Sunteți pe pagina 1din 0

LP 19

STOMACUL

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ A STOMACULUI

LP 19 STOMACUL CONFIGURA Ţ IA EXTERN Ă A STOMACULUI Configura ţ ia extern ă a

Configuraţia externă a stomacului

1.

fundul stomacului; 2. corpul stomacului; 3. antrul piloric; 4. canalul piloric;

5.

cardia; 6. pilor; 7. incizura cardiei; 8. curbura mare; 9. genunchiul

stomacului; 10. curbura mică; 11. incizura angulară; 12. incizura pilorică superioară; 13. incizura duodeno-pilorică superioară; 14. şanţul intermediar;

15. incizura pilorică inferioară;

1

Configuraţia externă a stomacului. Stomacul este porţiunea cea

mai dilatată a tubului digestiv. El este un organ mobil intraperitoneal situat în cavitatea abdominală, în etajul supramezocolic. El se proiectează în regiunile hipocondrului stâng, regiunea epigastrică şi regiunea ombilicală. Stomacul prezintă două feţe (anterioară şi posterioară), două curburi (mica curbură şi marea curbură) şi două orificii (cardia şi pilorul). Limita proximală a stomacului este orificiul cardia şi cea distală orificiul pilor. 1.Curbura mică are o portiune verticală şi una orizontală care formează între ele un unghi numit incizura angulară. Porţiunea orizontală este întreruptă de două incizuri: incizura duodeno-pilorică superioară (limita dintre stomac şi duoden) şi incizura pilorică superioară (la 3 cm proximal de precedenta). De-a lungul micii curburi se află arcul arterial al micii curburi şi se ataşează omentul mic. 2.Curbura mare începe de la nivelul incizurii cardiei (unghiul dintre curbura mare şi marginea stângă a esofagului) şi se termină la incizura duodeno-pilorică inferioară (limita dintre stomac şi duoden). La stânga acesteia se află incizura pilorică inferioară. Zona situată în partea inferioară a curburii mari în care aceasta îşi schimbă direcţia (adică din descendentă devine uşor ascendentă) se numeşte genunchiul stomacului. Distal de acesta se află şanţul intermediar. De-a lungul curburii mari se află arcul arterial al marii curburi şi se ataşează omentul mare şi ligamentul gastosplenic. 3.Orificiile stomacului: orificiul cardia (este situat proximal şi reprezintă comunicarea cu esofagul), orificiul piloric (este situat distal şi reprezintă comunicarea cu duodenul). 4.Diviziunile stomacului:

a.porţiunea verticală a stomacului este împărţită de un plan orizontal care trece prin incizura cardiei într-o parte superioară numită fundul stomacului şi o parte inferioară corpul stomacului. Limita inferioară a acestuia este un plan care trece prin incizura angulară de pe mica curbură şi şanţul intermediar de pe martea curbură. Acest plan separă porţiunea verticală de porţiunea orizontală. b.porţiunea orizontală (porţiunea pilorică) este limitată distal de planul care trece prin incizurile duodeno-pilorice superioară şi inferioară. Porţiunea pilorică este subîmpărţită în antrul piloric (situat proximal) şi canalul piloric (situat distal). Cele două părţi sunt separate de un plan care trece prin incizurile pilorice superioară şi inferioară.

RAPORTURILE STOMACULUI

Raporturile stomacului

1.Raporturile feţei anterioare a.în portiunea toracică zona de proiecţie a stomacului pe peretele anterior

al

toracelui se numeşte spaţiul semilunar al lui Traube (delimitat superior de

o

curbă convexă superior spre varful inimii şi inferior de rebordul costal

stâng). Dinspre profunzime spre suprafaţă stomacul vine în raport cu:

muşchiul diafragm, recesul pleural costo-diafragmatic stâng, baza plămânului stâng, coastele stângi V-IX b.în porţiunea abdominală: lobul stâng şi lobul patrat al ficatului, peretele anterior al abdomenului (aria de proiecţie numită câmpul gastric sau trigonul lui Labbé-limitat la stânga de rebordul costal stâng, la dreapta de marginea inferioară a ficatului şi inferior de o linie orizontală care uneşte extremităţile costale ale coastelor IX dreaptă şi stângă ). 2. Raporturile feţei posterioare. Stomacul vine în raport prin intermediul bursei omentale cu următoarele structuri: corpul pancreasului, artera splenică, rinichiul stâng, glanda suprarenală stângă, faţa gastrică a splinei, mezocolonul transvers, flexura colică stângă şi diafragma.

Raporturile posterioare ale stomacului II 1. glanda suprarenală stângă; 2. aria gastrică a rinichiului stâng;
Raporturile posterioare ale stomacului II
1.
glanda suprarenală stângă; 2. aria gastrică a rinichiului stâng;
3.
splina; 4. artera splenică; 5. vena splenică; 6. pancreasul; 7.
aorta abdominală;
5. vena splenică; 6. pancreasul; 7. aorta abdominală; Raporturile posterioare ale stomacului 1. pancreasul; 2.

Raporturile posterioare ale stomacului 1. pancreasul; 2. stomacul; 3. glanda suprarenală stângă; 4. mezocolonul transvers; 5. artrea splenică; 6. splina; 7. artera gastro-epiploică stângă; 8. arterele gastrice scurte; 9. vena splenică; 10. bursa omentală; 11. flexura colică stângă; 12. diafragma; 13. recesul costo-diafragmatic stâng;

Raporturile posterioare ale stomacului I 1. trunchiul celiac; 2. artera gastrică stângă; 3. artera splenică;
Raporturile posterioare
ale stomacului I
1. trunchiul celiac; 2. artera
gastrică stângă; 3. artera
splenică; 4. artera hepatică
comună; 5. artera gastrică
dreaptă;
6.
aorta
abdominală; 7. artera
gastroduodenală; 8. artera
gastroepiploică dreaptă; 9.
stomacul; 10. duodenul 1;
11. splina; 12. rinichiul
stâng; 13. pancreasul;
2
VASCULARIZAŢIA ARTERIALĂ A STOMACULUI
VASCULARIZAŢIA ARTERIALĂ A STOMACULUI

Vascularizaţia arterială a stomacului provine în principal din cele

două arcuri arteriale situate de-a lungul curburilor. 1.Arcul arterial al micii curburi este format prin anastomoza dintre artera gastrică stângă şi cea dreaptă. a. artera gastrică stângă_se desprinde din trunchiul celiac, are un traiect ascendent pe peretele posterior al bursei omentale, apoi face o curbă cu concavitatea inferioară, ajunge de-a lungul micii curburi intre cele doua foiţe ale omentului mic şi se anastomozează cu artera gastrică dreaptă Artera gastrică stângă dă 2-3 ramuri esofagiene care contribuie la vascularizaţia 1/3 inferioară a esofagului. b.artera gastrică dreaptă se desprinde din artera hepatică proprie şi ajunge între foitele omentului mic de-a lungul micii curburi şi se anastomozează cu artera gastrică stângă. 2.Arcul arterial al marii curburi reprezintă o anastomoză între artera gastro- epiploică stângă şi artera gastro-epiploică dreaptă. a.artera gastroepiploică stângă se desprinde din artera splenică în vecinătatea splinei şi după ce străbate ligamentului gastro-splenic coboară pe marea curbură a stomacului între foiţele omentului mare şi se anastomezează cu artera gastroepiploică dreaptă. a.artera gastro-epiploică dreaptă se desprinde din artera gastroduodenală şi pătrunde între foiţele omentului mare de-a lungul marii curburi. De la nivelul arcadelor arteriale ale micii curburi şi ale marii curburi se desprind ramuri gastrice anterioare şi posterioare care străbat feţele stomacului. În zona de inserţie a omenturilor, ramurile gastrice pătrund direct în peretele gastric. 3.Arterele gastrice scurte (5-7) se desprind din artera splenică, străbat ligamentul gastro-esplenic şi ajung să vascularizeze fundul stomacului.

Vascularizaţia stomacului 1. artera gastrică stângă; 2. aorta abdominală; 3. artera splenică; 4. artera hepatică comună; 5. artera hepatică proprie; 6. artera gastroduodenală; 7. artera gastrică dreaptă; 8. arcada arterială a micii curburi; 9. arcada arterială a marii curburi; 10. artera gastroepiploică dreaptă; 11. stomacul; 12. duodenul 1; 13. esofagul; 14. lobul stâng al ficatului; 15 vena cavă inferioară; 16. vena portă; 17. canalul coledoc; 18. vezica biliară; 19. rinichiul drept; 20 splina;

Vascularizaţia stomacului 1. trunchiul celiac; 2. artera gastrică stângă; 3. artera splenică; 4. artera
Vascularizaţia
stomacului
1. trunchiul celiac; 2.
artera gastrică stângă; 3.
artera splenică; 4. artera
hepatică comună; 5.
artera gastrică dreaptă; 6.
aorta abdominală; 7.
artera gastroduodenală; 8.
artera gastroepiploică
dreaptă; 9. stomacul; 10.
duodenul 1; 11. splina;
12. rinichiul; 13.
pancreasul; 14. vena
splenică; 15. artera
gastro-epiploică stângă;
3

PERITONEUL GASTRIC

PERITONEUL GASTRIC Peritoneul gastric. Stomacul este un organ intraperitoneal cu excepţia unei zone de pe faţa
Peritoneul gastric. Stomacul este un organ intraperitoneal cu excepţia unei zone de pe faţa posterioară
Peritoneul gastric. Stomacul este un organ intraperitoneal cu excepţia unei zone de pe faţa
posterioară unde foiţele peritoneale diverg pentru a se reflecta pe diafragmă. Peritoneul care înveleşte
stomacul trece pe viscerele învecinate formând ligamente:
1.Omentul mic (ligamentul esofago-gastro-duodeno-hepatic) este o foiţă dublă de peritoneu care se
întinde între mica curbură a stomacului şi hilul ficatului.
a.inserţia inferioară se face pe curbura mică a stomacului, pe esofagul abdominal şi pe bulbul
duodenal;
b.inserţia superioară se face pe marginile hilului hepatic şi pe fisura ligamentului venos;
Omentul mic prezintă trei porţiuni :
a.pars densa (ligamentul esofago-hepatic) este străbătut de artera hepatică accesorie, de ramuri vagale şi
de vene porte accesorii;
b.pars flaccida (ligamentul gastro-hepatic)
c.pars ligamentosa (ligamentul duodeno-hepatic) în componenţa căruia se află elementele pediculului
hepatic (vena portă, artera hepatică proprie şi canalul hepatic comun).
2.Ligamentul gastro-frenic_ancorează stomacul de diafragmă în dreptul pilierului stâng al acesteia.
3.Ligamentul gastro-colic_se ataşează de curbura mare a stomacului şi de tenia omentală a colonului
transvers. Acest ligament conţine arcada arterială a marii curburi.
4.Ligamentul gastro-splenic _se inseră în partea superioară a curburii mari a stomacului şi pe hilul
splinei. El conţine vasele gastro-epiploice stângi si vasele gastrice scurte.
4
 

Splina este un organ abdominal intraperitoneal localizat în etajul supramezocolic.

 

SPLINA

 

Configuraţia externă

 

Splina prezintă patru feţe, trei margini şi două extremităţi:

1.

Feţele splinei: faţa diafragmatică (are o orientare laterală şi este convexă şi netedă); faţa gastrică

(este dispus ă antero-medial este u ş or concav ă . La nivelul s ă
(este dispus ă antero-medial este u ş or concav ă . La nivelul s ă

(este dispusă antero-medial este uşor concavă. La nivelul său se află hilul splenic prin care trec elementele pediculului splenic format din artera splenică, vena splenică, vase limfatice şi fibre nervoase. Hilul împarte faţa gastrică într-o arie prehilară şi una retrohilară); faţa renală (orientată

postero-medial este uşor concavă); faţa colică (se află în apropierea extremităţii anterioare a splinei).

2.

Marginile splinei: marginea superioară/anterioară (este crenelată şi separă feţele diafragmatică de

cea gastrică); marginea inferioară/posterioară (este convexă şi separă faţa diafragmatică de cea renală); marginea medială (separă fata renală de cea gastrică).

3.

Extremităţile splinei: anterioară (polul inferior), posterioară (polul superior).

Raporturile splinei

1.

Faţa diafragmatică vine în raport cu diafragma, recesul pleural costo-diafragmatic stâng, lobul

inferior al plămânului stâng, peretele toracic (în dreptul coastelor IX-XI).

   

2.

Faţa gastrică: aria prehilară (vine în raport cu faţa posterioară a stomacului prin intermediul

cu fa ţ a posterioar ă a stomacului prin intermediul bursei omentale ş i a ligamentului

bursei omentale şi a ligamentului gastro-splenic); aria retrohilară (vine în raport cu coada pancreasului, ligamentul pancreatico-splenic şi bursa omentală).

3. Faţa renală vine în raport cu rinichiul stâng şi cu polul superior al glandei suprarenale stângi.

4. Faţa colică şi extremitatea inferioară vine în raport cu flexura colică stângă şi cu ligamentul

frenico-colic.

Splina 1. faţa gastrică a splinei; 2. faţa diafragmatică a splinei; 3. pancreas; 4. artera splenică; 5. polul superior al splinei; 6. polul inferior al splinei; 7. faţa colică; 8. glanda suprarenală stângă; 9. rinichiul stâng; 10. vena splenică; 11. ramuri splenice; 12. artera gastroepiploică stângă;

Peritoneul splenic

Splina este un organ intraperitoneal, mobil. Capsula sa aderă strâns de peritoneul visceral.

1.

Ligamentul gastro-splenic se întinde intre hilul splinei şi partea verticală a marii curburi a

 

stomacului. Conţine vasele gastrice scurte şi vasele gastro-epiploice stângi.

 

2.

Ligamentul pancreatico-splenic se întinde între coada pancreasului şi hilul splinei. El conţine

coada pancreasului şi pediculul splenic.

3.

Ligamentul frenico-colic stâng (“sustentaculum liensis”) se întinde intre flexura colică stângă şi

diafragmă.

   

Artera splenică

1.Origine: trunchiul celiac;

 

2.Traiect şi raporturi. Artera splenică are un traiect sinuos spre stânga pe o lungime de 10-20cm. Ea are trei porţiuni: porţiunea suprapancreatica (care începe de la originea arterei şi vine in raport inferior cu marginea superioară a corpului pancreasului); porţiunea retropancreatică (în care artera se află între rinichiul stâng şi corpul pancreasului) şi porţiunea prepancreatică (anterior de coada pancreasului).

3.

Ramuri: ramuri colaterale (artera pancreatică dorsală, artera pancreatică medie, ramuri pancreatice, artera gastrică posterioară, artera cozii pancreasului, artera gastro-epiploică

stângă, arterele gastrice scurte); ramurile terminale (artera splenica se împarte la circa 3-4cm de hilul splenic, într-un trunchi superior şi unul inferior. Trunchiurile se pot ramifica

prehilar şi pătrund în splină unde se împart în artere trabeculare.)

 

Vena splenică

1.

Origine. Vena se formează prin unirea a 2-3 trunchiuri venoase la circa 3-4 cm medial de hilul splenic anterior sau posterior de coada pancreasului. Fiecare trunchi venos este format

prin confluenţa venelor trabeculare.

 

2.

Traiect şi raporturi. Vena are un traiect orizontal pe faţa posterioară a corpului pancreasului. La joncţiunea dintre corpul şi colul pancreasului vena splenică se uneşte cu vena

mezenterică inferioară formând trunchiul venos splenico-mezenteric inferior.

 

5

3.

Afluenţi: vena gastro-epiploică stângă venele gastrice scurte venele pancreatice şi vena cardio-esofagiană posterioară.