PATUL LUI PROCUST

PRELIMINARII Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamenteaz principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romne cu literatura european (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substan ialitatea, relativismul i prin crearea personajului intelectual lucid i analitic, n opozitie evident cu ideile smnatoriste ale vremii care promovau "o duzin de eroi plngrei". Camil Petrescu susine c literatura trebuie s ilustreze "probleme de contiin" pentru care este neaprat nevoie de un mediu social, n cadrul cruia acestea s se poat manifesta: "Eroul de roman presupune un zbucium interior, lealitate, convingere profund, un sim al rspunderii dincolo de contingenele obinuite. Sau cel puin, chiar fr suport moral, caractere monumentale, n real conflict cu societatea" ("Teze i antiteze. Eseuri alese"). Analiznd estetica lui Marcel Proust ("Noua structur i opera lui Marcel Proust" - titlul conferinei i al articolului publicat) i lund ca oper exemplificatoare cel mai sugestiv roman al scriitorului francez - "n cutarea timpului pierdut"- Camil Petrescu propune o creaie literar autentic, bazat pe experiena trit a autorului i reflectat n propria consiint: "S nu descriu dect ceea ce vd, ceea ce aud, ceea ce nregistreaz simurile mele, ceea ce gndesc eu... Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti... Din mine nsumi, eu nu pot iei... Orice a face eu nu pot descrie dect propriile mele senzaii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest dect la persoana nti...". Novator al autenticitii, substanialitii i al relativismului n literatura romn, Camil Petrescu realizeaz n romanul "Patul lui Procust" adevrate "dosare de existen", toate fiind confesiuni de contiin pe care fiecare personaj-narator le face firete, la persoana I - pe baza reflectrii realitii n propria contiin. Despre acest roman, Nicolae Manolescu opina c e "o form de garantare a autenticitii realitii i impresiilor, nrurit de Stendhal i de Gide, creatorii dosarului de existene". Dac n "Ultima noapte de dragoste, ntaia noapte de rzboi", autorul se substituie personajului Stefan Gheorghidiu, ilustrnd realitatea printr-o singur contiin, n "Patul lui Procust", vocea auctorial se face auzit prin fluxul contiinei personajelor-naratori care se confeseaz (Fred Vasilescu, G.D.Ladima, Doamna T., Emilia Rachitaru), a celorlalte personaje secundare (procurorul, Nae Gheorghidiu) i a Autorului (n ineditele note de subsol), toate ns exprimnd, ntr-o unitate evidenta, viziunea artistic a lui Camil Petrescu. APARIIE n 1926 n revista Cetatea Literar sunt publicate o serie de scrisori imaginare semnate n mod misterios Doamna T. Mai trziu, scriitorul Camil Petrescu va preciza paternitatea acestora, iar ulterior ele vor constitui punctul de plecare al celui de-al doilea roman fundamental al acestuia Patul lui Procust aprut in 1933. TEMA
1

Tema romanului ilustreaz problematica fundamental a prozei Camil Petresciene, drama iubirii i drama intelectualului lucid, inflexibil i intransigent, nsetat de atingerea absolutului n iubire i n demnitate uman. TITLUL Titlul romanului ,,Patul lui Procust face trimitere la o povestea mitologic amintind de

tlharul Procust care ataca trectorii pe drumul ntre Atena i Megara. El avea dou paturi, unul foarte mare i unul foarte mic, unde i aeza pe trectorii prini, pe cei nali n patul cel mic, pe cei scunzi n patul cel mare, chinuindu-i pn cnd ajungeau s se potriveasc cu dimensiunea patului n care erau aezai. Procust i gsete sfritul fiind ucis n acelai mod de ctre Tezeu. Titlul este o metafor sugernd imaginea societii ca pe un pat al lui Procust, ca spaiu limitat, dar i incompatibilitile relaiilor interumane. Patul psihologic a lui Procoust devine un spaiu al inadecvrii pentru lumea personajelor romanului, un spaiu al dilemelor existeniale, fie c este vorba despre planul sentimental, fie c este vorba despre planul social. Astfel, acest roman nchide n el dou poveti de dragoste tragice. Una, trit de Ladima, care trebuie s se coboare la nivelul Emiliei. Alta, a lui Fred, stpnit, dimpotriv, de sentimentul c i se cere mai mult dect ar putea da, deci d impresia de inferioritate in faa femeii iubite. Cei doi eroi sunt prin urmare victime ale unui pat al lui Procust. Titlul romanului imagineaz societatea ca pe un "pat al lui Procust", ca spaiu limitat, n care valorile intelectuale i orice aspiraie ctre un ideal respins de societate sunt ostracizate. Ea impune tuturor oamenilor un tipar fix de existen i oricine se abate de la regulile sociale stricte este supus deformrilor chinuitoare, crora nu le rezist. Dup cum nsui autorul mrturisea ntr-un interviu, actiunea romanului are loc, "n sens strict [...] ntr-un pat", care constituie o ambian pentru ilustrarea vieii literare, politice i financiare a societii romneti dintre anii 1926-1928. PERSPECTIVA NARATIV n ,,Patul lui Procust este folosit pluriperspectivismul, relatarea evenimentelor fiind realizat de mai muli naratori subiectivi. Pentru a ordona ideile acestor naratori scriitorul se inventeaz pe sine n notele de subsol, aceast instan fiind numit de N. Manolescu, n studiul amintit, Autorul. Este folosit fluxul memoriei involuntare, astfel modul n care se relateaz ntmplrile pstreaz ordinea n care ele se succed n mintea naratorului. Scriitor modern, Petrescu este adeptul anticalofiliei, nefiind interesat de stil sau compoziie. n romanul ,,Patul lui Procust perspectiva narativ este relativizat. Aceleai personaje i evenimente sunt percepute n mod diferit i chiar antitetic de ctre naratorii care relateaz ntmplrile. Naratorul omniscient este nlocuit de cel subiectiv, cu focalizare exclusiv interna viziunea fiind ,,mpreuna cu. Naraiunea subiectiv presupune existena unui narator implicat, punctul de vedere astfel exprimat fiind unitar i subiectiv, al personajului-narator. Situarea eului narativ n centrul povestirii confer autenticitate, faptele i personajele fiind prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate, trecute prin filtrul propriei sale contiine. Punctul de vedere unic i subiectiv, al personajului-narator care mediteaz ntre cititor i celelalte personaje, face ca cititorul s cunoasc despre ele att ct tiu i personajele care relateaz ntmplrile. ns
2

situarea eului narativ n centrul povestirii confer autenticitate, iar faptele i personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate. Reprezentarea epic a unor evenimente exterioare (n romanul tradiional) face loc reprezentrii unor proiecii subiective n planul contiinei naratorului (n romanul modern, psihologic, de tip subiectiv). CONSTRUCIA DISCURSULUI NARATIV Compoziional, romanul cuprinde trei planuri: primul este constituit din scrisorile doamnei T., adresate autorului, prin intermediul crora este reconstituit o parte din existena acesteia,

inclusiv relaia ei pasional cu un anume X, care este dezvluit n notele de subsol ca fiind Fred Vasilescu, un tnr de o frumusee sportiv, bogat, aviator i fost secretar de legaie, fiul industriaului Tnase Vasilescu-Lumnraru. Al doilea plan, fiind jurnalul lui Fred, intitulat ntr-o dup-amiaz de august, i Epilog I, povestit de tnr, unde acesta descrie cum a cercetat cu minuiozitate mprejurrile morii lui Ladima. Jurnalul cuprinde i scrisorile lui G.D. Ladima adresate actriei Emilia Rchitaru. Cel de-al treilea plan este cel al autorului, devenit personaj prin intermediul notelor de subsol i prin Epilog II, n care acesta ncearc s deslueasc misterul existenial al lui Fred Vasilescu. Dei rolul notelor de subsol este de a da credibilitate celorlali naratori implicai, autorul lor este de asemenea un personaj-narator subiectiv i nu poate elucida toate tainele naraiunii. TIMPUL SI SPATIUL Aciunea se desfoar ntre anii 1926-1928 i este localizat n Bucureti i Techirghiol. Perspectiva temporal este discontinu, bazat pe alternana temporal a evenimentelor, pe dislocri sub forma de flashback. Perspectiva spaial reflect un spaiu real, casa Emiliei, redacia ziarului, etc., dar mai ales un spaiu imaginar nchis, al frmntrilor, chinurilor i zbuciumului din constiina personajelor. Cea mai mare parte a romanului const n jurnalul lui Fred Vasilescu, pe care acesta l scrie la cererea autorului, dar n primul rnd din dorina de a-i rspunde propriilor ntrebri. Aici sunt puse n eviden cele dou planuri temporale din discursul narativ: timpul narrii, timpul cronologic i timpul narat, timpul psihologic. Aciunea propriu-zis se petrece, dup cum indic titlul jurnalului, ntr-o singur dup-amiaz. Trecerea de la timpul cronologic la cel psihologic se face prin intermediul fluxului memoriei involuntare, tehnic proustian preluat de Camil Petrescu i utilizat pentru a crea impresia de autenticitate, lanul amintirilor fiind spontan, nedirijat. Astfel, pe msur ce Fred citete scrisorile lui Ladima i ascult comentariile Emiliei, retriete anumite momente legate de relaia sa cu doamna T. sau momente petrecute cu Ladima. Fred i aduce aminte de modul n care l-a cunoscut pe poet, n timpul unei excursii. CONSTRUCTIA SUBIECTULUI Incipitul este realizat printr-o adresare direct, constnd n mustrrile pe care doamna T. le face autorului i pe care acesta le explic n subsolul primei pagini. Romanul ncepe cu cele trei scrisori ale doamnei T. i cu notele explicative - din subsolul paginilor - ale autorului, care o ndeamn s fac public experiena nefericit a sentimentului de iubire nemplinit, cu scopul de a crea "un dosar de existene ". Ea refuz i scriitorul o convinge s se confeseze n scris, recomandndu-i un stil precis i concis, " Fr ortografie, fr
3

compozi ie, fr stil i chiar fr caligrafie", concepie ce susine, de altfel, anticalofilismul lui Camil Petrescu. Scrisorile doamnei T. nareaz suferina i dezamgirea produse de faptul c amantul ei, X, nu o mai iubeste si nu-i d nicio explicaie privind aceast atitudine, dei ea suferise "din cauza lui aproape mortal" i se ntreaba cum poate el s-o prefere pe alta, s aib metres i s triasc "o via complet fr mine", ori ce-i pot oferi lui celelalte femei i ea nu. Suferina doamnei T se amplific din cauza umilirii, a mndriei rnite care "mi macin corpul", mai ales c l ntlnete n tren pe fostul iubit care se ducea cu amanta la munte, aa cum alt dat mergeau mpreun ei doi. Camil Petrescu apeleaz la formula romanului epistolar pentru c impresia de autenticitate, ce se desprinde din scrisori, s se constituie ntr-o confesiune cuprinztoare a

adevrului, ca experien trit, ca valoare esenial a vieii (substanialitatea), aa cum a fost perceput de ctre fiecare personaj n parte, autorul realiznd o creaie literar dup formula romanului n roman. Jurnalul lui Fred Vasilescu este cea mai ntins i complex parte a romanului i poart titlul "ntr-o dup-amiaz de august", cuprinznd confesiunea tnrului privind iubirea pentru doamna T., scrisorile de dragoste ale lui George Demetru Ladima ctre Emilia, precizrile lmuritoare ale acesteia i notele de subsol ale autorului. n acest capitol, Camil Petrescu ilustreaz i o imagine complex a vieii economice, politice i financiare din Romnia, ntre anii 1926 - 1928. La rugmintea autorului, Fred Vasilescu consemneaz n jurnalul su iubirea pentru doamna T. i scrisorile lui George Demetru Ladima, din ambele confesiuni reieind dou puncte de vedere diferite asupra aceleiai pasiuni, adic "dou romane subiective despre aceeai poveste de dragoste", la care se adaug i "comentariile autorului, care reuete s creeze nite veritabile dosare de existen" (Gheorghe Glodeanu -"Poetica romanului romnesc interbelic"), toate acestea concretiznd noua formul estetic a relativismului. n primele note de subsol, prozatorul l prezinta pe Fred Vasilescu, "acel enigmatic X., care era fiul lui Tnase Vasilescu, personaj ntlnit i n romanul precedent, "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi". Tnrul era chinuit de o poveste de iubire despre care autorul aflase ntmpltor i-l roag s scrie un jurnal n care s se confeseze asupra tuturor strilor i sentimentelor trite. Ca timp, ntmplrile relatate de jurnalul lui Fred Vasilescu ncep ntr-o dup-amiaz clduroas de august, iar spatiul real este patul Emiliei Rchitaru, o semiprostituat cu pretenii de artist, creia tnrul i face o vizit. Fred are 25 de ani, este spirit modern, cu o educaie aleas, diplomat i aviator, fiul unui foarte bogat om de afaceri, Tnase Vasilescu Lumnraru. ncercnd s-l impresioneze, Emilia i povesteste despre Ladima, "care m-a iubit ngrozitor, sracul" i care murise acum trei luni, dndu-i s citeasca scrisorile de dragoste pe care acesta i le trimisese n ultimii doi ani. Fred Vasilescu citete pe rand i n ordine fiecare scrisoare din teancul legat cu funda roz. Ladima fusese gazetar i poet talentat, iar Fred este uimit cum un astfel de om nu se gndise c se compromite scriindu-i unei astfel de femei, o cocot de lux pe care o vizitau i ali brbai. Scrisorile lui Ladima creioneaz un ndrgostit sensibil i sentimental, preocupat ca iubita lui s obin un rol ntr-o pies, apoi fericit c Emilia debutase, n sfrit, ntr-un spectacol la Teatrul Naional, fiind convins de talentul actoricesc al femeii. Emilia i relateaz lui Fred despre relaiile ei cu ali brbai - printre care deputatul Nae Gheorghidiu- i strdaniile ei de a evita orice ntlnire a acestora cu Ladima. Cu toate acestea, el aflase ntmpltor c Emilia avea unlumin de moarte i nteleg acum, neateptat, toate ntmplrile i toate faptele omeneti ale acestui an de delir, de cnd te cunosc...". Aflnd c Ladima este foarte bolnav, "merge spre moarte...", Emilia nu se duce la el, deoarece nsoea un alt barbat, dar Valeria l gsete zcnd ntr-o mizerie crunt, neras i foarte slbit. Dintr-o alt perspectiv narativ, Fred rememoreaz toate ntmplrile legate de Ladima, n care se implicase n mod direct i i amintete faptul c l cunoscuse n iulie 1926, ntr-o mprejurare foarte personal, deoarece el venise la Techirghiol ca s se afle n apropierea doamnei T, pe care o iubea n taina. Ladima este prima persoan creia Fred i destinuiete chinurile prin care trece iubind-o att de total pe doamna T., simind o pornire inexplicabil pentru confesiune: "Era singurul pe lume cruia i-a fi ncredinat taina pe care n-o tiu nici prinii mei, faptul cumplit care e cancerul vieii mele, care m face s fug de-o femeie iubit".

Fred l recomand pe Demetru Ladima tatlui sau, Tnase Vasilescu, pentru a-l lua director la "Veacul", ziar nfiinat mpreun cu Nae Gheorghidiu, pentru a stvili o campanie de pres pornit mpotriva deputatului, prin care se dezvluiau afacerile necinstite privind fabrica de muniii din Ardeal i recepia unor avioane, din care cauz fusese remaniat din funcia de ministru. Tnrul director s-a ocupat cu pasiune i nfrigurare de organizarea gazetei pe care o scria aproape singur i timp de dou sptmni, "Veacul" a dezlnuit o campanie furibund, "aproape slbatic", mpotriva celui care-l atacase pe Gheorghidiu pentru, "afaceri veroase", fcndu-l s apar n faa opiniei publice "un imbecil ridicol". Atacurile virulente ale noii gazete, "Veacul", se ndreptau acum mpotriva ntregii clase politice, mpotriva conducerii tineretului liberal, astfel ca Nae Gheorghidiu ajunsese s fie "temut i ascultat", iar gazeta "semna teroare, mai ales [...]n partidul liberal". Ziarul are i un succes financiar, atingnd n dou luni tirajul "exceptional de 14 mii de exemplare", izbnda fiind posibil i pentru c Ladima era "absolut invulnerabil i se fcuser investigaii la tribunalul din orasul lui de natere, detectivii iurmriser tot firul trecutului, i scrutaser viaa" dar, negsind nimic de care s se agae, nu se putea riposta n niciun fel campaniilor lui de pres, care deveniser extrem de aprige. Notele de subsol ale autorului sunt o alta perspectiv narativ i se constituie ntr-o satir vehement privind statutul omului n societatea vremii, unde toate ansele sunt de partea afaceristilor veroi, pe cnd cei cinstii, ca Ladima, triesc mizerabil i n umbra celorlali. n notele de subsol, autorul relateaz antipatia profund pe care Ladima o avea pentru economiti, pe care-i numeste "corbii matematici ai mizeriei" ori "improvizai medici financiari", considerandu-i vinovai direct de criza financiar i economic n care se afl ara, demonstrnd c nimeni dintre cei bogai nu-i pltete impozitele, ci numai cei sraci i funcionarii le achit. Citind scrisoarea n care Ladima o anun pe Emilia c i d definitiv demisia de la gazet pentru c nu poate scrie ceea ce i se comanda, ci numai ceea ce gndete el, Fred i amintete c l rugase pe Ladima s renune la demisie, dar acesta refuzase categoric: "Nu sunt n stare s scriu dou rnduri care s nu vie dintr-o convingere adnc". Plecat de la gazet, Ladima o duce din ce n ce mai greu, iar cnd i d seama c Emilia are relaii cu un grec i scrie pentru ultima dat i, plin de amrciune, i cere napoi scrisorile pe care i le trimisese. Ea refuz i-l minte c le-a pierdut. Peste dou sptmni, Ladima s-a sinucis i Emilia spune ca a recurs la acest gest "din mizerie", pentru c "nu mai manca poate nici o dat pe zi". "Epilogul I" relateaz nfrigurarea cu care Fred Vasilescu cerceteaz, chiar de a doua zi de dup vizita la Emilia, mprejurrile sinuciderii lui George Demetru Ladima. Necrologurile erau surprinztor de elogioase, Ladima fiind considerat "un strlucit talent", "o mare pierderepentru literatura romneasc", dar unul singur l impresioneaz profund "Unul dintre cei mai mari poe i ai timpului... hrnit cu o et, fiere i dezgust de contemporani, a dus tcut eava rece pe inima cald i stupid i a domolit-o, sfarmnd-o. Noapte bun, poet smintit i cumsecade !" Epilogul II, subintitulat "Povestit de autor" - naratorul relateaz la persoana I despre ciudatul accident de avion suferit de Fred Vasilescu, a doua zi dup ce i predase caietele. Finalul romanului cuprinde discuia doamnei T cu naratorul, din care reiese ca ea fusese tot timpul frmntat de incertitudinea iubirii, "uneori i mie mi se prea c m iubete...[...] o iubire ptima, ascuns". Naratorul renun definitiv la aflarea unor eventuale rspunsuri lmuritoare privind iubirea ciudat dintre cei doi, deoarece adevrurile nu pot fi limitate: "Taina

lui Fred Vasilescu merge poate n cea universal, fr nici un moment de sprijin adevrat, aa cum singur a spus-o parc, un afluent urmeaz legea fluviului". Romanul "Patul lui Procust" este construit pe axa fundamental a autenticitii, Camil Petrescu ilustrnd substana vieii, fie prin valori existeniale ca iubirea i demnitatea, fie prin prezentarea realitilor sociale, culese din banalitatea cotidian, conturnd un tablou convingtor al lumii politice, economice i financiare din Romania anilor 1926-1928.

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
Viaa complex a acestor personaje duce la apariia unui conflict n contiina lor, din cauza ndeprtrii de modul n care ceilali concep viaa. Pentru c i pun probleme, aceste personaje contientizeaz rnd pe rnd o serie de discrepane ce apar de-a lungul existenei. Contientizarea le face s fie torturate de imposibilitatea nelegerii ideilor despre via ale celorlali. Personajele de roman psihologic au o gndire profund i complex, pentru a putea fi capabili s analizeze concepiilor celor din jur. De aici, apariia cotiinei. Personajul romanului psihologic apare descris n noua structur a romanului modern ca fiind o individualitate, se respinge ideea de tipologie specific romanului tradiional. La nivelul textului, imaginea fiecrui personaj e relativ i multipl, ntruct se formeaz n urma mai multor perspective. Fiecare personaj e definit pe baza focalizrii interne, imaginea acestuia fiind redat din mrturisirile proprii sau din relatrile celorlali. FRED VASILESCU Fred Vasilescu este fiul lui Tanase Lumanararu, industriaul multimilionar asociat n diferite afaceri cu politicianul liberal Nae Gheorghidiu (personaje conturate n romanul "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi") i definit de Pompiliu Constantinescu ca fiind "un fel de intersecie a tuturor celorlalte personaje". Ca personaj realist-modern, Fred recompune - prin memorie afectiv viaa celorlalte personaje, a Emiliei, a doamnei T., destinul lui Ladima, precum i imaginea sociala, politica i economic a Romniei interbelice, prin prezentarea manifestrilor politicianului Nae Gheorghidiu i a omului de afaceri Tnase Vasilescu, zis Lumnraru (porecl ce provine de la prima sa afacere, o prvlie de lumnri). Fred are 25 de ani, este spirit modern, cu o educaie aleas, diplomat i aviator, ceea ce-l motiveaz ca personaj "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint i exact", E.M.Forster). Portretul fizic este conturat n mod direct abia n epilogul al II-lea din finalul romanului, cu prilejul morii impresionante a pilotului, cnd nu mai rmsese nimic din "tnrul blond, cu obrazul limpede, cu trsturi regulate i evidente ca un cap de statuie greceasc, doar cu fruntea puin cam boltit deasupra ochilor verzi adnci", al crui "corp vnjos" avusese "micri mldioase de haiduc tnr, afemeiat i gnditor". Portretul moral se fundamenteaz, indirect, pe mbinarea subtil dintre esen i aparen, dintre profunzimea spiritual i o mediocritate afiat, fiul milionarului prnd s nu aib alte preocupri dect sportul, moda, chefurile i femeile, dar fiind, n fondul su, un tnr sensibil, inteligent i serios. Sub aparena unui tnr superficial, pe care "banda" l considera valoros pentru ca era plin de bani, boem, snob i prost, Fred este un intelectual lucid, introvertit, inteligent, ale crui sondri interioare dezvluie "acea vibraie melodioas, calm, pe care o au toi oamenii, fruntai adevrati n activitatea lor, orisicare ar fi ea: arta, politica, militarie, acrobatie, dans

modern, destin de Don Juan sau box". Cu o bogat experien de via, diplomat, pilot ambiios, sportiv talentat, cu succes rsuntor la femei, Fred consider c trebuie s triasc n mod direct tot ceea ce i-a comandat amorul propriu, experiena trit constituind un adevrat "memoriu de carier": "Toate le-am fcut n via i tot ce mi-a strnit amorul-propriu e trecut n activitatea mea ca ntr-un memoriu de carier". El i ascunde adevarata natur spiritual, ntruct, n esen, contrasteaz flagrant cu mediul nconjurtor, cu lumea superficial al crei stil l-a adoptat, prefcndu-se ca aparine societii mondene, meschine i dominate de parvenitism. ncadrndu-se perfect n tipul personajului camilpetrescian i modern, Fred Vasilescu este intelectualul lucid, autoanalitic, hipersensibil, asemenea lui Ladima i Gheorghidiu. Cu toate ca este indragostit total si definitiv de doamna T., Fred o evit, fiind capabil s prseasc o femeie care-i este superioar, probabil din cauza aceluiai orgoliu ce individualizeaz personajele lui Camil Petrescu: "Sacrific definitiv pasiunea pe altarul vanitii: n loc s se piard pe sine, prefer s-o piard pe ea. [...] Fred n-a vrut s devin sclavul erotic al doamnei T." (Nicolae Manolescu, "Area lui Noe"). Dragostea pentru doamna T. rmne o enigm, iar moartea lui n accidentul de avion poate fi i o sinucidere, motivul fiind ascuns cu grij, ca i n cazul lui Ladima. Ambele destine, al lui Ladima i al lui Fred, sunt dramatice prin intensitatea iubirii, dei una reprezint imaginea rsturnat a celeilalte: Ladima trebuie s-i diminueze capacitatea spiritual, s coboare la nivelul vulgaritii Emiliei, Fred, dimpotriv, simte c este sub iubirea superioar a doamnei T., temndu-se c n-ar putea da att de mult dragoste ct i se cere. Personalitatea lui Fred Vasilescu se menine enigmatic, sfritul su pendulnd ntre accident de avion i sinucidere. El moare brusc, a doua zi dup predarea caietelor n care confesiunile lui sunt o permanent autointrospecie, ca i cnd scrisul l-ar fi ajutat s se izbveasc de suferina prin analiz lucid a "cancerului" vieii lui, iubirea. Taina iubirii lui reintr, prin moartea eroului, n circuitul marilor taine ale Universului: "Taina lui Fred Vasilescu merge poate in cea universala fara niciun moment de sprijin adevarat, asa cum, singur a spus-o parca, un afluent urmeaza legea fluviului", fraza care incheie romanul, ca o concluzie ideatica sugestiva pentru conceptia estetica a lui Camil Petrescu. Modernismul romanului e definit de subtilitatea i profunzimea analitic a contiinelor, de dramele interioare suferite din iubire i demnitate, de identificarea deplin a timpului subiectiv cu eel obiectiv, de faptul c personajele sunt n acelai timp i naratori. Camil Petrescu, romancier prin excelen citadin modern, realizeaz o literatur intelectual, situndu-se pe linia ideii c actul scrisului este, n primul rnd, "o experien spiritual, o form de confesiune destinat s ating suprema sinceritate i s duc la o
7

revelaie existenial" (Ov.S.Crohmalniceanu - "Literatura romn ntre cele dou rzboaie mondiale"). GEORGE DEMETRU LADIMA George Demetru Ladima este personajul absent din roman, portretul sau fiind conturat prin cele mai variate mijloace artistice, cum ar fi confesiunea sentimentelor si conceptiilor proprii reiesite din scrisorile adresate Emiliei, prin impresiile puternice pe care le produc aceste destainuiri asupra lui Fred Vasilescu, prin comentariile complementare ale Emiliei Rachitaru, prin notele de subsol ale autorului, prin articolele reproduse in aceste note, prin opiniile altor personaje, cum este procurorul care anchetase sinuciderea ori marturiile prietenilor lui de cafea. Procedeele moderne de caracterizare indirecta includ: monologul interior, dialogul,

introspectia constiintei si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si autointrospectia, care scot in evidenta zbuciumul si chinurile launtrice ale personajului. Ladima este poet talentat si gazetar intransigent, care cumuleaza toate celelalte trasaturi generale ale personajului camilpetrescian: intelectual lucid, analitic, inadaptat social, hipersensibil, insetat de adevar si demnitate. El traieste in lumea ideilor pure, avand iluzia unei iubiri ideale si aspirand catre demnitate umana absoluta in profesia de ziarist, ca esente existentiale. Portretul fizic se contureaza din puncte de vedere diferite si subiective, avand - asadar la baza principiul estetic al relativismului. Fred Vasilescn vede la inceput "un tip de lautar sau doctor, asa ceva, cu mustata de plotonier, cu mansete scrobite ca doua burlane", apoi, dupa ce devin cunostinte apropiate, tanarul isi aminteste de Ladima ca de un barbat in jur de 40 de ani, 'Inalt, slab, cu ochi rotunzi si orbitele mari, adancite... cu o mustata de sergent major si carare de frizer, cu haina lui neagra, de alpaca, iar camasa alba si cu gulerul totdeauna prea larg, scrobita, cu mansetele mari, rotunde, ca niste burlane, prinse cu butoni roz de camasa, pe cand ceilalti butoni erau mici betigase, desigur de aur - cine stie ce amintire, [... ] care era grav ca un profesor universitar, de o politeta de ambasador pensionar, surazand putin indepartat, cu ochii calzi in orbitele prea mari...". Fred este constient ca el aparea in ochii celorlalti "prea putin prezentabil... se imbraca prost [...] era ceva ridicol in silueta demodata ca o figura dintr-un catalog vechi, prafuit". Fred consemneaza in caiete o lunga discutie pe care o avusese cu Ladima despre moda barbateasca, incercand sa-1 convinga sa-si comande un costum la croitor, dar poetului i se pare o problema minora, "o vanitate puerila", desi tanarului se parea infantila "vanitatea asta a mustatii lui imperiale, care atragea luarea-aminte". Totusi, cand i-l prezinta pe Ladima lui Tanase Vasilescu, Fred este incantat ca acesta emana incredere, cu aparitia lui de "om in toata firea, cu reala prestanta, ca sa zic asa, a facut o foarte buna impresie... Mustafa blonda, intoarsa in sus, barbatia lui bataioasa, un fel de incredere in sine l-au impresionat pe tata". Intelectual sensibil, Ladima este un poet recunoscut de unii ca genial (procurorul care ancheteaza sinuciderea il socotea "unul dintre cei mai de seama poeti ai nostri, de la Eminescu incoace"), ignorat de altii (Nae Gheorghidiu si Tanase Vasilescu Lumanararu il credeau "un om de paie") sau negat cu fermitate de altii (Cibanoiu considera ca "n-avea talent... Scria si el asa..."). Ca ziarist, George Demetru Ladima este intransigent si inflexibil, cinstit si tnsetat de adevar, nu se manifesta nici pe departe ca "un om de paie", neputand fi manevrat de patronii sai in a servi interesele lor meschine, devenind chiar periculos pentru acestia. Numit director la "Veacul", gazeta finantata de Tanase Vasilescu si controlata ideologic de Nae Gheorghidiu,
8

Ladima reuseste ca, in scurt timp si cu personal putin, platit mizerabil, sa aiba un succes rapid, iar ziarul sa devina un organ de presa temut, prin campaniile aproape salbatice, dezlantuite impotriva politicienilor corupti, a afacerilor necinstite, constituindu-se intr-un scut de aparare a statului romn impotriva jafurilor: "O tribuna pentru promovat tot ce e dorinta de reinnoire in moravurile noastre politice...". Ladima pune in articolele sale pasiunea si convingerea intelectualului care gandeste profund si care are ceva de transmis cititorilor, marturisindu-i lui Fred (atunci cand patronii incearca sa-i tempereze indignarea manifestata in legatura cu afacerile veroase demascate) crezul sau gazetaresc: "Eu sunt un om care scrie... si daca nu scriu ceea ce gandesc, de ce sa mai scriu? Nu pot altfel." Ladima isi da definitiv demisia de la gazeta, pentru ca nu poate scrie ceea ce i se comanda, ci numai ceea ce gandeste el, mai ales ca este si prost platit. Fred isi aminteste ca il rugase pe Ladima sa renunte la demisie, dar acesta refuzase categoric: "Nu sunt in

stare sa scriu doua randuri care sa nu vie dintr-o convingere adanca".Ca toate personajele camilpetresciene, Ladima este un inadaptat superior, incapabil sa accepte compromisurile (intransigent), un om cinstit, care, neputand sa demaste aceasta "adunatura de jecmanitori ai statului", intre care se aflau si patronii si, prefera sa-si dea demisia cu demnitate, chiar daca ajungea, ca urmare a acestei decizii, muritor de foame. Hipersensibil, Ladima este insetat de a trai in profunzime pasiunea iubirii si se autoiluzioneaza in dragostea lui pentru Emilia, pe care o vede ca pe femeia ideala, pura. Framantarile si tristetea profunda care-l chinuie pe Ladima, stari amare provocate de prea desele si evidentele relatii ale Emiliei cu diversi barbati, il fac pe Fred sa-i inteleaga durerile iubirii si sa-l simta pe poetul hipersensibil ca pe un frate intru suferinta: "frate adevarat, din acelasi altoi de suferinta" ... Sinuciderea lui Ladima este privita cu acelasi subiectivism al punctelor de vedere diferite (relativismul). Fred considera sinuciderea ca urmare a vietii mizerabile, vulgare, din vartejul careia Ladima nu are puterea sa se smulga; procurorul care ancheteaza cazul crede ca ziaristul facuse un gest pasional din cauza doamnei T., deoarece scrisoarea sinucigasului ii era adresata acesteia; Cibanoiu opineaza ca prietenul sau isi pierduse credinta in Dumnezeu, neputandu-se ridica deasupra mizeriei cotidiene; Emilia sustine ca a recurs la acest gest "din mizerie", pentru ca "nu mai manca poate nici o data pe zi".George Demetru Ladima incearca sa evadeze din aceasta lume, pe care o detesta si cu care nu are nicio legatura spirituala, creandu-si himere asupra realitatii pe care o converteste intr-o zona existentiala superioara. Astfel, el atribuie Emiliei trasaturi nobile, de puritate si candoare, apoi iubeste la aceasta femeie calitatile cu care a aureolat-o: "Ladima imprumuta tot ceea ce-i trebuie ca s-o poata iubi si o iubeste anume, pentru ceea ce i-a imprumutat". Mai mult decat orice, el nu vrea sa afle adevarul despre Emilia, deoarece are o permanenta nevoie de autoiluzionare, de automistificare pentru a-si construi universul imaginar de afectiune, de calm si de curatenie sufleteasca, fara de care n-ar putea trai. Ca si Stefan Gheorghidiu, Ladima percepe intens drama jalnica, strivitoare in propria constiinta, amagindu-se cu luciditate pentru a putea supravietui, dar este constient de incapacitatea lui de adaptare in lumea plina de constrangeri materiale, de statutul sau social inferior intr-o existenta a ipocriziilor lustruite, cu care nu se potriveste, simtindu-se stanjenit ca intr-un pat procustian. Intelectualul Ladima este un invins, refuzand - din orgoliu - sa-si accepte toata mizeria vietii, experienta umilitoare a traiului zilnic si de aceea imprumuta bani, care sa fie gasiti in buzunarul sau dupa sinucidere, ca nu cumva sa se creada ca si-a pus capat zilelor din cauza saraciei, lasand o scrisoare adresata unei femei distinse, culte, delicate (doamnei T.), pentru ainlatura banuiala ca ar fi fost in stare sa se omoare pentru o prostituata vulgara. Faptul ca Ladima se indragostise de "o femeie ordinara, o semi-prostituata, pe care el o crede intruchiparea puritatii si bunatatii, e o consecinta a conditiei sale jalnice sociale si materiale". (Ov.S.Crohmalniceanu). DOAMNA T. Doamna T. este numele enigmatic pe care Camil Petrescu il da eroinei Maria T. Manescu, cititorul facand cunostinta cu acest detaliu din notele de subsol ale autorului, care explica initiala cu care este semnata prima scrisoare, dintre cele patru, ce compun inceputul romanului: "Acest T. nu este o initiala cum s-ar parea, caci a devenit un adevarat nume si nu stiu daca n-ar fi trebuit sa fie scris Te". O alta mentionare a numelui intreg al eroinei este amintita in trecere de Fred Vasilescu, atunci cand isi scrie testamentul si, mai accentuat, in scrisoarea de adio pe care George Demetru Ladima i-o adreseaza femeii inainte de sinucidere.

Doamna T reprezinta tipul de feminitate moderna, mai intai pentru ca se distinge printr-un farmec aparte, prin misterul fascinant pe care-l emana, apoi pentru ca ea intruchipeaza, pentru prima oara intr-o viziune romanesca, un spirit feminin intelectualizat si, totodata, femeia independenta din punct de vedere material, ea fiind proprietara unui magazin de mobila. Prima secventa narativa din roman este reprezentata de cele trei scrisori ale eroinei, numerotate cu cifre romane. Autorul o rugase pe doamna T. sa primeasca un rol intr-o piesa a lui, "sa apara pe scena", deoarece ea ar fi putut sa exprime convingator "cum se gandeste, cum se iubeste, cum se sufera", sentimente pe care nu le poti invata "in orele de curs", asa cum procedeaza actorii profesionisti si nici "atesta prin certificat de absolvire". Refuzul doamnei T. reliefeaza, indirect, discretia si distinctia acesteia: "-N-am nimic in mine de aratat, pe scena, lumii".Tot in notele de subsol autorul ii face, in mod direct, portret fizic detaliat: "palida si cu un par bogat de culoarea castanei [...] era poate prea personala ca sa fie frumoasa in sensul obicinuit al cuvantului. Avea orbitele putin neregulate, usor apropiate, pronuntate, cu ochii albastri ca platina, lucind, frematand de viata, care, cand se fixau asupra unui obiect il creau parca. Barbia feminina, delicata, dar prelungirea ei, intinsa frumos pana sub ureche, cam aparenta, caci era lipsita de orice grasime. Gura, foarte mobila, vie ca o floare plina. Gatul lung, robust, cu tendoane lamurite la orice intoarcere a capului [...] un soi de frumusete, incerta, am spune pe muche de cutit". Inteligenta, rasata si cu o profunda cultura, ea isi pune pe picioare o afacere proprie, deschizand un magazin cochet si discret de mobila stil, in care piesele rare, de valoare autentica ii satisfac nevoia de frumos, de sensibilitate pentru arta adevarata, fata de care are o atractie si o pasiune de critic de arta. Camil Petrescu creeaza un model de feminitate, de delicatete si sensibilitate, calitatile spirituale si intelectuale ale doamnei T. constituind un adevarat si inalt omagiu al ideii de femeie ideala: "extrem de emotiva, alternand o sprinteneala nervoasa, cu lungi taceri melancolice [...] De o tulburatoare feminitate uneori, avea ades o voce scazuta, seaca, dar alteori cu mangaieri de violoncel [...] o voce cu inflexiuni sexuale, care dau unui barbat ameteli calde si reci". Relativismul, principiul estetic romanesc pe care Camil Petrescu l-a introdus in proza moderna, se reflecta si in construirea doamnei T, a carei personalitate se rasfrange diferit in opinia celorlalte personaje. Unul dintre prietenii lui Fred este mirat de fascinatia pe care doamnaT. o exercita asupra tanarului monden, cu succese legendare la femei -"N-oi fi pus gand rau uratei aceleia care sta de vorba cu Ladima? Sefule, te stiam om de gust. Pentru Fred este femeia unica, iubirea vietii lui, sentimentele fiind la aceleasi inalte cote si din partea doamnei T. Dragostea lor este devoranta, ii duce pe amandoi la o uitare totala de sine, barbatul intrebanduse uneori daca mai sunt "in toate mintile". Iubirea lor tainica, ascunsa de privirile lumii "atat de rea... neintelegatoare", pastrand cu strasnicie trairea intensa numai pentru ei, contureaza femeia enigmatica, care atrage prin eternul mister feminin. Pentru D. doamna T. este fascinanta, farmecul ei supunandu-l total pe bietul ratat, care o iubea necontenit de cincisprezece ani si caruia, convins ca este iubita "de toti barbatii", i se pare imposibil ca cineva sa ramana insensibil la frumusetea distinsa, delicata si eleganta a femeii. Doamna T. emana sensibilitate si mister, este inzestrata cu o spiritualitate superioara, inclinata spre meditatie, ca urmare a preocuparilor ei pentru arta si literatura, avand "acea permanenta tensiune intelectuala", fiind adesea "absenta si ganditoare, inregistrand interior si

lin cele mai mici nuante ale clipei". George Calinescu afirma ca nu exista in viata reala decat femei ca Emilia,"femeia de toate zilele" ce se poate caracteriza, pe cand "Doamna T. este fantoma romanului, aspiratiunea lui Fred, obscura si enigmatica, tocmai prin aceasta, si daca autorul n-a stiut sa-i dea tonuri de ulei, este pentru ca n-a putut s-o scoata din mediul ei aerian".EMILIA RACHITARU Emilia Rachitaru este cocota de lux si actrita fara talent care starneste o pasiune mistuitoare si inexplicabila in sufletul sensibil al intelectualului George Demetru Ladima. Vulgara actrita detinea toate scrisorile de dragoste in care Ladima pusese tot sufletul sau sensibil, toata puritatea si profunzimea simtirii, pe care le citeste, constemat, Fred Vasilescu. El decide sa subtilizeze aceste marturii ale unei iubiri sublime, care impietau memoria ziaristului Ladima. Relativismul reflecta opiniile diferite ale personajelor despre eroina, fiecare percepand cu subiectivism trasaturile fizice si morale ale acesteia. Ladima o divinizeaza, ii pare talentata ca actrita, o aureoleaza cu calitati pe care le-ar dori la ea si iubeste aceste nobile trasaturi. Pentru Fred, Emilia este proasta si insensibila ca femeie, total lipsita de talent ca actrita, pe scena fiind "dezastruoasa ca o bucatareasa patetica". Pentru Cibanoiu. Emilia este "o femeie fara suflet, o actrita, fire netrebnica, in carnea careia inflorea numai ochiul diavolului", care l-a si distrus pe intelectualul rasat si hipersensibil, Ladima, acesta neavand forta de a i se incredinta total lui Dumnezeu, singurul care l-ar fi putut salva. Trasaturile fizice contureaza o femeie a carei frumusete "caligrafica e uneori jignitoare. Are capul rotund de tot, cu parul pieptanat lipit, cu o frunte ca un fragment de sfera [...] asa de limpede, de parca niciunul dintre milioanele ei de stramosi n-a incre it-o vreodata din cauza vreunui gand". Fred vede o blonda spalacita, grasuta si vulgara atat in gesturi, cat si in vocabular. Emilia este de o gravitate prosteasca, mereu incruntata, solemna si impozanta, dandu-si o importanta specifica celor saraci cu duhul, neputinciosi sa inteleaga ceva in profunzime. De aceea, indiferent de rolul care i se dadea, ea interpreta la fel, cu un fel de dramatism ridicol, "un fel de suferinta, fara frunte, aproape fizica, pe care Emilia o crede totul pe lume". Dragostea ei este pentru Fred penibil de dramatica, de serioasa si calculata, Emilia avand "constiinta valorii animalitatii ei...exploateaza totul la rece, cu randuiala si socoteala; gandeste vulgar si grijuliu despre sexul ei, ca un taran despre marfa". Cocota de lux este innobilatd debarbatul care o iubeste cu puritatea sufletului de copil, Ladima vazand in ea idealul de femeie care n-are insa nicio legatura cu femeia reala. Dominata de interes, relatia ei cu Ladima se justifica prin eventualele servicii pe care acesta i le-ar fi putut face, fie favoarea unei notite laudative strecurate in vreun ziar, fie un bilet de favoare la spectacol ori chiar obtinerea unui rol, prin influenta pe care o exercita asupra dircctorului teatrului, mai ales cand era un director de temut la "Veacul". Incapabila de ganduri profunde, Emilia nu-si da seama de raul pe care i-l face lui Ladima, considerandu-se miloasa pentru ca nu-l "arunca" afara" din casa, desi o plictisea cu grija lui exagerata, o obosea cu atitudinile lui ridicol de sentimentale. Insensibila la sentimente puternice, iubirea ei "jigneste, cum jigneste conversatia ei atunci cand vorbeste cu importanta si cu radicale", fapt ce-l face pe George Calinescu sa o numeasca ''bestie inculta", afirmand totodata ca Emilia intruchipeaza "femeia de toate zilele". Camil Petrescu, romancier prin excelenta citadin, realizeaza o literatura intelectuala, situandu-se pe linia ideii ca actul scrisului este, in primul rand, "o experienta spirituala, o forma de confesiune destinata sa atinga suprema sinceritate si sa duca la o revelatie existentiaia" (Ov.S.Crohmalniceanu - "Literatura romana" intre cele doua razboaie mondiale").