Sunteți pe pagina 1din 10

Raza de noapte

Capitolul 1. Din nou la inceput


Ma simteam in sfarsit libera, libera de o povara prea grea pentru
mine. Dupa cele cateva saptamani de panica, de teama de a imi
pierde cele mai importante persoane . Se terminase, ei, lasi si
fricosi , au plecat, iar noi ne-am bucurat de reintalnirea cu noi
insine si cu ceea ce ne va astepta. Imbratiseam viitorul care
parea sa straluceasca.
Ma simteam asa de fericita, eram usurata, scapasem de un
munte ce trebuia sa il car, iar el era prea greu pentru mine. Stiam
ca din vina mea se ajunsese aici, din vina mea erau niste
nereguli.
Apoi, i-am vazut chipul mamei, al tatului meu ce stiam ca stie
ce gandesc, si al dragului meu Jacob. Am stiut ca eram in
siguranta, am stiut ca nu mai eram vinovata de distrugerea lor.
Fericirea nu poate fi masurata in cuvinte. Ma gandeam la Volturi
si stiam ca vor veni inapoi, dar nu imi pasa. Eu , aveam destul
timp pentru al petrece cu Jake, mami , tati, matusa Alice si
unchiul Jasper, frumoasa mea tusica Rose si haiosul meu unchi
Emmet, blanda mea bunicuta Esme si neegalabilul meu
bunic Carlisle.
M-am gandit cat de urat ar fi fost totul fara ei. Daca eu as fi
ramas in viata , iar ei nu; nu vroiam sa ma gandesc la asta. As fi
suferit enorm, probabil nu as mai fi putut respira si i-as fi rugat
sa ma omoare si pe mine, sa nu traiesc cu amintirea mamei
rupta in bucati , al tatei arzand in flacari, al lui Jake scheunand
fara savare.
A trecut, a trecut, linisteste-te, a trecut. incercam sa imi repet intr-
una.
A trecut, da a trecut.
O strangeam pe mami in brate in timp ce ne indreptam spre
casa; eu motaiam adormita , ar tata ne povestea de ce Nahuel,
jumate vampir, jumate om, imi dadea mie atata atentie.
- A, dar nu se holba, la Nessie, ci la tine. am auzit vocea
cristalina a lui tati. Asta m-a facut curioasa, hm... Pentru ca esti
in viata , sopti tata. Oh, da, are dreptate. Mami a ramas in viata,
mami a fost salvata. Eu nu am omorato cand m-a nascut, asta
datorita lui tati,cand curajos ca intotdeauna, a putut sa reziste.
Nu intelegeam cum ,dar a facuto , asta conta.
-M-ai pierdut. continua mama discutia
- Toata viata lui, explica el si e cu cincizeci de ani mai in varsta
decat mine...
-Un mosneag, comenta mama.
- Intotdeauna s-a gandit ca e o creatie diabolica, un ucigas din
fire. Surorile lui toate si-au ucis mamele , dar nu le-a pasat.
Joham le-a crescut sa se gandeasca la oameni ca la animale, in
timp ce ei erau zei. Dar Nahuel a fost educat de Huilen, care isi
iubea sora mai mult decat oricine altcineva. Acest lucru i-a
format intreaga perspectiva. Si , intr-un fel , chiar se ura pe sine
insusi. Foarte trist, m-am gandit. Si eu as fi simtit acelasi lucru
daca mami ar fi moarta. As fi preferat de 1000 de ori sa nu vad
lumina soarelui, pasarelele, pe Jacob al meu, as fi preferat sa mor
daca mami ar fi patit ceva la nastere, daca tati nu ar fi salvato.
Stiam ce simte, si eu simtisem asta , vina mortii tuturor, din vina
mea, ca m-am nascut, pana acum cateva ore. Imi era mila de el,
eu aveam totul, el nimic.
- Ce trist, murmura mama.
- Si apoi ne-a vazut pe noi trei- si si-a dat seama pentru prima
data ca doar pentru ca e pe jumatate nemuritor nu inseamna ca e
rau prin natura lui. Se uita la mine si vede... ce ar fi trebuit sa fie
tatal sau.
Acum , ma simteam mandra. Mandra ca il aveam ca tata, era
perfect. Si el si mami se potriveau de minune, erau perfecti
impreuna, mama fara tata nu ar fi nimic, la fel si tata fara
mama. Ca o papusa fara un papusar care sa o miste. Daca unul
nu era, nu era nici celalalt.
- Pai , esti ideal in toate privintele, mi-a citit mami gandurile.
Chicotind, din nu stiu ce motiv, tata reincepu povestirea : Se uita
la tine si vede viata pe care ar fi trebuit s-o aiba mama lui.
Bietul Nahuel , am gandit eu in timp ce mama imi lua cuvintele
din minte.
- Nu fi trista pentru el , ne raspunse tati la amandoua. E fericit
acum. Astazi a inceput in sfarsit sa se ierte pe sine insusi.
In timp ce mama ma punea in patut, deja ardormisem, si
mergeam pe taramul unde nu exista teama sau rautate.
*

M-as fi putut obisnui cu plictiseala, era linistitoare. M-as fi putut


obisnui cu monotonia, era ceva dragut sa stii ce faci maine. M-as
fi putut obisnui cu orice numai cu asta nu.
Dar, mai intainte, sa incepem cu inceputul.
Puteam povestii fiecare zi din anii pe care ii traisem. De fiecare
data cand m-am trezit; de fiecare data cand m-am culcat. Chiar
daca de fiecare data eram diferita, crescand zilnic.
Dar acum era diferit. Vedeam totul in profunzime, parca eram
alta. O alta diferita de cea de ieri, se intamplase ceva. Stiam,
asta. M-am ridicat din pat si m-am dus la oglinda. Ma uitam la
fata mea, sau mai bine zis la fata unei straine. Numai purtam
masca de copil, numai eram ca altadata. Ma maturizasem. M-am
uitat in jos, la formele diferite pe care le aveam, stiam ca avea sa
se intample, numai aveam forme de copil de mult, numai aratam
ca un copil de mult. Dar acum s-a schimbat iarasi ceva, numai
aratam nici macar ca o adolescenta. Ce s-a intamplat?
Apoi , adevarul, realitatea, m-a lovit. Ajunsesem la punctul
maxim. Stiam ca nu voi mai creste mai mult de atat, stiam asta, o
simteam in fiecare bucatica din mine, umana sau vampirica.
M-am schimbat incet; stiam ca isi vor face griji daca nu ies din
camera. Chiar daca tata stia ce s-a intamplat, chiar daca si-a dat
seama odata cu mine care este problema,nu va zice nimanui.
Scumpul meu tata, nici nu parea tatal meu, chiar daca si el se
schimbase, si inca mult, tot paream mai mare cu el cu vreo 3
ani. Paream ca sunt sora mamei mele, sora mai mare. Paream ca
sunt deovarsta sau chiar mai mare decat Rose. Nu, nu eram
batrana. Eram, matura.
Mai era umpic, foarte putin, pana implineam 7 ani.
- Pregtitiva, vin. am oftat incet cand am inchis usa in urma mea.
Mergeam incet, nu , ma taram pe scari. Nu asteptam momentul
asta, mai vroiam sa fiu copil.
Dar, inevitabilul este inevitabil. Am tras adanc aer in piept si am
intrat in sufrageria de basm din casusa noastra de basm.
Ma asteptam sa ii vad pe parintii mei si pe Jake al meu aici,
asteptandu-ma. Ma asteptam sa fie nerabdatori sa isi confirme
adevarul. Dar nu erau aici.
Nu imi venea sa cred, era pentru prima data cand nu i-am gasit
in casuta. Eram , singura. De obicei Jake ma astepta, m-am
speriat la gandul ca cineva ar fi patit ceva.
Apoi , am cercetat camera si am vazut biletelul cu scrisul unic al
tatalui meu.
Nessie, nu te speria. Suntem cu totii in casa mare.
Vino si tu cand te scoli, te asteptam.
Mii de
pupici, mama, tata si Jake
Deci ma asteptau cu totii. Nu m-as fi mirat daca pe veci
nebunatica mea matusa Alice nu ar fi facut ditamai petrecerea
pentru a sarbatorii "maturizarea mea fizica". Iubeam petrecerile,
nu semanam cu mama , care stramba din nas numai la auzul
cuvantului, nu, dimpotriva , chiar imi parea rau daca ratam
ceva. Dar , acum era diferit. Vroiam atat de mult sa aman asta...
Daca ar stii cineva- tata adica- ca gandesti asa, sigur ti-ar trage o
palma sa iti revii odata! M-am imbarbatat singura iesind din casa
si zburand prin padure.
Insa, inainte de a ajunge in locul in care tata mi-ar fi putut auzii
gandurile, m-am intrebat singura, de ce imi e frica?
Ah.. da mi-am amintit. Cred ca in clipa aceea eram rosie de
rusine. Jake... a da.... Imi era frica de ce voi simtii atunci cand il
voi vedea. Nu ca nu m-ar fi atras de mii de ori pana acum. Nu ca
nu as fi trisat cand eram la vanatoare cu el si nu ca nu m-as fi
rasfatat cu buzele lui moi pana acum. Nu... nu era vorba de asta.
Pana acum, totul era o iubire adolecentina.
Stiam asta din ceea ce mi-a zis Nahuel in ziua cand a plecat( a
mai ramas cateva zile dupa ce Volturii au zburat de aici) : inima,
sentimentele vor fi si ele precum corpul meu, crescand mereu,
maturizandu-se mereu. Mintea era deja matura din toate
punctele posibile, dar corpul si sentimentele nu .
Da, deci , aveam de ce sa imi fie frica. SI mai ales imi era frica
ca tata si unchiul Jazz, vor stii ce am. Oh, da fetito, ai de ce sa iti
fie frica, chiar ai. Am privit in jurul meu, totul era magnific,
padurile din New Hampshire ( - Adresa noastra se schimbase din
Orasul Forks de la cateva luni dupa ce totul redevenise normal,
normal pentru o familie de vampiri, un varcolac si un semivampir
-) erau superbe.
Am tras aerul rece si curat in piept, relaxandu-ma imediat.
Dupa mica mea revelatie am pornit imediat spre casa imensa a
bunicilor.
Incercam sa fiu cat mai linistita si cu ganduri cat mai calme si
pacifiste cand am ajuns la usa cladirii numite casa a familiei
mele. Stiam ca vor auzi fiecare bataie deja mult mai rapida decat
era normal pentru mine, stiam dar nu aveam cum sa o opresc.
Am urcat monoton si somnoros scarile si apasand incet clanta
usii, ajungand de unde am pornit totul.
Capitolul 2. Legatura

Usa se deschise mult prea repede.Mi-am cautat cu privirea


familia, nimic. Am incercat sa aud vreun sunet, sa imi dau seama
unde sunt, nimic.
Atat imi mai trebuia! Imi imaginasem deja un anunt de genul :
Familie de vampir disparuta, sunati la numarul 123123 daca ii
gasiti!.
De obicei as fi ras la un asemenea gand, de obicei. Apoi, cand
vroiam sa merg sa ii caut prin poienite, aud un sunet slab din
canapeaua din sufragerie. O inima care batea.
- Ness, aici, vino sa ne uitam la un film. Spuse Jake inainte ca
eu sa pot sa imi incetinesc respiratia, teama sau bataile inimii
care se amplificara la auzul vocii lui.
Nu puteam sa ii raspund. Dar a trebuit sa imi oblig picioarele sa
zboare catre el. Daca inainte vroiam sa nu il vad , acum
sentimentele conduceau mintea. Iar sentimentele mele vroiau un
singur lucru, pe el.
M-am asezat incet pe canapea. Atunci, Jake ma privi si ma
imbratisa strans.
-Ne uitam la un film iubito?
Vroiam sa ii raspund, dar nu am putut. Am dat din cap, si mi-
am asezat capul pe pieptul lui.
As vi vrut sa pot sa il intreb unde sunt ceilalti, mama tata, Rose,
Alice, restul.... dar bataile inimii imi blocau cuvintele undeva in
plamani.
M-am uitat in ochii lui negri si profunzi si am lasat sa ma
invinga sentimentul acela puternic, sa ma cuprinda ca in ziua in
care l-am vazut prima oara.
Stia ce vroiam, mereu stia, de asta mi-a cuprins fata in maini
si mi-a soptit incet :
- Esti cea mai frumoasa.
Ceea ce a urmat nu era o noutate. Insa cum am reactionat
eu, a fost.
Mi-a sarutat incet buzele. Respiratia mi s-a oprit si pentru
cateva momente si inima, apoi l-am tras mai aproape de mine
mi-am incolacit picioarele in jurul lui si pentru un moment am
crezut ca si el vroia ce vroiam eu.
Insa m-a surprins cand s-a desprins din stransoarea mea si mi-
a mangaiat incet obrajii.
Ii simteam privirea arzandu-mi dorinta de el. M-am calmat cand
m-a sarutat pe frunte si mi-a zis ca nu este bine ceea ce facem.
Mi-am dat seama ca are dreptate.
- Scuze... nu stiu ce m-a apucat, mi-am cerut eu scuze inca
privindu-l cu o intrebare in ochi : De ce?
Mi-a zambit strangandu-ma in brate si prefacandu-se ca este
atent la film.
Si eu eram atenta la ceva, la ceva pe nume Jacob. La fata lui
superba, la pielea rosiatica, la ochii lui adanci. Stiam ca nu voi
afla daca nu il intreb, si imi era prea teama sa o spun cu voce
tare asa ca i-am aratat intrebarea mea.
- Pentru ca te iubesc prea mult pe tine si pe familia ta, a
noastra defapt, mi-a zis el sincer, bland si totusi ferm.
- Asa este, imi iubesti familia si cel mai mult pe matusa Rose,
mori dupa ea, recunoaste! Am glumit eu cu el luand o fata
geloasa.
- Ai dreptate Ness, ai dreptate pentru ca eu iubesc orice iubesti
tu, orice iti face bine si orice este bine pentru tine, a raspuns
el punandu-ma in poala lui, orice , chiar si pe Rosalie sa stii, a
continuat el avand un zambet si o urma de amuzament in
vorbe.
- Te iubesc Jake, te iubesc.
- Si eu, doar ca putin mai mult decat iti dai tu seama, a
replicat el strangandu-ma tare la pieptul lui cald.
- Unde au plecat restul? l-am intrebat eu intorcandu-mi fata
catre el.
- Cred ca au vrut sa ne lase putin timp singuri, atat, a raspuns
cu o fata aproape sincera. Aproape caci imi auzeam parintii
cum stau spatele casei si ne privesc prin geamurile de sticla.
- Nu conteaza.... bine ca am trecut cu bine si de ziua asta. Hey,
dar iti place cum arat? Mi-am intrebat eu iubitul, incercand
mai mult sa imi pedepsesc parintii pentru ca ma spionau.
Stiam ca sufera ca micul lor ghemotoc e mare de acum, stiam
si intelegeam asta. Si mai stiam si ca sunt mandra ca ma
iubesc si ca inca sunt micul lor ghemotoc, dar nu cred ca
bunicul Charlie i-a urmarit la intalniri sau ca bunica Esme
asculta cu atentie la tot ce vorbeau ei cand isi faceau
declaratii de dragoste. Nu , eram sigura de asta.
- Esti , frumoasa , ca intotdeauna , iubito. Cea mai frumoasa
din toata lumea. Spuse el inmuiandu-ma ca o inghetata in
soare.
M-am aplecat sa il sarut insa am auzit o bocanitura in usa apoi
cineva a apasat incet clanta usii.
Erau mama si tata, zambeau, erau fericiti sau mai bine zis
impacati cu ideea ca am crescut. Se vedea in ochii lor ca imi
vroiau doar binele, iar binele meu era doar langa Jake.
Nimeni nu poate trai fara aer, nici macar vampirii. Fara aer, nu
ar mai exista nici oameni nici animale sa se hraneasca, nu ar
avea control, putere, speranta, ar vrea sa moara insa ar reusi
doar sa se tarasca intr-un infinit pustiit. Nimeni nu ar vrea sa
traiasca fara aer.
Iar pentru mine, aerul meu era Jake.
Mama stia asta, si ma intelegea. Stiam ca si ea e la fel. Imi
povestise despre perioada ei umana, stiam cat a suferit fara tata.
Stiam si o intelegeam dar si ea ma intelegea.
Eram prietene foarte bune. O iubeam foarte mult, fara ea, fara
iubirea ei nu as mai fi fost acolo, in bratele lui Jake in momentul
acela.
Cu tata insa, ma intelegeam cel mai bine, poate pentru ca imi
citea gandurile, poate ca ma intelegea. Stiam ca ma iubea pentru
ca eram jumatate din mama, pentru ca mama ma iubea si pentru
ca si eu o iubeam pe ea. Apoi , veneau urmatoarele motive, ma
iubea pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce fac.
Au venit inspre noi iar mama ma lua in brate atunci cand m-
am ridicat sa ii vad si sa ma vada. M-a privit mandra si mi-a spus
la ureche ca isi iubeste micuta ei fata mare.
Tata imi zambi si ma pupa parinteste pe frunte. Incepeam sa
ma inrosesc deja. Ma iubeau prea mult iar eu nu meritam iubirea
lor.
Insa atunci, tata ma lua strans in brate si ma certa bland:
-Sa nu mai crezi niciodata asta!
Jake ne privii mirat iar tata ii raspunse si lui sa nu se bage.
- E o treaba tata-fiica, glumi tata.
- Aha, pai atunci nu ma bag , zambi larg Jake .
- Alice, daca vreti sa veniti , faceti-o mai repede, vorbi tata de
parca ar fi fost cineva in fata lui si nu la cateva sute de metri
distanta.
- Ok, ne-ati prins! zambi draceste matusa Alice, nebunatica pe
viata, scaparea mea cand aveam chef de adrenalina,
cumparaturi sau petreceri. Hm... se pare ca cineva are nevoie
de niste haine noi, ranji larg Alice vizibil fericita ca are de
facut mici schimbari in garderoba mea mereu in schimbare.
Bunica Esme , bunicul Carlisle intrara si zambira larg vazand
ca totul este ok. Bunica ma iubea foarte mult, stiam asta,
sentimentul era reciproc. Matusa Rose veni repede dupa aceea
cu unchiul Emmet , iar cand m-a vazut si si-a dat seama ca eu
chiar nu mai puteam creste mai mult de atat avea ochii parca
pierduti si cred ca daca ar fi putut sa planga ar fi inundat pana
acum toata casa.
Ma lua in brate si imi spuse ca ar mai fi vrut sa mai fiu mica.
- Si eu Rose, si eu , i-am facut cu ochiul incercand sa o
linistesc, nu iti face griji tot cea de ieri sunt, adica, aproape ca
cea de ieri am completat eu in gand.
Tata zambi larg in timp ce unchiul Emmet incepea sa spuna o
gluma.
- Si, uite cum trece vremea, si mie tot nu imi apar fire albe in
cap, cred ca ma voi vopsi in cele din urma, asta doar ca sa fiu
deoseama cu Nessie, ma tachina el.
- Asa este Emmet, insa va trebui sa o lasi pe matusa Alice sa te
si machieze daca vrei sa fi deoseama cu mine, poate chiar sa
iti puna o rochie , doua , pe tine, nu? am intrat eu in jocul lui
- Poate... incepu el sa rada.
Imi placea de unchiul Em, mereu stia sa ma faca sa rad, sa uit
de lucruri cum ar fi faptul ca eu nu pot sa merg la scoala, sa ies
prea mult in oras, adica nu puteam sa fac asta.
- Bine ca mi-ai amintit Renesmee, zise tata deodata, trebuie sa
mergi la scoala si tu deacum.
- Da? Suu-uu-per!!! Deabia astept!!! Ura!
- Nu te bucura atat, cum vei ajunge acolo iti vei dori sa nu ii fi
adus aminte ui Edward de asa ceva, readuse glumele in
dialog Emmet.
- Asa ceva , raspunse Jake zambind ( el mergea deja la facultate)
Chiar si cand unchiul Jasper intra, nu a avut nimeni nevoie de
ajutor sa fie relaxat, toti eram deja. Toti radeam, vorbeam, eram
ca o familie. Legati prin iubire, amintiri si prin faptul ca suntem o
familie.
Acum , ma simteam ca o proasta pentru ca crezusem ca ei se
vor schimba. Era aceasi familie din totdeauna.
Tata incepu sa cante la pian piesa mamei , Jake ma tine in
brate in timp ce eu ma uitam la unchiul Em si la unchiul Jazz
cum jucau sah fiind ajutati de Alice. Am intors capul si am vazut
ca mama si Rosalie ma priveau mandre ca doua mamici, asta si
erau. Intre iubirea mamei si a lui Rose nu era mare diferenta.
Rosalie ma iubea ca pe o fiica pe care nu a avut-o, eram fericita
ca era asa. Stiam ca daca mama nu ar fi avut sprijinul matusii,
eu as fi fost distrusa.
Nu eram suparata din cauza asta, tata isi ceruse iertare de mii
de ori cand am aflat. Nu ma deranja, motivul era unul bun, si eu
as fi facut la fel , as fi vrut sa ma distruga daca mama ar fi patit
ceva atunci.
Tata schimba melodia la auzul gandurilor mele, canta acum
melodia mea preferata.
La sfarsitul acesteia, toti eram asezati pe canapeaua din jurul
mesei rotunde antice a bunicii.
Atunci, Carlisle, gasi un moment in care sa ne spuna un lucru
foarte important ce avea sa ne schimbe pe toti candva :
- Aici, acum, incepu bunicul, vreau sa ne promitem noua insine
ca vom ramane mereu o familie indiferent de ce se va intampla.
Chiar daca suntem certati, impacati, in lupta, la vanatoare,
acasa, oriunde, vom fi impreuna si ca vom continua sa fim legati
prin iubirea ce este in aceasta familie. As mai dori ca fiecare
membru al familiei sa jure asta.
Linistea se asternu peste toti. Il vedeam pe tata cum incearca
sa citeasca fiecare gand din casa, inclusiv pe al lui. Peste cateva
secunde foarte lungi, incepu sa vorbesca :
- Jur ! spuse tare , incredibil de sincer si cu un ton ce dadea
dovada de respect asupra ideii acestea.
Apoi, pe rand, mama, eu , bunica, Rose, Emmet, Alice, Jasper,
am continuat ce a inceput tata.
Carlisle, vazand ca toti sunt de acord a jurat si el cu mare stima
pentru toti.
Totusi , simteam ca ceva lipseste.
Tata si-a dat seama primul ce anume.
- Jake? Si tu faci parte din familie.
Cu ochii sclipind, se ridica in picioare si atunci, iubitul meu
Jacob spuse cu o voce pe care nu i-am mai auzito pana atunci:
- Jur! Jur sa fiu mereu alaturi de familia mea, de iubita mea si
de tot ceea ce este important pentru ea si pentru cei dragi ei!
Ceea ce a urmat a fost pura iubire, cu toti ne-am imbratisat, iar
eu , neputand sa imi stapanesc emotiile l-am sarutat pe Jake si
am promis ca voi face tot posibilul ca juramantul acesta sa nu fie
niciodata incalcat.

S-ar putea să vă placă și