind mieloblastul ce se va diferenlia ulterior pe linia eozinofilelor. celulele mafure trec in sangele circulant unde r6man o:ro.r",'[upd care ajung in lesutui conjunctiv unde-gi indeplinesc func1iile, av6nd o duratd foarte scurri de via!6 (g-12 ore). S-a calculat cd pentru fiecare eozinofil prezentin sdnge existd alte 300 in lesuturi. Deqi sunt Drezente ?n t.oate lesuturile conjunctive, concentralia cea mai mare de eozinofiie caractenzeazii mucoasele riigestivd qi respiratorie care reprezint| ciile principale de pitrundere in organism a proteinelor
strdine.

cre$terea numdrului de eozinofile circulante, eozinofilia, apare in bolile alergice (eczeme, urticarie, poc anafilactic, astm brongic), in infestdrile paraz,itare (giar-dia, ascarizi, chist hidatic, oxiuri), in unele leucemii, in unele boli cronice (rectocoliid ulceroasd, poliartrit5 reumatoicld). Eozinofilele prezintd formd perfect rotundd, cu diametrul pe frotiu d; it;;, iar in suspensie de 9pm' Nucleul este bilobat, fiind cienumit "nucleu in desagi". citoplasma, intens eozinofild. ri r.,,:,, ' -; o.nline un mic complex Golgi- cdteva r
,

+-

,., :

il*r.#3,;.

i"i;f. "1.*"d,fff{it, ';! .61 .ffi, 'uqT,. ,

1,

..-.,;l'5
.:,1Y'i.:\r

'

1'

,irff.:.b $jff:" ,'l':,f;ffiffi'

citoptasmd granutalii specifice


nespecifice, azurofile.

neutrofilelor. eozinofilele prezintlt in

mitocondrii $r- rrn reticul enaoptasmic pulin reprezentat (Fig.5.10). Ca in iazut

9i

qi

granutaiii

are neutronrurui r05-1 5pm) un i;ffin':oi1;3i''Lti"fl:,::::,,:'.i::*::l? eoztnotil :::l^::': con}ine aproximatir' lr-rtr de granulafii. {'adaprare dupd r.D. poiarc,
w.c. Earnshaw,20;;;"'"' '
Mrcroscopia electronicd er.iie:r:izii continuiul

:t-:t.1,1"T::?:r"^i:*i, "o1ino_fiI, ^ ,

Granulafiile specifice sunt rotunde, egaie gi egal repartizate, intens eozinofile. refi:igerente, asemdnate in literatura clasicd cu icrele de schem6: Manciuria, prezenrand dimensiuni mai mari

l in reacfia 'ne (LT).


stimuleazA

d gi cresc
nflamafiei.
'rr cu asfm

intezei de
rd aparifia

ein
linia

gin
S-a

ein
;ele

:lor
19t

jc,
1e

a. ia

n
d
?

coloralia May Gninwald-Giemsa iar cu coloranli bazici (albastru de metilen, albastru de toluidina) se coloreazd metacromatic (?n rogu); de S{ asemenea, prezintd PAS-pozitivitate. Granulaliile *ir "au dimensiuni variabile (diametrul mediu 0,5um), "tct* t"t-4&il formd rotundA sau ovalar[, sunt neomogen rqartizate qi acoperi nucleul. Conlinuful lor este reprezentat de histamind, heparind, serotonind, responsabile de reaclia metacromaticd, precum qi Fig.S.11. Polimor{'onuclear bazofil schem6: * microscopie optica (adaptare dupd heparan sulfat Si leucotriene. Hepanna este rrn A _ L.C. Junqueira, J. Cameiro, 1980); hi qlqlg1nq _g_!f,"pgfga sulfbtut * B microscopie electronica (adaptare dupa rl1r substante sunt ruust.lrrls vasoacti vilsuautrv9 ive L;are care gcterrnlna determind ollatalla dilatatia T.D. Poliard. W.C. Eamshaw.2004) = lot .pL+epotrienel e sunltipiOe-pa*ieGe uffi car_e_preUngelc contraclia rnugchilor netezi din c6ile respiratorii. - ---F_--;...'Granulatii rtiin_enzim e lizo zo male o bi gn ui te. Fo_2p,i4L 41q onf

in

lor teprezentat de unul sau mai multe cristale de diferite forme, responsabile de refriseie:---: microscopia opticd, imersate intr-o matrice amorfE san fin granuiard, giinconjurate de o me11::rproprie. Granulaliile specifice con\in proteina bazicd majord, bogatd in argininit, proteina cat jo,i::: a eozinofielot, peroxidaza specificd eozinofitului qi o neurotoxind specificd. Aceste substa:.:; prezintd, un efect citotoxic marcat asupra parazililor (protozoare gi tretminli;. AlAturi de ele. :_ granulaliile specifice se mai gdsesc arilsilfutaza aare neutralizeazii leucotrienele secretare :: bazofil, colagenaza, histaminaza aare neutralizeazii efectele histaminei, qi catepsine. Granulatiile azurofile sunt lizozomi care conlin enzime hidrolitice comune care distrug parazigii (fosfata:: acidd, ribonucleaza, B-glucuronidaza). Funcfiile eozinofilelor. Creqterea proliferdrii medulare gi a eliberdrii eozinofilelor in s6nse este stimulat6 de citokine eliberate in fesutul conjunctiv in urma interacliunilor antigen-anticoft. Participarea lor la apdrarea impotriva infecliilor parazitarc nu are labazin fagocitarei germenilor respectivi de cdtre eozinofile (acestea nu sunt celule cu funclie de fagociio z6) ci ?n efectele citotoxice. Acestea constau in crearea unor pori in membranele ceiulelor lintd gi eiiberarea in interiorul lor a substanlelor oxidante conlinute in granule care distrug membranele celulelor parazilrlor. Eozinofilele indeplinesc un rol important in controlul reactiilor alergice, ele fiind atrase in lesuturi de prezenla histaminei. Prin enzimele 1or, eozinofilele degradeazd, histamina gi al{i mediatori ai reacliilor alergice. O expunere repetati la acelagi antigen cieqte numdrul eozinofilelor circulante. Administrarea de hormon adrenocorlicotrop sau de hidrocortizor determin6 o scddere semnifi cativd a numdrului eozinofi lelor circulante. o Polimorfonuclearele bazofile Polimorfonuclearele bazofrle au originea in lesutul mieloid, celula cap de serie fiind mieloblastul care se diferenfiazi ulterior pe linia bazofilelor. Bazofilele sunt cel mai pulin numeroase (0,5oh din totalul leucocitelor) gi cele mai mici dintre leucocitele granulare, mdsurdnd pe frotiu 10pm. Cregterea numirului de bazofile, bazofilia, apare in mixedem, dupd splenectomie, in anemii hemolitice, in boala Hodgkin, in leucemia granulocitarb. cronicd. Ca 9i celelalte leucocite ele trec in lesutul conjunctiv strdbdt6nd peretele vcnulelor postcapilare. Durata de viali a bazofilelor este de 10-15 zile. Nucleul prezittd' forma literei "lJ" sau "J", ps ffotiu poate apdrea bilobat gi este frecvent acoperit de granulaliile citoplasmatice (Fig.5.11.). Citoplasma este eozinofila, cu morfbplasmi siracS. Granulatiile bazofilului sunt specifice gi nespecifice. Granulafiile specifice sunt intens bazofile

.{'im f$*
;-d,#

,{r{s

oilgine in aceeagi celuld stem bipotenti medulard, ce se diferentiiza ulterior pentru-b a2o fi lel e sangtrinc $ i pentru masto citele esutului conj uncti v. f
107

eu@1qsr{!14@jnndiir-auGi;-;;i;aA;,*i6_-E-ffi ;;i_ -ifprecursori

diferili

m**e
::"",,#ll5llr..t"
o

Funcliile bazofilelor' Pe membrana bazoriiului gasesc. se reccptori pentru IgE care reprczintd o categorie de anticorpi ce se formeazd, impotn'a -u*i,i.lntigeneru p*irouo"r" predispuse. La o expunere ulterioard la acelaqi antigen care a determinat sinieza u"".ro, untr"o.pi degranularea bazojileror $i-mastocitelor _.elroduce ;i eliberarea :e$ga.lqr_Jelggiyg-lqnfinute in . se poare aiunse r, ol"Fi;*r"

IoTep+Ltrcsplorg!

alqvrwqr wrs.::tz+m rnrens oazorl., asgm44qrol_*{_qt-"rl,qri_4_::age]4_ip_qgrg=pp7_enta ")'[., incizurd' Citoplasma esTe bazofira o ;;*-l"|a"rr4 io. srad-iip_lgzentata qi circumscrie nucleul ca un iner ""ro*;; at<;ph_t;;_ffi*r. 1allsl_ln TAIbu. ia

*.";,,;.-uo*;a#"o;r*E#ggg*.,1_r,rr sarry.ln."i i;;*4u.'l1.-6lfffio xu.r"fii s:tlji:*ti5;";*;;*;**31g1gfu:p ru.url',


leucocite se pql r"iutsarce in

(tusea con,uutsivd, mbnonucleoza infeclioasS, oreion, *:."tai, i"Eclli ci-onicJ ftuu.r"utord, sifilis), leucemia limfatica cronicd' Scaderea numSrului <ie iimiocilg-li*&tr.i.j*-1gj!&c1ia ayellge cu virusul HIV (boal a s IDA); 60 artcn-sFint, mi^.a"-;gp.rs eri tem ato s dis em rnat. . c e lul el e precrrrs ohre al elim ffiG1.r ;;ma;"4-#o*"a,;i a, dupd care se di ferenf iazd in tiTu; iu, ur,"._. in t'ls'1r,erc limfbide pentence. organele periferice. celuia cap de serie este :1^ 'mrolde limfoblastul. siingele ,rql$_q!ti"' "'

Limfocitele Limfocitele reprezintd 20-30% din leucocitele circuianr:, din punct de vedere numeric, a doua ctasd de leucocite dupd neutrofile. Creqterea ,ru-aruiui o" lirrd, in mod fiziologic t1 n4mii ani de-{eln-jer=o"t"r"gi.;;;;. ]-,:ir!e-r-ts,=llrl&grrq& este prezent' in infbclii acute

;.Fa.G

complemen tar CD40 de IIar_9D_ 1y 9. .p: lyp r afa[a

:'dii1iffi
**
leslo

5.T,"o.fjt;"t:l:,^:l

l,_:n*I

,il;

oarte dtn

persle de centriori , cdteva gei,o"ffikf.Fl:zUro_ry", niitocondrii,darnumero9i'luozo#t\JUIBl,Operecheoe.-centnoli,cdteva ;:::::fl:i,***:


nu esre

r_r

neilri;

..i

*;;;;=:=^:4#

j"

*r'r:'i"'

,_Tll?li-.U 4it.tOSlopla'E'i.ciA"i rnembrana nmiocirelor r!, +r vszrLurc_se plnocttoza (l ie.5.l2). Pe baza dimensruniloiJi* a cantitAlii de ::"-' --1 citoplasmd, limfocitele pot fi mici, mijlocii qi

WWfi:**$**,,ffi
6
ir'

'a!qttrF''

Fig.5.12. Limfocit schemd:

f;;J.fi:"#*,"]:';ffii A#;:J.:I;,"T1;1

limfocitelor in doud mari categorii, in funclie de receptorii caracteristici ae melurand: limfocite A _ microscopie opticd T, timodenendpnfa oi r:_r^^:t]]____:,

rt\ifl:Z *-\J

g_gffiff* ?;_;nfi:,;#:

baza recepror'or cD, in numir de pesre c6t 5i crasificarea acestora in subpopulalii 19,,r: !l3d.r.ig i'-*-p oifer' intre ele Briq modaliratea de diferenfiere, durata 4e' yielg, n n.iii, dar nu G dist-ing *orlJogi, pe frotiul sanghin. Exisrd qi o a treia categorie heGrogena ae rimfocite care nu prezintd *4 molecure de uc supraiata identificab'e, suprarE 'rvreul'tr denumite t]g{_ocl_tgxqle.-

q.fit.:*l.THjTffiffir:T::,"ffiffi:

ll;r*:';

t';-'nu,ffiin,fft:?'i8izv:tt"

procentuara

a ceror rrei tipuri de rimfoc,,e: iimfo,-i,e B-10-20o/o;

,ro..,illrltit:[1tr*:',f,t:r'

Limfocitele sunt principalete celule responsaL,ile

,r-e-

1?_a.aJea

imuni

108

I )
)c

a
dt

i.

subslan![ capabi]1j__sdusl __9__Igegli-q*l{nwd__gqte denumitd antigef, 6ig:5.13)r ".i"surrt De 6xemplu, rneiil66a bacteriand ; Zehaiid-ii?e p"ut"-i. imunogene, adicd dezvoltd o reaclie imun5. Limfocitele B sunt celgl4g -imfocitele ate in rdsounsullirmun -yndigqt_e__1g umoral, iar limfocitele T in cel celular. Limfocitele B gi rispunsul imun umoral. Cdnd relUg{teil} un antii;en viirc--in--co@ un l;iiB! l limfocit B, acesta este stimulat pentru producerea unor ,.td.:;J i. .w. substanle denumite imunoglobuline sau anticorpi, care -'l*\anlirSen E rdmdn inserali in membrana limfocitului gi care prezintd .t.&t"r'.r'-f:ig i+F / un domeniu sau un situs de recunoagtele pentru acel antigen. Limfocitele B respective vor rdmdne in mod
F'\ '

Sistemul imun rcprezintd un ansamblu de mecanisme biologice care permite recunoagterea qi neutrahzarea microoarganismelor sau a altor substante strdine pdtrunse in organism. Orice astfel de

.'

:^-

ireversibil programate pentru producerea de imunoglobuline cu aceeagi specificitate antigenica. Se dezvoltd astfel r6spunsul imun primar, in care

n
I.
U

n
,e

)l
:d

succesive,
u
rj
)a

limfocitele B sunt programate de cdtre antigenele cu caro au venit in contact prima oari sb producl nivele joase de imunoglobuline circulante impotriva acestor antigene. Aceste limfocite, capabile de recunoagtere qi de r[spuns la un anumit antigen, poart[ denumirea de limfocite cu ilmfoc{t F p}ssrn tu mffoiie memorie. Existi atdtea tipuri de limfocite cu memorie , .-,Y anticcrpi cdte antigene au p6truns in organism. Un nou contact cu lv acelagi tip de antigen determind apatilia unui rispuns Fig.S.f 3.Diferenfierea limfocitelor sub imun secundar, care se declanqeazd mult mai rapid gi actiunea antigenelor (adaptare dupd K.M.Van De Graaff, S.I. Fox, 1999) care determin6 cregterea de 10 -100 de ori a titrului anticorpilor circulanli sintetizaffieTim6Eita {n mod nomtal, limfocitele mici orezente in tesutui conjunctiv, in organele limfbide sau cele c i rc ulant e ; *a=i ; ;"#; fti b-srq-'1updtruns snecifice unui antisen in <irgani_sgr,.ge,*try4qfqgr1,[_?l pmfoU6le_ slle-=frf._gf,tqya,mrtoze_ 4

I* tuTsupres0f -

ffi

#; ;';. i';ili;jffil;

darr na$fere rrtaj:-gqJlqr

le le

Unele dintre aceslea rdrndn ?n organele limfbide, crescAnd numirul limfocitelor cu memorie, altele se moblllzeaza ln tqs_ltlgl qt se transforma in plasmocite care produc cantitd.li mari de anticorpi. oG ou.a e"p"n".lu 1u u..tuei antigen ,e ,.p"ta, b"at. *a4i"af aretcut ae anticorpi.

----li-mfo--c-itg

. -cu - aceeaqi speeificitate _arrtigenicd.

;*o ;;;;-iiiru

I
) r;"
e,

Ie
o

e,

/o,

ajutdtoare, limfocite T supresoare, limfocite T citotoxice, limfocite T cu memorie). Limfocitele T citotoxice sau citolitice sunt capabilg i_45:ql1.lggsre gl_qAg$glgg1a pdtmnderea in organiin? es1.gtfTgi-glGalrJifu"gr, virusuri, gesuiuri;trtil; - h"t;."gr.f. --sau*ilr" prin sinteza unor substanle denumite g,ge{9jr{_orggg. Dupd fuzionarea cu antigenele, limfocitele

ce1r49,_identificabilemorfologicdoarpebazaret-eptoiiTorcD-.ae-pe@T

Limfocitele T.participd Ei ele indirect in rmunitatea imunj mediatd umoral, reglAnd activitatea ;".ii i; d" ti*fo.it" i, d"n,rmiiirin-*^l E,rtto. ultiltr", n *J.*; r; Q-;een-rtat" ]ntgrmedi-q! tlmJamatar rm-ttimufiffionar in producerea de anticorpi o""at.. In alte circumstanle apare o altA subpopulafie de limfocite l._dSnumite supresoare (Cng;, care prin sinteza altor tipuri de limfokine inhiba produclia de anticorpi de cdtre limfocitele B. Limfocitple T qi rispunsul imun celular. Limfocitele T reprezintd o clasd heterogeni de
limfo citelor B

;iffi

ii-ffi;"";.

trr"*"iil-

rh

pai@io-ai]of5iap'ei.imprerrn5-curo;il1eliiiie9leniime;-innnal,celule1e
stiAineTorTdGtruse.
109

.!uq.ute p"i.roiiti"l.

d*."

Ciycula-re

1a-@u1-inem6ranelor*runiro;rubilitant

: reprezintd

ipuse. La o

igjlJgduce rntinute in anafilactic -----**'-;.- *,-

sqgle gt o

e suprafa{a
ultuu

- .,ormri,lcitele

lucr:*-'r

numeric, a prezenti :onvulsivd, ia limfaticd rrusul HIV


;te

:renliazd in periferice.

.-e::J este stimulat pentru producerea unor mufif,lltlmiu:r =i--nite imunoglobuline sau anticorpi, care fimmtmw :-:,r:i. -:: membrana limfocitului gi care ptezint| uum -rr, [ff- - s3u un situs de recunoagtet'e p.e.ntm acel jtronr.diq-:::-.:citeie B respective vor rdmdne in mod tM',(sl;:: srrr5amate pentru producerea de '::3 cu aceeagi specificitate antigenicd. lnromriF,r" r5,- : :ildr "tn.:, ---: -rsti'el rispunsul imun primar, in care
lilllumn:,u"
iiirumri
utllltlul,

-:e

B qi rispunsul imun umoral.

Cdnd un

:onjunctive g_paLrte din re 7-12+frr.


pry:z_qqta o

;ircumscrie

Iuaryq!_I.,

ioli,

cdteva

lmlocrtelor

nritalii
mijiocii

de
qi

uni reflectd eiagi celule ralelism nu marcaj clasificarea r func{ie de r: limfocite .---8,

:i:i:ie circulante impotriva acestor antigene. Lirflffl{it T kille r sursifi: :::.:_-,c:le. capabile de recunoagtere gi de rdspuns ;iturr ;.r i--:::t antigen, poartd denumirea de limfocite cu .. cu rnefnorle .. . rr!&u{-ni .'rrsrd atatea tipuri de limfbcite cu memorie 'i Y anllcorfi ||:|:lrilllir l;:::::3 au patruns in organism. un nou contact cu !"y irurua.*l :-: Je antigen determini aparilia unui rispuns Fig.5.l3.Diferenfierea limfocitelor sub nn {c 'ndar. care se declanEeazd. mult mai rapid qi acfiunea antigenelor (adaptare dupd K.M.Van ;rur': :.:<::nina cregterea de 10 -100 de on a titrului DeGraaff,S.I.Fox, 1999) ,ur:: ;. r. - rr c irculanli sintetizafie Iiffi ciie. r,r:rro1, limfocitele mici orezeplgfglq!_q1ql_ggfglcdy:_4 glgq4qle l!.ry.$1_{q qqu cqle-_,--"-Ir. ,n ,ang" fr.r"--dvid;lG-dqq4-q!9-prg4ia!a la ry.y4rl citoplasmei irnunoglobuline rm'*1:-.:_::ngl gg11gsg p4trgls ir1 organi_s14,*!e-,E4llqfgg-mi_!r UmfqE?_ste g4lq.friigaley;:urtoae_ ruc:,*s.'. darr na$jere rnai__&Ullgr __jjlqfo:cit-e, eu ageeagi spccificiUfe _antige.ttica_ :::lre acestea rdrn6n -:'*": -___..___=___ limfbide, crescdnd numirul limfocitelor cu memorie, altele ._ ?n organele w. T-'":'-'-zeazl, in te${urT..$i*se titnafod6'-in-pitsmociie care prorlu- cantittli mari a;"ntrc"{p,lou,,-..--rpun;.; l; r..iuqi antigen timp 11g anf un-iilru-:aresauade
rmrir:rj,l

*:-:. . B sunt programate de cdtre antigenele cu care ,i::- _: :-.:tract prima oard sb producd nivele joase de

r :.'r

e.

ltilLt:.-.-

.-:.

r.-*p.ra,;;;#;*d"e

ocite

)penTentA).

rde-CD-fe-e limfocite, dalitatea de

xistd qi o a :ntificabile,

re B-10-20oh;

mediatd umoral, reelgl4__qgqy{glg4 ie de limfocite T, ;num'r--:'s liil6citel"_a":j_IllllT*(p|4,-3eerutate in caffilirltor antigene, fumizeazri pri.+ rmr--ec-rul ll*tOfq4fer un'Tiim;l adilional in producerea de anticorpi de- catrei fi*fo"it"fJ e. c ' - :ircumstante apare o altd subpopulafie de limfocite T,_dgnumite sup,resoare (CDg), care prin il$:r:i:i altor tipuri de limfokine inhibd produclia de anticorpi de cdtre limfocitele B. Limfocitele T qi rispunsul imun celular. Limfocitele T reprezintd o clasd heterogend de ur--:- identificabile morfologic doar pe baza rcptoiiloi CD- de- pe s"pfiEit11;offiiitT uriuj:::re. limfocite T supresoare, limfocite T citotoxice, limfocite T cu memorie). i 'nnnf,rrcitele T citotoxice sau citolitice sunt cryab!9 _q1ryg]-qgsgg p$ar$py.!4g la pdtrunderea in

Limfocitele I participd qi ele indirect in un::':::eior B prin intermediul unor substan

:n-:
'are-a

''e{:!.13-qlg-tl]]lb-Glilg;s--e$ungr, virusuri,ldsudii aiitin"

imuni

-.. t **."

sinteza unor substanle denumite_g_g19r!,c-pgf&f-ine, Dr"rg{fuzionarea cu antigenele, limfociteie

hete.ogrefe

ru"

".firtrffiA4--

eEt. .oin4a

ir

cai'e cre{a2a

ml:-e rorEdGtruse.

"i@impt

canqlgjirc-ularelL@f m-enfiranemr-#tut-e; fucilitant una iu:ioxlGliii.. qi ini,*", i";;;i;;i;i;


109

Limfocitele T prezintd $i el9 recgptori p9n!ru ?nligene pe membrana lor dar ace;tia nu sunt imunoglobuline' Pentru deciangarea raspunsuiui im"n in-"utuili-f*i;;i";T."anrigenele trebuie sd le fie prezentate acestora impreuna cu o glicoproteind codificata de genele clIH ale organismului gazdd'' Aceasti funcfie revine unor celule denumite prezentatoare de antigen (macrof-age, celule dendritice)' La randul lor, limfocitele T moduleazd activitatea macrofagelJ.. corurricarea dintre limfocite qi macrofage se face prin interm ediul limJokinelor. nule sau non T non B, denurrute astfel deoarece nu prezintd receptori .l'llnrogite-le specifici ^-- de suptefatn qi nici receptoii?ntftenld, sunt subdmpartite in doud clase: (i) limfocite ucisase -!D (i (qcwl- ki'&r). L gi
*NIu

[il:]lj:

11'9-ii. prima-ilnie

i),yj@
{r

sus--cstglq-cqffi

-aaatare-e-orsarunulul-itnpogiu" *rur.r,or

inr..rut.li*r si 'u"..io,

prezinTilmemorie imunl iar modul lor de acliune este direct, prin contact celuld-celuid. Limfocitele au origine in hem,o,medu-!d, De aici, limfocitele B ajung pe cale sanghini in foiiculii iimfatici din orglneie timfoide peiifeii'Ce. Dupr o anumitd perioaia ie stulio'ure in lesurul limfoid, ele se reintorc in s0ngele din subclavie sau din jugulara intern[ pe calea limfaticd a canalului toracic. Limfocitele B au o orretg-ogjqlu luni gi, in timpui acestei penoacie, ele {e_ 94Jef suferi de mai miG-oil aceasta re""."i$tGt"$,-6iEriiaa,i.i''oorganele limfoide periferice, limfb) ceea ce mdregte posibilitatea de intaLire cu antigenele pdtrunse in organism. Celula suqd pentru limfocitele T se gisegte, de asemenea. in mdduva hematopoieticd dar precursorii sf,i pdrasesc hemomedula gi se diferenliazd gi prolifereazd in timus. Din timus, pe cale sanghina ajung in lesutul limfoid periferic, de unde trec in sange qi, ulterior, in lesutul conjunctiv. T dut"ti o eni+irepreziule-ZQZ'-di! limfocirele qici sanghine. !1rylggtt"t" "t o Monocitele
M-ojp gitcl e

.s a " fomrcaz5.- in -bem-om e_duld dintr-un precursor multipotent comun cu cel al granulocitelor (CFU-GM), celula q3p de g,erie fii ^vr \vr v-vrvr,rl vsr'urcr fiind nlQuo-Dtas-tl4l,-lr, mono.blas-tlll. Yg-Ir,'ue,!-9rte.-urn(l in sdngel !-In $lg-elg-!-9!&_rrg_g_quaertele circuli circa v\\wa L\-ao 24-48 utc' ore,_-t:pl:39ll4gd_4:&%-_din_tojafuf rcDrezerlrano ,1:LZo--olll-loialul lelqg-c{-glot te!";-"1ret". ='C..;i;;ea Cry_glgea numirului num[ru]ui de rte rrr.'rrtrvrLc' r[uflocrroza' caraclenzeaza monoEite-monocitozt; f;&eri;;d doar stln stlri patologice: infecfii infectii bacteriene (fe-bre tr.,;a; bacterien-e (febri iiioiaa, tuberculoZ6llirubeloZs), uuele infestdrt parazilare, boli neoplazice. Monocifnnenio scirro,oo Monocitopenia, scdderea numSrului de monocite, apare in insuficienta medulard. prezintd dimensiuni de 9-t2pm, dar pe frotiul sanghin pot ajunge ta ]l']:S|::l? l-o"l!i,ile 17pm, fiind cere mai voluminoase eremente figuratJ. dow cl'dimensiunile morocitelor sunt superioare iar citoplasma, mai bogati, se coloreazl in albastru-gri (cao,cerul in furtuni"). Nucleul este situat excentric, prezinta unul sau cloi nucleoli, avdncl cel mai reniform' Cromatina nucleari se coloreazl mai slab decdt cea a limfocitelor, adesea aspect este neuniform reparlizatd, denumitd "cromatind in tabli de qah". In citoplasmd, in incizura nucleului, se ghsesc cdteva granule azurofile, nespecifice, care sunt lizozomi gi conlin hidrolaze acicle. Microscopia electronicd evidenfiazd un mic complex Goigi,

::,*T:ii,de ::,93:tft:,liit:

M";;;trrrr;;;#;";A;;

cdteva cisterne de reticul endoplasmi" ii, ocazional, incluzii de glicogen (Fig.S.f,i). Monocitele trec prin diapedezd din lumenul venulelor post capilare in lesutul conjunctiv, unde
se diferenli az6

Fig.5.f4. Monocit, schemh:

- microscopie elecfronicd (adaptare dupd T.D. Pollard, W.C. Earnshaw.


2004)

opticd (adaptare Carneiro, 1980); B

A - microscopie dupd L.C. Junqueira, J.

in macrofage tisulare.

il0

Macrofagele pot prezenta caracteristici morfologice extrem de diverse in diferitele localizari din lesutul conjunctiv (macrofagele lesuturilclr conjunctive, celulele Kupffer din frcat, macrofagele alveolare din p1am6ni, macrof-agele din organele limfopoietice) care le fac greu

deidentifi cat pe preparatele histol o gice uzual e. Toate aceste celule au originea in monocitele sanghine gi prezinti receptori de suprafafd comuni, evidenliabili prin marcarea cu anticorpi monoclonali, de aceea au fost grupate in categoria sistemulu*agocitelor mononucleate. Macrofagel e fagociteazd gi digerd celulele imbdtrdnite sau detritusurile celulare din fesuturile normale (hematii, granulocite, celule conjunctive, alte macrofage), pot ingloba particule inerte (de exemplu, praf de clrbune) qi indeplinesc un rol important in imunitate, fiind celule prezentatoare de antigene, pe care le proceseazdinlr-o formd accesibil5 pentru limfocitele T.

3.1.3.Plachetele sanghine Plachetele sanghine sau trombocitele sunt mici formaliuni eozinofile. lipsite de nucleu.
lEchivalentul funclional in sAngele vertebratelor inferioare este reprezentat de celule nucleate, denumite trombocite. De anucleate la mamitbrele superioare, este cel de lu.e.u. termenul corect pentru deiinirea acestor elemente tigurate,
lplachete sanghine.

Plachetele provin din mdduva hematopoieticS. prin fragmentarea prelungirilor citoplasmatice ale megakariocitului trombocitogen. Sinteza medulard gi eliberarea ior in salgele circulant este permanentd iar durata de viali este cuprins[ intre 8-10 zile' Numirul normal al plachetelor in sdngele circulant este intre i50.000 - 400.000mm-'de sdnge. Trombocitoza (creqterea numdrului de trombocite) este intAlnitd rar. de obicei in "i::r.

hemoragiilor (trombocitozd reactivi). Sciderea numdrului de plachete trombocitopenia - esie mult mai frecventS: apare prin deficitul de sintezi medulari consecutiv carenlelor de titatnini B') sau de acidJblic, in insuflcien{a medular[, in unele leucemii, in insuftcienla hepatica severi. in rc'1! autoimune (purpurd trombocitopenicd, lupus eritematos diseminat)' Pe frotiul sanghin, plachetele apar grupate cAte 4 sau 8. Trombocitul marur circulant are tbrma de disc biconvex, rotund-ovalar privit din fa\d sau ftisiform pnvit din proiil, cu diametrul de 2-3pm. La periferie, plachetele prezintd o zond mai palidd, denumitl hialomer, care incon-loard zona centrald mai groasd gi mai intens coloratb, granulomerul, denumitd astfel datoritA prezenlei unor mici granulalii azurofile. In microscopia electronicd. hialomerul periferic este lipsit de organite citoplasmatice qi de granulalii; secliunile ecuatoriale evidenliazd la acest nivel o bandd circumferenliald dispusd sub,jacent membranei citoplasmatice, formati din 10-15 microtubuli, care asigurd menlinerea formei plachetare. In afara fibrei musculare, plachetele reprezintd formaliunile care conlin cea mai mare cantitate de actind gi miozind in citoplasmS. Proteinele contractile asigurd contraclia plachetelor, necesatd indeplinirii func{iei lor. Microscopia electronic[ evidenliazd in zona centrald i6rolr"rbuli una sau doui mitocondrii, ribozomi gi mici incluzii de arlrni glicogen, precum qi formaliuni canaliculare care se misrinfi

deschid la suprafala citoplasmei. Acest sistem canalicular formeazd principala cale prin care plachetele elibereazS in exterior substanlele pe care le sintelizeazd- Zona centrali (granulomerul) se caraclerizeaz.d prin prezenla a numeroase granulafii de forme gi dimensiuni diferite, circumscrise de membrane proprii (Fig.5.15). in funclie de conlinutul
1or, granulafiile se clasificd

cranufe dtla
UlirGfren

slpha

qfanule
lffmdB
cen

sliculer

in cl, 6 qi l'.
factontl IV

sists'fi'ftiralicular
irlierB

Granulafiile a prezintd un diametru de 0,2prm 9i conlin mai


multe substanle biologic active cu rol in coagulare:
(1)

Fig.5.15.Plachet6, schemd
electronicd (adaptare dupd

coagulSrii, care este un antagonist al heparinei; Pawlina, 2006) factorul von Willebrand (glicoproteinS care faciliteazd adeziunea plachetelor la peretele vascular); (rir) tt'ombospondina (glico

al

H.

nucroscopla Ross, W.

(11)

111 cota:
...1.v.....1?
CR

TT6VA

:66

locul invaziei microbiene. unde elibereazi factori care cresc permeabilitatea peretelui vascular (serotonina') qi sunt chemotactici pentru granulocite; prin eliberarea de PDGF, plachetele intervin qi ir procesele de reparatie
1a

Plachetele intervin in procesul

inflamator acumulindu-se

tisulari.

3.2.Plasma sanghini Plasma sanghini reprezint[ matricea fluid[ in care se afll in suspensie elementele figurate ale s6nge1ui. Din punct de vedere chimic, piasma este formata din apd 92o/o, restul de 8% fiind reprezental de ioni gi diverse molecule organice. Prin coagularea sdngelui gi retrac{ia cheaguiui, proteinele plasmatice de dimensiuni mari (fibrinogenu[) rdmltn incorporate in coagul; in acest fel se obline serul. Principalii constituenli ai plasmei sunt proteinele (97o/o din greutatea uscatd a plasmei) la care se adaugi cantitali mici de lipide, glucide (glucozd), hormoni, vitamine, enzime, ioni, catabolili (uree, acid uric, creatinind. bilirubind).

de importan{6 majord sunt: (i) albumina, (ii) globulinele, (iii) fibrinogenul Ei (iv) componentele complementului. Albumina este sintetizatd in ficat gi eliberatd continuu in singe. Albumina este esenlialb pentru menginerea presiunii coloid-osmotice a sAngelui, prevenind astfel "fuga" lichidului in mafficea extracelulari a fesuturilor. Un alt rol al albuminei este cel de legare a unor molecule insolubile din plasma (bilirubind, acizi gragi), asigurdnd transporh:l
Proteinele plasrnatice
acestora.

Globulinele sunt proteine cu greutate moleculard variabilb. Existd trei categorii de globuline: c-giobuline, $globuline 5i ),-g1obu1ine. Globuiinele o gi B se combin6 reversibil cu diferite substanfe, asigurAnd tr:ansportul acestora in s6nge (de excmplu. transferina, o p-giobulina, serve$te transportului fierului, iar ceruloplasmina transportd cuprul); y-globulinele includ imunoglobulinele (anticorpii) sistemului imunitar. Sistemul complementului este tbrmat din peste 12 proteine piasmatice care interaclioneazh intr-o cascadd de reaclii in procesul imunitar; intervinc in patogenia inflamaliei gi in liza microorganismelor. in punctele de leziune tisularS, complementul extravazat din plasmd este activat pentru a da nagtere unor fracliuni (C3a 9i C5a) care se leagd de mastocite, stimuldnd eliberarea de cdtre acestea de histamind gi de alli lactori chemotactici pentru neutrofile $i macrofage. Acoperirea bacteriilor cu anticorpi specifici gi cu fracliuni ale complementului (opsonizarea) asiguri recunoalterea acestora de cdtre celulele cu func{ie fagocitarS. Alte fiacliuni ale complementului sunt incorporate ln suprafala bacteriilor unde provoacd apari{ia de pori care conduc la lizalor osmoticd. Lipoproteinele plasmatice sunt implicate in transportul lipideior de 1a niveiul intestinului la ficat gi, de aici, spre lesuturi. in funclie de dimensiuni gi de densitatea lor. lipoproteinele sunt: (i) chilomicronii, cu diamelrul de 100-500pm, VLDL (iipoproteine cu densitate foane joas6) cu dimensiuni de 25-70nm. bogate in trigliceride; (iii) LDL (lipoproteine cu densitate joasa), cu dimensiuni foarte mici, care reprezinti principalui vehicul pentru coiesterolul sintetizal in ficat spre lesufurile extrahepatice. Numeroase celule prezinta receptori penfru LDL gi le incorporeazd prin endocitozd, pentru a folosi acizii gragi ca sursd de energie gi colesterolul drept constituent al membranelor lor. Delecte ereditare in

funclionarea receptorilor penlm LDL provoacd cregterea nivelului plasmatic al colesterolului gi predispun la aterosclerozd. (iv) HDL (lipoproteine cu densitate mare) implicate in transportui excesului de colesterol de la lesuturi la
hcat pentru a h metabolizat.

) CAPITOLUL VI

TESUTURILE MUSCULARE

l.llefinifia tesuturilor musculare


Contractilitateareprezintd o proprietate fundamentald de{inuti in diferite grade de majoritatea ceiulelor, care are dreplbazd. biochimici prezenla unor proteine contractile: actina gi miozina. in organismul uman, elementele morfologice cu Jen'oltare marind a proprietdtilor contracrilc capabile de a converti energia chimicd in forla mecanici sunt reprezentate de celule inalt speciaiizate, denumite celule musculare, rniocite sau, impropriu - datorita formei lor alungite fibre musculare. La nivelul celuielor musculare, proteinele contractile prezintd o distributie caracteristicd sub forma filamentelor citoplasmatice, denumite miofilamente, care, la rAndul lor, se organizeazd in miofibrile, vizibile in microscopia opticd. Celulele musculare se grupeaz5. in fascicule solidarizate prin lesut conjunctiv lax, bine vascularizat qi inervat qi formeazl {esuturile musculare. Pe baza caracteristicilor 1or morfblogice qi funcfionale, tesuturile musculare se clasificate in trei varietili: (i) lesutul muscular striai scheletai, (ii) lesutul muscular striat cardiac si (iii) lesutul muscular neted. r tesutul muscular striat scheletal formeazd musculatura scheleticd ataEati pieselor osoase: este inervat de sistemul nervos somatic pi rdspunde prin contraclii voluntare, asigurdnd migcarea segmentelor corpului, menlinerea posturii gi poziliei acestuia; este alcatuit din celule musculare multinucleate, cu aspect striat caracteristic al citoplasmei (Fig.6.1.). I tesutul muscular striat cardiac formeazd muqchiul inimii - miocardul - care se contractd ritmic, involuntar, in urma stimul5rii vegetative; este format din celule musculare uninucleate, ce prezintd strialii caracteristice in citoplasm5 (Fig.6.2.). o tesutul muscular neted, denumit gi visceral, se gdseqte ?n perelii organelor interne viscereior - qi in perelii vaselor sanghine; este inervat de sistemul nervos vegetativ, prezentfind contraclii involuntare; celulele sunt uninucleate gi nu prezintd strialie transversald citoplasmaticd (Fig.6.3.).
Pentru denumitea unor elemente morfologice din structura fibrelor musculare striate se foloseqte prefixul de origine greac6, sarcos (carne). Astfel, sarcoplasma reprezintd citoplasma, sarcolema .. membrana citoplasmaticd, reticulul sarcoplasmic - reticulul citoplasmatic, sarcozomii - mitocondriile.

lesutul muscular are origine


mezodermul.

mezenchimalS, derivdnd

din a treia foita

embrionard.

115

2.!esutul muscular striat scheletal


Mugchiul striat scheletal dil unitdli celulare multinucleate numite lte ".,,.. _t*tl . fibre musculare striate. in afara localizarii scfie scheretare' lesutul muscular striat mai este prezent 'catrzatlt la nivelul tubuiui digestiv: mupchii limbii, ai faringelui, jumltatea superioard a esofagurui,'sfincteml nivelul laringelui; formeazd. mugchii extrinseci ai globului ocular qi
anal extern; de asemenea, se glsegte ia

B
Fig.6.l.Mugchi striat scheletal, schemd in microscopie opticd:A-sec!iune longitudinald, B-sectiune transversal6 (adaptare dupf, www.mc.vanderbiltedu/histology)

[kr, ffikd{ffid B
Fig.6.2.Mu9chi striat cardiac, schemd in microscopie optici:A-sectiunelongitudinald, B-sec{iune transversald (adaptare dupd wrvw.mc. vanderbi lt. edwhistology)

fffiffi

ffftSffiFuXii

,u*ffi#ffi

endomisium,

fibre poartd denumirea


cel care

ncterul v ezical extern. Fibrele musculare striate sunt dispuse de obicei in grupuri paralele, formdnd fascicule vizibile gi cu ochiul liber. Fiecare fibra izolatd,, fasciculele de fibre, cdt gi mugchiul in totalitate sunt acoperite de fesut conjunctiv. l.esutul conjunctiv iax de ia exteriorul unei
sfi

de

Fig.6.3.Mugchi neted, schemd

(adaptare dupd vr.w.ra,.mc.vander.bilt.edu,ft istologl)

microscopie optic6:A-secliune Iongitudinald,B-sec!iune ransversali

in

epimisium rimisium calea septurilor conjunctive din perimisium pentru a forma la nivelui endomisiumului o boeatA retea d'misium de capilarc ?n jurul fieclrei fibre-;i;;;"]";
fibre re
.i_: $I

permilAnd contraclia lor izolatd.; (iii) seryesc drept cale de abord pentru vasele sanghine. Vasele se ramificd la nivelul epimisiumJui gi pdtmnd pe

fasciculele individuale, cu mai densd, este denumit perimisium, iar {esutul conjunctiv dens neordonai care invelegte muqchiul in totalitate, situat subjacent aponevrozei, este denumit epimisium. (Fig. 6.4). Aceste strucfuri conjunctive indeplinesc mai multe funcfii: (i) asigura cocziunea intre fibre gi intre fascicule, realizAnd transmiterea fo(elor de contracfie in masa mu$chiului; (ii) of'era un grad reciproc de independenfl funcfionali fibrelor sau fascicuielor musculare,

acoperi srructurd

/tascicul 1l

vqyarcrlrv prezintd ur. rrarecl traiect slnuos. lrteLtttLa un sinuos. care permite muscutare Capilarele musculare adaptarea lungimii lor in functie de gradui de contraclie sau de relaxare a fibrelor rnur.ulur..

respectiv (exemplu mugchii ocuiomorori). in timp u^ un1.1 ce in mu$chii lungi, fibrete se inserd pe benzi l1Y"l_l l:1":l:,"'-1T-.^11=uj dupd K' .T':fot: M. Van De Graarf, transversale de {esut conjunctir.airprr" fi:.fjj,1'$[;duo'u'" intervale in grosimea mugchiuiui.

l r'.1:r{sg---.. -

"/

musDular

rJ*#t;

Histogeneza fibrelor musculare' La embrion rnugchiul scheleric se dezvo.lta din cerure precui)oare unrnucleate, denumite mioblaste' migrate din rnezodermul somatic in vecinitatea viitoarelor prese.rsoas:

are scheletului.

116

care $i-au pasrat capacitatea de multiplicare. in urma unei lezdri muscuiare minore, daci endomisiumul rdmane integru, aceste celule pot fuziona pentru a substitui fibrele muscularelezate. Dacd leziunile suntmai extinse gi endomisiumul este afectat, zonalezionala este invadatade fibroblaste care depun fibre de colagen gi se formeazdo cicatrice fibroasd. Reluarea func{iei mugchiului respectiv in a$fel de situalii se face prin hipertrofia fibrelor indemne.

celulele satelit. in rnugchii adulli, ocazionai, pot fi identificate mici celule fusiforme situate la suprafata fibreior, in endornisium. Aceste celule, denumite cerule

la periferie, sub membranacelulard. Postnatal, fibrele musculare cresc in lungime gi diametru pe masura creiterii organismului in ansarnblu. La adult, in interiorul aceluiagi mugchi. fibrele pot avea grosimi variatile. ciurmare a unei activitafi fizice intense 9i sustinute, fibrele anumitor. grupe musculare pot cre$te considerabil, fenomen denumit hipertrone de uz. Atrofia musculard constS, dimpotrivd. in reducerea diametrului fibrelor musculare, ca urrnare a neutilizarii indelungate a muqchiului respectiv (atrofie de repaus) ca de exemplu in urma imobilizdrii prelungite determinatd de fracturi

Mioblastele prolifereaza 9i' ulterior. fuzioneazl, intre ele, fenomen denumit sinci{ializare. Imediat dup6 sistarea proliferdrii are loc sinteza proteinelor contractile. inilial sub forma unor granula{ii independente in citoplasmd, care vor polimeriza ulterior penml a forma filamentele caracteristice. Pe rnasuid ce sinteza miofilamentelor continud, ele se organizeazd" in miofibrile care vor ocupa zona centrald a celulei, impingandnucleii

." ,;;;;;;;;ffii,

osoase.

satelit, reprezintd mioblagti nediferenliati

mecanici a membranei celulare fa!5 de tensiunile care se dezvoltd in timpuicontraclierCorelatii clinice: distrofia musculara

2.l.Celula muscuhri striati scheletali celula sau fibra musculara striatd scheletalS apare pe sectiune longitudinald ca o formatiune cilindricd" cu lungime ce poate ajunge la 10-30cm, cu dLmetrul cuprins intre lt-tq-;;;;;; extremitdlile rotunjite sau ramificate ; in secliune transversali prezintd un contur poligonai. Studiul in microscopia^ optici evidentiazd nuclei, citoplasmd (sarcoplasm6) qi membrana citoplasmaticd (sarcolemd). in sectiunile longitudinale. sarcolema prezintd o dubli striatie: (i) transversalr, formatf, din benzi intunecate gi benzi clare ce se succed la irrtenale regulate. ;r (ii) o finA sfialie longitudinali. l{ucleii, in numir de 2a-40/cm de lungirne, dispu;i la intenale regulate 1a extenorul sarcoplasmei, sub sarcolemd, sunt aplatizali, alungili, sau prezintd, formd ovilara. ;i sunt inrens bazofii. Sarcoplasma este eozinofild in coloratiile uzuaie. Suprafala sa extemd, subjacent sarcolemei. conline o proteind caracteristic[ fibrei musculare striate, ienumita distrofind, cu rol de protectie

Sarcoplasma conline toate organitele comune: un mic aparat Golgi se gdseqte in vecindtatca trnuia dintre polii nucleari; mitocondriiie (sarcozomii) se grupeazd in sarcoplasma perifericd, juxtanuclear 5i de asemenea se aliniazd printre miofibrile, unde furni zeazd energia necesard contracliei; picdturi lipidice mici sunt prezente in sarcoplasma perifericd, printre miofibrile. Coloralii speciale (PAS) evidenliazd incluzii de glicogen rdsp6ndite in toati ,*.oplur-u. i" ;f";; acestor organite vizibile microscopic, sarcoplasma conline in solufie mioglobind, proteind. de legare a oxigenului, responsabild de culoarea roqu inchis - albdstrui a muqctiul"i,ii;-I;'fu".;i.";; necesitali, oxigenul se disociaza din mioglobinb gi este eliberat pentru o*ig.na."a mugchiului. Semnificalia fiziologici a mioglobinei la om este scdzutd, dar aceasta este ibarte importantr la pdsdri qi la anumite mamifere, unde se g[seqte in concentra]ie crescutd.

2.l.l.Miofibrilele

Strialia dubid (transversald gi longitudinali) a fibrei musculare striate se datoreazl prezentei miofibrileior, in numdr de cdteva mii in fiecare fibrd. Miofibrilele sunt grupate in fascicule, identificabile in microscopia optici sub denumirea de coloane Lcydig. Pe sec{iunile transversale, f-asciculele de miofibrile formeazd arii rotunde sau poligonale, cu aspect granular, denumite campurile cohnheim. Miofibrilele prezinta formd cilindricd, diametrul de 1-2pm qi se intind pe toata lungimea celulei, av6nd o distribulie ordonata qi un traiect paralel, responsabii de striafia discretf, longitudinaia a fibrei musculare.

Ltl

a
Deoarece gruparea
aspect ar reprezenta de fapt un artefact determinat de tehnjcile hisiolosice de rutind"

in fascicule a miofibrilelor nu este coriini.a:e de microscopia electronici, se consider6 cd

acest

gradul de contraclie al fibrei. Coloraliile speciale cu sdruri de fier sau cu acid azoric permit evidenlierea structurii discurilor clare gi intunecate' Astfel ?n zona centrald a fiecdrui disc A se observd o bandd transversald, mai ciard, denurniti banda H (Hensen), ea insfui strabetita de o linie find, intunecatd, stria M. Fiecare disc I este divizat in doub iumdtdli egale de cbtre o linie transversald intunecatd denumita stria z, sau stria Amici. 3ttitr Z se succed la intervale de 2-3pm de-a lungul miofibrilelor' Segmentul de miofibrild cuprins intre doud strii Z succesive poart6 denumirea de sarcomer sau cisufi contractili Krause qi reprezinLd, unitatea morfofunclionald a celulei musculare striate' Miofibrilele pot fi definite ca o succesiune de sarcornere. Sarcomerul cuprin6e deci o bandd A qi doud jumdtdgi de benzi i situate de o parte gi de alta a benzii A (Fig.6.5., nig.o.s.y. fll:ri rnlsculari

Miofibrilele sunt formatc din benzi sau discuri altemante. ciare qi intunecate, situate la acelagi nivel in lungul tuturor miofibrilelor din grosimea unei t-ibre musculare striate, ceea ce conf-eri aspectui striat transversal al sarcoplasmei. Discurile intunecate sunt denumite discuri A (anizotrope qi birefringente examinate in lumina polaizatd). iar discurile clare sunt denumite discuri I (izotrope qi monorefringente). Lungimea discurilor intunecate este de 1,5pm gi ea nu se modificd in contraclia fibrei. Lungimea discurilor clare este de 0,8pm in fibra aflatd in repaus gi ea se micqoreazd.in funclie de

min{ibrili

filament de aclin$

ti*:tx-

.-t'-.-+;

(}.r +
UE

nl {3

moleuuli fie mt0zll]? molecule

musculare de
la nivel molecular
R. P. Jensh, 2002)

Fig.6.5.Schema organiz6rii
la

nivel

structurale

fibrei

(adaptare dupd

D.

microscopic W. Fawcett,

Mernbrana citoplasmaticd a fibrei musculare striate scheletaie sarcolema - este dublata, la cxterior, de o formaliune denumitd lamina extern5, asemdndtoare membran ei bazale, ce conline f-rbre de reticulind qi fibre elastice qi care se continua, fard o delimitare precisd, cu endomisiumul fibrei respective. La nivelul laminei externe se localizeazd celulele sateiit.

Ultrastructura

ultrastructural, miofibrilele sunt alcdtuite din miofilamente contractile, care prezint1 direcjie paralelS intre ele 9i distribulie extrem de regulata in interiorul miofibrilelor, ceea ce confbrd aspecftil striat descris in microscopia optic6. Miofilamentele sunt de doud tipuri: (i) filamente groase de miozini gi (ii) filamente subliri de actini.
118

9i

organuarea moleculari

miofibrilelor. Din punct de

vedere

a
o Filamentele groase

Filamentele groase prezintd diametrul de l5nm gi lungimea de 1,5pm qi se intind pe toata lungimea discului A. Fiecare filament gros este format din mai multe molecule de miozinl (circa 350), proteind fibrilari cu greutate moleculard de 510 kDa.
Molecula de miozini prezintd lungimeade 300nm, diametrul de 2-3nm gi este alcituitd din doud lanluri polipeptidice grele, rdsucite unul in jurul celuilalt in a-helix, avAnd fiecare la una dintre exffemitdli o regiune globuloasa, qi din patru lanfuri ugoare. Lanturile grele se asambleazd sub forma unei crose de goll cele doud catene r6sucite formdnd coada, iar regiunile globulare divergente formeazi capul crosei. Jonc{iunea dintre capul qi coada crosei este flexibila, fiind denumitd zona balama, gi permite modificarea conformationald a moleculei de miozind in timpul
contrac!iei.

Proteoliza enzimaticd a moleculei de miozind o divide in fragmente diferite, care

se

pot autosambla ulterior in vitro,

(i) fragmentul Sl, corespunzdtor extremitAfi globulare, care se proiecteazd radial in afara axei proteice; acest fragment prezinta pe fala sa intemd o zond care asigurd cuplarea cu ATP-ul, iar pe fafa externd o depresiune cu rol in conexiunea prin punli incruciqate cu actina: (ii) fragmentul 52, care formeazS, restul lragmentului de HMM. Cele patru lanturi
u$oare din structura moleculei de miozini, grupate
extremitaf i globulare ale lanlurilor grele; deci pentru

in condifii fizico-chimice speciale. Astfel, proteoliza cu tripsind cliveaz[ molecula de miozind in doud fragmente: (i) un fragrnent rectiliniu, denumit LNIM (rleromiozina ugoard), fomeazd cea nrai nlare pafte a cozii crosei rnoleculei ;i (ii) fragmenhrl t{MM (meromiozina grea), care intrzi in alcituirea capului crosei, a zonei balama gi a unui scurt ftagment din coadd. Sub acliunea altei enzime * papain -, HMM este disociatd la rdndul sdu in alte doud fragmente:

in doua perechi, se asociazl cu unul din fiagmentele Sl


lant greu lanturi uqoare

ale

fiecare lan{ greu de miozind existd doua lanfuri ugoare (Fig.6.6.). Asamblarea moleculelor de miozind in interiorul unui filament gros se face antiparalel, ?n succesiune coad6 la coad6, cu cozile

moleculi de miazini cnadi


filamenl

sit Ce lelSare

iiitl/cu actina
sit de legare
cu ATP

formate

din

meromiozini ugoard

in

centrul

ftlamenfului gi por{iunile globuloase de rneromiozind

grea, orientate spre extremidtile acestuia. Tijele se impacheteazd strdns gi se suprapun in mdnunchiul de miozind unele peste celelalte,
astfel inc6t partea centrald a filamentului contine numai po(iunile tip coadi ale crosei (corespunde zonei H a sarcomerului) iar cele doud extremit6ti con{in atdt por{iuni coad6, cdt gi por{iuni cap. Capetele globuloase, formate din meromiozinE grea,
proiecteazA spre exterior intr-un unghi de aproximativ 90" fala de tija; ele sunt distantate intre ele la 14,3nm, iar fiecare este decalat fald de cele adiacente cu un unghi de 120', astfel incdt capetele

se

Fig.6.6.Structura moleculei de miozind gi a modului de asamblare in cadrul filamentelor groase (adaptare dupS M. H. Ross. W. Pawlina, 2006)

globuloase se dispun in spirald in juru1 tijei centrale de meromiozindugoari, pasul spiralei fiind de 42,9nm (3xl4,3nm) (Fig.6.6.). Aceastd dispoziiie altcrnantd, in registru, facrliteazd contactul cu filamentclc subliri. La mijlocul unui filament gros existd punli transversale de legbturd intre miofilamentele de miozind, care vor forma linia M. vizibild in microscopia opticl in cenfrul benzii H.

r Filomonfala crrhfiri

Principalul lor constituent es.te actila - proteind contractild, aldturi de care se gdsesc doud proteine reglatoare: rygpryfgzflg--t! troponina..Filamentele subtiri au originea la nivelul liniilor Z ale sarcomerelor, de care sunt ata$ate printr-o extremitate. Cealaltd extremitate, libeia, strabate hemidGEulfJiffirunde pe o mici distanld in discul A adiacent, printre miofilamentele de miozind. Porliunile din sarcomer in care exista exclusiv filamente subliri corespund celor doud hemidiscuri I, cele in care se gdsesc ambele tipuri de filamente, formeazl discul A, cu exceplia benzii H, centrale, care contine doar filamente groase.
Moleculele de actini formeazd monomeri cu aspect globulos (actina G) cu diametrul de 5,6nm, prin a c6ror polimerizare rezulti actina F. fibrilari. Doud lanfuri de actind F se rlsucesc unul in jurul celuilalt sub formaunui dublu helix cu pasul de 36run, rezultdnd o structurd asemf,ndtoare unui girag de mbrgele. De-a lungul dublului helix se formeazd, doud gan{uri in care se gdsesc proteinele reglatoare: tropomiozina gi troponina. Molecuie de tropomiozind

FlugSgltl. suhtiri nt"rit ra*-u--hurgime- --de*1,5_u$ ;i

diametru-l

de

5--7nn.

u9

sunt asociate filamentelor de actind. Tropomiozina este formata din doud.catene poiipeptidice dispuse, de asemenea, in configuralie de q helix. Moleculele de troporrriozina polimerizeazd qi foineaza filamente cu lungirnea de 40nm, care u.op..A 7 molecule de actin6 G. in mugchiul in repaus, tropomiozina acoperd gi mascheazd locurile de afinitate pentru miozind de pe moleculele de actin6. Troponina, care se leagi de tropomiozind la intervale regulate de 40nm, este

formatd dintr-un complex de frei subunitdli peptidice de formi globulard, avdnd funcJii distincte: (i) TnT leagA complexul troponin6 la tropomiozina; (ii) TnC prezinid un loc de legare pentru calciu; (iii) TnI inhibd legarea capetelor globuloase de miozind la actind in mugchiul in repaus. Complexul tropomiozind - troponini regleazd contracfia musculard in funclie de concentralia de caiciu: cdnd nivelul calciului intracelular este crescut acesta se leaga de

troponina C, determindnd modificarea conformalionalS a tropomiozinei care va ldsa libere locurile de afinitate pentru miozind de pe filamentele de actin6, blocate anterior. Asti'el are loc astfel interactiunea actind - miozinS $i este initiatd
contraclia (Fig.6.7.).

uuilrprH')t

troponind

Raportul dintre miofilamentele subliri gi cele groase este de_6,: l, fiecare filament de miozind fiind inconjurat de $ase filamente de actind. Se'eiiuni transversaie la diieFte niveie ale

sarctmerului, examinate in microscopie electronici, evidenliazd urmStoarele aspecte


structurale:

Fig. 6.7. Sfructura filamentelor subtfui


dupd M. H. Ross, W Pawlina, 2006)

(adaptare

sunt formate din mici uniteli punctiforme corespunz[toare filamentelor subliri


o

Discurile

organizarc: (i) in zona mijlocie, regulat, ou diametru mai mare gi mai distanlate (intre doul filamente de miozind existf, 40-50nm) groase ml0zma; de filamentele de reprezentate punli prin unite punctele apar M, de miozini (ii) in centrul acestei zone, adicA la nivelul liniei transversale filiforme, formate din miomezinA; (iii) ?n zonele laterale ale discului A apar ambele tipuri de arii punctiforme dispuse sub fbrma unui model hexagonal: in centrul hexagonului se pozi\roneaza filamentul de miozinS, in timp ce vArfurile sale sunt formate de cele gase filamente de actini (Fig.6.8.). 2.t.2.Citoscheletul fibrei musculare striate. Studiui histofiziologiei contracliei musculare a ardtat ci mugchiul este dotat cu o rezisten!5 la tracliune independent[ de interacliunea dintre filamentele de actina gi cele de miozin6.

urrndtoarea corespunzAtoare benzii FI apar structuri punctiforme, distribuite

Discuri-le A

prezintA

Aceastd elasticitate musculart pasivi este posibili datoritd existen{ei unor filamente necontractile, alcdtuite din proteine accesorii.

Proteinele accesorii
trlanlente filamente fllamente nunti de uniune de actini de actini de miozind intre rrlamentele
gi

intrd in

alcdtuirea

miozinfi

de miszini

citoscheletului fibrei muscuiare striate Ei men{in pozilia filamentelor proteinelor contractile in interiorul sarcomerului, precum gi alinierea qi poziyia miofibrilelor in sarcoplasmS.
Pe intreaga lungime a benzii

Fig.6.8.Schema struchrrii moleculare a diferitelor componente ale sarcomerului (adaptare dupd K.M.Van De Graaff, S.I. Fox, 1999)

I se intind fiiamenre

extrem se
este

subliri (4nm) formate din titind, proteind ce mai

denumitb qi conectind. Filamentele de conectind se intind dc la linia M la discul Z. Po(iunea din filamentul de conectind cuprinsS in banda A este integratd in filamentele groase, existdnd gase filamente de conexini pentru un filament gros. Regiunea de filament cuprinsa in banda I fonneazd o conexiune elasticd intre filamentele groase gi linia Z. Titina este principala moleculi responsabili de elasticitatea miofibrilelor (impiedic6nd alungirea lor excesivd qi facilitdnd revenirea la dirnensiunea normali dupi intindere), precum gi de menlinerea in pozilie centrala a filamentelor groase in interiorul sarcomeruluiMiofilamentele subliri ale sarcomerelor succesive sunt legate termino-terminal la nivelul striilor Z. in aceasta regiune au fost identificate mai multe proteine cu afinitate pentru actinS o.-actinina. flanina. :e;,'Jnarinc- rolul 1or exact

t20

de un man$on delicat de tilamente. La periferia sarcoplasmei, subplasmalemal, secliunile longitudinale examinatc in microscopie electronic6. se remarcd strucfuri denurnite costamere care se succed in rcgistru cu striile Z ale miofibrilelor periferice. Costamerele reprezinti zonele de atagament prin intermediul hlamentelor intermediare ale miofibrilelor periferice la plasmalemS. Costamerele con{in vinculind gi talind, glicoproteine de adeziune, care se leagd, pe de o parte, de a actinina din benzile Ziar pe de alta se conecteaze cu
acoperitS

rimdndnd insd neelucidat. Extremitatile libere ale filalentelor subfri se termina printr-o molecula de topomotlulind, implicatd in reglarea lungimii filamentului prin polimerizarea actinei G. La nivelul liniei M, miofilamentele groase sunt solidarizate prin punli filifonne fonnate din miomezind. Lateral de linia M existd benzi transversale, paralele cu linia M, formate din molecule de proteind C, care atageazd filamentele groase (Fig.6.9.). Un citoschelet complex de filamente intermediare ofera suport mecanic miofibrilelor gi mentine alinierea transversaii a sarcomerelor. Principala proteinf, a filamentelor intermediare sarcoplasmice este desmina, care se dispune sub forma unor filamente incrucigate in lungul miofibrilelor gi in spatiul dintre acestea. La nivelul liniei Z, desmina se dispune sub formd inelard, ineiele fiind interconectate intre ele prin filamentele longitudidinale. Astfel, fiecare miofibrild este

in

proteineie membranei bazale


musculare striate.

fibrei
bi'rlxln A

Reticulul sarcoplasmic a fost lnrtlal observat in-mtcroscopra op;icd in urma coloraliilor cu metale grele, gL ,9-- I-ejgg*_ de.electronici a descris aceasti formajiune ca un sistem de " --iiiaumseii5i - de tubuli,
mernE-rane

2.1.3.Reticulul sarcoplasmic

bandaH

*tri*

M-

I I

miqfi@

filamente care inconjoari

f-recare

mlomEztna

Fig.6.9.Slructura moleculard a sarcomerului (adaptare dupd M.H. Ross, W. Pawlina,2006)

o relea continu[ ce se extinde in toatd sarcoplasma fibrei musculare striate. distribuitd in spaliul ingust dintre miofibrile. Deqi corespunde reticulului endoplasmic din alte celule. in fibra musculara striatd acesta este lipsit de ribozomi ataqali gi are o semnifica{ie funcfionali diferita: rcprezinld sediul acumuldrii de calciu, sechestrat in cavitAlile sale in timpul relaxlrii fibrei musculare gi eliberat in sarcoplasmi in vederea intrdrii fibrei in contractie. Deci rolul sdu este de a
inilia
sau de stopa contrac{ia musculari.
_

proprii, care formeaze

Reticulul sarcoplasmic este format din tubuli - sarcotubuli - care inconjoari flecare -:::- - - -.* --- . -. qpl[[qUprezinta o serie de diferen{ieri locale care se repeti in raport cu regiunile sarcomerului:
orientarea prevalentd a sarcotubulilor este longitudinald, paralela cu mioflbrilele, formdnd sistemul L (longitudinal); in dreptul benzi H din discurile A, tubulii longitudinali se anastomozeazd formAnd o relea care circumscrie miofibrila la acest nivel; Ia jonctiune-a dissului A cu diseulL de o pa{e+i_ de_ggglglta a_benzii Z. -U-Ulii-lglgf1q411y1l1_c-onflugqZq,jntr-_un &bul de_sal-ibru superior, orientat transversal, denumit ciqlqfq4 terminali. Astfel o pelqche de cisterne terminale paralele este asociatd cu tiecare joncf-u4e_A -_I aflatd in lungul miofibrilelor. Tot la niveh-rl joncliunii

sar

oiT{transversa1i)carenufacpropriu-}ispartedinreticului f

sarcoplasmic (reprezent6nd invaginiri profunde ale sarcolemei cu directie perpendiculara pe tubulii sistemului L), al_cdror lumen se deschide libjf lg :qpjqfata c,elu1ei. La nivelul joncliunii discului A cu discul 1, fiecirelubut este f,ancat Oe cAte o cisternd terminalS dintr-o pereche, apa(indnd a

dbnaTdgmente vecinETe ieticul sarcoplasmic. Un tubul T cuprins intre doud cisteme terminale -t vecine formeazd o triadi _(Fig.6. 1 0).
Degi reticulul sarcoplasmic este format dinn-un sistem continuu de tubuli, sunt descrise doud regiuni cu semnificalie funclionali deosebitS: (i) reticulul jonclional, format din cisternele terminale transvcrsale asociate tubuliior T, care prezintd proprietili ce il determind sE rdspundd la un potenlial de acliune propagat in interiorul fibrei prin intermediul fubulilor T, determindnd eiiberarea calciului in sarcoplasmd; lumenul cisternelor reticulului jonclional con{ine o protein6 denumita calsechestrind, care aclioneazd prin legarea calciului, ca agent sechestrant al acestuia in lumenul reticulului; (ii) sistemul L, format din tubulii longitudinali a cdror rnembrand este bogatd in particule de ATP-

121

azd dependentd de calciu gi magneziu responsabile,


sarcoplasmd in lumenul tubulilor.

in timpul relaxirii

musculare, de transportul calciuiui din

striel L:

strieA

' Ifla0a
,',

O
;fn rolrh il le

2.2.Mecanismul contractiei fibrei

musculare striate scheletale Contraclia fibrei musculare striate reprezintd, in esenta, o cuplare a excitatiei cu contracfia qi constd intr-o succesiune de evenimente electrice qi chimice care induc scurtarea sarcomerelor printr-un mecanism glisant (de alunecare) al

miofilamentelor

de actini printre cele

de

miozin6. i., Contrac{ia este declanqatd in momentul in care !, .,.rrlstErne I igte rn e _,[1it0_c0ndrie' tubul impulsul nervos ajunge la nivelul pldcii motorii. $druurHrll'i terminale tultuli transuersal Acetilcolina eliberati la acesi nivel geriereazdurr Fig.6.r0.Reticul r"t.l?i^sJlHlJlali in potential de acfiune care se propagd de-a lungul microscopia eiectronicd (adaptare dupd D.W sarcolemei gi, prin intermediul tubulilor T, Fawcett, R. P. Jensh, 2002) pdtrunde in interiorul fibrei musculare. La niveiul interfetei dintre tubulii T gi cisternele terminale ale triadelor are loc un proces care determind eliberarea rapidd a calciului din reticulul sarcoplasmic. Calciul eliberat in sarcoplasmd se leagd de miofibrile qi determind inilierea scurtirii lor. CAnd stimularea nervoasd inceteazd., calciul este retransportat prin mecanism activ in iumenul cisternelor temrinaie, scdderea concentratiei sale in jurul miofibrilelor provocdnd relaxarea fibrei musculare (Fig.6.1 1.).

..h.ra

acliune Fotential 'Je sarcrrlema

rrf\

retic ul s err:opta uuF,,q+,,,"-H-,.. rtr?:l

fliarxent oE

j%;,"ffi ttlamentdeaclinfrffi{? * '-'!H;_:';{&1"1-',".


F-

smicffi

Mecanismul molecular al contracliei a fost recent elucidat prin coroborarea observ.afiilor de microscopie electronicd cu cele de difracfe a razelor X: in timpul
confracliei, lungimea benzii A rdmdne constantA, in timp scurteazA. Teoria mecanismului glisant acceptatd in prezent presupune

ce banda I li banda H se
.

miozlni"*F;ffi*'_"*
sarDomer

ci, pe durata contrac{iei, lungimea filamentelor groase gi a celor subliri se mentine aceeagi cu cea din fibra in
repaus, dar filamentele subliri se deplaseazI in relafie cu cele groase, alunecAnd mai in profunzimea discurilor A;

?n f'elul acesta sarcomerele se scurteazi pe intreaga lungime a miofibrilei. in raport cu diferitele faze ale Van De Graaff, S. I .Fox, 1999) ciclului contractil se observ6 modificdri ale lungimii benzii H, dimensiunile sale fiind determinate de distanta dintre extremitaliie filamentelor de actind care patrund in interiorul benzii A, pornind de la cele doud benzi Z opuse: astfel, banda H este mai latd cdnd mugchiul este in repaus gi se ingusteazd in timpul contracliei musculare, prin penetrarea filamentelor de actind in intericrul benzii A (Fig.6.12.). Mi;carea filamentelor de actind este determinatd de capul moleculelor de miozind care formeaz6 pun{i incruci$ate intre cele doud tipuri de fllamente. in timpul contracfiei, deplasarea filamentelor de actinl este de 300nm pentru fiecare hemisarcomer, in timp ce migcarea exrremitatilor distale ale punlilor nu poate depagi l0nrn. De aceea, pentm a prociuce deplasarea vizibilS a filamentelor de actind sunt necesare sute de cicluri de formare qi de distrugere a puntilor transversale. in mugchiul in repaus, crearea legaturilor dinfre actini gi miozina este blocatd de complexul tropomiozindtroponind care impiedicl interac{iunea actind-miozind. Eliberarea calciului in sarcoplasmd ca rdspuns al stimulirii nervoase este urmatA de legarea sa de troponina C la nivelul fiecdrei subunitali de-a lungul filamentelor de actina. Aceastd legdturd determini modificarea conformalionald a complexului troponind, consecinla fiind deplasarea catenei de tropomiozind in profunzimea ganlului dinrre catenele ?n fi.-helix ale actinei, cu demascare a zonei de afinitate pentru miozind de pe molecula de actind. Legarea actinei de miozini activeazd ATP-aza conlinutA in capul rnoleculei de miozini (ATP-aza miozinicd este actin-dependentd deci necesitd pentru activare prezenlei actinei). in stare de repaus, ATP-ul este fixat pe capul miozinei Si nu este hidrolizat. Legarea actinei de miozin6 activeaz6 ATp-azct gi hidioliza ATP-ului avdnd ca rezultar producerea de ADP Si de fosfat anorganic (Pi). in urma elibertrrii de energie. se produce ataQarea fermd a capului de miozind pe o molecula de actina. Acest mecanism implica modificarea unghiului dintre capul moleculei de miozind gi molecula de actinS. La inilierea contracliei, acest unghi este de 90", iar in timpul contmciiei devine de 45o, migcarea fiind posibila datoriti prezentei celor doud regiuni flexibile din molecula de miozina (una la baza regiunii globuloase gi cealaltd la joncliunea dintre subunita{ile de meromiozina ugoara gi grea). Flectarea

Fig.6.ll.Diagrama propag6rii potenlialului de acliune la

nivelul fibrei musculare sfriate (adaptare dupa K. M.

t22

lcapului de miozina detemina translocarea filamentelor de acdn6 gi inaintarea lor spre centrur desprinderea ADP-ului care' impreund benzii A. Urmeaza cu Pi, uo ,.ru.. ATP-ul, n*u..u acestuia pe miozind gi ruperea legdturii actina'
capetele de miozini se desprind a. actind pentru un ulterior ciclu de iottu" qi

*ot..rii.'i. *i"?i1'r."..rtiniu.a.u g.ufuirui..riu


.uptu.a de pun1i. r.un.to.u..u p.og.esiia u

miozinb-

ff1f;:l'l91T:::,L:::T.ffi1":1i.,"fr:::',.,;'r^r'ui;;ilil;u,."i.
f

t[.."r.ror de actind sprc p,"rungeere pdni cana ionri de carciu sunt

de subunitdli de

l;"*'.'#'::ff{:r1';:**l;:h:{**,,*T',::T3,T
contractie,

ca urmare a sistdrii eriberarii

de medr:ator chimic gi consecuriv

.vor fi disponibile pentru realizarea ranspofului activalcalciuluidinsarcoplaim5inreticululsarcopIasmic,M.

ilWTi

c$lIrR*cIE

J: procese:(i)hidroIizacreatinfosfatuIui;refacereaacesfuiase,T_fuffi ".i
realizeazdintimpulrepausuluimuscurarpeseamaglicogenurui,

rigiditatea cadavericd (confractia musculard iermanentd). ATP-ul n-cesar contractiei musculare poate t'nr.niz"i"p.i'"

i;il;T,i;"illi1;j#::,",.trr*:r#i*:ll :iffi-ffi,

REFAUS

ffi
(dreapta) in
(adaptare

ElrpcflftE (ii) oxida-rea aerobr a grucozei (provenitd tle direct din s6nge fie din glicogenul muscu.lar prin g-licogenotizaj ii a acizirir F'ig.6.12.Diagrama varialiilor de dimensiune ale gragi;' prin glicolizir aerobi tt ptodu. aproximatiu 38 moli de beizilor sarcomerului (st6nga) gi a pozitiei ATP penffu un

:j,.,:",X';::::.t:?:^':..:l^:':yl'-'i'J:"-,"it,o,ia.iJ'

I ffi ffi f , *:
;;il; j,'"ii-,",

--*-frrutoc*,

mol de glucoza ca'taboiizara qi (iii)oxidareaanaerobiaglucozeilprincarer"p.oa.r.z-oti ffi::tr1tr.?I:'$'"91,'Jtr;,1,1llliae


acid ractic, prin

fira*renteroi^;;

dupr

diferite stadii ale activitd{ii musculare

* i"","",iii rliil,Ji, roor;

faptul cd' in mugchiul in ansanblu, mediatorul crrlmic

contractia unei fibre musculare se realizeazd,prin scurtarea simultana sa conform lcgii "totul sau nimic"' Adaptarea rdspunsului muscular ra

,.

o"r.u"..a

p."r..ri"

gi completd a tufuror miofibrilelor din structura intcnsitatca stimulurui contractil sc

ff*:j,jil*::H,:H,T*ffi::[H:if:*n:urh*ih#Jil::iil:nil'Tii.ui,..u..n,,u.,r
***f.onomiozins cqz+s+
reag6

explica prin la nivelur terminatiiror nervoase. Numarui

]i

-r*.-*:j.

.l*

d*

iropsrin6

CaZ+

U82{-

lnl**ox
I

de aetnni

r-.

", ,.*fif*rnetE cle


trqnelr4r ;rli

{}

CaZ+

{}

Ca2+

f;* c*t*

de actin[; 5' ATp este scindat in ADp pozilia initiard (adaptare dupd K. M.

leagd de troponina; 2. situsuriie d. , 3' 4' capul morecurei cie miozin' r.

Fig'6'13'Diagrama mecanismurui morecurar al contracliei muscurare: f . ionii de calciu

l.;;;

d;;l;:.urd,

ale actinei cu miozina

se

ri'i"ra, iar morecura de miozind van de c.aait S.L Fox, lggg)

sunr denascate; dererminand arunecarea filamenrului


se

intoarce in

123

numdruluimarcdecapilaresanghinecarelem5rginesc;ql9-@_n-um5r.dq mitocondrii voluminoase situate printre miofibriie gi subpiasmaiem4i, cie aceea se evideniiazd pin r@enffie_IemiToconaii'l'G_ipec;iiuiicinat-dehidrogenaza),precumqi
picituri lipidice. La nivelul fibrelor roqii, benzile Z sunt mai late decit in alte fibre. Iric-@uratd-d miai. D-atorita capacitalii de regenerare oxidativi a ATP-ului, contraclia lor este lentd dar persistent[, iar oboseala musculard se
numeroase

diametrureiativmodestgiocolora1iemaiinchisd,9to@-mioglobin1qi

2.3.Heterogenitatea fibrelor musculare striate Fibrele musculare striate care intrd in alcituirea unui muqchi scheletal nu sunt identice, ci diferi prin: (i) caracteristici ltructurale: culoare, diametru, numdrul de mitocondrii, (ii) caracteristici metabolice: viteza de contracfie, calea primard de sintezd a ATP-ului, conlinutul in mioglobind; (iii) caracteristici histochimice: conlinutul de glicogen, conlinutul de acizi graqi neutd, conlinutul de ATP-az[ miofibrilarS. Aceste diferenfe, care nu se evidenfiazd pe preparatele histologice de rutind ci numai prin tehnici speciale de histochimie gi histoenzimologie, determind clasificarea fibrelor musculare in trei categorii: fibre rogii, fibre albe gi fibre mixte. intr-un mugchi existd de reguld toate cele trei tipuri de fibre, dar in proporlie diferit[, determinatl genetic Ai dependentd de inerva{ia motorie. . Fibrele roqii, denumite qi fibre cu tracfiune lenti sau fibre oxidative, prezintd un

instaleaz5maigreu'mu$9l{i*pjl1t?u(mugchiispatelui,
mugchii membrelor) capabili de contractii lente si prelungite.

ului se face prin glicolizi anaerobd, iar fibrele conJin aepolttlmportante de-glicogn gi cantitdli mici {9_!ry14.r_lpglry il !_Tg9d4gq5. Axonii care inerveazd aceste nbre pie7inte diametru mare, iar plScile motorii au dimensiuni duble fald de cele ale fibrelor rogii. Ace,stg*fibrq au capacitate de contrac,t_i_q_inle-1rp3 ;i-rapida*daLds-scurtadurata-cdci oboseala musculard se instaleaza repede. La offi, aceste fibre sunt locahzile in mu;chii degetelor qi in muqchii oculomotori. Cele douf, categorii de fibre poteoexist4 in propor{ii ygiabi]g, in gcg$i gg,qghi. . Fibrele intermediare prezintd caracteristici structurale_.gi citochimice intermediare intre fibrele albe qi_ cele 1o;{- fiinii denumits Fre finre cu-co,a11ragie- fgplq4,-I9?l$q!!_e I4 e&rt, fie fibre oxidativ-glicolitice.
2.4.Inerv afia mugchiului striat scheletal Muqchiul striat scheletai beneficiazd de inervatie motorie, senzitivd gi vegetativd. 2.4.l,Inervatia m otorie Inervalia motorie este asiguratd de prelungirile axonice ale neuronilor motori, motoneuronii u,, locaTizati in mdduva spindrii sau in trunchiui cerebral. Neuronul motor impreund cu fibrele musculare pe care le inerueazd formeazd o unitate motorie. Un singur neuron motor poate inerva de la una la sute de fibre musculare din structura unui mugchi, ?n raporl cu dimensiunea acestuia gi cu precizia miqcdrilor pe care le efectueazd. Astfel, in mugchii oculomotori, un axon inerveazi 3-10 fibre musculare, ?n timp ce in mugchii spatelui sau in cei abdominali un neuron ineweazd cdteva sute de fibre musculare. For,ta de contraclie dezvoltati de un muqchi ?n ansamblu depinde de numdrul de unitili motorii care sunt activate. Legdtura dintre terminalia nervoasd axonald gi fibra nervoasd constd dintr-un tip particular de sinapsd, denumitd sinapsi neuromuscularl sau placi motorie. Placa motorie este alcdtuitd din trei componente: (i) componenta presinapticd - terminalia axonal6; (ii) fanta sinapticd - spaliul extrem de ingust (60nm) care separi butonii terminali de fibra muscular[; (iii) componenta postsinapticd membrana fibrei musculare. o Terminafia axonald. Axonul neuronului motor traverseazd epimisiumui iar la nivelul perimisiumului se ramificb ?n multiple terminalii care, in vecindtatea fibrelor musculare, igi pierd teaca de mielin[, rimAn6nd acoperite doar de teaca Sch'"vann. Capdtul distal al acestor ramificalii se

124

tennind in contact cu i-rbra muscufri prin mici fbrmaliuni denumite butoni terminali. Butonii terminali confin citoplasma (neuroplasm6), numeroase mitocondrii, microtubuli qi vezicule sinaptice. Acestea sunt reprezentate de mici sferule cu diametrul de 40nm, delimitate de membrane proprii gi care contin mediatorul chimic - acetilcolina. o Sarcolema fibrei musculare adiacentd butonilor terminali formeazi, numeroase addncituri, asemdnitoare unor _igheaburi. care gdzduiesc butonii terminali. Aceste jgheaburi se invagineazd dAnd naqtere ia numeroase repliuri care conlin receptori pentru mediatorul chimic. Sarcoplasma subjacentd nu contine eiemente contractile, dar nucleii, ca gi mitocondriile, sunt fbarte numeroqi; in cantitate mare sunt prezenti de asemenea reticul endoplasmic rugos qi ribozomi liberi, implicali in sinteza receptorilor (Fig.6. 1 a.).

neurrl n

lul6 Srhwann
SXrln

aga$u sinaptir

bri
nruscularS

t'r
,1,

vez;cufe

pre*inapli ce

ramoplasmi

epafiu ainaplic

undrii

Fig.6.l4.Diagrama inerva(iei motorii

impuisul nervos ajunge pe cale axonald 1a fibrei musculare; dreapta: structura microscopicd a pldcii
(adaptare dupa M. H. Ross, W. Pawlina, 2006)

mugchiului striat scheletal: stAnga:


nivelul motorii

Impulsul nervos ajuns pe cale axonald la nivelul butonilor teminali determind eliberarea veziculelor de acetilcolind in fanta sinapticd. Neurotransmildtorul se leagd de receptorii specifici din repliurile sarcolemei. Acest f-apt determina deschiderea canalelor care pennit pdtrundcrea ionilor de sodiu in sarcoplasml gi depolartzarea membranei, generAnd un semnal electric, potenfial de acfiune, care se propagd rapid in sarcoplasmd de-a lungul tubulilor T, induc0nd eliberarea ioniior de calciu gi initierea contractiei.
clinice: blocarea receptorilor pentru aceticolini

2.4.2.Inervatia senzitivn Coordonarea activitdlii musculaturii striate scheletale (posturd, locomotie) de cdtre sistemul nervos central necesitd informafii continue pe care acesta le primegte dinspre celulele musculare. receptate sub forma unor impulsuri senzitive, denumite stimuli proprioceptivi.

Receptorii senzitivi proprioreceptorii care primesc aceqti stimuli sunt: (i) terminatii nervoase libere, reprezentale de prelungirile dendritice ale neuronilor

pseudounipolari din ganglionii spinali, care se dispun spiraiat sub fbrmd de filete amielinice in jurul fibrelor musculare; (ii) fusurile neuromusculare.

125

mugchiului respectiv qi de finelea mi$cdrilor (cele mai numeroase sunt in mugchii extrinseci ai giobului ocular gi in mugchii laringelui). in structura unui fus neuromuscular intra: (i) c6teva fibre musculare striate modificate; (ii) fibre nervoase; (iii) capsula conjunctivd care circumscrie formafiunea. o Fibrele musculare din structura unui fus neuromuscular, denumite fibre intrafusale, au dimensiuni mult mai mici (5-l0mm) decAt cele care formeazd. restul masei musculare (fibre extrafusale)' O formaliune poate conline 6-i2 fibre intrafusale. in raport cu dimensiunea 1or gi dispozi{ia nucleilor, sunt descrise doud tipuri de fibre intrafusale: (i) fibie cu nuclei in sac ce ocupd zona cetrtralf, a fusului, iar extremitaflle lor se intind dincolo de capsula acestuia, unde se jonclioneazd cu cndomisiumul fibrelor extrafusale;(ii) fibre cu nuclei in ian1, mai scurte, care nu depSgesc capsula fusului qi sunt situate la periferia acestuia. Porliunea centraia a ambelor tipuri de fibre, denumiti gi zoni ecuatoriali, este lipsitd de strialia transversal[ caracteristica, fiind necontractild, in timp ce zonele periferice, denumite segmente polare, prezinti alternanld de discuri clare gi intunecate, fiind contractile. o Fibrele nervoase. Fusurile neuromusculare prezint[ dubla inervaJie: aferentd - senzitivd si eferentd - motorie. Fibrele senzitive au originea in neuronii pseudounipolari din ganglionii spinali. Aceste fibre sunt de doud tipuri: (i) fibre aferente primare, groase, cu conducer" ruplOa, care in interiorul fusului dau naqtere unor terminalii denumite anulospiralate ce inconjoari zonele centrale, lipsite dc striafii, ale ambelor tipuri de fibre musculare intrafusaie; (ii) fibrele aferente secundare, mai subliri, asigurd o conducere 1ent6, iar in interiorul fusului se termini fie ca fibre anulospiralate secundare care vin in contact cu fibrele cu lan! nuclear, fie sub forma unor terminafii ramificate, denumite fibre ,,in ieder[", care vin in contact cu fibrele musculare intrafusale cu nuclei in sac. Ambele tipuri de fibre conduc influxul nelvos spre neuronii motori din coamele anterioare ale mdduvei, determindnd contractia musculard.
m0t0neur0n uli atpha

in lungul fibrelor musculare. Numarul fusurilor variazd in funclie de dimensiunea

Fusurile neuromusculare sunt fofialiuni ovalare cu lungimea de pdn6 la 10mm. distribuite

flbrfi cu sac nuclear


fi

motoneuronilor

hri aferenti secunclar


fll:re cu larrt nuclear
trbre aferente primare nur:lel

anterioare medulare qi ele ineweazd porliunile contractile, situate ia polii fusului, apartindnd fibrelor musculare intrafusale de ambele tipuri (Fig.6.15).

Fibrele motorii sunt axonii y din coarnele

?ntindere a

Inervalia motorie determind un grad de

fibre Elerente ga

mugchiului, fiind distribuite in paralel Pawiina, 2006) cu fibrele extrafusale. Prin intermediul tcrminaliilor senzitive, care reaclioneazd' la tensiunea bruscfl (terminatiile primare) sau lenti (terminatiile secundare), sistemul nelvos central este informat despre gradul de intindere a fibrelor intrafusale gi implicii despre gradui de contraclie a fibrelor extrafusale, astfel incdt contraclia comandatd prin motori sd fie adaptatd rezistenlei pe care o au de invins. Starea de tensiune a fibrelor intrafusale 'ervii induce descSrcarea de stimuli senzitivi care determind impulsuri nervoase motorii, deci contraclia muqchiului. Contraclia (scurtarea) fibrelor musculare extrafusale scade tensiunea in fibrele intrafusale. Astfel se realizeaza, printr-un mecanism de feed-back, controlui st[rii de contractie a mugchiului.

Fig.6.15. Strucfura fusului neuromuscular, schemd (adaptare dupd M. H. Ross, W.

de receptori de intindere aj

necontractile ale fibrelor intrafusale, dependent de niveiul de contraclie, fbcAndu-le sensibile la contraclia mugchiului in totaiitate. Fusurile neuromusculare indeplinesc rol

zonelot

centrale

t26

2.S.Jonc{iunea mugchiului cu tendonul (jonctiunea miotendinoasi) Contraclia musculard determini mobilizarea pieselor osoase ale scheletului prin intennediul tendoanelor. Zona specializatd de adeziune di$re fibrele musculare gi fasciculele de fibre colagene ale tendonului poartd denumirea de jonctiune miotendinoasi. Microscopia electronicd de transmisie qi de baleiaj au demonstrat cd la nivelul intert-etei mugchi-tendon, fibrele musculare prezinth numeroase cute sau falduri anastomozate intre ele. precum qi proeminenle de formd cilindricd. Membrana bazald, care circumscrie aceste formaliuni este traversatd de filamente transrnembranare care pdtrund, pe de o parte ?n interiorul sarcoplasmei fibrei musculare pAni la nivelul striei Z a ultimului sarcomer, iar pe de alta se intrepdtrund cu fibrele colagene tip II din tendon. Epimisiumul fibrei musculare se continul cu peritenoniumul extern iar perimisiumul se continud cu peritenoniumul intern. In vecindtatea joncliunii miotendinoase se gdsesc formatiuni senzitive incapsulate. asemlndtoare fusurilor neuromllsculare, dar de dimensiuni mai mici (lmm lungime), denumite fusuri neuro-tendinoase Golgi. Acestea sunt formate din fibre colagene tendinoase, grupate gi invelite de o capsuli conjunctivf,. Fibrele nervoase senzitive mielinizate traverseaza capsula. i;i pierd teaca de mielinS. gi se ramifica printre fibrele colagene. in timput contracliei musculare fasciculele^de colagen din interiorul fusului sunt supuse unei tensiuni qi comprimd tenninariile nervoase. intinderea excesivd a tendonului determind aparilia durerii gi aciioneazd inhibdn,j motoneuronul a.. Contracfia este stopatd iar muqchiul se relaxeazd.

3.Iesutul muscular striat cardiac

strie intercalari
Fig.6.16.Fibre musculare striate cardiace, schem6

in microscopia optica (adaptare


L. C. Junqueira, J. Carneiro, 1980)

dupd

transmite de la celuld la celuld prin intermediul din unitdli celulare separate, mupchiul cardiac se

121

l.Miocardocitele contractile Miocardocitele contractile sunt celuie unNucleate, de formd aproximativ cilindrica, cu lungimea cuprinsd intre 80-l00pm gi grosimea de 15pm. Extremitdlile celulare sunt ramificate, la acest nivel celulele adiacente jonclionAndu-se prin formatiuni tipice miocardului, diseurile intercalare. Discurile intercalare sunt pulin vizibile in nicroscopia optici in coloralii de rutind, dar sunt ugor de evidenliat prin coloralii speciale (hematoxilind fericd). in acest mod se remarci traiectul discurilor care, de cele mai multe ori, este determinat din suprapunerea unor segmente uqor defazate, asemdnltoare ffeptelor unei scdri, formafiunile fiind denumite. de aceea, gi discuri scalariforme Eberth. Pe o secliune longitudinalS prin miocard, in microscopia opticd, se remarcd cd discurile intercalare sunt situate aproximativ perpendicular pe axul lung al celulelor, in locul unde ar trebui sd se situeze o strie Z, datd fiind periodicitatea acestora. Sarcoplasma miocardocitelor contractile prezintd dubll striafie, longitudinala qi transversal5, prin altemanla ciiscuriior ciare gi a celor intunecate. Fasoicuieie longitudinale cie miofibrile suni ugor distanlatc inzona centralS a celulei unde se afld nucleul. in sarcopiasmd, cu vdrsta se acumuleazd granule de lipofuscinl, pigment de culoare galbenS. considerat ca provenind prin degradarea lizozomilor. La persoanele in vArst6 acest pigment poate ajunge pAni la 20o/o din greutatea uscata a
3.

miocardului.

Nucleolul este evident iar cromatina nucleard este dispusd omogcn. Studiul electronomicroscopic aratd cd miocardocitele prezintd o serie de caractere comune cu celulele musculare striate scheietale, dar Ei unele tr6sdturi morfologice particulare. Miocardocitele sunt mdrginite de sarcolemi, dublat5. la exterior de membrana bazald. Sarcoplasma con{ine miofibrile formate de asemenea din miofilamente contractile de actind gi miozind cu aranjamentul caracteristic descris, form6nd sarcomerele. Secfiunile transvers ale aratd cE printre miofilamente se gasesc numeroase mitocondrii gi elemente ale reticulului endoplasmic neted. Secliunile longitudinale demonstreazd cd miofilamentele ocolesc nucleul, crednd spaliul clar perinuclear vizibil in microscopia opticd. in acest spaliu se afld aparatul Golgi gi reticulul endoplasmic rugos, mai slab dezvoltate in miocardul ventricular gi mai bine in cel atrial, precum qi mitocondrii. In miocardocite fascia
adherens dESm0z0m

Nucleul miocardocirului este unic, situat central, rareori pot exista doi nuclei.

,g*

$ft- + r g6;; r"l "_* ,^fJ-lr | 'il, n. $"",.,


;*ffi"
:it; ; f,*#i:.:

f-

^.*'

perinuclear, periferic dar gi printre miofilamente. Mitocondriile prezintl, o mare sensibilitate la hipoxia cardiacd, in aceasti situalie suferind modificiri de numdr gi de dimensiune. Sarcoplasma

distribuite in

mitocondriile sunt fbarte

toati

numeroase, sarcoplasma:

",':-*--a

#]::::

de mioglobind
miloc0ndrir

confine o cantitate mai mare de glicogen gi

comparativ

cu

fibra

musculard striatd scheletaid (Fig.6. 1 7.). Reticulul sarcoplasmic prezintd unele


nutleu

sarcoleme

Fig.6.17.Miocardocit, schemd in microscopie electronicd (adaptare dupd L. C. Junqueira, J. Cameiro, i980

miofilamente in miofibrile distincte. Tubulii T (transversali) sunt situali la nivelul benzii Z Ei nu la nivelul jonctiunii intre banda A gi banda L Ei apar ca invaginalii profunde ale sarcolemei care pdtrund in sarcoplasmd; sunt mai

particularitdli de structurd gi distribulie in miocardocite fqd de fibra musculard striatd scheletald. El nu este atAt de bine organizat qi nu separl fasciculele de

numeroqi gi au un diamctru superior fala de fibra musculari striatd scheletala. Tubulii T comunic5 cu cisternele terminale ale tubulilor L (longitudinali). Fiind siruali la nivelul striei Z, rezult6 cd pentru un sarcomer existd un singur tubul T. Cisternele terminale prezentAnd dimensiuni modeste
128

I
dilatafii saculare. La nivelul unui

sarcomer, dilatafiile saculare formeazd. impreund cu tubulul r o formaliune-diadr-denumitd astfel pentru c6 un tubul r este mirginit doar pe o parte a sa de dilataqia saculari, de cealaltr parte fiind flancat de reticulul sarcoplasmic al sarcomerului vecin (Fig.6.18). Ca gi in muqchiul striat scheletic, contracfia miocardocitelor depinde de eliberarea ionilor de calciu in sarcoplasmd; spre deosebire insd de mugchiul striat scheletal, cel cardiac dispune de rezerve limitate de calciu la nivelul dilataliilor saculare; de aceea in timpul d,epolarizdni sarcolemei se produce un influx de calciu din mediul extracelular care se aclauga celui eliberat din dilataliile
saculare.

sunt numite

Discurile intercalare reprezintd, aga dupd cum s-a ardtat, zonele specializate de- joqqliune dintre cefur]ele miocardice, aserndnitoare treptelor unei scdri. Examinate in microscopie aceste joncliuni prezintl zone transversale (vizibile gi in microscopia opticd), care"te.t.on;.a, corcspund portiunii verticale dintre trepte qi zone longitudinale (care nu se evide iliazain microscopia optica;, 9i care reprezinti corespondentul treptelor propriu-zise. Ambele componente ale discurilor intercalare conlin joncliuni celulare specializate: (i) zonula aclherens; (ii) desmozornii qi (iii) gap junctions.
complexul regiunilor transversale ale discurilor intercalare; jonclioneazd capetele miocardocitelor

adherens rcptezintra

ozonula adherens sau fascia

.jonclional majoritar

al

qi este cea care se evidenliazd pnn colora{ia cu hematoxilind-eozind. La acest nivelf intre ceie doue Celule

adiacente existi
electronodens

de

un

spaliu
tubulT reticll sar'coplasmic

aproximativ l5dilatatie saculari

20nm, asemdndtor celui dintre celulele epiteliale. Fascia adherens serveqte ca zond de ancorare a filamentelor subtiri din sarcomerele terminale ale celor doui miocardocite adiacente, fiind deci echivalentul unei strii Z.
o

{iarla
schemd

in

l.'ig.6.l8.Reticulul sarcopiasmic miocardic,


microscopia electronicd (adaptare

macula adherens

sau

Fawcett, R. P. Jensh, 2002)

dupi D.

W.

permil6nd nbieroi

onexusTau gap junctions se gisesc la nivelui-iegmentelor longitudiJr--fr-Oir""nf". intercalare. Au rolttl cle a- nermite nasairrl innil^r si al inf^inrbnnaliei celulare de la celulf, la celuli,

desmozomii jonc{ioneazd, doud, celuie individu4le intre ele, fiind situatE a:61t la nivelul portiunilor transversale, -eEtirri--fle - ztinula adheiens, cdt qi la nivelul po4iunilor longitudinale. Desmozomii au rolul d-e a-lmpre-diga-de,ssl-id-aazarqqcelg].e-!ol mjogaJduluiin timpul contractiei.

"J;J.TT'::ff:T:'":";ffifl

3.2.Celulele mioendocrine Celulele mioendocrine reprezintd miocite contractile situate in atriul drept gi mai pulin in cel stdng, ale cdror caractere morfologice, examinate in microscopia opticd, nu Oif"ra de cele ale miocardocitelor descrise. \{icroscopia electronici evidentiazdlanirretui sarcoplasmei lor numeroase

granule secretorii cu diametrul de 0,3-0,4pm, rndrginite de membrane


r29

proprii.

t
Granulele conlin precursori ai unei famiiii de peptide denumiti generic cardiodilatinii. Prohormonul conlinut in granule este scindat in timpul exocitozei, rezultand peptide active circulante, dintre care doui sunt caracterizate pdna in prezent: hormonul natriuretic atrial qi hormonul natriuretic cerebral. Eliberate in sAnge, acestea provoacd vasodilatalie perifericd gi sciderea presiunii arteriale, precum qi creryterea excreliei urinare de sodiu qi, consecutiv, cregterea diurezei. O parte din efectcle acestor hormoni sunt mediate prin inhibarea secre{iei de arginin-vasopresind la nivelul hipofizei posterioare gi de aldosteron la nivelul corticosuprarenaiei. Hormonul natriuretic atrial reprezintd cel mai puternic natriuretic endogen cunoscut pdn6 in prezent.
3.3.Miocardocitele sistemului excito-conductor Miocardul se contractA ritmic fEri stimularea directd a sistemului nervos (contracfie miogena). Automatismul cardiac presupune contraclia spontand intrinsecl a miocarduiui, initiatd transmisd ;i de cdtre celule specializate care formeazA sistemul cardionector sau sistemul excitoconductor al inimii. Acesta este format din urmitoarele structuri: (i) nodul sinoatrial, situat la jonc{iunea dintre vena cavd superioari qi atriul drept; rcprezintd,locul unde este iniliat6 contractia, fiind denumit de aceea qi ,,pacemakerul" miocardului; (ii) nodul atrioventricular, situat in por,tiunea inferioari a sepfului interatrial; (iii) fascicul His sau fasciculul atrioventricular cu origine in nodulul atrioventricular, care pdtrunde in septui fibros interventricular gi (iv) refeaua Furkinje care ia nagtere prin diviziunea in doui ramuri - dreaptd qi stdng[ - a fasciculului His, care, ulterior, se ramificd sub endocardul celor doi ventriculi, stabilind joncliuni comunicante cu miocitele contractile (Fig.6.19). 3.3.1.Nodulul sinoatrial (Keith-Flack) este o formaliune ovalard, cu lungime de 10-20mm qi grosime de circa lmm, cuprinsd intr-un lesut conjunctiv bine vascularizat. Ceiulele sale, denumite miocite nodale, celule pacemaker sau nodulul s celule P (pale-palid), sunr pulin colorabile in amura strOngi tehnicile obignuite, prezintd un diametru inferior (a-6pm) fala de miocardocitele contractile, nu prezint5 discuri intercalare gi au extremitdlile ramificate. Celulele se jonclioneazd intre ele gi cu miocardocitele vecine prin joncliuni comunicante. Sarcoplasma, bogat6, conline un nucleu voluminos, central, iar miofibrilele, putine, au dispozilie neregulatd.

3.3.2.Nodulul atrioventricular are structurd histologicd asemdnitoare celui sinoatrial, fiind 2002) alcdtuit p lin cAteva celule dispuse central, circumscrise de celule de tranzilie denumite celule T, aiungite, conlindnd un numdr superior de miofibrile in sarcoplasmd. Legdtura dintre nodulul sinoatrial 9i cel atrioventricular se face prin trei tracturi internodale: anterior, posterior gi mijlociu, considerate doar legdturi funclionale, ele neprezentdnd caracteristici morfologice distincte. Aceste tracturi indepiinesc probabil rolul de a incetini viteza de conducere, permil6nd umplerea optimalS a ventriculilor. 3'3.3.Fasciculul atrioventricular His este format din celule dispuse in giruri paralele qi incluse in fascicule de fibre colagene apa4indnd septului interventricular. in porfiunea-sa iniliaid este alcdtuit din celule P qi celule T, iar in cea inferioari apar celule Purkinje. 3.3.4.Re(eaua Purkinje provine prin ramificarea in doud ramuri, dreaptf, qi stdngd, a fasciculuiui His. Ramurc dreaptd, pdtrundc in ventriculul drept qi se ramifici imediat in releaua Purkinje, in timp ce cea stAngd traverseazd septul interventricular, pdtrunde in ventriculul st6ng gi aici se ramificl in doua brafe, anterior gi posterior care, Ia rdndul lor, se continud cu relelua Purkinje. Celulele sale, denumite celule Purkinje, prezintd dimensiuni importante, fiind mai mari
Fig.6'lg.Componentele sistemuiui excitoconductor (adaptare dupa D. W. Fawcetr, R.P. Jensh,

130

t
decAt miocardocitele contractile; citoplasma lor este clard, bogatd in glicogen gi mitocondrii dar sdracd ?n miofibrile. Aceste celule stabilesc jonctiuni de tip gap cu miocardocitele ventriculare. Toate cele trei categorii de celule ale sistemului excitoconductor al miocardului (p, qi purkinje) T sunt lipsite de tubuli T.
Corelatii clinice: ischemia miocardica

ritmicitalii contracliei (tahicardie), cre$te forfa de contractie qi produce dilatarea arterelor coronare.
Contrac{ia miocardicd este influenfati hormonal. Astfel adrenalina

cardiac (bradicardie). reduce fo4a de contraclie gi determin[ constriclia Inervatia simpatici induce, prin intermediul mediatorului chimic * nctraclrenalina

3.4.Inervafia miocardului Aqa cum s-a a.ratat anterior, originea fiecf,rei bdtdi cardiace este miogend, provenind din sistemul excito-conductor, independent de stimularea nervoasd. Miocardul beneficiaz5. de inervatie vegetativi, simpatici qi parasimpatici, care nu iniliazd contraclia cardiacd, ci regleazd' ritmul acesteia (efect cronotrop). Inervalia parasimpatici este asiguratd de ramuri ale nerr'ului vag ale cdrui terminatii vin in contact, fEra a face siirapse, cu celulele din nodulul sinoatrial gi cel atrioventricular gi se extind qi in perelii arterelor coronare care irigd miocardul' Eliberarea mediatorului chimic acetilholina derermina incetinirea ritmului coronard.
creqterea

blocantele canalelor de calciu, scad ritmul contractiei mi.cardului.

hormonii tiroidieni, cafeina, teoflina gi digoxina. Antagonigtii receptorilor adrenersici. cum ar tl propranololul sau

medulosuprarenalei ajung ia miocard pe cale sanghinS. Stimularea receptorilor B1 adrenergici determin6 cregterea fo4ei de contrac{ie (efect inotrop pozitiv) 9i tahicardie. Alte substa:rfe cu efect inotrop gi cr"onorrop pozitiv sunt calciul,

ii

noradrenalina eliberate

la

niveiul

4.lesutul muscular neted


q.rp. az.a cir maj lrecvenr in pitu; ;;; ;;"t.1 ;;i';;; se oreanileazi in ascicule izolatij. ceri"r" ;;;*;;J. uo otror-'a ru;irorma gi se dispun in mod caracteriiti,ciu partea-iubliath (capdtul) unei fibre in dreptul pdrlii ingrogate a fibrelor vecine, toate fibrele fiind orientare in aceeagi direcfie. Ce$l9 adlaceqlq $:i,_rycl!q ry_Az=AJl,iuqlc1lUd_d_e, !1p 9?p*li.-itt ,cadrul tunicilor, sunt asociate prin*1esut conjunctiv bogat fibre-de relily-llF qi fibre elastice, care permit contrac{ia gi relaxarea intregii ""r*i"tir"t,-.onlinani tunici (Fig.6.20). Jegglul muscular neted organizat sub forma unor pituri continue se gdseqte in perelii organelor cavitare, fiind denumit de aceea qi 1e$i rn;sculai visceral: peretele tubului digestiv din

lesutul muscular ne{e{ fibre musculare netede. Acestbu i"

e-s[e-

*alcdluit din celule contractile

denumite

(v) in tunica medie a vaselor sanghine. Asociate in fascicule izolate, fibrele musculare netede formeaza mugchiul B^icke din vilozitatile intestinale, mugchiul erector al firului de pbr, muqchii irisului.

treimea mijlocie a esofagului pAnd l; anus; perelii conductelor traheo-bronqice; (iii) perelii cdilor urinare extrarenale; peretele traciului genital feminin gi masculi';

131

4.1.Fibra muscularl netedl Pe secliune longitudinali, celulq m_us_cg]g1q qe,tgdd apare fuqlfoqma, cu partea centrald mai yolumino4s4-Sr- extremitd+ilc--efi.late*-iar pe secliune transversald prezintd formd rotundd sau ovalard. Lungimea sa variazl, in funclie de organ: de la 20pm in perelii vaselor sanghine p6nd la 500pm in peretele uterului l'ibre gravid, iar grosimea este cuprinsd intre 4-1Opm. culare Nucleul, unic, este situat in partea centrald a celulei, avdnd ISrmtb-vela-sau de bastonaq, orientat cu axul lung in lungul fibrei musculare; in celula aflat1 in contraclie nucleul capdtir formd de tirbugon. Nucleul conline unul sau doi nucleoli
circumscrisd de o membran[ bazald, asemdndtoare celei din epitelii. in microscopia optici, citoplasm a apare eozinofill, omogeni,

iar cromatina este Oisfeisiia in granule fine. La periferia sarcolemei fiecare fibrd musculard este

Fig.6.20.Tesut muscular neted,

.schemi

(adaptare dupi K. M, Van De Graaff, S. I. Fox, i999).

in

microscopia opticd

lipsitd de striafii, fin granulard perinuclear, unde

se

condenseazd maj oritatea organitelor citoplasmatice.

Microscopia electronicd evidenfiazd prezenla organitelor citoplasmatice grupate la cei doi poli ai nucleului: reticul endoplasmic neted, mitocondrii alungite, cglnlex__G9]ei,,1!91o,m1]iFg1_si lalwa lizgzgyi. Citoplasma contine, de asemenea, incluzii d_e gIlao-san;piemeni speClnc ntia musditie; ?iiogtontla, precum si pigment de uzuri itipofiitcinal in celulele imbdtrdnite (Fig.6.2 1.).

fniolilaffi:ftt

ttas}.dgrlsf;
eitoplaFmatie$

in microscopia electronicd (adaptare dupd L.C. Junqucira, J. Cameiro, l9g0)


Fig.6.21.Fibr6 muscularl netedd, schem6

Citopiasma confine aparatul contractil, format din filamente subliri gi groase, precum gi intermediare ale citoschelefului. 4. l. l.Aparatul contractil La nivelul fibrei musculare netede filamentele contractile nu fbrmeazi miof-ibrile, deci nici sarcomere, ca in celelalte fibre musculare, ci sunt dispuse sub forma unei refele. Filamentele subtiri cu o lungime de 4,5pm qi diametrul de 4-8nm se grupeazd in benzi cu orientare longitudinala gi oblici in sarcoplasmS. Filamentele sunt formate din molecule de actind Si tropomiozind gi nu conlin troponind, aceasta fiind inlocuitd cu doud" proteine specifice mugchiului neted: caldesmona qi calponina, eare se cupleazd cu actina F, blocAnd situsurile de legare ale acesteia cu miozina. Filamentele groase de miozind cu lungime de 1,5;rm gi diametnrl de 15nm sunt distrib'ite printre filamentele de actinS, paralel cu acestea, raportul actind/miozind fiind de l2:1. Molecula de miozin6, denumitd miozinl II, prezintd structurS asem6ndtoare celei din fibra musculard striatf,, fiind formatd din doui lanluri grele gi patru lanluri u$oare. Deosebirea constf, in faptul ci in fibra musculard netedi moleculele de miozind II sunt orientate intr-o singuri direcfie
fi lamente

132

intr-o parte a filamentului gi in direcgie antiparaleld de cealaltd parte, prezentind pe toatd lungimea lor, inclusiv in porliunea centrald, capcte globuloase de meromiozind, grea. Accasth organizare mdreqte suprafala de contact dintre filamentele subliri gi cele groase, asigur6nd o contraclie prelungiti (F i9.6.22). Asociate aparafului contractil, se mai descriu calmodulina, miozin kinaza

lanlului u$or (MLCQ

qi G-actina,

r
)

i
)

aceasta din urmd intrAnd in structura citoscheletului. Calmodulina, moleculi cu afinitate pentru calciu, este echivalentul subunitalii TnC a troponinei din fibra musculari striat5.. Complexui calciu-calmodulini se leagd B de MLCK pe care o actleazd, initiind astfel contracfia. Fig.6.22.Aspect comparativ al moleculei de miozind. 4.1.2.Citoscheletul in: A - rnugchiul striat B - mugchiul neted (adaptare dupd M.H. Ross, W. Pawlina, 2006) Citoscheletul fibrei musculare netede este format din filamente intermediare. corpi denqi gi pldci dense subplasmalemale. o Filamentele intermediare formeazd. o relea tridimensionaid in sarcoplasma. t-rind alc::- :: proteine din specifice: desmind - in muqchii viscerali. desmind Si vimentind - in fibrele l::sc*.::e din pere{ii vaselor sanghine. . Corpii denqi sunt mici zone punctiforme electronodense, alcdtuite in principal C::l ,r-.,'..-;':-t care servesc drept puncte de ancorare atAt pentru filamentele subliri, cdt qi pentru cele inreni-iec:.:e. fiind asimiiati liniilor Z din fibra striatd. Degi apar izolayi in sarcoplasmi, corpii densi tb::neazi ;e fbpt o relea tridimensionali anastomozatd care se extinde dinspre sarcolemi spre interiorul ceiule: I-a periferia sarcoplasmei, pe fala internd a sarcolemei, microscopia electronicd eridentiazi formaliuni eiectronodense, denumite plici dense subplasmalernaleo de care se a{.aseazd corpii den;i prin filamente de actind.ln pldcile dense s-au evidenliat doud proteine caracteristice: tinculina si talind. Reteaua tridimensionald formati din filamentele subliri qi filamentele intermediare prezinri puncte de ancorare la nivelul corpilor dengi iar prin intermediul acestora se fixeaza la pliciie dense subplasmalemale. Spre deosebire de fibra musculard striati, cea netedd nu prezintd sisteme T. func1ia acestora fiind preluat[ de cdtre un sistem de vezicule. Sarcolema prezintd numeroase invaginalii denumite caveole iar sarcoplasma periferici conline numeroase vezicule dispersate printre componentele reticulului sarcoplasmic. Caveolele, veziculele intracitoplasmatice qi tubulii reticulului sarcoplasmic capteazd. calciul extracelular pe care il elibereazd in momentul depolarizdrii celulare. Calciul se leagd de calmodulinl gi astfel este iniliatd contraclia.

i
i

4.2.Histof,aiologia muqchiului neted 4.2.l.Contracfia fi brelor musculare netede Contracfia musculaturii netede este lentd dar poate fi menlinuti un timp indeiungat cu un consum de energic mai mic dec6t pentru fibra muscular[ striatd. La nivel celular contractia este declangatd de pdtrunderea calciului prin intermediul sistemelor de vezicule. Ionii de calciu eliberali in sarcoplasmi se frxeazd de calmodulind, iar complexul format activeazd, miozin kinaza lan{ului u;or, carc catalizeazd. fosforilarea lanlurilor u$oare permildnd cuplarea actinei cu miozina. Deqi mecanismul glisant este mai greu de demonstrat decdt in cazul fibrelor striate, se acceptd cf, acesta ar sta la baza contracliei fibrei musculare netede. Spre deosebire de fibra striatl, contraclia nu se traduce in scurtarea celulei, ci, datoritd ataqdrii filamentelor de actind pe corpii dengi, celula capdtd o formd globuloasd, reducAndu-qi dimensiunile cu ptnd la ll4 din cele initiale (6.23).

REPAUS

eofiInAfIrE

$w@
fltifffiarfisnl de

-"{d{fMqb-

"l*pnx*a o*ngi

si*iorlns

tr
!

placi da Fig.6.23.Diagrama mecanismului contracliei mugchiului neted (adaptare dupd M. H. Ross, W. Pawlina. 2006)

Activitatea contractilA a mu$chiului neted poate fi spontand sau declanqatf, de stimuli nerv.oqi. r Contrac,tia spontani se produce in absenla impulsurilor nervoase, celulele musculare prezentdnd o capacitate intrinsecd de generare a stimulilor; contraclia se transmite de la celuli la celulS prin joncliunile de tip gap. Contraclia spontand poate fi declanpatd de hormoni ai hipofizei posterioare (ocitocina, vasopresina) sau de hormoni medulosuprarenalieni, ori de peptide eliberate de celulele neuroendocrine din tractul digestiv. o Contractia declangati de stimuli nervoqi. Mugchiul neted este inervat de sisternul nervos autonom prin terminalii postganglionare adrenergice sau colinergice. La nivelul fibrelor musculare netede nu se forme azd joncliuni neuro-musculare ci fibrele nervoase se opresc in lesutul conjunctiv intcrstilial, intre ele qi sarcolemd rdmdnand un spaliu de 10-200pm. Mediatorul chimic (acetilcolinu sau noradrenalina) eliberat din veziculele sinaptice, difvzeaza prin lesutul conjunctiv p6nd la nivelul sarcolemei. Numdrul fibrelor inervate depinde de func1ia gi de dimensiunile mugchiului, descriindu-se mugchiul neted unitar gi muqchiul neted multiunitar. Muqchiul neted unitar este prezent la nivelul organeior cavitare: fub digestiv, fube uterine. La acest nivel, numai cdteva fibre musculare sunt inervate in mod direct, iar coitraclia se transmite ca o undd de la celuld la celui5 prin intennediul joncliunilor gap. Astfel, la nivelul intestinului apar undele peristaltice care determini inaintarea alimentelor in interiorul tubului digestiv. Mugchiul neted multiunitar este prezent ?n peretele arterelor mari, in muqchii irisului, corpii ciliari, canalul deferent. La acest nivel fiecare f-rbrd este inen'ati individual, r[spunz6ni printr-o contraclie precisd gi nuanfatd. Muqchiul neted din perelii vaseior sanghine menline o stare permanentd de semicontraclie denumitd tonus vascular. Aceste miocite prezinti receptori pentru vasopresind, angiotensind qi noradr e nal ind care determind vasoconstrictia. Alte substante, ca bradikinina Si prostaglanrlinele, determind vasodilatatie. 4.2.2.Regenerare, reparare, sintezi

Fibrele musculare netede prezintd capacitate de proliferare dar gi de hipertrofie. Multiplicarea celulara poate avea loc in condi{ii fiziologice, aga cum se intAmpld in uterul gravid, 134

sau in perelii vaselor de sdnge ale adultului pentru a inlocui flbrele froOur.Un,r", dar gi in condifii patologice, de exemplu in cursul vindecarii unor leziuni. La persoanele in vdrstd,
proliferarea fibrelor musculare netede din perelii artereior gi sinteza de fibre colagene favorizeazl aparilia pldcilor ateromatoase. Tot la nivelul uterului in tirnpul sarcinii se descrie gi procesul de hiperplazie a fibrelor musculare, care are loc sub influenld hormonald. Fibra muscular5. neted[, prin prezenla organitelor speciaiizate, este capabild de sinteza unor componente ale lesutului conjunctiv: Iaminind, colagen, elastind. proteoglicani.

135

CAPITOLUL VII

TESUTUL NERVOS

l.Definifia fesutului nervos


stocare qi transfer ale informaliilor provenite din mediul extern sau intern. Aceste funclii au drept suport histologic cele douf, categorii de celule care intrd in alcdtuirea lesutului neryos: celulele nervoase * neuronii - gi celulele de sustinere. Functiile lesutului nervos sunt reaiizate datoritd proprietifilor fundamentale pe care ie
capacitate?-G

Jesutul nervos este un tesut inalt speciaiizat care indeplinegte func{iiie de receplie.

analiz6,.

Sistemul nervos periferic (SNP) este alcd.tuit din nervii cranieni, nervii spinali gi nen,ii periferici' din grupdrile de neur:oni care formeazd ganglionii nervoqi, precum pi Oi" terminalii
nen/oase motorii qi senzitive.

o celuld la alta prin intermediul unor joncfiuni specializate denumite sinapse. Tesutul nervos intrd in alcituirea sistemului nervos care, din punct de vedere topografic, se clasific[ in sistem nervos central sau nevraxul gi sistern nerv-os periferic. I Sistemul nervos central (Sl{C) este format din encefal gi mdduva spind.rii.

(i) elcit3qlig$g_: capacitatea de a rispunde la stimuli: stimulul ta distan!6; (iii) comunicarea !ii)_:gl9y:lt$_tequ " pr"p"ga inte_r!g$${ - capacitatea de a transmite mesajul, sub forma impulsului nervos, cie la
prezintS. celulele nervoase:

intre aferenle gi eferenle. SNC indeplineqte funclia de integrare qi decodificare a informafiei, dar gi funcfii mai pulin cunoscute, definite generic activitate neuronall endogeni (memoria, congtiinla, ralionamentul, comportamentul). SNP asigurd transmiterea informaliei spre SNC prin aferenle gi a impulsurilor efectorii spre periferie prin eferenfe. " ' Aferenfele sunt reprezentate de: (i) stimuli externi, provenili de la exteroreceptori, ce asigurd sensibilitatea superficiald sau exteroceptiv[ (tactil5, termicd, dureroasd), cAt gi de informalii senzoriale (olfactive, gustative, vizaale, auditive, de echilibru); (ii) stimuli interni, provenili fie de la interoreceptori, care asigurd sensibilitatea profunda sau viscerala. fie de la proprioreceptori care provin de la mugchi, tendoane, arlicula{ii, asigurdnd sensibilitatea proprioceptivd. Eferentele reptezintd. comenzi destinate: (i) mugchilor scheletici (eferenfe somato-motorii sau somato-efectorii), asigurAnd motilitatea voluntard sau (ii) mugchiior netezi 137

(i) (ii) compartimentul efector care transmite ordinele sau eferenlele gi (iii) compartimentul de integrare care asigurd decodificarea informatiei gi conexiunea

Din punct de vedere functional, sistemul nervos este format din trei compartimente: compartimentul de receptie care primeqte informafiile sau aferenlele;

din perelii

viscerelor

gi

vaselor sanghine, muqchiului

cardiac

(eferenfe viscero-motorii sau viscero-efectorii).

$l

celulelor

glandulare

Pe baza aferenlelelor gi eferenfelelor, se definesc doud subdiviziuni functionale sistemului nervos: (i) sistemul nervos somatic (SNS) sau al vietii de relalie, supus voinfei, alcdtuit din structurile SNC qi SNP care asigurd inervaJia senzitivd qi motorie a tuturor componentelor organismului, cu exceplia viscerelor, muqchilor netezi gi glandelor gi (ii) sistemul nervos vegetativ (SNV) sau autonom care este format din structurile autonome ale SNC qi Sltp, care asigurd eferenlele motorii involuntare sau autonome pentru mugchii netezi, sistemul excitoconductor al inimii qi glande, precum qi inervafia senzitivd a organelor interne.

2.Histoge neza fesutului neryos


Dezvoltarea lesutului neryos incepe precoce in viafa intrauterind (sdptamAna a 3-a) qi continu6 cAliva ani dupi nagtere. lesutul nervos ia nagtere din foila embrionara extemd - ectoblastul. In urma influenlelor inductoare ale mezenchimului, la nivelul ectoblastului se produc proliferiri celulare care determind apariiia unei ingroqdri pe linia mediand a regiunii dorsale a em-brionului, denumitd placl neurali. Prin infundarea plScii neurale in mezenchim ia nagtere ganful neural qi ulterior, in urma fuziondrii versan{ilor sdi, tubul neural. O parte din celuiele ectodermale migreaz1 din tubul neural gi se dispun in doud qiruri paraleie de o parte qi de alta a acestuia unde, prin proliferare, vor da naqtere crestelor neurale. Extremitatea anterioard a tubului neural va da naqtere creierului iar restul mdduvei spinirii.
Prin influenle inductoare ulterioare, celulele tubului neural gi cele ale crestelor neurale se vor multiplica gi se vor diferenlia pe doud linii celulare: (i) Iinia neuroblastic5, care reprezinti celulele de origine pentru toate tipurile de neuroni 9i (ii) linia spongioblasticd, care va genera celulele de suslinere. Odatd diferenliagi, neuroblagtii igi pierd capacitatea de diviziune. Spongioblagtii se multiplicd initial mai rapid decdt neuroblagtii, astiel incAt acegtia din urmd vor migra in lungul prelungirilor celulelor gliale dinspre extremitatea posterioara a ru6ului neural spre zona viitorului encefal. In cursul migririi 1or, neuroblagtii dau na$tere la gruplri celulare din care se vor diferenlia gruplri de substanfi cenuqie. Ajungi la locurile lor detemrinate genetic, neuroblagtii se diferenliazd, ddnd nagrere fbr6 diviziune neuronilor de diferite tipuri. Procesul de maturare complet6 este insa lent, el incheindu-se abia dupd pubertate. Numdrul de neuroni format inilial este mai mare, iar penfru o dezvoltare normal6, in uneie zone ale sistemulur nervos, mai mult de jumatate din celulele nervoase formate inilial dispar prin apoptoz5. Proliferarea celulelor de sustinere continua insb 9i dupd nagtere. cre$terea volumului creierului producandu-se in urma gliogenezei.

3.Celula nervoasl
Celula nervoasd sau neuronul reprezintd unitatea morfofunclionald a lesutului nervos. Termenul de neuron a.fost propus de Waldeyer in 1891. Se estimeazd cd in sistemul nervos uman se gdsesc aproximativ 1010 -1011 neuroni.
Neuronul este alcituit din corp celular (perikarion- s-au--sbm"J-" ii din piefungirife acestuia, dendrite g! axon. Dendritele prelungirile aferente transmit impulsui nervos de la periferie spre corpul celular; sunt de obicei numeroase gi air ilinien5iuni reduse. Axonul - prelungirea eferentd trdsmite impulsul n.*oq _dbspre corpul neuronului spre sinapse; ;it; unic ai poate atinge dimensiuni impiesionante (Fig.7. 1 .).
schemd (adaptare

Fig.7.l.Neuron, aspect de ansamblu

dupd K.M. Van de Graaff, S.L Fox, 1999)

138

3.

l.Clasificarea neuronilor

Clasificarea neuronilor se face pebaza criteriilor funclionale qi morfologice.


3. 1. l.Clasifi

carea functionali

micqti qi tracturile ascendente din mdduva spinarii, precum qi fibrele nervoase aferente

Deqi neuronii prezinti o mare varialie de dimensiune qi formd, din punct de vedere funclional ei se clasificd in neuroni senzitivi, neuroni motori, neuroni de asocialie gi neuroni secretori. r Neuronii senzitivi sa9 recgptori qonduc impulsul nervos preluat d3 la receptorii periferici specializafi prin terrninaliile dendritice spre SNC. Corpul celuiar este localizat in gan[lionii nervoqi iar prclungirile lor formeazd fibrele nervoase aferente somatice ale nervilor periferici senzitivi sau

vegetative. Aferen{ele somatice oonduc senzaliile de durere, presiune, atingere, temperaturd de la suprafala corpului, precum gi senzaliile de la nivelul mugchilor, tendoanelor qi articulaliilor. Aferenlcle viscerale transmit senzaliile de durere de la nivelul organelor interne. o Neuronii motori, mot-q4qg1qlii sau neuronii efectori conduc impulsurile nervoase dinspre SNC spre ganglionii iu" ceiulele eiectoaie. Pielungirile acestor ,r.rroni formeazd finrete ""*ogi gi eferente somatiee viscerale. Eferenlele somatice transmit impulsul nervos voluntar spre muqchii striali iar eferenteie viscerale transmit impulsurile involuntare spre muqchii netezi, sistemul excitoconductor al inimii gi glande. oNeuronii de asociafie, denumili qi neuroni intercalari sau interneuroni, formeazia reteaua de comunic6ieti integrar;aiiiiire neuronii sen2itivi qi Cei motoii. Se eiiimeeid c,amai mult de 999.,a din numdrul total de neuroni aparline acestei categorii. .ligqrgtU--gggfst-ox! sult celule asemi.nhtoare celor din sistemul endocrin gi sinterizeazi neurohormoni. Sunt reprezentali de neuronii din nucleii supraoptic ai parar.entricular ai hipotalalamusului, a cdror neurosecretie, vehiculati pe cale axonali, este depozitatd in neurohipofizd. 3. l.2.CIasificarea morfologicl in funclie de morfologia generali a neuronilor, care considerd numdrul qi dispunerea prelungirilor nervoase fald de corpul celular, neuronii pot fi: unipolari, bipolari, pseudounipolari 9i multipolari (F ig.1 .2). o Neuronii unipolari sunt prezenli in nurnir mare la embrion, in perioada de histogenezd a tesutului nervos. La adult ei sunt extrem de rari, fiind prezenli doar in nucleul mezencefalic al nervului tri gemen, Pr ezintd num ai prel ung irea axonic6, dendritele I ip sind. r Neuronii bipolari prezint[ un corp celular in general alungit, fusiforin. De la cei doi poli ai corpului celular pomesc in direclii opuse doui prelungiri: prelungirea eferentd es.te reprezentatd de axon iar cea aferenti de dendriti. Acegti neuroni ind<iplinesc funclie senzitivd gi se gisesc in retinS,,repreZlhtd celulele neurosenzoriale din mucoasa olfactivd, precum gi neuronii din ganglionii senzitivi vestibulari gi cohleari. ,T, prez.intd. un corp celular rotund, de.la nivelul 'ISSI9!rl g-.Sld_91lil"9luri sqg neuronii in qmhele axoni, qvnni una cdruia. se desprinde desorinde un triinchi trunchi unic axonal rlnrri ral care se h.ifirrci bifurcd r:nid rapid ?n ?ntoud doud remrrri ramuri,.ambeie ',-o indreptdndu-silSpie ite-iifefie iar"c%lant sprd SN_e Transmiterca impulsului nervos se face direct intre ceiE-d<jutrixbTun'giii, rara; mai traveisu io.put celular. Aceqti neuroni se gdsesc in ganglionii cerebrospinali, fiind neuroni senzitivi. La origine ei sunt de fapt neuroni bipolari ale cdror prelungiri migreazd in cursul dezvoltdrii embrionare de-a lungul corpului celular qi fuzioneazd in trunchiul comun care ulterior se va bifurca. o Neuronii multipolari reprezintd majoritatea neuronilor. De la nivelul corpului celular, funclie d-Jfoil;aceiilit;se despnnd din diverse puncte de emergenld, un axon unic (prelungirea eferentl)5i numeroase dendrite (pr*elungirile aferente). -Din punct de vedere funcfional, ei sunt motoneuroni sau neuroni de asocialie: neuronii motori din coarnele anterioare ale m6duvei, celulele motorii din scoar,ta cerebralE, celulele Purkinje din cerebel in funclie de lungimea axonului, neuronii pot fi de tip Golgi I sau Golgi II.
139

o Neuronii Golgi I sunt neuroni cu axon lung avAnd traiect aproximativ rectiliniu, care conduc{inipulsul-nGrvoFla disiinle apreCiabila (p6iid*ia.1m) fatd de corpul celular (de exemplu, neuronii motori din SNC). o Neuroni de tip Golgi II prezintd aLl axon scurt care se ramificd imediat dupd emergenla; din punct de vedere funclional, acegtia sunt reprezenta{i, mai ales, de neuronii de asociatie.

unip0lar bjpolar pseudounipolar muliipolar

granuiare <iin cerebei).' Forma corpului celular este foarte variatd, fiind descriqi neuroni sferici, ovalari, fusiformi, stelali,

S.Z.Corpul neuronului Corpul neuronului, denumit qi perikarion sau soma reprezintd porliunea central}, dilatatd a celulei, care conline nucleul. Dimensiunile corpului neuronal sunt cuprinse in general intre 50-150pm, dar existd gi neuroni mult mai mici, cu diametrul de 4pm (celuleie ---'.-'--.-.-

lXr

,<)

piramidali, piriformi. Fig.7.2.Tipuri morfologice de neuroni, schemi In mod obignuit neuronul prezintl' un nucleu situat cent14!, de formd sfericS, mai rar oviiara, in microscopia opticd: A - axon ; D - J#; (adaptare dupd D. W. Fawcett, R.P Jensh, 2002) "veziculos" sau hipocrom. in zona centrali a nucleului eucromatina este fin dispersatd, in timp ce, Ia perifbrie, se observ'd mici grdmezi de heterocromatind. Nucleolul, evident, este localizat in zona centralS a nucleuiui, aspectul in microscopia opticd fiind comparat cu,,ochiul de bufni1d,,. Citoplasma - neuro,plasqa - este abundenti iar microscopia electronicd evidenliazd, in citoplaSma perinuclearS., un reticul endoplasmic rugos bine reprezentat gi numerogi ribozomi liberi. In microscopia optica, aceste organite sunt desbrise drept corpi Nissl evidenliali prin bblorafi cu substanle bazice (albastru de metilen albastru de toluidind), ca formatiuni de forme qi dimensiuni neregulate, intens bazofi,le, conferind citoplasmei un aspect caracteristic, phtat, de unde qi Cenumirea de corpi tigroizi. Corpusculii Nissl sunt metacromatici la coioralia cu tionind. Fiecare colp Nissi din microscopia optici corespunde in microscopia electronici unei aglomerari de reticul endopiasmic rugos. Considerat un organit citoplasmatic specific neuronului, corpul tigroid este, de fapt, un organit celular comun (reticul endoplasmic rugos) care prezintn o disiribulie particuiard (Fig.7.3'). Solicitdri prelungite ale neuronului sau leziunile axonului determin[ diminuarea sau chiar disparitia corpuiui tigroid, fenomen denumit tigrolizr sau cromatolizi. Tot in zona central[ a citoplasmei, perinuclear, sunt situate numeroase mitocondrii, un aparat Golgi voluminos, lizozomt, microtubuli, neurofilamente (filamente intermediare), vezicule de transport qi incluzii. Reticulul endoplasmic uvlvu neted vorv este prezent sub form& JUU yrvavrrL lvlrtlo r* , i* c0rp1r_sculi$*r:*J unei relele de tubuli in perikarion, care se continud in dendrite gi t:-"":' axon, iar in anumili neuroni forcneazb, cisteme la perit-eria dendrite citoplasmei. adiacent plasmalemei. Corpusculii Nissl, ribozomii liberi qi, ocazional, aparatul Golgi, se pot extinde la nivelul dendritelor dar nu qi in axon. Zona de citoplasml a perikarionului unde se opresc aceste organite poartd denumirea de con d,g'emerg.enji.ai axonului qi aspectul iau microscopic perfrfie

Nucleul .u"ro*uti", nuilE6iii-ffient, aparatul Golgi voluminos qi corpusculii Nissl indicd activitatea de sinteza
proteicd susiinutd a neuronului. citoplas'ra mai conjine incluzii de melanind, incluzii

?i.tfn

rffi"--#Ul '"'"'o*{Ir*on

Hig'7'3'corp tigroid' schemd in

granule de sccrefie.

in

citoplasma neuronilor 140

lipidice, ffi::|'f,fJi,::|tXjifi'il'ro1-ot din nucleii

mezencefalici (locus coeruleus, substanla neagrd) sau in nucleul motor dorsal al ncr'ului vag se

evidenfiaza granule de pigment melanic de cuioare brun inchis, cu semnificalie neelucidatd. Granulele de lipofuscini prezintd o culoare galbuie gi numdrul lor cregte cu varsta, fiind considerate un material rezidual, rezultat al activitatii bzozomaie. La persoanele varstnice, lipofuscina se poate extinde in toatd neuroplasma, impingdnd nucleul organiiele la periferiu.orpurui ;i celular, Recent in neuroplasma unor neuroni au fost identificate granule de secrelie de tipul porip"plio"lor intestinale. Citoscheletul neuronului este format din filamente intennediare lneurofiiamente gi filamente de actind) qi microtubuli. o Neurofilamentele' in microscopia optici, folosind tehnica de imprenalie argenticd, se evidenliazd structuri filamentoase cu diametrul de circa 1-2pm - ,r.,."ofib.it.tu - aranjate sub forma unei retele de culoare brund cu distribulie neordonatd in neuropiasmd, care respectd nucleul qi care se extinde in lungul prelungirilor neuronilor. Microscopia electroni cd. arutd cd neurofibrilele sunt, de fapt, filamente intermediare neurofilamente - formate ia randul lor prin polimerizarea unor heterodimeri. Cel mai probabil, rolul neurofibrilelor este cel d" rrp*;;""*1" ai citoplasmei, care sus{in gi un rol in transmiterea influxului nervos qi in ounrportul substantelor L:::,:l "1jori
slntetlzate cle neuron.
o

o Microtubulii sau neurotubulii sunt structuri citoscheletale identice cu cele prezentein aite celule, cu diametrul de 20-30nm, formate prin polimerizarea moleculelor de a gi B tubulina.

electronicd sub forma unor structuri filamentoase cu cliametrul de 6pm.

Filamentele de actini, formate prin polimeizarca actinei

se evide n[iazd.in microscopie

Corelatii clinice: maladia Alzheimer

I'i,.*..itr*iqr:+{ifi.

'i*S-ol.*;i$i ** erjttiiiii.. ;tri,irii,6*d


ida;j

rllii!ai.$ii.4i.:.,:ii}b
r:

La periferie, corpul neuronului este acoperit de plasmalemd, denumiti neurilemi, care se continud la nivelul dendritelor cu dendrolema gi al axonului cu axolema. Neurilema prezinti o structura chimicd asemdnrtoare cu membranele altor celule gi puternica o activitate ATp-azica pentru sodiu Pi potasiu, precum qi permeabilitate selectivl, asigurdndu-se astfbi polanzarea membranci celulare' Plasmalema neuronului prezintd, de asemenea, glicoproteine cu rol de receptori pentru o serie de substanle.
3.3.Prelungirile neuronului
Prelun-ffteneuronal-,e sunt reprezentate de dendrite gi axon. 3.3.1.Dendritele Dendritele sunt prelungirile aferente ale neuronului, specializate in receplia gi transmiterea de ra neuroni 3rt] _r* d. ta receptori iri"lri sau externi spre neuronai' in punctul sau de emergenla de la nivelul perikarionului, diame'tnlffir;#il; :o{p,"l dendritei este superior celui al axonului iar ulterior denclrita se ramifier a,rborescent, astfel incat diametrul transversal se micqoreazd, iar suprafala de receplie se mdreqte considerabil.

::i:n:.:j:jl"f,:::.:":=p'",venit

cerebel poaterealizapeste 250000 de sinapse.

Un neuron motor poate realiza astfel peste 10000 de sinapse; arborizatia extrem de ampla a celulelor purkinje din

Nu existd un model comun de ramificare a dendritelor, variafiile fiind mari de la un neuron la altul dar, in general, atbonzarea se produce imediat dupd emergen{a dendritei de la nivelul corpului neuronal: ramificaliile se desprind in unghi drept gi poifi, in funclie de calibru, de ordinul I, II, sau III' De-a lungul acestor ramificalii se evidenli azi prin impregnalie argentic6 mici expansiuni denumite ,,spini dendritici" cate reprezintd puncte prererenlial" J" ,inupricu axonii altor neuroni. Spinii dendritici pdtrund in mici concavitdli ul" butonilor terminali ai axonului.

t41

Ultramicroscopic, in citoplasma dendritelor dendroplasma - se descriu toate structurile prezente la nivelul perikarionului, cu exceptia aparatului Golgi, doar ci numdrul lor scade pe mdsura ramificarii dendritei. tn general, neuronii prezintdmai multe preiungiri dendritice dar exist6 cazuricAnd acestea pot lipsi" aga cum se intampla in cazul neuronilor unipolari. in aceastl situalie, receplia stimulilor este asiguratd de corpul celulei nervoase. La exterior, dendritele sunt'acoperitlde membrana citoplasmatici - dendrolema - gi sunt iipsite de teaca de mielind. 3.3.2.Axonul Axonul reprezintd prelungirea eferentd, unicd a neuronului, care conduce influxul nervos cdtre periferie. Axonul emerge de la nivelul corpului celular printr-o proeminenld denumitd con de emergenti sau hilul axonului. Dincolo de conul de emergenld, diametrui transversal al axonului este inferior cehii*al?endiitei aceluiaqi neuron, dar lungmea sa este mult mai mare, axonii unor neuroni motori putand ajunge la lm lungime. Spre dedsebire de denddte, care se ?ngusteazd pe misuri ce se ramifici, axonui iqi menfine acelagi calibru pe toat6 lungimea sa. Diametrul axonilor vaiazdintre 0.2-20pm. ' citoplasma axonului - axoplasma ,- este lipsiti de corpusculi Nissi dar conline reticul endoplasmic neted qi mltocgla4i-lggr_qi subliri. Neurofiiamentele apar distribuite uniform in axoplasmd, in qiruri paratetete, in-timpltmiciotubulii, de ur.-.n"u numeroqi, prezintd un aranjament neordonat. Imediat subjacent apexului conului de emergenlr, axonul se ingusteazd discret Ei este lipsit de teaca de mielinb. in acest segment, denumii segment inifial, ia nagtere potenlialul de acliune prin impulsuri aibrente transmise de la dendrite sau direct de la nivelul corpului celular. Dincolo de segmentul inilial, peste membrana celulari se poate suprapune sau nu teaca de mielind. Pe traiectul sdu axonul poate emite una-doud colaterale in unghi drept, dar care nu se mai ramificd ulterior. Aceste colaterale se pot orienta fie spre segmentul distal ai axonului, fie in sens invers (colaterale recurente). Axonul se ramifici doar la capatul sdu distal, formdnd terminaliile axonale sau telodendronul; ia extremitatea fiecf,rei ramificalii apar nutonii terminali ce intrd in alcdtuirea sinapselor. Axonul indeplinegte doua func{ii principale: (i) propagarea impulsului nervos pri' intermediul axolemei qi (ii) transportul axonal prinintermediul axoplasmei. o Fropagarea impulsului nervos. De-a lungul membranelor plasmatice ale tuturor celuleior existd un ootenlialul electric sau gradient electric care rezultb din diferenla concentra{iei intra ;i extracelulare a ionilor de Na* 9i de K*. Aceastd asimetrie a sarcinilor electrice pe cele doud versante ale plasmalemei celulare^poartd denumirea de potenfial de membranr gi el r6mdne constant ia nivelul tuturor celuielor. in contrast, la nivelul n".r.onilo., acest pgtential de membrand este supus unei varialii importante. Capacitatea de a recepliona, conduce gi transmite semnalele nervoase este asiguratd de prezenla pe membrana plasmaticd a neuronului a unor proteine membranare specializate: (i) pompe ionice membranare cu rol in menlinerea unui gradient de concentralie ionicd intre mediul extracelular gi cel intracelular;(ii) canale ionice care permit modificarea acestui gradient; de fapt, aceste canale sunt pori transmembranari a cbror permeabiiitate pentru ioni se modificd ca rdspuns la semnale specifice. in condilii de repaus, axolema menline concentralia ionilor de Na* din citosol la un nivel de zece ori mai mic clecdt cel din mediui extracelular, in timp ce concentralia K* intracciular este de zece orl mai mare decAt in tluidul extraceiular. pompele de Na*/K*mentin diferenla de potenlial prin pomparea in mediul extracelular a trei ioni de sodiu pentru doi ioni de potasiu pe care ii introduc in celuia. Aceastd polarizare a membranei se traduce intr-un potenlial electric, denumit potential de repaus (de aproximativ 90 - mV), cu sarcinile negative in interiorul citosolului. stimularea neuronului <ietermina aparilia impulsului nervos a c6rui transmitere are drept punct de plecare segmentul inilial al axonului qi care declanqeazd un proces electrochimic, clenumit poten{ial de acfiune, care se propagd sub forma unei unde tranzitorii de depolarizare a membranei. sub influenta unui stimui (eieJric, termic, mecanic, chimic) canaleie

t42

ionice din zona respectivd se deschid qi se produce un influx masiv de ioni dc Na" in interiorul citosolului. P[trunderea Na" in celuld determini pozitivarea incbrchrii electrice a citoplasmei in acel punct (+30mV), ceea ce conduce la depolaruarea mernbranei. CAnd Na* intracelular atinge un vArf de concentralie, canalele de sodiu se inchid qi imediat se produce deschiderea canalelor de K' care permit un reflux masiv qi rapid de K*, dinspre interiorul spra exteriorul celuiei. Astfel membrana se repolarizeaz[ gi se reface potenlialul de repaus. Aceste schimburi au loc in doar 5 milisecunde. Modificarea difuzeazd ca o undd din aproape in aproape de-a lungul membranei neuronului. Imediat ce potenlialul de ac{iune s-a deplasat de la nivelul unei por}iuni a axonului, aceasta intri in perioada refractarl, in care canalele de sodiu nu se mai pot deschide (Fig.7.a.) Inactivarea canalelor de sodiu impiedicd propagarea retrograd[ a potenlialului de acfiune. Odati ce fazele potenfialului cle ac]iune au fost deplgite, pompele de Na"/K* intrl in acJiune gi pompeazd ionul Na* din axon, pompAnd in axoplasmd ionul K'. Potenlialul de acliune declanqat ?n segmentul inilial al axonului se propagd pe toat5. lungimea sa, iar cdnd ajunge la nivelul veziculelor axonale declanqeazd eliberarea neurotransmifltorului care va determina stimularea unui alt neuron sau a unei celule efectoare. Ulterior, neuronul poate relua procesul de generare a unui nou potenlial de
acliune. Dacd depolarrzarea este slabd (sub pragul critic) nu se va forma un poten{ial de acliune. o Transportul axonal se face bidireclional: (i) transport anterograd, dinspre perikarion spre extremitatea distald a axonului, gi (ii) transport retrograd, dinspre segmentul sinaptic spre corpul celular. Transportul anterograd este important pentru conducerea micilor vezicule cu mediator chimic dar qi a unor enzime qi proteine sintetizate la nivelul perikarionului, necesare pentru reinnoirea organitelor axoplasmice, spre butonii sinaptici. El este asigurat prin polarizarea microtubulilor qi prin prezenla unei proteine asociatd acestora denumiti kinezind. Transportul retrograd este asigurat, de asemenea, de microtubuli gi de cdtre o proteini denumit[ dineind, astfei fiind mobihzate spre perikarion fragmente de organite, enzime lizozomr, substanle neurotrofe produse de celulele !int6. dar gi virusuri sau neurotoxine. in raport cu viteza de transport, se distinge un transport axonal lent (0,2-4mm in 24 ore), carc este exciusiv anterogra<i, gi un transport rapid (20-400mm in 24 ore) care poate fi anterograd qi retrograd.

al doil*a pqtefltial

al treilBa pBtentrai

ds Fctiu-ns este rnitgl

l
[{+

i::= m rw

l)oteltrial de rel).ros tlepoldlizare repolarizare


dupd

nervoasd desemneazd nivelul axonului nemielinizat (adaptare prelungirile neuronului (dendritele dar mai ales K' M' vande Graaff' S 'I' Fox' 1999) axonul) inconjurate de teci specifice cu origine
ectodermicS".

ff3.4.Fibrele t\ Termenul de fibrd

nervoase

Fig.7.4.Diagrama propagdrii impulsului nervos la

Fibrele nervoase se grupeazd gi formeazd in SNC tracturi sau fascicule nervoase, iar in SNP nervii periferici. Clasificarea fibrelor nervoase se face in raport cu tecile care le circumscriu:teaca de mielina gi teaca ceiulelor Schwann. in funclie de prezenla sau absenla acestor teci, se descriu: (i) fibre nervoase mielinice, care prezintd ambele teci; sunt fibrele prezente in mod obignuit in SNP gi

143

o
care intre in alcdtuirea nervilor periferici, mai ales a nervilor micgti. in SNC, teaca celulelor Schwann este inlocuita de oligodendrocite; (ii) fibre nervoase amielinice nu prezintl, teaca de mielind, ci doar teaca Schwann, fiind, de asemenea,prezenle in SNP; (iii) fibre nervoase nude lipsite de ambele teci care sunt prezente SNC, mai ales in substanta cenuqie. 3.4.1.Fibrele nervoase cu mielini Fibrele nervoase cu teacf, de mielinl sunt reprezentate de fibrcle motorii gi senzitive ale nervilor periferici cranieni gi spinali, fibreie preganglionare simpatice qi parasimpatice qi unele fibre postganglionare simpatice, precum qi de fibrele nervoase din substanla alba a SNC. In SNP, mielina este rezultatul sintezei celulelor Schwann, iar in SNC este produsd dc citre oligodendrocite. o Fibrele neryoase cu mielinl in Slt{P O fibra nervoasd periferici mielinizat6 prezinta, pe secfiune transversal[, urmdtoarele structuri concentrice; la interior prelungirq4 ci!q!i4q4at&6 (axon sau dendritd), teaca_ de mielina, jar la exierior ieaca ceiuieior Schwaiur. miCfina iepieilnta p1i"s"f de sintezi al celulelor Schwann. Din punct de vedere chimic, mielind este o tipoprotgjrtir., avltyd o structurd asemdndtoare membranelor citoplasmatice, aic[tuit[ in cea rnai mare parte (600/o) din lipide (colesterol, sfingomieline qi /bsfolipide) proteine gi, in cantitatc loarte mica, glucide. Mielina este -dee*caiE conferd aspectul 9,4r4c!erislic alb-sidgfiq .nervilor periferici sau substantei albe din SNC. Datoritd structurii sale chimice, bogati in iipide, in tehnicile histologi<;e clasice mielina se dizolvd, spaliui ocupat de aceasta apdr6nd ca o relea delicati de fibrile formate din neurokeratind. Studiul mielinei este posibil pe preparate congelate sau prin fixare cu tetraoxid de osmiu, cAnd apare ca un man$on omogen de culoare inchisd. Microscopia electronicd demonstreazd, cd. acest aspect este datorat moduiui de dispunere a mielinei, intr-o succesiune alternant6 extrem de ordonatd de lamele
concentrice electrono-clare gi electrono-dense. Mielina inveleqte ca un mangon prelungirea nervoasd, incep0nd la scurtd distan!5 dincolo de emergenta sa de pe corpul celular, pAnd la l-2pm de extremitatea distalS. Segmentul de axon cuprins intre conul de emergenli qi teaca de mielini poartd denumirea de segment inifial. Grosimea

tecii de rnielind

variaz.6

in funclie de diametrul tlbrei respective, dar se menline constantd de-a

lungul aceleiagi fibre.


Aspectul histologic Ai histofiziologia mielinei sunt mai uEor de in{eles cu:roscAnd modul sdu de formare. Depunerea tecii de mielind incepe odati cu dezvoltarea prelungirii nervoase. in cursul ontogenezei, pe mdsura cregterii in lungime a axonului respectiv, celulele Schlvann, diferenfiate dirr crestele neurale, migreaz.6, de-a lungul axonului gi formeazd un invelig celular contlnuu, in care axonul ocupa, initial, recesuri profunde la nivelul suprafelei celuleior Schawailr. Fiecare celula Schwann va gdzdui un singur axon, iar de-a lungul unui axon se vor alinia atAtea celule Schrvann pAnd cAnd man;onul se completeaza. Extremitdlile citoplasmatice ale celulelor Schwann se vor apropia foarte mult una de cealaltd, {bra a fuziona, inchizdnd infre cele doud brale axonul respectiv. Astfel se formeazd structura denumitd mezaxon. intr-o etapd succesivd, mezaxonul se alungegte gi se infbgoard in spirale succesive in jurul fibrei nervoase. Numarul de spirale depinde de grosirnea prelungirii nervoase, putdnd ajunge pdnd la 50. Pe mdsurd ce spiralele se string, citopiasma celulei Schwann dintre turele succesive este complet eliminatd iar i-e{ele interne ale plasmalemelor tururilor succesive ale spiralelor vin in contact gi par cd fuzioneazd. Deci teaca de mielina se formeazi prin rdsucirea in spiralS a membranelor citoplasmatice a1e cehrlei Schwann in jurul axonului (Fig.7.5.). Examinat in microscopie electronicl, pe secliune transversalS" acest aspect se Lraduce prin linii dense majore, cu grosimc de 3nm, care reprezintd iocuriie de fuzionare ale felelor interne ale plasmalemelor celulelor Schwann; intre doud linii dense majore se remarci benzile clare, denumite linii intraperiodice, mai late (i2nm). Ele sunt impa4ite in doud jumdtdli egale prin linia densi minord, formatf, prin apozilia suprafelelor exteme ale membranelor tururilor spiralelor succesive.

Microscopia electronici de inaltd rezolu{ie afttd cd suprafe{ele externe aie celulclor Schwann nu fuzioneazd, ci intre eie rimAne un spaliu de 1-2nm, iar membranele adiacente se jonc{ioneazd prrn joncgiuni gap. Se realtzeazd astfel o comunicare inre axon gi spaliul extracelular, accesul spre axon fiind peruris numai pentru moleculele cu greutate moleculard micd, prin joncliunile gap.

144

Pe

secliune iongitudinald

i:::j: liT::y::,tT:l: :$::i3,;":j1:t":""::T"':jj:t^i:1'],'1,


ac^*l^x ^-+rz^, este descrisd ^ entitate ^^ o ca distinct5, din

"rurt;;;;.;;;#; ;#.:u.I: persista ;:::::'iJ*,':::,'1"::lii:i.-::"1'i19,:yr:asma i"t;;;;'ii''ii.*.;#;:?"r; ,:bl,i de ciroplasmd apar.tinanJ ceturei Schwann u#lli!. ;;j:il:
::::r"1i-::tl:_,"?:r
Lit LtLYii.LiT

nodului Ranvier, fuzioneazd cu membranabazald,a ceruiei vecine. Astfel, de-a lungul unei fibre mielinizate, axoplasma este complelizolatiacle meciiul extracelular de-a lungul unui segment intcrnodal' singura zond' de "o**i.ur. fiind la nivelul nodului Ranvier, prin intermediul membranei bazale a celulei Schwann. apar in microscopia opticd ca formaliuni tiniare care :":f#1t:j"1-*"tantgrnmanl g.:.iT1u -i:tl"."i. din zona .".p".,i"e.
LralgcruI

rpluii Sxhrrrsrun mielinizat[, se descriu doud. aspecte particulare ale tecii de mielind: (i) nodurile Ranvier qi (ii) incizuriie Schmidt-Lantermann. Nodurile Ranvier reprezintd sparii inrre doud celule Schwann succesive qi apar ca intreruperi ale tecii de mielind situate la intervale regulate. La nivelul acestor spatii, celuiele rrt reflrrE fiE:AfrOn Schwann adiacente se intrepdtrund prin Fig.7.5.Diagrama stagiilor dezvolterii tecii de mielin' interdigita{ii ale plasmalemelor ciar nu se A - Axonul este circumscris de o celula Schwann joncfioneazd, astfel inc6t nu izoleazd, complet B - Mezaxonul se alungegte gi se infbgoard in jurul axolerna de mediul extracelular. axonului C - fiuziunea suprafe{elor citoplasmatice ale (adaprare dupa D. Segrnentut cuprins intre doud noduri S:?il::,11'_:'ri"rfiil:i#ierinei poartd denumirea de internod sau segment internodal gi are lungimea unei celule schwann (aproximativ 1-2mm). Astfel, pentru fiecare segment internodal se giseqte cdte o celuld Schwann responsabild pentru elaborarea mielinei segmentului respectiv, nucleul celulei fiind situat aproximativ la jumdtatea distanlei dintre doui noduri succesive' La suprafald, ceiula Schwann este acoperitr, de' o membrand 6azali care, la nivelul

prin

fibru

R;;;

;::f:ij:"1":*",::"1'::-:::::"b':ill'r: tn""-XlT:l"l*'"i1ta cjtop.iasmei in tirnput edificarii te;;;;;#-h;;


punct de vedere functional celulele Schwann gi produsul lor mielina _ nod Ranvier

"u,." s""*itig."ri"- r"' tunclronara ,a*a". necrard Ar putea m,::ab:lic; in prorunzi-"";i;ii;i

;i;J;;";;;

G,;.;;:;

';;;:;:irff;

cerureror Schwann

nucleul relulei Schwann

reprezintd o structuri unicd. prin teaca Schwann se inlelege aniamblul

prelungiri neryoase, care prin Tita loi' interni viii in contact cu teaca de miclinS, in tiinp ce supiafala extemd
este acoperitd dc o membrand bazal6..

"ad.1qE-,@nnbi

mai un

CelqlA_l_ghwann prezintd un nucleu-alungit, situat intr-o depresiune a tecll de mielind. Microscopia electronicd evidenfiazd in citoplasma,

citr:pla sm a'ce lulelor

abundentd perinuclear,

aparat Golgi redus qi cdteva mitocondrii, dar confindnd numerogi


lizozomi.

rnorfoplasmd sdracd, reprezentatd de

Schwann vecine

Schmirjt-La ntermann

Fig.7.6.Schema aspectului microscopic al nodurilor Ranvier gi al incizurilor Schmidt-Lantennam (idaptare rJupi M. H. Ross, W. Pawlina,2006)

145

a
r Fibrele nervoase cu mielind in SNC in SNC roiul ceiulelor Schwann este preluat de oligodendrocite, ceiule care prezintd mai multe prelungiri citoplasmatice, dar care sunt iipsite de membrand bazald. Existd cdteva caracteristici ale modului de formare gi structura mielinei in SNC: (i) fiecare dintre prelungirile unui oligodendrocit formeazd un manqon de mielind internodal pe o singurd prelungire neuronald sau pe prelungiri diferite, astfel incAt rotalia independenti a oligodendrocitului este imposibild; (ii) corpul celnlei conlinAnd nucleul poate fi localizat la distanld de axonii pe care ii mielinizeazil (iii) incizurile Schmidt-Lantermann sunt mai pulin numeroase la nivelul mielinei din SNC; (iv) datoritd modului de formare a mielinei qi absenlei membranei buzale la nivelul oligodendrocitelor, mielina aparfin6nd axonilor diferili poate veni in contact direct; (v) nodurile Ranvier sunt mai voluminoase in SNC, ceea determind creqterea vitezei de conducere a impulsului nervos (Fig.l.7.). Func{iile mielinei
corpul oliga dendroritulu mielinS
i

de mielind gi teaca Schwann realizeazd un inveiig izolator pentru axon. Prezenla rnielinei influenleazd capacitatea axonilor de a conduce impulsul nervos. Ea
Teaca
aclioneazd ca un izolator care permite contactul

dintre axon ;i mediul extern doar la nivelui nodurilor Ranvier, unde exista qi un numlr mare de canale de Na* $i K*. Pe parcursui segmentelor internodale, teaca de mieiinf, nu permite difuziunea ionilor Na* din citosol in mcdiul cxtracelular. Astfel, depolarizarea axOn membranei la nivelul unui nod Ranvier este Fig.7.7.Fibrele nervoase mielinice in SNC urmat6 de difuziunea pasivd rapidd a ionilor ;i relalia lor cu oligodendrocitul. schemi Na* pe fala intemd a membranei qi ?n spaliui (adaptare dupa M. H. Ross, W. Pawlina, 2006) extraceiular de pe versantul extem al tecii de rnielini. Din aceastd cauzd, potenlialul de acliune este generat doar' la nivelul nodurilor Ranvier gi va fi transmis pAnd la urmdtorul nod Ranvier. realizAndu-se conducerea saltatorie Excitalia fiind restrdnsd ia nivelul nodurilor Ranvier, consumul energetic pentru propagarea inpulsului nervor este mai redus, iar viteza sa de transmitere este rnuit mai rapidd dec6t conducerea prin axonii nemielinizalt. Yiteza de conducere variazd in funclie de diametrul axonului gi de numirul de straturi de mielini, intre 10 gi 100 m/secunda. De exemplu, un impuls nervos cu punct de plecare un motoneuron din coarnele anterioare ale mdduvei spindrii sfAbate axonul mielinizat cu lungimea de 1m in 0,01 secunde; dac[ axonul ar fi ncmieTinizat
viteza ar

fi de 1 m/secundi.

clinice: afecliunile demielinizante

rBluld
Schtrvann

Fig.7.8.Fibrele nervoasc
schemd

amielinice,

(adaptare dupa M. H. Ross, W. Pawlina, 2006)

in microscopia opticd

t46

$ii*gt

lipsa,sosrdonirii,mi

te,aepindi$ zona din SNC unde este afecild mielina: in generai apar episoade distjncte de deficit neurologic, cum er ildi,,pierderea.eontrotuluisfi neterian; iijnureii ie Gder;,

3.4.2 Sibr ele nervoase amielinie-e

Fibrele nervoase amielinice se gdsesc in.!Il,a. Sunt denumite fibre Remack gi sunt reprezentate de fibrele postganglionare simpatice gi de fibrele perifericd, avand un diametru sub l,5pm. AxoniiTespectivi Suff gaZdrii[iin depresiuni ca nigte jgheaburi ale celulelor Schwann, o depresiune putAnd contine unul sau mai mul1i axoni;' fibiele amielinice sunt polifitrrilare (Fig.7'8.). Acest aranjament face imposibil[ sinteza mielinei. jumi in fiecdrui axon, celula Schw'am formea:zdun 4-e244-qqpgin care depresiunile comunicd cu mediflextraCe-liitra.*-]eeltlat Sc6-wann sunt aiiniate-;i ionclionate una in con-tinuarea;.j"THH-;;;|;., ,. formeazd noduri Ranvier. in lipsa tecii de mielin6, canalele ionice sunt repartizate unifbrm pe toatd lungimea axonului, deci depolarizarea afecreazd, in mod progresiv lntreaga fibrd nervoasd. conducerea influxului nervos va necesita un consum major energetic iar vitezade conducere va fi inferioard celei din fibrele mielinice. in substanla cenuEic a SNC, fibrele nervoase sunt complet lipsite de teci, fiind denumite fibre nude.
Yiteza de conducere a impulsului nervos variaz.d, in funcfie de prezen{a sau absenqa mielinei gi, din acest punct de vedere, sunt descrise trei tipuri de fibre nervoase: tipuriie A gi B sunt mieiinizate iar tipul, c fibre amiehnice. Fitrrele tip A sunt fibre mielinizate cu segmente interdo^nale iungi gi teacd de mielinagroasd (1-20pm diametru), cu vitezd dc conducere rapidd (15-l2Omisecundd); sunt aferenge ,oruii.. gi transmit impulsuri detcrminate de senzatiile de durere acut6. atingere, temperatura, presiune proprioreceplie. Fibrele 9i tip B prezintd segmente internodale mai scufie

fibrele postganglionare gi sunt responsabile de transmiterea impulsurilor 'egetarive nervcase determinate de durerea cronicd.

9i teaca de mielind mai subtire (1-3pm diametru); viteza de conducere este medie tip c sunt fibre nervoase amielinice (0'5-1,5pm diametru),
(3-4mlsecundd) 9i constituie aferen(e viscerale gi fibie preganglionare vegetative, Filrrele

cu vitezd de conduceie i"nti 1o,s-zrlsicunda),..p..r.nrur" de

4.Sinapsele
->Finapsele rgplgailq4__4glrg Epe,cializatl d_e contact la nivelul cf,reia axonii elibereaz[ neurotransmitdtorii care vor stirnula o altd celuld, clenumita celuli efectoare. celulele efectoare pot fi alli neuroni dar qi fibre musculare striate- qi netede sau celule glandulare. in sistemul nervos, sinapsele sunt intemeuronale, impulsul nervos fiind transmis de la un neuron presinaptic la un neuron postsinaptic. srnatr sa Din punct de vedere morfologic, ndrrrrJendritici sinapsele interneuronale se clasificd in: (i) s.1ryftf a1gdend1,i!ic_e, cele mai frecvente in lili (ii) sinapse axosornatice, sunt si-ndpiele--ce se stabiGsc intre axon gi corpul eeTn-far;- Gi) sirlpie axoaionice, mai pulin int6.lnite, se stabilesc ?ntre doi axoni;_ se sinapsd realizeazd, fie la nivelul segmentului inilial, fie axoaxnnici la nivelul extremitdlii distale a axonului neuronului postsinaptic (Fig. 7. 9.). Se apreciazd cd numdrul sinapselor in SNC axodendriticd ar fi de 10r4.

Clasificarea funcfionall

tipuri de sinapse: electrice gi chimice.

se face ?n func{ie de modalitatea de transmitere a impulsului nervos qi de mecanismul de declanqare

sinapselor

Fig.7.9.Tipuri de sinapse, schemd (adaptare dupd K. M. Van De Graaff, S.i. Fox,1999)

a potentialului de ac{iune gi ea recunoa$te doue

147

Sinapsele electrice sunt frecvente la nevertebrate, ia mamifere fiind neobignuite. De fapt eie constaTi in joncliuni ai tip gap care permit deplasarea ionilor qi, consecutiv, trecerea potentialului de aglttlg_di,ryctglt q lglfia ll4lta, deci nu necesiia prezenla unui neurotransmifurot. ai.tt tii, a-e sinapsd ar putea fi echivalatqrfa mamifere cu joncJiunile de tip gap dintre fibrele musculare netede sau cele dintre miocardocitel Transmiterea irnpulsului nervos prin aceste sinapse este exkem de Sinapsele chimice sunt sinapsele obiqnuitq la om, in care transmiterea impulsului nervos -" -- -''---- -""-- ' prinintermediul unui neurotransmifitor, care este o substanli cnimica.
se

face

dc func{ionare a sinapselor a dus la acceptarea teoriei neuronale cI acesta este format din neuroni independengi care vin in contact prin zone de contact specifice, infinnind teoria reticulari. care susfinea cd neuronii forrneazd o retea continud in sistemul
Cunoagterea morfologiei

qi a

modului

a funcliondrii sistemului nervos, care aral6 nervos.

Sinapsele nu pot fi evidenliate ?n microscopia optic[ prin coloralii obignuite, lor fiind posibil doar prin examinarea in microscopie electronicf,.

ultrastructura sinapsei *din sinapsd chimica este formatS trei elemente: (i) componenta presinapticd, fanta sinaptic[ gi (iii) componenta postsinapticd. o Componenta presinaptici reprezinti extremitatea diqta]i a axonului de la nivelul cdreia este eliberat neurorransmigatoruffi se prezintd ca o dilatalie buton terminal. Pulin inainte de aparilia butonului terminal, cele cloud teci (teaca de mielini qi teaca Schwann) se opresc. Caracteristica principali a butonului terminal este prezenla veziculelor sinaptice, denumite gi sinaptozo_r_r-ll $t-tuetitri-rc1unde, delimilate de-membransp1aput"_qq dieme-!ru1-cuprins intre 30-100riFn, care conlin neurotransmil4g_lii Numdrul veziculelor qi dispozilia lor diferd irf ffinc1ie de staiet de repaus sau de activitate a sinapsei respective, ele fiind mai numeroase gi mai apropiate de membrana presinaptica cAnd sinapsa este in activitate. Membrana plesinaplcI prezintd un versant intgry, citoplasmatic, qi unui extem, spre fanta sinapticd. Versantul intern se caracteri rcazd prin p.*tenJu a numeroase mitoconclrii de,limensifrni r:rici gi a unui material dens, denumit densitate presinaptici. La rezolu{ie mare se constatd cd acest material prezintd o structurd complexd, sub fbrma unei grile, alcdtuitd din formaliuni conice unite intre ele prin filamente de actin6. in ochiurile acestei grile sunt addpostite veziculele sinaptice. Densitatea presinapticd gi veziculele asociate formeazd impreunl zona activi a sinapsei. o Fanta sinapticl este-un spaliu de 20-30nm clre q9,p.3qg,q-e,i_dp1_rl_e_i{q{r_i,-cuprins deci ?ntre
4.1.S!rq._c-tura gi

hutsn terminal

vezicula sinaptic dBnsitale resin


de nsitatE 1,

nrernhr.rnit

presirtat{icil

l.spatifi
ehlalltic
dendriie

postsinap

]. nrerlrhrarri
postsinaplic;i

prezir*d. traiect paralel. in fanp. g-14gplc6 se_-gdsesc g I ic opratre i ne X SlteB z smtzp gU cgU. r Componen-ta pqltslg4lfq-l este reprezentata de mem6r*i ieiutatf i neuronului po5tsinaptie- Pe versantul citoplasmatic al acestei membrane se gdsegte un strat de material electronodens, denumit densitate postsinapticl, care conline receptori pentru neurotransmitf,tori asociali proteinelor canal (Fig.7. i 0).
tofiziolo gia transmiterii sinaptice CAnd impulsul neryos ajunge la nivelul butonului terminal, se produce depolarizarea

mernbrana presinapticd gi cea postsinaptica. Cele doud membrane care marginesC fant; sinaptica

Fig.7.10. Structura sinapsei, scheml in


microscopia electronicd (adaptare dupd M. H. Ross. \\r. Pawlina, 2006)

h.r.Ut

r48

membranei presinaptice care determina deschiderea canaleior de calciu voltaj-dependente. Influxul de calciu dinspre spaliul extraceluiar determini *ig.u..u veziculelor sinaptice, ancorarea si fbzionarea loqpu membrana presinapticS, urmatd de eriberarea conlinutului lor, il #;;;; ,.,j fanta sinapticd.
Ancorarea gi fuzionarea veziculelor sinaptice cu membrana presinaptica este controlatd 4e proteine transmembranare rnoleculd ,u ifinitut. pentru catmodulina 9i sinapbfizina_ ::Tj:Xr.J:aptotagrnina, ^..b* al familiei motecutetor observatii recente ale fiziologiei gi modului de organizare a sinapselor au determinat propunerea unui nou mecanism de eliberare a neurofransmilatoruJui in fanta sinaptta. 4.." *.iu"ir,n-io*, denumirea de porocitozd gi constd in secrelia neuroffansmi{Storului djn vezicula sinapiica in fanta tinuptira nria fuziunea vezicurei cu'me.b.ana presinaptica. prin ci crearea' in prezenla u 9u'-, unui por tranzitoriu cu diametrul d. in,o.u." conecteaza lumenul vezicurei cu fanta sinaptici, fiind astfel conlroratd eliberarea regurati
a neurotransmit6torurui

pentru a se reincdrca cu neurctransmitator. Receptorii specifici ai membranei postsinaptice leagd n.rrotrunr*ildtorii, determinand deschiderea canalelelor Na*-dependente qi pdirunderea ioniloi Nao in citoplasmd. Acest influx detennini depolanzatea ntembranei postiinaptice gi generarea impulsului nervos. Rezultatul actiunii neurotransmildtorului depinde de cantitateu gid. durata .iiu"raci sale. Declar;;.;;;;;t;;;;;. nervos in neuronul postsinaptic necesitd insumarea acliunii u r.rr" de sinapse.

Neurotransmildtorul difuzeazd in fanta sinapticd. in acelaqi timp, membrana presinapticd a butonului terminal care a eliberat neurotransmildtorul formeazdrapid vezicule de endocitozd care se intorc

in

compartimentul

intern

a it-nJri}:io deporariz4re-a memlari postsinlpili3, l.:*otl - ---^^^:.::-v, c[ rnirierea . ywLerrr.r4rutur ue actlune ii*;;.r*." a;;;,ti"r* ".rqqli .v$ ''lrvrv4 potenliarrru impulsului ,1 generarea tr*, r"t.i] ner1,os. o ln sinapsele inhibitorii neurotransmildtori precum GABA sau glicira deschid canaleje ionice determinand pdtrunderea ionilor a,

:i?3##gm':..,ili1:i,
un

poate declansa :::i un rispuns excitator, cat 9i unul inhibitor ia nivel'l membranei rsrrvr postsinaptice vvolD'roPLr.'s iar din acesr ruic: de vedere sinapseie pot fi excitatorii sau inhibitorii. r sinapsele excitatorii sunt produse de neurotransmilrtori ca acetilcolrna, piu;an:a:ui.

Eliberarea neurotransmildtorului

in fanta sinapticd

::H*jii.tr"!;neredronegativi-

in

po_srsinaptici. i$'yt-u Lbb*tu.o.ul* u..,1-ripTe-.i,fr.1,1;;;;;;;i;;,."tiar de acliune

filn-'r*nei

de mare de impulsuri (cdteva zeci de mii), deci el va prezenta pe toatd suprafala sa un numrr echivaient de sinapse.
Transmiterea sinapticd nu ffebuie privitd ca o simpla inlantuire neuronala, tipul cle sinapsd care se stabilegte intre doi neuroni putdnd modula impulsul nervos transmis de neuronur po.tr-optr". De exemplu, in situalia sinapselor axoaxonale' neuronul presinaptic poate transmite impulsuri .*rltuto.ii sau inhibitori neu.onutui postsinaptic, influenldnd sinapsele axodendriiice q;

neuron postsinaptic poate recepliona

un numdr extrem

u*ototiuii.e

pe care acesta din urmd le stabilegte

4.3.ir{eurotransmigito

rii

interaclioneazia cunicotina extrasa din pranta


i clinice: botulismul
9r

care inerveazi glandeie ruao.iiur.]^-pr..rr* qi la nivelul unor sinapse din sNC' Neuronii care folosesc ACh drept meiiator' sunt denumili neuroni colinergici iar receptorii postsinaptici receptori colinergici. Acegtia,sunt,.subimperlili in doud categorii: (i) muscarinici care interaclione azd cumuscarina (otravS
--

Transmiterea sinaptica este asiguratd de numeroase substanle, dintre care rnai cunoscute sunt: Acetilcolina (ACh) este substanla responsabili de transmiterea impulsului nervos nivelul plScii neuromusculate, fitrelor' p..g*gtionare simpatice parasimpatice, fibrelor simpatice

Ia

qi

o. tutun.

izolatd.din ciuperci) gi (ii) nicotinici care

droguriy3t9 afscta rUO*r", toxina botufinica, produsd de ciitre o bacterie

*" *

$F.FciSei,

dezvorH in rcnservele dJ carne,sau

t49

a
lqgirme incoreci sterilizate, inhibd eliberarea pol:fr

de Ach, ceea ce determina paralizii ale musculaturii striate (cele ale mugchilor

Catecolaminele: adrenalina, noradrenalina qi dopamina srmt sintetizate pornind de la aminoacidul tirozind. Noradrenalina este neurotransmildtorul de eleclie pentru sistemul nerv.os autonom, pentru fibrele nervoase postganglionare simpatice qi celulele efectoare. Neuronii care sintetizeazd acest neurotransmildtor sunt denumili neuroni adrenergici. Adrenalina este specificd sinapselor din SNC. Adrenalina gi noradrenalina sunt sintetizate gi la nivelul medulosuprarenalei. Eliberarea de adrenalind este stimulatd de stdri ca fricd acuti, stres putcrnic, determinAnd reactii de
,,iuptb sau fug6".

Serotonina (5-hidroxitriptamina) este sintetizati pornind

de

neurotransmildtor al SNC gi al sistemuiui autonom enteral. Cu precadere in sinapsele din SNC, mai sunt descri$i neurotransmi{atori cum ar glutamatul, aspartatul si elicina.
!n

la

triptofan. Este un

fi: GABA,

afara neurotransmildtorilor descrigi existd o serie de peptide cu greutate moleculard mic6 care, pot, de asemenea, declanqa un influxul nervos. Printre acestea se numirii substanya i,factorit de eliberqre hipotalamici, encefalinele, peptidul vasoactiv intestinal (YIP), colecistokinina, neurotensina. Aceste substanle sunt sintetizate gi eliberate de cdrre celulele enteroendocrine din tractul digestiv sau de neuronii secretori din hipotalamus. o substanld particuiarb capabild de generarea impulsului nervos este oxiiul nitric (No), gaz cu proprietdli de radjcal

liber, care nu este sintetizat de

neurotransmi{dtorul glutamat direct in fanta sinaptici.

o celulb anume, ci ia na$tere in urma unor reiclii enzimatice induse de

Neurotransmilatorul eliberat in fanta sinapticd este, in cea mai mare parte (g0%), r.eutiiizat prin recaptarea sa de citre membrana presinapticd prin vezicuie cle endocitoza. Restul este degradat de enzime specifice ia nivelui membranei postsinaptic e: acetilcolinesteraza degra6eazd acetil;lina, catecol-o-metil-tranferaza qi monoantinoxidaza degradeazd noradrenalina. Aceste mecanisme sunt necesare pentru a limita in timp acliunea neurotransmildtorului.
clinice; maladia Parkinson

5.Celulele de suport

in afara neuronilor, lesutul nervos este alcdtuit gi din celule de susJinere sau de suport, prezente obligatoriu atdt in SNC cAt qi in SNP. Celule de suport Oin SNC poartd denumirea de celule nevroglice, celule gliale, nevroglii sau neuroglii gi sunt reprezentate de oligodendrocite, astrocite, microglie- qi celule gpendimare Celuleie de suport din SNp sunt celulele Schwann care fbrmeazd teciie descrise fr jurul fibrelor nervoase
celulele satelit neuronal din ganglionii nervoqi.
qi

in.SNC,.celulele nevroglice sunt de 10 ori mai numeroase decdt neuronii dar reprezinta, datorita dimensiunilor lor reduse, doar jumdtate din volumul creierului. Multi vreme celulele nevroglice au fost considerate doar
celule de

150

(l

sau suport neuronal in sensul strict fizic al termenului (termenul cie neuroglie provine din limba greacd. :u semnifi catia de,,umpluturd neuronald,,. Conceptele moderne de histoflziologie a lesutilui nervos considerd nevroslia ca o componenti activd gi indispensabila

sustinere

impulsuiui norvos.

in fiziologia sistemului nervos, de;i nu participa in mod direct la transriirei..l

care ,u

5.l.Astrocitul Astrocitele sgnt

9e1e-!q41-

(i)1:t'g-gt1g_prqlqplasmatlcs jr_Gr)astraslqfi bre_ar.q,. o Astrocitere pr-o-lg!-rasmaticere g{sesc ute, ra SgQgtqnl-a _ge-1ug!e, prezint' 0 ron:i stelatd cilntunetoate prelungiri alungite care se ramificd. Fnn aceste prelungiri, celuiele stabr,es; jonctiuni de tip san atat tu ultro"ite, c6t gi cu neuronii. citoplasma este abundenta. r_i,..;"tl"lult" vfiuminoi si ttuu toto'ui;..et ;;;orlalte ."tui. gri"i..u*r. dintre prelungirire "*] ror se -.:,:::,.:: prin expansiuni citoplasmatice

mari celule gliale. Ele formea zd, in sNc o adevirat5 retea 'g*irta ." doud tipuri de astrocite

*ui

Ril*o

siruate_ra supraL,. l,:T,lr:3.,31:,.!.rurere prelungiri, denumite picioruee subpiare, .ur. ,. astfel membra'a piagliala (!tia limitans) care

::T::1":"?:::'i:l

denumite pedicele ruu fi"io.,rqe vascurare, car.e se aprica..r- -j::complet in jurul u..d;iF;g.7.1.).A). Astf.el se rormeazi barierr f,u$:n

",t";;l;;;;;";; 6.;.ii":,.J,;.ilT:I; "..:::l _.., "tut"*a";ffi;:;il1:;T1,= se interpune intre lichidr,rl ceii.


-:-,_:
,

picioru$e
p

erivas

ul

vas de srinqe

vas de sfr

Fig.7.I l.Astrocit:,4.

(adaptare dupd M.H. Ross, W. Paw{ina" 2006)

-'

protoplasmatic

B_

fibros

fi preluaia O. n"u.on. Astrocirele confin rezerve de glicagen care' transformat in glucozd, este forosit d*pt .;;';. "u energie d; ;* .;;;;ur nervos. prin cd se jonc{ioneazd'intre ele prin jonctiun"i faptul con.un;.unte g; #t,it;".;io.i p.ntru unii neurotransmildtori, s_a avansat ipoteza ca astrocitele ar putea constitui o cale cornplementara de comunicarein
sNc.

dendriticej; se presupune asociate sinapseror neuronale metaborizeazia glutamatttl din mediul sinaptic, pe care""tto,. ^Prelungirile "r"".ii.i, ii rransformd i, gir;;;;;;:.u..

zonele lipsite de mielin6 (nodurile Ranvier, cd intervin ?n modularea impulsului

axonale

Ambele tipuri de astrocite prezintd ?n citoplasmd filamente intermediare caracteristice, denumite gliofilamente, care conyin proteina gliofibrilard acidd, folositi penfru marcarea imunohistochirnicr a acestor celule. cliofilamentele sunt mai mici (8nm) decat filamentele intermediare din alte *hi; ;i";; rganizeazd, in mod caracteristic in benzi sau fascicure, mai evidente in asffocitere fibroase, J. uno. 5i denumirea acestora. Prelungirile unor astrocite se insinueazd ca'nigte valuri printre n.u.*i.gi

in

,"*rnugif.

formeazd man$oane in jurul prelungir'or ,J...u"".u,

l5l

Existd

categorie de tumori cerebrale denumite astrocitoame: care se dezvoltd pe sealna astrociteior fibroase

5i care repreztnldS}oh din tumorile cerebrale primitive ale adultului.

5.2.Oligodendrocitul oligodendrocitele sunt prezente atat T_r"u$ry& ulhL cat.$i il_lg!{a1te.9_enutie a_SIC. Sunt celule- de dimensTuni- mai mici 'TeCat lstrocitele, prezinE'-Cdteva prelungiri- subfiri w4v uLr care nu se re r4rlfrl:1 ramificd gi urrjlr-"-l-e,.r nuc-leu u_r1!_l,r-rd!!urqr,!L_lvrrurusuupra mi,ryLtahicrq& Microscopia ereclroruca electronicd evloenllaza evidentiazi ml mitocondrii ir un numeroase qi r.rurrrsrud.)s un uu reticul rsuuur endoplasmic trilLrulJrasrllru rugos rugus bine uurs dezvoltat, uszvolLat, precum gi numeroqi mlcrotubull )r microtubuli ,ptezentl $1 numero$t atdt in corpul celular cAt gi la nivelul prelungirilor. tn subs_tanla ceUq$ig oligodendrocitele se dispun in vecindtatea neuroqilor-qi poarti denumirea Oe cel-ufFsatefite,lui in tuUrtanta lta albt albl se se distribuie in giruri printre fasciculele de axoni qi sunt derffiG-ongoiG"arfrite ]trte.fasciculare. Acestea reprezintd analogii celulelor Schwann din SNP, fiecare segm-eniintemod-al*de rnieiilt din SNC ninO format prin rdsucirea in spirald a prelungirii unui oligodendrocit in jurul axonului (Fig.7.7.). Oligodendrocitele satelite neuronale din substanla cenr-rlie nu interacfioneazd, cu neuronii, dar
experimente in vivo sugereazd un grad de interdependenli metabolicd.
Ambele tipuri de oligodendrocite produc factori neurotrofici: NGF 9i neurotrofina-3. in prezent se studiazd posibilitatea folosirii acestor doud substante in tratamentul bolii Alzheimer gi al traumatismelor medulare.

5.3.Microglia Microglia este singura celul5 gliald care nu are origine in neuroectoderm, ci in mdduva osoasd
hematogendl
rlor mononucierare.

Microglia este reprezentata de ceiule de dimensiuni mici, al cdror aspect difera in funclie de localizare, fiind _nai-*frecve-nte in ru651anla . celuqie__ decat in cea aibd. Corpul selular emilg _p1eluqg1 s_curte qi sinuoase, de pe suprafa{a cdrora se desprind protruzii aserninatoar"e unor Jpini. Nucleul Cste ovoid sau alungit GigJ.t21. Nu se cunosc funcfiile acestor celule in stare de \z repaus dar, in situalia unor leziuni ale lesutului nervos. \ ele se activeazd., devin mobile gi sunt alrase in ariile \, respective, dobAndind pronunlata capacitate de Y fagocitozd. Vt_croelia este.- .cap-abi]d- de sinteza citokinqlp;_g*enzirryelor prqteoliticq precum qi de

V
l

degradarea neuronilor Iezalr, a mielinei sau a altor resturi

fiind macrofagele SNC. Ca gi macrofagele lesutului conjunctiv se presupune cd sunt celule


celulare,
,,prezentatoare de antigen".
in afara rolului
elibereaz,6,

Fig.7.l2.Microglie, schemd

optica (adaptare
Pawlina, 2006)

in microscopie dupd M.H. Ross, W.

gi pentru oligodendroglie: radicali liberi, monoxid de azot, care eliberate tn exces, contribuie la generarea pl6cilor cle amiloid prezente in creierul pacien{ilor cu maladia Alzheimer.

sdu de protec{ie neuronald, microglia sintetizeazd gi o serie de substanle care pot deveni toxice pentru neuroni

Sperdimara _. Celulele ependimare fbrmeazd membrane celulare continue (asemdndtoare epiteliilor de clptuqire) cge lapetgaz\.c4vita1ile SNC uqde se giseqte lichidul cefalorahidian: ventriculii cerebrali gi canalul medular central. Celulele, dispuse inir-un;nic* siiaa, pieziita formb cuboidald, iar spre polul apical se jonclioneazd prin joncliuni ocludente. La polul aplcal prezinta kinocili gi micryyj_lg-z{ati..ia1 l-q pq]-q_l, .baz.al, lipsit de membrand bazald,'.-tt_nt_"_1"qg a.L...,patruna in substaq!a cenu$ie limitrofd, unde stabilesc contacte cu preiungirile astiocltelor-(Fig.7.t:y. Citii gi mrclgy4q4L4t!1e,,au rol jn tl i1 3!99$ria lichiduhii C-e*frlodliiOtan. L;;itA;t

5.4. .{_4ub

"rq[iiir:rea

r52

ventriculilor cerebrali, celule ependimare cu o morfologie particulard formeazd., impreund capilarele sanghine, plexurile coroide.

6.Elemente de histofiziologie a fesutului nervos

Jesutul nervos indeplineqte trei funclii

majore: (i) f-unclia de sintezd neuronald, prin care se asigurd atAt necesarul

u,
1ir

.j

ri?
'

substanlelor din strucnrra proprie cdt qi a neurotransmilatorilor; (ii) funclia de generare qi conducere a impulsului nervos'; (iii) funclia troficd gi de regenerale.

Fig.7.13.Celuie
schemd

ependimare,

microscopie opticd (adaptarc dup6 K. M. Van de


Graaff, S .I. Fox, 1999)

in

6.1.Func{ia de sintezi neuronal5 Dupd cum s-a ardtat anterior, neuronul este dotat cu un bogat echipament de sintezd proteicd, prin care se asigurd elaborarea proteineior de structurd.. a enz.imelor, neuropeptidelor, gi, dup6 caz, a hormonilor. Procesele de sintezd sunt rapide (aproximativ 10-15 minute dupd incorporarea unui precursor). Substantele sintetizate la niveiul perikerionului sunl transportate, in functie de natura ior, prin transport axonai anterograd rapid sau 1ent. 6.2.Func{ia trolicl qi de regenera!:e Neuronii exercitd rol trotic atAt asupra propriilor componente cAt qi asupra structurilor cu care vin in contact (al1i neuroni sau celule !inta): este cunoscut faptul cd sectionarea unei fibre musculare de tip motor determini atrofia muqchiului corespunzdtor. Orice alterare a continuitSlii unei fibre nervoase fat6 de propriul perikarion (seclionare, compresiune preiungitd) determin[, in prima etap6, degenerescenta neuronuiui respectiv, urmatd de tentativa de refacere anatomici gi funclionald. in aceastd situafie, modificdrile care au 1oc la nivelul axonului poarti denumirea de reacfie axonall, iar refacerea fibrei nervoase in urma acesfui proces este posibild numai dacd cele doui extremitd.ti rezultate in urma secliondrii se menlin in proximitate una fbld de cealalta. Degenerescenla celulei nervoase se produce atdt distal fald de locul leziunii respective, denumitd degenerescentd waleriani, cAt pi retrograd, la nivelul perikarionului. in SNP, pr:irnele modificdri ale segmentului distal al axonului apar la. cAteva ore gi ele constau in aiterdri mitocondriaie gi in dezorganizarea citoscheietului celular. In decurs de cAteva zile, segmentul distal se fragmenteazd, luAnd un aspect caracteristic de ,,;irag de mirgele"" Teaca de mielinl se liagmenteazd gi ea, iar sinapsa respectivd este compromisd. Celuiele Schwann gi lesutul conjunctiv inconjurdtor nu suferd alterdri in segmentul distal. in SNC, aceste modificdri au loc mult mai lent, iir decurs de cdteva sdpt[mdni. Celuleie Schwann in SNP, microglia in SNC qi macrofagele lesutului conjunctiv migrate la fraqmentele de axon si de mielini in SNP teqrrhrl cnninnr:tiv qi celrrlele !ocrr1 leziirnii "^ fasociteazh ^*e" '^*lr-^^-'^--^Schwann formeazd, inilial in spaliul dintre cele dou6 segmente, un fesut cicatricial. Dacd aceastd cicatrice nu este fbarte importantd, fibra nerv'oasi se poate reface. In interiorul acestui {esut cicatricial celulele Schwann ptolifereazl" qi se organizeazd sub forma unui cilindm care inainteazd dinspre capdtul distal spre cel proximal. La nivelul exffemitAtii proximale se formeazd un numdr important de muguri axonali. Dacd unul din aceqti muguri axonali intAlneqte cilindml de celule Schwann, el va cregte in interiorul cilindrului cu o ratd de aproximativ 3mm zilnic, iar ceilalli muguri vor degenera. Cilindrul de celule Schwann are rolul de a ghida direclia de creqtere a axonului spre fanta sinaptici (Fig.7.1a.). Degenerescenta retrogradi este cu atAt mai importantd cu c6t leziunea este mai aproape de corpul celulei nen'oase. La nivelul perikarionului se produce migrarea nucleului din zona centrald
t

Generurea gi transmiterea impulsului nervos au fost descrise anterior. la sectiunea 3.3.2.

153

spre periferia citoplasmei gi disparilia corpusculiior

\issl (cromatoliza).

1-2 zlle dupd' lezare, cu un maxim la dou6 saptdmAni, gi sunt proporlionale cu cantitatea
axopiasmd pierdutd in urma leziunii.

Aceste modific6ri au loc la


de

se t-ace prin proliferarea celulelor gliale gi astf.el este impiedicata regenerarea nervoasd, de aceea cercetariie actuale sunt indreptate spre prevenirea multiplic[rii gliale gi apariliei ]esutului cicatricial.

in SXC, formarea lesutului cicatricial

,$si
i tir

rh

llj ....{;;'
"it
.

#
3s

iptfrm i

ni

3lu rri

citeva luni

Fig.7.l4. Diagrama rdspunsului celulei nervoase la


A
qi cromatolizl C Schwann, crefterea axonului

neuron motor indemn; B

care mugurii axonali nu intdlnesc mangonul de celule Schwann


(adaptare dupa M. H. Ross, W. Pawlina, 2006)

in interiorul mangonului de celule Schwann; D - exemplu de regenerare a celulei nerv'ose cu refacerea fibrei musculare; E - exemplu de refacere neurald compromisd. in

leziune: lezare nervoasd. migrarea nucleului distrofia fibrei musculare, proliferarea celulelor

clinice: celulele stern

T.Sistemul nervos periferic


ln cadnrl sistemului nervos periferic (SNP), lesutul nen/-os se organizeaza sub lorma nerv'iior periferici gi a ganglionilor nervoqi.
7.1.Nervii periferici Nervii sunt structuri alcdtuite dintr-un numdr variabil de fibre nervoase (axoni) rnielinice sau amielinice, aparlinAnd neuronilor al ciror corp celular este localizat fie in SNC, fie in ganglionii periferici. in caclrul nervilor, prelungirile nervoase acoperite de tecile specifice, se dispun paralel, in fascicule, 9i se solidarizeaza prin lesut conjunctiv. Din punct de vedere anatomic nervii sunt structuri individualizate, de form[ cilindrici, prezentdnd culoare alb-sidefie. Fibrele nervoase din structura unui nerv pot fi fibre aferente (senzitive) sau eferente (motorii). Fibrele aferente sunt reprezentate de aferenfe somatice gi aferenfe viscerale gi conduc stimulii provenili de la receptorii periferici cutanali, de la proprioreceptori qi de la orga'ele de simt, respectiv stimulii de la nivelul viscerelor, spre SNC. Fibrele eferente sunt reprezentate de axoni care pdrisesc SNC qi conduc impuisuriie neryoase spre muqchii striali (eferenfe somatice) sau spre mugchii netezi, mugchiul cardiac sau glancle
(eferenfe viscerale).

154

Nervii pot conline cdleva mii de tibre nervoase care, din punct de vedere funclional, pot fi doar fibre motorii - nervi motori sau doar fibre senzitive - nervi senzitivi sau, cel mai frecvent, de ambele tipuri - nervi micgti. lesutul conjunctiv care intrd in alcdtuirea nervului se organizeaz5, dinspre interiorul spre exteriorul nervului, pe hei nivele: (i) endonervul; (ii) perinervul; (iii) epinerwrl. . Endonervul, denumit gi teaci reticulinici Henle, este un mangon delicat de lesut conjunctiv lax care invelegte fiecare fibr6 nervoasd, la exteriorul tecii Schwann, suprajacent membranei bazale a celulelor Schwann. in structura sa intri predominant fibre de reticulini, inglobate ?ntr-o substanli fundamentalS bine hidratati. Celulele, in numdr redus, sunt reprezentate de fibroblaste qi mastocite dispuse pericapilar. Sporadic apar qi delicate fibre colagene fErd o amrme orientare. Endonen'ul conline numeroase capilare sanghine tipice gi indeplinegte rol trofic qi de proteclie pentru fibrele nervoase, precum gi rol de solidarizare a acestora in interiorul fasciculelor
nervoase.
o Perinervul reprezinti lesutul conjunctiv care acoperi la suprafald fiecare fascicul nervos din structura unui nerv. Este lormat din fibre colagene de dimensiuni mai mari, orientate in toate direcfiile, printre care se gdsesc numeroase celule aplatizate, denumite fibroblaste lamelare. Aceste celule sunt dispuse una ?n continuarea celeilalte Ei soiidarizate prrnjoncliuni ocludente, astfel incAt formeazd.lamele concentrice separate de fibrele colagene. Numdrul acestor lamele variazdin funclie de dimensiunea nenului respectiv. Fibroblastele lamelarc prezintd un fenotip polimorf, de aceea originea 1or este controversatd. Citoplasma este bogatd in organite de sintezd (sunt implicate in sinteza fibrilard), conline filamente intermediare de actind (asemdndtor fibrelor musculare), iar plasmalemele celulelor vecine se solidarizeazd similar celor din structura epiteliilor. Prin structura descrisd perinervul tzoleazd intre ele fasciculele de fibre nervoase gi ie protejeaza de pdtrunderea unor macromolecule (droguri). Transportul substanlelor la nivelul perinervului se face pe cale activf,, prin intermediul fibroblastelor lamelare, de aceea 1a nivelul perinenerlui se constituie o barierd sdnge-nerv. o Epinervul reprezintd mangonul de lesut conjunctiv dens, neordonat, care acoperd nenul la suprafalS. Este format din numeroase fibre colagene cu orientare longitudinald sau oblicd. Printre ele se gdsesc fibroblaste tipice qi, ocazional, mastocite. Epinervul conline adipocite izolate sau grupate in mici lobuli, vase sanghine (vasa nervorum) care se ramificb gi pitrund in perinerv qi vase limfatice (Fig.7.15).

T.2.Ganglionii nervogi Ganglionii nervoqi reprezintd aglomerdri de corpuri celulare neuronale gi de fibre aparlinAnd acestora, localizate in afaru SNC, pe traiectul nervilor periferici. Din punct de vedere morfofunctional, ganglionii nervogi sunt ganglioni cerebrospinali qi ganglioni autonomi. Ganglionii cerebrospinali (senzitivi) sunt asociafi unor nervi cranieni (perechile V, VII, VIII, IX, X) sau sunt situali pe traiectul rddicinilor posterioare ale nervilor spinali.

Ganglionii autonomi (vegetativi) simpatici

Fig.T.l5.Structura

gi

schemd (adaptare dupd M. H. Ross, W. Pawlina, 2006)

unui nery mixt,

parasimpatici fac parte, aldturi de nervii periferici, din componenta periferici a sistemului nervos autonom. 7 .2.l.Ganglionii cerebros pinali

. Ganglionii spinali
Ganglionii spinali sunt situali pe traiectul rddacinilor dorsale, senzitive, ale nervilor spinali, inainte ca acestea sd intAlneasci ridicinile anterioare pentru a forma nervul periferic respectiv (nerv
155

mixt). Ganglionii sunt gdzduili in gdurile de conjugare ale vertebrelor gi sunt separali de peretele
osos prin lesut conjunctiv.

Ganglionii spinali prezintd formi ovalar[ qi sunt acoperili de o capsulS conjunctivi, care se continud cu epinervul nervului respectiv. Capsula trimite in interior septuri conjunctive pe calea cdrora p[tmnd in organ vaseie sanghine. Capsula gi septurile conjunctive formeazd. stroma ganglionari. in interiorul ganglionului, lesutul conjunctiv este de tip iax, bine vascularizat. Componenta nervoasd este alc[tuitd din neuroni senzitivi gi din celule de suslinere (echivalenful celulelor gliale din SNC). Pe secliune longitudinald prin ganglion, se remarcf, o dispunere zonald a elementelor structurale: la perit-erie este corticala, unde se grupeazd. corpurile neuronale insolite de celulele de sus{inere, iar la interior este zona centrald, axiali, formati din prelungirile dendritice qi axonale, cele mai multe mielinizate. ale neuronilor. Neuronii, denumili celule ganglionare, sunt de tip pseudounipolar somato-senzitivi gi viscero-senzitivi. Corpul neuronal prezintd dimensiuni cuprinse intre 100 m gi 20-30pm. Neuronii de dimensiuni mici sintetizeazd. GABA, somatostatind, subslan;d P. Cu vArsta, in citoplasma neuronald se acumuleazS. pigment de uzurd sub forma granulelor de lipofuscind. Neuronii pseudounipolari somatosenzitivi prezintd formd rotundS, un corp celuiar volumincrs, corpuscuii Nissl bine reprezentali gi complex Golgi perinuclear. Prelungirea unici, axodendriticd, desprinsa inilial de pe corpul neuronal, efectueazd cAteva ture in jurul corpului neuronal, formdnd glomerulul, apoi se bifurcd: ramura lung5, denumiti prelungire periferici, va intra in structura nervilor periferici, iar cea axonic6, denumitd prelungire centrali, pdtrunde in nevrax. Ambele prelungiri mielinice intr6 in alcdtuirea radacinii posterioare a nervului spinal. Intrucdt prelungirea perifericd este mielinizat[, similar axonului, poarti qi denumirea de dendritl axoniformi. Aceastd prelungire fie constituie ea insigi receptorul modificat, fie face sinapsi cu receptorii periferici. Neuronii pseudounipolari viscerosenzitivi prezintd dimensiuni mici gi citoplasmd bazofi16. Prelungirile acestor neuroni sunt amielinice gi nu formeazd glomerul. Zona axiall a gangiionului este alc[tuitd din fibre nervoase grupate in fascicule paralele cu axul lung al organului (Fig.7.l6). Unele hbre sunt endogene, reprezentAnd prelungiri ale neuronilor ganglionari, altele sunt exogene, de origine periferica sau centrald, majoritatea fiind mielinizate
Iatutc
nglionare
caps

uli

::.;; .t\t,-VZO
lr-rits."" ,':.:.1$
t

na axiald

'iffi.ffi
,ti(s-:\ ';.,' -'
tadactna ventralS
I

ff':i?ft'

libre rteffoasE
vase sanEhine

Fig.7.16.Ganglion spinal, microscopie optica (adaptare dup6 M.S.H. Di Fiore, 1975)

Neuronii ganglionari reprezintd protoneuronii cdilor ascendente specifice gi nespecifice. Prin sinapsele pe care axonii lor le fac cu neuronii motori din coarnele anterioare qi coarnele laterale ale mdduvei spinirii inchid arcuri reflexe somatice gi vegetative. Influxul nervos nu stribate
1s6

corpul neuronal, acesta aYand exclusiv rol trofic gi de sintez5", ci trece din prelungirea perit'ericd direct in cea centrald. Celulele de sustinere, denumite celule capsulare sau satelite, prezintl formd aplatizat[, sunt susfinute de o membrandbazald. proprie qi circumscriu corpul neuronal qi glomerulul forrn1nd, o adeviratS. capsuld in jurul 1or, cu rolul de a izola electric corpul neuronal qi de a realiza schimburile metabolice intre acesta qi 1esutul conjunctiv inconjurdtor.

Ganglionii cranieni Ganglionii cranieni sunt iocalizali pe traiectul nervilor cranieni qi sunt situali in interiorul cutiei craniene sau la nivelul orificiilor acesteia. Structura histologici este asemdnitoare cu cea descrisd la nivelul ganglionilor spinali. La nivelul ganglionului spiral Corti gi al ganglionului vestibular Scarpa, neuronii sunt
o

bipoiari.

organele periferice: mugchi netezi, muqchi cardiac, glande. Corpul celular ai primului oeuron. denumit neuron preganglionar sau presinaptic, este localizat in zone specifice ale SNC iar axonii sai se indreapta spre periferie pe
calea nervilor periferici gi fac sinapsd cu neuronul postsinaptic sau postganglionar, situat in gangiionii autonomi.
7

in emisferele cerebrale sau in mbduva spindrii. Axonul acestui neuron pbrdsepte SNC gi, pe calea nervului periferic, fransmite impulsul nervos mu;chiului sffiat respectiv. In sistemul nerYos autonom, eferen{ele viscerale constau dintr-un lan1 format din doi neuroni care conecteaz6 SNC cu

In sistemul nervos somatic, eferenfele sunt alcdtuite dintr-un singur neuron al cdrui corp celular este localizal

.2.2.G anglionii autonomi Ganglionii autonomi sau vegetativi reprezintf, aglomerdri de neuroni motori care sunt neuroni postsinaptici. Din punct de vedere func{ional, ganglionii vegetativi sunt simpatici gi parasimpatici. Din punct de vedere histologic, gi ganglionii autonomi prezint6,, ca qi cei spinali, dou6 componente:

izolat in stromS, fie grupate in nuclee dispersate prinke fibrele nervoase. o Ganglionii autonomi simpatici Ganglionii simpatici sunt reprezentali de ganglionii ianlului paravcrtebral gi ganglionii prevertebrali: ganglionul celiac, mezenteric superior, mezenteric inferior gi aorticorenal. Neuronii sunt, in majoritate, multipolari sau pseudounipolari iar neuronii bipolan sunt rari. Corpul neuronal este mai mic in comparalie cu cel al neuronilor din ganglionii ipinali, conline aceleaqi elemente de morfoplasmd, caracteristica fiind prezenla unor neuroni binucleati. prelungirile dendritice formeazd aspecte glomerulate in jurul corpului celular, dar acestea nu sunt complet circumscrise de celulele satelit, care se distribuie discontinuu in juru1 neuronilor. Acest urp""i ," datoteazd faptului cd axonul unui neuron preganglionar poate face sinapse cu sute de neuroni postgangiionari, fiinci necesar5. pdtruncierea preiungirilor axonale presinaptice pAnd la nivelul elementelor neuronului postsinaptic. Axonii neuronilor postganglionari sunt fibre lungi, de tip adrenergic, de cele mai multe ori amielinice. o Ganglionii autonomi parasimpatici Ganglionii parasimpatici sunt reprezentafi de (i) ganglioni previscerali, locayzali in vccindtatea unor organe (de exemplu, la nivelul extremitSlii cefalice sunt prezenli de ganglionii situali pe traiectul unor nervi cranieni: ganglionul ciliar, asociat nervului oculomotor, ganglionul submandibular, ganglionul pterigopalatin sau sfenopalatin, asociati nervqlui facial, g*giionul oti" asociat nenului giosof-aringian) qi (ii) ganglionii intramurali, localizali in grosimea perelilor unor organe, incluzAnd ganglionii plexului submucos Maissner gi plexului mienteric Auerbach din perelii tractului digestiv.

stromali, aicdtuiti din capsula care acoperd organul la exterior qi lesutul conjunctiv lax situat la interiorul sdu. Elementele de structurd nu sunt dispuse ca in ganglionii spinali pe cele dou6 zone distincte, perifericd gi central5., celuie nervoase inconjurate de celulele de suslinere fiind situate fie

(i) componenta ner-voasi, formati din neuroni gi celulele de suslinere gi (ii)

componenta

157

Corpul celulelor nervoase observate pe secliuni histologice din diferite organe: limbd, pancreas, vezic| urinard, ovar,
cord, apartin neuronilor postganglionari parasimpatici gi, la acest nivel, ei nu sunt delimitali prin capsule specifice.

Neuronii sunt reprezentali de neuroni multipolari, cu corp celular de dimensiuni reduse gi nucleu voluminos, cu nucleol evident gi prelungirile scurte frecvent amielinice. Neuronii sunt inconjurali de c6teva celule de suslinere (celule satelit) care, uneori, pot lipsi complet, fiind ?nlocuite de celule fusiforme de aspect fibroblastic. S.Sistemul nervos central
8.l.Organizare generald Sistemul nervos central (SNC) sau nevraxul este format din miduva spinirii, gizduita in canalul rahidian gi creier (encefal) situat in cutia craniand. Din punct cie vedere anatomic, creierui este iormat ciin trunchi cerebrai, cerebel, diencefal gi
emisfere cerebrale. .Din punct de vedere histologic, structurile SNC sunt constituite din celule nervoase gi celule gliale (newoglii); spre deosebire de SNP, in SNC stroma lipsegte, singurele elemente de naturd
conj unctivd fi

ind capilarele sanghine.

La toate nivelurile nevraxuiui {esutul nervos este delimitat in profunzime de nevroglie


ependimari iar la exterior de un invelig astrocitar. Modul particular de distribulie a corpurilor ceiulare qi a prelungirilor neuronilor duce la organizarea lesutului nervos in doud zone distincte, vizibile cu ochiul liber: substanla cenuqie qi
substan{a alb5..

Substanfa cenugie Substanla cenugie se organizeazd pe de o parte, sub formi de nuclei situali in profunzimea tuturor nivelurilor nevraxului iar pe de altd parte formeazdun strat continuu la suprafala emisferelor cerebrale (cortexul cerebral) gi a emisferelor cerebeloase (cortexul cerebelos). Substanla cenuqie este formatd din corpul celulelor nervoase, dendritele qi partea initiald a axonilor, de cele mai multe ori amielinici, precum qi din segmentul distal al axonilor aparJinAnd neuronilor situali fie la distanlb fie in proximitate care formeazd. afcrenlele. La niveiul substanlei cenugii se stabilesc toate sinapsele din SNC. Lipsa tecii de mielini confer5 culoarea inchisa caracteristica. Fibrele situate intre corpul neuronilor se organizeazd sub fonna unei lesdturi dense, ca p pAs16, de unde gi denumirea de neuropil, structurd care se evidenliaz[ prin impregna]ie argenticd. in afara celulelor nervoase, substanla cenugie mai conline gi celuie de suslinere (celulele nevroglice), mai numeroase fiind astrociteie qi mai puline oligodendrocitele. o Substanla albd Substanla albd ocupd toate zonele dintre substanla cenuqie: formeazd. cordoanele medulare, por,tiunea centrald a cerebelului, capsula interni gi nucleul oval al emisferelor cerebrale. Din punct de vedere histologic, substanla albd este formatf, mai ales din axoni mielinizati, dispuqi paralel gi formdnd fascicule, tracturi sau cordoane. Prezenla mielinei conferd culoarea albsidefie caracteristicd. Nu con{ine sinapse, deci rolul sdu fundamental este cel de conducere a influxului nervos. Printre axoni se gdsesc celule gliale (mai ales oligodendroglie) care asiguri sinteza mielinei. Capilarele sanghine sunt mai pulin numeroase decAt la nivelul substanfei cenugii.
o

8.2.Miduva spinirii l.Orga nizar e generali Mlduva spindrii este cel mai vechi segment al sistemului nervos central, care se dezvolti din pafiea posterioard a tubului neural primitiv. Este un organ de formd alungitS, cilindrici, cu lungime de 45-48cm, conlinut in canaiul rahidian qi acoperit de meninge. intrc spa{iul osos gi meninge existd spafiu subdural, ocupat de lesut conjunctiv.
8.2.

158

Pe secliune transversali se remarcd substanta cenuEie situatd la interior, avAnd forma literei H sau de aripi de fluture gi substanfa albi situati la exterior. Posterior, miduva este traversatd pe intreaga lungime de un qan{ median pulin addnc, care se prelungegte in profunzime p6.ni la substanla cenugie printr-un sept median, iar anterior este traversati de qanful median anterior, mai larg qi mai profund. Pe pdrlile laterale se observd alte patru qanluri, cdte doui de fiecare parte a planului median: qanful colateral anterior reprezintd zonele de emergenli a rdd5cinilor anterioare ale nerviior spinali gi qan{ul colateral posterior care rcprezintd locul de pdtrundere in mdduvd a rdddcinilor posterioare ale nervilor spinaii (F ig.7 .17 ).
3flfi{ rfledifln pf,sErir}r ccrn po*lerior
Ean{ s*lFlEral Fo$!Brifli.

p05teilff rept rnedian

csrdon laterH!

*ura renugie
r{dA6ina poslerisffrfr

an*nulrlsryt
SaruliBn Fpifial :'

esnal mfd$lar r:enlral


L6rn lsteFsl
il".

' ;li\,

i ?* '\* qj ':
aina

.-

.r-i.

. "._.,ri,?t,

n"**rrult*in*i ' -4 4/t9ffi

in*rioari

ant8n0r +ant

-r/ anterior qant colateral

ante*sr
flfir s$insl

Fig.7.l7.Maduva spinErii, secliune transversald, schemd (adaptare


dupd K. M. Van de Graaff, S.

I .Fox, 1999)

O secliune sagitala prin mdduva o imparte in doua jumatali simetrice, unite intre ele prin comisura albi anterioar[, situatd sub fundul $antului median anterior gi prin comisura cenuqie, strdbAtuta de canalul ependimar. Substanla cenuqie care circumscrie canalul ependimar poartS denumirea de substanfa gelatinoasi Stilling qi este lipsiti de celule neryoase, fiind alcdtuitS. doar
din fibre amieiinice qi din nevroglii. Din punct de vedere anatomic, mdduva spindrii este formatd din 3l de segmente medulare. fiecdnria corespunzAndu-i cAte o pereche de nervi spinali: 8 segmente cervicale, 72 toracale, 5 lombare, 5 sacrate gi unul coccigian. Substan(a cenu$ie prezintd doud coarne anterioare, motorii, scurte gi groase qi doud coarne posterioare, senzitive, subliri Ei alungite. Baza coarnelor este unitd prin comisura cenuqie, centratd de canalul ependimar. intre segmentele C8 qi L1 sau L2,labaza coamelor anterioare proemind cdte o creastd joas6, coarnele laterale sau intermedio-laterale, vegetative, mai evidente in regiunea toracald. intre cornul lateral qi cornul posterior de aceeaqi parte se gdsegte substanta reticulati. Fasciculele de substan{n albn se dispun la exteriorul substan{ei cenuqii, formdnd coloane care reprezintd tracturi de conducere ascendente sau descendente. 8.2.2.Substanf a cenuqie Substanla cenugie a mdduvei spinlrii este alcdtuita din neuroni de diferite mdrimi, izolali sau grupali, fibre nervoase, mai aies amielinice. care reprezint[ prelungirile neuronale, alcdtuind o relea deusd printre corpurile neuronale, precum gi din celule nevroglice, predomindnd astrocitele protoplasmatice. Grupdrile de neuroni impreund cu fibrele asociate gi cu celulele nevroglice aferente formeaz[ nucleii nervoqi. 159

. Coarnele anterioare
in coarnele anterioare se gisesc neuroni somatomotori, mai numeroqi in regiunile cervicale gi lombare unde iqi au originea plexurile brahial, respectiv lombar. Acegti neuroni, denumili 9i neuroni u, prezintd. un corp celular mare (70 - 150 pm) de formd stelati qi corpusculi Nissl evidenli. Neuronii se asociazd formAnd nuclei motori cu dispunere in semicerc: anteromedial, anterolateral, posteromedial, posterolateral gi retrodorsolateral. Prelungirile dendritice ale motoneuronilor cx, lungi, trec in comul anterior de partea opusd unde fac sinapsa cu axoni ai neuronilor senzitivi din ganglionii spinali, inchizdnd arcuri reflexe somatice. De asemenea aceqti neuroni fac sinapsd cu axoni ai celulelor piramidale din ariile motorii aie scoa4ei cerebrale. Axonii lor, foarte lungi, pirisesc substanla cenugie prin extremitatea anterioard a coarnelor anterioare, trec in substanla albd unde se mielinizeazd Ei intrd in alcdtuirea rdddcinilor anterioare ale nervilor spinali. Ulterior, intrd in alcdtuirea nervilor periferici qi se distribuie fibrelor musculare scheletice formAnd sinapsele
neuromusculare (placa motori e).

O altd categorie de neuroni somatici prezent1 in coarnele anterioare sunt neuroni motori mici, denumili neuroni y, care asigurd inervalia fusurilor neuromusculare. .Neuronii de asociafie sunt reprezentali de (i) neuroni cu axon lung, tip Golgi I, care pardsesc substanla cenuqie, pdtrund in substanla albd, Ei reintrd in substanla cenugie la alt nivel medular; axonii acestor neuroni formeazd in substanla albd fasciculul fundamental anterior gi (ii) neuroni cu axon scurt tip Golgi II care nu pdrdsesc substanla cenuqie. e Coarnele posterioare Coamele posterioare reprezinl/a dispozitivul senzitiv al miduvei, fiind alcdtuite din neuroni senzitivi qi neuroni de asocia{ie. Corpurile celulare ale neuronilor senzitivi de diverse dimensiuni se organizeazd, in trei zone distincte: (i) zona centralS a bazei comului posterior, primeqte aferenle legate de sensibilitatea interoceptivn (de la nivelul receptorilor viscerali); (ii) zona periferici a bazei comului posterior, denumitd nucleu Clarke, primeqte aferenle de la receptorii proprioceptivi; (iii) zona periferici posterioari a cornului posterior este alcdtuit[ din doi nuclei distincli, Rolando gi Waldayer, care primesc aferenle legate de sensibilitatea exteroceptivi (tactilfl termicS, dureroasd). Aceste aferenle ajung in coarnele posterioare pe calea prelungirilor axonale ale neuronilor senzitivi (protoneuronii) din ganglionii spinali. Acegti neuroni emit colaterale axonale care ajung in coamele laterale unde frc sinapsd cu neuronii nucleilor autonomi. Axonii neuronilor senzitivi din coarneie posterioare (deutoneuronii) trec in substamla albd unde formeazi fasciculele ascendente, stabilind conexiuni cu centrii nervogi superiori spre care proiecteazb diferite tipuri de sensibilitate. Prin ramificalii colaterale scurte, aceqti axoni fac sinapsd cu celuleie vegetative efectoare din coarnele laterale. Neuronii de asocia{ie sunt reprezentali, ca qi in coarnele anterioare, de neuroni de tip Golgi I, cu axoni lungi gi Golgi II, cu prelungire axonald scurtS, care asociazd. d,oi neuroni iin acelagi corn medular. Axonii neuronilor Golgt I fie trec in cornul contraiateral, fie formeazl, qi aici in substanJa albd adiacentd un fascicul, denumit fascicul fundamental posterior. r Coarnele laterale Coarnele laterale con{in corpurile neuronilor autonomi, efectori, visceromotori, denumili qi neuroni simpatici preganglionari. Nucleii autonomi simpatici sunt mai dezvoltali in regiunea cervicalS inferioard, dorsald gi lombari superioari. La nivelul coarnelor laterale, ajung colateralele axonilor neuronilor senzitivi interoreceptori din ganglionii spinali. Axonii neuronilor preganglionari trec in coamele anterioare gi, impreund cu prelungiriie axonale ale neuronilor somatomotori, intrl in componenla riddcinilor anterioare ale nervilor spinali. Miduva sacrati (segmentele S2-S4) conline neuroni preganglionzri parasimpatici care lormeazd nucleul autonom motor parasimpatic. Axonii acestor neuroni ajung in ganglionii parasimpatici din care vor porni fibre eferente destinate organelor pelvine (vezic6, organe genitale). r60

8.2.3.Substanta albi Substanta alba medulard este formatS. din fibre nervoase mielinizate care se organizeazd sub fbrmd de cordoane longitudinale situate printre coamele substan{ei cenugii: (i) cordonul anterior este delimitat de $antul median anterior gi gan{ul colateral anterior; (ii) cordonul lateral este situat intre $an1ul coiateral anterior gi ganlul colateral posterior qi (iii) cordonul posterior este cuprins intre ;anlul colateral posterior gi Eantul median posterior. Cordonul posterior este septat complet pe linia mediand prin interstitiul nevroglic posterior, iar cordonul anterior este despd4it prin qantul median anterior in doud mase laterale, unite in partea profund6 prin comisura albdanterioari. in afata acestor cordoane, substan{d albi se mai gaseqte intrc extremitatea distald a cornului posterior gi pia mater, sub denumirea de zona marginali Lissauer. Substanta albd contine, pe ldngd preiungirile nervoase, qi celule nevroglice: astrocite fibroase gi oligodendroglii. in interiorul cordoanelor de substanfd albl pdtrund, dirxpre pia mater, septuri conjunctive gi vase sanghine. Fibrele nervoase din substanfa albd sunt complet mielinizate, cu exceplia zonei Lissauer, care conline numeroase fibre amielinice. itr interiorul unui cordon fibrele sunt grupate in fascicule sau tracturi nervoase, fiecare fascicul avdnd aceeaqi origine, acelaqi parcws qi acelagi terminafie. Deqi ocupd anumite zone in grosimea unui cordon, fasciculele nu sunt delimitate strucfural. Fasciculele neryoase sunt formate din: (i) fibre endogene axoni aparlinand neuroniior cu localizare in mdduvd; (ii) fibre exogene - prelungiri ale neuronilor periferici din ganglionii spinali sau aparlindnd neuronilor localizali in etajele neryoase superioare. Din punct de vedere functional, lasciculele fie fac legitura intre dilerite etaje ale miduvei spindrii - fasciculele fundamentale * formate exclusiv clin fibre endogene. fie leaga mdduva de etajele nervoase superioare, acestea putAnd fi alcdtuite atat din fibre endogene, c6t gi exogenc. Aceste fascicule pot avea directie ascendenti (cdile ascendente ale sensibilitilii qi fibre ascendente de asociafie), fie descendenti (tracturi motorii ;i fibre de asocialie). Cordoanele posterioare conlin tracturile ascendente spino-bulbare Goll qi Burdach care conduc impulsuri nervoase legate de sim{ul tactil fin. Ele sunt formate din axoni ai neuronilor senzitivi din ganglionii spinali care pdtrund ciirect in cordonul posterior, 1ir6 a face sinapsf, in cornul posterior. Ei fac sinaps[ direct in bulb cu al Il-lea ncuron senzitiv situat in nucleul gracillis (Goll) gi cuneatus (Burdach). Cordoanele laterale gi anterioare conlin: (i) tracturi ascendente - tractul spinotalamic Iateral ce conduce informalii legate de temperaturd qi durere, tractul spinotalamic anterior conduce infonnalii legate de simlul tactil grosier, tracturi spinocerebeloase care conduc informa{ii furnizate de la proprioceptori; (ii) tracturi descendente - tracturile qorticospinale care conduc efbrenlele motorii voluntare. 8.2.4.Histofiziologia miduvei spinirii Mdduva spindrii indepline;te fr-rnctia- de conducere pentru ciile ascendente ale sensibilitniii gi descendente motorii gi functia de centru reflex, la nivelul siu inchizdndu-se arcul reflex somatic ;i arcul reflex vegetativ. o Arcul reflex somatic prezintd, in structura sa doi sau mai mulli neuroni (Fig.7.18). Arcul reflex monosinaptic are in structura sa doi neuroni: un neuron senzitiv situat in ganglionul spinal care face sinapsi cu cel de-al doilea neuron. neuronul motor din coarnele anterioare ale mdduvei. in cazul arcului reflex polisinaptic, intre neuronul senzitiv qi cel motor se interpun unul sau mai mulli neuroni de asociatie din substanla cenupie a mlduvei. Cele mai multe arcuri reflexe au in structura lor cel pulin trei neuroni. Arcurile reflexe reprezintd suportul histologic al reflexelor osteotendinoase (rotulian, achilian, bicipital) care sunt activitdli involuntare ale mugchilor scheletici ca rS.spuns la o stimulare somestezicd.

161

rleu{sn de
ar,G':i8Die

IAdAC

rnt

ilodsr,0ar* gangliDn

fi

ngff
$plftfrr dtgan _*rd:; efector,. :!1i*

Fig.7.l8.Arc reflex somatic, schemi (adaptare dupa K. M. Van de Graaff, S. L Fox, 1999)

" Ai'cul i:eflex vegetativ este fomtai din neuronui scnziiiv riin ganglionui spinai, neuronul cie asociatie din substanta cenugie a miduvei qi doi neuroni efectori multipolari: primul situat in cornul lateral al m[duvei (neuronul preganglionar) iar al Il-lea in ganglionui vegetativ (neuronul postganglionar) (Fig. 7,25.).

8.3.Trunchiul ceretrral Trunchiul cerebral reprezintd un ax de substanfd. nervoasd care une$te mdduva spindrii cu diencefalul iar prin intermediul pedunculilor cerebelogi cu cerebelul. in constitugia sa intrd bulbul rahidian, protuberanla sau puntea lui varolio gi mezencefalul. Drn punct de vedere histologic, trunchiul cerebrar este alcituit, ca gi mdduva spindrii, din substanfd alba qi substanld cenugie, distribuite intr-un mod particular. 8.3. l.Sutrstanta cenuqie La nivelul trunchiului cerebral, substanta cenugie este dispusd sub formd de nuclei: motori, senzitivi qi autonomi ( echivalentul coarnelor medulare; gi nuclei ,,proprii,,. Nucleii motori reprezintd locul de origine a nervilor motori cranieni, echivalentul coarnelor anterioare medulare; histologic sunt alcltuili din neuroni mari. multipolari, ai cdror axoni intr[ in alcdtuirea nervilor cranieni. Nucleii senzitivi, echivalentul coarnelor posterioare ale mdduvei, sunt formati din corpurile celulare ale neuronilor (deutoneuronii) cdilor senzitive medulare (fasciculele Goll 9i Burdach) sau din neuronii iie origine ai nervilor cranieni. Nucteii autonomi, corespondentui coarnelor laterale medulare, conlin corpul neuronilor de origine a fibrelor parasimpatice care vor intra in alcdtuirea unor nervi cranieni qi reprezintd centrii unor ref'lexe vegetatire. Nucleii proprii nu au echivalent in substanla cenugie medulard. i" nutU ei sunt reprezentati de nucleii Goll gi Burdach, nucleii olivari (olivele bulbare), nucleii substanfei reticulate: cardiaci qi respiratori; in punte, nucleii proprii sunt nucleii cardiaci qi respiratori; in mezencefal sunt reprezentali de substan{a neagri (denumitd astfel din cauza culorii inchise datorate pigmentului melanic)' nucleul roqu (culoarea roqie observatd pe preparatele proaspete este conferitd, de vascularizalia bogatd 9i de acumularea de pigment feric in citoplasma uno, n.u.oni ) qi coliculii cvadrigemeni.
8.3.2.Substanta
organizeazd, in fascicule nervoase ascendente care vin de la mdduvd gi, fie se opresc ?n trunchi, fie ascensi oneazd spre etajele nenoase superioare 9i din fascicule descendente, cu originea in neuronii centriior corticali gi sau in trunchi, 9i care se indreaptd cdtre mdduva. Funcfional aceste fascicule conduc impulsuri senzitive gi motorii. Fasciculele ascendente senzitive sunt: (i) fasciculele spino-bulbare Goll qi Burdach care conduc sensibilitatea tactila fina qi proprioceptivd congtienta; (ii) fbsciculele spino-cerebeloase

La nivelul trunchiului cerebral substanla alba se

albi

direct (Flechsig) 9i incruciqat (Gowers) care conduc stimuli determinati de


t62

sensibilitatea

proprioceptivl incongtientd: (iii) firscicuiele spino-talamice anterior. pentru sensibilitatea tactiid grosierd;i lateralo pentru sensibilitatea termicd qi dureroasd.
Fasciculele descendente motorii sunt reprezentate de: (i) fasciculele piramidale direct gi incruciEat care au origine in neuronii piramidali clin cortexul cerebral gi conduc spre m6duv6 stimulii pentru migcdrile voluntare. Ele formeazd o masi compactd in bulb gi pedunculi. La nivelul trunchiuiui cerebral, fasciculelor piramidale li se aldtura fibie cu origine in divergi nuclei locali (fasciculul tecto-spinal, rubro-spinal, reticulo-spinal, olivo-spinal, vestibulo-spinal) iare alcdtuiesc. in ansamblu' crile extrapiramidale, responsabile de conducerea stimulilor legali de mobilitatea involuntari; (ii) fascicule care au originea in nuclei nervogi situali in etajlle superioare ale nevraxului qi care se opresc in trunchiui cerebral: fasciculul geniculat, alcatuit din axoni ai neuronilor piramidali din cortex care fac sinapsi in nucleii motori din trunchiul cerebral; fasciculul Maynert cu origine in neuroni situali in lobul temporal al scoarlei qi care se termin6 in nucleii pontini de unde vor pleca aferente ponto-cerebeioase; fasciculul corticorubric cu origine in lobui parietal care se termind in nuclcul rogu al trunchiului cerebral; fasciculul striopeduncular, cu origine in corpii striati, care ajunge in nucreur interpeduncular. Substan{a albd con{ine, ca gi mdduva spindrii, fascicule endogene (cdi de asocialie) care conecteazd intre ei nucleii locali de substantd cenugie.

Substanfa reticulati se continui la nivelul trunchiului cerebral, fiind mai bine individualizald' la acest nivel decAt in mdduvi, gi se prelunge$te pena in hipotalamus. Substanla reticulatd este fonnatd dintr-o relea de neuroni si fibre nen-oase amielinici care sustine nuclei nervogi specifici gi fascicule de fibrc individuiizate.
8.4.Cerebelul Cerebelul este situat inapoia emisferelor cerebrale, pe linia mediand, deasupra bulbului, particip6nd la formarea ventriculului al IV-lea. Este legat de trunchiul

cerebrai

prin trei perechi de pedunculi

cerebelogi:

ax dr

x#anpr**
subst$$
renu*b

superiori, mijlocii qi inferiori.

Cerebelul este alcdtuit

din doud emisfere

cerebeloase cu dezvoltare frlogenetic[ mai recentd, care constituie neocerebelul, intre care se gasegte vermisulo

po4iunea arhaicS, denumit qi paleocerebel. Suprafafa cerebelului este brdzdatd.

addnci, curbe gi paralele intrc ele, care delimiteaziL lobulii cerebeloqi. Acegtia sunt impartiti prin alte ganluri mai discrete care mentin aceeagi orientare paraleld in lame cerebeloase.

de

qanluri

l*h
qer#icr*lt/

un strat cu grosime de aproximativ lrnm, formAnd

Substanta cenu$ie este localizatd la suprafata

intr-

Fig.7.l9.cerebel, secliune sagitala, schemd (adaptare dup6 K.M. van de Graaff, S. I.


Fox, 1999)

albi se prezinti ca axe principale care formeazdzona centrald a unui lobul din care se desprind ramificafii mai scurte, care centteazd fiecare cdte o lamd cerebeloasi. Pe secliune apare astfei un aspect caracteristic denumit arborele vie{ii (Fig. 7.19.)- in profunzimea substanlei albe se gdsesc mase de substanld cenugie formatd din aglomerdri neuronale care alcituiesc nucleii cerebelogi: dintat, globulos, emboliform qi,,nucleul acoperigului". 8.4. l.Cortexul cerebelos in alcdtuirea scoa4ei cerebelului intrd neuroni. nevroglii, tibre nervoase gi vase sanghine. Aceste elemente se dispun pe trei straturi: extern molecular, mijlociu stratul ceiulelor purklnje gi intem - granuiar.
163

cortexul cerebelos, iar dedesubt se gdsegte substanla albd. Substanta

Neuronii Neuronii cortexului cerebelos sunt reprezentali de celulele granulare, celulele tip Golgi, celulele stelate Cajal, celulele,,in coqule1" qi celulele purkinje. . Celulele granulare
o

ascendente cu originea in m[duva spindrii gi trunchiul cerebral: fibre agdlitoare gi fibre musciforme.

Fibrele din cortexul cerebelos sunt reprezentate, in afara fibrelor neuronilor proprii, de fibre

Celulele granulare sunt elementeie caracteristice stratului granular, cdruia ii dau numele. Sunt cele mai mici celule nervoase, prezintd un corp sferic, cu diametrul de 4-5pm. Sunt neuroni muitipolari' care au 4-5 dendrite scurte ce se terminb printr-o arborizalie in ghear6, dispusd jurul in pericarionului. Dendritete fac sinapsd cu terminaliile fibrelor musciforme gi cu axonii celulelor Golgi' Este vorba despre sinapse complexe, denumite glomeruli cerebelogi- Axonul celuieior granulare este extrem de lung, are un traiect ascendent gi se termina in strahil moiecular, unde se divide in T. Ceie doud ramuri tangentiale, paralele cu suprafata cerebeioasd, participr ia fbrma,rea_ fibrelor paralele din stratul molecular. Ele vor face sinapid cu arborizaliile dendritice ale celulelor Purkinje, cu celulele Golgi, sau cu coqpurile celulelor steLte sau al celulelor,,in cogulet,,. .. Celulele Golgi Celulele Golgi se gdsesc in zona superficiald a stratului granular. Sunt ceva mai voluminoase decAt celulele granulare gi prezinta dendrite lungi, ascendente, care ajung p6nd in stratul molecular, unde se ramificd 9i se dispun perpendicular pe suprafafd, fbcdnd ri"uita cu fibrele paraiele, cu fibrele musciforme qi cu colateraleie axonale recurente ale celulelor Purkinje. C6teva dendrite scurte pot rlmdne in stratul granular gi participa la rcalizarea glomeruiilor cerebelogi. Axonul celulelor Golgi este scurt 9i se ramific[ rapid, formdncl o arborilalie bogata care se insinueazd in toatd grosimea stratului granular, unde fhce sinapsf, cu dendritele in gheard ale celulelor granulare. Celulele Golgi sunt considerate neuroni de asocia{ie inhibitori, neuro]ransmilitorul fiind GABA. . Celulele stelate Cajal

arborizaiiile dendritice qi cu coiateraiele axonale recurente ale celulelor purkinje. . Celulele,,in cogulef" Celuiele ,.in coqule!" sunt tot neuroni inhibitori cu transmitere sinaptica prin GABA,localizali in partea profundd a stratului molecular. Aici corpul ceiular realiieazd sinapse multiple cu colateralele axonale recurente ale celulelor Purkinje, cu fibrele agdtdtoare,musciforme qi cu fibrele paralele' Prelungirile dendritice sunt scurte gi bogat ramificate iar axonul, cu kaiect descendent spre stratul celulelor Purkinje, prezintd particularit atea cd se ingroagi pe mdsurd ce se distan feazd de corpui celular' Axonul emite multiple colaterale care prezintd inilial un traiect ascendent pentru ca ulterior, sd revinf, spre corpul celular. in jurul caruia rcalizeazd un aspect ,.in cogulet,,. La cap6tul distal, axonul se ramificd iar temrina{iile sale pitruncl in axul lung al lamei cerebeloase, inconjur6nd prelungirile axonale ale celulelor Purkinje. Se estimeaz d clt 72 de celule purkinje ' pot face sinapsd cu terminaliile axonale aparlinAnd unei singure celule ,.in cogule!,,. r Celulele Purkinje Celulele Purkinje sunt neuroni multipolari, tipici scoarlei cerebeloase. Corpul celular, situat in stratul celulelor Purkinje, denumit qi straful intermediar sau ganglionar al scoa4ei cerebeloase, este voluminos (50-75pm inallime gi 30-35pm diametru) gi prezinta ror-e caracteristic6, de parx. Ceiulele sunt dispuse ordonat, pe un singur r6ncl, distantate intre ele la 50-l00pm. Nucleul este rotund, nucleolat, iar corpusculii Nissl sunt vizibili. La nivelul corpului celular se realizeaz6 cdteva sinapse de tip excitator cu prelungirile axonale ale celulelor stelate qi ,,in cogule{,,. De la polul apical subliat, emerg unul sau doud trunchiuri dendritice primare care se ramificd arborescent in formd de coarne de cerb sau de evantai qi se orienteazd intr-un singur plan, perpendicuiar pe axul lamelei, indreptandu-se spre suprafala cortexului cerebelos. Primeie ramificatii dendritice au suprafb(a

Celulele Cajal sunt neuroni rnultipolari cu funcfie asociativ6 de tip inhibitor, neurotransmildtorul fiind GABA. Sunt neuronii caracteristici stratului molecular, distrituili in zona superficiald a acestuia. Prezintl dimensiuni reduse, dendrite numeroase gi puli' ramificate. Prelungirea axonici este orientati perpendicular pe axul lung al lamei cerebeloase gi fu." sinapsd cu

164

neted6 cu pulini spini scurli care vor fuce sinapse de tip excitator cu fibrele agdfitoare. Terminaliile qi ale acestor dendrite proximale stabilesc sinapse de tip inhibitor cu prelungirile celulelor stelate

-,celulelor in coguie!" qi cu colateralele axonale recurente ale altor celule Furkinje. Prelungirile dendritice distale prezintd spini foarte numeroqi la nivelul cirora se rcahzeazi sinapse de tip excitator cu fibrele paralele. De la polul opus, bazal, al celulelor Purkinje emerge prelungirea axonali care prezint6 un traiect descendent, pirdseqte substanla cenuqie. sffabate substanfa alba qi ajunge in oliva cerebeloasd unde face sinaps6. Segmentul initial al axonului, nemielinizat, este incoijurat de ramificaliile distale ale axonilor celulelor ,.in coqule!". Pe traiectul sdu axonul emite nu*.iour. colaterale care se organizeazd, in plexuri dispuse deasupra qi dedesubtul corpurilor celulare, in acelaqi plan cu arborizalia dendriticd. Aceste colaterale vor face sinapsi cu terminaliile dendritelor proximale ale celulelor Purkinje, realizdnd colaborarea celulard in interiorul aceluiaqi strat dar qi cu celulele Golgi sau cu celulele ,,in cogule!". La nivelul acestor sinapse transmitdtorul Toate este GABA. O celuld purkinje poate reaiiza aproximativ 200000 de sinapse cu alti neuroni. s6ile nervoase aferente din cerebel fac sinapsi cu celulele Purkinje" iar axonii lor reprezintf, singurele etbrenle care pdr[sesc cortexul cerebelos, stimulul trimis fiind totdeauna inhibitor.

cerebelos, celulele nevroglice sunt reprezentate de astrocite protoplasmatice qi fibroase, oligodendroglie qi microglie, prezente in toate straturile, dar in numdr mai mare in stratul granular. D asemenea, microgliile sunt frecvente gi in stratul molecuiarin afara acestor celule, scoa4a cerebeloasf, conline doul tipuri de celule nevroglice particulare: (i) celulele Fananas, prezente in stratul molecular, se caracterizeazd prin prelungiri laterale in formd cle pand, fiind denumite qi ,,nevroglie penatd" pi (ii) celulele Bergmann se gdsesc in stratul granular; ele emit prelungiri lungi sub formi de evantai care ajung in stratul molecular,

Nevroglia

La nivelul cortexului

unde se termind sub forma unor picioru$e care se aplicd pe vaseie sanghine' r Fibrele scoarfei cerebeloase in scoa4a cerebeloasd ajung dou6 categorii de fibre nervoase: fibrele agdlStoare qi fibrele

musciforme. Fibrele agdldtoare au originea in nucleul oiivar inferior qi intrd in alcdtuirea fasciculului olivocerebelos. Acesta are un traiect ascendent, pdtrunde in substanla aibd qi apoi in stratul granular. Aici, fiecare fibri din fascicul se ramificd in 10 fibre agl![toare. Fiecare fibri se ramifici la rdndul s6u iar ramificatiile provenind de la o fibrd vin in contact cu spinii dendritici proximali ai unei singure celule purkinie, de care pare cd se agata ca niqte liane sau ca ramurile de iedera. Pe traiectul 1or, fibrele agdldtoare prezintd numeroase nodozitili. 'Fibrele musciforme Fibrele musciforme sunt fibre mielinizate, groase, ondulate cu origine ?n miduva spinirii qi trunchiul cerebral. Dupd ce pdtrund in substanla albd a cerebelului se ramific[, iar ramurile pdtrund in stratul granular, pierd teaca de mielind gi se termind in giomeruiii cerebeloqi unde stabilese
sinapse particulare.

. Fibrele agil\dtoare

Repartilia celuielor gi fibrelor la nivelul cortexului cerebelos determina structurarea scoartet cerebeloase pc trei straturi: (i) extern - stratul molecular; (ii) intermediar - stratul celulelor Purkinje;(iii) intem - stratul granular' r Stratul extern - molecular - sifuat submeningeal, apare slab colorat pe preparatele histoiogice de rutin6, fiind format din puline celule - neuroni multipolari cu func1ie asociativi: -Caja1, celule stelate ;i celule ,,i11 co;ule!". Predomind fibrele nervoase amielinice, celule reprezentaie de dendritele 9i aronii celuielor rezidente, prelungirile dendritice ale celulelor Purkinje qi fibrele paralele (axonii celulelor granuiare) ramificaliile dendritice ale celulelor Golgi, fibreie agdldtoare gi prelungirile nevro gliei Bergmann. . Stratul ganglionar sau stratul celulelor Purkinje este constifuit din perikarionul acestor celule dispuse pe un singur rand. in proximitatea lor se gdsesc celule gliale Bergmann. Tot aioi
165

fibrele ag[fbtoare care urci din nucleii pontici qi fibrele eferente care coboar6 din stratul superficial al scoarlei cerebeioase.
o Stratul intern - granular - este in raport cu substanla albd - fiind pdtura cea mai bine teprezentata (100-500 pm grosime), cu aspect intens bazofil pe preparatele histologice datoritd numdrului mare de celule (predomin[ celulele granulare cdrora il s. qi celule Golgi). Acest strat este strdbatut de axonii celulelor Purkinje ^daugd,inzonasuperficiald cu triiect descendent in drum spre substanta albd, de prelungirile axonale gi dendritice ale celulelor granulare, prelungirile dendritice 9i axonale ale celulelor Golgi, terminatiile axonale ramificate ale fibrelor musciforme. fibreie agdldtoare, toate prezentdnd un traiect ascendent (Fig.7.20).

se gasesc qi

strirtul m*l*cular strdtul c+lulel0r

prezenli glomerulii

La nivelul stratului granular sunt


cerebeloqi,

denumili astfel datorit[ formei lor Purkirlje ovalare sau sferice, formatiunea fiind centratd de terminatia fibrei $trdtut grnnstirr musciforme. in jurul ei se gdsesc peste 20 de prelungiri dendntice apa4in6nd celulelor granulare, qi $uhst.lrra nlbil tenninalii axonale ale celulelor Golgl. in glomeru1 se stabilesc sinapse excitatorii axodendritice

intre fibra

musciformd

qi

Fig.7.20. Sectiune prin scoarta cerebeloasd, schemd

fibre agdlbtoare (adaptare dupd M. H. Ross, W. par4ina, 2006)

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

celule granulare celule Purkinje celule in cogulel celule stelate ceiule Golgi fibre muscifomre

ale celuielor Golgi, qi sinapse inhibitorii intre axonii celulelor Golgi gi dendritele ceiulelor
granulare. Sinapsele dintre fibrele musciforme qi celulele granulare. ai c[ror axoni formeazd fibrele paralele care vor face sinapsd cu celulele Purkinje, reprezintd o conexiune indirecti ?ntre fibreie musciforme qi celulele purkinje.

dendritele celulelor granulare sau

8.4.2.Substanta

albi

La nivelul cerebelului, substanfa alb5, situati subjacent scoa4ei cerebeloase, este formatd din fascicuie de fibre aferente gi eferente (libre lungi, de proieclie) gi din f-ibre de asociaJic (fibre
scurte).

Fibrele de asociafie unesc arii dif'erite clin cortexul cerebelos sau leagi coftexui de nucleii cerebelogi. Fibrele de proieclie sunt aferente gi eferente. o Fibrele eferente sunt reprezentate de axonii neuronilor Purkinje care intr6 in alcdtuirea tracturilor descendente cerebrovestibulare sau in nucleii cerebeloqi ,ur., p. calea pedunculilor, ajung la mhduv6, ia trunchi sau la emisferele cerebrale. o Aferentele cerebeloase ajung la scoarla cerebeloasi tot prin intermediul pedunculilor. Ele sunt rcprezentate de fasciculul vestibulocerebelos gi spinocerebelos dorsal Flechsig gi ventral Gowers. La nivelul cerebelului, aceste fascicule dau nagtere fibrelor agdl1toare (cu origine in mdduvd gi in bulb) pi fibrelor musciforme (cu origine bulbara). 8.4.3.Nucleii cerebelogi Nucleii cerebelului reprezintd mase neuronale incluse in substanla albd care formeazi urmdtoarele perechi: nucleii acoperigului, nucleii globulogi, nucleii emboliformi gi nucleii dinfafi' in aicdtuirea lor intrd at6f neuroni mari (60pL), bogali in lipofuscini, c6t qi neuroni cle dimensiuni reduse (2Opm) situa{i in nucieii din1a1i. Attivitatea nucleilor cerebelogi este inhibatd de celulele Purkinie, al cdror axon se terminf, aici gi este stimuiati de fibrele ugaiato*" qi muscifbrme.

r66

S.4.4.Histofiziologia cerebelului
Scoarla cerebeloasd este caracterizatd. prin numdrul mare de conexiuni interneuronale care au in centru celula Purkinje, elementul de coordonare. Cerebelul indeplineqte trei mari categorii de funcfii: (i) mentinerea echilibrului. (ii) menfinerea tonusului muscular gi (iii) coordonarea activitafii muqchilor scheletali. Vermisul primegte aferen{e vestibulare qi intervine in controlul echilibrului qi a1 oculomotricitdtii. iar prin aferenlele proprioceptive pe care ie primeqte participd la reglarea tonusului muscular qi a posturii. Emisfbrele cerebeloase detin rol esenfiai in controlul gi precizia migciritror voluntare, prin aferenlele motorii de la nivelul emisferelor cerebrale.

d*

clinice: leziunile cerebelului $l'#.etg-jtj{Fmoii,,,tif

riina$ffi ixge3$,pscu

ta1e, uoil

aueen"id@,$.
Os echjtiUrui

ie,a mi!6dbt,{Ois*etrib};:vorbires,acaoiitS;i:!{i$*erreg#rt,,hrlburit

S.5.Diencefalul Situat intre encefal qi trunchiul cerebral, diencefalul este format din patru segmente distincte: talamusul, hipotalamusul, epitalamusul (alcdtuit din glanda pineali qi habenula) qi subtalamusul.

8.5.l.Talamusul
Talamusul formeazd. partea posterioard a diencefalului. Macroscopic, se prezintd ca o masd or.oidd delimitata de o capsuld proprie, cu axul lung orientat antero-posterior, fala sa mediand lbrmAnd pere{ii laterali ai ventriculul al III-lea. Substanfa alb[ este situatd la exterior pi din ea se desprind fascicule care pitrund in interiorul formaliunii, unde delimiteazl mase de substan{d cenugie care formeazd nucleii talamici. Limitele anatomice qi nomenclatura acestor nuclei nu sunt bine definite, in general ei clasificAndu-se in grupul nucleilor laterali, mediani, intralaminari gi grupul posterior (nucleul pulvinar gi corpii geniculali lateral gi medial). Din punct de vedere fiziologic, nucleii talamici se clasificd in nuclei specifici (de receplie a aferenlelor specifice senzitive sau senzoriale) qi nuclei asociativi. La nivelul talamusului se continud qi substanta reticulati de la nivelul trunchiului cerebral, dispusd <1e asemenea in nuclei distinc!i. Din punct de vedere histologic, nucleii talamici sunt fonnafi din neuroni de tip Golgi I qi II, celule nevroglice gi fibre neryoase, in cea mai mare parte mielinizate, dispuse radiar. Neuronii de tip Golgi I sunt neuroni multipolari, de dimensiuni mari, cu formd poligonala gi corpi Nissl bine reprezentafi. Prelungirile lor dendritice se ramificd abundent iar axonii, 1ungi, sunt lipsili de colaterale. Axonii neuronilor talamici sunt fie ascendenti, ajung6nd in cortexul cerebral prin fasciculele talamocorticale sau in nucleii striali prin fasciculele talamostriate, fie descendenli, spre trunchiul cerebral, intrAnd in alcdtuirea fasciculului talamoolivar. Axonii neuronilor tip Golgi II stabiicsc conexiuni strict in subsranla cenugie a nucieiior taiamici. Histofiziologie. l'alamusul indeplineqte patru categorii de funcfii: (i) funclia de releu specific pentru clile senzitive gi senzoriale (cu exceplia celor olfactive): talamusul reprezint6 un filtm pentru informatiile senzitive qi senzoriale care ajung la scoar,t6, deoarece permite trecerea unor informalii spre scoarta cerebrald iar pe altele le ),cenzureazd". in talamus apare conqtiinla difuza a senzaliilor somestezice. el pregdtind scoarla pentru efectuarea unor analize minulioase qi luarea unor decizii; (ii) funclia de releu pentru eferentele motorii: talamusul receplioneazd gi eferenlele subcorticale motorii cerebeloase qi striate, pe care le transmite apoi scoarjei motorii; (iii) funcfie integrativi de asociafie: nucleii talamici cu aceastl funclie primesc qi integreazi informalii de la nucleii talamici de reieu pe care 1e proiecteazdapoi in ariile corticale de asocialie, unadintre aceste func1ii integrative fiind cea a limbajului qi (iv) functie de modulare a unor activitifii corticale, cum ar fi starea de veghe a scoartei cerebrale.

r67

8.5.2.Hipotalamusul Hipotalamusul reprezintd formaliunea nen'oasd situatd in zona mijlocie a bazei creierului, ventral fald de talamus, constituind plangeul ventriculuiui al Ili-lea; este legat de hipofiza prin tija hipotalamo-hipofizarL. Hipotalamusul cAnts.reste aproximativ 5 grame, iar in sens anteroposterior este alcdtuit din trei regiuni: (i) anterioarl - regiunea preopticd gi supraopticd, situatd suprajacent chiasmei optice, care conline nucleii supraoptici gi paraventriculari; (ii) mijlocie * tuberali - subdmpirlitd la rdndul sdu intr-o porliune laterald conlinand nucleii tuberali gi o porliune mediand in contact cu ventriculul al III-lea. Aceastd zond conline un nucleu dorso-median parvoceiuiar gi un nucieu posterior, magnoceiular; (iii) zona posterioari, aicltuitS. ciin corpii mamilari, cu o parte mediald gi una laterald. . Din punct de vedere histologic, hipotalamusul este format din substanld cenugie, care se organizeazl. in nuclei, nu totdeauna bine individualizali, gi din substanli alb5. Aceasta conline pufine fibre mielinice. majoritatea tjind amielinice, grupate in tracturi cu originea in nucleii de substanil cenugie. in aria preopticd, in zona adiacentd peretelui ventriculului al III-lea, se gasesc nuclei (medial, ventral, periventricular) caracterizafi printr-o vasculaizalie foarte bogatd, alcdtuiti din neuroni dc dimensiuni mici sau medii. Neuronii din nucleul periventricular sunt de tip secretor, sintetizdnd factori de stimulare pentru celulele adenohipofizei, unde ajung prin intermediul tractului tuberoinfundubular din tij a hipofizard.. in aria supraopticd sunt descrigi nucleii magnocelulari (paraventricular qi supraoptic) formali din neuroni de dimensiuni mari (magnocelulari) cu funclie de secre{ie, sintetizAnd hormonii ttxilocind gi vasopresind care ajung in neurohipofizl prin intermediul axonilor din tractul hipotalamo-hipofizar. Cei doi nuclei sunt iegali intre ei prin neuroni secretori accesori. in vecindtatea nucleului supraoptic a fost descrisd o aglomerare neuronald alcdtuitd din neuroni secretori accesori * nucleul intermediar. La acest nivel a fost identificati o substantd denumiti galanind, fapt ce susline implicarea acestui nucleu in reglarea somnului.
Conform unor studii recenle, oxitocina
Cele doud substanle sunt sintetizate sub

Aceeagi nerroni mai sintetizeazd gi mici cantitAfi de peptide: dinorjind, galanind, colecistokittind. Neuronii sunt stimulati de glutamat gi inhiba{i de GABA. Stresul stimuleazi eliberarea de vasopresina gi o inhiba pe cea de oxitocind.

Si vusopresinc sunt produse de doud populalii neuronaie distincte. formi de precursori prin al ciror clivaj se mai produce Sr neurofzind.

Histofiziologie. Hipotalamusul reprezinld un sistem integrativ al organismului, implicat in menliuerea gi regiarea funcliilor organelor interne, in echilibrul hidroelectrolitic, in metabolisme, in echilibrului termic, in rd"spunsul imun, in reglarea ingestiei de alimente, in comportamentul reproducerii gi comportamentul emolional. Hipotalamusul primegte aferen{e retiniene, olfactive, reticulare gi aferenle corticale. Eferen{ele se indreaptd spre hipocamp, subsranga reticulatd mezencefalicS, forma{iunile vegetative din trunchiul cerebral qi mSduvd.
S.6.Emisferele cerebrale Emisferele cerebrale prezint'a substanla cenu$ie dispusd ia periferie, formdnd cortexul cerebral, qi substanla albi la interior. Cele doui emisfere sunt separate la suprafala prin comisura interemisferici. in profunzimea substanlei albe se gdsesc mase de substan{i cenugie care formeazd. nucieii (ganglionii) bazali.

r68

8.6.

l.Cortexul cerebral

Suprafala scoartei cerebrale este extrem de plicaturatd ca urrnare a existenlei unor qan{uri adinci care delimiteazl lobii cerebrali, fiecare lob prezentAnd, la rAndul sdu, proeminenle denumite girusuri sau circumvolu(iuni cerebrale, care alterneazd cu depresiuni denumite sulcusuri; astfei, suprafala total[ a scoarfei ajunge la aproximativ 25000cm2, emisfera stdngl avdnd o suprafald mai mare decdt cea dreapt6. Grosimea scoarlei cerebrale este de aproximativ 3mm. cu mici varialii: scoa4a occipitalS fiind cea mai sublire (1,25mm), iar cea mai groasd este scoa4a de la nivelul centrilor motori din lobui frontal (4mm). La nivelul cortexului cerebral igi au originea ciile descendente ale mobilitdlii voluntare, se proiecteaz| edile ascendente specifice gi nespecifice gi se desfEqoard procesele nerv'oase denumite generic activitate nen'oasi superioari (invdlare, memorie, limbaj). Din punct de vedere histologic, in structura cortexului cerebral intrd aproximativ 30 miliarde de neuroni, nevroglii (astrocite fibroase gi protoplasmatice, oligodendroglii qi microglii) gi vase

prezintl sub fotma unei relele asemlnf,toare unei texturi denumitd neuropil, formati din prelungirile axonice gi dendritice qi din celuiele gliale, in
care sunt suslinute corpurile neuronale.

sanghine. ?n microscopia opticd, scoa4a cerebrali se

cerebral se subimparte, sub raport filogenetic, in: formaliune arhaicd in dezvoltarea filogeneticd care conline arhipallium, arhicortex sau paleocortexul. reprezentat de lobul olfactiv, gi allocortexul, al cdrui principal constituent este sistemul limbic qi (ii) neocortexul (izocortexul sau neopallium) zond mai recenta filogenetic, care

(i)

La mamifere qi la ofl, cortexul

reprezintd 90% din suprafala scoar{ei cerebrale. La niveiul neocortexului, celulele se dispun pe $ase straturi, in timp ce arhicortexul este mai putin structurat, existdnd intre doud gi patru straturi de celule. Cele gase straturi de celule ale neocortexului se succed paralel cu suprafa{a, grosimea fiecdruia variind in raport cu localizarea, deci cu funclia zonei respective. De la suprafald spre profunzimea scoarlei, cele qase straturi sunt: stratul molecular, stratul granular extern, straful piramidai extern, stratul granular intem, stratul piramidal intem gi stratul polimorf. o Celulele nervoase l)in punct de vedere rnorfologic, ncuronii scoar,tei sunt reprczcntali de doud mari categorii: (i) celulele piramidale - neuronii caracteristici scoarlei cerebrale gi (ii) celulele nepiramidale, care cuprind o mare varietate de neuroni. Din punct de vedere functional, aceste celule sunt neuroni motori qi neuroni de asocia{ie (intemeuroni).

. Neuronii motori ) Celulele piramidale Celulele piramidale reprezinti neuronii specifici straturilor piramidal extern gi piramidal intern. Corpul celular prezintd form[ piramidalS, triunghiulari pe secliune, cu vdrful piramidei orientat spre sr:pra-fa-!a- seoa-rfei. Dimensrr-rntle va.nazd intre 20-25pm (nerrronii miei) pA'-nd-la 100prm (celulele gigante BeIz), dar majoritatea sunt neuroni de dimensiuni medii cu diametrul intre 3050pm. Citoplasma perikarionului prezinta corpusculi Nissl evidenli gi neurofibrile in cantitate mare. Din punct de vedere funcfional, sunt neuroni motori, multipolari, prezentAnd un axon qi mai multe prelungiri dendritice. Prelungirea dendriticd care emerge de la vdrful triunghiului este cea mai groasS, ptezintd. traiect ascendent qi se ramificd pe mdsurd ce se indreaptd spre suprafala scoarlei unde se termind in stratul molecular prin numeroase ramificalii. Celelalte prelungiri dendritice care se desprind de la nivelul bazei triunghiului se orienteazd aproape paralel cu suprafala scoarfei gi sunt de dimensiuni mai reduse, dar qi ele se ramificb abundent. Toate ramificaliiie dendritice prezintd mici proeminenle denumite .,spini dendritici" la nivelul cirora se reahzeazd sinapsele. Prelungirea axonici este unici, se desprinde din centrulbazei triunghiului, prezintd diametru mic qi constant; strdbate substanla cenuqie unde emite colaterale care sinapseazd. cu dendritele aceluiaqi neuron sau cu cele vecine, gi pdtrunde in substanla alb5.. Traiectul axonilor in substanta

r69

albd este diferit: fic sc rcintorc in substanta cenusic. a scoartei ddnd nagtere fibrelor de asocialie (in aceeagi emisferd) sau fibrelor comisurale 1in emisl-era contralatelalS), fie iqi continud traiectul ascendent gi se termind in nucleli bazali, in talamus sau in miduva spindrii (fibre de proieclie), intrAnd in alcituirea cdilor piramidale $i extrapiramidale. ) Celulele fusiforme Celulele fusiforme reprezintd un tip panicular de celule piramidale ,,modificate", care pot avea forme variate. Sunt neuroni multipolari efectori cu dimensiuni reduse, situali in stratul piramidal intern gi in stratul polimorf. Corpul celular e ste tusiform, iar arborizaliile dendritice sunt mai pulin abundente. Dendritele prezintd un traiect ascendent gi se termind in stratul superficial sau in stratul granular intem (unde fac sinapse cu fibre axonice aferente talamice). Axonii pitrund in substanla albi unde se divid in,,T" gi formeaza fibre de asociatie sau de proiecfie. Celulele piramidale gi fusiforme realizeazi sinapse prin neurotransmildtori de tip excitator (glutamat, aspartat). . i'{euronii <ie asocialie (interneuronii) Interneuronii sunt reprezenta,ti de neuroni cu forme diflerite, avdnd funclie, de ceie mai multe ori, inhibitorie: celulele granuiare, celulele Martinotti. celulele orizontale, celulele ,,cu coqule!", celulele,,in candelabru", celulele cu,,dublu buchet", celulele bipolare. ) Celulele granulare Celulele granulare reprezinti cel mai numeros tip de celule din cortexul cerebral, cu localizare in strafurile granulare. Sunt neuroni multipolari, mici (diametrul 6-10pm) gi nucleu intens bazofil. Dendritele, numeroase dar de dimensiuni mici, se ramificd abundent in jurul corpului ceiular. Axonul prezintd, fie traiect ascendent, fie descendent dar nu pirdsegte substanla cenugie. O categorie de celule granuiare, celulele Martinotti, prezintd axonul orientat spre suprafala scoar,tei, din care cauzd, se mai numesc neuroni cu axon ascendent sau neuroni piramidali ,,inversati". Axonul lor se termind in stratul molecular, unde se ramifici abundent in plan orizontal. F Celulele orizontale Celulele orizontale, denumite qi celule piriforme Cajal, sunt numeroase in zona superiiciald a stratului granular extern, unde se orienteazd cu axul iung paralel cu supraiala scoarfei. Axonul lor nu depdqegte stratui ?n care se afl[ corpui celular. AtAt axonul, cAt gi prelungirile dendritice sunt orientate in plan orizontal. ) Celulele ,rcu coqule!" Celuiele .,cu cogule!" sunt localizate in stratul granular extern, piiamidal extern qi piramidai intern. Prezinti un axon scurt din care se desprind numeroase colaterale orizontale care se termind prin raririficalii lungi, care realizeazd sinapse fie cu corpul celular, fie cu dendritele proximale ale oelulelor piramidale.

Celulele ,,in candelabru" Celuiele ,.in candelabru" prezintl un corp celular ovoid sau fusitbrm gi sunt localizate in straturiie granular extem qi granular intern. Axonii lor ascendenli sau descendenli se ramific[ in mod caracteristic, comparabii cu lumdndrile unui candelabru, qi fac sinapsd de tip inhibitor cu
celulelor piramidale. ) Celulele,,in buchet dublu" Celulele ,,in buchet dublu" sunt neuroni mici, de formd alungitd, prezenli in stratul granular extem qi piramidal extem. Din ambii poli ai perikarionului emerg dendrite care se ramificd imediat. Axonul prezintd traiect ascendent c6tre straturile superficiale. D Celulele bipolare
al e

dendritele principale

Celulele bipolare prezinld formd ovoidE gi doua prelungiri dendritice principale: una gi alta descendentd. Prelungirea axonald emerge de la nivelul uneia din dendritele principale qi se ramificd imediat in plan orizontal.
ascendentb

Citoarhitecfonia scoartei cerebrale (izocortexul) Neuronii descriqi qi celulele nevroglice se organizeazdlanivelul izocortexului lamelar in ;ase straturi suprapuse, numerotate prin convenlie cu .ifr. ,ornune, fbrm6nd izocortexul homeotipic. Dinspre suprafald spre profunzimeacortexului cerebral aceste straturi sunt: r stratul rnolecular (I) este cel mai superficial, situat sub pia mater. Confine pu{ine celule ;i numroase fibre amielinice' de undc gi denumirea de strat plexiform. Celulele sunt reprezentate in special de neuroni cajal cu axoni scurfi, clispuqi orizonial" care fac sinapsd in accst stmt cu dendritele celulelor piramidale din straturile profundl gi cu axonii celulelor Martinotti. in acest strat se termind fibrele aferente cu origine in trunchiul cerebral. r Stratul granular extern (rI) conline celule numeroase reprezentate de neuroni granulari, celule piramidale de dimensiuni mici qi celule ,.in cogule!". Dendritele lor ajung in stratul molecular iar axonii ajung in straturile v gi vI. Fibrele nervoase traverseaz[ acest strat, avdnd o directie verticald.

stratul piramidal extern (IIr) este de asemenea bogat in celule, reprezentate mai ales de celule piramidaie mici gi mijlocii care cresc in dimensiuni di.r.p.. ,op.uL1u spre profun zjmea stratului' Prelungirile lor dendritice prezintd traiect ascendent spre stratul molecular iar axonii un traiect descendent, fEcdnd sinapsd in stratul piramidai intern sau in stratui polimorf, sau pdtrund in substanta alba. Intemeuronii sunt reprezentati de celulere ,,in.ogrl.fr i";J;;, strat existi qi tibre cu dispozitie orizontaiS (care formeazi stria Kaes-Bechterev) reprezentate de aferente / --r ---' corlicocorticale.
o

brele aferente. Ariile corticale Repartilia celor qase straturi celulare nu este uniformi, ci prezintf, varialii in raport cu evolufia filogenetici, descriindu-se un arhicortex qi un neorcortex (izocortex). Deqi la nivelul izocortexului aceste straturi sunt nete qi bine structurate, ele prezinti variatii homo - qi heterotipice, descriind ariile corticale.
fi

terminAndu-se

In consluzie, straturile piramidal extern, piramidal intern gi polimorf reprezintdregiunile unde se elaboreazd qi de unde se transmit influxurile nen'oase descendente. straturile molecular gi granular extern realizeazl' conexiunile intercorticale, fiind alcdtuite in special din interneuroni, iar straful granular intern constituie stalia de receplie majord a impulsurilor nervoase, aici

".""riu 9i celule granulare de tip Golgi II. o Stratul polimorf (VI), dispus suprajacent substanlei albe, este format din corpuri neuronale cu forme variate, piramidale, ovalare, fusiforme gi celule gliale; se intalnesc numeroase celule Martinotti, celule granulare qi celule Cajal. Fasciculele fibrilare au traiect vertical (Fig.7.2l).

Stratul granular intern (I\/) este foarte sublire, caracterizat prin cea mai mare densitate celulard' conline celule mici granulare,. celule stelate gi celule pir#idaic de dimensiuni medii, dar 9i celule Betz de dimensiuni mari. Prelungiriie den<lritice aie acestor neuroni au traiect ascendent cdtre straturile superioare iar prelungiiile axonale. cu traiect descendent, pdtrund in substanla albd' Fibrele nervoase se dispun atdi vertical c6t qi orizontal, reprezerftfnd aferente ---'-'-' ^-r comisurale gi de asocialie care formeazd stria Baillanger. ' ' o stratul piramidal intern (\z) se nume$te Ei strat ganglionar gi are functie efectorie. Este format din toate cele trei tipuri de celule piramidale. in tor-ru motorie a scoartei, domini celulele Betz' Axonii lor participi la formarea fasciculelor pit*rriout.. ir zoni se mai pot gdsi
o

t7t

fzocortexul heterotipic se caractenzeazd prin absenla unuia dintre straturi. Astf'el, se distinge: (i) tipul agranular - cofiexul efector - in care straturile granular extern qi granular intern lipsesc, predominAnd celulele piramidale gi (ii) tipul granular cortexul receptor in care lipsesc I

Izocortexul homotipic (asociativ) este alcatuit din toate cele gase straturi dar, in anumite arii cerebrale, poate predomina unul anume. Variantele homotipice se clasific6 in: (i) tipul frontal (premotor); (ii) tipul parietal (postcentral) 9i liii) tipur polar (vizuopsihic).

strdtul nrolecrrlar

straturile piramidal extern gi intern. Tipul granular este specific pentru

gi
ll

girusul postcentral (ana somatosenzitivi), aria striat[ (vizuala)

stralIl ilranuldr
exlern

girusul temporal superior (ana


au

acusticd). Varialiiie struciuraie aie scoa4ei cerebraie

lll $trflllll piranli{litl cxlenr

determinat descrierea unor

he4i

Brodmann care include 50 de arii corticale, tipice fiind ariile 1,2,3 * cortexul primar
somatosenzitiv, aria 4 - cortexul motor, aria 8 cdmpul frontal ocular, aria 17 - cortexul striat, ariile 41 Si 42 - cortexul primar auditiv. Corelatii clinice: scleroza amiotrofici

citoarhiteconice, cea mai cunoscutd fiind harta

M strntul granrrlar itrtenr

V strirttll pil anild;rl

irilern

\ll stratul polimorf

Mieloarhitectonia scoarlei cerebrale La nivelul cortexului cerebral se gdsesc, intemeuronii (adaptare dupd M. H. Ross, W.Paw.1ina,2006) alituri de corpurile celulelor nervoase, qi prclungirile acestora (fibrele nervoase). Modul de dispunere a fibrelor nervoase in scoarla cerebrali poartd denumirea de mieloarhitectonie. Fibrele cortexului cerebral sunt reprezentate de: (i) fibre radiare, majoritatea mielinice, care sunt fibre lungi, de proieclie, aferente qi eferente, constituind ,.dispozitivele radiare,,. Fibrele aferente au origine talamica gi corticald, ambele tipuri terminAn<iu-se ?n straturile II, IIi qi IV, iar cele eferente provin din straturile V gi VI qi reprezintd axoni ai neuronilor piramidali ii fusiformi; (ii) fibre tangen{iale, amielinice, se dispun in fascicule avdn<l orientarea paralela cu suprafala scoarlei qi tbrmeazd ,,dispozitiveie tangentiale"denumite qi strii; existd gase strii, cAte una pentru fiecare strat de celuie, mai evidente fiind patru: (i) stria Exner sau stria superficiali, situatd la suprafala stratului molecular; (ii) stria Bechterew, localizatl intre stratul molecular qi stratui granular extem; (iii) stria externl Baillanger situatS. in grosimea stratului tV; (iv) stria internd Baillanger situati in grosimea stratului V. 8.6.2.Substanta albl a emisferelor cerebrale Subjacent scoarlei cerebrale, emisferele cerebrale sunt formate dintr-o structurd nervoasa lipsitd de corpi neuronali, alcdtuita din fibre nervoase (axoni mielinizali) gi nevroglii.
aferenlele iar cele descendente eferenfele; in negm sunt

Fig.T.2l.Reprezentarea schematicd a distributrei neuronilor in straturile scoa4ei cerebrale. Sdgetiie ascendenre

l"aila figurali

1t2

Fibrele nervoase sunt: (i) fibre de asociatie care conecteazd arii de ia nivelul aceleiagi emisf-ere, fbnndnd masa principald. a substanlei albe. Se pare cd nivelul de inteligen{5. ar fi in raport direct cu numdrul gi complexitatea acestor fibre; (ii) fibre comisurale (caloase) ce stabilesc legaturi
intre arii aflate pe emisfere diferite; sunt fibre subliri care formeazd, fascicule deasupra ventriculiior laterali; (iii) fibre de proiectie ce stabilesc legdturi cu centrii nervogi inferiori prin fibre aferente care aduc impuisuri neryoase la scoarfa cerebrald sau prin fibre eferente care conduc impulsul nervos cu origine in scoarfi. S.T.inveligurile sistemului nervos central Nevraxul este conlinut in interiorul unor spalii delimitate de lesut osos: cutia craniani qi canalul vertebral. intre perelii osogi qi lesutul nervos, se interpune lesut conjunctiv denumit meninge, organizat pe trei straturi suprapuse care, dinspre exterior spre substanta nervoasdsunt: (i) dura mater sau pachimeningeleo (ii) arahnoida gi (iii) pia mater. Arahnoida gi pia mater alcdtuiesc impreund leptomeningele. 8.7.1.Dura mater Dura mater este o foi15 groas5, fibroasd, inextensibili, de culoare alb-sidefie. La nivelul cutiei craniene, dura mater prezintb o foi16 externi qi una internd.

Foi{a externi, denumitd dura periostali, ader[ intim

la

fa\a interni

la nivelul periostului acestora, in special la baza craniului, precum qi la nivelul suturilor osoase. Este alcdtuitd din celule osteoprogenitoare pi fibroblaste situate ia supraf-a1a unor fascicuie groase de fibre colagene care se dispun paraiei cu suprafala internf, a oaselor. Printre fibrele colagene se pot interpune qi cdteva fibre elastice. Foi{a interni a durei mater craniene, denumitd dura rneningeal5, prezintd mai puline fibre colagene dar mai multe fibroblaste, precum gi capilare sanghine, rare meianocite qi terminaliuni nervoase libere gi incapsulate (corpusculi Vater-Pacini). in anumite teritorii, fbila interni pdtrunde in profunzimea cutiei craniene forrndnd plici fibroase: intre cele doud emisfere cerebrale, formeaz5. coasa creierului, situatd in plan sagital; intre lobii occipitali gi cerebel, dd naqtere cortului cercbelului, situat ?n plan orizontal; intre cele doui emisfere cerebeloas, formeazd. coasa mici a creierului; de asemenea, ea se constituie in diafragma geii turceqti care addposteqte glanda hipofizd. La nivelul acestor plici, care au rol de sus{inere a structurilor nervoase respective. dura mater este inso{itd de arahnoidd. intre foifa internd qi cea externi a durei mater, se gisegte un spaliu care conline sinusurile venoase ale durei mater. Sinusurile sunt vase venoase de tip pafticular, tapetate de endoteliu, care primesc s6ngele de la nivelul creierului prin venele cerebrale principale qi il orienteazd. apoi spre venele jugulare interne. La nivelul foramen magnum, foila internd a durei craniene se continud cu dura mater spinali. in canalul vertebral, dura mater formeazd.un man$on conjunctiv individualizat, separat de periostul vertebrelor prin spafiul epidural. La nivelul acestui spaliu se gdseqte lesut conjunctiv bogat in lobuli adiposi ;i un important plex venos. Dura mater vertebrali este perforat5 de orificiile de emergenld ale nervilor cranieni. Structura sa histologicd este asemdnd,toare cu cea a durei
craniene.

oaselor.

8.7.2.Arahnoida Arahnoida este foila mijlocie a meningelui care trece ca o punte peste ganlulile substan{ei nervose, fard a adera la aceasta, urmdnd traseul durei mater. intre arahnoidd qi dura mater este descris spa{iul subdural, care rcptezintd de fapt un spafiu virtual. fiind un artefact determinat de fixarea lesuturilor. La persoanele tinere, arahnoida este sublire gi transparentd, dar cu vdrsta poate
suferi ingroqdri.

Histologic, arahnoida este formati din lesut conjunctiv lax structurat la r6ndul sdu pe doud zone: extem5. qi internd. Zona externi este o membrand formatd din ceiule aplatizate.jonclionate intre ele, care se aplicd pe fa{a intern5. a durei mater. Zona interni are structuri trabeculard. Trabeculele sunt formate din fibre conjunctive delicate qi fibroblaste qi sunt acoperite de un epiteliu
173

simplu turtit. Microscopic trabeculele prezintd aspectul unei pdnze de pdianjen, de unde gi denumirea acestei foile (arhnos - pdianjen). Aceste trabecule f-ac legdtura cu pia mater iar intre ele se delimiteazdun spaliu real. labirintic, denumit spatiul subarahnoidian, pe unde circula lichidul
cefaiorahidian. Printre trabecule pot exista qi arteriole. dar ele nu se capilarizeazd,, aqadar arahnoida este consideratd un lesut nevascularizat. Spre deosebire de pia mater, arahnoida nu patrunde in ganlurile substanlei nervoase, astfel incAt in unele zone spaliul subarahnoidian se largeqte formand dilatalii denumite cisterne. Un exemplu este cisterna magna. situatd deasupra punlii sub marginea posterioard a cerebelului, care comunici cu ventriculul al IV-iea prin trei orificii: unul central foramenul median Magendie - gi doua laterale - foramenele Luschka. Spatiul subarahnoidian este deosebit de larg pe intreaga lungime a mdduvei spindrii. In unele zone, ca de exemplu la nivelul sinusurilor venoase mari (sinusul sagital), arahnoida perforeaz6 dura mater gi proiecteazi in lumenul acestora formaliuni denumite vili arahnoidieni. La adult, aceste formaliuni sunt in numdr de 200-300 iar cu vArsta se pot hipertrofia qi suf-eri calcifieri. Rolul vililor arahnoidieni este acela de a resorbi lichidul cefalorahidian din spaliul subarahnoidian gi a-l direcliona in sinusurile venoase. 8.7.3.Pia mater Pia matcr cste foila cea mai intemi gi cea mai sublire a meningelui. De natura conjunctivd qi bogat vascularizatS, ea aderi intim la substanla nervoasd, pdtrunzAnd gi in girusuri. Histologic, pia mater este aicituiti din fibroblaste modificate, aplatizate, cu numeroase prelungiri care se jonclioneazd intre ele, denumite qi celule piale. Printre ele se gd,sesc numeroase macrofage, melanocite gi pigment. Vasele sanghine pdtrund in substanfa nervoasf, insolite pe o po4iune de cdtre pia mater, care este apoi inlocuita de astrocite. Pia mater nu vine nicioclati in contact direct cu lesutul nen/os subjacent, fiind separatd de acesta printr-o membran6 bazald alcdtuitd din prelungirile celuielor nevroglice (Fig. 7.22).

trabecule

vit

8.S.Ventriculii cerebrali qi plexurile coroide Sistemul nervos central ia naqtere din tubul neural primitiv gi rimAne gi la adult un organ cavitar. Sistemul ,;entricular al encefatrului este alcdtuit dintr-o serie de cavitdli intercomunicante prin care circulf, lichidul cefalo-rahidian. Astfel, la nivelul pereteiui median al fiecdrei emisfere cerebrale se gdseqte cAte un ventricul lateral (ventriculul I gi II), separali intre ei printr-un sept conjunctiv subfire. Ventriculul al III-lea este situat intre cele doud jumatali ale talamusului. pe linia mediani a diencefalului; ventriculii Fig.T.22.Organizarea meningelui laterali comunicd cu ventriculul a\ III-lea prin orificiile (adaptare dupi D. W. Fawcett, R.P. Monro. Ventriculul al IV-lea este localizat intre ba:za Jensh, 2002) cerebelului, bulb gi punte qi reprezinti practic, o dilatare in aceastd zond' a canalului ependimar. Ventriculul al IV-lea comunicd prin apeductul Sylvius cu ventricului al lll-lea qi se continu5.liber cu canalul medular central. Dacd una din aceste cavit6li este obstruatd, se produc patologii grave (cum ar fi hidrocefalia) determinate de cregterea presiunii cerebrale. La adult, canalul medular central este mult redus, uneori putdnd fi complet obliterat. Sistemul ventricular gi canalul medular central sunt tapetate c1e celule nevroglice ependimare, de formd cubico-cilindricd, dispuse pe un singur strat. Toli ventriculii cerebrali con{in plexuri coroide, formaliuni cu aspect vilozitar care se prorecteazd in lumenul ventriculilor. Plexurile coroide sunt de fapt pliuri ale piei mater, alcdtuite din axe conjunctivo-vasculare acoperite de un epiteiiu coroidian, fbrmat din celule ependimare modificate agezate pe un singur rdnd. Axul conjunctiv al piexurilor este format din lesut conjunctiv lax care conline o mullime de capilare cu endoteiiu fenestrat. Celulele epiteliului ependimar, jonclionate intre ele, prezintd formi cubicd, nucleu sf,eric, situat central, iar microscopia electronicd cvidcnliazd numeroase mitocondrii si un reticul

arahnq,idien

arehnrielian

rt4

endoplasmic neted bine reprezentat. Suprafala libera a celulelor epiteliale prezinld microvilozitali care, analizate in microscopia opticd, sunt denumite,,margine in perie"(Fi9.7.23). Ansamblul

tuturor vilozitdlilor coriale realizeazd

suprafali

de

aproximativ 200 cmz. 8.8.1.Lichidul cefalorahidian Plexurile choroide produc iichidul cefalorahidian in cantitate de l5-30 ml/ ord, reinnoind volumul total de 150 ml de 4-5 ori in 24 ore. Lichidul secretat in ventriculii laterali I 9i II ajunge in ventricuiul al III-lea, unde se adaugd o noud cantitate eliberatd la acest nivel. De aici, prin apeductul cnnlunttiv S,vlvius, lichidul cefalorahidian trece in ventriculul al IV-lea, ^^t-1t?^Tt"-". n--:-- orificiile f,r^^^,-r:^ sanghine -t---- Prin -:c::r^ Magendie unde se adaugd o noui cantitate. gi Luschka din plafonul ventricuiului al lV-lea ajunge F'ig.7.23.organizarea microscopicd in spaliul subarahnoidian prin intermediul cdruia scaldi a plexurilor coroide (adaptare dupd cerebrale gi, respectiv, maduva spindrii. D' w' Fal''cefi' 1996)

-iJTiij;,ii ffi

emisf'erele La nivelul spaliului subarahnoidian, lichidul cefaiorahidian este resorbit de vilii subarahnoidieni, ajunge in sinusurile durei mater qi, de aici, in circulalia
venoasd.

Lichidul cefalorahidian este un lichid clar, incolor, avdnd o compozilie asem[ndtoare cu a plasmei sau a lichidului interstifial. El reprezinti un produs de sintezi activd a plexurilor
choroide, nefiind un simplu filtrat plasmatic. Structura sa chimicd este reprezentata din apd (90%), restul de 10 % fiind constituit din cloruri, glucozd, uree gi cantitili mici de albumind. Poate conline cdteva celule descuamate gi un numdr redus de limfocite (2-5Anl). Lichidul cefalorahidian indeplineqte, pe l6ngd funcfia de menfinere a ambienfului lichidian adecvat, qi pe cea de asigurare a homeostaziei necesare funcfionirii sistemului nervos central, el preluAnd produgii de metabolism rezultali la nivelul lesutului rlervos. De asemenea, indeplinegte qi o anumitd func{ie de proteclie, acliondnd ca un strat de amofiizare fati de traumatismele ugoare.

8.9.Bariera hematoencefalici qi bariera sdnge-creier, bariera hematoencefalici reprezintd. o modalitate de restriclionare a accesului unor substanle la nivelul sistemului nervos central; ia ediltcarea sa participa trei structuri: (i) pia mater, (ii) peretele capilar gi (iii) glia astrocitard. Irigarea creierului este asiguratd prin intermediul arterelor care abordeazd substan{a nervoasi prin spaqiul subarahnoidian. Odatd pf,trunse in lesutul neryos, ramificaliile acestor artere sunt secondate pe o distan!6 scurti de pia mater, edificAndu-se astfel un spaliu perivascular denumit spafiul Virchow-Robin. Ulterior, arteriorele se ramifici, ddnd nagtere unor anse capilare cu perete continuu. Celulele endoteliale ale acestor capilare sunt lipsite de pori, se jonclioneazd prin numeroase joncfiuni ocludente, iar veziculele de pinocitozd intracitoplasmatice sunt reduse numeric. Toate aceste caracteristici determind incetinirea sau blocarea transportuiui unor substanle la nivelul peretelui capilar. Endoteliul este suslinut de o membrani bzzald continud, pe ai c6rui versant extern se gdsesc piciorugele dilatate gi jonclionate ale astrocitelor care realizeazd un man$on continuu (Fig.1.24.). Rolul gliei astrocitare in edificarea barierei hematoencefalice constd in direclionarea substanlelor metabolice, in menlinerea homeostaziei lesutului nervos prin eliminarea excesului de ioni de K- gi de neurotransmildtori; transportul de apd beneficiazd de existenla porilor de apd (a q u ap o r i n e) localiza\i I a nive lul c itoplasme i p i c i oru ge I or astroc itare. Bariera hematoencefalicd poate fi depdqitd de gaze (oxigen, dioxid de carbon), precum gi de unele molecule mici liposoiubile. Anumitc substan{e (aminoacizi, vitamine, nucleozide) beneficiazd de difuzie facilitata prin intermediul unorproreine cdrduS. Sunt prezenli receptori specifici doar pentru anumili hormoni gi lipsesc pentru majoritatea macromoleculelor.in unele zone ale creierului

Denumitd

175

(neurohipofizd, substanta neagrd, locus ceruleus), bariera hematoencefaiica lipse;te, asigurdndu-se astfei un schimb rapid gi intens intrc sdnge gi lesutul nervos,
necesar sintezei hormonale.

Corelatii clinice: bariera hematoencefblicd


i0netiilrli |}f'udSnle
t;t**:+&*+s;

relrJIS endnl*li*1*

Fig.1

.24.Bariera

hematoencefalicd,

schemd

in microscopie opticd (adaptare

dupi M. H. Ross, W. Pawiina,2006)

9.Sistemul nervos autonom

Sistemul neryos autonom sau vegetativ este alcdtuit din structurile nervoase care asiguri inervatia independenti, in af-ara congtiinfei, a unor unitdli funclionale reprezentate de mugchiul neted, miocard gi giandele endocrine gi exocrine. Activitatea sistemului nervos autonom este cvasi-independentd, fiind integrati rdspunsurilor generale ale organismului. Ca qi sistemul nervos somatic, cel autonom este format din doui compartimente: (i) compartimentul central, reprezentat Ce nucleii nervoqi din mdduva spinarii qi trunchiul cerebral qi (ii) compartimentul periferic, format din ganglionii nervogi autonomi Ei fibrele nervoase. Sistemul nervos autonom prezintd, trei mari diviziuni: simpaticd, parasimpaticl gi entericd. Toate structurile cu inervalie autonomd prezintd. dubld inervalie: simpaticd gi parasimpaticd, care funclio neazd alternati v gi antagonic. Transmiterea impulsului nervos este asiguratd prin arcul reflex vegetativ care prezinti urmdtoarele componente: (i) receptorul; (ii) calea aferen6; (iii) centrui nervos, (iv) calea eferentd; (v) structura efectoare. Ciile eferente diferd fundamental faln de cele de ia nivelul sistemului nerv-os somatic, fiind alcdtuite din doi neuroni: (i) primui, denumit neuronul preganglionar, prezintd corpui cclular localizat in sistemul nervos central (in nucleii nervogi din trunchiul cerebral sau din mdduva spindrii) iar axonul sdu, mielinizat, fbrmeazd fibrele preganglionare; (ii) al doilea neuron, denumit neuron postganglionar, are corpul celular localizat in sistemul nervos periferic, in ganglionii autonomi; axonii, de reguld amieiinici, intrd in alcdtuirea fibrelor nervoase postganglionare. Ganglionii autonomi reprezintd statii de sinapsd dintre fibrele preganglionare gi corpul neuronilor postganglionari iar flbrele postganglionare pdrdsesc ganglionii gi ajung la structurile efectoare (Fig.7.2s.). l.Sistemul nervos simpatic Compartimentul central al sistemului nervos simpatic este situat ?n coarnele laterale ale mdduvei spinarii (nucleul intermedio-lateral), intre segmentele medulare C8-L3, unde se gase$te
9.

corpul celular al neuronilor preganglionari.

parte qi de alta a coloanei vertebrale.

Compartimentul periferic include fibrele preganglionare, lanlui simpatic paravertebral, plexurile autonome gi fibrele postganglionare. Lanful simpatic paravertebral este constituit dintro suitd de 20-25 ganglioni nervoqi interconectali prin cordoane nervoase, localizali simetric de o

r16

reprezentate de prelungirile axonale ale neuronilor care pdrisesc mdduva nEuron dB gffnqlion prin rdddcinile anterioare qi intrd in alcdtuirea trunchiului nervului spinal. Pe calea ramurii comunicante albe, acestea ganglinn pdtrund in ganglionii paraverterbrali, unde majoritatea fac autonorn sinaps5. cn corpul neuronilor postganglionari. O parte a fibrelor preganglionare pot traversa ganglionii fdrd a realiza o sinapsd gi ajung in cavitatea abdominali sub denumirea de nervi splahnici. Aceste fibre fac sinapsi cu neuronii neuron postgangli postganglionari din ganglionii colaterali. Plexurile autonome sunt formate din ganglioni colaterali localizali prevertebral, de-a lungul aortei reDeptfir abdominale, in speciatr la originea trunchiului celiac visceral (ganglionii celiaci), a arterei renaie (ganglionii aorticougchi renali), a arterelor mezenterice superioard gi inferioard visceral (ganglionii mezenterici). Fig.7.25. Schema arcului reflex autonom Fibrele postganglionare sunt reprezentate de axonii (adaptare dupd K.M. Van Ce Graaff, S.I. neuronilor postganglionari. de cele mai multe ori amielinici, I'ox, 1999) care pdrdsesc staliile ganglionare prin ramura comunicantd cenuqie qi reintr5. in trunchiul nervului spinal, de unde pot urma trei direclii: (i) perivascular, de-a lungul vaselor sanghine (plexul carotidian); (ii) spinal, de-a lungul ramurilor anterioard, posterioard 9i mcningeald ale nervilor spinali, prin intemrediul cirora ajung la vasele, mugchii ai firului "re.toii * de par qi glandele sudoripare din membre, precum gi la vasele meningeale, (iii) visceral nervii
cardiaci.

Fibrele preganglionare sunt

Fibrele postganglionare cu origine

in

arterelor, impreunS. cu care se indreaptd spre viscerele digestive (tub digestiv, glande anexe), urinare

ganglionii colaterali prezinti traiect de-a lungul

iinpulsuri ef'ectoare pentru fibrele musculare netede, glande, vase. ln sistemul nervos simpatic, fibrele preganglionare sunt scurte iar cele postganglionare lungi. O fibrd pregan-elionarf, face sinapsd cu mai multi neuroni postganglionari, ceea ce explicd aria intinsd qi efectul difuz al stimulirii nervoase. La nivelul sinapsei dintre neuronii preganglionari qi cei postgangiionari, neurotransmitdtorul este acetilcolina iar la nivelul sinapsei dintre fibrele postganglionare gi unitatea efectoare noradrenalina. Sistemul autonom simpatic asigurd reac{ia de ,,lupti qi fugi" a organismului, inducAnd creqterea tiecvenfei rnigcirilor respiratorii" bronhodilatatie, cre$terea frecvenlei cardiace, cre$terea presiunii sanghine, midriazl. Activitatea la nivelul viscerelor digestive este diminuat6 prin reducerea secrefiilor digestive, contractarca sfincterelor gi scdderea motilitalii muscuiare.
9.2.Sistemul nervos parasimpatic

(rinichi, ureter, vezicS' urinari) qi a organelor genitale externe. La aceste nivele eie transmit

Compartimentul central al sistemului nervos autonom parasimpatic este situat ia nivelul trunchiului cerebral qi in m5duva sacrati, segmentele S2-S4, uncje sunt localizati neuronii pregan glionari.

nucleului intermediolateral.

- nucleul accesor al oculomotorului; in punte - nucleul lacrimal gi nucleul salivator superior; in bulb nucleul salivator inferior gi nucleul dorsal al vagului. in miduva sacratS. neuronii preganglionari sunt situali in comul anterior, in vecindtatea

La nivelul trunchiului cerebral sunt localizali cinci nuclei: in mezencefal

It7

compartimentul periferic este reprezentat de fibreie nervoase preganglionare, ganglionii previscerali qi intramurali gi fibrele postgangiionare. Axonii neuronilor preganglionari din trunchiul cerebral iau calea nervilor cranieni III, vII, IX gi X gi pdtrund in ganglionii previscerali gi intramurali din regiunea capului, gdtului, toracelui qi abdomenului, unde fac sinapsd cu neuronii postganglionari. Fibrele postganglionare se indreapt[ spre organele efectoare. Fibrele preganglionare de la nivelul miduvei sacrate pdrdsesc mdduva gi intrd in alcdtuirea nervilor sacrafi, pe calea cdrora ajung la nivelul ganglionilor previscerali ai tractuiui digestiv inferior qi viscerelor pelvine, sau formeazi plexurile intramurale Meissner gi Auerbach, apa4in6nd sistemul nervos enteric. in ceste locatii fac sinapsd cu neuronii postganglionari. Fibrele postganglionare conduc stimulul spre unitdlile efectoare: fibre musculare netede gi glande de la nivelul viscerelor respective. La nivelul sistemului nervos parasimpatic, fibrele preganglionare sunt lungi iar cele postganglionare scurte, sinapsele fiind asigurate de acetilcolind. O frbr6 preganglionard face sinapsd cu pulini neuroni postganglionari, de aceea stimuiarea parasimpatic[ este urmatd de ei-ecte localizate. Parasirnpaticul determind scdderea frecvenlei respiratorii gi cardiace, bronhoconstriclie, scade presiunea arterial[ gi produce constriclie pupilar[; la nivei digestiv, activitatea musculard gi cea secretorie sunt stimulate. In general, parasimpaticul aclioneazd.in condi{ii de repaus gi somn asigurAnd refacerea metabolismului celular qi homeostezia organismului.
9.3.Sistemul nervos enteric Sistemul nervos enteric reprezintd o subdiviziune funclionald a sistemuluj nervos perif-eric care are drept substrat morfologic ansamblul ganglionilor neruosi qi a fibrelor postganglionare simpatice 9i parasimpatice de ia nivelul peretelui tubuiui <ligestiv, a pancreasului qi a vezicii biliare.
flbre parasimpatice

PrEsinaPtT\.,i
flbre simpatice p re sin aptic* *i'-r

ET
,d{T^," ",
"*,;:;: .e#ifl}, Fgs

plex submucos
fuleissrier

lex mienteric

Auerbach

plex subepiieliai

Fig.7.26.Sistemul nervos enteric la niveiul peretelui intestinal, schemd (adaptare dupi

M.H. Ross. W. Pawlina,2006)

Activitatea sistemului nervos enteric se desfrqoar[ in relativd independenla ta]a de stimularea extrinseci, de aceea el este denumit gi ,,creierul intestinului". Impulsurile nervoase au drept linti fibrele musculare netede din perelii tubului digestiv, glandele endocrine gi exocrine qi reglarea fluxului sanghin local, dar rcalizeaz,6,, in acelaqi timp, gi controlul proceselor imunologice. Elementele sale structurale sunt localizate difuz de la esofag ia anus, la nivelul tuturor celor patru tunici aie peretelui tubului digestiv, dar sunt mai bine structurate la nivelui 118

suslinere Schwann sau celule satelite neuronale, ci de o categorie parliculard de ceiule aseminf,toare astrociteior centrale.
Corelalii clinice: afectarea sistemului nervos enteric in boli

plexului submucos Meissner, situat in submucoasd, gi plexului mienteric Auerbach, <iin runica musculari (Fig.7.26). La nivelul plexului enteric, celuleie nervoase nu sunt insolite de celule de

:::]:a:lryo,rlcari.nato,rosi'*

bib$diri, to./erklS de#nd,

?3

di{ Y $1i14ffi qice1.oi1".i.i. n..r'iJJuJ*r,-,,i;;*#ffiffi*


ae$1rdttide,

ative nervoase

d,il:ilrffilJ:"ril'; il"r#l'J;

179

S-ar putea să vă placă și