Mica enciclopedie de arhitectura, arte decorative si aplicate moderneCoperta si,supracoperta: GHEORGHE MOTORA, Redactor: SMARANDA POPESCU Tehnoredactarea: MARILENA DAMASCHINOPOL * CUVINT [NAINTE Prin lucrarea de fati, modesti ca dimensiuni dar prima de acest fel ce apare la noi, autorul nidajduieste si ofere cititorilor caile apropierii de unele fenomene ample si semnificative pentru epoca: arhitectura, artele decorative si aplicate moderne. Vorbim despre ,,ctiza”” artei moderne, despre ,,divortul dintre arti si public” Sau chiar despre ,,decadenfa”” arteij fara si remarciim ci, de cele mai multe ori, acasi, pe stradi sau la un spectacol, in birou sau in uzina, in caltorie, sintem consumatori de arti moderna. For- mele simple, sintetice, functionale, armonioase, fara incircituri ornamentale, coloristica vie, luminoasi, expresivi, domini atit exteriorul si interiorul arhitecturii, cit si majoritatea obiectelor ce ne inconjura, de la mobili si vase, tesituri de tot felul, frigider si televizor, pin’ la automobil sau avion, intr-un cuvint, intreg mediul ambiental. La gresita apreciere a artelor moderne au contribuit si o parte a istoricilor sau criticilor care prezinti plastica contemporana gi pe premergitorii ei de la riscrucea secolelor 19 si 20, ca pe nigte fenomene aproape exclusiv picturale. Chiar daci rolul picturii in avangarda artistic’ e fari indoiali important, fetigizarea ei, izolarea ei arbitrari, nu numai de sfera general social, econo- mic, politicé si culturali a epocii, ba si de ansamblul unitar al sintezei artelor, sint derutante. Privite in afara intregului complex in care au apirut, miscirile avangardei picturale par gratuite, " lipsite de legitura chiar si cu arhitectura, artele aplicate, industrial design-ul*, grafica publicitar’, scenografia*, tapiseria*, si alte domenii de bazi ale revolutiei moderne. Or, contrar multor opinii idaicinate, cum arat& si Pierre Francastel, ,,Arta modern’ nu te intemeiati pe un joc capricios de forme provocante, ea nu desfisoari, in ceea ce are ea mai valabil, departe de viai, e de experienti; ea se bazeazi, dimpotriva, pe activitatea totala a omului de azi”. Izvorul noilor conceptii artistice se giseste ‘in aceeasi transformare fundamentala si trepidanta care a inceputs& zguduie lumea inci in prima jumitate a secolului 19. Excep- fionalul progres al stiintelor (Sainte-Beuve spunea ci_,,Spiritul modern a ajuns si se deosebeasci de antichitate, mai ales prin stiinte”), al tehnicii si al industriei, a avut urmiri considerabile atit pe plan social, economic gi politic, cit si pe plan cultural-artis- tic. In cadrul acestor transformari ce au schimbat lumea din temelii, s-au constituit si noi relagii generale intre om si mediul siu incon- juritor, precum gi, pe un plan secundar, dar deloc neglijabil, relaii noi intre arti gi tehnicd. Fenomenul nu e nou in sine: arta si tehnica s-au interferat structural dintotdeauna, deseori pina la confuzie. In mai mare sau mai mick misuri, orice travaliu artistic contine si un proces tehnic. Arta si tehnica s-au intrepatruns in aga masura incit de multe ori e greu sau chiar cu neputingi de spus daci inventia tehnici a determinat noi modalititi de expresie artistic’ sau daci, dimpotrivi, inventia plastic’ ¢ cea care a cerut © nou’ tehnici. Dar ponderea pe care a cipitat-o tehnica in era masinismului a depisit mult orice etalon cunoscut pin’ atunci. Tar viteza cu care fenomenul s-a amplificat si se amplific’ continuu este extraordinara. Pe de o parte au apirut arte absolut noi, ca foto- grafia, cinematografia, televiziunea, tehnicile moderne ale tiparului, grafica publicitar’, sunet si lumind*, etc., sau nenumiratele ramuri ale industrial design-ului, producind obiecte fri vreo aseminare cu ceva creat inainte: masini, locomotive si automobile, vapoare si avioane, rachete cosmice, aparate electrice si fotografice, masini de cusut, de scris sau de calcul, computere, tractoare gi excavatoare, cuptoare metalurgice si reactoare atomice etc. Tot aga au aparut tipuri arhitecturale fara modele in trecut: clidiri urbane cu multe etaje — ,,Zgirie-Nori” —, giri de metro si de cale ferati, aero- porturi, pavilioane gigantice de expozitii, constructii industriale de tot felul, baraje si hidrocentrale electrice — ,,Catedralele masi- nismului” —, etc. Cerute de noile functii social-economice ele s-au putut realiza datorité tehnicii moderne a constructiilor, in fier, beton armat gi sticla, in diferite materiale sintetice, precum si datoriti noii tehnici a instalatiilor sanitare, termice, de venti- latie, a ascensoarelor s.a.m.d. Dar noile tehnici aduceau gi noi valente estetice. In vreme ce arhitectura se afla, Ja finele secolului 19, in mare parte inci sub imperiul eclectismului istoricist, inginerii creau in metal con- “structii usoare si elegante, de o exceptionala indrizneali a echili- brului, opere de-un elan splendid si care, pe deasupra, prin piesele or traforate’ si structura lor vizibila, ofereau imaginea concreti, ‘tridimensional ‘a spatiului si nu una iluzionist’, cum se ficuse veacuri la rind, de la Renastere. Astfel inginerul francez Gustave Eiffel a creat un sir de capodopere ale secolului: poduri, viaducte, docuri, magazine universale, hale diverse, toate adevarate dante- _ larii metalice. Vestitul stu turn ce-i Pe numele, ridicat la Paris in cadrul Expozitiei universale din 1889, a facut inci de pe atunci © puternici impresie, cum ne mirturiseste sculptorul Raymond Duchamp Villon: ,,. . . aceasti capodopera de energie matematica igi are izvoarele dincolo de concepfia sa inginereasc4, in domeniul subconstient al Frumusetii. El este mai mult decit o citime sau decit un numiir, de vreme ce contine un element de viati profunda c&ruia spiritul nostru trebuie si i se supun’, daci el isi cautd emotia in artele statuarului si ale arhitecturii”. Totodata, revolutia tehnico-stiintifici a zdruncinat si structurile artelor vechi, chiar si prin noile modalitati ce le-a oferit. Teatrul foloseste un gir de mijloace noi: mecanice, electrice, sonore, fotografice si cinematografice, etc. Sculptura include tot felul de materiale noi, sintetice, opace sau transparente, mate sau lucitoare, dure sau moi, chiar pneumatice, multicolore, utilizeazi mecanisme _ pentru a obfine miscare, sunet si lumina, etc. Decoratia arhitec- tural se realizeazi cu cele mai uluitoare metode, ce merg pini la ,,sunet si lumin&”. Tapiseria modern’ foloseste o nesfirsit serie de tehnici si materiale noi, devine ,,tridimensional&” sau chiar j,ambientali”. Grafica utilizeazi tehnici fotografice, serigrafice, cerneluri si hirtii speciale, bande adezive ,,letraseturi”, etc. Pictura se face cu culori acrilice, cimenturi colorate, diferite paste sinte- tice, etc. Fundamentale sint insi schimbirile ce s-au produs in relatia general dintre.om si mediul ambiental. Noile perspective, din avion, din tren sau din automobil, vitezele uluitoare atinse, cucerirea cosmosului, pitrunderea stiintific’ a microcosmosului, noile relasii ergonomice sau cele ce schimbi in general ‘imagini statornicite de milenii: cea a caliretului, inlocuité cu cea a omului Ja volan, pe tractor, in avion, pe motociclet’i, in cabina macaralei sau in capsula rachetei; imaginea femeii care brodeazi, inlocuita cu cea a dactilografei, a telefonistei, a muncitoarei industriale, a sayantei in laborator etc. — toate aduc implicit si noi valente estetice. Firegte, mecanismul evolutiei conceptiilor artistice este foarte complex si legiturile acestui proces cu transformirile gene- rale ale societitii sint departe de a fi simple. Daca este adevirat ci artele au fost puternic inriurite de tot ce a adus maginismul in stiing’ si tehnica, este tot atit de adevarat ci nu poate fi vorba de influente directe, determinante, exercitate de tehnici asupra artei. De cele mai multe ori atit descoperirile stiintifice si celetehnice, cit si noile experimente artistice, au fost favorizate de acelasi ansamblu al societatii ce se dezvolta. ,,Gustul pentru formele inviluitoare si suprafetele palpabile — scrie Pierre Francastel — a aparut la unii artisti ca Laurens, Brancusi sau Lipchitz inaintea lucrarilor facute de ingineri in domeniul aerodinamicii. Nu este vorba de a pretinde, fireste, cA inginerii au fost orientati de artisti c&tre studiul obiectului in aer. In fapt, artigtii ca si inginerii au fost impinsi spre descoperirea noilor forme, deoarece gi unii si altii au devenit deodata atenti la problemele materializarii si ale palpabilitatii senzatilor obiective. Notiuni ca cele de bloc, de invaluire, au aparut simultan si in domenii pur speculative, ca cel al matematicilor. La baza tuturor acestor experiente se afla deci conceptia, comuna tuturor oamenilor din secolul 20, asupra nevoii ca atunci cind modeleazi materia si nu imite aparente accidentale, ci si practice un fel de putere demiurgici”’. PAUL CONSTANTIN “adunarea constructorilor pentru o reinnoire athitecturald (A.S.C.O.R.A.L.; jin fc.: Assemblée de constructeurs pour une rénovation architecturale). Aso- ic fundati in 1941 la Paris, sub ocupatie hitleristé, de uni membri_ai " grupului francez C.I.A.M.* , printre care si arhitectul Le Corbusier. Ei incercau astfel si pregiteasca liniile directoare ale reconstructiei postbelice. .msterdam, scoala din ~ . Denumire a pozitiei expresioniste* din arhitectura olandeci manifestati intre anii 1910 gi 1930 si sustinuta de revista ,,Wedingen'* Seful scolii a fost socotit arhitectul Michael de Klerk, iar printre memby 1u aflat P. Kramer si M. van der Mey. Desi s-au format sub directa inriurire arhitectului H. P. Berlage — personalitate de frunte a migcirii Niewe Kunst* — ei s-au indepirtat apoi de rationalismul traditionalist al conceptiei “sale, pistrind doar inclinatia pentru folosirea preponderenti a materialului de fatada specific olandez: cirimida aparenti. Ei au vadit chiar pozitii irationale in antifunctionalismul lor, similare cu cele ale expresionismului german in hhitecturi, minuind forme si solutii compozitionale ce contrazic uneori gi ogica constructivi sau utilizarea rational a materialelor. Din acest punct vedere lucrarea cea mai semnificativi este socotiti Imobilul Navigatiei 1914), Amsterdam. Dar opera majori, de conceptie modernii, functiona- itd, imine cartierul de locuinte Amsterdam-Sud si mai ales cladirile de ‘artera Amstellaan, datorite lui de Klerk. V. si Expresionism. turk — sculptur&. ‘Curent rispindit de vreun sfert de veac intr-o e parte a lumii, caracterizat mai ales prin tendingele citre plasticizarea nelor, spre o expresie mai liberi, cu puternice accente curbilinii. Aparuc reactie fai de geometrismul rectangular dintre cele dou’ rizbouie mon- ile, dar derivind in bunk misura atit din simbolism, cit si din expresionism*. \Daci termenul era nou — spune M. Ragon, cel ce a lansat expresi: i 1963 —, curentul in care se situa arhitectura-sculptura pe care incercam vo definesc, era mult mai vechi. Se poate considera intr-adevir c& Palacul i Cheval si construcfiile lui Gaudi*, din Parcul Giiell de la Barce- au constituit inceputul acestei tendinte la sfirgitul secolului 19...‘ ce au comun, clidirea naivo-fantastici ridicath cu gigantici trudi, in sci de ani, parc dup’ metoda termitelor, de factorul postal din Hauterives ome, Franga) si capodoperele suprasimboliste ale marelui arhitect catalan, nsti in primul rind in dominanta formelor curbiliniare; in al doilea rind, /unitatea dintre structuri si plastica, piesele vizibile fiind si_ cele portante; ‘in al treilea rind, in faptul ci arhitectura pare monolitici, tiiaté sau mode- parca direct in’ masa materialului, exact cum procedeazi sculptura tradi- nal’. Viziunea aceasta, care a fost relativ rispindit si in arta 1900*, nu sla mai gisit adepti pe vremca geometrismului cubist* dintre cele dou’arhitecturi-sculpturi 10 rizboaie mondiale. Printre putinele excepfii s-au situat si lucririle de pe la 1920— 1925 ale unor arhitecti germani expresionisti, ca Turnul — observator Einstein din Potsdam, de E. Mendelsohn sau ,,Goetheanum‘ din Dornach, de R. Steiner. Printre primi care au inaugurat aceasti tending’ dup’ cel de al doilea rizboi mondial au fost italianul L. Baldessari, clidind in 1951 Pavilionul Breda la ‘Tirgul de mostre din Milano, in forma unei panglici de beton serpuiti, lungi de 60 m, lati de 20 m gi inaltk de 16 m, sau sculptorul gi arhitectul M. Goe- ritz ce construieste in Mexico City Muzeul experimental ,,El Eco“ (1952), in forme plastice libere. Tot el va construi apoi in 1957’ Piafa celor cinci tumuri a ,Oragului satelit“, lingi Mexico: 0 compozitie pur sculpturala de data aceasta cu cinci turnuri gigantice ce sugereazi la perfectie zgirie-norii, piese ce variazii ca iniltime intre 37 si 57 m. Un monument insemnat al acestei faze L-a reprezentat apoi constructia capelei de la Ronchamp (1955, Franta) de citre Le Corbusier, pe un plan cu totul neobignuit si mai ales cu o cornisi mare, grea, de formi curbilinie, moale, ce aminteste mai repede de pictura lui Dali decit de puritanismul geometric rectangular, al cirui apostol a fost vreme de dou decenii, marele arhitect francez. De atunci arhitectii inclin’ mereu mai mult spre curbiliniarism sau libera plasticitate in general. Marele arhitect american F. Ll. Wright construieste la New York in 1956— 1959 Muzeul Guggenheim gi in 1960 Ia Dallas (Texas) Teatrul Kalita Humphrey, ambele compozitii dominant cubilinii, iar B. Goff si alfi discipoli ai sii vor merge apoi, in cea mai mare parte, pe aceeasi linie. Fath de dominanja volumelor parelelipipedice si cubice. din arhitectura dintre cele dou’ razboaie mondiale, asistam azi la eflorescenta unui repertoriu de forme foarte diverse, libere, sculpturale, aparent afectonice. Casa arhitec- tului mexican J. O'Gorman (1956, San An’gel) repeti parca viziunea facto- tului Cheval; Aerogara Kennedy de E. Saarinen (1962, Idlewild, New York) are o plastic curbilinie atit de libera si dinamica, incit pare direct turnati intr-un material ce s-a solidificat la intimplare: Opera din Sydney, lucrarea danezului J. Utzon (1968), pare realizati din imense felis de portocali iar casele din Castelaras (Franta), realizate (1963) de arhitectul J. Couelle, cele construite in 1960 de Fret si Hunziker, lingi Geneva, sau de B. Goff in Oklahoma (8.U.A.), faimoasa biserici ridicati de G. Michelucci pe ,auto- strada soarelui“ lingi Florenga, marile gimnazii construite de K. Tange la Yoygi Gaponia) pentru jocurile olimpice din 1964, par opere de sculptori. Plastici- tatea arhitecturii contemporane se datoreste si faptului ci ,,forme ce nu erau altidaté realizabile decit in materialele cele mai ugoare, pot fi acum execu- tate in beton. Se vid reapirind (....): cortul nomazilor, acoperisul suspendat al campamentelor preistorice rusesti, baldachinul etc. (...). Chiar si princi piul hamacului e reluat in constructia din plasi de acoperiguri concave. © puzderie uluitoare de posibilitigi se pot naste din combinatia cochiliilor rotative cu curbe simple sau duble, sau cu volume complexe ca paraboloizii hiperbolici, ancorate cu ¢abluri rectilinii (S. Giedion). In sfirgit, in tendinga a.s. se inscriu azi si opere direct concepute de sculp- tori, ca E. Hajdu, P. Szekely sau N, Schéffer. ,,Cind spun sculptura — scrie acesta din urmi — trebuie evident si precizez adeviratul continut al acestui cuvint. Sculptura, prin esenta sa, este 0 arti de exterior; este o arth monu- mental care se adreseazi mai degrabi mulsimilor decit celor izolagi, ceea ce vrea si spun’ ci sculptura este de la inceput un spectacol. Cu cit mediul nostru inconjuritor va fi mai sculptat, cu atit eficienta sa va cregte (...). Inte- grarea arhitecturii sia oricirei constructii in sculptura este adevarata solutic oy arta 1900 problemelor de constructie, atit in detaliu, cit si in ansamblul lor." Iar Couil, un inginer de aceasti dati, spune: ,,Formele gindite, vivante, vor putea fi liber folosite; dar cu o libertate in care va trebui sa evitim excesul, “deoarece intre forma matematici si volumul baroc, adic& arbitrar, este loc pentru o arhitecturd ginditi unde spatiul functional nu va fi placat cu o epidermi, ci inconjurat de o anvelopa mai liberi, a cirei evolusie va urma un -drum oarecum paralel cu operele de sculpturi ale unui Brancusi, Arp sau Moore’. V. si Expresionism. (V. pl. 20, 30, 33, 35). ‘arta 1900. Adevirat prolog al revolutiei moderniste, migcarea a aplrut spre “finele secolului 19 si a durat pind prin 1914. Cu toate ca descindea in parte din istoricism si cia stat la baza .Masind de zburat in zi de sdrbatoare, tehnicd mixti (lind, piele), 1971, Muzeul de arti contemporani roméneasci, Galati. G. Klimt, Sarutul, ulei, 1909, Osterreichische Galerie, Viena. Mimi Podeanu, 1907 II, haute lisse, 1971.P. Picasso, Poetul, ulei, 1911, col. Pegy Guggen: heim, Venetia. ©, Braque, Vioara, ulei, 1913, Muzeul de arti, Phi- Indelphia. P. Poiret, Aw clair de la lune, mantou de seari, tempera de G. Lepape, 1913,e, ulei, 1911, col. J. Cassou, Paris R. Delaunay, Ferestre simultaneLe Corbusier, Chitara ver- ticald, ulei, "1920, Mu- zeul national de arth mo- derni, Paris, sprit Nouveau, L’ ~ — Revue internationale de l’activité contemporaine (Spiritul yu — Revista internationali a activititii contemporane). Aparuti la Paris, 1920 si 1925, a constituit de fapt tribuna teoretici a migcirii determinate opera marelui arhitect, urbanist si pictor Charles Edouard Jeanneret, “eunoscut sub pseudonimul Le Corbusier. Fiind incredintat ci ,a inceput o “epoci noua, insufletita de un spirit nou, un spirit de construcgie gi de sintezi, ‘condus de 0 conceptie limpede“ — el a editat revista impreuni cu pictorul _ Amédée Ozenfant si cu poetul Paul Dermée. Iar in cel dintli numar — octom- | brie 1920 — a semnat prima dati cu pseudonimul ce va deveni unul din simbolurile arhitecturii moderne. Primele opere teoretice, care i-au precizat doctrina, au apirut mai intii, pe capitole, in cadrul revistei. Aga a fost ,Rappels 4 Messicurs les architectes (Citre Domnii arhitecti), in numirul 1, care ‘euptindea gi vestitul postulat al lui Le Corbusier, dupa care arhitectura este tun ,Joc savant, corect si magnific, al volumelor in lumina", precum si Vers une architecture‘ (Spre o arhitectura), ,,L’Art décoratif d’aujourd’hui* (Arta decorativi de azi) sau ,,Urbanisme“ (Urbanism). In aceeasi revisti s-a tradus prima oari in francezi vestitul pamflet al arhitectului vienez Adolf Loos Ornament und Verbrechen“ (Ornament si crima). In cadrul revistei fu semnat gi multi corifei ai avangardei europene. Le Corbusier n-a fost niciodata stricto sensu profesor, chiar daca in atelierul din Paris, instalat in fosta minfetire iezuit’ din 35 rue de Sévres, s-au Bien: numeroase personalititi ale arhitecturii mondiale. Dar prin ampla sa | Opera teoretica si practic’, precum gi prin neobosita sa activitate de organi- ator (vezi C.LA.M.*, A.S.C.O.R.A.L.") sau publicist, Le Corbusier a facut | ypeoali, exercitind o covirsitoare inriurire in toati lumea, fiind adulat sau igrat, dar cu neputinga de ignorat; figura ,,iritanti si fascinanti, ,,despre nu se va ajunge niciodati si se spun, deopotriva, destul riu si destul Be coh crores Tat P. Frances Orignas din Tm Chaun-de onde ‘yostit centru elvetian de ceasornicirie din muntii Jura — fu al unui gravor _ dle ceasuri, Le Corbusier a invatat la Scoala de arte si meserii din oragul ital (1901-1905). Profesorul siu de desen — Epplatenier — om luminat, ' purprins deosebitele insusiri ale elevului, incurajindu-l spre arte decorative arhitecturi. Astfel, la numai 18 ani, Le Corbusier realizeazi cea dintii jerare, Villa Fallet in oragul stu, constructie in care interpretase tipul re- Wlonal al casei de munte, in spiritul artei 1900*. In acelagi an, 1905, face si prima glilitorie de studii: in Italia, Ungaria si Austria unde, la Viena, viziteazi Melicrul arhitectului Josef Hoffmann, fondator al societitii Wiener Sezession*, ure construia pe atunci capodopera sa, Palatul Stoclet din Bruxelles. Planul studii La dus apoi, in 1908 prin atelierul arhitectului Tony Garnier de la Lyon, in 1909 la arhitectul Auguste Perret din Paris, unde rimine ceva mai P. Mondrian, Compozitie cu rosu, galben si albastru, ulei, 1921, col. D-nul gi D-na H. Rotschild, New York.Esprit Nouveau, L ~ ies mult, ca dealtminteri si in atelierul din Berlin al arhitectului Peter Behrens, membru marcant al organizatiei Deutscher Werkbund*. In 1911191? el lnenenrg din nou in Germania, la Hellerau, lings Dresda — in cercurile Werkbuniaie i mai sles in atelierul athitectului Heinrich Tessenow, inifiindu-se in pre, Blemele industrial design-ului*. Precum se vede, el urmarea cele mat nei peo, dinge din arhitectura si design. in ,,Confesiunile" sale — cuprinse in ,,L’Art décoratif d'aujourd’hui" — el sfirma in 1925: ,Am cunoscut moda din Part din Viena, din Berlin si din Miinchen. Din toate aceste mode, totul imi ct Plrea indoielnic; dar eu stiam ck betonul armat gi fierul vor duce la ¢ femes Specific si care va fi in intregime noud....“; si mai departe: am cilseonn netutind lectia care mi va lumina, incercind si surprind nasteree artel, ray unea artei, locul artei™. In acest mare ,,voiaj util — dup expresia se fs Corbusier a traversat Ungaria, Roménia, Bulgaria, Turcia, Asia Mick, Orecig Italia, mereu cu blocul de schite si crefonul in mini, in fata monumenteloe ¢ in muzee, surprinzind creatia folclorici, obicefuri etc. Anii de formate © acestei personalititi sau incheiat in 1917—1918 la Paris, sub puternice fafa enfa a cubismului*, In 1918 Le Corbusier si Amedée Ozenfant au publicat la Paris ,,Aprés le cubisme" (Dupa cubism), o analiza critica a cucerisilor acester curent, text ce va intra in istorie ca manifestul ,Purismului", orientare siete, ali fundati de cei doi artigti gi care va juca un rol deloc neglijabil si in ea decorative. Curentul se inscria caracteristic, inainte de toate, in sféra sinc ultrarafionaliste a acestor exegeti ai maginismului. Pentru putigti; oters ae arti moderni trebuia si fie perfecti, exacti si si-si indeplineasc& fanchis eas masini, si nu cuprinda nimic intimplator sau excepfional, nici o aparcnts nimic pitoresc; obiectele trebuind si-si pistreze intacte logica conaraceeg si autenticitatea. In pictura gi desenele sale de prin 1918 Le Corbusier ciuta o ordine esentialmente bazati pe numere si geometrie, care va domina dele minteri i arhitectura sa. El relua cu si mai multi intransigenga, princioilc fundamentale ale teoriei cubiste, afirmind: ,,Natura se oferi ochilor nosed informa: bolta cereasci, tirmul mirilor si al lacurilor, conturul muntiier Tabloul ce ni se infétiseazi este tocat, firimifat gi total confus in planaitle depirtate — un haos nu altceva... Dac ne apropiem de naturi, na veda altceva decit aparente si lucruri intimplitoare. Spiritul care insuflefeste narra este un spirit de ordine; noi il cunoagtem. De aceea trebuie si facem o dence bire intre ceea ce vedem si ceea ce invasim sau stim... Noi tespingem deci aparenta lucrurilor, pentru a pistra doar esenta lor". Tar opera’ lut Ocan, fant cuprinde compozitii de forme perfect epurate gi ordonate dupa leg de © mare rigurozitate. El ciuta si inliture tot ce ar fi putut avea atingere og incimplarea sau aparenta, pistrind doar ,,contrastele" certe. Luciditates marc, matic a picturii puriste a fost deseori comparati cu sistemul in care-si con. seruia Bach fugile. Unele pinze ale lui Ozenfane se gi numesc Acord sau Fuge (Muzeul din Chicago). Dupi unele pireri purismul si-a gisit o mai larga api care in arhitecturd si design, decit in pictur. Dupi alte opinii inst, ca cea a lui Read, ,,... intre 1920 si 1925 purigtii au exercitat o influenta hotaritears asupra evolusiel artei abstracte, atit in Europa, cit gi in America, Dar purismel nu abandona obiectul: el era un ideal de stil sau de tehnici, o purificare a motivului“. Astfel, educat in spiritul ,exact al artizanilor ceasornicari din Elvejia si entuziasmat de teoriile Werkbund-ului sau ale tuturor migctrilor modernisce de Ia acea vreme, dar fiind totodati produsul nonconformismului avangerdet Pariziene, Le Corbusier se manifesti prin 1920 ca un ginditor rationalist ntransigent, de conceptie functionalista* si, mai presus de toate, un antiaca- Esprit Nouveau, L ~ mist hotarit. El debuteazi nu numai ca un pasionat exeget al masinismului, si ca un promotor al design-ului: incepind cu industrializarea arhitecturii a echipamentului, pind la mediul ambiental urbanistic. Prin 1925 el scria, n inimitabilul siu stil, provocant gi de o verva indraciti: ,,Industria sufli peste ime si s-a stirnit vijelia“. Urmirile ,,vijeliei au transformat in profunzime jetatea, constata el: ,,Masinile au aparut in masi; numirul lor a crescut intr-aga misuri incit obiceiurile au fost tulburate si schimbate“. Le Corbu- fer ciuta si desluseasci ,,Lectia masinii“': ,,Miracolul masinii consti in aceea €a a creat organe armonioase, (...) de 0 armonie ce se apropie de per- fie, pe misuri ce experienja gi inventia ii aduc purificarea. Masina ,este fins viabila, un organism limpede'; iar produsul masinii, ,obiectul perfect, este un organism viu (...) insufletit de spiritul adevirului', deoarece ,,Lectia ini consti in relatia pura, de la cauzi la efect. Claritate, economie, tensiune re injelepciune'’. Magina este pentru Le Corbusier marea creatoare a lumii oi de forme: ,,Magina este toati numai geometric. Geometria este marea jastrii creatic. Masina face si striluceasci in fata noastra discuri, sfere, lindri de ofel lustruit, de ofel tiiat cu o precizie teoretica si o ascutime pe "are natura nu ne-o va arta niciodat. De aici decurge ,O noua doringa : | © estetica a puritatii, a exactitudinii de raporturi, zguduitoare, ce pun la lucru |" Angrenajele matematice ale spiritului nostru: spectacol si cosmogonie‘. Si 4 atinge o culme cu afirmatia: ,,Maginismul a deschis era semizeilor“. it aceeasi lucrare Le Corbusier nu se rezumi doar la consideratii teoretice le, ci face o analizi aminungiti si temeinic&, Ia obiect, a situatiei para- loxale create in urma decalajului dintre progresul industriel, pe de o parte, | gi anchiloza stilisticii ,,decorative", pe de alta. El expune o serie de cazuri | concrete ce demonstreazi cum inventia tehnick nu numai ci aduce forme noi, dar antreneaza si schimbiri radicale intr-un intreg domeniu al productici. _ Unul din cazuri este si cel al noului mobilier tip, de birouri: ,,Din momentul in care s-a niscut masina de scris — scrie Le Corbusier — hirtia de scrisori ‘A fost standardizati; aceasti standardizare a avut repercusiuni considerabile lin mobilier, in urma stabilirii unui modul, cel al formatului comercial. Maginile de scris, copiile scrisorilor, cogurile pentru clasat, sertarele cu dosare, clasoa- ele, intr-un cuvint, o intreagi industrie de mobilier a fost conditionati de Mtabilirea acestui standard; chiar si cei mai intransigensi individualigti nu " feau putut impotrivi". . Le Corbusier a fost si cel ce a lansat sloganul: Casa este 0 masini de locuit“, Atent la progresele tchnice si industriale, descifrind logica functionali a constructiei unui avion, a unui automobil sau pachebot, el ciuta pe aceeasi eale, noile solusii ale arhitecturii. Pentru substansiala contributie adusi la hhagterea conceptici functionaliste moderne, Ia dezvoltarea standardizarii gi _ Prefabricirii elementelor de constructie si de echipament, el se inscrie printre Gel mai de seam pionieri ai design-ului arhitectural. {ntr-unul din domeniile ale de predilectie, locuinta, Le Corbusier a operat o radicali schimbare de Visiune, marind mai intii la maximum spatiile inchise sau deschise folosibile: _ prin pilosi liberi la parter si in general printr-o osaturi de beton armat cit _ mii redusi ca piese, usoari, elegant si independenti, prin ,,acoperisul terasi“, H mes incastrarea in zid a majorititii echipamentului (gi acesta, simplificat si idimensionat) si, mai ales, prin libertatea distribusiei, atit a nivelelor orizon- tile, cit sia peretilor despirtitori, ugori, ce nu mai trebuie si se suprapuni Jn etaj la etaj, ca inainte, cind zidurile erau portante. Mai insemnat este Ins aportul siu in ceea ce priveste chiar redimensionarea si redistribuirea ‘Apatiilor, in raport direct si riguros cu functia lor. Indelungatul gi perseve-Esprit Nouveau, L ~ 68 rentul siu studiu in aceasti directie, intemeiat pe cele mai noi metodologii si date — economice, social-psihologice si tehnico-industriale — a dus la elaborarea modulorului, prima incercare de adaptare exact’, matematicd, a dimensiunii spatiilor uzuale la scara fiziologicé si psihologic’ a omului din era maginisti. Dupi propria sa expresie modulorul este o ,,Reguli de armonie pentru atribuirea celor mai favorabile dimensiuni ariei ‘cladite gi, in mod special, pentru a universaliza clementele destinate prefabricatiei...“. lar Albert Einstein, pe cind se afla in Statele Unite, afirma ci modulorul: Este © gama de misuri ce face riul anevoios si binele lesnicios". Dar coroana operei lui Le Corbusier rimine creasia — din piicate mai mult teoretick — in domeniul urbanisticii. El a fost printre primii care au analizat tacilele marilor metropole moderne, ameninjate de poluarea fiziologica si psihologici, de sufocare prin intensitatea circulatiei mecanice cit si, mai ales, printre cei mai indrazneti din cifi au propus solusii: specializarea zonelor, spafii verzi, reconceptia nivelelor de circulayie, precum gi rezolvarea plastici, arhitecturale si urbanistice insisi. Mai mule, doctrina sa urbanistic’, prima gari expusi imediat dupi 1918 in proiectul acelui ,,Ville radieuse” (Oras fericit), videste si un accentuat punct de vedere sociologic, chiar dack, in oarecare misuri, utopic. Le Corbusier credea ci ptin solugii urbanistice adecvate, precum si prin locuinte ieftine si confortabile, se poate contribui in mod hotiritor la transformarea progresisti a societifii: tip de iluzie ce a amigit, dealtminteri, si pe alti mari arhitecsi ai secolului 20. Tar cu acele »Unit&si cu locuinte de marime conforma“ — mari blocuri cu apartamente construite dups 1945, mai inti la Marsilia, Le Corbusier spera ,si aduct lumii muncitoare binefacerile organizirii functiilor casnice.. .“. El le socotea de asemenea drept cheia urbanizirii rationale a zonelor de locuit si Loisir. »Fiecare unitate — scria el — este pura, e neti, obiect autentic, obiect frumos agezat in natura... Locuinta omului nu mai e facuti din reziduuri urbane, agezate intre trei sau patru striizi ce se intretaie, ci creeazi singuré un ritm arhitectural variat la infinit si totodat unitar si simfonic... Marea geometrie; materialele: sticli, fier, piatri, ciment; soarele care se roteste de la rasirit la apus; arborii, ierburile, lorile; cerul cu norii sii. Toate acestea sint puse la dispozifia oamenilor. Orasul propune aici pecetluirea aliantei omului. cu natura; natura a intrat in locuinte. fn fafa unui triumf atit de strilucit al oragului modern, paliativele dezastruoase (suburbii, orage-gridini, autobuze, metrouri si cli ferate suburbane) vor fi, in sfirsit, aruncate la gunoi. Este adevarat ci ,,celulele de locuit* ale lui Le Corbusier, cu circulatie, aerisire si functionalitate exacte, de o perfectie matematic’, reducind uneori anumite spafii Ia dimensiuni de ,,vagon de dormit sau ,,cabini de vapor", au fost frecvent identificate cu tehnicismul cel mai sec: aga cum nil infégigenzi, de exemplu, un Tati, in savuroasa comedie ,,Unchiul meu. Ba Francastel merge pin la a face o analogie intre lumea ordinei, a modulorului, a celulei de locuit cu caractere exacte, pe de o parte si pe de alta cea'a ,Universului concentrafionar: ,,Cazarma, miniistirile, lagirele, inchisorile, falan- sterele...“. Desi nu-si ascunde marea admiratie ce i-o poarti marelui teoreti- cian si artist. Evident ci experienta urbanisticd si arhitecturali a lui Le Corbusier n-a putut da acele rezultate strilucite scontate, cu deosebire din Punct de vedere social economic. Dar factorii ce ameninfa viata din marile aglomeriri urbane, ducind-o mereu mai aproape de un ,,Univers concentra: ionar“, nu se afla in utopia marelui arhitect, ci in afara ei. Tocmai impotriva acestor conditii cvasicatastrofale, ce se precizeazi din ce in ce mai amenin- Stoare in viata urbana a erei maginismului, a luptat teoreticianul, arhitectul, expresionism tbanistul si artistul Le Corbusier, El a incercat si desfiingeze suburbia sor- di, si aduci luminX si confort in locuingele ieftine, si reimpace omul cu cura. c jlexa personalitate a arhitectului n-a fost, nici pe departe, total guvernata un rafionalism sec. El era incredintat de perenitatea valorilor poetice, scoperindu-le pind gi in cele mai specifice creatii ale maginismului. ,, Tehnica ‘alizgit cimpul poeziei — scria el. Ea n-a acoperit orizonturile, n-a ucis spatiile ‘gi ma inchis poetii in Bastilia. Prin precizia instrumentelor de misuri, ea a chis in mod fantastic spafiile in faga noastri — si prin urmare, visul: imile stelare si adincurile vertiginoase ale viesii pe planeta noastré. Visul, Poezia, signesc in fiecare minut din acest progres tehnic“. (V. pl. 8, 32, 33). resionism. Apirut la finele secolului 19 si dezvoltat in primele decenii “ale secolului 20, mai ales in Germania, acest curent este greu de circumscris “in arhitecturi, fiind extrem de variat ca modalititi de expresie: atit in litera- turd, teatru si muzicd, cit si in pictur, sculptura sau grafic. De aceea M. de ficheli crede ci ,,Singura cale pentru a ajunge la infelegerea expresionismului “este aceea de a pleca de la confinuturile lui, si ele departe de a fi la unison. Geea ce se poate spune oricum, de la inceput, e ci expresionismul este, fliri indoiala, o artd de opozitie'. Intr-adevar, protestul impotriva filistinismului burghez domini intr-atit curentul, incit el poate fi socotit mai intii ca o atitu- dine social-politici si doar in al doilea rind ca o creatie artistic’. Dramaturgul man F. Wedekind, experimentind inci de pe la 1890 una din principalele Be 25 ras ogee mic ais ¢ dete dezlinguire a violen- felor instinctelor primitive. Astfel ,,Jipatul devine principiul director al | esteticii e., cu deosebire pin prin 1910. Principalul exeget al curentului, H. Bahr, critica impresionismul ca fiind 0 ,,arti muti, aflati sub teroarea ,,atot- puternicici si arita ci e. a redeschis ,gura omului". e. era dup’ el arta n:-- urla in intuneric cere ajutor, invoci spiritul:...". ,Serigitul de pti al eu-lui biciuit™ dupa expresia lui W. Worringer — a dominat conceptul pului e. Die Briicke (Podul, 1905—1913, Dresda). Tipitul, dezlintuirea inctelor, apar in pictura lui Nolde, Kirchner, Schmidt-Rottluff, Pech- " fitein sau Heckel, prin forme exagerate pina la grotesc si volume rupte, printr-o : dinamicd, sacadati, anguloasi, t4ioasi chiar, printr-o coloristic’ vio- ti, socanti, cu contraste puternice, tonalitati acide, acorduri iritante; in Ultima analizi, o viziune crispati dusi pin’ la maximum de temperaturi. primii anivai secolului e. frizeazi chiar o estetic’ a ,uritului‘ atit din ee 1a modalitatilor de expresie socante, cit si din aceea ci se punea un pret mparabil mai mare pe continut decit pe forma Dar e. este, prin excelensi, o arta spiritual si spiritualizanti, urmirind trans- _ punerea vieyii psihologice in opera. Worringer socoteste ci, in opozitie cu nzualismul individualist", ce dainuie din Renastere, ,e. constituie prima Bee do's sealiea 9 depliah spiritualizare a expresiei. Si ck de aceea yadevaratul expresionism al timpului nu triieste in optica now’ a ochiului ostru, ci in aceea a spiritului nostru‘. Iar transformarea viefii interioare in imagine artistici e. se face instinctiv, printr-un proces ce sti, dealtminteri, _ Ih baza intregii estetici a ,,Einfihlung-ului‘ (Intropatriei). In acest sens spunea _ Kirchner ci ,,Sublimarea instinctivi a formei in evenimentul sensibil este | tradusi in tablou din impuls“. Spiritualitatea, in sensul acelei retrageri resem- | hate in ,regatul inalienabil al spiritului din fata agresivitasii societaii burgheze, _ fvea si domine mai ales a doua fazi a curentului, ilustrata caracteristic de gonceptia grupului ,,Der blaue Reiter (Cavalerul albastru, 1911-1924, _ Miinchen). Pictura lui Klee, Kandinski sau Marc, piiriseste in cea mai mareexpresionism 70 misuri violengele primei faze, echilibrindu-se ba chiar estetizindu-se. Aga Gum spunea Kandinski in lucrarea sa Uber das Geistige in der Kunst" (Despre spiritual in arti, 1912), grupul ,Cavalerul albastra” tindea la o pect. feare @ instinctului, la o stivilire a ,tipitulut", la inlaturarea violengelo® dia limbaj. Bi clutau ,esenga spiritualé a realitiyii“, ca izvor fundamental al aren Aceasta concepfie, numita uneori »expresionism liric“ si alteori ,, spiritualism peoromantic”, sti de fapt, in mare misurd, la baza artei abstracte. Ea va euferl apoi, dupa 1918, inriuriri rasionaliste in general si in special constructiciten Visiunea lui Kandinski si Klee capiti mereu mai multe caractere geomericc fi structurale, in epoca in care devin profesori Ia Bauhaus". Pictura primulul finde spre un abstractism geometric, in vreme ce al doilea introduce Clemente structurale gi foloseste in metoda sa artistici si pedagogicd rationamente mecanice si geometrale. Athitectura se incadreazi cu greu in aceste variate forme de limbaj, mereu mai ermetice si mai spiritualizante. Cea mai generala trisituré a e. in concept constructiilor ar consta intr-o anume independenté a formelor fati de furctia Plesel arhitecturale propriu-cise, cea ce contrazicea viziunea functionalaei® 4 majorititii arhitectilor moderni. De asemenea, ca o caracteristick generali Poate fi socotitd, pe de alta parte, pozitia hotirit anti-academisti, inovetosre a arhitecturii ¢., ceea ce marcheazi indubitabila sa apartenenfi In avangarde artisticd de Ia inceputul veacului. Pentru a defini mai precise. in arhiteccurt trebuie si revenim insi la principalele izvoare ale curentului, cum aa fon arta 1900* si simbolismul, precum i la altele mai vechi ce ne duc pind le agitatia si angulozitigile goticului. Astfel, putem clasifica doua mari familii morfologice ale e. in arhitecturi: prima, cu forme ascutite, dinamice i orna, mentafia viu ritmati, folosind tencuieli gi materiale colorate — mai sles c&rimidi aparent’ —, familie in bun’ misuri germanicd si nordic’, amintind de spiritul acelui_ ,Backsteingotik" (,Goticul de caramida"); iat a dous, ex forme prin excelent plastice, moi, curbiliniare in general, ce par turnate sau tHiate direct in masa materialului, viziune derivind parc direct din supra, simbolismul unui Gaudi* sau, Guimard" familie ce se confundi mult cu aye. Rumita arhitecturd-sculpturd*. tn prima categorie se inscriu locuingele aparti- nind ansamblului Eigen Haard din Amsterdam, realizate de’ ashitectul M. de Klerk intte 1917 si 1921, intr-o conceptie dominata de triunghiuri, atic in volumetric, cit gi in formele ferestrelor, utilizind multi ciramidi apa. Fens; Precum si lucririle altui olandez, De Haas, cum e casa (1924) din Rijs. TK stu Clinica ortopedica (1926) din Bruxelles, de arhitectul A. Pompe, lucritile de prin 1928 de la Londra ale englezului E. Lutyens, ete. Dae ele mai tipice pilde de e. din prima categorie morfologica s-au datorat athitec tilor germani. Ele fuseseri anunfate incé de operele preexpresioniste, gotici- zante, de la finele secolului 19 ca marele Magazin Wertheim din Berlin, realizac de arhitectul A. Messel in 1896. Pe aceasti pozitie sa situat apoi erhiteccal P. Behrens — ce ficuse parte atit din grupul Die Sieben* de la Darmstadt, cit si din organizatia Deutscher Werkbund*. Printre lucririle sale ce marcheast apariia e. in arhitectura se aflé mai ales constructiile din Berlin pentru trustal de electricitate A-E.G. (1908-1913), precum si Imobilul administratiel secte. tapi I. G. Farben, de la Hoechst (1920— 1924). Pe aceeasi linie s-au inscris arhitectii H. Haering, cu ferma de la Gerkau (1920), B. Taut, cu propria ss casi (1926) construitt de plan triunghiular, linga Berlin gi, cu deoscbire, F. Hoger, Opera acestuia din urmi, Casa chiliand, un mare imobil cu opt etaje, construie in 1922—1923 la Hamburg, intr-o plastica agresivi, unghiulard, din cirimidi aparenei si cu o bogatd decoratie ce zimfeazt. volumele dinarni- expresionism le, este una din cele mai remarcabile pilde de athitecturk e. Tot din iia geometral-anguloasi a primei categorii fac parte si unele opere ale itectului H. Poelzig, ca Uzinele din Luban sau Castelul de apd din Posnaf, Onstruit in metal si sticli din prisme poligonale suprapuse (ambele in 1911 ’12). Dar cele mai semnificative exemple de e. in creatia lui Poelzig sine inscrise pe linia secesiunii miincheneze*, ilustrati printre algii si de arhi- A. Endell, autor al Atelierului fotografic Elvira (1897 —1898), din nchen sau al aga-numitului Buntes Theater (Teatrul multicolor, 1901) din in. Marele teatru din Berlin, realizat de Poelzig in 1919, pentru regizorul Reinhard, prin transformarea citcului Schumann, avind 0 cupola uriagi care atirnau mii de conuri risturnate cu virful in jos, arata literalmente © groti cu stalactite. Aceeasi vibrarie a suprafefei cupolei, de o dinamicd olenti, ce se inscrie perfect in spiritul modalititilor picturii sau poeziei e. icterizeazi si alte dous faimoase proiecte ale arhitectului: cel pentru Heatrul festivalurilor (1920-1921), din Salzburg si pentru Sala de festivitdyi n Dresda. Referindu-se la aceste creatii ale lui Poelzig, V. Gregotti spune aici... dezagregarea regulilor clasice ale compozitiei si chiar a elemen. constructive, in sine, coincide intr-un mod surprinzitor cu aspectele mai tragice ale nihilismului dinaintea rizboiului". in der Rohe, care in proiectele zgirie- metal si sticli (1919) sau in Mausoleul Rosei Luxemburg si al lui Liebknecht (1926) din Berlin suferea gi inriuriri constructiviste, fie despre fonumentul morgilor (1921) din Weimar sau despre teatrul (1923) din Jena ele de W. Gropius. doua categorie a arhitecturii e. cu forme plastice, sculpturale, este stri- leit reprezentati de arhitectul E. Mendelsohn, care a construit Observatorul onomic Einstein din Potsdam, in 1920. El faicuse pictur si decoratie teatral cea ce se simte in plastica dinamici, inviluitoare, a acestui turn de gase je, modelat parci direct in materie moale. Schigele gi studiile arhitectului In aceasti perioadi arati dealtminteri o direct inrudire cu e. liric al grupului Cavalerul albastru‘. In acelasi spirit se inscrie si H. Finsterlin, cu studiile intru un Centru al artelor (1919): 0 plastica dinamici de volume concave $i ‘Pohvexe ce se intrepatrund cu o violenté dinamitarda, dind impresia unei iduiri_apocaliptice; Precum si unii dintre constructivisti, ca arhitectul 1b Cernigov, cu proiectele publicate sub titlul ,,Fantezii arhitecturale' 931), sculptorul Naum Gabo, cu proiectul pentru o statie de radio (1919 — 1920) sau pictorul G. Yakulov, cu Monumentul celor 26 de comisari din Baku, i din 1923. In sfirsit, o alti realizare aparsinind aceleiasi categorii de itecturi e. sa datorit lui R. Steiner: Goetheanum (1925 —1928, Dornach), Sonstructie sculpturali, masiva, cu forme puternic reliefate si aspect general ‘mausoleu. " luririle ©. s-au exercitat constant asupra arhitecturii intregului secol 20. me geometral-unghiulare apar frecvent in creatia finlandezului A. Aalto: uncle studenfesti ale Politehnicii statului Massachusetts (M.I.T.) (1948, Cam- ge) sau Primaria din Saynitsalo (1953, Finlanda); in cea agermanului icharoun, cum e mai ales grandioasa constructie a Teatrului_ filarmonic 1962), din Berlin, o compozitie dominati de forme unghiulare sau in cea a incezului C. Parent — casi ling Paris (1959), a italianului F. Albini — Villa avese (1958) etc.expresionism 2 Formele plastice ale celei de a doua categorii au poate o si mai mare raspin- dire in athitectura de azi. Aga sint Opera din Sydney, realizatd tm 106 do danezul Jérg Utzon, vilele elvetianului Ch. Hunziker, cele ale italianului D'Olivo sau multe din creatiile altui italian, G. Michelucci, ale americanului B. Goff, ale mexicanului J. O'Gorman, s.a. lar citeva din marile personalitisi ale secolului au creat in ultimii treizeci de ani atit forme geometral-unghiulare, cit si compozitii plastice, sculpturale, dominant curbilinii: F. Ll. Wright, care in proiectul (1958) Capelei universitdii din Oklahoma gi in’ Sinagoga »Beth Sholem* (1959) din Elkins Park, Pennsylvania, a minuit forme din familia piramidelor triunghiulare, in vreme ce la Muzeul S. R. Guggenheim (1956— 1959) din New York a creat o gigantica cochilie de mele: Le Corbusier care a combinat in faimoasa Capela (1950—1955) din Ronchamp forme ascusite, triunghiulare, cu altele moi, de spirit curbiliniar, amintind de materia unora din picturile lui Dali, sau E. Saarinen care a mers pe o linie goticizanti, sever anguloasi, in concepsia Ambasadei S.U.A. (1959) la Oslo si dimpotrivi, pe forme curbiliniare neregulate, moi, inviluitoare, de o uimitoare varietate si fantezie, in cea a Aerogdrii John Kennedy (1960) de la Idlewild, New York. (V. pl. 7, 20, 22, 23, 30, 33). le, stile ~. Arta 1900* italian’, numit& frecvent si Stile Liberty* din numeroaselor magazine pe care negustorul londonez de arti cu acelasi ne le deschisese in Italia. In arhitectura stilul a fost dominat mai ales de personalititi: d’Aronco, Sommaruga si Basile. Arhitectul Raimondo ronco a studiat la Academia de arte frumoase din Venetia si a stat la utul carierei sub inrfurirea istoricismului romantic. Intr-o astfel de ine a realizat Poarta Tenaglia (1882) de la Milano, fatada Pavilionului xporitiei de arhitecturd (1890) din Torino sau Podul Maria Teresa (1893) n acelagi oras. Influenfat de arhitectura scolii din Viena*, mai ales de cea Tui Otto Wagner gi Josef Maria Olbrich, d’Aronco trece treptat spre 0 con- ptie de tip 1900, in care functionalismul* se afl intr-o curioas’ simbioz’ cu simbolism manierist. O perioada reprezentativi pentru evolutia arhitec- au teprezentat-o ultimii ani ai secolului 19, petrecuti la Constantinopole. uurma unui mare cutremur de pimint care a distrus multe clidiri, d’Aronco | fost invitat in 1899 chiar de sultanul Abdul Hamid si lucreze in capitala ciei. Printre cele realizate acolo se afla si vila lui Edem Bey (1900), despre M, Rheims spune ci este ,,0 casi nostim’, ingusti si elansati care, cu il siu inclinat, evocd o femeie tin’ré cu paliria pusi usor pe o parte cizindu-i pe ochi‘. D’Aronco gi-a atins apogeul cariezei si totodata perfec- viziunii in stilul f., in primii ani ai secolului 20, cu constructiile pentru pozitia internationala a meseriilor artistice (1902) de la Torino, ca de pilda llionul artelor decorative. In esenta volumetriei sale, lucrarea are un echi- monumental clasic, ceea ce La indemnat pe un critic al epocii si spun faceasti ,,constructie trapezoidal evoci un oarecare neoarhaism micenian cartaginez. Dar formele mari si simple erau invadate de o decoratie raabundenti, policroma si in relief, compusi din ornamente_florale, ole enorme si, cu deosebire, multe statui (datorite sculptorului Edoardo 0). O alti lucrare a lui D'Aronco marcheazi un acord mai fericit intre volumelor mari si ornamentasie: Monumentul funerar al familie avitto (1904) din cimitirul de la Udine. Spre finele carierei arhitectul de din originalitate, revenind la formule istoriciste, ca la Palazzo Comunale 909) din Udine. itectul Giuseppe Sommaruga, milanez, a studiat la Academia de arte noase din orasul natal si a inceput, ca mai tofi colegii de generatie, in lune eclectic-istoricisti. O astfel de orientare a avut-o proiectul realizat ‘th colaborare cu alt milanez, Luigi Broggi, pentru concursul cladirii parlamen- din Roma. Curind insi el si-a féurit o viziune noua in care, desi imbini il £. cu izvoare istoriciste (sub influenta arhitectului Camillo Boito), se zi pe pozitii functionaliste, moderne. Aga ne apare, in oarecare misuri i Casa Morelli din Milano, dar mai ales Palatul Castiglione (1900-1903),floreale, stile ~ as ea mai semnificativa lucrare a sa, din acelasi oras. In pofida decoratiei relativ abundente si reliefate, volumele mari, simple si echilibrate rimin preponde, rente in compozitic. Sa spus, pe bun dreptate, ch autorul palatulul di dovadi de modernism prin dispozitia planurilor, a cator tema spatial pore si fi fost selul stu principal. Contrastul dintre sobrietate si puteres blocunlos de labradorit, din care e alcituiti fajada si monumentalitates celor dook statui ce flancheazi intrarea, pe de o parte si, pe de alta, danteliria orm: mentatiei in piatr’, cu elemente florale sau cea a grilelor metalice, d feronierului Giovanni Magnoni, accentueazi mult expresivitatea lecei Gasa Faccanoni (1906—-1907), din Sarnico ca gi in mausoleul aceleiagi farn (1907), viziunea lui Sommaruga a evoluat apoi spre un suprasimboliow al formelor, puternice, titanice chiar, de o sculpturalitate agresivi, comparabila pind la un punct cu conceptia spaniolului Gaudi*. Apogeul acestel face alin ariera arhitectului a fost marcat de constructia Hotelului (1908) din Vartse. ridicat pe o colind ce domini localitatea; compozitia cclor doui aripi sie clidirii, unite printr-o bolti suprainalyat’, produce o impresie covirsitoare. Sicilianul Ernesto Basile a debutat, de asemenea, pe o linie istoricists, cola: borind cu tatil sit arhitectul Giovanni B. F. Basile gi terminind, dup’ momten lui, Teatro Massimo din Palermo. In prima lucrare mai insemnata pe care a realizat-o independent — Palatul expozitiei din Palermo — el videgte 0 con ceptie stil ae pe elemente eclectic-orlentalizante, Tn aceasti viziune a at si alte constructii, ca de exemplu Casa Basile (1904) sau Casa Frassini (1906), ambele la Palermo. Specificd stilulut f. eote sees de deco- tator a lui Basile, legati de atelierul ,,Ducrocq’ din Palermo. Mobilele dese. Rate de el, uneori in colaborare cu pictorita Maria Begler si sculptorul Auge, sine socotite printre cele mai originale piese de tip 1900 din Italia. Reprezentanti ai arhitecturii stilului f. au mai fost si Luigi Broggi — care, dupi colaborarea cu Sommaruga, a mai realizat la Milano dou constructil specific 1900; Azilul Salvatore Foglioni si o Cantina popular —, Michelozsi autorul imobilului din via Scipione-Ammirato, nr. 99 din Florenta —-, precum si mulfi alfii azi necunoscuti, autori ai Teatrului Trianon din Milano, ai unos case la Pesaro, Torino, Roma etc. In ceea ce priveste alte domenii ale arte! 1900 din Italia, foarte reprezentativi au fost pictorul Segantini $1 sculptoral Bistolfi. Niscut in Tirolul de sud, Giovanni Segantini, dupi 0 copilirie so adolescenti foarte grele (fusese cioban in munfi), s-a format ca artist la Milono, Aici a si urmat, scurti vreme (1877— 1878), cursurile serale la Academia Bret, iar in 1878 i sa decernat un premiu insemnat pentru compozisia Coro di San Antonio, cea dintii lucrare mare a sa. Din picate insi pictorul na, primit banii, din pricina contestasiilor impotriva premierii unui ,austriac*. In 1882 ¢l @ fost distins cu cel mai mare premiu al oragului Amsterdam. La maturi. fate, inspirindu-se de predilectie din atmosfera limpede si tonurile deo incredibili puritate ale peisajului muntos de mare altitudine, Segantini a devenit unul din cei mai interesangi reprezentanti ai simbolismului, folosind ins mijloace coloristice specifice neoimpresionismului. Printre lucririle sale gcle mai caracteristice se aflé uleiurile Cositul finului (1889, Muzeul Segantini, St. Moritz), Plugari la Engandin (1890, Neue Pinakothek, Minchen), Desf. natele (1891, Walker Art Gallery, Liverpool), Ingerul vieyii (1894,' Civica galleria d’arte moderne, Milano), Ucigasele de copii (Kunsthistorisches Museum, Moderne Galerie, Viena). Pe poritii simboliste a stat si Leonardo Bistolfi, sculptor, poet si muzician din Torino. El a debutat pe la 1881 cu opere de facturi istoricisti, in general monumente funerate, ajungind cunoscut mai ales printr-unul din grupurile functionalism are, Sacrificiul (1885), pentru giganticul Monument al regelui Vittorio dmanuele de la Roma, opera arhitectului Giuseppe Sacconi. fn primii ani ai olului 20, odaté cu orientarea simbolisti, sculptorul atinge o treapti Iti a creasiei sale. Printre cele mai reprezentative opere ale lui Bistolfi din ist perioadi, se numiri Monumentul in memoria lui Giovanni Segantini, St. Moritz-Engandine (1906). Ciopliti in marmuri alba, compozitia evocd stele — mediul ce I-a inspirat pe pictor — pe care se proiecteazi un nud mminin. Bistolfi a mai realizat, in 1908 si Monumentul lui Garibaldi de la n Remo. Nu lipsiti de semnificatie a fost si creatia lui Bistolfi din domeniul ficii. Unele din afigele sale, ca cel pentru Expozisia internationala de meserii tistice (1902) de la Torino, constituie un model de viziune stil f. V. si Arta 900. (V. pl. 25). netionalism. Orientare moderna apiruti in secolul 19 in arhitectur, design* arte aplicate, ce pune un accent deosebit pe raportul dintre functia practic atilitar’ si forma. Teoreticienii f. din a doua jumitate a veacului reluau de pt strivechiul dicton dupa care functia creeazi forma, adevir verificabil de-a gul intregii istorii omenesti. Pledoaria pentru arta functional, pentru " frumusefea functional (numita uneori si ,,rafionali"), pentru acel ,,... admi- “abil, nemuritor, inevitabil raport dintre forma gi functie“ — cum spunea X il Ch. Baudelairein 1855 — devenise insi mai necesara ca oricind. | ecolul 19 se produsese, pe de o parte, o nemaicunoscuti dezvoltare a tehnicii ii industrici, iar, pe de alta, rispindirea eclectismului istoricist. Prima peri- ada a erei masinismului era inc, in cea mai mare parte, lipsita de echilibrul " functional-estetic al formelor, infitigindu-se intr-un mod eteroclit, incepind “eu athitectura si sfirsind cu obiectele curente. Asa de pildi, desi inginerii Azbutiseri si revolutioneze constructia prin folosirea noii tehnici a ferului intru edificarea podurilor, a serelor, a pavilioanelor de expozitie, a girilor “de cale ferata etc., arhitectii continuau fie si clideasci dupa vechile metode “fie, chiar atunci cind intrebuinfau structuri metalice, si ascundi formele lor “simple si elegante sub carcase de ghips false, ce reinviau repertoriul stilistic _ Istoricist. Atacind cu virulent aceasti discrepanfi — ce va fi inlaturati pentru prima oar abia pe In 1880 de scoala din Chicago* — arhitectul Viollet-le-Duc, unul din principalii teoreticieni ai f., scria in 1872: ,... pusine secole au _ Sunoscut, ca al nostru, o astfel de serie a progreselor stiintifice(. . .). Arhitectii nostri (...) se gribesc ei oare a recurge la acest izvor de innoire? Nu; ei _ Prefer si nege influenga stiinfei asupra artei (...) si si ne dea monumente de stil bastard, mai mult sau mai pufin inspirate din arhitectura decadenté a ultimelor dou secole. Ei bine! O repet in concluzie: daca ei persist’ in a "fiega astfel lumina, in a nu primi ajutorul stiingei, care nu agteapt dealtmin- Weri decit si nil dea, arhitectii si-au sfirgit rolul; incepe cel al inginerilor, adica rolul oamenilor dedicati constructiei, care vor porni de la cunostinge Pur stiingifice pentru a elabora o arti derivati din aceste cunostinte gi din hevoile impuse de vremea noastri‘. Si mai stridenti era insi, poate, aparitia ‘acelor piese ciudate, masini sau obiecte de tot felul, noi, féri modele in trecut, dar travestite in forme vechi, ficind impresii stranii, uneori chiar rizibile: Strunguri sau alte magini-unelte imbracate in carcase gotice, grecesti sau chiar euiptene, masini de cusut ascunse in piese de mobilier stil Ludovic XIV, liimpi electrice mascate in candelabre de luminari sau in limpi olandeze de az, automobile ce aritau ca nigte trisuri viduvite de cai sau nave cu abur gi lice in forma coribiilor cu pinze. Hiatusul stilistic general — inaugurat de fapt inci din perioada neoclasicismului — care avea si dureze peste un secol, ra insi inevitabil. Universul se transforma profund, cu o vitezi uimitoare,functionalism 76 dar nucsi putea gsi in acelasi ritm propriile sale elemente formale, noi, speci- fice. Totusi industria si tehnica in general dideau nastere neintrerupt enor familii de forme noi, ce nu puteau fi total ascunse: elicea, volantul, vilkn chenul, biela, noile masini-unelte, precum si constructiile metalice, locomotiva etc. ce constituiau, in mai mare sau mai mica masuri, si noi valori estetice. Noua frumusefe functional rezultati din neobignuite dezvoltare tehaic, industrialé na rimas neobservati de contemporani. Asa de pildi, europenti descopereau in 1851, la Expozitia universal de la Londra, solutille fanctio. nale gisite de design-ul timpuriu american, chiar daci nu totdeauna conforne cul gustul — rafinat — al celor din vechiul continent. Omul politic $1 publi, cistul german Lothar Bucher remarca, cu acest prilej, ,orologiile cu meca. nism de fabricasie excelenti, avind o ‘carcasi de nuc de o mare simplitate", Precum si ,scaunele, de la un simplu taburet, pini la fotolii, lipsite de orna, mentele i zorzoanele europene care sfisie rochiile si zgirie miinile i firs unghiurile drepte ale scaunelor gotice, mereu atit de chutate, dar care ‘alin, teazi umerii. Tot ce vedem in mobilierul american respiri confortul si martu- Fiseste 0 adaptare perfecti Ia functie. Observatii aseminitoare ficea si repre. zentantul Frangei la aceeasi expozitie, contele Léon de Laborde care, tn reportul séu din 1856 citre guvern, ajungea Ia concluzia ci ,,Viitoral artelor al stiingelor si al industriei se afl in unirea lor. Laborde vedea in america no nafiune industrials care devine artisticé. Tot aga, vizitind in 1876 Expo- 2ifia universal’ din Philadelphia, savantul Franz Reuleaux, geful delegatiei germane, impresionat de frumusetea formei pe care o dau americanii nel, felor si maginilor, scria: ,,Topoarele, cazmalele, securile, cutitele de wink. ioare (.-) sint de o varietate si o frumusete ce face si te opresti in fata for cu uimire. Toate au o trisituré comuni. Existi la ele o adaptare la functic, a nevoile practice si la comoditatea minuirii ce pare realmente ch vine i, intimpinarea nevoilor noastre“. lar raportul delegatiei franceze cu privire In aceeasi exporitie se oprea in mod deosebit la noua conceptie a mobilierului pmerican, produs industrial, in serie, realizat din piese standardisate, simple, functionale, In general, cercetitorii contemporani sint de acord ci design-ul primitiv american a reprezentat treapta primordial a f. modern. Dealtmintert tot in Statcle Unite a apirut si unul din primii teoreticieni insemnati ai £., scal forul Horatio Greenough. El clama, pe la 1843, impotriva, eclectismulni impopofonat ce invada oragele din S.U.A., sfiituind pe arhitecti si clidesecs fot atit de adecvat la functie ca si constructorii de cordbii. ,Prin frumusete inactis cl ~ inteleg figiduinga functiei. Prin caracter, infeleg mirturia functi indeplinite“. Greenough a premers pe marii teoreticieni europeni ai f. publi- cind in 1843 lucrarea ,,Theory of Architecture‘ (Teoria athitecturli), pe care a tezumat-o apoi, intr-o scrisoare citre R. W. Emerson, astfel: ..0 ofguni Stlingificd a spasiilor gi a formelor, in vederea rezolvirii funcfiilor si a agezar gdifictului; o accentuare a trisiturilor esentiale, proportionate in raport cu insemnitatea lor relativ la functii; alegerea aranjamentului si varietates orne, mentelor si culorilor si se faci dup legi strict organice, fiecare decisic tre- buind si aibi rasiunea sa precist; in, sfirgit, excluderea totall gi imediats 4 oricirui artificiu sau forme ingelatoare“. Dar Greenough, ca si membrii migcarii engleze Arts and Crafis* sau alti reprezentanti ai f. din veacul trecut’ ira depisit in opera sa eclectismul epocii. fn mai mare sau mai mick misuri, astfel de contradictii apar chiar si in opera lui Viollet-le-Duc sau H. Labrouste, cei mai lucizi ginditori ai f frances ain veacul trecut. Ca profesor si teoretician, Viollet-le-Duc a exercitat o influenta funcfionalism tasitoare atit asupra athitecturii moderne din Europa cit si asupra celei S-U.A., incepind cu scoala din Chicago si pin la arhitectura organicd” Tui F. L. Weight. In vestitul siu ,,Dictionnaire raisonnée de Varhitecture incaise (Dictionar explicativ al arhitecturii franceze, 1853— 1872), Viollet- Duc scria: ,Daci forma indica precis obiectul si ne face si ingelegem cu ce op a fost produs acest obiect, forma aceasta e frumoasi (...) Masina este expresia exacti a functiei pe care o indeplineste; noi ceilalsi, artistii, navem ievoie si metgem mai departe? Totusi, in putinele sale constructii realizate wu in proiecte, el a rimas tributar eclectismului de nuanfi neogoticl sau renascentisti. Tar Labrouste, cu toatl ingeniozitatea, spiritul functional si anta solutiilor gisite pentru sarpantele metalice ale celor dou’ biblioteci iene — Sainte Geneviéve (18431850) gi Biblioteca nationalé (1861— 8) — na pirisit total formulele neobizantine sau neoromanice. in zol important, ca promotor al gindirii functionaliste, La jucat si englezul nry Cole, mare animator in domeniul industrial design-ului, organizatorul jozitiei_universale de la Londra, din 1851 si redactorul lui ,,Journal of (1849-1852). S. Giedion — unul din primii autori care au relevat insemnataten acestei figuri — socoteste ci el ya exercitat incepind din 1845 influenta hotfritoare asupra industriei engleze. Spre deosebire de membrii fhlgcisli fundeed in anil 60" de Willises Morris (Arts and Crafts: n.ns.), Cole 4a striduit mai repede si colaboreze cu industria, decit si reinvie artizanatul. fen Be. sprain 1 selul siu era de a dezvolta produsele de artd, adici de a introduce arta si frumusejea in productia mecanica". Henry Cole a fundat ae coli de arte si meserii, precum gi ,,Victoria and Albert Museum‘, in jouth Kensington, Londra, primul muzeu modern de arte aplicate gi design Tar principalul siu colaborator, Owen Jones, designer si profesor, a exercitat © mare inriurire asupra dezvoltarii artelor industriale, prin lucrarea sa din 1856, Grammar of Ornement" (Gramatica ornamentului). ‘Nu trebuie uitat de asemenea aportul la dezvoltarea f. adus de arhitectul englez Phillip Webb care, in conceptia Casei rosii construité in 1860 pentru William Morris, a plecat de la organizarea spatial interio: in cee stici exterioare; precum si cel al arhitectului R. N. Shaw, al arhitectului . R. Ashbee sau al altor reprezentanti ai migcirii Arts and Crafts‘. Pe de alt parte, construcfiile metalice ce se dezvoltau spectaculos cipitau mereu ‘mai mulsi partizani din afara cercurilor ,,ingineresti*. Inc de pe la jumitatea tecolului 19, cind unii oameni de arti — printre care si subtilul estetician engle: Ruskin — socotiseri marele pavilion metalic de la Expozitia univer- ali din Londra, Crystal Palace (1851), al lui Joseph Paxton, drept o ,,simpli werk de castravesi“, Lothar Bucher afirma: ,,Crystal Palace constituie punctul de plecare al unui nou stil, al unei revolufii in arhitecturi. Spre sfirgitul _ tecolului scheletul metalic se impusese in ,,building“-urile americane, fiind yexprimat cu sinceritate in fatade', incepind cu scoala din Chicago al cirei int de frunte, arhitectul L. H. Sullivan lansase vestitul slogan al f. Mees follows function“ (Forma ii urmeazi functiei). lar in ac i vreme, crisile metalice de la Expozitie universalt din Paris (1889), latorite ingine- tilor Eiffel si Contamin ce colabora cu arhitectul Dutert, entuziasmeazi pe umerosi contemporani. Este adevirat ch o parte a publicului, dar mai ales watigtit oficiali" — reprezentansii opticii obtuze, academiste — socoteau incd noile constructii metalice drept o erezie periculoasa. ‘Asa de pilda, o luna dupa semnarea contractului pentru constructia turnului Eiffel, in martie 1887, un grup de academisti au trimis comitetului expozifiei un memoriu in are protestau ,,din toate puterile, cu toaté indignarea, in numele gustuluifunctionalism 78 francez desconsiderat, in numele artei si al istoriei franceze, impotriva ridi- crii in plin centrul capitalei noastre a inutilului si monstruosului turn Eiffel. Pe de alt parte insi, caracterul inovator al operei lui Eiffel a fost descitras de multe spirite luminate gi cu deosebire de noile generatii de intelectual v1 artisti. Fireste ck nasterea noilor modalititi de expresie in arhitecturé, prin familii de forme de spirit functional, simplu, geometral nu poate fi sovotits deck ca o consecingé a dezvoltirii metalului sau a celei a betonului armat. Ceea ce a determinat, in realitate, atit nagterea unei noi viciuni in arhitectark cic si, deopotrivi, dezvoltarea tehnicii constructiilor, a fost evolutia general Societitil, care a cerut noi programe, noi tipuri de clidiri: imobile origenestt cu multe etaje, ,,zgirie-nori", gari de cale ferati sau de metro, silozuri de grine si hangare de avion, instalatii portuare gi stadioane cu zeci de mii de lecunt Pete acoperite si baraje fluviale si, mai ales, tot felul de hale industriale, din se in ce mai mati, libere de orice stilpi sau alte piese ce obstrueaz’ spapiul, Asa de pildé, cu Galeria masinilor de la Expozitia universal din Paris, 1889, sau Palatul masinilor, cum i s-a mai spus, Ferdinand Dutert si Victor Contain srabileau, inainte de toate, un nou record in cursa pentru un spatiu acoperte cit mai vast, liber de orice puncte de sprijin. Crystal Palace, 1851, Londen, avusese doar 22 m deschidere. Palatul industriei, o alta constructie in inte. sime din fier si sticla din aga-numita Marea exposifie universal din Paris, 1867, & sting 48 m deschidere. Prin Peronul gdrii St. Pancras din Londra, acoperit cu o bolté din fier si sticla, englezii objineau in 1868 performanta’ de 7) ss deschidere si 25 m inilgime. Iar Galeria masinilor din 1889 stabilea ua stra. lucit record: 115 m deschidere si 45 m indltime, prin inventia unor wa metalice cu dubli articulatie, .,Dar o hala atit de gigantica avind proports atit de neobisnuite — spunea inginerul Alfred Picard, organizatorul Export fiel universale din Paris, 1900 —, trebuia si produci un mare efect ardeuc, Sk Produc o nespusi impresie de grandoare si de putere™. lar inginerul 1 urbanistul Adolphe Alphand, referindu-se la aceeasi operi, socotes ef now. fehnici a ficrului in constructie aduce implicit ,forme frumoase si decorating’ | Yrome ce arhitectura continua, la riscrucea veacurilor, si lupte ined cu eclectismul istoricist, inginerii impinzeau America si Europa cu lucrari de gonceptie f. din metal sau beton armat, elegante, ugoare si de 0 exceptionsla indrizneali a echilibrului. Printre acegtia 6-a incris gi inginerul romin Avghel Saligny care, cu podul metalic peste Duniire, de la Cernavoda — pe atenai cel mai mare din Europa — cu constructiile portuare de Ia Consean, halele acoperite de la Bucuresti, etc., a adus un aport cu totul semnincany la dezvoltarea concepyici f.. Pozitiile f se rhspindese mereu mat male ie ineeputul secolului 20, chiar si in arhitecturé, aga cum o demonstreazi opera lui Wright, a lui Tony Garnier si Auguste Perret — promotori de sca ni arhitecturii betonului armat — a lui Mackintosh — geful grupului Cel parrot din Glasgow — a lui Victor Horta ~ creatorul stilului Coup de fouct'; lat Van de Velde* — primul athitect care s-a revoltat yimpotriva minctunit fer. melor‘ cerind o ,,structuri rational a obiectului suri’ in valori plastice — precum gi a lui H. P. Berlage sau A. sale articole, dintre care cel mai cunoscut este ,Ornament und Verbrechen™ (Ornament si crimi), sustinea ci 0 form& bunk trebuie sisi giseascd frume- sefea in gradul de utilitate pe care il exprimi si in unitatea indestructibils. Pirtilor sale, implicind prin urmare inlaturarea sistematicl a oricirei ornamen tail". functionalism Un rol deosebit I-a jucat si teoreticianul sul Souriau, poate primul care a rmulat atit de direct tezele functionaliste ale produsului industrial. In lumul siu din 1904, ,,La beauté rationelle (Frumusefea rational), lucrare ndamentali a esteticii functionaliste, Souriau demonstra ci ,,Orice lucru te perfect in felul siu, cind este adecvat scopului sit si ca Nu poate exista reo ciocnire intre frumos gi util. Obiectul isi capita frumusegea din momentul care forma sa este expresia fagisi a fanctiei sale“. sfirsit f. a fost adoptat prima dati drept principiu fundamental al unei misciri irgi de organizatia Deutscher Werkbund*. Ulterior el va deveni un. principiu eptat de cele mai multe migciri ale arhitecturii si artei moderne, ca scoala uhaus*, migcarea creati de arhitectul Le Corbusier si propagata prin revista LEsprit Nouveau", constructivismul*, neoplasticismul*, brutalismul*, arhitectura ganicd*, etc. Principalele elemente ale teoriei f. — piatra unghiulari a doc- trinei arhitecturii si artei moderne — sau precizat, cum s-a vazut, pind la wrimul rizboi mondial. Tot aici insi — in tezele unui Sullivan, Muthesius, sau Souriau — s-au aflat si izvoarele dogmatismului functionalist, ce va inde spre ascezi geometricé absolut in arhitectura gi design-ul dintre cele loud rizboaie mondiale. Revolutia modernist’ a veacului nostru a repre. ntat un progres neindoielnic mai ales prin promovarea f., a formelor ept- ite, a sintetismului, etc. In ansamblu insi, era purismului formelor dintre sle dou rizboaie mondiale, domnia acelui ,,Lait de chaux“ (Lapte de var) ccretati de Le Corbusier, a bigotismului geometrist, propoviduit de majori- rispuns nici ea Ia toate problemele artistice de ma ale epocii. Dar daca in arhitectura gi design de pilda, asceza geometrict, “de esensa functionalist’, se raspindise foarte mult, intre cele doud rizboaic “Mondiale, celelalte arte au fost mereu caracterizate de o dihotomie a orien. Wirli lor estetice. Desi apartinind aceleiagi lumi, aceluiagi flux de dezvoltare, “gurentele avangardei au reprezentat, Ia fel de specific pentru migcarea moder rationalismul (cubismul* sau constructivismul) fie irationalismul (expres wil* sau suprarealismul). Asceza geometrici absoluti avea insi si fie infir- mata si in arhitecturi mai devreme sau mai tirziu, chiar de catre uni din \cerbi promotori ai ei. Arhitectul A. Perret — unul dintre inventatorii purist, geometric al betonului armat, care declara prin 1905 ci ,,Tre- si construim in mod perfect, decorul ascunde in general o lipsi de tie“ — va ceda curind in fata seductiei profilaturii si a decoratiei neocla- Wiciste (Thédtre des Champs Elysées, 1913, Paris), sau chiar’ la tentasia unui “Reogotic spectaculos ornamentat prin uriase traforuri decorative din beton ‘(Biserica Notre Dame, 1922, Raincy). Le Corbusier, marele apostol al f. $i Puritanismului geometric, dup 30 de ani de arhitectur rectangulari, avea conceapi in 1950—1959, la Capela Notre-Dame du Haut din Ronchamp, forme noi, atectonice, irationale. Tot aga Wright, dupi peste 65 de ani de “Wisiune exclusiv rectangular sau unghiulard, incepe si construiasci la virsta | de 90 de ani, in forme curbe: autogarajul din Chicago sau gigantica cochilie “de mele a Muzeului Salomon R. Guggenheim din New York. {n general arhi- " fectura ultimilor dous decenii nu se mai afl sub domnia exclusiva a purita, hismului functionalist. Dimpotrivi, ea a fost marcati din ce in ce mai clat _ de ,0 accentuare a tendintelor plastice..."‘ — dupa expresia lui Giedion — | Pfecum si de incercitrile de a iesi din bigotismul formelor uscate, rectangu- lure, citre o expresie mai libera si mai plastici. _ Gele mai semnificative tendinge de azi repun in discusie chiar decoratia supra- _ fefei arhitecturale. Departe de perfecta lor nuditate, arhitectura de azi ope. fenzi prin excelensi cu plane expresive vibrante, fie ci e vorba de materialfuturism 80 brut — beton de cofraj, piatri rugoasi, lemn, etc. —fie despre bosaje pziduri — cortina‘, ,,brisesoleil (un fel de gritare, apirdtoare de soare) sau alte tipuri de suprafeje modulate, fie despre panouri decorate in mozaic, pictura, relief, etc. Suprafetele arhitecturale vibrante, modulate, opace sau transparente sint caracteristice, de pild’, tocmai pentru cea mai rispindita tending actuali: cea a structurilor spatiale*. Operele unui Pier Luigi Nervi, Buckminster-Fuller, Konrad Wachsmann, Le Ricolais, etc. sint dominate de acest decorativism structural, tip nou de sintezi functional, intre tehnici, fanctie, forma si ornament. Deoarece in acest caz modul decorativ este unul si acelagi cu cel tehnic si cel structural. V. si Organica, Arhitecturd ~. futurism, In arhitecturi acest curent n-a dat rezultate radical deosebite de intreaga migcare moderna. El s-a dezvoltat in Italia cam intre 1909 si 1915, influengind in general avangarda artistic si in special suprematismul, constructi- vismul*, cubismul*, dadaismul si suprarealismul. f. a avut de asemenea o neobis- nuiti intindere, de la literatura, pictur& si sculptura, pind la scenografia mo. dema* sau cinematografie. A fost primul curent artistic care a ridicat tehnica moderni si migcarea la rang de principiu estetic director. In primul ,,Mar fest al futurismului“, publicat de poetul F. T. Marinetti (in ziarul parizian »Le Figaro" din 20 februarie 1909) el declara: ,,Noi afirmim ci miretia lumii sa imbogisit cu o frumusefe noui: frumusefea vitezii, Un automobil de curse cu caroseria lui impodobiti cu fevi groase aseminitoare unor serpi cu respiratie explozivi... un automobil rigind, ce pare a goni pe mitralii, c mai frumos decit Victoria de la Samothrace“. Iar grupul pictorilor care, in frunte cu Boccioni, au publicat ,,Manifestul pictorilor futurigti“ (in revista milanezi ,,Poesia‘ din februarie 1910) afirma: ,,... noi trebuie si ne inspirim din miracolele tangibile ale vietii contemporane, de la refeaua metalic de vitez’ ce infigoari Terra, de Ia transatlantice, de la Dreadnought-uri, de la zborurile uimitoare ce trec prin ceruri, de la indrizneala tenebroasi a naviga- torilor submarini, de la lupta invergunata pentru cucerirea necunoscutului' Dar daci f. a constituit, pe de o parte, unul din cei mai activi factori ai moder. nismului secolului 20, pe de alta, el a cuprins teze politice reactionare, deve- nind ulterior un punct de sprijin al fascismului. Chiar in primul manifest Marinetti afirma un nationalism isteric gi ,,vointa de putere. El spunea: »Noi vrem rizboiul — unica higiend a lumii — militarismul, patriotismul...“. Aceste pozifii au fost insi curind combitute chiar de cele mai marcante figuri ale curentului, ca pictorii Boccioni, Severini, Carra, Soffici, Sironi $.a. lar grupul foarte puternic al f. rus a respins de asemenea astfel de teze reacyi- onare. ,Cind Matinetti s-a dus in Rusia, dupi 1913 — spune De Micheli — futurigtii rusi lau fluierat ca pe un reprezentant al burgheziei belicoase". Incercirile de adaptare a f. la arhitecturé au apirut relativ tirziu, abia in 1914, cu prilejul expozitiei de la Milano in care doi tineri arhitecti, Antonio Sant’Elia si Mario Chiattone prezentau proiectele unui oras al viitorului = Citta Nuova. Dar cu toate ci textul publicat de Sant’Elia in catalogul expozifiei relua multe din sloganurile f., atacind arhitectura academisti italian’, cei doi au aderat la grupare doar la insistenfele lui Marinetti. Sant’Elia a publicat apoi, in acelagi an, si ,Manifestul arhitecturii futuriste (1914) care nu era insi altceva decit acelasi text al catalogului expozitiei, pusin modificat si, mai ales, marcind aderenta la f. Telurile fundamentale ale migcirii, ,,Simul- taneitate, dinamism, viteza, nu puteau fi aplicate, stricto sensu in arhitecturé. ar dezideratele enunfate de arhitect in manifest: ,,Totul este de risturnat. .. Athitectura trebuie si porneasci de la inceput" sau proclamarea drept cta- loane estetice primordiale a ,,Gustului pentru ugor, a practicului, a efeme- futurism Uului, a rapidului etc., nu insemna in ultimi analizi decit repetarea celor mai nerale deziderate ale intregii migciri moderne din arhitectura europeand. opera lui Sant’Elia, chiar daci a ramas mai toata in stare de proiect, el nurind din nefericire pe front, a adus in plastica arhitecturali unele forme istice noi, prevestind parci constructivismul. Influentat de scoala de arhi- tura din Viena*, ca si de scoala din Chicago*, el a fost preocupat de un ibiect unic: 0 mare metropoli a civilizatiei industriale, cu zgirie nori, ascen- joare exterioare, cli de circulatie suprapuse, uzine imaginare, gari uriage, etc. a lui Sant’Elia a inrturit mai ales arhitectura italian’ usoari, de caracter iblicitar, a pavilioanelor de expozitie. Cit priveste insi ceea ce se va numi tirziu, in vremea fascismului, Arhitectura futuristd, La Cittd nuova sau juova arhitettura — nume date de Fillia si unor reviste — nu va mai avea © legitur’ cu cea ce au gindit Sant’Elia si Chiattone, Era vorba de un academism cu tendinte nationaliste de obedienti fascista, apartinind icArii ,,Novecento". V. Constructivism; Cubism; Scenografie modernd. (V. pl. 3, 52).Gaudi, stil ~.Expresie principal a artei 1900* din Spania, dup’ numele arhitectului Antoni Gaudi, figuri insemnati a artei moda fae eral si unul din cei mai de seami artizani ai aga-numitei ,,Renasteri catalane". Prima sa lucrare — Casa Vicens din Barcelona — realizata chiar in anul cind gi-a luat diploma de arhitect, 1878, il situeazi printre primii care au ciutat, in plind dominatie a eclectismului asupra Europei, o expresie national si mo- derna. Pentru aceasta a apelat atit la tradiiile goticului hispano-moresc cit i a fabulosul arsenal folcloric catalan, ce are si vechi ridacini de arti maura. Lucrarea releva totodati tendingele irationale, onirice chiar, ale viziunii lui Gaudi. Principalele scle opere: catedrala Sagrada Familia, numita si ,Templul pocaingei (1883—1926), Casa Battlé, numiti si ,,Casa de los huesos" din pricina formelor organice ale pieselor sale (stilpi, buiandrugi, etc., 1905 — 1902), Casa Mild (1905—1910) sau Parcul Giiell (1900-1914), toate din Barcelona, videsc un limbaj puternic plasticizat — materie turnath parci dintr-o dati —, dominat de o familie de forme curbilinii, de inspiratie orga- nici sau fantastici chiar, de refuzul simetriei gi o savant anarhie. Constructiile sale au fost comparate cu ,,grotele si dunele, cu substanta organici si cu formele imprimate de vint in nisip sau de apa in piatra‘*. (R. Schmutzler). Este adevirat ci la prima vedere Gaudi pare mai repede un sculptor decit un arhitect si inc& un sculptor ce-si traduce delirul in piatri, motiv de seductie pentru suprarealisti. El duce astfel pint la granitele imposibilului cea mai generala tending a arhitecturii 1900, dominati de o volumetrie sinuoasi: aceea de a da intregii constructii aparenfa de monolit, tiiati sau modelati direct in masa materialului. In modul siu de expresie un rol decisiv il joaci decoratia poli- cromi, fabuloasi a suprafetelor — ,,colaje" de ceramici colorati, reliefuri, feroneria de o uimitoare fantezie — gi simbolismul intregii viziuni. Conside- sind ci functia primordial a arhitectului este cea simbolici, Gaudi reactua- liza un mod de gindire ,,prerenascentist, in care solutiile tehnice sau formulele matematice au implicafii cosmolovice gi teologice. El a profesat, de pilda, anumite scheme pur structurale — cum a fost dispozifia grinzisoarelor pentru realizarea suprafetei paraboloido-hiperbolice a acoperigului gcolii de pe ling’ catedrala Sagrada Familia — gi pentru ci ele simbolizau Sfinta Treime, fapt care ne trimite nu numai la romantism, dar chiar in secolul 12“ (J. F. Revel). Totusi, in pofida acestui limbaj de aparenti irationala gi de o violensa plastica deliranti, Gaudi a fost nu numai un proiectant si un constructor de mare rigoare stiingifica, ci si un indriznet inovator in domeniul structurilor spatiale*. Concepfia sa pur structural incepe si se precizeze in constructia Capelei Giiell (18981914, Santa Colona de Cervellé, Barcelona), pentru care reali zase mai intii o macheti cu totul original: Alcdtuita din fire metalice repre- zentind schema liniilor compozitionale ale clidirii, ea a permis un studiu Glasgow, gcoala din ~ ninutios si edificator. Atirnind de fiecare nod cite o greutate proportional sarcinile ce reveneau articulatiei, el a izbutit si determine o diagram ali pe care a tradus-o intr-un tip inedit de structura boltiti de piatri: tem cliberat de contraforti sau arce butante, unde atit compresiunile, cit impingerile laterale sint preluate de stilpi sau, in general, de suporsi incli- aati. De aici, de la un tip de arc parabolic deci, Gaudi a ajuns apoi la_un tem intemeiat pe hiperboloizi si paraboloizi, avind o largi gama de folo- Binge, pe care |-a aplicat la Scoala catedralei Sagrada Familia. Acoperigul acestei podopere a arhitectului spaniol, adeviirati premonigiune a unui tip curent , realizat din pinze subtiri de beton armat, avea sil entuziasmeze pe Le ‘busier care, in 1928, a studiat-o la Barcelona. Caracteristic pentru sistemul onstructiv al lui Gaudi este tipul de spatiu in expansiune, ca rezultat al for- elor interne comprimate, ce tind si explodeze in exterior. Aspectul acesta espunde cu viziunea unei mari pirti din arhitectura 1900, ce se dezvolti n interior in afari, dupa principiul sintezei dintre ornament gi forma, orna- entul cuprinzind domeniul volumetric spatial dinduntrul su si obligindu-l ‘© constructie ornamentali in exterior. In procesul fauririi formelor Gaudi it limbajul linear cit, mai ales, pe cel al suprafefelor care, prin combinatia celor mai variate si mai neasteptate migciri, genereazi lu intastica a plasticii sale. Aceasta uimitoare topologie este cu atit mai vizibil dominati de suprafese, cu cit ele sint violent acuzate prin decorasia poli- ‘eroma de piatri si de ceramic. Modalitatea bidimensionala de care se serveste Gaudi se afli si la baza intregii sale constructii spatiale. Curba parabolica, elementul cheie al dinamicii sale, este in ultima analizi o figuré cu doui imensiuni. Find insi incdrcat cu forte interne in stare de expansiune poten- li, gata si se dezlinguie si continu variati ca orientare, ea tinde si se pro- din planul initial in afard, in oricare directie a celor trei dimensiuni, ‘pind la pulverizare. De aici si puterea dinamitarda ce se afli la baza plasticii ‘gaudiene. V. si Arta 1900. (V. pl. 20). gow, ycoala din ~.Principala migcare prin care s-a ilustrat arta 1900* Scotia in jurul anului 1890, in arhitectura, decoratie, aobilier, feronerie, grafic’, pictur’, etc. Pind atunci oragul nu strilucise in aceste domenii, centrul sii artistice scosiene aflindu-se la Edinburgh. Cu atit mai mare a fost surpriza care au produs-o in 1890 tinerii pictori din Glasgow, care au expus intii The Grosvenor Gallery" din Londra si apoi la ,,Glaspalast“ din Miinchen. ;pul, ce a inceput de atunci si fie cunoscut si sub denumirea de ,,Baiefii din ow", era format din artisti in virsté de 25—30 de ani ca: J. Guthrie, J. Pa- on, Th. A. Brown, J.W. Hamilton, D. Y, Cameron, E. A. Walton. Ei au fost fluentati in oarecare misurA de un impresionist din Glasgow, surprinzitor ‘original, William MacTaggart, precum si de unii pictori olandezi ca Johann sm Mesdag, care expuseseri in 1886 la Edinburgh. Dar cea mai puternici furire asupra grupului a exercitat-o James Whistler, premergitor al Modern rului*, atit in pictura, cit si in decoratie sau mobilier. Ceea ce au preluat ‘Whistler, in general, reprezentantii scolii este atmosfera luminoasi a iti. Gruparea a cipitat relativ repede notorietate europeand, lucririle p&trunzind in galeriile gi muzeele din Paris, Bruxelles, Berlin, Budapesta ‘sau Praga, iar unii artisti fiind primigi in 1898 membri ai societigii Wiener ae Totusi marele renume artistic al gcolii si influentele pe care ‘ea - leea exercitat asupra Europei, s-au datorat cu deosebire decoratorilor si arhi- | tectilor T. Morris, E, A. Taylor gi, mai ales, lui G. Walton si grupului Cei patru*, al cirui sef a fost o figura de prim ordin a artei mondiale si princi precursor al functionalismului* — arhitectul Charles Rennie Mackintosh.Glasgow, scoala din ~ a La 16 ani, in 1884, el a inceput si lucreze in atelierul arhitectului Hutchinson sis concomitent, si urmeze cursurile serale ale Scolii de arte din Glasgow. Tar in_ 1889 a fost angajat ca desenator la reputata firm& din ora a athitee. silor Honeyman si Keppie, unde la si cunoscut pe viitorul sau cumnat si tovards de grup, arhitectul J. Herbert McNair. In acelagi an ,,The British Architect — cea mai prestigioasi revisti englezi de specialitate a epocii Publica doua proiecte ale lui Mackintosh, dintre care unul cu care el obti- nuse bursa arhitectului Al. Thomson, pentru o cilitorie de studii ce 0 va 31 intreprinde in 1890 prin Franga si Italia. Aceste proiecte de inceput, desi dominate inci de trisituri eclectice, mirturiseau deja un neindoielnic echilibru al compozitiei si, mai ales, o tensiune expresivi ce va deveni principala cal tate a operei sale. Prima lucrare realizati a fost turnul de colf al noului imobil construit de firma ,,Honeyman and Keppie‘ in 1894 pentru ziarul Glasgow Herald". Aici au aparut mai intii acele forme originale, tipice Mackintosh, trasate din curbe lungi si elegante, ce constituiau in sine, inainte de toate, un adevarat manifest antiacademist, Scoala de medicind a colegiului Regina Margareta din Glasgow, construiti de Honeyman and Keppie" in 1894— 1896, a fost in intregime proiectati de Mackintosh. Viziunea artistului incepe si se organizeze in ansamblu vadind, pe de o parte, prin simplificiri, usuringd si luminozitate, meditasii asupra operei lui Whistler, asupra celei a lui William Godwin, autor al constructiei Whitechapel Art Gallery din Londra, asupra graficii lui Aubrey Beardsley — poate cel mai autentic repre. zentant al Modern Style-ului — sau asupra creatici altor mari figuri ale artei 1900 din Anglia, ca arhitectii A. H. Mackmurdo, Ch. R. Ashbee si Ch. Fr. A. Voysey. Pe de alti parte insi Mackintosh prelua traditia local a caste. lelor scotiene din perioada Stuart si, in general, strivechea arti celtici. Influ- ensele pe care le-au exercitat expozitiile Arts and Crafts" din Londra (expri. mind la acea vreme conceptia Modern Style) asupra tinerilor artisti din Glasgow, transpar si in unele acuarele ale lui Mackintosh, precum gi in doug lambriuri proiectate de Frances Macdonald, toate publicate intr-un supli- ment al revistei $colii de arte din Glasgow, din aprilic 1894. Aceleasi cara cte- ristici_apar de asemenea atit in afigele arhitectului, pe care lea expus in 1895 Samuel Bing Ja inaugurarea magazinului siu Art Nouveau" din Paris, cit si in mobilierul lui Mackintosh prezentat la expozitia londonezi Arts and Crafts din 1896. Perioada afirmirii arhitectului, cea in care a creat expresia original de tip 1900, intr-un, , stil linear gi simbolist, dupa expresia lui R. L. Delevoy, incepe in 1897. In acel an el primeste, pe de o parte, impreund cu G. Walton si J. Guthrie, comanda lui Miss Cranston pentru’ proiectele primului ,,Tea Room" (Salon de ceai) din Buchanan Street, la Glasgow. lar pe de alti parte, cistig’ concursul pentru noul imobil al Scolii de arte din acelagi oras, lucrare realizati in mai multe faze, din 1898 pina in 1909. Tot in ultimii ani ai secolului 19 a mai conceput Mackintosh doud opere foarte originale: proiectul unei sili de concert — viziune deosebit de indrizneata la acea epoca, un spatiu circular acoperit cu o caloti parabolici, lucrare nerealizati tocmai din pricina originalititii ei — si constructia, cu totul neconformisti, a bisericii The Quen’s Cross (Crucea reginii, 1897—1899) din Glasgow. O strilucita confirmare pe plan international a valorii creatiei lui Mackintosh au adus-o si ansamblurile de decoratie interioara prezentate la expozitia societitii Wiener Sezession din 1900, Precum si amenajarea Pavilio. nuilut britanic la Expozisia international a meseriilor artistice de la Torino, 1902. Franz Warndérfer — personalitate a viefii culturale a Vienei de atunc i si fondator al Atelierelor vieneze* — i-a cumpirat sau i-a comandat lui Mackin- Glasgow, scoala din ~ intregul ansamblu al unui salon de muzicé. De altminteri cei mai multi Be rae anaasea eb cohiestatlcoanrs exercitat 0 considerabilit inriu- rire asupra artei vieneze. Aga cum in anul urmitor, 1901, un alt succes al {nCelor patru din Glasgow" — in cadrul concursului pe tema casa unui amator de arti“ (organizat de editorul Alexander Koch din Darmstadt) —, a sh influengeze arta german’. Desi grupul n-a primit decit premiul It — incfie find acordati arhitectului englez M. H. Bailie-Scott — proiec- scofienilor erau direct revolutionare. Liberi de orice constringere stilistici mpusi de vreun comanditar, ei propuneau o solutie nou’, de tip spatio- temporal, intemeiat’ pe volume simple, echilibrate, de dominangi cubici, uprafee fir’ nici o incircituri ornamental, precum si o compozitie asime- tricd de plinuri si goluri. Proiectele lor publicate intr-un album la Darmstadt, dau in ansamblu, impresia unei perfecte premonitiuni a viziunit puriste, cifick unor athitecti ca Adolf Loos sau Le Corbusier. Nu aceeasi total ibertate fata de orice traditie inst si-o putea permite Mackintosh in conceptia nei vile realizate in acei ani prin imprejurimile Glasgowului, ca Windyhill) {899 — 1901) la Kilmacolm pentru W. Davidson sau Hill House (1902—1905) Helensburgh, pentru editorul Walter Blackie. Dar daci in plastica exte- joari a acestor constructii — dealtminteri foarte expresiv si functional zolvati — mai apar unele elemente din morfologia vechiului_,,Manoir‘ sian: acoperiguri inalte, hornuri mari de cimin sau turnuri de colt — interi- “Oarele ,adue modulagii spasiale foarte indriznefe, dup& expresia lui Delevoy, “care continua ca ,,In Hill House, holul este o capodopera unde lumina, culoarea, ‘peretii subjiri, balustradele ajurate, suspensille pe corniere si mobilierul usor int elementele unei compozifii, spatio-dinamice ce anunti constructivismul* " tus gi neoplasticismul* olandez". In seria capodoperelor Iui Mackintosh se mai Inscrie atit interiorul bibliotecié scolii de arta (1907 — 1908) din Glasgow — 0 com- _ positie luminoasi, perfect octogonal, din piese elegante de lemn amintind ‘de rafinamentul japonez — cit si unele Tea-Rooms din Glasgow, realizate in eolaborare cu sofia sa, Margaret Macdonald, cum este mai ales cel din San- chiehall Street (19031904) sau cel din Ingram Street (1907—1911). i inele de ceai reprezinti pilde neasemuite de logic’ moderni, functional, Di ictesees at deoorotie, ptecum gf ds perfecti unitate stilistici, flirt ca ‘astfel sk se piardi inst ceva din sensualismul si eleganta viziunii. Privitor la “Aceasta, H. Hutter observa ca ,,Filigranarea armonici a expresivititii spa feste realizati dintr-un sistem de linii drepte sau linii fine, usor incovoiate, (ii pentru care surorile Macdonald au creat (...) tapete, perdele relief stuc si tablouri...", ale cAror motive ,,... ca aripile de pasire sau ca int atit de stilizate incit se apropie de categoria elementelor arhitec- {onice. Tot asa, analizind opera de decoratoare a Margaretei Macdonald, HW. Hoffstatter observa ci ,,Liniile, mai ales verticalele si perpendicularele, | eercul si ovalul sint ridicate la rangul de principiu ciruia totul i se subor- doneaza‘. In cadrul migcirii de la 1900 artista a fost si o inovatoare in tehnici: " prin combinatia acuarelei cu stuc, cu verni de smalt, mozaic, intarsii de lemn metal, etc., tablourile sale par a fi realizate in smalt cloisonné, situin- intr-un gen plasat intre picturi si bijuterie. Dealtminteri Margaret Macdonald a transpus aceast viciune si in grafica de carte, realizind in acua- "fell imagini feerice pentru volume de basm ce au inrlurit pe multi ilustratori ‘englezi, ca A. Rackham gi E. Dulac sau scofieni, ca Jessy e King. o ; carieri de arhitect a lui Mackintosh a sinut pind la izbucnirea primului fuel mondial. In 1913 el s-a mutat din Glasgow la Londra, unde a mai Fealizat proiecte de mobilier sau de imprimeuri. Dupi rizboi insi, in 1920, }Glasgow, scoala din~ 86 el s-a retras in sudul Frantei, la Port Vendres, dedicindu-se exclusiv acuarelei. Desi nu poate fi comparat cu Mackintosh, ca valoare, arhitectul i decora- torul George Walton a fost si el o figura reprezentativi, a scolii, contribuind la precizarea expresiei originale, de tip 1900 din Scotia. Fiul pictorului Jackson Walton si fratele pictorului E. A. Walton, George a urmat si el cursurile serale ale Scolii de arti din Glasgow. Dar, spre deosebire de Mackintosh, Walton nu a lucrat, pentru a se intretine, ziua, in domeniul athitecturii, oi ca functionar de banc. Cu atit mai surprinzitor apare faptul c&, la numai 21 de ani, in 1888, si-a intemeiat propria sa firma, la 152 Wellington Street, in Glasgow, si chiar din anul urmitor a inceput si primeasci multe comenzi de arhitectura interioari sau de transformiri. lar in 1896, cind a fost insir- cinat, impreuna cu Mackintosh si Guthrie, si proiecteze Salonul de ceai al lui Miss Cranston, reputatia sa depisise orasul natal, ajungind pina la Londra, unde s-a si mutat in 1898. La acea epock Walton avea atitea comensi incic igi mai deschisese inci un atelier la Glasgow si o sali de expozitii in 278 Sanchie Street precum si o filial in York. Prin anii 1897—1900 el a mobilat citeva case in York si Leadcameroch, a decorat citeva cafenele ale firmei »Rowntree and Sons" din Scarborough, a proiectat obiecte de sticla pentru vechea fabrici ,,Clutha Glass‘ sau mobilier gi textile pentru firma ,,Alexander Morton" din Londra, precum a executat expozitie pentru ,,Royal Photo- graphic Society", la Dudley Gallery din Londra si a expus la manifestirile Arts and Crafts. Din 1897 cind a executat expozitia ,Eastman — Kodak’, la Londra, comandat’ de George Davidson (seful magazinelor din Europa ‘ale uzinei de articole fotografice Kodak din S.U.A.), Walton incepe si amenajeze un sir de magazine fotografice la Londra, Glasgow, Bruxelles, Milano. sau Viena, care iau creat 0 faimi european. Revistele germane i-au publicat multe lucriri, a fost premiat la o expozitie din Budapesta in 1902, galeria de arti A. S. Ball din Berlin i-a expus in 1905 0 garnituri de mobilier, etc. In primul deceniu al secolului 20 Walton a realizat si o serie de vile pe care le-a proiectat in intregime, de la arhitecturi si decoratie pina la mobilier cum au fost, mai insemnate, The Leys (1901), pentru J.B.B. Wellington, In Elstone, lings Londra, The White House (1908) la Skiplake si Casa de la Harlech, ambele pentru G. Davidson, sau Hotelul St. David (1910—1911) la Harlech, istrus apoi de incendiu. Printre lucririle mai mici, dar nu mai putin semni. ficative, s-au numirat, de pilda, vilele The Philippines (1902) la Breasted, in Kent, Alma House (1905) la Cheltenham, Finnart House Ia Weybridge, s.. in timpul primului rizboi mondial Walton a lucrat ca arhitect si designer Ia »Central Liquor Traffic Control Board“, in care calitate a amenajat si decorat = intre 1916 si 1921 — peste o suti de restaurante, cafenele si baruri. Dupi rizboi el a lucrat mai mult ca designer pentru marele combinat textil ,, Morton Sundour Fabrics‘, creind modele de contexturi si imprimeuri sau ‘ea deco: rator, realizind vitralii, picturi murale, etc. Ultima sa lucrare insemnati de arhitecturi a fost Capela memoriald a lui G. Davidson, ridicati la Cap d’Antibes in 1931. Figura lui Walton gi rolul sau in istoria artei gi arhitecturii_ moderne sint si asi inci pusin cunoscute, el fiind, in cel mai bun caz, situat undeva in rindul valorilor mijlocii. Unul din cei mai buni cunoscétori ai dome- niului, N. Pevsner, crede ins& ci ,,Din 1895 pind in 1905 Walton a fost unul din cei mai strilucifi membri ai acelui grup de arhitecti designeri englezi care au dezvoltat, dupi Morris, un nou stil al secolului 20..." El a contri. buit mult Ia constituirea viziunii scolii, Ia acel aspect luminos, simplu si elegant al interioarelor, la simplificirile de forme si la fluenga lineari a dese. nului. Este adevarat ci in contextul misc&rii scotiene de la 1900 Walton a G8ddl6, scoala din ~ brit de geniul gefului ,,Celor patru“. Totusi, in primii ani ai carierei ee ela un profesionist cu experienti, nu este exclus — dup unele miniri de forme — ca el si-l fi influengat pe Mackintosh care era inci ident. V. Arta 1900; Modern Style. (V. pl. 27, 40). Gsdsls, scoala din ~. Colonie artistici maghiari de orientare Sezession(*), mmeista in 1901 de doi pictori decoratori: KérésfSy-Kriesch gi Nagy Sandor. Colonia a exercitat inriuriri mari asupra artei moderne din Ungaria. é = Krieech Aladér a fost unul din cei mai Spiel representangi ai ce inii maghiare si totodat& principalul artizan noii concepfii decorative Masts Dugs vee toadiay B Uiacapeot cu pietert caniely ta talen gh otz Kiroly, apoi la Miinchen, cu pictorul Liezen-Mayer Sandor, attistul sa mat prin compozifii murale de dimensiuni mari ca cea din aula parlamen- budapestan, inttulati Vindtoare si pesout la Balaton, in seco 15. ea spte artele decorative si aplicate, concomitenti cu. precizarea Hid ale secesioniate, oa produe prin 1901, clad ea stabilit la Géd6l “Opera lui Kérdsféy, datorind destul gi picturii engleze derivind din prerafae- “Titism, poate fi caracterizati, inainte de toate, prin tendinga spre o sintezi “fioderna a artelor in care joacé insi un rol important inspiratia folclorici. “De aceea a gi incercat si redescopere sau si reinvie tehnici artistice populare “yechi —in picturi, mobilier, fesituri, ceramici, etc. — si a infiintat la |" Gédé16, in 1904, © coal de fesiitorie artistic’. Printre lucrarile sale mai | jhsemnate se numéra ciclul de panouri murale gi frize pe tema Izvorul artei, " tealizat in 1907 Ia Academia de muzici din Budapesta, ansamblurile de mobi- "lier prezentate in Pavilionul maghiar la Expozitia internationala (1906) de la Milano, vitraliile din vechea clidire a Salonului nagional sau cele din Orato- tlul institucului teologic — ambele din Budapesta — precum gi vitraliile de la | Seminarul episcopal din Timisoara. Cele mai valotoase opere realizate de | artist in Transilvania sint cele de la Tirgu Mures. Aici, in Palatul Culturii, In 1913, ela pictat in fresc’ cele dowd panouri murale din hol, flancind intrarea fiilii de spectacol si a proiectat intreaga decoratie mural pictati a foaierului. ‘Matile compozifii cu multe figuri, inspirate din legende maghiare — opere | gituate undeva intre alegorism gi folclorism — Menestrelul si Jertfa — relevi | ai intii orientarea spre simbolism. Pictura, tinuti intr-o gam& dominati de uri cromatice expresive, caligrafiati cu o finete gi o ritmicitate curbili- fe esenfi muzicali, dezviluie marile insusiri de muralist ale lui KérdsfSy ind, totodati, si renumele european al gcolii, Artistul e un virtuos ce ibuteste si fuzioneze doul tendinse expresive contradictorii: corporalitatea " qnatomick a figurilor, deci relief accentuat, pe de o parte si pe de alta bidi- “nensionalismul visiunii generale decorativiste. O astfel de modalitate, dusi , foarte depart, i. fost proprie gl pictorului Gustav Klimt, pregedintele ocletitii Wiener Sezession*, de inriuririle c&ruia nu se poate feri dealtminteri BU ie cioxisy, Apa cord tecnarch qi FL Hlofoescoe, 1 te froncele fal Aladér KébrisfSy (...) se unese scoala academisti cu impulsurile nazareene ale lui _ Melchior Lechter si maniera ornamental bizantinista a lui Gustav Klime. . "Th aripile laterale ale holului din Palatul Culeurii de la Tirgu Mureg mai sint ‘opt panouri murale mai mici, realizate de trei tineri artisti, inci neidentificati, li se cunose initialele numelor, dar care apartin indubitabil tot scolii, foarte probabil chiar nite elevi ai lui Korésféy. id Geliilale fondator al scolii, pictorul Nagy Séndor, a contribuit gi el substan- 1 la progresul artelor decorative moderne maghiare. Dupi studiile artistice jcute In Budapesta, Roma gi Paris, se stabileste la Géd8l6, pe care nu-l va ial pirisi niciodati, decit temporar. Opera sa, foarte ampli, cuprinde, ingolubaia ptita 88 afari de pictura si gravuri, cartoane pentru vitralii, mozaicuri si tapiserii, Precum gi obiecte de lemn, metal, ceramici, piele etc. Nagy Séndor este, de asemenea, bine reprezentat in Palatul Culturii din Tirgu Mures, prin castocncle din Budapesta, Roth Miksa. Inspirat din mitologia maghiaré, mozaicul fradua BeinGpale demonstreazs, inainte de toate, calititile de decorator ale lul Nog Sindor. Echilibrul intre toate elementele compozifiei, bidimensionaliomal Fimicitatea si verticalismul axelor sau gama cromaticd luminoask dar rece’ inscriu perfect mossicul in planul srhitectural al fajadei. ‘Marea compaciic alegorici, de orientare simbolisti, secesionisti, are o prestanti dessa Elegansa desenului si a proportiilor fiecirei figuri, tesitura lint soidala a fundalului sau armo: a secuiesti, exprimindu-se intr-un limbaj tabil cu cel al marilor simboligti ai Secesiunii. Inspirate din povest! avind eg Principale eroine pe frumoasa Tulia, Kédér Kata, Salamon Sara si, Bada Hlona ~ vitraliile sint rezolvate intr-o modalitate specific 1900, dar'¢i earn fetisticl pentru scoali: 0 struccuri lineari dinamografica, fink cao’ danccik in care se inscriu, conventional-decorativist, personajele $i celelalte clomencs ale compozisiei. V. si Sezession. (V. pl. 17, 18). folubaia ptita (Pasirea albastri), Teatru cabaret din Moscova, orientat pe linia Mir Iskusstwa*, deschis in preajma lui 1914 si inchis in 1930, Canoecn: in Europa mai ales sub titulatura germana ,.Der blaue Vogel" odati oa neuen chiderea sa la Berlin (1921) ca un ,teatru rusesc de avangardi". Cei cans greanizeatit si conduc in Germania spectacolele — in care se imbini inspiratia folelorici rusi cu directile noi ale artei europene (expresionism’, futurions cubism*) au fost V. Arensvari si J. Juzni. gruppo 7 (Grupul 7). Asociatie intemeiati in 1926 la Milano, de gapte tineri arhitecti: Guido Frette, Sebastiano Larco, Adalberto Libera, Carlo Ennicn Rava, Giuseppe Terragni si doi asociati, Luigi Figini $i Ging Pollisi. Stic in mare misuré la baza aparitiei, in 1927, a Miscdri italiene pentru arhitechnn rationala*, grupul a militat pentru functionalism*, impotriva pozigiilor retro- grade, Pompoase, neoclasicizante, specifice migcirii de obedient foccion Novecento, punind la baza arhitecturii ,,Ciutarea sincerititii, a ordinel a logicii si a claritigii...". Principalele teze ale grupului au aparut im tector. yia Rasegna italiana‘, din decembrie 1926, pint in mai 1927, iar reputatie lui a trecut granifele Italiei relativ rapid, membrii fiind inviteti in 1027 a patticipe la expozitia de habitat a societitii Deutscher Werkbund* de la Weisser foffStuttgart. Printre figurile de seami ale grupului se numiri Figist 91 Pollini. Ei au studiat impreunii Ia Milano, afirmindu-se apoi atit ca decermtont de interior si autori de pavilioane de expozitie, cit si in domentul locuintelos sau in cel al arhitecturii industriale (Uzinele Olivetti, Ivrea), Cea mai insemnati personalitate rimine insk Terragni, figurii contradictorie fi cludati, dar de mare suprafasi artistici. Degi aderase inci din adolescons Ja Novecento si gi-a manifestat atagamentul fagi de fascism (pe care aves et 1 desavueze, dealtminteri in vremea rizboiului), el a combitut cu perseverent’ pentru functionalism. Astfel sa situat pe pozitii contrare director pe cee Je incuraja fascismul in arbitecturi, aducind un sprijin substantial Is soca nmigcare care, nu flr greutiti gi ezitiri, a dus pink la urmi arhitectura italien, 89 Guimard, style ~ de Ia neoclasicismul siu provincial, la modernismul european‘ — dupi expresia Giuliei Veronese. Cele mai reprezentative lucriri ale lui Terragni ssint: imobilul de locuinte Novecomun (1927), Casa Poporului (1936), o gradinita _ de copii (1937) si Casa Frigerio (1939-1940), toate la Como. V. si Functio- ‘nalism. | Guimard, style ~. Varianti francezi a artei 1900, numiti astfel dupi Hector Guimard, unul din cei mai prestigiosi reprezentanti ai arhitecturii si decora- “fiei Art Nouveau". El a studiat la Scoala de arte frumoase din. Paris (1885 1889) avindwl profesor si pe arhitectul Violletle-Duc, ale cirui teze functio- naliste* |-au inriurit in mod deosebit. Astfel, de la inceputul carierei, Guimard ins istoricismul, adoptind cele mai noi cuceriri ale tehnicii constructiei 8 pe cea a fierului. Totugi el se socotea un continuator al naturalis- mului derivind din prerafaelitism iar in stilistica sa — dealtminteri originala, linear gi de o deosebitd vervi — se simt atit rezonante gotice flamboaiante, it si ecouri rocaille. In comparasie cu naturalismul scolii din Nancy" inst, Guimard concepe, pe de o parte, structurile mai rationalist, ba chiar functio. | alist, iar pe de alti parte se exprimi mai grafic gi stilizat, mai sintetic, pro- babil si sub influenga lui V. Horta creatorul stilului Coup de fouet". De accea uunii dintre cercetitorii operei sale — ca americanul F. Lamier-Graham — pro- pun pentru acest stil denumirea de ,naturalism abstract’, argumentind visiunea sa ,,nu a constituit o ilustrare a aparentelor naturii, cio abstragere _ 8 proceselor sale fundamentale“. Intr-adevir, astfel de caracteristici apar inci de la primele sale opere de maturitate cum e Castelul Béranger (1897 1898, Paris) si, mai ales, cele din jurul lui 1900, ca intririle in girile de metro din Paris, de unde si denumirea ,,Style Metro" pentru arhitectura lui Guimard. _ Athitectul creeazi aici jocuri grafice tridimensionale, din fonti, ceramicd policromi, sticli si mai ales lumina, alcituind o materie diafana si organicd totodati, in care plismuieste o flori fantastic migcitoare, din nuferi, lalele, orhidee, etc. Modalitatea sa de exprimare este o combinatie de linii si planuri, in miscari curbilinii suple, inviluitoare, fara nici un fel de ascutiguri. Aceleasi | earacteristici sint proprii si mobilierului, limpilor, vitraliilor sau balustra- delor desenate de Guimard care, ca tofi ,oamenii orchestra de la 1900, : ta de la arhitecturi pin’ la ultimul obiect de uz. In propria sa casi Gi909—8t0) "22 as, Mozart, Paris — el desenase tot, pina si flacoanele de api de colonie, executate de marele sticlar fii Blutler René Lalique, sou minerul de argint al bastonului situ de abanos. In evolutia s i sale arhi- _ fectul a tins mereu spre grafism gi o sintezi cit mai abstract’ a formei. Faptul _ feiese neindoielnic prin analiza comparativ a lucritilor din jurul lui 1900 €u cele de pe la 1910, cum sint Hotel Guimard sau Hotel Mezzara (1910— 1912) ambele din Paris. V. si Art Nouveau. (V. pl. 23). %i.g.si.d. v. Consiliul international al societatilor de industrial design. industrial design v. Design, Industrial ~. inelul v. Der Ring. international, stil ~. Termen foarte discutat, folosit pentru a denumi curentul dominant in arhitectura celui de al doilea sfert al secolului 20, expresie in general geometric, ortogonali, apartinind functionalismului*. El a fost lansat in 1932 de doi americani, Henri Russel Hitchcock si Philip Johnson, cu prilejul unei expozitii pe care au organizat-o la Muzeul de arti modern din New York gi printr-o carte apiruti in acelasi an ,,The International Style, Architecture since 1922" (Stilul International, Arhitectura de la 1922). Ei incercau si defineascé stilul astfel: ,,.Dupa tendingele dezordonate si nesigure ale secolului 19 si experimentele confuze si contradictorii de la inceputul secolului 20, a urmat o inflorire semnificativi. Azi existi una gi aceeasi disci- plini, cu reguli destul de fixe pentru a face din stilul contemporan o realitate si in acelagi timp destul de elastice pentru a ingidui interpretirile individuale si co evolusie general... Mai intii, arhitectura este (acum) conceputi in volume si nu in mase. In al doilea rind, a fost abandonati simetria axiali; ea a fost inlocuité cu conceptul de organizare, concept cheie, ingiduind o tepartitie clari a elementelor arhitectonice. Aceste dou principii, la care trebuie adaugat un al treilea, care condamni orice fel de decorasie arbitrar’, constituie aportul decisiv al Stilului Internasional". Intr-adevar, conditiile generale similare — sociale, economice, tehnice gi culturale — ale farilor industriale, rispindirea noilor tehnici ale constructici (mai ales fierul si betonul armat), precum gi uluitoarea dezvoltare a comuni- catiilor vizuale gi implicit a circulatiei modelelor, au contribuit la adoptarea unor solutii similare in arhitectura celei mai mari pirsi a lumii. De la tipurile de buildinguri orisenesti cu multe etaje create de scoala din Chicago" la finele secolului 19, sau de la experientele unor athitecti de la inceputul seco- lului 20 ca T. Garnier, A. Perret, J. Hoffmann, A. Loos, Ch. Voysey sau Ch. R. Mackintosh — corifeu al gcolii din Glasgow* si pind la opera lui Le Corbusier, a lui F. Ll. Wright (v. L'Esprit Nouveau), sau cea a arhitectilor scolii Bauhaus* — s-a elaborat 0 morfologie arhitecturali modern, ce a circulat de-a lungul intregului glob, reprezentind un fenomen progresist, inovator. Principalele acuzatii aduse stilului se referi Ia primejdia uniformizirii, a cosmopolitismului s.a.m.d. In realitate ins nici autorii acestui concept nu Lau gindit ca o formula stilistict unici, absoluta. ,,Daci acest stil este interna- sional — scriau ei in 1932 — aceasta nu inseamni ci realizirile unei_ anume sri seamni cu cele ale altora; el nu este nici micar atit de rigid incit si nu international, stil ~ poati recunoaste cu ugurinsi chiar si operele principalilor sii reprezene i". Si chiar daca stilul international a fayorizat, in anume misura, rispin- unor tendinge dogmatice — cum au fost mai ales cele ale purismului geometric absolut — el reprezint& inci i azi un sistem excelent de norme, “ce pot sta la baza progresului arhitecturii moderne. V. si Functionalism.joventud, stile ~. Titulatura artei 1900* din Spania, dupa revista cu acelasi ‘nume din Barcelona, principalul centru al miscirii. In afari de marele arhi- tect catalan Antoni Gaudi* au mai aparsinut acestei orientiri Don Luis Dome- nech y Montaner care, in colaborare cu unul din elevii sii, Gallisa, a realizat ‘© plastici arhitecturali foarte pitoreasc, colorati, uneori chiar stranie, cu personaje ce ies parca din pereti si o mare varietate de materiale intarsiate, ca la imobilul de pe Paseo de Gracia gi, mai ales, la Palatul muzicii catalane (1906), ambele din Barcelona. Reprezentanti ai artei 1900 din Spania au mai fost de asemenea gi arhitectii Don Henrique Sagnier, a cirei conceptie 1900 este inci plin& de istoricisme, Don José Puigy y Cadafalch sau Luis Masriera, pictor, scriitor si giuvaergiu, ale carui bijuterii au cunoscut o mare faimi europeans, aflindu-se azi in mai toate marile muzee europene si americane. V. Arta 1900; Gaudi, Stil~. Jugendstil. Denumit astfel dupa revista miinchenezi Jugend" (fundati in ianuarie 1896, a apfrut pin in 1940). In acceptia sa general, termenul se foloseste foarte mult pentru a semnifica arta 1900* din pirile de limb& germana sau din Scandinavia, avind o circulatie la fel de mare ca expresia francezi Art Nowveau* sau cea englezi Modern Style*. intr-un sens mai restrins, el semnifick acea manieri floral, curbiliniaré, foarte elegant gi grafisti, creat de hamburghezul Eckmann prin ilustrasiile sau vignetele publicate prin anii 1896—1897 la Munchen, in revista Jugend. Otto Eckmann a fnvatat la Scoala de arte aplicate din Hamburg si apoi la Academia de arte frumoase din Manchen, unde a si inceput si expuna pictur din 1890. Dar cariera sa de pictor s-a terminat curind, artistul hotirind in 1894 si renunte total la acest gen de arti si vinzindu-si la licitatie toate tablourile. Din 1895 el a lucrat mai ales grafici — Ja revistele ,,Pan‘ din Berlin gi Jugend — precum si decoratie murali, fesituri, tapete, mobilier, obiecte de metal, ceramici, etc. V. Arta 1900; Sezession. ‘kalevala, stil ~.Denumirea scolii finlandeze de ard 1900* de tending “nafionalfolclorici (,Kalevala — epopee national finlandezi datorata lui Bliss Loennrod). Principalil promotor! ai miscirii au fost pictorul decorator _ Akseli Waldemar Gallen-Kallela care crease in 1889— 1890 primele ilustragii ~ la poemul ,,Kalevala“ si Louis Sparre poet, folclorist si decorator, ce studiase "atit arta populari cit si arhitectura medievali finlandezi, relevind existenta unui vechi stil nafional, pe care la denumit ,,Carelian". Izvoarele vechii arte careliane, constructii din blocuri mari de piatra, coloane groase, stilpi de " gtanit cioplit sau din trunchiuri intregi de copac, bolti grele, precum gi deco- tagia constind fie din elemente geometrice, fie din elemente antropo sau soomorfe sculptate, sint evidente in prelucririle arhitecturii finlandeze 1900. © prim& ilustrare a stilului k., ce a stirnit interesul striinatasii, a constituit-o pavilionul Finlandei la Expozisia universal’ de la Paris, 1900, creat de arhi " tectii E. Saarinen, H. Geselius gi A. Lindgren. Decorasia si mobilierul pavilio- “nului sau datorat promotorilor migcirii, L. Sparre si Gallen-Kallela. Alte "dowd lucriri din Helsinki datind din primul deceniu al secolului 20, concepute aceiagi trei athitecti, sint de asemenea semnificative pentru conceptia 1900 ndezi: Banca de Nord — in care elementele traditional-folclotice sint _ folosite in solutii formal-constructive de tip functional — si Imobilul societagii | de asigurare Pohjola. Ultima este o constructie agezati pe colful a doua strizi principale, cu parter gi trei etaje si are un caracter insolit datorat mai intii ‘plasticii sale generale, puternice pind la brutalism: bosaje rustice din blocuri wri de piatra, foarte iesite, sugerind parca peretii unei grote. Aspectul suprin- " glitor al lucririi e accentuat si de decorafia sculptati, un relief agresiv ce merge ‘pint la valori de ronde-bosse, exclusiv inspirat din simbolica poemutui ,,Kale- a capete uriage cu expresie dramatic-grotesci, asezate pe consolele eoloanclor duble ce flancheazi portalul sau pe cheile boltilor, reprezentind ‘personaje din epopee — Pohjola, Kullervo, etc. Decoratia sculptata continu’ "cu clemente din fauna gi flora autohton’: ursi tinind baltage, lupi, lincsi, Yeverite ascunse in frunzig de brad, ornament vegetal ce alcituieste brie sau frize reliefate, etc. V. si Arta 1900. (V. pl. 24). _ Klimtgruppe v. Wiener Sezession.Lechner, stil ~.Denumit astfel dupi numele arhitectului budapestan Lechner Odén care a exercitat inrfuriri insemnate asupra Secesiunii* din Transilvania, atit prin discipolii sii, printre care Jakab Dezsé, Komor Marcell, Baumgarten Sandor, cit gi direct, prin lucrarile realizate de el la Cluj si, mai ales, la Oradea. Lechner a tins de la inceputul carierei sale la crearea unui stil neomaghiar. Pind pe la finele secolului 19 insé, experientele sale, ilustrate de constructia Muzeului de arte decorative, realizati in colaborare cu arhitectul Pirtos Gyula in anii 1893—1896, sau de cea a Bisericii parohiale St. Laselé (1894— 1896), ambele la Budapesta, au dat mai repede o fuziune hibri. elemente romanico-gotice, orientale si elemente folclorice. Arhitectul fiiurit o conceptie originalii abia in a doua fai a carierei sale, cind a fost cistigat de secesiune, perioadi ce a inceput odati cu constructia Casei postale de economii (1899-1902) din Budapesta. Eliberat de servitutile istoricismului, Lechner uneste aici rigoarea unei structuri functionaliste* cu fantezia. limba jului original, curbiliniu, de inspiratie folcloric. Noul mod de expresie se concretizeazi intr-un atic festonat, in bidimensionalismul viziunii decorative sau chiar in caracterul popular al motivelor de origine textilé. Lechner a construit si la Oradea in 1909, un mare imobil de raport, fostul Palat Stern din Calea Republicii, colf cu str. M. Eminescu. Avind un parter inalt, mezanin, doua etaje si partial mansard&, clidirea cuprinde magazine, birouri gi aparta- mente, precum si o sali de teatru. Contrar stilului siu specific linia cornigei fe de asti dati dreapti. Serpuite rimin doar coronamentele celor patru bow- window-uri, cite doui pe fiecare fatada. Intre aceste corpuri iesite in consoli ce impart zonele mari ale fatadelor ritmind intreaga compozitie, se intinde o streagina lati, dreapti, pe console de lemn cioplit. lar turnul de colt, rotund ca 0 ,poivritre™ (pipernifa), cu un coif piramidal, are o cornigi concavi in forma de gor. Sub streagin& se intinde o frizi — fie ritmati cu metope intre console, fie continu’ pe cornisa in formi de scotie — decorati cu. motive textile folclorice, in tencuiala colorati. Dar poate cea mai autentici trisituri astilului L., ce apare dealtminteri si in realizirile unora dintre discipolii sii, consti in modul cum sint tratate marile suprafefe: compozitii bidimensionale, realizate din panouri decorative, Atit panourile profilate in tencuial&, cit si golurile asculta de aceeasi lege a ritmului gi a formelor. De aceea ferestrele, ce sint in realitate toate dreptunghiulare, capiti forme variate, in functie de ancadramentele profilate in tencuiali. (V. pl. 11). Liberty stile, Titulatura a artei 1900* folositi mai ales in Anglia si Italia dupa numele englezului Arthur Lasenby Liberty. Decorator si designer, el era in 1862 directorul primului mare magazin de arti extrem orientali din Londra, Farmer and Roger's Oriental Warenhouse“. Spre finele secolului 19 insi el devenise proprietarul unui lang de magazine de arti, atit in Anglia cit si in lumea artei Italia, unde se vindeau produsele atelierelor sale sau ale altor creatori de " viziune Modern Style*. V. Arta 1900; Modern Style. " Lilienstil (Stilul crinului). Titulatura varianti a Jugendstilului* in arta 1900" "din Germania, justificati de caracterul preponderent floral si, mai ales, de larga folosire a crinului in repertoriul ornamental.maa.t.s. v. Cercetare arhitecturald moderna. métro, style ~ v. Guimard, Style ~. mir iskusstva (Lumea artei). Organizatie rust infiingatt in 1890 la Sankt- Petersburg, ce a avut o orientare antiacademist’, in mare parte national- folclorici, corespunzind in ansamblu artei 1900*. La originea ei s-a aflat un grup de gcolari_numit ,,Nevski Pickwidians (,Pickwidienii de pe Neva"), fundat la Sankt-Petersburg in 1880, din initiativa lui Alexandre Benois, viitorul pictor, scenograf.¢i critic de arti, impreun’ cu colegii sii Dmitri Filosofov, mai tirziu publicist, Konstantin Somov, viitorul pictor decorator, Walter ‘Nuvel si, venit ceva mai tirziu, Dmitri Mrezhkovski, viitorul scriitor. In acest cenaclu \,de autoeducasie"’ cum si-au intitulat baietii grupul, au mai intrat apoi Serghei Diaghilev, viitorul creator al faimoaselor Balete ruse*, una din cele mai caracteristice ramuri ale miscArii, precum gi citiva elevi ai Academiei de arte frumoase din Sankt-Petersburg, viitori pictori si scenografi: V. Serov, K. Korovin, Al. Golovin, L. Bakst gi algii. La organizasie vor mai adera inci multe figuri de seami ale artei moderne rusesti, printre care pictorii N. Roe- rich, S. Maliutin, I. Levitan, V. Borissov-Mussatov, M. Nesterov, V. Vasne- yov, M. Vrubel. Concomitent cu nasterea m.i. — spune Camilla Gray — a inceput si ,pitrunds in Rusia, ca o migcare de avangarda, arta 1900 englezi gi cea european’. Astfel ci in 1898, cind a apirut revista migcirii, numiti tot mai. sau publicat regulat opere Art Nouveau" ale artistilor din diferite sari europene: Beardsley, Burne-Jones i alii, proiecte si fotografii de arhitecturi si decorasie de Mackintosh, Van de Velde* si Joseph Olbrich. In deceniul 1880— 1890 se infiingaseri insi in Rusia gi alte cercuri moderniste, antiacademiste, situate tot pe pozigii national-folclorice. Printre cle s-a aflat si aga-numita Colonie de la Abramfevo". Aici, la mosia de lingi Moscova a lui Sava Mamontov, mecena si mare colectionar de arti, se aduna un numir de artisti invitati ce alcktuiau un adevarat cenaclu. Tot aici Elena Mamontova a organizat in 1884 ‘© scoala de artizanat si arte decorative pentru tinerii din sat. Ea era ajutata de Elena Polenova — precum gi de pictorii Vrubel, Vasnejov, Korovin, Serov, Nesterov, Maliutin s.a. Cam in aceeasi vreme printesa Maria Tenigeva, cu ajutorul unui grup de pictori in frunte cu Maliutin si Roerich, infiinteazi pe mosia sa de Ia Talagkino, lingk Smolensk, un institut de arte decorative si artizanat, temeinic organizat gi utilat, pentru biiefii si fetele din sat. Intre i aceste cercuri a existat o continua colaborare: la expozitiile m.i. erau prezentate lucriri din atelierele de la Abramtevo si Talagkino. Maria Teni- ‘geva a finanfat tipirirea revistei cu acelasi titlu, iar Diaghilev, directorul revistei, populariza activitatea de la Talaskino prin articole in care arta ci aceasti mir isskustva 8 se afla pe aceeasi linie progresista a ,,culorii nationale“, ca toata wangarda rusi, concepsie pe care avea si-si intemeieze si el creatia Baletelor use. ansamblu activitatea complex si pasionati care a stat la baza_nagterii ngardei ruse s-a aflat, in mare misuri, pe douX coordonate principale: 1900 ¢i folclorul. Cele dou’ directii sint ilustrate de mai toatl avangarda si de Ia inceputul secolului 20. Pictura, decoragia scenici si costumele create le Benois, Roerich, Golovin sau Bakst, operele lui Maliutin, Korovin, Vas- ww, etc. imbin& visiunea cromatici si ornamentali folclorici, tematica ara rusi cu structurile generale ale artei 1900. Exemple'de viziune 1900 ‘elemente autohtone gisim pina si in pictura din jurul lui 1904, a lui Kan ski, in tablourile intitulate Scene rusesti sau in pinzele lui Chagall care a trecut prin scoala lui Bakst de la SanktPetersburg si n-a pierdut niciodati n pictur caracterul oniric initial, legat de nostalgia satului. Aceleasi trasituri cifice apar, cu atit mai mult, in productia de mobilier, ceramici, feronerie, wpiserie, etc. de Ia Abramtevo sau Talaskino, fie ci s-au datorat unor artigti Roerich (interioarele vilei printesei Teniseva de la Talaskino) sau Benois, artizanilor firani. \cteristicile m.i. apar in bund misuri si in arhitectura rusi a vremii. in jerdrile lui F. O. Schektel — Gara Iaroslav si Casa Riabusinski (1900), ambele Moscova, in conceptia Hotelului Metropol, ridicat in 1903 de W. F. Valcotte tot la Moscova, decorat cu reliefuri i ceramic policrom& de Vrubel, sau in eririle arhitecgilor Al. Sciusev, I. Fomin, Al. Tamanian, etc. motivele opulare sau cele tradigionale se imbin cu viziunea 1900. O alta orientare, fasemenea specifici atit intregii arte 1900, cit si organizafici este simbo- mul, ai cirui principali reprezentangi din Rusia au fost Vrubel si Borissov- jussatov. Primul a invatat la Academia de arte frumoase din SanktPeters- rg, cu profesorul Cisteakov, fiind coleg cu Serov. Pentru calititile sale a st recomandat in 1883 profesorului Prakhov care ciuta tineri talentati tru restaurarea bisericii Sfintul Chiril din Kiev, unul din ansamblurile sloroase ale artei ruse din secolul 12. Experienga pe care a ficut-o Vrubel cu prilej si contactul direct cu marea arta de tip bizantin, vor inriuri puternic sia sa de mai tirziu, spre o viziune lineard, bidimensionals. Artistul a oscut apoi in 1884, li Venetia, decoratia mural a bisericii San Marco, ‘operele mesterilor Renasterii, care Lau interesat cel mai mult. Totusi a sa, departe de a fi istoricisti, bizantinizanti, are la baz 0 conceptie iginal moderna, care va exercita o covirsitoare influenti asupra unei bune ti din avangarda rusi, pe directia simbolismului neoromantic. In 1885 rubel s-a intors intii la Odesa dar, negisind de lucru, a plecat la Kiev unde imine pin in 1888, triind foarte greu. In 1887 el luase parte la marele 's pentru pictura noii catedrale Sfintul Vladimir din Kiev, care a fost it insi de V. Vasnetov. O intorsituri fericiti s-a produs in 1890 cind mit, pe de o parte, cea dintii comanda, la Moscova: ilustragii la o editie fark a poemului ,,Demonul" de Lermontov, iar pe de alti parte, fostul coleg Serov La prezentat lui Sava Mamontov, la Abramtevo, care v-a principalul siu proteguitor si mecena, De-a lungul celor vreo 15 ani isi a mai lucrat (prin 1905 imbolniivindu-se de grave tulburiri psihice), Jrubel s-a inspirat aproape exclusiv din cei mai mari poesi romantici ai siei: Pugkin — din poemul c&ruia s-a niscut impresionanta imagine a infesei Lebdda, fiingi cu aripi diafane, irizate, dar mistuiti de un foc interior €¢ izbucneste prin ochii sii mari, riticisi —, sau mai ales Lermontov, pentru mul ciruia, ,Demonul", a realizat numeroase seri de ilustratii. Interesantmigcare italian’ pentru arhitecturi rational 98 este faptul ci, desi nota dominanti a stilului lui Vrubel pare a fi simbolismul, in pictura gi grafica sa apar gi puternice accente ale altei directii, nascuti tot in cadrul migcirii 1900: expresionismul*. Borissov-Mussatov care a fost, dupi unele pareri, cel mai semnificativ si mai important pictor rus al acestui timp" (C. Gray), a adus in mui, dupa Vrubel, tendingele simbolismului francez direct din atelierul parizian al lui Gustave Moreau sau din cunoasterea operei lui Puvis de Chavannes, El stu- diase mai intii in oragul siu, Saratov, apoi la Scoala de pictur, sculptura si arhitecturi din Moscova, iar in 1891 s-a mutat Ia Academia din Sankt-Peters- burg, fiind si el élevul lui Cisteakov. Dar nici aici n-a rimas decit un an, intor. cindu-se Ia Moscova, unde gi-a inceput propriu-zis cariera lucrind inca intt-un stil academist, dar care lisa si se intrevadi profilul viitorului visitor simbo- list. Mereu frimintat si nesatisficut, Mussatoy a plecat in 1895 la Paris unde a lucrat patru ani in atelierul lui Moreau. El a fost insi in egal misura atras de Puvis de Chavannes precum si de opera academistului Jules Bastien Lepage. In 1899, dup& moartea lui Moreau, Borissov-Mussatov s-a intors in fara stabilindu-se in imprejurimile Saratovului. Aici, la mosia unui protector, avind la dispozitie un parc abandonat si un pavilion parisit, va lucra pind 1a prematurul siu sfirsit. Mai toate compozifiile sale, in tonalitisi cenusit verzui si albastre, cu femei in crinoline, fiinte imateriale, insingurate, ticute dispuse dup o ritmici de o eleganti evanescenta, sint plasate in cadrul acestui parc si au ca fundal pavilionul alb, cu o colonada si un fronton neoclasic, unde a locuit artistul. V. si Arta 1900. (V. pl. 37, 39, 42). migcare italiani pentru arhitecturd rational (in it.: Movimento italiano per 'arhitettura razionale). Apiruti in 1927 la Milano, ca o reactiune a tine. tilor arhitecti, ca cei din Gruppo 7*, impotriva tendinfelor neoclasiciste ale migcirii de inspirasie fascist’ Novecento, ea a fost sustinut’ teoretic si de tindrul arhitect, grafician gi critic Edoardo Persico, redactor la revista mila- nezi ,,Casabella. Prin 1929 el a scris o serie de articole vestite, de mare curaj politic, in care demonstra ci arhitectura moderna, rational, este esen- sialmente opusi oricirui nationalism govin, aga cum o demonstrase pe atunci, strilucit, scoala Bauhaus": cea-pe care, peste cisiva ani, Hitler o va declara ydegenerati“. Multi arhitecti tineri din Italia au ingeles tezele lui Persico cc susfineau in ultima analici, incompatibilitatea dintre pozitiile progresiste in arhitecturi adoptate de aceasti migcare si regimul fascist. Alt sprijinitor important al ei a fost Gio Ponti, unul din cei mai mari arhi- tecti gi designer italieni contemporani. Fla studiat la Milano unde gi-a luat diploma in 1921, stind de la inceputul carierei pe pozitii mai avansate decit Novecento, desi a rimas pini prin 1934—1939 tributar neoclasicismului. Totusi, prin editarea vestitei reviste ,Domus", Ponti a facut inci din 1928 o mare opera de propaganda pentru cele mai noi cuceriri ale arhitecturii si artei mondiale. Iar in 1933, cind a fost numit in conducerea celei de x V. Expozitii trienale din Milano, el a sustinut fari rezerve pe tinerii artisti si arhitecti ce reprezentau avangarda rationalisti milanezi. Din acel moment Ponti a evoluat spre pozitii modernise atit in arhitecturt, in decoragie sau in industrial design, cit si in activitatea sa publicisticl sau teoretici. Operele importante ce au marcat despirtirea definitivi a arhitectului de neoclasicismul musolinian au fost: ,Mostra della Stampa Cattolica (Expozitia presei cato- lice) in cetatea Vaticanului si primul imobil de birouri al societitii Montecatini de la Milano, ambele in 1936. Dar poate c& cea mai cunoscuti luctare a lui Ponti si, totodati, una din capodoperele arhitecturii mondiale, riimine Turnul Pirelli, imobilul administratiei vestitei fabrici de cauciucuri din Milano, realizat modern style 1958. Printre operele sale semnificative, apirute dupi aceasti data, se mai mara Institutul italian (1959) din Stockholm, un nou spital la Milano, opt bile _guvernamentale la Islamabad (Pakistan) etc. V. si Functionalism. V. pl. 34). i. pl lern style (Stil modern), Titulatura artei 1900* din Anglia avind ca centru ndra. Prin extensie ins, cit si in urma faptului ci migcarea engleri 1900 pirut relativ timpuriu, termenul se mai foloseste azi frecvent si pentru ga arti 1900, ca si Art nowveau* sau Jugendstil*. Cunoscut in Europa finele secolului 19 mai mult sub denumirea de stilul englez sau ,,Club yle“ si destul de rispindit pe continent, m.s. este un mod de expresie sobru F elegant si plin de distinctie, ilustrat cu deosebire in arhitecturi, decoratie etioari, industrial design, grafick de carte sau afig. Locul mereu mai mare p care I-a ocupat funcjionalismul* in conceptia englezilor de la 1900, formele jeonice, epurate si puternice ale arhitecturii si ale mobilierului sau simplif- file lineare ale tapetelor gi draperiilor, siluetele simple, functionale si echili fate ale obiectelor utilitare, etc. — creatii ale unor arhitecti ca Godwin, jekmurdo, Ashbee sau Voysey —,au influentat pe multi europeni. Tot stilul deo elegana rafinata si un laconism extrem oriental al lui Beard- ley — cel mai prestigios grafician m.s. —, afigele fragilor Beggarstaff, gravu- lui Crane, Ricketts si Shanon sau Brangwyn, precum gi, in general, operele oduse de revista londonezi ,,The Studio“, au avut un ecou neobisnuit Europa. Dealtminteri, poate cea mai mare parte a izvoarelor artei 1900 ‘aflat in Anglia. Si aceasta incepind inci cu pictorul si gravorul mi x W. Blake, despre care R. Schmutzler afirmi c& ,,... anticipeazi lei tivul Art Nouveau-ului in toati integritatea sa deoarece yin arta sa grafici bat pretutindeni migciri largi, curgitoare, ritmuri originale, alunecatoare, ia i forma inchisi“. Premonitiuni ale m.s. se deslugese apoi la dit li lui Blake, pictorii E. Calvert si S. Palmer gi cu atit mai mult la pictorii facligi, dintre care multi au fost si membrii ai migcirii Arts and Crafts", j} cadrul cireia s-a niscut efectiv arta 1900 din Marea Britanic. ul din paringii m.s.-ului a fost, neindoielnic, Arthur Heygate Mackmurdo, eirui xilogravuri cei ilustreazi volumul din 1883. ,,Wren's City Church“ care el apira opera arhitectului englez Sir Cristopher Wren), sint socotite multi autori ca primele lucriti mature de arti grafic 1900 din lume. Ca imenii orchestra“ ai migcirii insi, el a creat in mai toate domeniile ce a mediului ambiental: de la urbanisticd, arhitecturi ‘orafie, pin’ la textile, grafici de carte sau industrial-design, nemaivorbind factivitatea sa teoretici pe tirimul istoriei artei, al sociologiei sau al econo- politice. Mackmurdo gi-a inceput studiile in 1869, in atelierul unui thitece mediocru din Londra, T. Chatfield Clarke, pe care la parisit insi id pentru arhitectul J. Brooks, cel ce ia fost de fapt primul maestru. orizontul siu artistic s-a deschis realmente prin studiile de la Universi. din Oxford, unde a studiat cursurile criticului Ruskin, mentorul picto. rafaclisi si inspiratorul migcirii Arts and Crafts ce devenise idolul lor intelectuali progresisti din Anglia acelei epoci. Remarcat de Ruskin Invitac de el, Mackmurdo a cilatorit in Italia in 1874—1875. Revenit la indra sia inceput cariera instalindu-se ca athitect si proiectindu-si opera Intregime, de la arhitecturi si decorasie pin Ia obiecte de uz. Pentru a "Pilea executa insi tot ceea ce necesita un astfel de ansamblu, intr-o viziune initwri, Mackmurdo s-a asociat tn 1882 cu cifiva artisti si artizani pentru a finda Ia Londra o cooperativit ce va deveni celebri: ,,The Century Guild (reasla secolului). Pe de alti parte Mackmurdo a devenit unul din prieteniimodern style 00 lui W. Mortis, colaborind ca grafician Ia tipografia de arti a acestuia, ,Kelms- cott Press" de la Hammersmith, Londra, prilej cu care a si realizat gravurile pentru ,,Wren’s City Church“. Un an mai titziu el a fundat revista de arti »The Hobby Horse". Tot pe atunci s-a precizat prima oar si conceptia ori! nali_a ahitecturii lui Mackmurdo, ce suferise pind atunci diferite intiuriri de tip eclectic. Vila construit’ de el in 1883 la nr. 8, Private Road, in Bush Hill Park din Enfield, desi mai arati unele ecouri plastice ale Renagterii nord. italiene, dar mult transformate si mai ales simplificate, aduce si elements ce prevestese parci viziunea americanului F. LI. Wright, creatorul arhitecturii organice*. Stilul siu evolueazit apoi spre o expresie mai laconic, ca in Proiectul casei unui artist, publicat in 1884 in ,,The Hobby Horse", precum si mai ales prin admirabilul stand pentru ,,The Century Guild", de la Expozitia interna. sionala din Liverpool, 1886. In aceiasi ani, Mackmurdo a fost continua pre- ocupat de problemele urbanisticii regionale si de cele ale ,orasului gradini". Si cu toate ci n-a putut finaliza nimic, a lisat o serie de proiecte foarte origi. nale. In 1889 a realizat Hotel Savoy, cea mai mare clidire din Londra acelui timp. Dar capodopera arhitecturii sale rimine Casa lui Mortimer Menpes, de la nr. 25, Cadogan Gardens, Londra, din 1899, cu o fatadii ce se inscrie intr-un dreptunghi foarte frumos proportionat, forma lipsiti de ornamente, cu ferestre elegante, inalte si un raport foarte sobru dar expresiv de culoare cirimida aparenti rosie, cenusiul tencuiclii si albul imaculat al timplirici In 1904 Mackmurdo a renunfat la arhitecturi, retrigindu-se la regedinta sa de la Wickham Bishops, unde s-a dedicat sociologiei si economiei politice. In ansamblu creasia sa, ce a exercitat o mare inriurire atit in Anglia cit si pe continent, este dominati de o contradictie fundamental a modului de expresie pe de o parte stilistica curbiliniari, ondulati, tipici pentru intreaga arta floral 1900 practicati de el in grafici, design, mobilier, textile, ceramici, metal, etc., iar pe de alt& parte viciunea net rectangular’, de o sobrietate geometrici, « arhitecturii. Dealtminteri astfel de contradictii caracterizeaz’ gi opera altor mari personalitisi ale m.s., cum a fost, de pilda, arhitectul Charles Francis Annesley Voysey, care admira la Mackmurdo, mai presus de toate, ,,simjul spafiului". El a studiat la Londra incepind din 1875, succesiv in atelierele mai multor arhitecti: J. P. Seddon — ce apartinea cercului lui Morris —, Saxon Snel — specialist in construirea spitalelor si George Devey — al carui renume s-a datorat constructiilor de locuinge. $i cu toate cd din 1882 s-a stabilit pe cont propriu, din lipsi de comenzi, Voysey nu-si va incepe cariera de arhitect decit peste citiva ani. Pini atunci, ajutat gi sfituit de Mackmurdo care La influenjat in general, a proiectat textile si tapete. Voysey, al cirui renume sa datorat mai ales faptului ci a transformat profund stilul caselor englezesti de far’, si-a realizat primele lucriri de arhitectura prin anii 1888- 1890. Una dintre ele, Cottage-ul (1888 — 1889) pentru M. H. Lakin Esqre, Ia Bishops Itchington, in Warwickshire, prezinti deja principalele caracteristici ale stilisticii sale. Conceptia lui Voysey, vidit functional, pleaca de la princi piul arhitectului Ph. Webb, dupi care plastica exterioari este rezultatul nemij locit al organizirii spatiale interioare si tinde, totodati, la realizarea unci perfecte armonii intre arhitecturi gi peisaj. Este adevirat ca arhitectul nu o rupe cu traditia, inspirindu-se din tipul de casi a rizesului englez din secolul 17 ‘Numai ci nu imiti, ci prelucreazi doar ceea ce e logic constructiv, functional si expresiv in vechea arhitecturi rurali, accentuind in mod special otizon. talele gi inldturind la maximum ornamentatia. Tar in citeva lucriri ce au urmat — cum au fost casele de la numerele 14 si 16 (1891-1892), Hans Road, Londra, Voysey isi dezvolti si precizeazi viziunea realizind probabil modern style lus primele ferestre in banda continua, orizontali din lume, ce vor deveni din cele mai caracteristice elemente ale arhitecturii secolului 20. Deplina irmare dateazi din 1893, cind a construit Casa Perrycroft la Colwall, una din mai cunoscute opere gi cind in revista ,,The Studio i sa publica un teportaj cu ilustratii din lucrarile sale: mobilier, tapete, obiecte in tal, etc. Laconismul si functionalismul viziunii domin si lucririle sale de fie interioara. Intr-un interviu publicat tot in 1893 de aceeasi_ revisti sit incepem si descircim volumele de ornamente nefolositoare gi \depirtim zorzoanele ce degradeazi mobilierul gi obiectele noastre. Sa jucem varietatea modelelor si a culorilor dintr-o camera. Si evitim toate ifiile (stilistice) si si chutiim a obfine ca fiecare obiect si fie de cea mai bun’ tate. Voysey a fost un artist foarte fecund, construind un mare numir vile rurale si proiectind de asemenea foarte multe ansambluri interioare. tre lucririle mai insemnate s-au mai aflat: Vila Broadleys (1898, Lake findermere), Casa The Orchard (1900, Charley Wood), Vila Garden Comer 16, Chelsea, Londra), imobilul de birouri al lui Essex et Suffolk Equitable nce Company (1906, Broad Street, Londra), sau Magazinul Atkinson's M11, Bond Street, Londra). p rol foarte insemnat in istoria m.s. Ia jucat si Charles Robert Ashbee, onalitate multilaterala, arhitect, designer, grafician gi scriitor. Intre 1883 1885 a invitat in atelierul arhitectului George Frederick Bodley din Londra, ind concomitent studi umanistice la King’s College al Universititii din imbridge. Cariera sa artistic a fost dublata de la inceput de o activitate nizatorick neobisnuitd ce a avut consecinte remarcabile pentru dezvol- m.s. Astfel, in 1887 a fundat ,School of Handicraft (Scoala de arti- i), iar in 1888, vestita ,,Arts and Crafts Exhibition Society" (Societatea pzifiilor de Arte si Meserii). Dupi lichidarea scolii de artizanat, in 1895, bee a organizat o cooperativi — ,,Guild of Handicraft (Breasla artizana- lui), ale crei lucréri — decoratie interioari, mobilier, giuvaergerie si argi: au obtinut mari succese nu numai in expozitiile din Anglia, ci gi in mania sau Austria. Astfel cooperativa a primit si comenzi de pe conti- i, ca de pild’ cea a Marelui Duce de Hessen, Ernest Ludwig, pentru a bora la constructia palatului situ din Darmstadt. In afari de activitatea endrul breslei, Ashbee-a realizat tipirituri de arti in propria edituri, Press“. Printre lucririle sale de arhitecturi mai semnificative datoriti lului functional si formelor simple, precum si foarte caracteristice m.s., li grupul de imobile de la nr. 38, Chayne Walk, Londra, realizate intre gi 1904. wfirgit foarte tipice sint si anume opere ale unor arhitecti englezi din gene- Mlle tai virecnice, Gam as © douk lucaet-dig Loaties Me Whae ace 1879, Casa alba) apartinind pictorului James Whistler si The Tower House 185, Casa turnului) datorate arhitectului E. William Godwin sau alte dou’ iri londoneze, Whitechapel Art Gallery (Galeria de arti Whitechapel) si | Horniman, de arhitectul Charles Harrison Townsend. mai fost bine reprezentat si prin operele unor artisti ca Walter Crane, decorator, grafician si teoretician de arti, continuator al directiilor faelite, renumit atit ca ilustrator de basme, cit gi ea vitralier sau decorator general; Charles Ricketts, gravor gi creator de caractere tipografice, sceno- i giuvaergiu sau autor de statuete de bronz, dar care a fost mai cunoscut colaborarea cu graficianul Charles Shannon. Revista The Dial" pe care wditat-o ci, intre 1889 si 1897, a exercitat inriuriri puternice nu numai in lia, ci $i in mai toati Europa. Ali artisti, ca Frank Brangwyn, aduc elementeMiinchner Sezession 102 de stil francez in m.s. englez. Pictor, gravor si decorator de interior, el a fost descoperit de Mackmurdo si recomandat lui Morris, in atelierul ciruia va lucra trei ani. Plecind apoi Ia Paris, in 1896, Brangwyn a suferit, intre altele, si influengele Iui Maurice Denis sau ale grupului siu, astfel ci la intoarcere a Propagat anumite caractere ale nabismului. Influente franceze apar de ase- menea atit in opera pictorului si gravorului William Nicholson, cit si in cea a graficianului Alastair. Primul ¢ cunoscut si din colaborarea cu James Pryde Ei semnau cu pseudonimul ,Fragii Beggarstaff“, cipitind un mare renume in domeniul afigului. Germanul Alastair devenise prin 1908 un ilustrator celebru si in Anglia. Gravurile gi desencle sale realizate intr-un stil foarte rafinat si sensibil — viziune esenfialmente linear’ — erau disputate nu numsi de editorii europeni ci si cei americani. Dar cel mai original si mai mare dintre graficienii m.s., cel care gi-a pus literal- mente amprenta pe arta englezi 1900, ducind-o pinii la apogeu, a fost Aubre Vincent Beardsley, desi moartea, la numai 26 de ani, i-a curmat 0 cari abia inceputi. Beardsley a fost unul din cei mai culgi si mai rafinati artisti epocii, in pofida faptului ci a rimas efectiv un autodidact. In 1888 a lucrat scurt’ vreme ca ucenic intr-un atelier de arhitecturi, iar in 1892, la sfatul pictorului E. Burne-Jones, s-a inscris la $coala de arti Westminster din Londra, dar pe care a pirisit-o foarte curind. Adevirata sa pre; studiul vechilor gravori englezi, francezi sau germani, din studiul pictur prerafaelitilor, din cel al picturli grecesti de pe vase, precum gi din cel artei japoneze. O inriurire special a exercitat-o asupra lui Beardsley grafico lui Rodolphe Bresdin, profesorul lui Odilon Redon, un artist bizar ce devenise in general idolul simboligtilor francezi. Prima confirmare publicd a valorii lui Beardsley s-a produs foarte timpuriu, in 1893, cind avea doar 21 de ani, prin articolul publicat de W. Pennel in ,,The Studio“. Apoi, intre 1894- 1895, el a editat, in colaborare cu Henty Harband, revista de arti ,,The Yellow Book", iar mai tirziu a lucrat constant pentru revista ,,The Savoy“. Dome. niul inspiratiei lui Beardsley a fost, de predilectie, literatura bunului siu amic Oscar Wilde (dealtminteri conceptiile lor artistice se apropiau foarte mult, Beardsley fiind un fel de Wilde al graficii), din cea a marelui american Edgar Allan Poe sau din tematica legendara a muzicii lui Wagner. Viziunea sa vadeste ‘0 uluitoare economie a mijloacelor de expresie si un rafinament al contras telor: de la gravuri cu fondul total negru pe care apar doar citeva linii diafanc albe, pink la o dantela delicata din linii negre pe un mare fond alb. Iar muzic litatea caligrafiei si sobrietatea aproape monahala a ritmului curbelor sint cu totul exceptionale. Dealtminteri acelasi laconism al modului de expresie si miiestrie a contrastelor caracterizeazi si litografiile sale colorate. Cu toati meteorica sa carieri artistici Beardsley a exercitat 0 covirsitoare inrturirc atit in Anglia, cit si pe continent. Ea se simte in opera unor secesionisti vienezi ca Klimt, in cea a olandezilor Toorop si Ch. K. H. de Nerée tot Babberich, reprezentangi ai migcirii Nieuve Kunst, in cea a pictorului de facturi Art Nouveau, Georges de Feure, sau in cea a arhitectului H. MacNair sia altor membrii ai scolii din Glasgow. V. Arta 1900; Arts and Crafts; Func fionalism; Glasgow, Scoala din ~. Miinchner Sezession (Secesiunea miinchenezi). Prima organizatie artistic’ germani apartinind arte 1900*, fundati la 17 aprilie 1892. La acea dati 7% de membri ai Asociatiei artistice din Miinchen (Miinchener Kiinstlergenossen schaft) anuntau public c& ,,fac secesiune retrigindu-se din asociatie, ,,pentru ca printr-o noua uniune. ..“* si poati ,,transforma modalitiile relagiilor artis tice din Miinchen..., de mult deteriorate. Printre membrii_permanenti ‘Miinchner Sezession ondenti ai organizagiei M.S. s-au numirat si uni straini, precum fe ered ae care mulfi erau sau au devenit apoi mari perso- ff antistice, ca pictorii F. von Stuck, F. von Uhde, H. Freiherr von nann (profesorii multor artisti romani ce-au invitat la Miinchen), fctorul si arhitectul Beherens, O. Eckmann, socotit pirintele Jugendstil*-ului, Th. Heine, unul din cei mai mari graficieni germani, principal colaborator “revistelor ,Simplicissimus" si ,Jugend™ si multi aly Saas cizi Tumea artistick miinchenezi apiruse cu multi ani inainte, int Be copane constiente de anchiloza eclectici istoricisti a artei ‘ane, pe de o parte gi pe de alti parte, academigtii, purtitorii ideolo: ine, imperiale. Din inifiativa primilor se deschisese cea dintii expozitie ternationali Ia Miinchen, inci in 1868. lar din 1874 si pind in 1886 se orga- ‘serf nu mai putin de opt expozitii impresioniste, cu o largi participare . Or tocmai impotriva unor astfel de contacte cu arta progresisti speand protestau reprezentantii mentalitigii obtuze, oficiale. In saceaté Ntmosfer’ era firesc ca aparitia organizatiei si sperie autorititile care, in toamna Ui 1892, hotirisc s& intervini direct in organizarea saloanelor oficiale. La tre membrii organizafiei au anunfat public c& Nu vor lua parte la o expo- condusi de Ministerul regal de stat‘. Ei au expus in galeria din ,,Prinzre~ ntenstrasse — o constructie provizorie ce a servit pin in 1898 cind orga- ia a preluat aga-numitul ,,Kunsttempel (Templul artei) din Kénigs- tz — Miinchen. dea i c nizatia M.S., in afari de P. Behrens — care dealtminteri a pi Jaci cucind Manchenul, Iucrind ia Darmstadt, Disseldorf si Berlin — un marcant la ocupat Hermann Obrist, arhitect decorator, sculptor, creator mobile, de textile, ceramici etc. El a avut 0 astfel de reputatie incit pe la I910 unit autori (K. Scheffler) il socoteau drept pirintele Jugendstil-ului. ‘Obrist a studiat mai intii In Heidelberg medicina gi stiintele naturii de care va nine pasionat intreaga sa viagi si abia la 25 de ani s-a inscris la Scoala de si meserii din Karlsruhe, pentru a invita ceramica. Curind el a pirisit scoala, de tip academist, plecind si lucreze intr-un atelier firinesc de din Biirgel, Turingia. Din aceasti period’ dateazi primele sale proiecte ‘ceramic&, pentru athiducele de Saxa-Weimar. In 1890 Obrist a plecat la |, unde a facut studii libere de sculptura si, probabil, primele proiecte » broderii. In 1892 a fundat la Florenta un atelier de tesiituri artistice, impre- ‘cu Berthe Ruchet — cea carei executa proiectele — iar in 1894 sia ‘mutat atelicrul la Minchen, unde sa stabilit. Viziunea simbolista biologici 4 lui Obrist, de factura curbiliniari, violent ondulanti, se inspiri din naturi, intr-un fel original, foarte diferit, de pilda, de naturalismul simbolist al ‘din Nancy". Conceptia sa se glisesa undeva la granifa dintre hipernatu- si vis abstract, dintre reprezentare si metafor& vizuali. Natura reprezenta tru Obrist doar o experiensi formal. Primele sale ,Broderii organice’ — n singur le-a intitulat — printre care mai ales vestita Der Peitschenschlag ura de bici) — broderie cu mitase aurie pe cagmir de lini, albastru esc (1895, Miinchner Stadtmuseum) —i-au impresionat puternic pe temporani. Desi fiecare element—o floare de ciclami, o ridacini, un lujer, niele etc. — in sine, e redat uluitor de naturalist, rezultatul ¢ cu totul i lucrarea find ,,..- pared insuflesit de bitaia puloulat sau de celulele i yiu, miscat de o putere gi o ritmic organica“ cum seria, in a “Yi Pucks, In aculgeard Obrict se apropie mule de forya sltui simbolist orga- leist de la 1900: marcle arhitect spaniol Antoni Gaudi*. Asa cum videste, | te pili, Fincina conceputi pentru Krupp von Boblen, la Essen, inci inainte‘Miinchner Sezession 104 de 1900, dar realizati abia in 1913 si pe care Schmutzler o compara cu ,0 cupoli sparti a unei gigantice flori de iris“. Poate si mai reprezentativ pentru simbolismul oniric al secesiunii miinche- neze, pentru modalitisile sale de expresie curbiliniare, ondulante, a fost opera lui August Endell — arhitect autodidact, decorator, bijutier, ceramist, creator de mobilier, ¢..m.d. El a studiat filozofia la Miinchen, fiind descoperit yi indrumat spre arhitecturi si arti de Obrist, al cirui discipol, intr-un fel, a fost. Prima sa lucrare mai semnificativi, Atelierul de fotografie Elvira (1896) de la Miinchen, ce aminteste mult de arhitectura lui Gaudi, are o fagada stranie pe care se afli un ornament urias in relief, ce a fost comparat fie cu o coada de cometi, fie cu 0 aripii de liliac, fie cu jocul valurilor inspumate ale marii. Orna. mentatia fantastici a acestei cladiri continua in interior cu adevirate pinze de piianjen pe plafoane si, mai ales, in sesitura feroneriei ce forma balustrada scirii. Constructia a fost distrust dup 1933 din ordinul personal al. lui Hitler care o socotea ca cel mai decadent tip de arhitectura. In 1898 Endell @ construit Sanatoriul de la Féhr, iar in anul urmitor a obsinut un mare succes cu bijuteriile sale concepute intro viziune la fel de greu de definite, dat apartinind in orice caz sfetei simbolismului organicist. In 1901 arhitectul a realizat la Berlin asa-numitul Buntes Theater (Teatrul multicolor) pentru Ernest von Wolzogen, lucrare exceptional, unde si-a desfiigurat scinteietor neobis. nuita sa fantezie decorativi, Iucrare din nefericire distrusi gi ea in 1914. Din marele plafon boltit al silii, ornamentat cu un fel de agtri parca din materie organici, atirnau limpi ce pireau fie din alge, fie din corali, incruci- sare din care s-au niscut gi marile motive arboricole pictate pe pereti. Friza Pe care apiireau dragoni, serpi de mare, hipocampi, meduze etc., formele ondulate, reticulare ale cadrului scenei si ale deschiderii lojelor, feroneria in care se impleteau serpi cu meduze si pisiri fabuloase, sau cortina brodati cu larve de fluturi sau omizi, completau feericul aspect al acestui interior halucinant, Tot pentru Wolzogen a mai decorat Endell si interiorul caba- retului artistic Uberbrette (Pe podium) — de asemenea la Berlin — dar cu mijloace materiale mai limitate si folosind mai ales un ingenios joc de culori. In 1906 el a publicat un studiu intitulat ,,.Die Schénheit der Grossstade" (Eru, musefea metropolei) in care emitea idei extrem de interesante despre ceea ce am numi azi design-ul ambiental, iar in 1910—1911 a construit Hipodromul din Berlin. Ultima perioada a vietii Endell sia dedicat-o invitimintului, devenind directorul unei scoli de arte aplicate (Akademie fir Kunst und Kunstgewerbe) din Breslau (Wroclaw). Pe directii pinii Ia un punct aseminitoare cu cele ale lui Obrist si Endell a mers si Bernhardt Pankok care a inceput ca pictor si decorator, interesindu-se apoi din ce in ce mai mult de arhitectura interioari, mobilier, ceramici, textile etc. El s-a stabilit Ia Miinchen prin 1892, a luat parte, in 1897, la intemeierea wAtelierelor reunite pentru mestesuguri artistice’ si a cipitat notorietate mai ales ca arhitect de interior. Printre operele sale cele mai izbutite s- numirat: pavilionul german de la Expozisia universali, 1900, Paris, precum si_cel de la Expozitia internationali a meseriilor artistice, 1902, Torino. Conceptia sa formali, de asemenea de tip simbolist organic, videste ati¢ influenfele arhitectului Van de Velde*, cit si cele ale artei japoneze, gi se inrudeste pind la un punce si cu viziunea interioarelor arhitectului Guimard*. Totusi Pankok vede ansamblul gi fiecare piesi de mobilier mai putin elegant, uneori chiar greoi, foarte burghez si solid, dar nu lipsit de un anumit lirism © alti mare personalitate a secesiunii miincheneze, ce a dus arhitectura, design-ul si artele aplicate mai aproape de pozitiile rasionalismului modern, Miinchner Sezession ost Richard Riemerschmid, de asemenea fondator si colaborator activ al \telierelor reunite‘. Artistul a fost un universalist de cel mai larg diapazon de la urbanism (1907, un oras muncitoresc in Westfalia; 1910, un cartier Jlocuinte la Hellerau) si arhitecturi, pind la decoratie, design in cele mai ite domenii si pictura. Cu opera lui Riemerschmid secesiunea germani pligeste faza strict florali, ornamentala, pentru a pisi in perioada geometric i 1900, in care structura joaci direct un rol plastic, chiar daci formele ite de el mai videsc inci 0 oarecare atractie spre curbiliniarism. ‘aceleasi pozitii sa situat si un alt arhitect decorator, fondator si colabo- oral ,,Atelierelor reunite din Miinchen, Bruno Paul. Interioarele si mobilele sint inci mai geometrizate ca cele ale lui Riemerschmid, apropiinduse el de sobrietatea formal a arhitecturii de tip Wiener Sexession”. Din 1907 a devenit directorul gcolii de pe ling’ Muzeul de arte aplicate din Berlin, intre 1924— 1932 a fost director la ,, Vereinigte Staatsschule fir Freie und indte Kunst (Gcolile de stat reunite, pentru arti liber si aplicati) itala Germaniei. ict cee ae cat ccemceneie Macten eavoralaead| Opping, creator de sticlirie artistici intr-un stil floral foarte accentuat pahare, vase etc. in forme de flori si plante, glazurate colorat, foarte esiv—, olandezul Jan Eisenléfel, creator de argintirie si obiecte diverse ami, alama sau feronerie, chemat la Minchen in 1908, Ia ,,Vereingte ferkstitten", ceramistii Max Laenger si Johann Julius Scharvogel, precum | Engelbert Kayser, creatorul asa-numitului ,,Zinc-Kayser“, un bloc — zinc intat care capiti o mare duritate gi un sunet cristalin prin adaosuri de ymii si antimoniu. Din acest material nou el a ficut cini de bere, vase de felul si farfurii, decorate intr-un stil sobru, geometral. lar atelierul siu se 0 adeviraté scoala artistica in domeniul zincului. i a reprezentat un mediu efervescent, stimulator la inovasii si varietate a dingelor, in general. In 1894 s-a constituit asociagia artistica Neu Dachau“, in 1896 ,,Luitpold Gruppe", socotita ,,a doua secesiune. Apoi in 1897 ‘organizat ,,Vereinigten Werkstatten fir Kunst im Handwerk“ (Atelierele inite pentru mestesuguri artistice) care, mai ales sub imboldul lui H. Obrist, jucat un rol de seam in promovarea decorafiei interioare sia artelor idustriale moderne. Tar in 1899 s-a format gruparea Die Scholle“, cot din ibri ai organizatici M.S. Printre atitea grupiri, ce erau de fapt tot atitea dente, Deutscher Kinstlerbund (Asociatia artistic germani), un fel uniune a secesiunilor din Germania, constituiti in 1904, incerca si giseasci ‘platform’ comuni progresista. Dar in 1909 ,,Die neue Kinstler Vereini- # (Noua asociatie artistic’) din Miinchen a gribit procesul diversificiri flilor creatici. In sfirsit, o innoire insemnati a pozitiilor secesioniste s-a in 1913, odati cu fundarea de citre pictorul A. Weisgerber a organi- »Neuen Miinchner Sezession (Noua secesiune miincheneza). Desi mai avut un rol efectiv, secesiunea miinchenezi a continuat virtualmente existe pind in 1933 cind au dizolvat-o hitleristii, impreuna cu toate celetclte ri din Miinchen. Priviti retrospectiv, organizatia M.S. capiti o insemni- istoric’ cu totul deosebiti. Ea a prilejuit o neobisnuiti dezvoltare a tecturii, decoratiei, artelor aplicate si a celor industriale de tip 1900 din mania, influentind totodati mare parte din Europa Central’. V. Arta Berliner Sezession; Die Sieben; Jugendstil; Miinchener Sexession; Wienernakuba-kurai v. Siro — Uma. Nancy, scoala din ~. Cunoscutii si sub numele de Scoala lorend, este al doilea centru Art Nouveau* dupi Paris. Intr-un fel mai He ca stil, atit in arhitectura cit i in arte aplicate, a fost orientati pe directiile simbolismului de inspiratie naturalist, preponderent vegetal. Seful necontestat al scolii, Emile Gallé, descendent al unei familii de sticlari si ceramisti, mare artist si pasionat cercetitor al naturii, isi gravase ca moto pe usa atelierului: »Radicinile noastre se afla in pimintul pidurii, in muschiul de la marginea izvoarelor“. Gallé si-a inceput ucenicia in atelierul tatilui su, Ch. G. Reinemer dupi care, la 16 ani, a plecat si studieze tehnica sticlei la Weimar si Meisenthal. Dupi un scurt popas acasi, la Nancy, unde sa intors in 1870, a plecat din nou la Paris, in 1871, pentru a studia arta sticlei, cea a smalgului si a gemelor. Din 1874, cind a preluat conducerea atelierelor pirintesti — de faianga de la Saint Clément si de sticlirie, la Meisenthal — Gallé le-a schimbat radical orientarea, introducind nu numai o conceptie tehnick original si foarte variati dar si o noua viziune arti modern’, de tip 1900. In jurul covirgitoarei sale personalitifi ce s-a manifestat atit in artele focului, cit si in decoratie i mobilier, sau grupat un numir de arhitecti, ebenisti, sticlari, decorator, legitori de cirti, graficieni etc., ce au contribuit la constituirea gcolii lorenc. Gallé a obsinut primele confirmiri pe plan national cu faimoasele vase de sticli prefioasi, opalescent, irizat, gravati, continind diverse clemente in masii, lucrati ca o camee sau in marchetitrie, etc., la Expozitia artelor ceramicii gi sticlei din Paris, organizati in 1884 de Uniunea centrala a artelor decorative’. Tar la Expozisia universal pariziani din 1889 i s-a atribuit marele premiv Dar rolul lui Gallé in cadrul scolii depiseste cu mule creasia sa artistic’ propriu sisi. Cu toate contradictiile dintre tendingele sale naturaliste simboliste, pe de o parte si convingerile sale funcfionaliste*, pe de alti parte, el a clabor: un adevirat program estetic al scolii privind integrarea artelor intr-o sint nou’, moderns. Gallé socotea drept principii directoare stilistice ,,atit pentru obiectele de simpli utilitate, cit si pentru cele de lux, simgul logicii in con- structie, folosirea rational a materialelor, instinctul practic al adecvirii gi al confortulul. esi puternic influentati de Gallé, alfi doi sticlari din Nancy, fraii Auguste si Antonin Daum, sau deosebit de geful scolii atit prin Rae aeee: ci, mai ales, prin forme. Ei preluaseri in 1887 0 fabrici de sticli din Nancy cireia iau dat apoi un profil artistic, producind vasele policrome cu reli gravat si turnat, din pasti de sticli sau unele cristaluri ce vor cipita numele de ,,Sticli Daum". Viziunea lor formali, intr-un fel mai cuminte, mai pusin dinamica decit cea a lui Gallé, este mai simplificati si mai compacta totodati. Vasele lor de cristal, ce par direct thiate in materie si foarte moderne, le-au neoplasticism primele succese cu prilejul Expozitiei universale din Chicago, 1893. In alt reprezentant de frunte al scolii, socotit uneori chiar ca seful ei, a fost itectul Eugén Vallin, autorul galeriei de intrare la Expozisia artelor deco- ative din Nancy, precum si strilucit creator de ansambluri interioare: nobilier, semineuri, Kimpi, tapete, ceramici etc. Stilul siu se inrudeste cel i mult cu naturalismul lui Gallé. Vallin traduce parci in lemn procesul terii vegetale, atit prin felul cum se inalgi si se curbeazi piesele, cit si profilurile lor. In ebenist de mare renume al scolii a fost si Louis Majorelle. Pentru cali- tea exceptional a interioarelor sale el este uneori comparat cu marii crea- tori francezi de mobilier din secolul 18 si numit ,,Cressent al Art Nouveau- ului‘. Majorelle depigeste stilul scolii, imbinind forme inspirate din natura “cu altele inventate, fantastice, dar care fuzioneazi perfect cu lumea vegeta- Jelor stilizate. In sfirsit, legatoria de cari a fost reprezentatd poate cel mai din intreaga arie Art Nouveau la Nancy, mai ales de René Wiener, Gamille Martin sau Victor Prouvé. Prin inalea calitate si varietate a tehnicilor folosite, mozaicuri, intarsii, gravuri, relief etc., prin cea a desenului, a compo- ‘eitiei si a cromaticii, precum si prin acordul dintre legitorie si stilul operei literare, ei s-au situat pe cele mai inalte pozitii ale acestei arte, in general ‘strdlucit ilustrati in arta 1900 de creatori ca Beardsley sau Van de Velde*. ajunsese la apogeu, cigtigindu-si un binemeritat renume, la finele seco- lului 19 scoala suferea concurenta Parisului. Motiv pentru care artistii s-au | grupat in 1900 in ,L’Alliance Provinciale des Industries d’Art* (Alianta inciala a industriilor de arti), organizasie meniti si le difuzeze mai eficient | cfeatia. Prima manifestare importanti a grupirii, ,,Expozisia scolii lorene de ‘arti decorativa", a avut loc in 1903, la Pavilionul Marsan al muzeului Luvru idin Paris, Un an mai tirziu, murind Gallé, migcarea incepe si decadi, mergind ‘upot ping a o comercializare prost inteleast a producsiei, in dauna calitigit | attistice. V. si Art Nouveau. (V. pl. 38). neoplasticism (in ol.: Nieuwve Belding). Miscarea olandezi de avangarda, " numité astfel dup’ doctrina pictorului Piet Mondrian, cunoscuti si sub | humele De Stijl (tilul), dupa titlul revistei fundati la Leyda in 1917 de Mon- _ drian, pictorul, arhitectul si criticul Theo van Doesburg si pictorul Bart van der Leck. Scopul final al miscitii era lupta ,,.. -pentru formarea unei unititi {oternafionale in viata, in Arti, in Culturi, prin ,,...opera de arti pur plas- | del, prin crearea unui echilibru intre ,,iniversal i individual" iar programul fl se poate tezuma la motoul celei de a doua prefefe a revistei (octombrie 1919): ,Scopul naturii este omul, scopul omului este stilul. 1 ees a ajuns la o viziune proprie, la ,,conceptul de abstractie obiectiva ol |, Read) abia pe Ia 40 de ani. Dupi absolvirea Academiei din Amsterdam | pl trecuse, rind pe rind, de la academism la impresionism, la fovism, ba chiar, | upi 1907 gi la simbolism, influengat in oarecare misuri de compatriotul siu _ Toorop. Evident nesatisfacut Mondrian a plecat in 1911 la Paris unde a avut fevelatia cubismului*. De-a lungul vestitelor sale serii de ,copaci", de ,,cate- drale“ sau naturi moarte, realizate aici in urmitorii trei-patru ani, el s-a apro- it mereu_mai mult de o art abstract realizati exclusiv din verticale gi rlzontale. Intors acasi in iulie 1914, din pricina bolii tatilui siu, a fost Wurprins de izbucnirea rizboiului si silit si rimin& in Olanda. In perioada heousta de meditasic gi claborare i-a cunoscut atit pe tovarisii din viitorul iru De Stil, cie gi pe filozoful M. H. Schoenmaekers, ale cArui teorit aveau Wel influengeze in orientarea si precizarea tezelor n. Sistemul acestui filozof, intitulac ,,matematici plastice”, expus mai ales in dou’ lucriri ,,Noua imagineneoroméneasci, arhitectura ~ 110 Jemn zvelgi, strunjisi, legati cu longeroane de lemn, sustin 0 mare supra- structuri de zidirie (arcade trilobate in acolada si un antablament complet), inalté cit stilpii, ce pare excesiv de grea pentru punctele sale de sprijin. Impresia mai este accentuati gi de ornamentatia in relief puternic, din cera- mica smilfuiti policroms. Peste corniga mult iegita a antablamentului de cera- mica apar din nou piese din len: capetele grinzilor transversale si consolele ce sin streagina foarte lati a acoperigului. Si cum intre grinzi si console rimin vizibile spatii importante, acoperigul — mare, inalt si invelit cu tigli — pare suspendat. In decoratia de ceramic apar elemente eclectice: motive geome- trice clasicizante sau motive florale renascentiste (dar interpretate ondulant, in spirit 1900), acoperi toatii suprafata zidiriei foigorului, iar tehnica in sine, relief inalt, colorat in alb, albastru si ocru, de tip Luca della Robia, contras- teazi cu relativa sobrietate a vechii arhitecturi romanesti de la care, evident, porneste arhitectul. Totugi, in pofida licentelor pe care gi le ingiduie Mincu, fayi de logica constructiva si fagii de cea a coerentei stilistice, in ansamblu, compozitia se justificA vizual, are un aer vesel, vioi si, mai ales, romfnesc. Unul din cei mai vigurogi si mai tipici reprezentanti ai arhitecturii n. a fost Petre Antonescu. El a studiat (1893— 1898), la Scoala de arte frumoase de la Paris, devenind apoi profesor si, mai tirziu, rector al Academiei de arhitecturi din Bucuresti. Creatia sa, foarte fecundi in general, numri mai mult opere de stil m., fie locuinge, ca’ cele de pe str. Orlando nr. 8, Piata Al. Sahia nr. 1 str. Aurel Viaicu nr. 19, fostele Case Oprea Soare, str. Apollodor nr. 1 (azi Restaurantul Bucur"), sau Casele Bratianu, str. Biserica Amzei nr. 3— toate ridicate in Bucuresti inaintea primului rizboi mondial; fie programe mai ample ca vechiul Minister al Constructiilor (1906—1910, azi Consiliul popular al _municipiului Bucuresti), fosta Bancd Marmorosch-Blanc, str. Doamnei (1915-1923, azi Banca de Investitii), imobilul fostei Societéti Politehnice, calea Victoriei (azi diverse birouri) — toate la Bucuresti — sau fostul Palat Comunal din Craiova (esi Consiliul popular municipal). Arhitectul imbini 0 serie de elemente ce apartin fie repertoriului international, fie celui autohto: socluri monumentale cu bosaje mari, piese masive (coloane si console, chei si ancadramente, supradimensionate) de multe ori firi nici o functie constru tivi, ci doar una decorativi, sugerind constructia arhaici sau cea rust modenatura si reliefuri de asemenea foarte iesite in afari, in care se amesteci izvoare nationale (briie in torsad’, butoni i chenare moldovenesti, capitele si balustrade de inspiratie brincoveneasca, etc.), cu cele ale repertoriului simbolic heraldic european (scuturi, dragoni, vulturi, grifoni, cochilii, etc.); precum si forme tradifionale de goluri, trilobate sau in acoladi, amestecate cu altele, semicirculare, portale in retragere, de proportii si profil romanic sau Tenascentist, etc. Acest proceden nu fereste total opera de eclectism. Dar ansamblul fnclin& totusi balanta spre o fizionomie natio1 Ceilalgi reprezentanti ai arhitecturii, desi au folosit modalitii vari au demonstrat si ei de cele mai multe ori trisituri arhitecturale tipice, a ciror identitate se poate stabili. Printre ei se numiri Grigore Cerchez — autorul vechii clidiri a colii de arhitecturi (1912—1917) din Bucuresti, unde intervin atit elemente de inspiratie bizantini si brincoveneasci, cit gi altele clasiciste: ‘ove, denticule, mascaroane pe console, etc., — Cristofi Cerchez — con- structor, printre altele, a citorva lucriri specific romfnegti de o deosebiti elegant gi echilibru in Bucuresti (Casa Dr. Minovicl, pe goseaua Kisselef, fosta Casd Manoilescu, str. Remus sau Casa N. Popescu, str. Sf. Stefan). Pe pozigii similare sau mai situat: N. C, Michiiescu, care a construit in cola- borare cu A. Clavel, Palatul societapii functionarilor publici din piaga Victoriei, nieuve beelding i (azi dispirut), ce fusese decorat pe timpanul central cu o picturi Luchian; Paul Smirindescu, autorul imobilului fostului_ ziar sul, ste. Brezoianu (azi ,,Informagia Bucurestiului") sau al fostei ; Astra Romdnd (azi Institutul de proiectiri chimice) Piata Rosetti, ele din Bucuresti; State Ciortan, arhitect al mai multor administrasii fanciare sau case de locuit in Bucuresti; A. Culina, ciruia ii apargin, intre Je, dou’ lucriri foarte armonioase, tot din capit imobilul de raport n bd. Hristo Botev nr. 3 si Casa Kimon Loghi, str. Viigoarei; sau alti autori, tificasi, creatorii unor edificii de raport de stil n. cu structuri tipice 0, cum ar fi cele din Bucuresti — str. Galati nr. 76, Calea Calirasi colt Columbelor, str. Stirbei Voda colf cu str. Schitu Magureanu, bd. demiei coly cu str. Edgar Quinet, 5.2. ersonalitate deosebiti, prin talentul si orizontul siu artistic cultural pe de arte si, pe de alta, prin valoarea activititii sale de cercetitor al vechit arhi- i rpmanesti sau cea de profesor, a fost Niculaic Ghica-Budesti. Cea mai nnificativa operi a sa din Bucuresti este fostul Muzeu de artd najionald Muzeul de Istorie a Partidului Comunist, a migcirii revolusionare i ‘cratice din Roménia), realizat intre 1912 si 1938, acum partial trans- Edificiul are un echilibra monumental, reiesind inainte de toate din npozitia unor volume relativ simple, in care elementele vechi roménesti Onele ornamentale folosite cu mare economie, se articuleazit dupi o vidita ‘constructivi. Athitectul nu recurge la piese iesite din scari — chei sau e supradimensionate — nici In antablamente grele, Ia mascaroane sau Yelemente clasiciste care, in stilul n. frizeazi eclectismul. El cauti mai aba o anume picturalitate lipsiei de orice iluzionisme, prin ritmicitatea ntre plin si gol si, mai ales, prin efecte de vibratie si culoare, N. Ghica- Udestt obfine aceasti modalitate de expresie, bidimensionali,, foarte tipick ntru modernismul conceptiei de la 1900, prin contrastele dintre suprafetele ide carimida aparenti (discret animate de o decoragie geometric’, gta- , pe deo parte si chenarele, arcele sau coloanele de piatri albi, pe de parte. In ansamblu lucrarea ne relevi un creator de vi june rafinati, ; dotat cu un pronunfat simg al misurii si al proportiilor, ce tinde la o ‘intezi, modern, a elementelor traditionale. Poate mai edificatoare corespondenta cu viziunea 1900 a stilisticii sale n. este creatia arhi- glut N. Ghica-Budegti in domentul decorayiei interioare. Unele desene, le publicate in 1906 de revista ,,Arhitectura‘, sau piese pistrate, ne Meee acccast visiune refionalists, cchilibrati, cfutind expresia modemni hor structurl si elemente specific nationale, de data aceasta preponderent orice. Astfel mobilieral creat de arhitect la inceputul secolului 20 con- ‘din piese usoare si elegante, fari ciubucirie masiva sau decoratie arbi , doar din scinduri ferestruite si traforate, avea structura perfect vizibili, tituind implicit si expresia plastick fandamentalit. wisia arhitecturii n. ca gi a celotlalte gcoli nationale din arhitectura euro- nif de la inceputul secolului 20 dealtminteri, a reprezentat, neindoielnic, fenomen semnificativ, inscris pe linia inovatoare 1900. Ea n-a putut insi wai prea mult, intrind in opozitie cu o serie de conditii noi. Arhitectura trebuia si rezolve marea problemi a acordului — logic si conform flor parametri socali, economici, tehnict si esteticl — dintre lumen formielor Wi noile functii urbane, industriale, etc., sarcini pe care arhitectura n. n-a ma sh o duct la bun sfirsit. V. si Arta 1900 in Romania. (V. pl. 9, 10). we beelding v. Neoplasticism.Nieuve Kunst 112 Nieuve Kunst (Arta noua). Scoala artei 1900* din Olanda ce s-a caracte! in arhitecturi, mobilier si arte aplicate, prin imbinarea funcfionalismului*, cu inriuriri extrem-orientale (mai ales javaneze), precum gi printr-un limba} preponderent curbiliniar, ondulant, de unde si denumirea ,,Paling Stijl” (stil sipar). Personalitatea cea mai insemnati a arhitecturii 1900 din Olanda a fost Hen- drik Petrus Berlage, in general figura de prim rang a artei curopene, exercitat o adeviirati fascinatie asupra tinerei generafii. El a studiat la Zirich, stabilindu-se apoi ca arhitect in oragul siu natal, Amsterdam. Printre primele caracteristice ce marcau pozitia antieclectica si tendingele sale inova- toare, s-au aflat Imobilul societaii de asigurare De Nederlanden (1895) din Haga Casa Iucratorilor diamantari (1899-1900) si capodopera sa, Bursa (1897 — 1903), ambele din Amsterdam. Berlage folosea forme traditionale neerlande=c de stil romanic, precum si elemente decorative sau combinafii de materiale (cirimida aparenti si piatra alba), luate din folclor, in solutii functionale. Si cu toate ci o astfel de combinatie cu greu rimine neatinsi de, eclectism = de pildi uriasul acoperis de sticla gi metal al holului Bursei din Amsterdam, sprijinit pe un sistem de arce gi coloane grele, neoromanice, din cirimida s! piatra — ansamblul are unitate si, mai ales, un aer pe cit de modern, pe atit de olandez. Mai presus de toate inst Berlage este cel ce a luptat pentru 0 cunoastere cinstit a problemelor arhitecturii", pentru o atitudine ,,morala" in arhitecturi, pentru exprimarea directi a materialelor si a structurilor. Giedion consider ci Berlage ,,a redat peretelui, pink atunci spart in mod haotic (...) unitatea suprafeei plane“. Si ci aceasti conceptie a peretelui yavea si devini punct de plecare al noilor principii arhitecturale...“" din jumea intreagi. Foarte caracteristici pentru stilul N.K. este si opera arhitectului Willem Krom hout autor, intre altele, al Hotelului american (1898— 1900) din Amsterdam, Precum si cea a arhitectului Pieter H. Mutters. In unele imobile de raport, ridicate Ia Haga pusin inainte de 1900 — ca cele din Haagstrrat 30 sau Wasse naarseweg 11 — Mutters realizeazi o fuziune foarte original intre structura tradifionali olandezi si o bogatk decoratie in ceramici, feronerie si lemn, de tip 1900; florali, curbilinie, ondulanta. Lui i s-a datorit si Pavilionul olande: Ja Expozisia universali (1900) de la Paris al cirui interior a fost realizat de alt reprezentant de seama al stilului N.K., decoratorul si bijutierul Theo. dorus K. L. Sluyterman. Profesor de ornamenticé Ia Scoala politehnici din Delft, cel din urma a mai decorat si Sectia olandexa la Expozitia international a meseriilor artistice (1902) din Torino. In sfirsit, pe aceeagi linie a decoratici NiK, se inscrie si Jacob P. van der Bosch, creator de mobilier, limpi, czhle de ceramici, etc., care a colaborat in repetate.rinduri cu Berlage. Una din lucririle sale de prestigiu a fost decoratia interioari a Cafenelei De Kroon (1898) in Amsterdam. Printre cei mai caracteristici reprezentanti ai artei 1900 din Olanda se_ mai numira si pictorii Toorop, Thorn Prikker sau Dijsselhof, sculptorul Da Costa graficianul Nerée Tot Babberich si ceramistul Colenbrander. Johannes Th Gan) Toorop a fost probabil cea mai puternici personalitate dintre acestia. Niscut in Java, el a venit in Olanda abia la 15 ani, iar sase ani mai tirziu a inceput si urmeze cursurile serale ale Politehnicii din Delft. Foarte curind insi renunsi la acest domeniu, pentru a studiat pictura (1880 — 1882) la Aca- demia de arte frumoase din Amsterdam gi apoi la cea din Bruxelles (1882— 1883), in atelierul lui J. F. Portaels. Dupa_un timp petrecut in Anglia, unde s-a si insurat, Toorop a inceput din 1885 si expuni ca invitat, cu grupul re a Les XX“ Ja Bruxelles unde s-a si imprietenit cu pictorul James Ensor si cu Nieuve Kunst simboligti Maurice Maeterlinck si Emile Verhaeren. Iar in 1890 s-a lit Ia Haga. La acea dati Toorop parcursese citeva faze de experiente irale trecind, rind pe rind prin realism, impresionism si neoimpresionism, itru ca si ajungi pind la urmé la acea viziune simbolist’ populati de amin- Javaneze, ce va constitui una din ridicinile artei 1900 din Olanda. Procesul rapid al dezvoltirii acestui virtuos al picturii si graficii a uimit, ba a indignat.’ Dar daci pictura lui Toorop dinainte de 1890 nu adusese vreo utate stilisticl, conceptul siu simbolist, chiar daci literaturizant, a repre- entat una din cele mai originale expresii ale artei 1900 din Europa. El a at © mare inriurire si in afara Olandei: in Germania, Austria, Scandi- , etc. Viziunea lui Toorop in pictura, in grafick sau in artele aplicate, a nstituit si o perfect’ exemplificare a dou’ din principalele caracteristici epresive 1900; stilul linear, ondulant si fuziunea ornamentului cu forma. construia structura tabloului dintr-o armitur’ decorativi — un snop de ondulante — in care ageza, izolat, ca niste semne plastice, figurile, natura i obiectele, ce sint obligat antrenate in ritmul dinamic al tramei. Mai wult, in lucririle sale, pe care si le intituleazi ,,Lijnenspel" (Joc de linii), Mecutate de predilectie in creti neagra si creioane colorate, Toorop continua fmiitura ornamental si chiar elementele compozitiei pe rama de lemn foatte th, In lucriri ca Cele trei logodnice (1892) sau Cintecul timpurilor (1893) — am- ¢ la muzeul Kréller-Miller, Otterlo — sau Arta veche si Arta noud (1892), le la Haags Gemeentemuseum, pictorul realizeazi, pe de o parte, o sintezi mpozitionali intre tablou si rami, iar pe de alta parte, prin structura linear’ pare ci se continui si peste rami, aboleste autonomia cadrului inglobind erarea in ansamblul artistic inconjurator, ca un tapet sau, in general, ca decor arhitectural Toorop foloseste armiitura lineari nu numai in picturd wu in gravuri — Fata cu lebede (1892, Rijksprenten Kabinett, Amsterdam) — afiy — Ulei de salatd de Delft (1897, Muzeul Kaiser Wilhelm, Darm- it) — dar si in mobilier: leaginul de lemn sculptat gi traforat (1900) din ia Dr. W. J. H. Leuring, Haga. torul, graficianul si decoratorul Johan (Jan) Thorn Prikker a apartinut isi orientiri simbolist-literare, fiind de la inceput sub influenta lui yp. Mai tirziu el sa deosebit de acesta prin atractia citre neocatoli- mul francez la care a ajuns, inrturit fiind de pictorul Maurice Denis. Thorn cker a invitat la Academia de arte frumoase din Haga (1883— 1887), dupa sa stabilit in acelasi orag, cilétorind insi foarte des la Bruxelles si legat si el de grupul ,,Les XX". Din 1904 a fost numit la Scoala de arte ieserii din Krefeld, unde a rimas pin’ in 1910, functionind apoi ca profesor diferite scoli de art’ din Germania — Hagen, Essen, Ueberlingen, Min- en, Diisseldorf si Koln, unde a si rimas pina la sfirgitul viesii. Thorn Prikker atit pictur de sevalet, cit si graficé, picturd murali, vitralii, mozaicuri » Una din cele mai cunoscute pinze ale sale este Mireasa (1892-1893, zeul Kréller-Miller, Oterloo). i W. Dijselhof a invatat Ia Scoala normalA Rijk si la Scoala de arte si tii din Amsterdam. Prin 1889—1890 a cilitorit pentru studii impreuni colegul siiu, graficianul si decoratorul Th. Willem Nieuwenhuis, in Germa- , Austria si Franta, lucrind o vreme la Paris. Pini in 1900 Dijselhof a facut (i mule grafici, atit in Olanda cit si in Belgia, intr-un stil foarte ornamentat, le pentru directiile N.K.: simbolismul, in care se impletesc izvoare medie- olandeze, cu ecourile batikurilor javaneze. Dupi aceea el s-a dedicat Jusiv picturii.Nieuve Kunst 114 Sculptorul Jozef Mendes da Costa, una din cele mai ciudate figuri ale vremii, ‘pe care critica contemporani il socotea ,,un gotic javanez', a invigat la Quelli- nusschool (1879-1881) si apoi la Scoala de arte gi meserii, ambele din Am- sterdam. In anii urmitori, 1885 — 1888, a lucrat la sculptorul L. Zijl, unul din colaboratorii lui Berlage, dupi care si-a inceput propriu-zis cariera indepen- denti. Desi Da Costa a creat gi sculpturi mare — Monumentul generalului De Weet, (1915—1917) la Hoenderlo — domeniul su cel mai caracteristic » fost plastica mica. ,,in statuetele gi piesele sale de ceramic’ — spune Rheims — el a teprezentat de predilecsie 0 flori si o faund ciudate, ale ciror forme si atitudini sint stilizate intr-o manierd savanti si primitiva totodati, Ultimul din seria celor cinci reprezentanti ai tendingelor orientalizante in cadrul stilului N.K., ceramistul Theodorus A. C. Colenbrander, a jucat un rol deosebit in dezvoltarea industriei artistice olandeze. Dupi o perioadi destul de rodnick de creatie in domeniul decoratiei arhitecturale, el a devenit conducitorul vestitei manufacturi de porfelan ,Rozenburg“ din Haga (1884— 1885). Din 1895 Colenbrander gi-a schimbat domeniul de activitate, condu- cind citiva ani fabrica de covoare din Amersfoort. Ca in ani din preajma izbucnirii primului rizboi mondial si revini la ceramici, lucrind in alte manu- facturi de porfelan, ca ,Zuid-Holland“ din Gouda si Ram“ din Arnhem. Migcarea N.K. a mai fost reprezentati prestigios gi de alti artisti printre care, mai ales, ceramigtii Adolphe le Comte gi Jurriaan J. Kok ce a condus si el manufactura Rozenburg intre 1894—1913, marele grafician Christophe Karel Henri de Nerée tot Babberich, mort prematur, tapisiera Agathe Johanna ‘Wegerif:Gravenstein, gravorul Samuel Jessurum de Mesquita, 9.8. V. si Arta 1900. (V. pl. 23). ganic, arhitectur’ ~.Orientare moderni din prima jumlitate a seco- mi 20 care, desi definiti inci de principalul siu promotor, arhitectul amé- ‘ican F. Ll. Wright, prin opozitie cu funcfionalismul*, pleack de Ia acelasi incipiu fundamental al acordului dintre functie si forma. Cu toate ci sint greu de conturat cu exactitate, diferitele pozitii manifestate in sfera arhitec- furii o. pot fi cuprinse in dows mari categorii. Prima, in ordinea cronolo- “gici, cea naturalist, biologici, se intemeiazi pe teza dup care orice oper Ge arhitecturi trebuie si posede acelasi echilibru, aceeagi perfecti armonie fntre intreg si piri gi aceeagi absoluti subordonare a organelor secundare fafa de structura general, ca un organism natural. O astfel de poritie teore- “tick a susfinut, inck din’ 1850, sculptorul american Horatio Greenough si, fe la 1880— 1890, corifeul gcolii din Chicago", arhitectul L. H. Sullivan care a nsat sloganul ,,Forma urmeazi functia“ Dar cel ce a dus conceptul de arhitecturi 0. pin’ la un punct de culme, printr-o oper strilucies, a fost Wright. El socotea ci arhitectul trebuie sii se Inspire din felul in care ,,imbricimintea expresivi a cirnii acopera scheletul, | in contrast cu articulatia scheletului insisi*. Tot organicismului biologic tar | qpartine — dupf unele pireri — si teoria Binfichlung-ului (a intropatiei) care gra gisit multi partizani, de exemplu printre reprezentansii artei 1900" ince- pind cu Van de Velde*. Considerind ci formele artistice si cele arhitecturale fine, in ultima analizé, transpunerea directi a senzafiilor, ei tindeau si aplice | principiile viesii organice lumii formelor create de om. ‘A doua pozitie a arhitecturii 0. — promovati dup& ultimul rizboi mondial, ai ales de arhitectul Herman Hugo Hiring — nu implica direct biologicul, " {ntemeindu-se pe teza dup’ care orice clidire trebuie si fie priviti, inainte | de toate, ca ,un organ in slujba celui ce o locuieste“. Este adevirat ck prima “Variants, biologicl, departe de a fi o noutate absoluti, a stat inci la baza arhi- feturii clasice grecesti si romane, precum si a multor creafii ale Renasterii- respondenta dintre constructia si raporturile de proportie ale corpului Gmenesc, pe de o parte gi cele ale monumentului de arhitecturi grecesc din jlul 5 iesn., pe de alt& parte, avea si fie preluati ca o lege de bazi atit de : wit, eft gi de Giorgio Vasari saut Michelangelo Buonarroti. Totusi “ eonceptul organic faurit de Wright a fost calitativ nou. ‘fn ,,Autobiografie* “qrhitectul insisti asupra faptului ci a fost crescut Ia tard (1879 — 1884), in 3 Tegat de piimint al unei familii de pionieri unde a cipitat, in afark de “[iibirea de natura si materiale, o educatie modern’, hriniti cu operele Iut fiuskin sau cu cele ale arhitectului Viollet-le-Duc. Studiile de inginerie de la iversitatea din Wisconsin le-a intrerupt numai dup’ doi ani (1886), pentru § pleca la Chicago unde incepuse cea mai mare campanie de constructie din ite cunoscuseri pink atunci Statele Unite. Aici, dup ce a lucrat cftva timporganic’, arhitecturi ~ 116 laJ. L. Silsbee, arhitect ce practica acel Shingle Style* tipic pentru noile aseziri ale pionierilor americani, el a intrat (1887) in atelierul lui Sullivan care ia fost marele profesor de arhitectur’. Wright s-a format invijind de la Sullivan si de la asociatul acestuia, Dankmar Adler si fiind inriurit de alfi arhiecsi americani din est, ca B. Price si, mai ales, H. H. Richardson. El a depasic ins foarte curind nivelul scolii din Chicago marcind, inci de pe la 1893 cind piiriseste atelierul lui Sullivan, o viziune proiectati spre secolul 20, ce avea si joace un rol de seami in arhitectura mondiala. Lisind la o parte primele sale lucriti ce videsc note originale, cum au fost Moara de vint (1896) de la Spring Green gi Golf Club (1898) la River Forest, conceptul de arhitectura 0. se nagte de pe la 1900, odati cu maturizarea visiunii in seria ,,Caselor de prerie" care vor constitui programul de predilectie al lui Wright. Proiectele unei astfel de case, publicate in 1901 in Ladies Home Journal", precum si unele lucriri remarcabile realizate — Willitts House (1902, Higland Park, Illinois), Heurtley House (1902, Oak Park), Martin House (1904, Buffalo, N. Y.) sau Robie House (1909, Chicago) si Thomas Gale House (1909, Oak Park) —, ilustrau deja principalele trisituri ale organicismului sintetizat de Wright, in cele ,,gase criterii*: simplitate, stil individual, caracterul organic al compozi- siei, armonizarea culorii cu ambianfa, accentuarea caracteristicilor materialelor folosite, planul care si exprime, ca si elevatia, caracterul individual al compo- zitiei. Una dintre tezele fundamentale ale conceptului sku organic — ,,Casa sii se asocieze cu terenul, si devin naturala in asezarea din prerie’ —, implica direct folosirea materialelor locale cele mai expresive (piatri, cirimida, lemn, etc), armonizarea cromaticii cu lumina $i peisajul, folosirea cu precidere a orizontalelor, pentru o perfect integrare in mediul ambiant, etc. Aceasti tezii va rimine, in esenfé, neschimbati si mai tirziu, cind va fi aplicati la Casa de colini* sau Casa de pidure“. Dar doctrina lui Wright — pe larg expusi in cartea sa ,Pentru o arhitecturi organici, din primul deceniu al secolului 20 gi care a stirnit un mare interes in Europa — presupunea, inainte de toate, raporturi determinante intre om si arhitecturi. ,,Frumusefea trebuie si aibi un sens — scria el. Arhitectura trebuie si respinga tot ceea ce este in dezacord cu natura si caracterul omului“, In consecin¢i Wright se opunca oriciror forme sau familii formale, a priori stabilite (ceea ce imputa el mai mult functionalismului), cerind arhitectului si exprime nevoile concrete ale omului ce va locui sau folosi constructia, si evite orice forme sau solutii anonime, standardizate, anchilozate practicind un tip de plan liber“ exten- sibil gi, mai ales, si acorde un rol determinant spatiului interior, plastica exterioari a clidirii urmind a fi rezultanta nemijlocité a organizirii spatiale interioare. Si, intr-adevir, ,,O casi de Wright, departe de a fi un volum pre- conceput, este o structuri intern’ proiectati in spatiu (B. Champigneulle). lar varietatea solutiilor sale, depinzind de toate aceste condifii, de la acordul cu mediul inconjuritor, pind Ia perfecta adecvare la cerinfele programului si la functionarea lui fara cusur, este direct impresionanti. Robie House sau propria sa casi, Taliesin West (1938, Scottsville, Arizona), sint de dominansi staticd, orizontali, in vreme ce capodopera sa, Falling Water House (1936, Casa pe cascadi, Bear Run, Pennsylvania) este 0 compositie dinamici, de verticale gi orizontale in consol, ce pare ci signeste din stinci imobilul socie- tigii S. C. Johnson and Son Inc. (1936— 1939, Racine, Wisconsin), dominat de un turn elegant, complet vitrat, este de spirit strict ortogonal, in vreme-ce sinagoga Beth Sholem (1959, Elkins Park, Pennsylvania) este conceputi in forme ascusite, de naturé triunghiulard, iar Muzeul Solomon R. Guggenheim (1956—1959, New York) arati ca o enormi cochilie de mele. Foarte caracte- a7 organici, arhitectur’ ~ istic’ pentru doctrina arhitecturii 0. este si pozitia lui Wright in ceea ce priveste zidul: ,,Dupi mine — scria el — zidul nu mai trebuie si fie un fel de perete al unei cutii, ci doar o inchidere a spasiului asigurind, numai atunci cind nevoie, o apirare impotriva furtunii sau a cildurii. Dar zidul trebuie de asemenea si asigure intrarea lumii exterioare in casi. In acest spirit am ‘conceput eu zidul, ducindu-l spre functia unui ecran, a unui mijloc de a des- chide spatiul. tre arhitectii europeni care au stat pe pozitiile organicismului biologic numéri si germanul Erich Mendelsohn. Dupi ce a studiat la Berlin gi Miinchen el a inceput, prin 1912, si lucreze atit ca arhitect, cit si ca pictor scenograf, fiind influengat de expresionism*. Dupa rizboi a evoluat spre o conceptie organici, pe care o va ilustra stralucit atit in Germania, prin opere ‘ca Observatorul astronomic Einstein (1920, Potsdam), Marile magazine Schocken 1927, Stuttgart), sau Columbus Haus (1931, Berlin), cit si in strdinitate. Dupi yenirea la putere a nazistilor el a plecat in Palestina unde a construit Spitalul (1937) din Haifa sau Centrul medical Hadassah (1937—1939, Ierusalim), si ipoi in S.U.A.: Casa pe Pacific Heights (1950-1951, San Francisco) sau “Sinagoga din Cleveland (1946 —1952, Ohio), ce are o cupoli de 30 m diametru. " Aceleiasi orientiri, inaugurate de Wright fi apartine si arhitectul finlandez | Alvar Aalto. Inca de la primele sale opere de maturitate, ca Biblioteca (1927 — 1935) din Viipuri sau Sanatoriul (1919—1933) din Paimio, el a imbinat noile “tehnici de constructie cu elemente tradigionale finlandeze, folosind variat si expresiv materialele. Cu toati diversitatea domeniilor abordate, legati de destinatia edificiului, Fabrica de celulozé (1936-1939), din. Sunila, Primaria (1951-1958) din Saynatsalo, Casa de culturd (1955-1958) din Helsinki, Pavilionul finlandex (1937) la Expozisia universal de la Paris gi cel de la New York (1939), Caminul studentesc (1947 — 1949), Universitatea Cambridge, S.U.A., etc. Aalto a rimas fidel citorva principii de bazi: libertatea compozitiei plani- ‘metrice si volumetrice, influenta determinanta a organizirii spatiale interioare jsupra plasticii exterioare, adecvarea tuturor modalitigilor de expresie la functia operei si la peisajul inconjurtor, impotriva oricirei formule pre- goncepute. Athitectul Hugo Haring, unul din fondatorii grupului berlinez Der Ring*, a ‘fost autorul doctrinei ,,Constructiei organice", variant fara implicafii teore- ‘tice biologice a arhitecturii 0. El socotea constructia drept ,,o uncalti sau "yun organ“ al celor ce o folosesc, concept similar pind la un punct cu al lui Le Corbusier care lansase faimosul slogan ,,Casa este 0 masini de locuit. Dar spre deosebire de mulfi functionalisti, Hiring respingea orice refeti conceputi, fie ea de tip rationalist, geometric, fie naturist’, biologic’ sau “gurbilinie, forma neputind rezulta, dupi el, decit din organizarea interioari a “Wpasiilor, Tar cea mai buni organizare este cea care indeplineste perfect diferi- ile functii ce-i revin clidirii. ,,Formele pe care le ciutim noi — scria Haring In lucrarea sa ,,Wege zur Form‘ (1925, Drum ciitre forma) — trebuie si loreasci singure... Ne repugnii si le determinim din exterior, si le supu- ‘om unor legi derivate din alte discipline‘. Fermitatea pozitiei lui Haring Impotriva oriciror modalitigi stabilite a priori s-a verificat si prin respingerea “Wor teze emise de proprii sii discipoli dup care, spre deosebire de functio- jilism, ciruia fi e specific sistemul de forme ortogonale, arhitecturii 0. i se potrivesc doar formele curbe. Printre arhitectii care au fost inriuriti, in mai “jhare sau mai mick miisuri, de tezele lui Haring, sint socotii atit Aalto gi mericanul Louis Kahn, cel care a stabilit 0 ierarhie a spafiilor arhitecturale, luind in consideratie doua categorii generale, ,,spatii de servici“ gi ,,spatiiorganici, arhitectur’ ~ 118 servite', cit si germanul H. Scharoun, de asemenea membru al grupirii Der Ring. Lipsa oriciror formule prestabilite din opera sa este demonstrati de varietatea solutiilor unor lucriri, ca locuinta individualé (1927) la Expozitia Deuscher Werkbund™ de la WeisscnhottSeattgart (1927), Imobuul.colextw le Expozifia habitatului gi a muncii de la Breslau (Wroclaw) (1928), sau Vila Schminke (1932) din Lébau. Dar Scharoun nu se afl totalmente in afara pozi- fiel ,, “, Dovada stau chiar propriile m&rturii cu privire la capodopera sa: Sala teatrului_filarmonic (1963) din Berlin, o constructie de forme indriz- nefe, in care orchestra se afli in centrul spatiului rezervat celor 2218 auditori. Scharoun afirmi ci obiectival lui final era crearea unui_,spafiu totalmente Heong Ake silii se inspiri diner-un peisaj...". V. si Functionalism. (V. pl. 33, 36). ‘ stijl_v. Niewe Kunst. irea albastra v. Golubaia Prita. n arté si industrie v. Arti et Industrie. oductivism v. Constructivism. yell Hoffmann v. Viena, Scoala de arhitecturd din ~.reuniuni internagionale ale arhitecyilor (R.IA.; in f.: ). Organizatie sub egida revistei f de directorul ei, Pierre Vago, De fapt orient Reunions internatio- snceze I’Architecture arhitectul André Bloc si care a avut drept obiectiv Promovarea tarea dominanti in organizatie — chiar Prima reuniune a avut loc la Moscova, »Formalism si rationalism ipangilor n-a fost prea iar mesajul arhitectului francezi, ataca virulent Milano — 15 septembrie ', a bucurat de o Participare incom- ine — printre care si marele arhitect ublicate in revisti marcau insemnitatea onceptia arhitecturii. nales_d’architectes) @’Aujourd’hui, redactorul gef, arhitectul yathitecturii moderne“. daca nu singura—a fost rationalismul. in septembrie, 1932, dezbaterile axind in arhitectura contemporana‘, mare, s-au facut o serie de co: Frantz Jourdain, orice fel de confc 1933 — cu tema si condusa efectiv Desi numiral parti. municiti interesante, Presedintele Societitii arhitectilor rmism. A doua reuniune de la »Formatia arhitectulai*, parabil mai mare — circa 300 persoa: francez Auguste Perret. Pirerile sale pi Pe care tehnica incepuse s-0 aibi in «: punea el in concluzie — c& arhitectul trebuie Daca acest tehnician, acest con: il prestigios de arhitect“ Viena; iar ultima, Dupi aceea, in 1947, la Bruxelles, C.P.LA.*, unire din care se va naste »Nu pot deci decit si fie mai intii un structor, isi exerciti meseria cu A treia reuniune a avut loc in dinaintea razboiului, in 1937, la Paris. s-a_hotirit fuziunea arti, el va merita titlu 1935, Ia Praga gi romaneasci, scoala de arhitecturi modern’ ~ finele secolului 19, cu lucr: si continua cu cele + Prima sa perioad’ incepe la de orientare neoroméneasca* iti_imediagi: P. Antonescu, N. Ghica- . Ei ciutau in monumentele traditio. te ale unui stil autentic rominesc, pe ietigii de la riscrucea veacurilor. Dorinta de arhitectur’, caracteristici de altmin sialmente orientati, si i ordigenesti. Eciec- lor, i-au apartinut ca de pildi: Bernard Albert Galleron — Ate- tie (Inceput in 1895) ister de Domenii (azi Minis- ind (1902) din Bucuresti sau iblioteca universitard (1891) si Bucuresti sau fostul Palat Jean , Wilhelm Doderer — 1883) din Sinaia si Karel Liman — firile Iui Ion Mincu, ale discipolilor Cerchez sau Gr. Cerchez. nale $i in folclor principalele elemen care sii le interpreteze in conditiile soci de a crea o scoali national, modern’, Europei, era esent mina noile construc dezvoltat mai ales dupi unirea principatel. itecti striini care au lucrat in Romania, Palat al Béncii Nationale (1885) — — A. Ballu — fostul Palat de , Louis Blanc — fostul Mini 1895) si Facultatea de Medici Iasi —, Paul Gottereau — Bi uneri (azi C.E.C., 1900) din ul de arti) din Craiova — lucrarile unor arhi Cassian — vechiul neul Romén (1886) toate din Bucuresti terul Agriculeurii, Universitatea din fosta Cast de dep: Mihail (@zi Muzei a castelului Peles (1873 Toméneasci, scoala de arhitectur’ moderna ~ 1896-1914). Dar eclectismul a mai caracterizat si creatia primilor arhitecti ini ce ‘studiaserd in strdinitate, ca Al. Oriscu — Vechea universitate 18571869) din Bucuresti —, Ion M. Socolescu — fostul Palat de Justitie 1891) din Craiova —, G. Mandrea — Liceul Internat (1897) din lagi, Al. Siva cu — fostul Palat al Postelor din Bucuresti (aci Muzeul de istorie nafionala R. S. Rominia) —, Ion D. Berindei — fostul Palat G. G. Cantacuzino. (azi aiunea Compozitorilor, 1900) din Bucuresti sau fostul Palat Administrativ Palatul culturii, 1901) din Iasi —, Dimitrie Maimaroiu — Palatul Marit i Nationale (1907) din Bucuresti, sau chiar Ion Mincu cu fostele Case lonteoru (azi Casa Scriitorilor) si Vernescu (1889, azi Ministerul Constructiilor le Masini) din capital. Tot aga, o buna Parte a operelor unor arhitecti romani Benerasiile mai tinere, ca Antonescu, Gr. Cerchez, Smitriindescu, Totzu, dulescu, Stinculescu, Cantacuzino 5.2. a fost de asemenea tributari cismului, pin chiar gi in anii de dupi primul rizboi mondial. Una din le persistenfei istoricismului s-a aflat gi in faptul ci noua tehnicd a con, cfillor — fierul si betonul si sa generalizat relatiy tirciu in ectura din Roménia "— abia dupi 1920—1922 —, desi unii inginert Sercau de prin jurul lui 1900 solusii constructive noi. Aga au fost, de pilda Constantinescu, Elie Radu si mai ales Anghel Saligny care, dup ce najase, la 1889, portul Constanga folosind, pentru prima oar in Romania, si radiere de beton armat, a construit in 1890—1895 maretul pod metalic fe Duniire, pe atunci cel mai lung din Europa, fn realizarea podulut BR reavode’ Satledy © caus nce inovasii tehnice importante: un nou n, original, de grinzi cu console pentru suprastructura podului, 31 folo- ofelului moale, in locul fierului pudiat, pentru tablierele podului. Males. i elegansa viciunii lui Saligny in arhitectura fierului au mai fost demon, fe apoi si in multe alte constructii, printre care si cele doui hale (de si peste, azi dispirute) din actuala Piati a Unirii, precum si cea din Hala ambele din Bucuresti (1918). Dupa primul razboi mondial au mai Astruit relativ mult in stil neorominesc atit arhitectii ce se afirmasera ined Perioada antebelici, cum au fost Antonescu, Michiescu, 5.a., cit si cei generatiile mai tinere ca Iotzu, Socolescu, Simotta, Smirandescu, Culina, yrtan §.2. © conceptie mai simplificati si implicit’ mai moderna’ pe li itecturii neoroménesti au adus, intre cele dou rizboaie mondiale, Duilia Feu in Pavilionul Roméniei la Expozitia internationala de la Paris, 1937 — w Doicescu cu Pavilionul Romdniei la Expozitia internasionali de la New. » 1959, Clubul Nautic si cartierul de locuinge de lingi lacul ‘Heristriu, esti —, Precum si Henriette Delavrancea $.a., autori de case de oray, Ie Ia mare sau la munte etc. Dar marele progres al athitecturii moderne Produs si in Romania — ca si in toati Europa dealtminteri — pe direc. ionaliste ale functionalismului*, in forme simple, geometrice, de spirit inant ortogonal, cu ferestre mari, orizontale si structuri de beton armat. f# construit relativ putin, un rol deloc neglijabil I-a jucat in acest proces Harhitectul Marcel Tancu, cunoscut pe plan mondial mai ales ca pictor ¢i jinul din fondatorii dadaismului*. El a fost printre primii care, de pe la BO, a stat pe poritiile cele mai avangardiste in conceptia arhitecturil, aga Yadesc, de pildi, vila din soseaua Kiseleff nr. 49 sau imobilul cu aparta. Gin str. Hristo Botev, colt cu str. C. F. Robescu, ambele din Bucuresti. figurile care au dominat arhitectura modern’ roméneasci dintre cele li Fizbosie mondiale au fost mai ales Duiliu Marcu si Horia Creangi. Imului i se datoresc, in afari de un numir de vile sau blocuri cu aparta, fe, 0 serie de remarcabile cliditi publice din Bucutesti, ca de exempluromAneasc&, scoala de arhitecturi modern’ ~ 122 3 fosta Casd a Monopolurilor Statului (azi Comitetul de Stat al Planificirii) si Biblioteca Academiei R.S.R. — ambele pe Calea Victoriei — Academia Militard agezati pe o inalfime de pe bd. Eroilor si avind o lungi perspectiv pin’ i str. Stirbei Voda, Palatul Ministerului Transporturilor — vis-a-vis de Gata de Nord (in colaborare cu athitectii P. E. Miclescu si Teonic Sivulescu), precum si unele constructii din provincie, cum e Institueul de fizicd si chimie din Cluj Napoca. Poate insi ci cea mai reprezentativi operi din cariera lui Duilis Marcu rimine fostul Minister de Externe (azi Palatul ,,Victoria"), construit in 1936—1945 pe locul Palatului neorococo Mitigé Sturdza, din piata Victoriei, Bucuresti. De viziune foarte sobri, simetrici, dar luminoasé si perforati, fagada principal, cu toati lungimea si ordonanfa sa monumentali, nu este nici plicticoasi, nici rece, mai ales datoriti admirabilelor sale raporturi de Proportie. Horia Creangi s-a afirmat de la inceputul carierei sale pe 0 linie moderni, total eliberat de orice reminiscenfe clasicizante. Primele lucriri care Lau fiicut cunoscut au fost de mari dimensiuni, blocul fostei Societ;: Asigurarea Romédneascd (1931, A.R.O., azi Cinema Patria) din Bucuresti, bd. Balcescu si ansamblul fostelor Uzine metalurgice ,Malaxa (1939, 71 Uzinele ,,23 August" gi Uzinele Republica"). Viziunea sa, mobili si plini de fantezie si foarte aplicat’ in programul constructiei, s-a ilustrat intr-un numis relatiy mare de lucrisi, in raport cu scurta sa carieri, tragic intrerupti de un sfirit prematur. Printre lucriri se numiri blocul cu apartamente din bd. Bilcescu nr. 35 Bucuresti, Casa Dr. Petru Groza, Deva g-a., precum si alte citeva constructii — blocul cu apartamente din Calea Victoriei nr. 9193, cel din piata Cosmonausilor nr. 5A si Halele Obor, toate in Bucuresti, sau fostul Hotel A.R.O. (azi ,,Carpati") din Brasov. Printre arhitectii care au construit intr-o visiune moderni, in perioada 1920— 1940, mai trebuie amintiti si Octav Doicescu — fosta’ Fabried de cauciuc Banloc (azi ,, Victoria") la Floresti — Prahova, fostele Uzine de avioane LAR. = Brasov (in colaborare cu arhitectul G. M. Cantacuzino) si Yacht Club de la Snagov;.G. M. Cantacuzino — hotelurile International, Mamaia si Belona, Eforie-Nord; Grigore Ionescu — Sanatoriul T.B.C. Toria, jud.’ Covasns (1933 — 1934); Richard Bordenache — blocul cu apartamente, o sali de confe- Tinge gi una de expozifii, fost A.G.IR. (Asociafia general a inginerilor romini, azi Institutul relatiilor cu striinatatea) din str. M. Eminescu nr. 8, Bucuresti, Aurel Doicescu — Hidrocentrala de la Doicesti; Toma T. Socolescu — Halele Centrale din Ploiesti etc. Dar epoca de maxima inflorire a arhitecturii noastre moderne se situeazii in anii nasterii si dezvoltarii socialismului in RomAnia. In cadrul uriagei campanii de constructii ce se desfigoari in toate sectoarele, de la industrie, agriculeuri 41 locuinge, pind Ia clidiri social-culturale, s-au facut experiente variate, ci tindu-se cele mai adecvate solutii atit din punct de vedere economic $i func} onal, cit si din punct de vedere estetic. Directiile conceptiei moderne, rations. liste, ale arhitecturii dintre cele doua rizboaie mondiale, au fost continuate si dezvoltate chiar din primi ani dupa 23 August 1944,’ aga cum o demon: streazi, printre altele, doua opere ample si de o remarcabili plasticitate. Aerogara Baneasa — arhitecti Mircea Alifanti, Niculae Bidescu, Ascanio Damian — si Fabrica de confectii Bucuresti—arhitecti M. Alifanti, I. Chica. Budesti, V. Krohmalnik, A. Serbescu si H. Stern — sau Institutul de pediatric Emilia Irza, Bucuresti — arhitect Gr. Ionescu —, precum gi unele constructii de locuinte. In evolusia ulterioari a arhitecturii au intervenit insi unele inriuriti neoistori- ciste care au durat doar scurti vreme, cauzind mai pusine prejudicii decit in romAneasci, gcoala de arhitecturi moderna ~ i invecinate. Printre astfel de lucriri dintre care unele posedii un echi- eet ev aienceats inh jakstsh Malawi eoreai eclocic, se ali fasa Scinteii (1950—1951) — arhitecti Horia Maicu, N. Bidescu’ si un tiv —, Opera din Bucuresti (1953) — arhitect Octay Doicescu —, marele »23 August de 80.000 de locuri — arhitect G. Filipeanu, ansamblul rinzind un lac, turnul de paragute si teatrul in aer liber pentru 4000 de ctatori, tot in parcul 23, August, Bucuresti (1953) — de arhitect Dimboianu —, cinematograful ;;Infratirea intre popoare': — arhitecti N. Po- mbescu si Tr. Stinescu —, Teatrul in aer liber ,.N. Balcescu‘ — arhitect Em. Miclescu, toate in Bucuresti, sau 0 serie de blocuri de locuinge pe lea Grivitei si str. Maior Coravu, Bucuresti. ae tiva inliturare a unor astfel de influente sa produs cam prin anit 1956— §8, odati cu marea crestere a campaniei de construcii in toati fara: de @ litoralul Miri Negre, pind in Maramures. A prezenta insi aici, intr-un fiu atit de restrins, fie chiar foarte succint, uriagul volum de clidiri proiec- de arhitectii romani si realizate in ultimii 15—20 de ani, este o impo: De aceea ne vom rezuma doar la o exemplificare cit mai caracteristici operelor care au izbutit, in mai mare sau mai mici miisurd, si demonstreze ‘concept modern, de spirit functionalist si o expresivitate adecvati progr: pului- Nu incape indoiali cé unul din domeniile care a schimbat cel m: It aspectul oragelor romanesti este cel al constructiei de locuinte si edifi -culturale, nenumiiratele cartiere noi sau microraioane, create in cele multe orage ale firi, sirul de hoteluri elegante si variate ca plastici exte- si interioar’, ce se intinde de la Mamaia pini la Mangalia, noile vile Uhoteluri din toate statiunile balneo-climatice, teatrele si casele de cultura, olile, etc. Una din primele experiente interesante in acest domeniu a fost mmpleta reconstructie a ciii Grivigei din Bucuresti, imobile pink la 11 etaje, locuinte, zine, birouri, cinematografe, parcuri s.a.m.d. — arhitecti jopatra Alifanti, R. Ciréugu, G. Mularidis, Cristina Neagu, V. Nifescu, Ricci. | plastic variati si solutii din ce in ce mai ingenioase au caracterizat si BSastructia buleverdelor Iie Piatilic, Stefan cel Mare, Mihai Bravu — arhi- Ciciuli, D. Hariton, Maria Porumbescu-Vaida — sau constructia_magis- Nord-Sud (din piata Unirii pina la piata Sincai) — arhitecti B. Cotaru winescu, C. Marinescu, S. Miclescu, R. Patrulius —, toate in Bucuresti. mm gi centrul vechiului orag Piatra Neamt — athitecti V, Aslan, Ml. Totzu —, centrul vechiului Galafi — arhitect C. Frumuzache — sau arter: ‘August din Deva — arhitecti C. Florea si VI. Perceag. Noile solutii istice au fost experimentate insi mai ales in nenumiratele cartiere noi microraioane din Cluj-Napoca, Hunedoara, Baia Mare, Iasi, Suceava, ov, Galati, Craiova, Ploiesti, Uricani, Petrila, Vulcan, Medgidia, Con- nga, etc. Cartierele noi din Bucuresti, dintre care cel mai mic, ,Pajura", citca 70 000 de locuitori (arhitecti R. Ghelman si N. S. Sburcu), repre- ti adevirate orase si au pus probleme corespunzitoare. De pilda ,,.Drumul i“ — circa 150 000 de locuitori_ (arhitecti D. Hariton si N. Nedelescu) — Titan — Balta Albi" — 200 000 locuitori (arhitecti Margareta Dimboianu, Kepes, Ana Kerszeg, I. Moscu, Victoria Penescu, M. Porumbescu). O expe- Hlengi dintre cele mai interesante pe care 0 fac tectii si urbanistii din omAnia consti in sistematizarea satelor. In baza unor studii complexe, wrivind stiinsific, perspectiva fiecirei comune rurale gi conform celor mai derne principii, ei cauti solusiile urbanistice optime.Toméneasc&, scoala de arhitecturi modern ~ 124 Un mare efort de creafie cu rezultate remarcabile prin ingeniozitatea adec. viril la funetie, precum si printr-o adevirati risipi de fantesie si bun gust 1 Teprezint& constructiile de pe litoralul Mari Negre. Incepute in baza unui plan general de sistematizare si a proiectirii fiecirui ansambla pentru Mamata, Gforie Sud si Nord, Mangalia, de arhitectii C. Lizirescu, L’ Popovicl, « constructille turistice de pe litoral au cunoscut o perioadi’ de culme. Sviv realizirile valoroase din girul statiunilor Mangalia-Nord — proiectate de cchipi numeroasi din care fac parte athitectii Lidia Anania, Lillana Beles, Anct Borgovan, D. Gheorghiu, S. Grinberg, St. Lungu, Al. Popescu-Necyess, s.a. In domeniul hotelurilor s-a facut in general o mare experienta in ultimii 15-20 de ani, incepind cu lucriri cum sint Hotell sClabucet-plecare Predeal — arhitect D. Cristeseu — sau cel de Ia Poiana Brasov —arhivec: N. Porumbescu — si continuind cu ,,Parc-hotel' din Drobeta-Turnu Severin Phitectt Al. Totzu g.a. — ,Carpati“, Brasov —arhitect I. Radicink —~ ,Ceahlau", Piatra Neamt — arhitecti V. Aslan, A. Iotzu $a. — ,Unirea", Iasi~ arhitecti Gh, Huser gi Sulamiea Muresan'— etc. si pind la Nord-Flotel — arhitect Rodica Hurdubetiu si Gabriela Iamandi — sau la marele hotel fuera. nental, eu 25 de etaje — arhitecti R. Belea, D. Hariton, I. Moseu” Gh Ni, drag 5.2., ambele din Bucuresti. O insemniitate deosebita pentru cultura romansasca din ultimele douk decenii au avut-o noile teatre, sili de concerte, case de culturd, g.a.m.d., domenil in sate sau realizat de asemenea remarcabile opere de arhitecturl moderns Aaa at fi, de pildi, Palatul Radiodifuziunii — arhitect T. Ricci si Central vc Televiziune — arhitecti T. Ricci, gi Maria Ciciuli — ambele in Buceres, Ctreud de stat, Bucuresti, Casa de culturd, Suceava si cea din Baia Mare, dacotix. arhitectului N. Porumbescu, prima in colaborare cu G. Rulea si celelalic n, Maria Porumbescu-Vaida, teatrele din Botosani — arhitect D. Stealovini din ‘Tirgu-Mures — arhitecti C. Flores, C. Savescu, si Vi. Slava din Craiova — arhitect Al. Iotsu si un colectiv — Sala’ Palatuli, » Buc testi — arhitecsi H. Maicu, T. Ricci si Ignace Serban — sau noul Testu National din Bucuresti — arhicecsi H. Maicu, R. Belea gi N. Gucu cc un cole: Invasimintul superior a fost de asemenea inzestrat cu multe cliditi noi, Bringre care amintim doar Institutul politehnic, lagi — arhitecti Bordenache $i St Catina — ansamblul constructiilor Institutului politehnic, Bucuresti «ach tect O. Doicescu — noua aripi a Institutului de arhitecturd slon Mincu Boca, testi ~ arhitecsi Elena Voinescu si G. Filipeanu, in colaborare cu Al. Beldi, man — Institutul agronomic, Cluj-Napoca ~ arhitecti V. Mitrea, Balase Zcltan Se ctiminele studenjesti de lings operi — arhitect Paraschiva Iubu ~ cele cin cartierul Groziivesti —~ arhitecti R. Belea gi I. Serban in Bucuresti; Cmincle studengesti si cantina din Tirgu-Mures — arhitect G. Biro — cau ck. din Cluj-Napoca — athitecti Maria Silvanu si ali. In sfirsie, in domeniul dotarilor social-culturale din ultimele douk decenit Gort dati o atentic special spitalelor, ca de pildi: cel de la Fundeni-Bucurege, de arhitect Henriette Delavrancea; cel de contagiosi de la Hunedowrs, ashi R, Berindet s.a.; cel de Ia Bala Mare, de arhitecsi M. Anghel, M. Eneseu de la Constanta de athitecti Gh. Dumitrascu, 1. Pugchili ga; din orapal Gh Gheorghiu-Dej de arhitect Silvia Granet $.0.; de la Slobozia de avhitert S. Dodisi, D. Stinesci .a. etc. Cum era $i firesc, poate cea mai vasti experienti a arhitecturit moderne romanesti, pe direcjiile functionalismului a fost facuti in domeniul consteuc, fillor industriale, Nenumiratele si deseori giganticele noi platforme indus, romaneasci, scoala de arhitectur’ moderna ~ din Hunedoara, Craiova, Turnu Migurele, Pitesti, Slatina, Ploiesti, Sivinesti, Cluj-Napoca, Sighetul Marmasiei, Oradea, Baciu, Galati, » Constanfa, etc. nemaivorbind de cele de la Bucuresti, aii angrenat in ase procese de creatie atitia arhitecti si ingineri, incit devine cu nepu- micar si-i citim. In sfirsit, printre cele mai reprezentative opere ale arhi- ii moderne romanesti, se afld si un numar de giri de cale feraté, cum ¢ cea de Ia Constanga — arhitect T. Sivulescu — sau marea Acrogara Otopeni ~ arhitecti C. Lizirescu, G. Cristea, D. Gheorghiu gi o intreagit de colaboratori, arhitecti si ingineri —, precum gi sedi politico-admi- rative, cum e cel de la Baia Mare — arhitecti M. Alifanti, S. Florian, nedek si A. Panaitescu. (V. pl. 9, 10, 12, 13, 14, 15).ae SE Samar, style ~.V. Art Nouveau, Scenografia modernii. Sa niscut si dezvoltat in procesul general de innoirc S,artel dramatice inceput la finele secolului 19, proces numit pe le 1907 regizorul rus N. Evreinov, si germanul G. izarea ‘ ae pete avea si duci gi la aaa piasticli spectacolului se datorase nu numai mijloacelor ilusionterc Bore et fundalurilor de pinza pictata gi fabricatiet eee ie, de ci ateliere meste; i ci, i in sear aoe st par Pa ci, me ales, totalei ei deprecieri in eformatorii spectacolului teatral modern, in lupta lor indreptata cu deose bire impotriva viziunii axiale, paralelipipedice = pares a ar italiene, impotriva scenei ca o ,,cutie iluzionista“ ce izola spectacolul de Spec tatori, au mers de predilectie pe linia plasticizirii. Conceptiile unui Gordon Craig, Meyerhold, Appia sau Prampolini, prin mazele ‘accent pus pe decoruri, costume sau lumina, au favorizat chiar tendintele citre o Scenografie in sinc, spre un spectacol exclusiv vizual. Cea ce poate fi, fireste o altfel de opera de arti, dar nu teatru, Scenografia nu e un domeniu independent, ci doar una din componentele spectacolului teatral, ca regia, textul dramatic jocet acc, rului sau chiar muzica. Regizorul ceh contemporan Otomar Kreiéa spunea cii »Scenografia in sine, izolati de ansamblul operei dramatice, este o arti aproapc pygemunicabila (.. .). Cel mai bun decor e cel ce n-are semnificatle autovenn: Mai mult, decorasia nu poate fi nici micar parte dominanti in: spectacol. Teatrul modern, prin excelenti o ,arté total” Gesamtkunst — nu suporti nici un fel de dezechilibru al componentelor sale, Si totusi poate c& tocmai exageriirile avangardistilor spre plasticizare sau, in general, spre vizualizarc, prin spasializare, culoare gi jocuri de lumini, Proiectii si film, cinetici, miscare scenic sau chiar acrobatica actorului, au salvat teatrul tidicindu-l din nou, ba fiicindu-l s& gi reziste concurentei cinematografiei si televiziunii. ca si in general revoluti: alii artistica de la finele secolului 19, sa hear in toatl ee inte. Ceca ce s- reflectat pe planul artei dramatice atit prin evolutin ltereans sale de Ia romantism la naturalism, simbolism, expresionism, etc., prin directa influentare a scenografiei de citre migcarile plastice moderne, cum au fost mai ales simbolismul si expresionismul; prin inriuririle Pe care curentele filozofice moderne aveau si le exercite asupra autorilor gi regizorilor, cit si Brin jenovarea intregii ambiange a spectacolului. Pe aceasti linie s-au inccr:, gi tentativele de inovare a arhitecturii, mai intii prin pirlisirea teatrului de curte din secolul 18, imparsit in parter, loji si galerie, oglindind ierarhia feu. scenografia moderna si mergind apoi pind la inliturarea barierelor dintre spectacol si specta- ri, prin ,,dinamitarea vechii cutii optice a scenei si includerea publ lui ,... in teatru ca pe o forfi vie a actiunii scenice“ — dupi expresia jizorului comunist german Erwin Piscator. Unul din creatorii teatrului de al ,,Teatrului politic’, el a fost si un principal promotor al tehnicii nice moderne, domeniu de mare insemnitate. Impactul ei asupra specta- lului a fost si este covirsitor: incepind cu lumina electric, introdust acum ti bine de un secol in teatrul ducal din Meiningen si pind la actualele mari electronice de Jumini sau chiar la folosirea razelor laser; incepind cu icatele masindrii din primele decenii ale secolului 20, pina la actualele italagii mecanice-electronice ce ingiduie practic orice fantezie; de la migcarea anti, pind la cea in toate sensurile spatiului, a platoului scenic si pind la » Tidicarea sau coborirea intregului stal cu spectatori sau la transfor- urea tadicali, pe cale mecanici-automati, a silii, chiar in timpul spectaco- ui, de la jocurile de lumini, pink la proiectiile cinematografice, etc. Nu intimplitor faptul — spune Piscator — ci tocmai in epoca in’ care pro- fesul tehnic a depisit de departe toate celelalte realiziri are loc si un proces ‘tehnicizare a scenei. $i tot atit de putin intimplator este $i faptul ci aceasti: fectionare tehnici a scenei a primit un impuls tocmai din partea in care W@ situeazi opozitia fag de ordinea sociali existenté. Revolutiile spirituale si ciale au fost intotdeauna strins legate de revolutiile tehnice. Transformarea i teatrului nu era nici ea de conceput firi o modificare tehnici a apara- Totusi, nici tehnica nu poate deveni un mod autonom de esie teatrala, aga cum a preconizat futurismul*. puturile renovarii teatrului lau ficut mai ales regizorii. Printre predece- orli imediati ai mizanscenei moderne s-au aflat germanii care se striduiseri tealizeze spectacolul-sinterd. O experienti timpurie a fost ficuti la teatrul Diisseldorf, intre 1834 si 1837, de autorul dramatic si regizorul Karl Lebrecht ermann. El a folosit din nou scena yin pinten", cu proscenium gi fard © laterale, de tip elisabetan gi a incercat o nou interpretare a pieselor Shakespeare, urmirind caracterul istoric al spectacolului. Mai importanti inst activitatea compozitorului Richard Wagner, care si-a fondat teoretic sPtia despre spectacolul-sintezi, inci de pe la 1850. factul de nastere al regiei si al scenografiei moderne s-a scris la teatrul din isiningen — 1870—1890 — fundat de ducele Georg I de Saxa-Meiningen, na, regizor si scenograf pasianat. Ajutat de actorul gi regizorul Ludwig onegk, el a pus in scenii o serie de spectacole, de la Shakespeare la von inusiozitate in pregitirea documentara si o precizie a detaliilor frizau reconstituirea istorici. $i aceasta atit in ceea ce priveste decorurile mele, cit si atmosfera general. La Meiningen s-au facut de asemenea montiri moderne cu figurafie foarte numeroasi, manevrati in migciri nice expresive, s-a cultivat un joc natural gi s-au facut o serie de alte ino- scenice. Astfel s-au inlocuit decorurile pictate, bidimensionale, cu cele ite, tridimensionale. Scena era de tip realist, cu cadru interior, obti- use © mare spatialitate si prin tot felul de practicabile: sciri, terase, ne, etc. Teatrul din Meiningen a inriurit mult scena germanii, pind la hardt, ce va dezvolta la maximum migcarea maselor de figuranti, in spec- devairate ,,superproductii“; precum gi toatl Europa, in urma pe Antoine gi Stanislavski. urmitoare a migcirii s-a desfigurat in Franga, pe linia dramaturgici rea- inte, de nuanga naturalist, a lui Hauptmann, Strindberg, Wedekind g.a. Cel 4 creat conceptul naturalist al spectacolului, adevirati echivalenta a uneiscenografia moderna 128 jipelli de viagh, a fost André Antoine fondatorul lui yThéétre Libre" (Teatrul liber), ce a functionat In Paris intre 1887 ¢i 1896. Figurd de mane suprafasi artistick dominind scena european de la finele secolului 19, Antone afirmat, inainte de toate, prin opozitia sa fash de teatrul academist (elacirces, Sau Zemantic intirziat), ce se artificializase total, Creind intr-o mich tala ce Bn colectiv de debutanti, cea ce s-ar numi azi un studio experimental el pomit la reforma jocului actoricesc, pe care La impus eit tal natural, atic jn vorbi. cit si in miscare. Primele mari succese, interpretiri din Tole) oe {heen, aduceau inovafii seranificative: actorii se comportau ca in visit tne cind chiar spatele publicului (lucru nemaivizu), spectacolul admitind choc: peonyensia celui de al patrulea perete“, ce izoleazi mental scena de public, favorizind ,,trairea integrali“ a rolului de citre actor, dupi expresia lui Stanis. lavski. Ceea ce va fi, mai ales, contestat apoi de toti reformatorii ciutind, gimpotriva, si inliture barierele dintre spectatorl gi spectacol, Navulie lui Antoine s-a manifestat poate mai exagerat in scenografic. Tendinws es Teface pe platou ambianta viesi, eu costume si obiecte de uz curent, be paeek find chiar, de exemplu pe foc adevirat, mincare ce mitoses in mld, car, desfiinjat de fapt orice conventie artistic. Dealtminerl acessth totall, contgcic: intre arti si ealitate, pe care 0 produces, in ultima analizi, mizanseee 1g Antoine, a si fost motivul de cipetenie al reactiei antinaturaliste ce a urmat, Gisectie reprezentati in primul rind de teatrul simbolist. Totush inflaente fe Antoine s-a exercitat in multe sini din Europa (prin Bucuresti turveul Anecine frecut in 1894), unde au luat fiinti ,,Teatre libere", ca in Anglia, Danone, Sete, gteie Buhne" din Berlin, infiingat in 1890 de Otto Brahm, 1a infleertsc greatrul de arti“ din Moscova, al lui Stanislavski i Nemirovi Denne © contribusie hotiritoare la dezvoltarea scenografiei moderne = prin nid, Saree cl la o inaled treapti artistick —, a adus-o teatrul simbolist. Faptul ss fatorat atit poctului Paul Fort — creatorul acelui , Theatre de Arc i 1991. i Zatis — si colaboratorului siu, actorul si regizorul Lugné Poé-cesi vc deschide pe cont propriu ,Théétre de 'Ocuvre' —, cit si unore din oui Je-au realizat decorurile, poate primii pictori mari din istorie are aa fica, sSenowtafie, ca norvegianul Munch, sau francezii Vuillard, Sérusicr, Redon, Denis, Bonnard, Toulouse-Lautrec 9.a. Pe linia generali a sintolnny teqtrul inlocuia, inainte de toate, conceptul descriptiv-representativ,, wrin Sil riusestiv’, inclinind spre stirile misterioase, difuze, spre mit pocth 4 vis, creind, intr-un cuvint un univers neoromantic. Mizanscena shabolis', ciute o simplificare generali a ambianfei, in favoarea unei cit mai mari cars, citati de sugestie. Unul din pictorii ce au colaborat la teatrul lui Fore wane, Hyp recor! trebuie si fie © puri fictiune ornamentala care si intregesscs ilusia gi sit realizeze acordul dintre culoare §i linil, pe de o parte of sevul dramatic, pe de alti parte“. fn acelasi spirit au fost concepute si costumel cle erau nu numai armonizate cu ansamblul, dar si screate”, inventans ie spirit teatral-decorativ si nu in cel al reconstituirii istorice sat al vosdine, tatiei uzuale. Costumele teatrului simbolist sint de aceea si primele desensce de pictori. Fort si Lugné-Po8 au mai adus gi alte inovasil scenice, cs falc, Sirea perdelelor luminate de reflectoare colorate (tehnici dezvoleati pe la 1898 de ‘dansatoarea americani Loic Fuller), ciutarea efectelor de clatobscu intunecarea totali a sili, in veeme ce scena rimine luminati (lucru de poemenea nou), despartirea unei parti din fundul scenei cu o perdea, spre 8 folositi apoi ca o continuare, a spatiului scenic — ceea ce se va numi spo! ndecor dublu —, utilizarea planelor inclinate, cea a perdelelor transparent prin care se vid siluetele actorilor, etc. Scenografia modern’, ictul simbolistilor asupra migcirii scenice a fost neobignuit ati in Franta, in afara ei. Turnecle lui Lugné-Poé in multe gari (a fost si la Bucuresti 1906) au rispindic noua conceptie care, cu toate punctele sale vulnerabile, nine in mare misuri la baza teatrului contemporan. ea ce a beneficiat poate cel mai mule de experienta simbolisté a fost TuseascA, atic prin Teatrul de arti fundac la Moscova in 1898 de Kon. intin Stanislavski si Nemirovici-Dancenko, cit si apoi prin Baletele ruse* ale Serghei Diaghilev. Marea calitate a conceptului stanislavskian a consta | complexitacea, diversitatea sau chiar eclectismul metodelor de esprenc, irea sa putere de adaptare la tema si, mai ales, de innoire. Astfel, com. a nascut sub dubla influenga a gcolii din Meiningen si a naturalismulul | Antoine, pentru ca si fie apoi puternic inriutita de simbolism si chiar de itori indrizneti ca Craig. Iat scenografia a fost special intiurfta de miscares tic ruseasci de la finele secolului 19, inspirati si ea in mare masurd din le si folelor, ca de exemplu gruparea Mir Iskusstva*. Plastica scenei Islavskiene a fost in general foarte variati, in functie de piesi. Multi ici ai teatrului deosebesc patru tendinge mari din acest punct de vedere. ima ar fi reconstituirea exacté a ambiangei — istoric’ sau nu — pe linia folli din Meiningen, din care au ramas vestite montitile pieselor lui Gogol ‘Tolstoi. A doua tendinga se situeazi pe directia fantasticului, prin metode mare inventivitate si aparataj scenic, ca de exemplu misancenns ‘Clopo- i scufundat de Hauptmann sau cea a ,,Pasirii albastre“ de Macterlinck. la tendinga ar fi cea simbolisté, caracterizind de exemplu montarea pie. lui Ibsen si, in sfirgie, a patra, cea social-politica-nationala, care s-a ilus. fie in piesele lui Strindberg, fie in pacetismul dramaturgiei lui Gorki (cum mai ales ,,Azilul de noapte"), fie in lirismul dramatic cehovian, thceputul secolului 20 scenografia se orienteazi, in general, mereu mai Spre conventia scenica, spre sugestie si simbol, spre simplificarea si trarea modalitasilor de expresie, intr-un cuvint spre o sintezi teatrali ind, creati si guvernata de regizor. Totodaté se accentueaza si dihotomia Huth, cum s-a vazut, inainte de 1900, dintre partizanii decorului construit Intre care se vor afla de aici inainte si multi arhitecti, sedusi de sceno- ) pe de o parte si pe de alta, pictorii. Ei aduc in decor si costum, inainte te, culoarea, gustul pentru tonurile pure, luminoase, raporturi compli. ite, totul vicut in spiritul modern, esentialmente bidimensional. Chiar Uni considera ci pictorii nu sparializeazi destul mizanscena si ci fac doar tablouri de gevalet mirite si luminate special ca la o expozitie, nate organic in ansamblul scenic, cele dowd tendinge nu mai sint oniste ca in secolul 19, cind decorul ,pictat'* repeta iluzionist, in trompe il, realitatea pe fundale de pinza. Dealeminteri cele doui pozitit sint relany olute, ele imbinindu-se chiar frecvent. lar aportul picturii modetne in i costum, e inestimabil. Astfel, una din cele mai strilucits pagini ale urafiei moderne a fost scrisi in cadrul Baletelor ruse si a celor suedeze, fiinele decenii ale secolului 20, de cei mai mari pictori ai vremii. Printre aflat majoritatea corifeilor avangardei, incepind cu rusii adusi la Paris | Dinghilev, Benois, Bakst, Roerich, Larionov si Goncearova — si conti- lind cu Picasso, Braque, Matisse, Derain, Usrillo, Rouault, Chagall, Maris Mirencin, Irsne Lagut, Sonia Delaunay, Gris, Mird, De Chirico, Picabia, a hens la baza mizanscenei organizarea spafiala au fost mai ales marii Winatori ai teatrului ca Appia, Craig, Fuchs s.a. Elvetianul Adolphe Appia, Inte primii teoreticieni ai spectacolului modern, adept al ,artei totale’ ascenografia moderna 130 dezvoltat tezele wagneriene inci de pe la 1899 cind a publicat ,,Muzica si mizanscena". El a experimentat apoi, in colaborare cu coregraful Daleroze, titmicizarea si stilizarea migcirii scenice, ajungind s& creeze acele ,,spatii rit- mice" in care migcarea actorilor contribuie la organizarea spatiala a. scenci Practica teatrala a lui Appia — de regizor si scenograf — a fost redusi, ca si cea a lui Craig dealtminteri, Totusi el a tras unele concluzii privind mai ales armonia tuturor mijloacelor scenice: de la text si spatiu, pina la joc si lumini, ce stau la baza teatrului modern. in lucrarea ,,Actor, spatiu, lumina, picturi (1920) Appia analizeazi mai intii relagiile false ce se stabiliserd intre vechiul decor ,,pictat“, iluzionist si actor, deducind pink la urm& nevoia unci ierarhii intre toate modalititile de expresie scenici, pe care a consemnat-o intt-o ,Noti autobiografic". Inti se situeazi actorul, apoi vine plantatia = spunea el —,,... dupa care vine lumina atotputernics. Pe ultimul loc sti pictura, al cirui loc este definitiv subordonat celor trei factori precedenti. Culoarea nu este doar atributul picturii. Ea priveste tot atit de bine pe acto: (costum si grim’), cit si plantatia si lumina; lumina prin definitie. Aceasti ierarhie impune celui ce face mizanscena un ansamblu de rezultate tehnice insemnate, independent de imaginatia si de libera sa alegere“. Appia a discutat mult despre ,,... linia de demarcatie dintre spectacol si spectatori. Aceast’ diviziune — spunea el — poate fi, ocazional, de dorit, dar ea nu trebuie nicio. data si rimind o norma. Rezultd... ci amenajarea obisnuiti a teatrelor noastre trebuie si evolueze lent citre 0 conceptie mai liberali a artei dramatice. Noi vom ajunge, mai devreme sat mai tirziu, la ceea ce se va numi Sala; un fel de catedri a viitorului care, intr-un spaiu vast, liber si transformabil, va gizdui cele mai diverse manifestari ale vietii sociale si artistice si va fi prin excelenfi locul unde va inflori arta dramatici...". Pentru aplicarea princi. piilor sale Appia a suprimat cortina, a renungat la luminile rampei gi alc rivaltei, inlocuindu-le cu proiectoare mobile, a impus o stilizare foarte geome. tralia decorasiei, redusi exclusiv la combinatii de linii drepte, verticale. orizontale sau oblice, etc. O suma din tezele sale, utopice, frizind ,arta drama. tick in sine, firi spectatori“, rimin probabil pure speculatii. Dar majoritates teoriilor sale asupra organizirii spatiului gi folosirii lumii in spectacol, au exercitat mari inriuriri asupra mizanscenei si scenografiei contemporane. O culme a dezvoltirii teoriei mizanscenei — chiar daca a mers pina la absolu. tizarea rolului regiei si al plasticei scenice, tinzind s& faci din actor doar o »supermarioneti“ —, a fost atinsi in opera englezului Edward Gordon Craig pentru care ,,. . .Spectacolul ideal ar fi un dans simbolic, in costume simbolice. intr-o ambianti simbolici — dupa expresia lui Ferrieri. Fiu al actritei Ellen Terry, Craig a inceput si joace din adolescensi devenind repede una din vede tele repertoriului shakesperian in trupa lui Henry Irving, Lyceum Theatre" Curind renunfi ins& la actorie pentru mizansceni gi scenografie, montind opere clasice de Purcell si Haendel, stilizind la maximum spectacolul, prin glemente scenice noi, prin miscarea figuransilor cirora le pune misti_ §.a.m.d. Pe baza acestor experimente va apare prima sa lucrare teoretici, Arta Tea. trului“ (1905), ce va fi completat& apoi cu articolele publicate in revista engle=i »The Mask". Cum s-a mai spus, practica sa de regizor si decorator a fost tedusii: citeva spectacole (1903) de Ibsen si Shakespeare la Teatrul Imperial din Londra, ,,Venetia salvati“ de Hofmansthal, montati la Lessing Theater din Berlin, in colaborare cu Brahm, ,,Hamlet la Moscova in teatrul lui Stanislavski sau un spectacol de muzici de Bach, la Florenta, inspirat din pictura de Renastere italian’ si germani. Totusi aproape c& nu existi sector al modernizirii spectacolului — de la migcare, joc i lumini, pini la conceptul scenografia moderna \dular al panourilor scenice intersanjabile — care s& nu: bo oarecare misuri, Iul Craig. contributie, deloc neglijabilé, 1a dezvoltarea teatrului modern a1 0 futurist italieni: Fillia, Nicola Diulgheroff si, mai ales, Enrico Prempoline, arhitect si, scenograf, cel din urma a facut parte gi din grupul frances stractie creatie™ sau din Novembergruppe de la Berlin, fiind i aoteral lanifestului fucurise al teatrului“, publicat (1915) in revista La Balsa" cia si datoreze nasterea, unui teatru mic, simultan si autonom" mai ales prin folosirea ,,luminii in migcare™ chiar prin inlocuirea actorului cu ,actorul-gaz“, luminiscent Futuristii lutizau tehnica, inlocuind scenografia si mizanscena cu ,scenotehnics's nodinamica", ¢.a.m.d. Prampolini urmirea de asemenea si creeze 0 sugectic B tnaxima spatialitate, putind si faci schimbiri foarte rapide de decor, prin na polidimensionali", previzuti cu extraordinara aparaturé mecanich, rismul a exercitat importante influente asupra teatrului rusesc, cu deose, upra constructivismului* (reprezentat de Tairov si Meyerhold, ise tn ge Eisenstein) si cu atit mai mule asupra celui italian: teatrul ,grotesc" al Chiarelli, sau chiar cel al lui Pirandello, precum gi ,realismul magic" al lat imo Bontempelli. ul, scenograful si teoreticianul Anton Giulio Bragaglia a dezvoltat ptul scenei, polidimensionale, prin studiile si experimentele ficute lp tro degli independenti" (Teatrul independengilor) din Roma, creat de el 1921. Partea cea mai caracteristick a operei sale consti in teoria ,,Platoului Witiplu*, expusi in lucrarea ,,Del teatro teatrale ossia del teatro’ (Despre 'u, 1929), Teoria lui Bragaglia depisea scena c le — ,buzunare — unde se poate monta lun act intreg, ce luneci apoi pe sine spre scend, decorul precedent find ins in spate. Noua ipotezt imagineazi o instalasie scenici foarte complex, fuse clemente intersanjabile, fiecare in stare si cuprinda plantatia uaut ons, 2080, Platouri sine dispuse astfel: doua laterale, flancind scena, I dedesubt si dou suprapuse, deasupra ei. Migcirile de alunecase, coherne huire, foarte ingenios concepute tehnic, pot asigura o mare rapiditate Imbitilor de decor precum si infinite solusii mizanscenei. La aceste expert & contribuit in oarecare misuri si scenograful Ivo Pannaggi, Inge hotiritoare in istoria scenografiei moderne au avut gf experientele Sor vost, saat Gneri ca Stanislavski, in anii dinaintea Marii Revolutit Iste din Octombrie si mai ales dupi 1918: Evreinov, Vah wles, Tairov si Meyerhold. B Nona indr Tairov, fondatorul ,,Teatrului de cameri“ din Moscova (1914), @ Uunul din primit regizori care si-au luat libertatea de a interveni in texeul te, ca si Meyethold sau francezul Gaston Baty. Cu toate inovatile Pink acunci, baza teatrului rimisese firul dramatic al piesel, exprimat ca idere in text dialogat. Scenografia, lumina, muzica sau dansul, erau ince tite in mare misuré doar ca arte auxiliare, ornamentale. Tairov scurtessi. > chiar modificé texcul, in slujba unei expresivititi superioare sau hint ecentuarea unor anume sensuri. Din 1916 el colaboreazi cu pictori fi Alexandra Exter la precizarea conceptului de ,,Teatru sintetic", fa ‘orurile, costumele, actorii si migcarea se integreazé intr-un ansamblu i armonios si, mai ales, dinamic. Producfia ,,Teatrului de camera” 1916 si 1920 a reprezentat un laborator in care conceptul scenic a unt de la faza futurist spre cea constructivist’. Cea mai amplé experienti fito Tairov insk dupa revolusie, cind se schimba, inainte de toate publicul.scenografia moderna 132 Mirindu-si grupul colaboratorilor scenografi cu pictorul Yakulov si, printre alii, cu unul dintre primii athitecti ce au facut decoratia teatrala, Alexande Vesnin (togi constructivisti), Tairov se striduie si-si adapteze mizanscena |» ceringele noului public: masele populare. Astfel el tinde si transforme teatrul intr-un act de vias cotidiand, care si puna probleme cotidiene, intr-un limba si o ambiangi cotidiani, unde si desfiingeze practic distanga dintre spectacc! si spectatori, Opera lui Tairov a contribuit mult la constituirea conceptulu: de ,Teatru in cerc" sau ,,Teatru rotund", unde spectacolul se desfasoara in mijlocul publicului, inconjurat de spectatori, ce va fi apoi dezvoleat de Meyer hold, Syrkus sau Okhlopov. Constructivismul a favorizat in general dezvoltarea teatrului. Figura central ‘a miscirii, pictorul si designerul Vladimir Tatlin, facuse decoruri gi costume inci din 1911—1913, in viziune expresionist, prin 1923 punind in scens spectacole constructiviste la Muzeul culturii artistice din Moscova si va cont! nua si fack scenografie in deceniul al patrulea. Tot asa si pictorul Kasimis Malevici, creatorul suprematismului, a ficut pe la 1913 decoruri si costums la Teatrul Luna Park din Sankt-Petersburg. Iar Yakulov, in afaré de Tairov, a colaborat si cu Diaghilev. Baletul ,,Pasul de ofel, pe muzici de Proko. fiev si in coregrafia lui Serge Lifar (1929, Paris), pentru care pictorul a ficut nu numai decoruri si costume ci si libretul si mizanscena, a fose unul dintre cele mai caracteristice spectacole constructiviste. Dar mizanscena construc. tivista prin excelensa a creat-o Vsevolod Meyerhold, figura de prim ordin teatrului avangardist rus si sovietic. El si-a facut ucenicia ca actor, din 1898. in trupa lui Stanislavski, pe care-l pariseste in 1902, lucrind in’ provincie In 1905 este rechemat la Moscova, unde fostul siu maestru ii incredingeas! conducerea ,Studio-ului‘, filiali experimental a ,,Teatrului de arti". Dar indraznelile tindrului avangardist provoaci un nou conflict cu Stanislavski si Meyerhold accept propunerea Verei Komisarievskaia, montind in stagiune 1906— 1907 la ,,Teatrul dramatic din Sankt-Petersburg, intr-o visiune nous @ serie de piese de Ibsen, Maeterlinck, Andreev sau Wedekind. El inlocuieste decorurile cu panouri, proiecteazi lumini misc&toare pe actorii imobili, stilizeazi jocul actorilor pind la abstractie si reorganizeazé fundamental spatiul scenic, aducind spectacolul cit mai mult pe proscenium. Intre 1908 si 1917 Meyerhold parcurge o etapa fundamental a carierei sale, punind in scens la teatrele oficiale ,,Tristan gi Isolda de Wagner, ,Don Juan” de Moliére sau »Bal Mascat" de Lermontov, spectacole memorabile care-I consacri definitiv In acea perioada el s-a inspirat si din teatrul japonez NO si din vechea Com. media dell’arte' sau din experiengele pe care le facea la Paris, concomitent, Diaghilev’ cu Baletele ruse, afirmindu-se tot mai hotirit impotriva conceptic; lui Stanislavski, Tot pe atunci i-au aparut si primele lucrari teoretice: ,Istoria si tehnica teatrului" (1907) sau ,,Teatrul de bilci" (1912). Revolutia a insemnac pentru Meyerhold inceputul perioadei de apogeu. El devine din 1918 primul regizor al puterii sovietice instaurate in Rusia, debutind chiar la aniversarea primului an de la Marea Revolutie Socialists din Octombrie, cu. montarea piesei lui Maiakovski, ,,Misteria Buf. Spiritul constructivist pe care-| inau- gureaz& acum il va fundamenta teoretic in ,,Actorul viitorului si biomecanica“, lucrare publicati in 1922. Scena meyerholdiana este cit mai neutra, populac’ de structuri arhitecturale conventionale, sciri, plane inclinate, platouri tur- ante, covoare rulante, serpentine, rogi migcatoare, ascensoare, etc. El se inspiri din tehnici acrobatice, de circ si foloseste fondurile muzicale spre realizarea jocului ,biomecanic™ ce putea, in extremis, si fact din actor un fel de ,supermarioneti“. In lucririle teoretice ce au urmat, ca ,,Folosire: scenografia modern’ orului' (1922), .Profesorul Boubous si problemele puse de un spectacol © muzica (1925) si Arta mizanscenei"* (1927), sau in conferingele sale ivind ,,Reconstructia teatrului (1930), Meyerhold pledeazi. mereu mai jult atit pentru libertatea regizorului, eit si pentru rolul creator pe care buie si-l capete colaborarea dintre scena si public. pera lui Meyerhold a influengat covirsitor scenografia ca si, in general, wul mondial. Desi legiturile cu Uniunea Sovietich erau pe atunci mai trinse, experienjele sale au fost rapid cunoscute. De atunci se poate spune pu existi gard in care mizanscena si nu fi incercat sau aplicat cel putin ele din principiile sale. j inliturarea barierelor dintre scena si public, pentru un teatru ,,popular“, | mase", pentru ,,Teatrul politic“, a contribuit in mod important gi scoala nani de regie, reprezentati mai ales de Fuchs, Reinhardt si Piscator. org Fuchs, fondatorul lui ,,Kiinstler Theater (Teatrul artistic) la Manchen 07) in colaborare cu pictorul si scenograful secesionist" Fritz Erler, din grupul ‘la revista ,,Jugend", modifica radical conceptul clasic al ,,scenei italiene". dideau o mare pondere spatiului din proscenium, pentru a apropia cit mult publicul de actori, creind astfel principiul ,,scenei-relief. Conceptia Fuchs s-a ilustrat printr-o mizanscena si o scenografie cit mai epurate de citura ornamentali, concentrate si expresive, tinzind la ,reteatralizarea iitrului‘:. El a contribuit de asemenea la patrimoniul teoretic al teatrului, n lucrari cum sint Scena viitorului'“sau ,,Revolutia teatrului sl ce a dominat ins teatrul german din toati Europa Centrala, peste un de veac, exercitind mari inrfuriri asupra intregului teatru mondial, a fost ws Reinhardt. Dupa ce-si face ucenicia ca actor in Berlin, sub directia lui hm la ,,Freie Buhne, el devine in 1903 director la cabaretul ,,Schall und ich" (Sunet si fum), pe care-] transforma apoi in ,,Kleines Theater" (Tea- mic), unde se afirma prin montiri originale ca ,,Azilul de noapte” de iki. In 1905 el era deja atit de apreciat ca regizor incit e numit directorul igiosului teatru berlinez ,,Deutsches Theater (Teatrul german). Rein- It nu a fost propriu-zis un creator de stil, ci un mare fiuritor de specta- » de camera sau grandioase, dar cu cele mai expresive mijloace. Ca pozitie fost mai repede eclectic, plecind atit de la conceptul lui Craig sau al lui ths, preluind toate inovatiile tehnice din acea vreme, cit si in bund parte expresionism. Dealtminteri el e cel ce a pus in sceni, in 1917, prima de teatru expresionista: ,,Der Bettler (Cersetorul) de Sorge. El a intru- at tipul regizorului ce conduce absolut spectacolul, dind cele mai amanun- p indicatii, atie actorilor, cit si scenografilor, costumierilor, masinistilor, icienilor, etc. Astfel, desi unii din decoratorii cu care a luctat erau artigti inte talentati, amprenta lui Reinhardt domina intreaga viziune a spectaco- El folosea mari mijloace tehnice: sceni turnanti, decor construit, foarte lizat, practicabile diverse, sciri monumentale ce dadeau spectacolului ominanta verticald, mari misciri cu numerosi figuranti, muzica si, mai © ciutati si complexa folosire a clarobscurului de tip rembrandtian. Dar Tui Reinharde s-a datorat in special spectacolelor de masi, superpro- fii cu mare figuratie, montate in sali cuprinzind mii de spectatori. Seria a sput cu ,,Ocdip-rege"* de Sofocle la circul Schumann din Berlin in 1910; in 1911 ,,Miracolul", un spectacol fara text, de Reinhardt, inspirat din di medievala, cu muzica de Humperdinck, montat in vasta sala Olympia Londra, transformata ad-hoc, prin decorasie, intr-o mare catedrala gotic’. ful scenic era amenajat gi aici in centrul sili, spectatorii inconjurind spec. ul. Mai tirziu, in 1919, el a prezentat ,Orestia” de Sofocle in fata a cinciscenografia moderna 134 mii de spectatori, la noul Grosses Schauspielhaus“ (Teatrul mare) din. Berli realizat prin transformarea circului Schumann de athitectul Poclzig. Si, in acelagi an, piesa ,Jedermann“ de Hofmansthal, montati ca un mister mevicvl im acr liber, pe treptele si in fasa catedralei din Salzburg, cu prilejul inaugusicl Festivalurilor internationale ale teatrului. Din picate, ca ativia alti artisti germani, Reinhardt a trebuit si-si pirlseasci sara in 1933, din cauzn terovi: hitleriste, plecind in S.U.A. A ‘reia mare figuri a teatrului german din prima jumitate a secolului 20 a fost Erwin Piscator, artist angajat politic. El sia inceput catiera in 1919 1, »Proletarisches Theater (Teatrul proletar) din Halensee, Berlin, fundat de Partidele politice de stinga, iar in 1924 devine regizor la ,, Volksbiihae" (Teatral oporului), unde se afirma ca un inovator indriiznef. In spiritul convingerilor He comuniste el urmareste si fack o arti politict, cu cele mai eficace mifloace si se manifestd de In inceput impotriva expresionismului — dominant pe atunci in Germania si chiar in opera unora din cei mai apropiati colaboratec: ai sii, ca pictorul si desenatorul Georges Grosz. El preciza ci nu urmareyte 8& »gocheze" publicul ci sil ,,convinga", motiv pentru care spectacolul trebuis se sprijine pe marturia documentelor". Totusi modalitatea realist. » uneori chiar didactici, a operei lui Piscator, n-a fost in. afara moderniste. La fel se poate spune gi de Bertold Brecht, dealtmin. teri, alt creator de teatru politic, ce socotea ci reprezentatia trebuie ei fe © 2 lucidieiii ctitice i c& ,,ttebuie combitutd orice magie, orice... inces. care de hipnotizare a spectatorului“. Si la unul gi la altul se deslugese rie clemente de tip expresionist, cit si de tip constructivist, mai ales in decoratie: structuri metalice din sevi, impirtirea scenei in mai multe compartimente, aliturate sau suprapuse, rampe, punti mobile, covoare rulante, platouri furnante, jocuri de lumini, proiectii etc. Perioada de apogeu a lui Piscacor incepe in 1927, odati cu crearea lui ,,Piscator Buhne" (Teatrul Piscator) la Berlin, unde organizeazi un colectiv de prima calitate artistica, atit ca actori, cit si ca regizori si scenografi. Printre acestia din urmA s-au aflat, in afarh de Grosz, John Heartfield (unul din creatorii fotomontajului), Reinhold Schon, Edward Subr gi, mai ales, Traugott Miller, ce lucra gi la clasa lui Schlemmer de Ja Bauhaus". Piscator infiingeazi de asemenea un studio ce pregitea actorii in toate directiile, pini la migcarea scenic& si gimnastict, teoria ,biomecanica”™ a lui Meyerhold fiind bine cunoscuta. In sfirsit, teatrul dispunea poate de gele mai moderne aparaturi scenice ale vremii, desi Piscator era nemulfumit Parerile sale despre cum trebuie construit un teatru — ca o mare masini oferind absolut toate posibilitigile mizanscenei — sau oglindit in vestitul protect ol »Teatrului ~ total", conceput de Walter Gropius pentru Piscator, de care se va mai vorbi. Cariera lui Piscator va fi gi ea din nenorocire intrerupti de instau. Tarea nazismului in 1933, cind emigreazi, revenind in Germania abia dupa 1950. Un rol deosebit in dezvoltarea scenici moderna La avut si sectia de teatru « scolii Bauhaus, condusi de sculptorul, scenograful si, in general, creatorul de structuri pentru spectacole, Oskar Schlemmer. Sistemul pedagogic al lui Schlemmer era dominat de conceptul acelei ,,Gesamtkunst" in virtutea ciruia majoritatea spectacolelor studiate foloseau toate modalititile, inclusiv dansul si muzica, pe de o parte. Iar pe de alti parte el se inscria in tendingele gene- tale ale scolii, axate pe cele mai noi curente plastice, de tip functional, con. structivist si era puternic influengat de viziunea unor profesori ai scolii, mari pictori ca Klee si Kandinski, sau a unor elevi ca Albers. Nu trebuie uitat de asemenea ci pind la Bauhaus nu a existat nici un sistem pedagogic orga nizat, pentru pregitirea scenografilor. Dealtminteri interesul pentru teatru scenografia moderni manifestat si la algi profesori ai scolii. Astfel Kandinski a facut in 1928, ,Teatrul Friedrich" din Dessau, mizanscena, decorurile si costumele pentru zentarea ,,Tablourilor dintr-o expozitie’ de Mussorgski, spectacol axat ales pe culoare si jocuri de lumini, acompaniate de fondul muzical, scenele dans fiind foarte pusine. Pe alte direcyii, Molnar Farkas a conceput in 924 un teatru in forma de U, o combinayie de trei, patru scene de tip con- ivist; Andreas Weininger a proiectat ,,Teatrul sferic", Gropius ,,Teatrul WI", iar Joost Schmidt, in 1925, 0 ,,Scen& mecanica", aport deosebit Ia teoria veatrului modern, pe linia functional a speciali- tipului de spectacol de Ia reprezentasia dominant acustici sau spatial, Wi la,cea didactici, Lau adus francecii Edouard Autant si Louise Lara. iseverentele lor cercetiri intreprinse intre 1916 si 1951 in ,Laboratorul de iru" de la 66, rue Lepic, Paris, au tins la reinnoirea si diversificarea ,, domeniilor de cercetare; care, prin solufia fiecirei probleme’ puse... duct)... In stabilirea ordonati ‘a unei conceptii de structurd dramaticd, ire realizare acordindu-se cu subiectul stu". Astfel ei au ajuns, in general, jeinci principii dramatice: Teatrul choreic, dominat de valori sonore, pentru s-au studiat condigii speciale acustices Teatrul spagiului, in care se desfiin- distincsia dintre spectacol si spectatori, solusie ,in cere" inspirati lui butane de teatrul simultan al polonezului Syrkus, la care s-a adaugat un cere stior de oglinzi; Teatrul de camerd dominat de un principiu dramatic tem — ,teatrul reflexiunii absolute — unde fiecare spectator ¢ izolat intr-o jo; sau Teatrul civgii si Teatrul universitar, cu functii dominant didactice. wile experimente realizate in regia si scenografia primelor_trei-patru ynii ale veacului au avut un caracter atit de cuprinzitor incit nu giau idut valabilicatea pind azi. Sau, cum spune Yves Bonnat, ,,... nici una ele n-a atins inci un asemenea grad de saturatie, incit si nu ne mai putem iri Ia ele pentru a crea ceva nou". Intr-adevar, cadrele stilistice sau struc- le scenice create si experimentate de ,,monstri sacri‘ ai teatrului din prima fate a secolului 20 ingiduie o nespusi varietate de modalititi, capabile fofere atit fiecirui gen sau chiar fiecirei piese, cit si fiecirei personalitigi tice, solusii potrivite. Dihotomia decor construit — decor pictat a devenit literalmente decor constructivist ~ decor pictural, modalititi mereu mai ent si mai armonios impletite. Totusi in mare se pot deosebi uncle linge stilistice actuale, dominante in creasia unor regizori sau scenografi. nezul Zenobius Strzelecki a incercat sk precizeze unele din aceste directii temporane. Astfel, dupa el, Karl von Appen, primul scenograf al compa- Berliner Ensemble‘ fundata de Brecht, ar fi principalul reprezentant al naturalism sintetic dealtminteri in perfect acord cu teatrul brechtian, ntul ce domini, in general, scenografia polonezt ar fi supernaturalismul idinge simboliste, tendinge reprezentate de J. Szaina si W. Krakowski, n Franta scenografii fie cA stau pe pozitii mai rationale, analitice, | ca René jo (de la, Théatre de la Ville", Teatrul Municipal, Paris), fie ci sint atragi uri primitive, de forme simple i dinamice, ca’ M. Raffaélli. In Ceho- facia Strzelecki descifreazi mai ales un caractet neonaturalist, in decoratia Vychodyl, V. Suchanek, V. Stamek sau St. Hudak. Tar in U.R.S.S. ar fi mai pusin pregnant caracterizati. Totugi el deosebeste un nt sovietic realist expresiv, reprezentat de A. Bossulaiev, N. Shifrin sau jlotariev (scenograf sef la Teatrul Mare Academic al U.R.S.S.) si un de facturi mai dezlegati si un caracter mai sintetic, tipic pentru E. Sten- (decoratorul sef al Teatrului Academic Vl. Maiakovski, Moscova) si erovski (decorator sef la Teatrul de drami si comedie Taganka, Moscova).Scenografia moderna: Be Fireste c& aceste aprecieri nu privesc totalitatea act ii artistic < nu priv tal tualelor pozitii artistice din Sinotrafie: Un numér relativ mare de decoratori sint puternic inviusi cc friscaren plastich generalé de azi. Asa ar fi cehul J. Svoboda, colabore toc) Sepzomulal Otomar Kreita, ce realizeazi o scenografie cinctici de tip cent, Prin formele abstracts, geometrale, prin dominanta alb negru, prin iluio Bismele folosite, etc. Tot aga apar influengele directe ale suprercalionului ales in scenografia de film. vee Pominants intr-o bund parte a decoratiei de ceatru sine si tendintele reocon- Structiviste: larga folosire a unor structuri generale abstracte, in bare coon fear obiecte sau fragmente de arhitecturd, concepute ultrarcalioe Fe de alté parte insi, © mare parte a mizanscenei contemporane pune mereu FeePiin Pret pe scenografe, in sensul curent al notiunil; fe eh sococees cecorafia marginala, ca la Living Theatre din New York, fie cl igi axescs cee turile mai ales spre organizarea intregului spatiu arhitectural. In aceasta cate- comuniune, observasii, izolare. Teatrul laborator al lui J. Gr. comuniune, obs - Teatrul labor |. Grotowski = unul din cei mai indriznesi experimentatori scenici de hate se inscrie Collis ace nerald tendinga actuali, de a implica spectarorul in creatia spec. colului, te: de Meyerhold. In mizanscena lui ° tu sa evolueze printre nT fio. nind direct asupra spectatorilor si antrenindu in Se rescweoelar Bee sce in teatru foarte mic, cu un public foarte redu Piactacolul adresindu-se nei elite si depinzind de cultura attistics nace: Dimpotrivi, ‘montirea piesei ,,1789" de autosrea francect Arkne’ Mnouch. fine si, mai ales, mizanscena regizorului italian Luca Ronconi pentea Grn, oso», Ptivese mase mari de spectatori, tinzind la integrarea testralar 1. Tae icotiiand urband, teatrul de stradd, teatrul cotidian, la otigines civun. .c aflé inca tezele lui Tairov. Dar [reforma) radicali a decoratici sau, mai exact, totale libertate de Senreptie & nstructurilor spatiale scenografice", nu se poste obtine fir, Gtdeviratl revolutic a arhitecturii teatrale. Ea 4 devenit de accrr’ tea decbituti, problem’, nu numai a mizanscenel ei gy in general a specta- cejoeit. Totusi, marea majoritate a teatrelor din lume, chitr si mule ac, cele Jai recent construite sint de tip italian. Una din primele reforme’ din istoria arhitecturii postrenascentiste a fost creatia scene, tripartite, anuntaca mun fel inck de le finele secolului 18, de proiectul lui C. N. Goching Tapgimentat printr-un fel de lirgize a scenei de C. Morelli, la teatral de, Tmola (ralia), Unul din primele proiecte moderne de scent, propriiae wig, Fein fo8t cel din 1908 al lui Fuchs. Dar constructorul primel scene dle arog felaven si fe belginnul Hensi Van de Velde, nchitect pasionat de nolle cxnen mente featrale, admirator al lui Craig si care proiectase mai multe anc Femtru Weimar si Paris, fri si fi avut insk gansa de a le realisa. Tesnnt pidicat de Van de Velde in 1914 le Kéln, in cadrul expozitici Deurchen Wn, bund", Feprezenta probabil cel mai modern ceatru al vremil care, in’ afard ks gele doud ,buzunare" laterale ale scenii, mai avea: platou turranty crisoc: Getler i sala in amfiteatru. Scen& tripartic’ a avut apoi si teatrul concent in 1925 de Auguste si Gustave Perret Ja Expositia internationala geek scenografia moderna tive din Paris. Dar teatrele acestea rimineau de tip italian. O opera jgnuita a fost ,,Teatrul mare’ din Berlin, construit de Hans Poelzig dupa licayiile lui Reinhardt prin transformarea unui circ, cum s-a vazut, in spirit ibetan: scena italiana era continuaté cu un mare proscenium ce pitrundea inc, ca un ,,pinten“, in sala semicirculara, cu gradene si acoperita de o gran- asi cupola cu ,,stalactite — lucrare specific expresionist le proiecte ce revolusionau cu adevirat arhitectura teatralé s-au facut, im sa vizut, la Bauhaus. Dintre ele, fundamental a fost cel al lui Gropius, it pentru variatele posibilititi oferite mizanscenei, cit si pentru cA nu era pic. Din picate insi proiectul, executat in 1927 dupa ideile si pentru 1 lui Piscator, nu s-a putut infaptui. Descrierea exceptional de clara si tiva pe care ne-a lisat-o arhitectul evoci un teatru uimitor, cu posibi- iti scenice ce par a tine de domeniul fanteziei, cuprinzind nenumarate tii, pe atunci brevetate, cum nu s-a realizat de fapt nici pina azi, iar in Oncluzia acestuia, Gropius preciza: ,,Teatrul pe care lam descris este © mare wind, spatial’, mulgumiti careia directorul de scena poate si-simodeleze it aga cum doreste gi si dea astfel intreaga misura a puterii sale de creatie". hu sa construit, conceptul Teatrului total a exercitat inriuriri serioase pra arhitecturii contemporane. S-au construit sali cu un spatiu scenic ral, total inconjurat de gradene, ca marele .,Teatru filarmonic de la Hierlin, proiectat de arhitectul Hans Scharoun in 1963, Alte teatre sint progra- ite pe cele trei pozitii scenice principale: italiana, elisabetana sau central —, fila mici a noului ,,Teatru nagional", unde schimbirile se fac mecanizat tapid sau ca Ja sala de la Gridina Icoanei a ,Teatrului Bulandra", mai de | amenajata, ambele din Bucuresti. In sfirgit s-au incercat si teatre ce repre- Hii un mare spasiu liber cu numeroase posibilitisi de instalatii scenice, ca Nt Amenajare a teatrului ,,Chaillot" din Paris. Up arhitectural ce-si capati mereu noi adepsi, deoarece satisface intr-o Wutll relativ mare aspiragia mizanscenei de a apropia cit mai mult repre- fin de spectatori, este si cel numit ,,Teatru in cerc’ sau ,,rotund", reedi- pind la un punce antica solutie a circului. Unul din primii experimenta- Mmoderni ai acestei dispozisii scenice a fost, cum s-a vazut, Reinhardt. primul razboi mondial au apirut solugii noi. Astfel, in 1920, Louis # schigat principiile unui teatru rotund in care scena inelari, cu un yProscenium, cuprindea amfiteatrul cu gradene ce era, la rindul siu, , Dar vienezul Alfred Bernau—directorul companiei Deutsches Volks. " (Teatrul german al poporului) — patentase inci din 1914 0 ,,Insta- Noatrala cu sceni inelari rotativa“. Inspirat de acesta precum gi din prac- de scenograf si colaborator a lui Reinharde, alt vienez, arhitectul Oskar A terminat, tot in 1920, proiectul unui teatru cu scena inelari, sala gi posibilicati de joc simultan. Este probabil ci nici Gropius n-a heinriurit de aceste propuneri. Dar prima constructie cu sceni inelari Mi fi fost cea a arhitectului american Norman Bel Geddes, Reperthory (1928) din New York. il epoca, polonezul Szymon Syrkus a incercat in teatrul rotund noua feenici a jocului simultan. Reprezentatiile incepute in 1927 la Zal Varsovie nu aveau un spatiu anume destinat scenei. ,,Actiunea ie apiiren in acel loc al sili care oferea cele mai mari posibilititi de Nir artistic...“, spune el. Pentru experimentarea mai ampla a princi- simultaneitatii, Syrkus a realizat in 1928—1929, in colaborare cu waful A. Pronaszko si arhitectul Z. Leski, proiectul unui teatru cuo fcenii inelari. O dezvoltare a acestui concept a reprezentat-o apoiscenografia moderna 138 teatrul cu doua spasii scenice, concentrice: unul central si celilalt inelar Astfel spectatorii se afl cuprinsi literalmente in acsiune, fiind inconjurayi si inconjutind ei spectacolul. Printre cei mai ilustri oameni de teatru care au experimentat posibilititile unei astfel de mizanscene sau aflat francesul Antonin Artaud sau marele regizor sovietic Nikolai Okhlopov, care a lucrat intre 1932 si 1936 la Moscova intr-o astfel de sali. Din conceptul teatrului in cere au derivat mai multe solutii, majoritatea rimase in stadiu de proiect, ca cel al lui W. Kab din 1938, cel prezentat in 1959 de J. Kalisz si Braslawski la un concurs al Scolii de arte frumoase din Paris, proiectul Teatrului experimental de comedie din Leningrad, de athi- tectul V. Bikov si I. Maltin in colaborare cu regizorul N. Akimov (1959), sau cele doui variante pentru Teatrul VI. Maiakovski din Moscova, realizate in 1960 de aceiasi arhitecti, in colaborare cu Okhlopov. © variant original a acestui tip de spatiu teatral sint si asa-numitele ,,tribune mobile“, in aer liber: un amfiteatru rotativ de unde se priveste reprezentatia desfisurata inelar — ca cea de 620 persoane, realizati intre 1958 si 1963 in parcul castelului din Cesky Krumlov (Cehoslovacia), pentru Festivalele tea. trale ale Boemiei de sud, ‘sau cea pentru 800 de spectatori, de la Tampere (Finlanda) de arhitectul R. Ojanen gi J. lveskasken, in colaborare cu rezi. zorul E. Salmelainen. Printre solutiile mai originale derivate in parte din featrul total si in parte din cel rotund, se afli si proiectul din 1934, pentru Teatrul Meyerhold din Moscova, al arhitecsilor M. Barchin i S. Vahtangov. Sala, de forma elipticé, urma si aibi dou’ scene circulare: una mai mic, in centrul amfiteatrului gi cealaltd, mai mare si aproape tangent la prima Cea mai interesanti parte a proiectului era insi ipoteza unei a treia scene rotunde, cea mai mare gi pe mai multe nivele. Din toate propunerile de pini acum formula cea mai indrizneafa, multi vreme socotiti utopici, este insi cea a teatrului total in carcasi sferica. Prin- cipiul siu fundamental rezida in raportul dintre spasiul scenic, dezvoltat pe vertical si cel rezervat spectatorilor, in galerii concentrice, suprapuse, pe suprafaja interioara a sferei. Primele dou’ propuneri au fost ficute in 1924. Una, datorité vienezului Frederick Kiesler, athitect, scenograf si teoretician, prezentati la Festivalul din Viena si apoi, in 1925, la Paris, prevedea pe de o Parte o sceni mobili in spirala verticalé, pe care se urcau sau se coborau clementele scenice si actorii, in functie de sensul rotirii axei sale; iar pe de alta, gradenele etajate pentru public. Cealalta, elaborata de Andreas Weininger de la Bauhaus, mult mai concentrati, oferind incomparabil mai mult solutii mizanscenei, sti pind azi la baza maj rititii studiilor de teatru sferic. Fara de Kiesler, Weininger aduce mai intii conceptul total sferic al silii. lar in al doilea rind, dezvolté spasiul scenic axial, in toate sensurile volumului sferei. A treia propunere din acea perioadi, facuti de alt om al Bauhaus-ului, Xanti Schwabinski si prezentati in 1926 la Expozitia international de la Magde- burg (Germania) frizeazi cel mai mult utopia. Carcasa sferica si galeriile pentru public nu diferi mule de cele ale lui Weininger. Dar in volumul sferic Schwa- binski imagineazi 0 uluitoare desfiisurare de mijloace i instalagii ca: covoare si pante rulante, ascensoare, un mare acvarium pentru balet in apa, plonjiri si alte spectacole subacvatice, platforme rotative pentru acrobati’ si trape- xisti, platouri glisante, oscilante, etc., platforme suspendate, mobile, pentru corchestre, o extraordinari orgi de lumina ce putea imbiiia cu jocuri de proiec- toare colorate, intrepitrunse, toati sfera, s.a.m.d. De la aceste doui ultime propuneri deriva multe din proiectele sferice contem- Porane, ca de pilda cele ale Teatrului miscadrii totale, realizate de scenograful scenografia moderna jues Polieri (1957), de arhitectul Enzo Venturelli (1958) sau de arhitectii re si Etienne Vago (1962). itrul din Roménia a apirut mai tirziu decit mare parte a celui european. si, locul pe care scenografia noastra I-a ocupat dupa primul rézboi mon. |, in migcarea moderni, nu e neglijabil. Cum se arata si in ,[storia teatrului Roménia“, ,,Mai mult decit in alte sectoare ale viefii noastre artistice gi wre, teoria lovinescian’ a sincronismului isi gisegte o largi aplicare in si scenografie. Sincrona cu formele expresiei artistice curente, creatia ‘aceste domenii isi afirmi cu putere de goc noutatea, mai vizibil decit in wal artei actoricesti (...). Se inregistreazi, cel putin in primul deceniu dupa rizboi, un fenomen de accelerare a istoriei. Se refac toate etapele, se rc toate formulele. Actiunea inisiata in pres inci din deceniul anterior... favoarea esteticii teatrale innoitoare si pentru popularizarea marilor perso- ititi regizorale, intri acum in faza de apogeu‘. Deschiderea orizontului tral din Romania spre migcirile inovatoare europene s-a facut in dou’ iti. Pe de o parte, prin experiensa pe care actorii gi regizorii nostri au ito peste hotare si, pe de alta, prin numeroasele turnee striine venite in ymiinia inci de la finele secolului 19, sau prin scenografi si regizorii din fri ce au lucrat Ja noi mai lungi sau mai scurti vreme. Printre acestia aflat, chiar imediat dupi rizboi, G. Pogedaeff, care a facut decorurile si uumele pentru ,,Electra", de Hofmansthal, intr-o conceptie tridimensional inspirasie cubisti, in stagiunea 1921—1922, la Teatrul national din Bucu- , sub directia lui V. Eftimiu. Apoi in 1922 vienezul Alfred Roller — perso- litate a secesiunii — a realizat pentru compania Bulandra din Bucuresti, ografia la Hamlet“, in spirit reinhardtian: foarte stilizat, dintr-un fundal bil, perdele si jocuri de lumini. Pentru acelasi teatru gi in acelasi an regi- il german Karl Heinz Martin a pus in sceni o serie de spectacole de la idbere la Aristofen, tn sill expredionist Concepfiile lui Reinharde si-au ecou si in productiile autohtone. Tot in 1922 Marioara Voiculescu a it ,Salomeea‘: de Wilde in arena Circului Sidoli din Bucuresti, iar in 1923 wea ,Poesis", indrumaté de Ion Marin Sadoveanu, a pregitit piesa lui linck Sora Beatrice‘ in stil de ,,mister‘ medieval, pentru a fi juc ddrala Sf. Iosif (spectacolul a avut loc insi la Ateneul romin). Dar cea ampli experienti reinhardtian de la noi s-a ficut sub conducerea regi- Soare Z. Soare, personalitate puternici si original a epocii, ce fusese it citiva ani Ia marele om de teatru german. Soare a ficut mati reforme ul nasional din Bucuresti, iar vulcanicul siu temperament s-a vidit iziri_memorabile, ca montarea in 1929 a ,Mesterului Manole de cu decoruri si costume de viziune expresionisti, datorite lui Victor lorov. Printre cei mai fecunzi si expresivi scenografi romni interbelici, W avea o formatie moderna in care se simfeau atit ecourile Baletelor gicele ale cubismului, cit si influengele mai noi ale stilului Arts *. El se mai relevase gi in 1927 pe linii innoitoare, chiar in tegia mai ionalist’ a lui Paul Gusty, prin montarea ,,Comediei fericirii“ de incerciri inovatoare in scenografie s-au mai facut la acea epoca si in incie. Pe o astfel de linie a mers in 1926 V. Velisaratu la Teatrul naional raiova, in decoratia altei piese a lui Blaga, ,,Tulburarea apelor“; Walter Imann Ia Cluj, in toaté perioada interbelicd; sau pictorul Georg Léwendal, Jn Teatrul nasional din Cerniusi, cit mai ales la cel din Iasi unde prin = 1927 sub conducerea regizorului Aurel Ion Maican o alti persona- Ateatrului roménesc, artistul a montat ,,Trandafirii rosii de Z. Barsanscenografia moderna ao sau »Crima si pedeapsi dupa Dostoevski, intr-o visiune spatial contraste si culoare. La modernizarea conceptiei teatrale din Romania au contribuit mule, in primul deceniu de dupa rizboi si reprezentatiile date de trupa din Wilno’ (Vilnius), Ja Teatrul central din Bucuresti, in mai multe stagiuni, incepind din 1923 Faptul ci s-au creat unele spectacole memorabile, pe linia marilor innoitor: ai teatrului mondial, s-a datorat atit unor regizori avangardisti, ca 1. Tarlo, 1. M. Daniel, I. Bulov gi, mai ales, lacob Sternberg (care aven apoi si luctese in capitala In diverse teatre; intre cele dowd riizboaie mondiale), cit si unct scenografi din Romania cum au fost mai ales M. H. Maxy si G. Lowendel Acesta din urma a facut decorurile si costumele pentru ,,Cintireful tristetii sale“ de O. Dimov, ,,Casitoria de Gogol sau ,,Cadavrul viu" de Tolsta:, in modalitisi ce porneau atit de la sintetismul lui Tairov, cit gi de Ia concept! Biomecanic al lui Meyerhold. Constructivismul in scenografie sa. afitnst mai hotirit in creatia lui Maxy. Comentind decorurile acestuia pentru , Saul" de Gide, .Manechinul sentimental al Iui Minulescu sau ,,Omul, Bestia si Virtutea de Pirandello, Gh. Dinu scria in 1927: ,In viziunea lui Maxy spatiel scenic se amplifici, peresii devin transvizibili +-)i ochiul spectatorului se tansformi intr-un telescop, un ochi X, un ochi Réntgen". Maxy a mai lucrat apoi cu Sternberg prin 1927-1928, la Teatrul I. L. Caragiale din Bucures: = condus de actrita Dida Solomon.Calimachi_ montind .Camarasii" ic Strindberg, precum si cu un alt regizor, avangardist, Sandu Eliad, pentro care a facut scenografia piesei ,Ratatii’ de Lenormand sau, in 1930, la Teatrul Liber (condus tot de D. Solomon-Calimachi), cea a piesei ,, Maya" de Gentil Jon. Prin 1934 Sternberg a mai montat la Bucuresti, in sala fostului cinema Roxy de pe strada Lipscani, Noaptea in tirgul vechi de I. E. Peret, faimos spectacol de avangarda, cu costume gi decoruri de Maxy si Victor Brauner De activitatea teatrala inovatoare a regizorului Sandu Eliad se leagi si creatia Scenografica a pictorului si arhitectului Marcel Iancu, unul din fondetori dadaismului. Colaborarea a inceput in 1925, cu prilejul spectacolelor organi zate de revista ,,Contimporanul" in sala ,Maison des Arts" (de pe fosta stradii Coribiei, Bucuresti), prin montarea piesei lui Evreinov ,,Moartea vesela Ea a continuat apoi la Teatrul poporului, fundat de N. lorga $i condus dc Ton Sin-Giorgiu, in 1926-1927, cu montarea unei serii de piese de Loco: teanu, Sin-Giorgiu, Caragiale, Mazaud sau Kaizer. Tot in colaborare cu S. Eliad sa afirmat in scenografie, prin 1928, pictorul suprarealist Victor Brauner, cu decoratia unor scurte spectacole de avangardi montate in sels actualului Cinema Central din Bucuresti. Dar artistul care, prin intinderea carierei sale — aproape 60 de ani — gicea a operei ~ aproape 1000 de spectacole — a fost, fara indoiala, decanul scenc. grafiei romanesti interbelice, este pictorul Traian Cornescu, El a debuta ls Teatrul national din lagi, in 1917 venind apoi la cel din Bucuresti, unde va Jucra cu tosi marii regizori, nenumirate piese din repertoriul clasic, striis sau roménesc, pind la finele carierei. Cornescu a inceput, fireste, sub influenta paturalista a decorului ,,pictat", fiind insi mereu in stare de innoire, mai alee in colaborare cu regizorii de viziune moderna. Asa au rimas memorabile decorurile pentru Lulu’ de Wedekind (1932) sau pentru Hamlet" (1941) montate cu Soare Z. Soare, sau cele din regia avintatului regizor lon Sava nSase personaje in ciutarea unui autor“ de Pirandello (1938) sau lngerul « vestit pe Maria" de Claudel (1939). Ion Sava insugi, figura de prim rang « teatrului rominesc modern, artist multilateral de o nesfirsith capacitate inven tiva si expresiva, s-a afirmat Prestigios si in scenografie, in din 1934 la plina de scenografia modern national din Iasi. Capodopera sa in ceea ce priveste scenografia a8 montarea in 1946 a piesei Macbeth" in care actorii purtau masti, la Sf. Sava a Nationalului bucurestean. i ‘Ia Tasi a deburae si alt scenograf interbelic, Theodor Kiriacoff-Suru- wu. El a fost atras si de solusiile constructiviste — in 19311932 ,,Azilul ‘hoapte, montat la Iasi, in regia ui Maican —, dar mai ales de o viziune ti din vechea picturé murali romaneasc’, de influenta bizantina, in } a realizat multe din spectacolele create apoi in Bucuresti, pentru teatru ‘peri. Printre cei ce au facut decoratie de teatru intre cele doui rizboaie ndiale in afar de regizorii ce legau mizanscena de scenografie — cum au mai ales Soare Z. Soare si Victor Ion Popa, un alt artist multilateral de valoare ce faurea unele spectacole complete, in viziune integral —, s-au aflat Al. Caramanliu si Natalia Bragaglia, sau pictoriga Elena Barlo —, irmasi duipi 1930. In pragul celui de al doilea rizboi mondial au debucat scenografi ce vor face carieri insi abia dupa 194: Alexandru Brata- si Elena Patragcanu. Fi au creat, in colaborare, decorurile si costumele »Neguftorul din Venetia“ de Shakespeare, in mizanscena lui Ion » in 1940. 4 a Koati viaga culturalartisticd din Romania si scenografia a cunoscut in uleim zeci de ani o mare inflorire. La baza ei sau aflat atit rezultatele experientei stice interbelice cit si mai ales, noile condifii pe care dezvoltarea teatrului | eipatar in stacul socialist, Ele s-au concretizat mai intii in intemeieres i foarte mare numar de teatre dramatice sau de pipusi (domeniu de cea mare insemnitate artistici-educativi) in toati fara, dintre care multe rucfii moderne, dotate cu tehnica scenici cea mai perfectionata; in al Find, in dezvoltarea unei vaste migciri teatrale de amatori, ceea ce 4 si nu mai existe, practic azi, localitate urbana fara teatru sau cel putin insamblu de spectacole; iar in al treilea rind, dar nu mai putin impor- ; in marea amploare pe care a luato sistemul de invatimint teatral, de olile populare la Institutele de teatru din Bucuresti, Cluj-Napoca si Mures, precum si in creafia secfiei de scenografie a Institutului de Plastice ,,N. Grigorescu" din Bucuresti. Aici au predat sau predau artisti ratori cu mare experienti ca P. Bortnovski, Al. Britisanu, Elena Patras. Veakis, M. Tofan, T. ‘Nigescu, V. Roman 5.0. pploarea si varietatea orientirilor sau cea a personalitatilor cuprinse in igcarea scenografica din Romania ultimilor treizeci de ani nu poate fi evocati si pe departe in acest spatiu restrins. Sugestiva este si numai cifra decora- tilor de azi: peste 170, din care vreo 60 lucreaz’ la Bucuresti, iar restul \ tari, fic Ia teatrele profesioniste, fie In cele de amatori. In afara de uncle de mari artisti decoratori, dispirugi in ultimii ani, ca Alexandru Brati- Toni Gheorghiu sau Stefan Hablinski gi a ciror creatie a avut © mare lurire asupra generatiilor tinere, mentionam aici, alfabetic, doar numele va din scenografii remarcabili contemporani: L. Andreescu, Valentina lu, Mioara Buescu, Paula Brancoveanu, Ella Conovici, Teodora Dinulescu, Erdés, S. Frensiu, Zisi Frengiu, D. Jitianu, A. Kemeny, M. Madescu, M. Mat. oji, Florica Malureanu, Sanda Musatescu, Gabriela Nazarie, T. Nigescu, Paulicovicz, V.- Penisoara-Stegaru, I. Popescu-Udriste, VI. Popov, Mia riade, H. Stiirmer, Eva Suto-Sorban, M. Tofan, 3.2. c& mai limuritoare pentru configuratia scenografiei contemporane din ymfinia si fie citeva cuvinte despre trei mari figuri ale decoratiei noastre de ena actuale, diferite atit ca generatii, cit si ca structuri artistice: Elena gcanu-Veakis, Bortnovski si Ciulei. Prima, a studiat Ia Scoala de artescenografia moderna 142 aplicate din Viena, institusie patronata de organizatia Werkbund-ului austriac sectia de arhitectura interioara si design*, in atelierul arhitectului si sceno grafului Oskar Strnad. fn acei ani, 1930—1935, ea a facut si practic& teatrala asistindwsi profesorul la montarea unui spectacol, ,Oberon", la Salzbury, in regia lui Reinhardt. Dupi ce lucreazi cisiva ani laParis, in atelierul sh, tectului Bauer, artista vine la Bucuresti unde, in colaborare cu Britisanu, isi incepe cariera, dupa cum sa vizut. Imediat dupi 23 August 1944 Elena Patra: canui a depus o mare activitate creatoare, tot in colaborare cu Britiganu, con comitent in trei teatre: ,,Teatrul nostru%, condus de actrita Dina Cocea, Testcal nafional din Bucuresti, unde monteazi yA douisprezecea noapte de Shake. speare si ,Locandiera“ de Goldoni, sau Teatrul de pipusi ,,Tandirica a carey Principal’ inspiratoare a fost. In colaborare cu Lucia Calomeri—una din pio. nierele teatrului pipusiresc din Rominia—,cu Lena Constante, Elena Popeses Ramniceanu, Britisanu si Massin, ea a montat Pini in 1949 o serie de ‘Spec- tacole remarcabile, ca ,Tandirick spre marile sudului", ,,Tandaricl la cre", s-a. Dealtminteri activitatea teatrului ,,Tindirici", condus din 1949 de talon, tata regizoare Margareta Niculescu, a jucat un rol hotliritor in toatl migcares Papusdreasci din Roménja, Variata creafie a Elenei PatrigcanuVeakis, capris, zind marile nume ale dramaturgiei universale si romanesti, ne televs conceptie moderna de constructor logic, functional, dar nelipsit de litism « mate rafinament, si o mare capacitate de adaptare la specificul dramatic <1 textului. $i aceasta, atit in cea ce priveste decorurile, cit si costumele, Paul Bortnovski a studiat la Institutul de arhitectura lon Mineu" din Bucu resti, afirminducse prestigios si multilateral. Creatia sa cuprinde opere repre zentative de arhitecturd, decoratie, plastica monumentala, grafic si design, ca si un foarte mare numir de plese montate, atit In Teatrul Bulandra «i nasional din Bucuresti cit si in multe teatre din provincie. El este de asemenc, creator in domeniul tehnicii teatrale. Scenograful Bortnovski, ca si athiteceul sau designerul dealtminteri, este un creator cu resurse inepuizabile, de sare varietate si inventivitate, dar care nu interfereazi niciodati eclectistaul, De. mare fondere si distinctie, chiar cind exagerea: ridit, mergind de la decoru! cel mai agresiv spatial, pina la cel mai pictural, plastica sa scenicd are tordecen, atmosferd specifica si, mai ales, ,.stil". Dar marea inriurire pe care Bortnovel., © exerciti asupra tinerilor artisti se datoreazi in egalé msur& si activi tii sale pedagogice: el a fost multi vreme seful catedrei de scenografie, precum si primul conducitor al sectiei de design din Institutul de arte plastice de In Bucuresti. Liviu Ciulei este poate figura cea mai compositi gi totodati cea mai integral a migcirii teatrale contemporane din Rominia: actor, scenograf, regizor si creator de tehnica teatrali, activind atit pe sceni, cit si pe ecran, in fard ci strainatate, cu un binemeritat succes. El a studiat la Institutul de arhitecturs si Ia cel de arti dramaticé din Bucuresti, debutind in 1946 in tripla ipos. tazi de actor, regizor si scenograf. In prodigioasa sa cariera, in care talentul, inventivitatea, sensibilitatea gi echilibrul general artistic nu sint egalate decit de vulcanica sa energie creatoare, Ciulei a montat si jucat nenumirate spec. tacole, printre care au rimas memorabile Opera de érei parale', de Brecht, »Cum vi place si Macbeth" de Shakespeare, ,Moartea lui Danton" i nLeonce si Lena‘ de Bichner, ,Azilul de noapte" si Copii soarelui de Gori, »Play Strindberg" de Diirrenmatt, ,Sfinta Ioana’ de Shaw, ,,Doctor Faust vrajitor“ de Eftimiu, .a. Daca ar fi si ciutim acum, in concluzie, trisiturile dominante ale decoratici teatrale contemporane din fara noastré, ar trebui si ne oprim, inainte de societatea arhitectilor romani ite, la modernitate si adecvare. Cum spune scenograful si profesorul Traian ifescu: ,,Caracteristica principal in creatia scenografilor romani, desi au mé diferite, este conceptia spatial’ a decorului, avind o tent& arhitectu- , sculpturala sau picturali. Ei utilizeazi descoperirile cele mai recente write de electrotehnicd, introducind (...) noile posibilitisi, pe care ap: de iluminat gi sistemele de comand cu program le pun la dispozitie, tru obsinerea unei plasticitigi moderne in scopul realiz&rii conceptiei inte. € a spectacolului. Dar aceste mijloace trebuie si fie subordonate felu- artistice, puse in ultima analiza in slujba operei dramatice, iar contactul inuu cu cele mai noi cuceriri ale scenografiei universale nu exclude, ci mpotriva, implica, folosirea celor mai valoroase tradifii nationale. (V. de la |, 48 la pl. 60 inclusiv). cesionista, arti ~ v. Arta 1900; Sezession. jesiune berlinez& v. Berliner Sezession. esiune miinchenez4 v. Miinchner Sezession. esiune transilvaneana v. Arta 1900 in Romdnia. june vienezi v. Wiener Sezession. tession sau Secession. Termenul — semnificind separarea unui grup de o ding oficial’ — a fost adoptat de artistii neconformisti germani si austrieci Ia finele secolului 19 care, de pe pozitiile artei 1900*, protestau ,,facind june", ddici retrigindu-se din uniunile dominate de academism gi consti- durse in alte asociatii. Aga au apirut Miinchner Sezession” (1892), Wiener ion* (1897) si Berliner Sezession* (1898). Iar expresia arti secesionista Semnifica pentru artistii vremii o arti protestatari in’ general, inseamna doar arta 1900 din Europa Centrali. le style (Stil sindrila). Sistem de constructie in lemn folosit de pionierii ricani in secolul 19 pentru noile lor ageziri. Pe un schelet de lemn (uneori elemente prefabricate) se biteau scinduri, orizontale, normal, una sub , Ia interior si inclinate, suprapunindu-se pe cifiva centimetri — ca sin- sau sita — la exterior. Modul acesta de constructie, dulgheresc, numit Toméneste ,,caplama", are avantajul unei mai bune izoliri. cietatea arhitectilor romani. Fundata in 26 februarie 1891 la Bucuresti, a hefionat pin’ prin 1948, fiind inlocuiti in 1952 cu Uniunea arhitectilor din publica Socialistd Romdnia*. Primul comitet a fost compus din Alexandru iscu, pregedinte, C. Benis, vicepresedinte, Stefan Ciocirlan, secretar, Ion jeolescu, casier, si Alexandru Sivulescu, G. Mandrea si Dimitrie Maima- lu, membri. Recunoasterea societitii ca ,,persoani morali" s-a legiferat bia Ia 7 martie 1903. Ea a avut o activitate multilateral’, atit pe planul iririi intereselor profesionale, cit si pe cel al promovérii unei creatii tistice de valoare, contemporane sau al valorificirii patrimoniului national arhitectura modern’. Un rol destul de marcat in aceste directii, desi discon- iu, La jucat gi revista ,,Arhitectura", infiingati in 1906 sub conducerea itectului G. Sterian care a apirut, desi cu mari intreruperi (uneori de mai Ii ani) pind prin 1941. Dezbateri mai ample ale problemelor de ansamblu WW avut loc gi in congresele societitii. Astfel primul dintre ele, din 1916 © tinut cu prilejul aniversirii a 25 de ani de la infiintare — a pus in discuyie "probleme generale in legitura cu arhitectura modern’, precum si cu functia rhitectului in viata sociali, economic’ si culturali a sari. Al doilea congresspiritul nou 144 ~ 10 martie 1924 — a dezbitut, printre altele, criza de locuinge, problem sistematizirii urbanistice, invapimintul mediu tehnic, restaurarea monumen telor istorice, etc, lar la congresul al treilea din 1928, cind a fost ales presedinte de onoare arhitectul Ermil Pangrati, directorul $coalei de athitectura dis Bucuresti, s-a pus in discusie legea corpului arhitectilor, relatiile dintre arhi tect si antreprenor, reglementarea concursurilor publice, sistematizarea o selor, problema locuingelor sau rezolusiile congresului international de arhi tectura (1927) de la Amsterdam. Dealeminteri contactul cu miscarea arhi tecturii moderne de peste hotare era destul de marcat, atit prin legituri de tor felul, prin reviste, carti si prin calitorii, cit si prin participarea unor delegati! la congresele internationale, cum au fost cele de la Liége (1906), Roma (1911), Amsterdam-Haga (1927), Budapesta (1930), Roma (1935), Paris (1937). spiritul nou v. Esprit Nouveau, L ~. stil 1925 v. Arts Déco, Style ~. structuri spafiale. Unul din cele mai spectaculoase domenii ale design*-ului arhitectural, reprezentind un acord perfect intre tehnici si structur’, precizet intre cele dows rizboaie mondiale. Principiul fundamental al unei astfel de construcsii consti in depasirea conceptului tradigional — propagarea liniar’ « forselor in organcle portante — prin dispersiunea spatial a acestor forte intt-un sistem unde toate elementele portante sint solicitate si lucreze solidar. 8.8. ofera posibilitisi plastice si tehnice deosebite si infinite ca numar de solugii. In interiorul unei anumite grile spatiale alese — ce are de la inceput calitasile unei constructii stabile — sint posibile cele mai diferite combinatii atit intre suprafefe, cit si intre elementele de tensiune si compresiune. Se pot folosi de asemenea cele mai diverse materiale. Arhitectul inginer Pier Luigi Nervi, unul din primii creatori de s.s., autor al Stadionului: municipal (19301932) din Florenga, al Palatului expozitilor (1948-1949) din Torino, al Garii centrale (1954) din Napoli, al Micului palat al sporturilor (19561957) din Roma, coautor al Imobilului U.N.E.S.C.O. (1958) de Ia Paris, etc., folo- seste exclusiv betonul armat. In vreme ce americanul Richard Buckminster Fuller isi construieste cupolele sale geodezice din carton impreghat, iat aly: americani, Konrad Wachsmann sau Robert Le Ricolais isi realizeazi s.s. din metal. in ultima analizi acest sistem reprezinté un adevarat »decorativism structural", tip nou de sinteza intre tehnicd, forma si ornament, deoarece aici modulul decorativ este unul si acelasi cu cel tehnic gi cu cel structural V. Constructivism; Design, Industrial ~. (V. pl. 34). sunet si lumina. Tip de spectacol modern, aparut in ultimii 30 de ani, in care sunetul si lumina anim elemente imobile. El a fost folosit pina acum de predilectie Ia monumente vechi, de exemplu Ia piramidele egiptene de lo Gizeh, castelele franceze din Renastere de pe riul Loire, etc. Astfel de repre. zentagii, in care fascicule de lumina colorati se migca pe fajadele monumen. tului, dezvaluind si accentuind anumite forme sau ornamente, in acompania. mentul unei piese muzicale potrivite, sau incercat si la noi in gar, ca. la Palatul Mogosoaia de lings Bucuresti, sau Palatul domnesc din Tirgoviste. scoala din Glasgow v. Glasgow, Scoala din ~. scoala loreni v. Nancy, Scoala din >. siro-uma. Denumirea organizagiei secesioniste japoneze, fundata de pictorul Seiki Kuroda in 1895, cu prilejul primei sale expozitii de la Tokio. Gruparea sa mai numit si ,Nakuba-Kurai* (Cal alb) — dupa un alcool de ore: ce se bea in circiumile de hamali, unde se intilneau pictorii. V. si Arta 1900. Domeniu artistic ce a cunoscut in Franta, din 1945, 0 ith renastere, mai intii in tehnica sa clasici: Franta mai detinuse priraul Intinse — urzeala — i apoi indesirea lor prin bitaia cu pieptencle sau lisa. Operatia se face fie pe un razboi orizontal — in francesa basse lisee lice — fie pe unul vertical — haute lisse. Spre deosebire insi de cele tai feluri de fesituri, in tehnica de tip Arras, Aubusson sau Gobelin, urzeala ie exclusiv ca armituri, fiind apoi total acoperita de batitur’ alcétuita colorate, formind decorul — figural, vegetal sau ornamental —, repre- H Pe carton“ (proiectul tapiseriei). Mai caracteristic este insi faptul cd bititurii nu traverseazi obligatoriu intreaga Iitime a fesitturii, ci doar lume numir de fire de urzealé, cit se intinde motivul din aceeasi culoare. Particularitate a tehnicii tapiseriei clasice consti in posibilitatea de a In batdtura si urzeali fire de diferite grosimi si chiar de diferite feluri Initase etc.). Ca urmare, tesitura poate fi in anumite zone mai find si mai aspri, ceea ce creeazi deosebiri de granulatie si, implicit vibra Ive, Modalitatea aceasta a fost foarte mult folosita de artigtii moderni Narlazi, de pildi, de la opt pind la trei fire pe centimetru. Grosimea folosite a evoluat si cu vremea. Pin prin veacul 15 fesitura era in mai groasi: cam cinci fire pe centimetru. In secolul 16 ea se subtiazi, pind la gapte fire pe centimetru. Ca in secolul 18 finefea punctajulu; zece si chiar mai multe fire pe centimetru. Indesirea tapiserici n-a t Implicit un progres. Dimpotriva, subfirimea firelor, impreun’ cu o lratil crestere a numérului culorilor, au dus mai degrabi a o concu. @u pictura, la o cursi de virtuozitate, marcindu-i decadenta, reinvierea genului a fost insotité de inliturarea tendingelor pictu- in Fevenirea la mijloacele de expresie specifice si, implicit, de predi- © tehnicé mai groasi cu pusine culori. Daci pe la. mijlocul seco. ste foloseau in Franga pink la 30000 de nuanse, in secolul 20 Lurcat, 25m" de tapiserie a folosit in total mai Pugin de 50 tonuri. Vorbind pecificul tapiserici, Marc Saint Sagns spunea: ,,Aici nu sint posibile ixprimate prin spontaneitatea sau abilitatea facturii. Nu sint posibile menea nici amestecurile de nuanfe, nici glacis-urile; lina nu admite i fle vopsiti si gesuci". inlea clasici nu caracterizeazi decit o parte a tapiseriei moderne. Daci fintivtl francesi care au lucrat inci de prin 1939 la Aubusson — Jean il, precum si Le Corbusier, Marc Saint au creat mai ales cartoanetapiseria moderna 146 Pentrus haute sau basse lisse, in ultimii 15—20 de ant foarte multi tapisieri Beaks dceste tehnici. In genul tapiserici se inglobeazk cot felal de rei titi, incepind cu unele cunoscute, ca macramé, ajurul, crosetatul, toate felu tile de broderie si aplicasi, pasmanteria (panglici, gelosre’ snururi, ciucuri sic), dantelisia, impletitul, fringhierea, etc. ¢i combinatit ca cele went variate Tacit, Bind Ja o infinitare de invencit rehnice, Pe de alta some varietate a tapiseriilor de tip nou merge de la lucrari cu caracter mural, |i relief sau chiar la valori tridimensionale, ping Ia cel mat ingly grad de spatia jiate. Astfel tapiseria capaci rol ambiental, creind spay iy ed privitorul intra si circuli. Caracteristic este si faptul cd in vreme ce tapisierii ramasi fideli tehnicii clasice sint,. in majoritate, doar pictori cartonieri, lucrares Sind executatk in manufacturi, cella igi jes singurl operele coc or creeazi direct in material, uneori si fark schite pregititoare. Ceea ce si explica, in bunt misuri, marea diversitate a domeniului din ultimii ani, Tapiseria © © arti specific europeans dezvoltati de le inceputurile Evului Mediu, mai ales in Franja si Flandra. Epoca sa de aut a tinue cine pe la ince Eilaener uta! 18; dest puritated conceptiel gorice se plerduce? Than) Fiplserlei, inceput inci de la finele secolului 18, atit prin picurelinerca concep i, a tinut mai bine de un veac. O prim incetcare de reinviere a tapiseriei s-a facut in cadrul migearit Arts acd Crafts" Be, Ie 1870 1880. Se cuts regiisiren calif taplecriel gotice, weit ty Co Perehacdalitates vopsirié frelor (in culori vegetale), cit gi in sobsecec, 2 scilibrall conceptiel creatorulul.\Primele jaloene ale tmpoctiel ve Seton crn de Sfirsitul secolului 19 in cadrul artei 1900". Astfel in tenn pictorul simbolist Emile Bernard crease inci inainte de 1890 citys tapiserii faut lisse, iar sculptorul Aristide Maillol, ce incepuse ca pica apartinind srupului Les Nabis" (Profetii), sia instalat prin 1693 un delice I Banyuls furMer, unde isi vopsen frele gi isi gesea singur tapiseriile, Canora pentru tapiserii au mai creat si reprezentangii Art Nowveau*-ului, ca pictorii Jules Chéret, Jean Veber, Eugine Collona, Georges de Feure ta, In Germania migcarea Secession” a incur (Nord Schleswig) intemeindu-se chiar o Honat intre 1896 ei 1903. Printre cel msl activi cartonlen! gesmant Gages, di Otto Eckmann si Hans Christiansen. Dar artiy mentionati, desi {cbnica curatl haute lisse, nu depiseau visiunea picturall'in tauiscan Spiritul inventiv si avangardismul artei 1900 in domeniel decoratiei s-a ilus EG GbHlucit in alee solusii textile, adevirate premonijiuni ale Coleeces seecare, Ty dopant tehnica clasicl. Aga au fost panourile masste beni: Gasorate altui reprezentent al secesiunii miinchenese’, Hetmeon Obes cy cee] ce in, 1892, impreuné cu Berthe Ruchet, un atelier la Florenes, pe carer! va muta in 1894 Is Munchen. Capodopers: oa, Levitura de tnt (1895), seeuctie cram onitie (119% 183 em, Stadtmuseum, Manchen) in care-o co fare Bichratics Sbetracti, violent curbiliniard, ce ee incoldcesee eugerind pleco tura biciului, e realizaté in broderie cu mitase aurie, puternic reliefati, pe Vatdeee fond de casmir de link albastru verzui. Belgianul Hentl Van, 5 Velde* a reat in 1893 un panou mural figural, policom, in san] sinuos, fgponizant, al grupului yLes Nabis“, intieulat Priveghiul ingevilon (140%¢ 245 cm, Kunstgewerbemuseum, Ztirich). Tehnica era mixti, absolie oviioela, broderie fi Pasmanterie, cu link gi mitase, ce contureazi sau anim® aplicanile dea pinzi Ey Betts constituind marile zone de culoare, Artista gi profestata elvetian’ Elai Giauaue — pionieté « noii tapiserii —, considers opera lel Van Grea, ca una din tradigiile artei textile actuale. tapiseria moderna de Nerée tot Babberich; El a creat cartoane ce au Pe canava. Broderia cu »Kilim", prin asociatie tehnici orientali, cu care insi n-are nine dee face) era la modi in pri- decenii ale veacului, folositi pentru perne, fete de mese si chiar covoare fe. Dealeminteri in aceeasi tehnicl a inceput, pe la 1916, si lucreze i artizan al tapiseriei moderne franceze, care a recurs Ja mama sa pentru a-i executa primele carterne de mulgi artisti din jurul lui 1900. Printre din aceeasi epocd se Faptul nu s-a datorat inunatele scoarfe popu- artei nationale, ce a dus $i ca © consecingé a infiingarii in multe artoanele multi pictorul englez Frank pictorul finlandez Alex Gallen lage, arhitectul german Richard tarea tapiseriei moderne a cunoscut un ritm mai accelerat intre cele bonie mondiale datoriti, in mare parte, francezilor, incepind cu Jean as de a ne referi la ei insi si amintim gi de aportunie wee tapi- in Buropa ale ciror creatii au avut o neindcielnict insemnitate, daci i primordialitate in reinvierea genului, Aga sint, de pild’ doua remar- lrtlste din Europa Centrala, ce si-au fesut singure operele. Maria vu Hoppeova, ce-si infintase atelierul incé dik 1910 fe Jindtichin HM tipitat © notorietate european’ prin seria de tapiserii realizata willonul cehoslovac de la Expozitia internagi tea traditiilor folclorice. Cea de a doua, atit prin faptul cé s-a manifestat peo linie modeng N1P19, cit st prin amploarea operei sale, a fost megs Ferenezy Piroly ltt ani in nordul Transilvaniei, find fica pict unul din fondatorii $colii de la Baia Mare, Anish at probabil mai intii in atelierul plirintesc si in cele ' apol prin cilitorille de studii in Europa precum oftapiseria modern 148 mai ales, prin ucenicia de aproape doi ani (1911—1912) in atelierele Manu facturii nagionale Gobelins din Paris. Opera sa de viziune sobri, echilibraci in forme gi culori puternice si cunoscuti in toati Europa prin expozitii si muzee, este pistrati in majoritate — vreo 80 de tapiserii —, in Muzeul de arte decorative si Galeria national de la Budapesta. Intre cele dou’ rizboaie mondiale printre artistii maghiari insemnafi care au creat tapiserii se afla gi pictorul muralist Domanovszky Endre. El a realizat de prin 1936 cartoane, fesute in haute lisse de sogia sa, cum au fost cele expuse in 1937 la Paris. (© experiensi foarte rodnici in tehnica haute lisse, ca si, in general, in fesi toria artistica si in broderie, s-a ficut intre cele doua rizboaie in Romania mai intii prin atelierele scolare. Numérul liceelor industriale crescuse foarte mult, aproape ci nu exista orag de oarecare insemnitate care si nu fi avut cel putin o astfel de scoala. In capitali, fireste, erau mai multe licee, printre care vechea fundafie intitulati Azilul Elena Doamna sau liceul Tudosca Doamna, liceul C. F. Robescu §.a. In general in gcoli se feseau scoarte dupi modele autentice si valoroase din cele mai vestite arii folclotice, in haute lisse, in culori vegetale. Astfel de opere de arti, la care au contribuit profe soare de talent ca Alexandrina Enichescu Cantemir, Olimpia Lascar si altelc din Bucuresti sau provincie, au fost nu odati admirate in marile expozitii internasionale, ca cea din 1937 de la Paris sau din 1939 de la New York. Tot in atelierele liceelor industriale s-au fesut si multe’ din admirabilele piese alc colectiei de scoarte adunate de profesorul si promotorul folclorului romanes. Alexandru Tzigara Samurcas si expuse in fostul Muzeu de arti nationala din Bucuresti. La nasterea tapiseriei moderne din Romania a contribuit in acea epoca si Scoala de arte frumoase din Bucuresti, atit prin atelierele de tesitorie si broderie artistic’, conduse de maestrele si profesoarele Elena Muscan Alexan drescu, Zoe Teodorescu, Ana V. Beldiman sau Lucia Beller, cit gi, mai ales prin cursul si atelierul de arte decorative, conduse de pictoriga’ muralist Cecilia Cugescu-Storck. ‘Aici sau predat, la un inalt nivel artistic, compo zitia multor ramuri ale artelor decorative si cea a tapiseriei. Si chiar daci Proiectele nu erau decit rar executate, experienta a contribuit mult la dezvol tarea tapiseriei moderne. In sfirsit, tot in acea perioad’ s-au manifestat si citeva artiste care creau fie tapiserii in canava, ca Nora Steriade, in general preocupata de decoratia murali, atit in fresc&, cit si in mozaic, sau Aurelia Ghiagi. Ea studiase la Scoala de arte frumoase din Iasi si fusese atrasa inci inainte de rizboi de artele decorative, colaborind cu profesorul Al. Tafrali la studiile vechii picturi de fresci romanesti. Cisitoriti cu pictorul Dimitrie Ghiaga si stabilied 1a Bucuresti, artista incepe si studieze tapiseria in anii de dupa primul rizboi mondial. Dupa o perioad’ de experiente, ea expune (1927—1928) primele lucriri in haute lisse, vopsite in culori vegetale, In »Studioul de arti decorativa condus de pictorul M. H. Maxy. De atunci dateaza si tapiseria Culegdtoarele de smeurd, ce videa cele dou’ surse tradi tionale ale artistei: pictura mural medievali roméneasci si folclorul. Cariera Aureliei Ghiati, marcat& si de faptul cd gi-a fesut singura lucririle, ceea ce sc oglindeste in originalitatea si varietatea solusiilor tehnice, a fost continu insofit’ de echilibru si un mare rafinament al expresiei. Caldura coloristica si atmosfera de basm, pe de o parte si pe de alta, laconismul desenului si, in general, economia mijloacelor, i-au caracterizat intreaga opera. In sfirsit printre artistii tapisieri romani dintre cele dowd rizboaie se situeazi remar cabil si Didia Merlé, ce a lucrat atit in Bucuresti, cit gi la Baia Mare gi Cluj tapiseria moderna i-a fesut singura lucririle in haute lisse, intr-o viziune foarte moderna, fafinament formal si coloristic. Ih rol cu totul deosebit in reinvierea tapiseriei europene I-a jucat, ca in atitea domenii, scoala Bauhaus*. Atelierul de fesitorie a fost puternic influentat Personalitatea unor mari figuri ale avangardei artistice, fie ci au predat compozisia si culoarea cartonului, ca Georg Muche gi Paul Klee, fie @rau profesori in alte secjii, ca Lyonel Feininger, Vasili Kandinski, Laszlo joly-Nagy, Johannes Itten, Oskar Schlemmer .. Tapiseriile din 1920 ite de Gunta Stélzl (colectia Prof. Peter Meyer, Ziirich) sau de Max sr-Watenphul (Arhiva Bauhaus, Darmstadt), tapiseria din 1921 a lui Jungnik, cea din 1922 semnati de Paul Klee sau cea din 1923 aparti- Benitei Otte-Koch (toate la Staatliche Kunsstammlungen, Weimar), de mari dimensiuni, pind la 145x285 cm, erau primele sesituri haute de viziune expresionista*, cubistd*, constructivista® sau, in general, in spiritul nal abstractismului. Sectia textili a gcolii a fost condusi, intre 1919 si , de Muche — ca Meister der Form" (profesor de gramatica formelor gi jpozisie) — si de maestra fesitoare Helene Borner, un pedagog cu expe- fi ce condusese inci de la 1908 atelierul Scolii de arte aplicate din Weimar, Wh gi dirijati de Van de Velde. Dar orientarea moderné, tendintele nova. ale atelierului textil de la Bauhaus nu s-au oglindit doar in conceptia nului, ci si in inventia tehnica. Inc de la Weimar, in afara de gesitura odati, folosit’ in compozitiile moderne, s-au experimentat solusii si mate- in afara tehnicii clasice: fire de celofan, cinepa fuior, resturi de stofe, turi ajurate, mari varietasi de punctaj, amestec de haute lisse si plus, Inmulsirea poziiilor novatoare, ca si un deosebit avint artistic general @aracterizat fesitoria de la Bauhaus, in perioada Dessau, sub conducerea tei Stélel: 1927—1931. Maturitatea si pozitia sa original sint demon- de pildi de un gobelin din 1927-1928, de 145% 110 cm (Arhiva wus, Darmstadt). Desenul, de o solidi dar indrizneaga constructie, din ite abstracte rectangulare opuse celor ondulante, e colorat in tonalitagi we, in raporturi complementare simple. Artista asimilase si transpusese ipiserie, cu multi personalitate, marile lectii ale lui Klee si Kandinski. Ozifii similare s-a situat si marea pictoriti elvetiana Sophie Taeuber-Arp, ‘A condus intre 1916’si 1929 sectia de tapiserie a Scolii de arte si meserii lirich. Arhitectul Max Bill (si el fost elev al Bauhaus-ului) socoteste ci tatele obsinute de artisti ,,... au inliturat imensul talmeg balmes de ce invadaseri cu incoerenja lor artele textile". Printre elevele sale flat si una din pionierele noii tapiserii, Elsi Giauque. celor de la Bauhaus, ca si cea a elevilor Sophiei Taeuber-Arp de la cupi un loc cu totul aparte in istoria tapiseriei moderne. Desi in de specialitate se amintegte rar si pusin despre ei, nu se poate trece derea ci in vreme ce aceste nuclee ciutau drumuri noi si-indraznete in in restul Europei, cu rare exceptii, ca cele de care s-a vorbit sau ca imentele Soniei Delaunay de la Paris (gi ele reduse insi doar la vesti- tatie), tapiseria era dominati de supravietuiri tirzii ale artei 1900 sau de 1925 — Arts Déco*. Caracteristici din acest punct de vedere ¢ marea wri fesuti la Gobelins intre 1923 si 1930 — Salomeea dansind inaintea od (320 x 360 cm, colectia Mobilier national, Paris), dupa cartonul simbo- lui Pierre Amédée Marcel Berronneau, fost elev al lui Gustave Moreau. Lurgat — desi ficuse primele incerciri pe canava din 1915 —, va realiza a sa tapiseric importanté in haute lisse, Visul lui Icar, abia in 1936 la ins (Colectia regal’ olandezi, Haga).tapiseria modern 150 Cu toate incercirile stimulatoare ficute inci din 1920 de Marius Martin directorul Scolii de arte decorative din Aubusson, sau comenzile date de Marie Cuttoli, prin 1930-1933, unor pictori, renasterea tapiseriei france: nu se producea inca. Premisele sale le va pune — dupa pirerea lui Adolt Hofmeister —, intilnirea dintre un artist, Jean Lurgat si un maestru de ln Aubusson, Frangois Tabard. Chiar daci exagereazi, avintul tapiseriei din Franta datorindu-se si altor artigti sau mesteri, Hofmeister are dreptate rele vind colaborarea dintre cattonierii si lissierii din Aubusson, inceputi in 1939. In Tuna septembrie a aceluiasi an, la inigiativa Ministerului france: al educatiei nationale, Lurcat, Marcel Gromaire si Pierre Dubreuil au plecat ln Aubusson pentru a realiza o serie de mari tapiserii. De unde veniseri pentru a crea cartoanele si a conduce executia lor, pictorii s-au transformat tai intii in ucenici, aflind rind pe rind tainele mestegugului de la descendentii unor strivechi familii de sesitori ca Tabard, Lauer, Demontet, Goubely 2 Dar razboiul ce izbucnise avea si amine cu peste cinci ani afirmarea noii tapiserii franceze. Totugi artistii aulucrat intens si in anii rézboiului: Dom Robert si Lucien Coutaud debuteazi in 1941, Marc Saint Saéns in 1942, Jean Picart Le Doux in 1943, mai tofi inriurisi sau indrumasi direct de Lurcat Tar Maurice André lucreazi intre 1940 si 1945 continuu cu intreaga echip’ veniti de la Paris la Aubusson. Apoi in 1943 se organizeazi o mare expozitic de tapiserii la Musée des Augustins din Toulouse, cu participarea lui Lurgat, Dubreuil, Dufy, Gromaire, Dom Robert si Saint Saéns. In 1945, la inigiativa lui Denise Majorel, se intemeiazi in Franta ,,Asociatia pictorilor cartonieri de tapiserie“, presedintele fiind Lurcat si vicepresedinii, Picart Le Doux si Saint Saéns. lar in 1946 se deschide la Muzeul de arte moderne din Paris, marea expozitie ,,Tapiseria francezi din Evul Mediu pind in zilele noastre‘. Adevirat act de nastere a noii tapiserii franceze, mani. festarea prezenta, alituri de capodoperele istorice, lucrarile celor ce se afitina. seri in ultimii ani, demonstrindu-se astfel continuitatea celor mai bune traditii. Inspirindu-se cu precidere din izvoarele gotice, cind ,,Tapiseria cunos cuse ceasurile sale de suprem prestigiu — dupa expresia lui Lurcat —. cei mai multi francezi din aceasta primi faci a tapiseriei contemporane, cea a tebnicii clasice, au conceput cartoane dominant figurative. Aga cum il carac terizeazi Jean Cassou pe cel mai important dintre ei, neindoielnic figura de prim ordin pe plan mondial, ,,. . . Lurcat regiseste cu ugurinta expresia marilor epoci, alegoriile sale si simbolica sa... Tot acest spirit se incarneazé intro creagie cu totul originala, acest Lurcat, purtitor al unui astfel de mesaj find esensialmente un artist modern, un creator de arti moderna. Seralucita cariera desfisurati de Lurcat dup’ 1946, far’ exceptie recunoscuti in toati Tumea prin nenumératele distinctii si prin alegerea sa, in 1961, ca presedinte al Centrului international al tapiseriei vechi si moderne din Lausanne, ce va patrona si Bienala tapiseriei internationale, s-a ilustrat prin lucrari ca Apocalipsul (1947, execuie Tabard-Aubusson, biserica Notre-Dame de Toute Grace, Plateau d’Assy), Cerul (1956 — 344x455 cm, executie Manufactura Gobelins, colectia Mobilier national, Paris), Marea ameninfare, din suita Cintecul lumii (1957—900x 440 cm, executie Tabard-Aubusson, proprie. tatea familiei artistului), Marea rdscruce, din aceeasi suith (1959 — 705 » 440 cm, execuie Tabard-Aubusson, proprietatea familiei artistului). Pe aceeasi linie traditional’ se inscrie si Marcel Gromaire. Viziunea sa se deosebeste de cea a lui Lurgat mai ales printr-o graficd geometrizati si pust pe dominante verticale si un colorit intens si transparent — in rosu, alb si albastru, sugerind vitraliul. Asa sint concepute tapiseriile Taietorii de lemne tapiseria moderna: | Mormal (1941 — 290x260 cm, executie Goubely-Gatien, colectia Iyned- Lausanne) si Toamna sau Flandra, din ciclul Anotimpurile (1953, execusie lins, colectia Mobilier national, Paris). influengasi de Lurcat, desi fiecare cu trisituri proprii originale, sint Marc it Sans, artist fecund, autor a mai mult de o suta mari tapiserii, raspin- in toati lumea, incepind cu cea din 1942, Fecioarele nebune (190 X245cm, cutie Tabard-Aubusson, colectia Tabard-Aubusson), Jean Picart Le Doux, great de asemenea peste o suti de opere, ca de pildi Orénoque (430 x em, executie Hamot-Aubusson, colectia Universitigii din Lille), Dom bert cu lucrarea Toamna (1943370225 cm, executie Tabard-Aubus- \, colectie particulard, Paris), Lucien Coutaud, cu Ploaia si timpul frumos — 300x200 cm, execusie Pinton-Aubusson, colectia lynedjian, Lau- ), Jacques Lagrange, Maurice André, Robert Wogenski $i altii ‘lucreazi tot in tehnica haute lisse, unii artigti s-au situat pe alte pozitii tice. Aga e Victor Vasarely — initiatorul Op-artei—sau arhitectul Le busier. Acesta din urmi a creat inci inainte de cel de al doilea rizboi dial cartoane in viziunea picturii sale puriste, dar s-a ocupat mai intens 'tapiserie doar de prin 1949— 1950. De viziune abstracti sau foarte simple forme sint si tapiseriile sesute dupa cartoanele lui Léger, Arp, Herbin, tensen, Kandinski, Dali sau Calder, ele fiind insi mai repede repro. ti in material textil ale unor picturi sau guage mirite. In general insi onierii francezi n-au prea fost atrasi de familiile stilistice riguros geome- sau constructiviste. Desi inclinaji spre viziune abstracti sau semiab- wet, Michel Tourlitre — ce a jucat un rol de seama gi ca director al coli Aubusson —, Mathieu Matégot, Mario Prassinos sau Henri-Georges lim, pastreazi o poezie si o fluiditate a expresiei in forma si culoare. Un tle pionier la avut Adam, fiind printre primii ce a realizat tapiserii doar Ib negru si cenusiu, transpunind de fapt, la scaré mural, gravura. len haute lisse, fie in viziune figurativa, fie in viziune abstracta, a mai practicata si de mulsi algi tapisieri contemporani din Scandinavia, Olanda, » Germania, Austria, Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia. foltarea tapiseriei din Romania a luat un avint deosebit dup’ 1950, mai infiintarea unor puternice sectii de textile la Institutele de arte plas- in Bucuresti si Cluj. In capital cursul de tapiserie era condus de Olimpia » un rol important jucind ins& si pictorul muralist Stefan Constanti- fiau sculptorul si decoratorul Mac Constantinescu, ce au fost pe rind catedrei textile, iar la Cluj, de pictorita si tapisiera Maria Ciupe. Sporadice apirusera chiar in primii ani dup’ rizboi, ca cele ale Aure- iyi sau lucrarea executati in tehnica innodati de maestrul Tuduc, irtonul lui Stefan Constantinescu, ce se inspirase din atmosfera Bucu. lui din zilele lui 23 August 1944. O migcare de oarecare suprafati a insi abia cu primele generatii de absolventi ai institutelor, ce au inceput ‘Wirme in deceniul 1955 — 1965. tle create in haute lisse, in ultimii 15-20 de ani, de Aurelia Ghiaté, Ciupe, Maria Mihalache-Blendea, Ileana Balotié, Graziela Stoichiti, Pacea, Ileana Teodorini-Dan, Aspasia Burduja, Teodora Moisescu- po Haschke-Marinescu, Angela Balogh, Maria Coja, Eva Suto- | Zizi Frensiu, Serbana Drigoescu, Ana Tamés §.a., au conturat preg- ala tapiseriei din Rominia, pe linia unei interpretiri moderne a t tradigionale si folclorice. Marile pilde ale vechii picturi murale pre- Hi scoarjele romanesti au transmis tapiserici moderne, inainte de toate, tt mural-decorativi. Dar mirificul repertoriu al creatiei populare atapiseria moderna of stilizarea, relatiile si echilibrul formelo: si culorilor, felul expresiv al folosirii materialului, tehnica culorilor vegetale Precum gi intreaga atmosferi de poezie si basm. Hireste ci tapiseria moderna din Roménia nu s-a dezvoltat izolat. Dimpotrivi artistii au cunoscut si au fost inriuriti de marile creatii universale ca cele al: lui Lurgat, Gromaire, Saint Saéns sau Picart Le Doux. Ceea ce n-a alterit insi de fel originalitatea expresiei in ansamblu. Scoartele oltenesti, argesenc, muscelene, moldovenesti sau maramuresene au insemnat pentru tradisia noastra artistic’, cel putin tot atit cit tapiseria goticé in Franta. Una dintr« tapisierele care au contribuit mult si relativ devreme la constituirea scolii fost Mimi Podeanu, prematur dispiruti. Ea a studiat la Bucuresti, expunin.| apoi, de prin 1956, tapiserii ce au fost curind remarcate, artista find chia: in 1957 distins’ cu medalia de aur a Trienalei de arte decorative din Milano Evolugia sa spre un rafinment al mijloacelor expresive, datorat unei munc! perseverente de peste un deceniu, a atins apogeul spre 1967— 1968, cind sesut 0 serie de opere remarcabile ca Oltence la sfat, Tezaurul de la Pietroas. Cocosi de munte, Orga verii, Gradind sdlbdticita g.a. Doua opere exceptional: sint 1907 (II), in care farmecul miniaturilor persane se impleteste parci 1 rigoarea unor scoarfe maramuresene si Copii cu sorcova.la geamul ingheta: unde artista a combinat tehnica haute lisse cu broderia, lina cu matasea, intr. delicati armonie coloristici. Pe linii similare au mers gi alte tapisiere ca Adriana Luca, Angela Ionilete 3| mai ales Teodora Moisescu-Stendl, cu Spiritul nopfii (1971), sau Sarbatoa: populard (1973). Un fenomen caracteristic a fost si atractia pictorilor spr: tapiserie. Unul dintre primii care au creat cartoane pentru haute lisse a fos' Ion Nicodim, absolvent al Institutului din Bucuresti. El a realizat citev opere de mari dimensiuni si factur’ monumentala: Cintare omului (1963 450 x 950 cm, aflata In sediul O.N.U. din New York) sau Omul si Cosmosul (1972 — 540 x 760 cm). Artistul este un cerebral, frimintat de marile probl. ale epocii si incearca si le exprime intr-o viziune ce se inscrie in paramgtril scolii moderne europene. Printre pictorii care au incercat cartonul de tapi serie se mai afli Simona Vasiliu-Chintilé, Pavel Codigé, Mircea Ionescu, losi! Bene, Virgil Almisanu, Geta Britescu, Ion Binulescu $.a, Interesant in cauti rile sale este i pictorul Serban Gabrea. Tapiseriile sale cu efecte iluzionist« de tip op-art, ca de pild’ Compozigiile din 1971, 1972 sau 1973, lucréri mar! de pin la 4m, unele romboidale, se inscriu bine in spasiul arhitectural. 11 prezent Gabrea supravegheazi executia unui vast carton, destinat noulvi Teatru National din Bucuresti. Marile rasturniri produse in tapiseria mondial din ultimii 15 ani teprezinti doar aparent o simpla revolutie tehnici. Fireste ci pirasirea ostentativi metodelor clasice si, practic, infinitatea posibilititilor de inventie, atit in confectionarea texturilor, cit si in materiale, izbeste inainte de toate, produc: confuzie. Mai spectaculoasi este inci depisirea pozitiei murale, iesirea in spafiu, tridimensionalizarea tapiseriei. $i totusi mobilele profunde, factoril ce au determinat explozia, sint altii. Ei se afli cu deosebire in sfera eliberirii puterii creatoare, in libertatea imaginatiei tapisierului. Revolutia sa produy doar in urma faptului ci artistul a indriznit s& se exprime in modul cel mal puternic posibil, neincitusat de nici un canon tehnic. Cu atit mai mult cu cit una dintre trisiturile cele mai caracteristice ale aceste| faze a tapiseriei este quasi di cartonului, majoritatea artistilor crein«! nemijlocit in sesiturd. tapiseria moderna Jin marea varictate a genurilor si a tehnicilor ce caracterizeaz’ ultimii ani, ndré Kuenzi distinge ,,. ..trei categorii de tapiserii, categorii relativ arbitrare: ‘apiseria murali, a cirei funcie este de a fi agezaté pe zid. ‘Tapiseria spatial’, in jurul cAreia se poate circula. ee i esutul — ambiental, care defineste un spatiu in care trebuie si patrundem te ci astfel clasificate, tapiseriile pot trece oricind dintr-o categorie tralta, prin simpla accentuare sau reducere a reliefului, sti’ spatializare, diversitatea materialelor precum gi nesfirsita varietate a mnicilor de la sesut la crosetat, impletit sau legat —, caracterizeazi tapiseria fizi, Dealtminteri fenomenul nu e singular; traim in general in era rastu: li barierelor, atit a celor dintre genurile artistice, cit si a celor dintre disci- inele stiinsifice. i din pionierele noii tapiserii este férd indoialé Elsi Giauque. Din 1944 { preluat atelierul desinut de maestra sa Sophie Taeuber-Arp, devenind fesoara de tapiseric In Scoala de arte si meserii din Ziirich. Elsi Giauque a sit tehnica clasici, aducind in lucrarea intitulati Lumini o suprafasa fant, sem&nati cu accidente. Dar cea care avea si ristoarne cu adevarat ymnia haute lisse-ului a fost tapiseria Transparentd (1945) lucrare de mari jensiuni (160 x 400 cm) suspendata in spasiu, din in negru si bare de lemn, 4 tehnicd mixti, cu fire rare si noduri. ,,Cu aceasta inovasie — spune | R, Flihler — ea a situat in fruntea avangardei a\ceea ce douizeci de ani \ tirziu, a fost calificat la Bienala tapiseriei de la Lausanne drept revolusia textile. Vreme de secole tapiseria n-a fost folosita decit cu singurul scop W acoperi peresii. Cu lucrarea Transparent s-a creat 0 operii ce se desprinde pperete si care, pusi in evidensa ca o sculptura, isi exercita efectul stu din i)\...''. Poate mai interesant este inst faptul ci Elsi Giauque a ,,detronat Wabelin-ul inc& inainte de renagterea Aubusson-ului“ — cum spune Erika fer. Artista are o pirere foarte precisi in legiturd cu rolul artei textile O opera fesuti sau innodati ficuta din materialele cele mai . este exptesia unei anumite personalitati artistice. ‘nou spirit inventiv. .. se exprima prin efectul optimal ce depinde de o indi cunoastere a faptelor, de o noua dispozitie a elementelor textile mentale“. Elsi Giauque nu s-a oprit ins’ doar la spatializarea tapiseriei. itu — spune mai departe artista — poate fi un element ce divizeari il, un raport de dimensiune sau un mijloc de expresie autonoma". Intr-a- in 1968— 1969 cu Element virtual spatial, lucrare ambiental, tridimen- Wh de mari dimensiuni (400% 400 x 400 cm), expresiv coloriti, sau cu in 1970, Tapiserie virtuald (350 x 1350% 350 cm) ea creeaza spafii in ‘We circuld, se sade, se mediteazi. Creatia artistei cuprinde lucrari foarte Wie, dar toate cu functii arhitecturale. Aga sint Coloand in culori ce cinta = 31x 134%420 cm), Micd coloand (1967 — 11x 11875 cm) si Pri- i jl lumind (1970 — dou’ clemente de 11x 122x45 cm, sesute in lind lon, cu piese de metal, in negru, alb, argint si aur). Elsi Giauque soco- Gh ,Textilele sine, odati mai mult, ‘pe punctul de a deveni o valoare HiWuld si artistic& pentru omul modern, in raporturile sale cu arhitectura faderni" ‘olusia tapiseriei moderne Polonia a adus un deosebit aport. Grupul lion coo prezentat la prima Bienalé internationalé de la Lausanne ii) compus din Magdalena Abakanowicz, Jolanta Owidzka, Wojciech , Ada Kierzkowska si Anna Sledziewsca, a provocat cele mai contra Hii ronctii. André Kuenzi isi aminteste ca ,Intrarea tesitorilor_polonezi ‘Prima Bienalé, din 1962, a avut efectul unui atac haiducesc. Era ca gitapiseria moderna 154 cum sar fi dat o loviturd de berbece in marea traditie 9 tapiseriei“. Unii au fost indignati, alsii entusiasmati, dar ,,Acest atac a provocat largirea Blonalay fiind printre cele mai salutare". Foarte interesati de noile experiente te txc chiar unii dintre corifeii haute lisse-ului, incepind eu Lurgre, cate Prezida juriul si a insistat si fie acceptate lucrarile, pina la Tourliére, Ca ai in alte sari din rasiricul continentului, artigtit polonezi au gisit in creatia Popularé multe izvoare de inspiratie; fie din aga-numitele ,.Kilimuri” pols, neze ~ © tehnici foarte liberi cu adaosuri textile heteroclite si din mattelale diverse — fie din alte surse folclorice. Un rol deloc neglijabil La avut tn acesti ani si meobosita cercetitoare si profesoari In Academia din Vargovia, Hles nora Plutynska. Ea studia o metoda striveche: tehnica cu urzeald dubla, sn douk culori, cunoscutd atit in nordul Europei, eit gi inca in civilizagia precolane biand peruan’. Acest tip de sesitura reversibili (cu dou’ fefe) gi foatee divers ga Posibilitai, a stat Ia baza multor invengii moderne, in care seu combinns fire de lini, nailon, paie, rafie, metal, talas, sfoard, fringhii, fuior etc., cu lemn, metal, sticla, pietre sau chiar obiecte: clopegei, sticluge, cuie, rozete, etc. Una dintre figurile cele mai caracteristice mari spafii arhitecturale, atit in sara cit gi in strdinitate gi se alli in diferica muzee, fiind chiar clasificate drept categorie plastica, Abakan". Ea ashi Ia Vargovia, iar din 1965 e profesoari la Academia din Poza. Artista onecn de predilectie opere tridimensionale de mari dimensiuni, pina la 13 1s inilsime, de caracter arhitectural. Ea trece insi dincolo de Rumi feulpturit monumentala in material textil, incercind o integrare a tapi. seriei in spasiul arhitectural, ca lucrarea sa ce se afld in vasta sali 6 novia: Gentru civic din s'Hertogenbosch, Olanda (opera din 1971 « athitectilor Van Dommelen si Kroos). Printre lucrarile sale mai semnificative din atin ani, se numéra structura in trei dimensiuni cu asamblaj din fringhii din 1970 Ambianta (inaled de 13 m, Kunsthalle Sédertilje, Suedia), Abakan turcocs (1971 — 400 x 1230x130 cm) o structura tridimensionall, “Ambianfd in ask; seumrd (1972 — 300x 1700x700 cm, Spitalul din Huddinge, Stockholm, Suedia), sau piese mai mici, Abakan osu (1972), Abakan alb, etc. fncercind sisi defineasci genul artista precizeazi: Un Abakan este 0 ‘oper indepen. denti, dar de asemenea un obiect datoriti cituia putem percepe spafiul. Si alte elemente mai contribuie la aceasti percepfie: arborii, parcurle, fesbileh, i drumurile, evident si televiziunea... Eu caut propriul meu spajit, Eu 41 construiesc plecind de la tensiunile ce se manifesta intre formele pe care le compun gi luming. Eu inserez spasiul in cel ce existi.. Printre tapisierii polonezi de azi se afli inci multe personalititi interesante. Douii foste eleve ale Eleonorei. Plutynska — Alicja ‘Siodlowska-Wisniewel;, si Ktistyna Wojtyna-Drouet —, creeazi in tehnici si materiale foarte varien, Wojciech Sadley, profesor de tapiserie la Academia din Varsovie, compune in trama fesuté diverse obiecte finite; Maria Laszkiewicz face fie un fel de piiserie antropomorfa, creind personaje in relief, fie obiecte in spatiu; Zofis Butrymowicz practic’ in haute lisse sau Kazimiera Gidoszweska, Maria Chojnacka ¢.a. A incerca categorisirea nenumiratelor varieti ultimilor ani, rezultat al unei adevarate explozii in Poate ck singura trisituri general de azi a domeniului este tocanal nesfirsita sa diversitate. La aceasta am mai putea adauga insi si marea populariente pe Gis sesitoria artistic’ a cipitat-o pe plan mondial, din Japonia pint in ada, precum si o dominanti rustici, viguroasi, de cele mai multe ori de cea ce s-ar putea ce au aparut in tapiseria wentive, este cu neputint’. tapiseria moderna fie folclorica, in modurile de expresie. Asa se prezinti si operele tapi- i iugoslave Jagoda Buic, fie ci ¢ vorba de lucriti murale ca Ingerul izgonit 6), sau Poliptic structural (1966) fie despre lucriri in spatiu ca Omagi Pierre Pauli (1970). De esengi folclorici sint si impulsurile expresive ale lui din jurul atelierelor catalane de Ia San Cugat del Vallés, ling Barce- intemeiate in 1965 de Miquel Samaranch-Amat in colaborare cu pictorul list J. Grau-Garriga; sau creatia englezului de origine polonezi Tadek lich, cea a olandezei Wilhemina Fruyter, a germanei Inge Vable, a norve- Brit Warsinski, a japonezei Keiko Fujioka, saua americancei din S.U.A. pu de ‘itia in pasmanterie: din snururi, galoane, isti sint atrasi de compozitia in al i |, galoane, Maier ds suntariale de eects indict id Coloate Pocee et ae ak Stamsta, rochii bizare dintr-o plasi de fire groase, viu colorate, pe care ieituleaz’: Ambianta innodatd, ca Debra E. Rapoport. din bidimensionalism i spasializarea tapiseriei sau, in general, depi- tehnicii clasice, si-au gisit adepfi in Romania. Printre ei se afla arhitecta a Vasilescu (Sorcova), Mariana Ghiti-Oloier (Canicula, ora 12 noaptea), ‘Bya Suto-Sorban. Cea din urmi, absolventé a Institutului din Bucuresti, ‘iirmat atit ca scenograf cit si ca tapisier, printr-o deosebit’ expresivitate iginalitate. Lucririle sale din uleimii ani, Fata cu podoabe, Maramure- i, Buhele maestrului, tapiserii, de link sau cinepa si, mai ales, seria de Semne maramuresene, fesute in tehnici mixte si sui generis decupate gi slizate, sint pilde viguroase si moderne de interpretare a viziunii folclo- fransilvinene. Tapiserie tridimensionala, ,obiect sau plastica monu- i, au mai creat si sofii Stendl, in colaborare — Orga fdrdneasca (1971), de basorelief in tehnick mixti (150 120 cm) gi Fluture (1971), 0 mare buspendatd in spatiu si dezvoltata in trei dimensiuni (150 x 150% 150 cm, I de arti contemporanii romineasci, Galayi) — sau individual, Teodora jeu-Stendl, ce a studiat la Bucuresti, mai acorda uneori pondere haute- lui adiugindu, de exemplu, elemente de pasmanterie (Fluturele, 1973 — 400 cm), sau face in macrameu din pir de capri si un cadru de lemn @ fluturelui (1974 ~ 115 x 58 cm). Ion Stendl, ce a studiat arta monu- Mi Ia Insticutul din Bucuresti, unde este acum lector, sa afirmat ca muralist si ca tapisier. Unele probleme de expresie le-a solutionat in ni in compozitii textile de fehnici combinate, ca Poarta (1973 — ‘230 cm), lucrare de ritm folcloric, arhitectural, dominati de o fesitura Sergi; sau in ,casete-moduli, ca Modul (1974 — 195 x 195 em), gase de lemn cu diferite obiecte textile. O personalitate a noii tapiseri € si Ariana Nicodim, de asemenea absolventi a Institutului din ; Artista a trecut de ciiva ani la o tehnici mixta, din sfoard de sisal, WB inceput, din 1970, Ciclul celor patru elemente. Primul realizat, Pémintul 425 cm) a fost lucrat in colaborare cu soful siu, Ion Nicodim. Dup& ‘Au uurmat Aerul (1971 — 360x320 cm), Apa (1973 — 340 x 360 cm) l (1974 — 410x310 cm), ulkima cea mai mare, mai extinsi in spasiu Impresionanta lucrare din serie. Opera sa a fost distins’ in 1973 cu argint a Trienalei din Milano. I poate printre cele mai marcante reprezentante ale tapiseriei spatia- in Romania, remarcabila prin indrézneala unora din lucririle sale, a Lupas. Ea a absolvie Institutul din Cluj, ajungind foarte curind si ie gi sk fie distins& cu premii, atit pe plan nasional, cit si peste hotare.team x 156 Opera Anei Lupas nu e ugor de definit: arti de ambient, arti spectacol, pzbor" g.a.m.d. si, fird indoialé, nu numai atic, Poste ined oh cee eo Giauque sau Magdalena Abakanowicz, ea nu rimine mai putin autentica in expresie. Printre lucririle sale cele mai semnificative se numari Covoru! xburdtor cu un ou rosu in cuib, Masind de zburat in wide sdrbatoare (1971 — Mu zeul de arta contemporana romaneascii, Galasi), Mijloc de orientare in univers (1973 — Muzeul de arti contemporana, Lédz, Polonia) si, mai ales, acele ySpectacole“ in aer liber, ca Rai (1972) obiecte textile sugerind costume foldlorice, puse pe stelaje de lemn, sau uriaga desfigurare ve tat hen ee fesatur& suspendati pe fringhii a Covorului zburator (1972) simbol al picii, obiect obsinut prin acfiune cu caracter sirbitoresc. Impetuoasa dezvoltare a tapiseriei moderne care, in aproximativ 20 de ani 1 Beane nburer st tot felul de invengii se inmulgesc mereu. Cresie toda, foarte mult si rolul artelor textile in ambianfa generala a vietii cotidienc Particulare sau publice. In astfel de conditii ¢ cu neputinga de facut orice fc! de pronosticuri asupra viitoarelor cli pe care le va urma tapieerion Un vec este insé indubitabil: rolul funcfional-educativ al acestei arte in societn Tea Memisurat, de la epoca in care tapiseria era un privilegiu excloci. al aristocratiei, iar aceasté democratizare a genului se va amplifin cece (. pl. 1, 2, 3, 19, 47). Be Baker epee avangardisti fundati prin 1950 de arhitecsii olandesi, Jacoh B Bakema, J. H. van den Broeck si Aldo van Eijk. Principalsie lor nc, in legiturd cu un nou mod de a stabili raporturile spatiale intve Incanerei extesiorul constructiilor gi, in general, raporturile dintre volumul claciilc, Roematiul ambiane, in urbanisticd, s-au ilustrat in proiectele reconsesccret Rotterdamului, in cele pentru amenajarea teritoriulul regia shes Kennemerland sau in constructia centrului civic din Marl = sare gta den Broeck si Bakema —, sau i i terdam — Van Eijk—,ca si in proiectul sistematizarii satului Nay powd-estul tarli, datorit unui colectiv condus de Van Eijk. Prinecite ir au fost expuse si la al X-lea C.I.A.M.* (1956) de la Dubrovnik, wathe sus nus gi de alti aderengi straini ai grupului, ca francezul Georges Candin SRueEH Alison si Peter Smithson, au atacae vechea linie’s orgeniicter ducind la dizolvarea ei. Ie 1953 Te RP. Grup format din gase arhitecsi engle:i, intemeiat la Londra 5. 1233 de Berthold Lubetkin. Din eau facut parte Anthony Chitty, Linn Drake, Michael Dugdale, Val Harding si Denys Lasdun, Ei eau fect ines $7 ml ales prin constructiile de beton pentru amenajarea, fonrte ingeninne; fiidinit zoologice din Londra sau prin unele imobile de rapor rerio intre cele dou rizboaie mondiale, in acelagi orag. Intre 19461050 ns struit 0 serie de cartiere de locuinge in Finsbury, the four (Cei patru). Grup care a aparsinut gcolii din Glasgow, principals saetiiat ood 29%% din Scotia. El sa afitmat la finele secolului 19 si inceneen! secolului 20, fiind format din arhitectul Charles Rennie Mackintosh eel! stupului — sosia sa, pictorisa Margaret Macdonald Mackintosh sora fc. ‘Tiffany style i) pictorita Frances Macdonald-MacNair gi sotul ei, arhitectul Herbert Nair. V. si Glasgow, Scoala din ~. He. Expresic a artei 1900" din S.U.A. reprezentaté prin decoratie Bas,” dee mobilier gi, cu deosebire, prin sticlarie, vitrali ete., mit astfel dupa numele lui Louis Comfort Tiffany. El a inceput, si pictura, in 1866, obfinind mari succese, neobignuit de rapid. In 1869 it Si studieze la Paris, iar in 1870 a cAlitorit si a lucrat in Egipt si in . La intoarcere in S.U.A. artistul se bucura deja de un astfel de pres- 4 pictor, incit a fost ales membru asociat la National Academy". Dar ny a fost curind atras de artele decorative, mai ales de sticla, pentru 4 studiat chimia si a lucrat apoi, fiicind experiente cu materiale noi opales- » Ia atelierele Heide din Brooklyn—New York. Concomitent experi Wu in domeniul sticlei opalescente si pictorul muralist John La Farge | cli, in 1876, amindoi artistii izbutesc si realizeze deodata cite un vitraliu oul material. Din 1880 ins drumurile lor sau despirtit. In vreme ce Farge se va ocupa exclusiv de vitralii — mai ales pentru biserici — conti- | pictura mural, Tiffany se dedick total decoratiei interioare, isi Ped crcatia (ricsali, abajurnct de limpi din sticli mozaicati, mozaicuri le, vase, oglinzi, bijuterii, etc.) si inver materia ce avea shi aduci i. byritnte mondiala: asa-numita ,,Tiffany Favrile Glass“ (sticla arti nal ny = »Favrile — de la latinescul faber = mestesugar), o sticla irizata, metal. Inci din 1879 el intemeiase Louis C. Tiffany Asso- in tovirigie cu pictorii Samuel Colman si Lockwood de . Firma, ce s-a miri¢ apoi, numindu-se doar ,,Associated Artists", a Hi repede notorietate, primind comensi de ansambluri complete ‘de wile interioard, printre care s-a aflat, in 1882 si decoratia ,Casei Albe' whington. In 1883 artistul s-a despartit de asociasii sii, intemeind atelie- sticlitie ,,Tiffany Glass Company" care vor executa lucriri din ce in al importante atit in America, cit si in Europa. Anul 1902 i-a adus art Hprimul mare premiu internasional: medalia de aur a Expozitiei interna- meseriilor artistice de la Torino. In acelagi an a preluat gi intreprin- luvaergerie a tatélui siu ,,Tiffany and Company" din New York. mondiala ii incoronase opera. Sticla si obiectele Tiffany devenisera ° ith categorie artisticd, un ,,stil ticlarii din Europa gi mai, ales vestitii din Boemia il imitau, iar marii artisti vitralieri francezi isi Meet lo in atelierele Tiffany din New York. V. si Arta 1900. (V. pl. 40).w.asm. v. Uniunea artistilor moderni. wi, + v- Uniunea internationala a arhitectilor. uniunea arhitectilor din Republica Socialist Romania. Infiintati la Bucuresti prin conferinga din 21 decembrie 1952, cind a si fost ales primul comite: sub presedingia lui Duiliu Marcu, Rolul siu a fost si este, in general, four, marcat pe toate planurile, dar mai ales important in promovarea celor mu) moderne tendinge ale domeniului. Asa cum reiese gi din statut, ¢a cont: buie la generalizarea teoretici a experientei inaintate in arhitectura gi urba nism, la activitatea de studiu si cercetiti stiintifice, la dezvoltarea munc,| ideologice, a istoriografici si criticii de arhitecturi si in acest Scop sprijini acti vitatea corespunzitoare a institutiilor de specialitate si stimuleazi prin mij loace si forme proprii activitatea in aceste domenii a athitectilor". © cont, butie foarte importanta la dezvoltarea arhitecturii gi urbanisticii romanesti Sontemporane au adus-o, de-a lungul acestor peste doud decenii si larsilc dezbateri din adunirile plenare ale uniunii axate pe domenii fundamenssl, ca arhitectura industriala si habitat-ul (teme discutate in repetate rinduri) pe diferite probleme ale sistem: urbane sau a celei rurale, pe industria lizarea procesului de constructie (plenara din 1970), pe valorifcares terins riului urban gi pe legea sistematizirii (ianuarie 1974). Nu mai pufina insemni. fate au avut-o numeroasele aduniri plenare ale filialelor sale din provincic, Ende sa dezbitut — cu o largi participare a arhitectilor din capitali— pro Bleme de interes local, ca schita de sistematizare a oragulul Craiova, amens jarea turistick a judetului Suceava, industrializarea constructiei de locuinte Ia Brasov, etc. Uniunea a mai contribuit la progresul athitecturii moder, si prin organizarea unor dezbateri internationale, cum au fost cele dous sem! pare (1966 si 1969) pe tema habitat-ului ce au avut loc la Bucuresti in cadrul Uniunii internationale a arhitecjilor* — organism la care este afiliath —, cit vi Conferinga balcanicé a arhitectilor (1973) care a dezbitut tema ,,Valorifcare mostenirii arhitecturale in constructia moderna a oragelor', §.a. Capacitate de actiune a uniunii se oglindeste si in relativ marele numir de membei In care a ajuns in prezent (circa 2200). Uniunea artistilor moderni (in f.: Union des artistes modernes). Fundati la Paris in 1929 de un grup de athitecti, decoratori i designeri, printre care sau aflat R. Mallet-Stevens, Francis Jourdain, R. Herbst, F. Chareau, Sonin Delaunay, Charlotte Perriand, J. Prouvé s.a. Din uniune au mai facut parte Personalititi ca Le Corbusier sau G. H. Pingusson. lar la expozitiile sale era Prezengi creatori din toaté lumea. Uniunea ciuta in general, chile de adec vare ale artei la nevoile societitii masiniste. {In manifestul a. m. intitulat »Pentru arta moderni — cadrul vietii contemporane — se vorbea de ,,frumos uniunea internationala a arhitectilor Faporturile sale cu masina, pe de o parte, si cu comertul, pe de alté gc) atitinduse ci progresele tehnicii si ale megtesugurilor au fost deauna concomitente, c& istoria artizanatului artistic nu este decit un dle continue adaptiri la progresele fabricatis jea central a artelor decorative (in fr.: L’union centrale des arts déco- , Fundaté Ja Paris in 1882, prin fuzionarea fostei Uniuni centrale @ artelor mise aplicate la industrie™ cu Societatea fundatoare a Muzeului de arte ative. Deviza noii uniuni era: ,,Le beau dans l’utile" (Frumosul in util). central a artelor frumoase aplicate la industrie (in fr.: L'union lle des beaux-arts appliqués & l'industrie). Fundati la Paris in 1865 Ui ridicarea calititii estetice a produselor. Faptul rispundea atit nevoilor le ale dezvoltirii industriale, cit si marii concurenge internationale intre ieile ce se confruntau periodic, in mari expozifii universale, incepind din , unul primei manifestiri de acest fel de la Londra. international a arhitecsilor (in fr.: L’union internationale des archi- ). Constituiti la Lausanne in 1948, prin fusionarea dintre Comitetul it international al arhitectilor* si Reuniunile internagionale ale arhitectilor’ uniunii, in ultimul sfert de veac, sa dovedit mereu mai important himbul de experiente si dezbaterile comune ale arhitectilor din toata lupra principalelor probleme de actualitate ale domeniului, ca habi- tandardizarea, industrializarea procesului de constructie, etc.Velde, style ~. Una din expresiile artei 1900* din Belgia si Germania, denu miti astfel dup’ Henry Clemens van de Velde, figura de insemnitate european’ El a studiat intii pictura la Academia de arte frumoase din oragul su natal Anvers, iar apoi la Paris (1884— 1885), cu pictorul Carolus Duran. Intors la ‘Anyers depune o activitate intensit: aderd la cercul ,,Als ik Kan‘ si participi la fundarea uniunii ,,Arta independenti“, la al cirei prim salon (martie 1887) expune pentru intiia oard lucrari, vidind influente impresioniste. In anii urmitori (1888— 1892) Van de Velde evolueazi, trecind printr-o fazi neoim presionista si fiind apoi inriurit de Vincent van Gogh. De-a lungul acesto: ani el s-a afirmat intr-atit, incit,in 1888 a fost ales membru al prestigiosului grup din Bruxelles ,,Les XX“, In 1891 a inceput si se manifeste si teoretic, tinind prima sa conferinsa, Despre fran, in picturi si publicind studiul despre Georges Seurat. Incepind din anul urmitor Van de Velde a renunjat definitiv la picturi, dedicindu-se graficii de presi, artelor decorative si aplicate Concomitent el si-a continuat activitatea teoretici publicind, printre altele vestita sa lucrare ,Déblaiement d'art“ (1894, Epurarea artei), virulent manifest impotriva ,,uritului“ si al ,,minciunii formelor. Despre cauzele ce Lau deter minat pe artist si renunte brusc la picturi, pentru arte decorative si arhitec tura — domenii in care era absolut autodidact —,s-a discutat mult. Cel mui probabil este ca schimbarea si se fi datorit atit mentalitatii generale de |i 1900 cit si convingerilor sale social-estetice de pe atunci. Aga cum singur afirmat-o, era atras de acea creatie care se adresa unui public cit mai numeros. ce putea sluji socialmente cit mai larg. {ntreaga sa activitate sa axat in acey\i ani pe lupta impotriva ,uritului“ si a prostului gust, care infectasera ,... to cea ce se infigisa ochilor“. ,,Uritul—spunea Van de Velde — este 0 perma nent& insuleé adust bunului sims gi ratiunii...“. Aga gi explica el nevoia ce La minat si-si construiasc& Ia Uccle, lingi Bruxelles gi si-si echipeze complet casa, dupa propriile sale proiecte, in 1895 la un an dupa ce se casito — desi ,,... nu_se preocupase niciodati de arhitectura...%. Casa, numi »Bloemenwerf (Cheiul florilor) prima incercare de arhitecturd gi decoratic interioari a lui Van de Velde, in care el desenase tot — de la mobilier, de la draperii, covoare si tapete, pind la tacimuri, veseli, clante sau chiar vitra sobelor —, departe de a fi aritat ca lucrarea unui debutant, vadea deja miics trie. Ceea’ ce gi explicd de ce a primit in acel an vizita criticului Julius Maier Graefe care va scrie despre el in presa francez gi pentru care Van de Velde va concepe, ulterior, mobilierul si decoratia birourilor firmei Maison Moderne“ din Paris. Reputatia cipatati i-a adus artistului si vizita lui S. Bir care La invitat si expuni obiecte si mobilier in magazinul siu Art Nouveau ce urma si se inaugureze in capitala Frangei. El a devenit apoi mereu mai cunoscut atit in Belgia, unde fundase ,Societé H. Van de Velde“ ce-si ave Velde, style ~ ele la Ixelles, cit si in Germania, unde is.au publicat lucriri in reviste primit comenzi, sau in Franfa unde i s-a dedicat in intregime primul ‘al revistei ,,L’Art Décoratif“, ap&rut in octombrie 1898. La finele Glului 19 s-a incheiat gi prima perioads belgian a carierei sale. In 1900 ‘stabilit la Berlin, incepind a doua perioada, german’, poate cea mai dit din creatia sa, ce va dura pind in 1917. fn capitala Germaniei el erie 0 noua firma ,,Henry van de Velde G.M.B.H. Kunst-Werkstiitten" ide o expozitie in magazinu! de arti a lui H. Hirschwald — ,,Hoben- nKunstgewerbehaus" — realizeaz’ decoratia si mobilierul unor maga- ;publicd o alti lucrare teoreticd importanti |, Die Renaissance in modernen erbe (Renasterea artelor aplicate moderne), Dup& doi ani, in 1902, Velde s-a mutat la Weimar, unde primise functia de consilier artistic lui Duce de Saxd-Weimar. Intre 1902 gi 1908 el a realizat nenumirate de arhitecturé interioar’, arte aplicate, etc. De asemenea a publicat W907 o alti Iucrare teoretici, la Leipzig Der Neuen Stil” (Noul stil), an Whe a participat si la fundarea organizatiei Deutscher Werkbund*. Dar una Teele mai insemnate opere din acea vreme (1904—1908), rimine con- Seolii de arte si meserii din Weimar, al cirei director va fi apoi, pina 114. Lucrarea marca o insemnati evolusie stilistici in cariera artistului, trecea de la viziunea dinamografica, curbiliniara spre forme simplificate, it ortogonal, Desi incepuse ca un reprezentant tipical artei 1900 belgiene, || Coup de fouet”, find chiar influengat de arhitectul Horta, Van de Velde it de la inceput pe pozitii teoretice deosebite si in bun& misuré lle, Adept al tezei estetice ,,Einfahlung, el socotea linia ca un vehicul Ml ce transport’ datele senzoriale ale creatorului in constructia formei. Atudiul inticulat ,,Linia este o forti“ (1923), unde urmiirea si releve lle liniei ca instrument expresiv al functiilor, el demonstra ca printr-o liniar& se poate dinamiza un zid inert, eliminindui, vizual, greu- ge pot masca nodurile nesudate ale constructiei sau se pot crea trans- vyolumetrice-spatiale. © deosebiti insemnitate a avut-o si opera sa dagog, Ia Weimar, unde a féurit realmente prima scoali modern’ de Miscorative. Metodele experimentate de Van de Velde, ca si intreaga sa fie pedagogici, au constituit o buna parte a temeliilor viitoarei scoli ce se va infiinta ‘dupa razboi la Weimar, folosind gi localul construit Van de Velde. Punctul de apogeu al perioadei germane rimine insi Tea- Merkbund-ului, ridicat la Kéln in cadrul expozifiei din 1914. Arhitectura fl pasionase pe Van de Velde inci de prin 1905, cind s-a imprie- @ui marele om de teatru, englezul Gordon Craig, precum si in urma eu alt distins reformator al teatrului, regizorul german Max Rein- El studiase citiva ani aducind unele inovagii ce rispundeau cezintelor olului modern si a intocmit chiar, in 1911 proiectele pentru ,,Théatre hamps Elysées de la Paris, ce va fi realizat insi in 1913, dup& planurile tului francez A. Perret. Teatrul din Kéln (ulterior distrus) in afari de fsa exterioari relevind 0 conceptie generali functionalii, avea sala in un proscenium independent, orizont circular si, mai ales, gcena Imediat dupi izbucnirea rizboiului din 1914, Van de Velde, cet ne demisioneazit din functia de director al gcolii din Weimar, reco- indu-l ca succesor pe arhitectul Walter Gropius. In 1916—1917 mai Ja Weimar lucrarea lui Van de Velde ,Formele frumosului arhitec- modern, iar in 1917 pleaci in Elvesia, unde va imine pint in 1920 se stabileste in Olanda, Aici acceptase postul de arhitect-consilier al yMiiller et Co." (ocupat inainte de arhitectul olandez H, P. Berlage),Vereinigte Werkstiitten fiir Kunst im Handwerk 162 proprietatea familiei Kréller-Milller, pentru care Van de Velde va construl faimosul Muzeu de artdé modern de la Otterlo (1937— 1945). Perioada olar dezi s-a sfirsit in 1925, cind arhitectul s-a intors in patrie, fiind numit profesor Ja Universitatea din Gand unde va tine, pina in 1935, cursul de istoria arhi tecturii. Cu aceasta incepea a doua perioada, belgiani i ultima din cariera si activa: 1925— 1948. Un an mai tirziu cu toate adversitisile ce le-a intimpin:' dar sprijinit de Camille Huysmans — pe atunci. ministrul Stiingelor gi Arte Jor — gi chiar de regele Albert, Van de Velde infiinteazi, pe baza experiente! de la Weimar, Institutul superior de arte decorative din Bruxelles (devenit ulterior: Scoala nationali superioara de arhitectura si arte decorative). Profil! foarte complex al acestei scoli de acum aproape o jumitate de veac reflects orizontul modern, avangardist, al fondatorului, care a si condus scoala pini in 1935, cind a iesit la pensie. Ultimii ani ai vietii 1948—1957, Van dc Velde i-a petrecut in Elvetia, 1a Oberdgeri, unde gi-a scris ,Memoriile", in care a reexaminat atit propria sa creafie, cit gi epoca, in acelagi spirit de care a fost animat toati viata: opunind ,,traditiei imitasiei, traditia efortului si » inteligentei‘’. \V. Arta 1900; Coup de Fouet, Stile ~; Werkbund, Deutsche: Werkbund. (V. pl. 26). Vereinigte Werkstatten fiir Kunst im Handwerk v. Ateliere reunite pent mestesuguri- artistice. Viena, scoala de arhitecturi din ~. A aparfinut atit funcyionalismului*, civ si organizatiei Wiener Sezession*, fiind intemeiati de O. Wagner gi de princi palii sii discipoli: J. Hoffmann, J. M. Olbrich si A. Loos. Arhitectul Ott Wagner a studiat mai inti la Politehnica din Viena (1857—1859), apoi |v Academia de arte frumoase din Berlin (1860— 1861), terminindu-si educasii (1861—1863) in atelierul arhitectilor Eduard van der Nill gi August Siccar«| von Siccardsburg, de la Academia de arte frumoase din Viena. Prima perioadi: a carierei sale (1864— 1893) a fost dominata de istoricism. Totusi lucriti ci Banca agrard austriacd sau unele imobile de raport din Viena, videsc o rigoarc geometrici a formelor, un sever echilibru al raporturilor de proporfii, precuin si o strins’ logick constructivé. O evolutie a viziunii lui Wagner se face sim fit chiar din ultimii ani ai primei perioade, cu prilejul comenzii pe care primit-o in 1890 pentru proiectele sistematizirii Vienei. Din putinele lucriri realizate in urma acestot studii, cum sint de pildi Garile metroului vienez si mai ales cea de la statia Karlsplatz (1894) reiese o depisire a istoricismului spre o viziune modern de tip 1900: constructie din fier si plici subsiri dc marmura, forme simplificate, logice si functionale. In constructia stasici Karlsplatz arhitectul aducea si elemente noi, originale ce anunfau unul din principalele capitole ale doctrinei sale, in legituri cu zidul care, din element portant devine izolant, despirtitor etc., capatind functia unui ecran. Peretii girii de metrou erau realizati din plici subiri de marmura, prinse intr-un cadru de fier cornier lisat aparent, intreaga funcfie portanta fiind atribuiti strugturii de fier. Peste vreo zece ani Wagner avea si sublinieze gi mai mul: caratterul neportant al zidurilor — la cliddirea Casei postale de economii (1904 - 1906) din Viena, ale clrei fatade sint placate cu dale mari de marmuri subtire, fixate cu nituri importante, vizibile, de aluminiu. O solutie similari va folosi gi elevul situ Hoffmann, Ia Palatul Stoclet (1905) din Bruxelles. A douc perioada a creatiei lui Wagner (1894— 1901) incepe cu numirea sa ca profesor Ta Academia de arte frumoase din Viena. El se gisea in plini maturitate a conceptiei si reflectase indelung la gravele probleme ce se puneau arhitecturii Ia finele secolului 19. Cursul publicat in 1895 sub titlul Moderne Archi Viena, gcoala de arhitecturi din ~ i (Arhitectura moderna), numire ce va fi apoi dati intregii sale doctrine, ‘eu hotiirire eclectismul istoricist, cerind fir echivoc crearea unei arhi- moderne, care si corespunda noilor conditii ale epocii. Din aceasta \dii_dateazi 0 serie de imobile locative, la Viena, ca Majolika Haus numiti aga dupi decoratia fatadelor in ceramici policromi, lucrare me simple, ortogonale si acoperis plat, sau unele magazine ca cel al de confecsii Neumann (1900), tot din Viena, o construcsie de spirit rectangular, avind parterul si primul etaj total vitrate, lucrare ce putea foarte bine scolii din Chicago*. A treia si ultima perioada (1904— 1918) eu constructia Casei postale de economit, oper ce demonstreazi cel inult nivel atins de conceptia sa functionalist’. Principiul de bazi al doc- Moderne Architektur, primatul absolut al structurii asupra decora- @ite stralucit ilustrat aci, mai ales in marele hol central acoperit cu 0 imental bolts din fier gi sticla. ‘nal valoros elev al lui Wagner a fost Josef Hoffmann. Dupi ce a absolvit Academiei din Viena si si-a ficut studiile de specializare la Roma, init acasi, manifestindu-se atit ca arhitect, cit si ca decorator gi proiec: larte aplicate. In 1899 Hoffmann a construit in colaborare cu Koloman magazinul Apolo din Viena, unde mai apireau inci urme de ornamen- Intoricista. In acelagi an ambii artigti, prieteni si colaboratori toati viata, init profesori la Scoala de arte si meserii din capitala Austriei. Stilul iu de viziune geometric, al lui Hoffmann, incepe si se precizeze in 1901, jul constructiei a patru vile Ia Viena. Dar afirmarea deplina a concep: le tagionaliste s-a produs odati cu clidirea Sanatoriului (1903) din Pur- lorf, Membru marcant al avangardei vieneze, principal fondator al orga- Wiener Sezession arhitectul devenise In acea dati cel mai important iuntor al doctrinei functionaliste a lui Wagner. Numai ci el n-a ajuns ith In acel bigotism al purismului, ca colegul siu de generasie Adolf impotrivi, a contribuit in mod hotiritor la dezvoltarea artelor deco- i aplicate, atit prin opera sa, cit si prin intemeierea, in 1903, impreun’ gi cu graficianul C. O. Czeschka, a vestitelor Ateliere vieneze. jp de ateliere artizanale, in care se producea o gama extrem de largi de la afige gi cirti ilustrate, fesituri, mobilier, ceramici, argintirie lc, pini la arhitecturi si decorafie, a funcfionat vreo trei decenii ‘un binemeritat renume mondial. In 1905 Hoffmann a realizat capo- ‘mi, 0 vil somptuoasi, Ia Bruxelles, pentru industriagul belgian Adolphe Mozaicurile interioare s-au datorit pictorului Gustav Klimt, iar de pe turnul central al constructiei lui Franz Metzner. In acel moment itea_sa proprie de expresie cipitase renume gi chiar o titulaturaé + Quadratell Hoffmann, un stil reticular, precubist, la baza ciruia imbajul liniar, ortogonal. ,,Patratul pur si folosirea alb-negrului drept Mdominante mi interesau atft — spunea Hoffmann — deoarece astfel jente clare nu aparusera vreodati in stilurile dinainte. Intreaga clidire \eeputi in volume geometric, simple si imbricati cu plici de marmuri ‘Purili (Norvegia). Iar pentru a atenua ascusigul muchiilor, arhitectul ibriicat cu profile din bronz cizelat si aurit. Universalist de tip 1900, Wn a desenat pentru Stoclet, in acelasi stil geometric, absolut tot ult de la arhitectura parcului pin la mobilier, serviciul de scris blrou, legitoria volumelor din biblioteca, g.a.m.d. Aceeasi viziune i-a it intreaga creatie, fie ci e vorba de un Serviciu de ceai din metal en cel din 1912, fie despre acel Kabinettschrank (dulap-cabinet) din 1914 (ambele la Gsterreichisches Museum fiir Angewandtekunst,Viena, scoala de arhitecturi din ~ Viena), compozitie piramidala in spirit japonez gi totodat parck 0 premoni siune a op-artei. Luctatea, un model de perfectiune grafick, in alb si negru din pin furniruit cu cimsir, intarsii si marchetirie de abanos gi sidef, a inv! urit pe mulfi artisti din secolul 20. Celillale stralucit elev al lui Wagner, Josef Maria Olbrich, s-a afirmat |v Viena mai ales prin constructia Palatului organizatiei Wiener Sezession (1898), lucrare ce a constituit un adevirat manifest in istoria arhitecturii moderne Olbrich a organizat volumele pur geometrice — cubul, paralelipipedul. si sfera — cu indrazneali, dar si cu un mare simf al echilibrului. Degi ansam blul e perfect unitar, masele sint astfel articulate incit nu se reduc prin inter sectii, ci isi pistreaza fiecare integritatea spatial’ si puterea expresiva. Dav cea mai mare parte a carierei arhitectului s-a desfigurat in cadrul grupul.i Cei sapte*, la Darmstadt, unde a plecat imediat dup terminarea acestei con structii, la invitatia marelui duce de Hessen, Etnst Ludwig. Adolf Loos, marele apostol al purismului geometric, aflat pe pozitii contrare decorativismului artei 1900, n-a fost propriu-zis clevul lui Wagner, dar 1 considerat un discipol al doctrinei sale. El a invatat la Scoala de’ arte 5\ meserii din Reichenburg si apoi la Politehnica din Dresda, dupii care a facut »» calatorie de studii la Paris si in Seatele Unite (1893 — 1896). Loos a fost astfc! unul din primii arhitecsi europeni care a cunoscut direct. marea experien(i americana a scolii din Chicago, iar tezele lui Sullivan aveau si-l influente:« foarte mult. Intorcindu-se la Viena, s-a afirmat intii ca publicist, pledind intr-o serie de foiletoane din ,,.Neue Freie Presse“ in 1897 — 1898, pentru o arhitecturs functional, Aceste prime articole vor fi adunate dupa rizboi la Innsbruck. intr-un volum intitulat: ,,Ins Leere gesprochen" (1921, Vorbit degeaba). [i ataca frontal tendingele estetizante ale lui Klimt, Hoffmann si Olbrich, arun cind 0 adevirata anatema asupra intregii arte 1900, al carei adept a fo: altminteri, in primii ani ai carierei, Argumentind atit cu tezele lui Sullivan cit si cu cele ale lui Wagner, Loos declara ci ornamentagia este incompatibil’ eu civilizagia si ck forma trebuie si-gi giseasci frumusefea exclusiv in adec varea sa la functie, precum si in unitatea indestructibili a pirgilor sale compo nente. Concluziile — inliturarea absolut a oricirui fel de ornament si folo sirea exclusiva a formelor pure, geometrice —, lea aplicat atit in cursurilc predate la Scoala liberi de arhitecturi ce a infiingat-o in 1906 la Viena, cit 41 in lucririle sale, de o austeritate monahali, ca Vila Karma (1904), la’ Mon. treaux, Casa Steiner si Imobilul comercial Goldman (1910) din Michaclerplat:, Casa Rufer (1922), toate In Viena. In 1923 Loos a plecat la Paris unde a fost Primit cu entuziasm atit de membrii migcirii Esprit Nouveau’, cit si de cei ui dadaismului. El a construit aici, in 1926, casa poetului Tristan Tzar Reprezentanti ai scolii au mai fost gi alfi arhitecti, dintre care unii cl ai lui Wagner: Leopold Bauer, Emil Hoppe, Oskar Laske, Josef Pletnik, Otto Wytrlik sau Fritz Zeymer. V. functionalism; Wiener Sezession. (V. pl. 28) elevi til (Stil valurie sau ondulant), Variant a artei 1900* din Germania. V. Sexession; Jugendstil; Miinchner Sezession. ind_v, Deutscher Werkbuind. H ion (Secesiunea vienez’). Organizatie apartinind artei 1900", dacs in 1897. penta »Vereinigung Bildender Kiinstler Oster- Gezession (Uniunea artistilor plastici din Austria, Secesiune). Scoala reprezentat la inceputul secolului 20 poate cel mai efervescent de dezvoltare al artei 1900. In vreme ce intr-o buna parte a Europei | Nowveau*-ul, Modern Style*-ul sau Jugendstil*-ul se aflau in faza deciderii wrale, in Viena incepea perioada geometricd ce s-a ilustrat fie in B ecgiiaies gi fanctionalisti a achitecturif si artelor aplicate domi- mumitul stil Quadratell-Hoffmann, creat de arhitectul Josef Hoff- fi rlapindie mai eles dupi 1904 prin Atelierele vienese, fe ia conceptia wlonali a picturii si graficii, care a abolit orice iluzionism, conferind tere liniel gi ajungind Ja © nou congtiingi a valorit suprafesei ll, calititi sincetizate cu deosebire in creatia lui Gustay Klimt, ler arle de supravietuire postbelici a migcirii de la 1900, stilul 1925 Déco", gi-a avut cele mai viguroase ridacini in geometrismul secesiunii é Ne feat WS. a fost de la inceput foarte puternicé. Primul pregedinte Masia, pictorul Rudolf von Alt, pe atunci de 80 -de ani, Dine ‘adoziunea unei bune parti a generatiilor mai vechi, chiar daca acordul ngarda va fi de scurt durati. Dar primul presedinte activ, reprezen- fi care ,,ffcuse secesiunea mai ales in numele piogresului si Wil ariel, cum arati gi moto-ul sipat in piatri pe palacul W.S. din (operi din 1898 a arhitectului J. M. Olbrich): ,,Der Zeit ihre Kunst, thre Freiheit (Vremii, arta sa. Artei, libertatea sa), a fost Gustav Intre cei mai de seami membrii fondatori sau intrafi in organizatic ide 1900 5-01 mai aflat arhitectii O, Wagner, J. Hoffmann, J. M. Olbrich, wrafictenii, decoratorii si designerii F. Andri (ce va deveni, hie) dintele asociasiei), J. M. Auchentaller, W. Bernatzig, R. Bacher, Wn, J, Engelhare, O. Friedrich, R. Jettmar, F. Konig, J. \V- Krimer, j, Ms Kurzweil, M. Lenz, W. List, C. Moll (organiiatorul la Viena a multe expoziit ale artgtlor striini), K. Moser, C. Maller, F. von Tn 1898 sa construit palatul asociagiei gi a avut loc prima sijle, 0u 0 larg participare international. A aparut de asemenea revista - Haeriuin' (1898 — 1903) organul asociatiei, In 1903 J. Hoffmann, K. Moser, Wil C. O. Czeschka §.0., ajutagi de Fritz Warndorfer, marele mece jnigtllor vienezi, au intemeiat faimoasele Ateliere vieneze, ce vorWiener Sezession Gee inrfuri puternic, aproape trei decenii, artele decorative: si industriale din Europa. Una din lucritile reprezentative executate de Atcliercle vieneze fost teatrul gi cabaretul Fledermaus (Liliacul), pe Kartnerstrasse nr. 33, Vices tealizat in 1907, dup proiectele lui J. Hoffmann gi ale decoratorilor Dax hold Léfiler, Emil Orlik, Anton Kling 9.a. Dar diferitele tendinge ce ve infruntau in cadrul organizasiei au dus relativ curind la prima sciciane, cc forte, cl secesionistii propoviduiau absoluta ,libertate a artei", plecind » Magdalena (n. tapisier’ polonezi: p. 153, 56; pl. 47 ‘CH Andreas (1815— german: p. 35 Georges (1904— 1967) or, pictor si tapisier francez: Dankmar (1844— 1900) ing hitect american (S.U.A.) de german’: p. 39, 40, 116 Nikolai Pavlovici (1901— Feglzor sovietic: p. 138 PAIR (pseudonimul lui Hans Wig Baron von Vogt — sau (1887-1965) grahcien, coe moda, dansator si muzician By activ si in Anglia si in 4p. 102 Josef (1888-1976) pictor mn (S.U.A.) de origine ger- B20 31, 33, 42, 134 | Branco (n. 1905) arhivece 7 Cleopatra (n. 1916) ar- Pomana: p. 123 ITI Mircea (n. 1914). athi- ymin: p. 122, 125 | René (n. 1924) scenograf tp. 135 FANU Virgil (x. 1926) pictor +p. 152 ID Jean Charles Adolphe 1891) inginer si urbanist itt p. 78 olf Ritter von (1812— 1905) gi gravor austriac: p. 165 INDEX numele artistilor citati ANANIA Lidia (n. 1931) arhitecti romani: p. 124 ANDRE Maurice (n. 1914) pictor ‘i tapisier francez: p. 150, 151 ANDREESCU Lucu (n. 1909) sce- nograf romain: p. 141 ANDRI Ferdinand (1871-1956) pic- tor si grafician austriac: p. 165 ANGHEL Marcu (n. 1921) arhitect romain: p. 124 ANTOINE André (1859—1943) ac- tor, regizor si scenograf francez: p. 127, 128, 129 ANTONESCU Petre (1873—1965) athitect roman: p. 16, 109, 110, 120, 121; pl 9 APPEN Karl von (n. 1900) sceno- graf german: p. 135; pl. 56 APPIA Adolphe (1862—1928) teo- etician, regizor si scenograf elve- fan: p. 126, 129, 130 ARCHIPENKO Alexander (1887— 1964) sculptor american (S.U.A.) de origine rust: p. 46, 47 ARENSVARI V. om de teatru rus, activ pe la inceputul secolului 20 si in Germania: p. 88 ARONCO Raimondo d’ (1857— 1932) arhitect italian: p. 73 ARP Jean sau Hans (1887— 1966) pictor si sculptor francez, activ si in Germania si Elvefia: p. 10, 44, 151 ARTAUD Antonin (1896—1948) Scriitor, actor, regizor gi teoreti- cian francez: p, -138; pl. 54 ASHBEE Charles Robert (1863— 1942) athitect si designer britanic: P..20, 77, 84, 99, 101, 166Index ASLAN Victor (n. 1919) arhitect roman: p, 123, 124 AUCHENTALLER = Josef Maria (1865-1949) pictor si grafician austtiac: p. 165 AUGO ‘sculptor italian, activ pe Ia 1900: p. 74 AUTANT Edouard arhitect si teo- retician de teatru francez, activ prima jumitate a secolului 20: p. 135 BACHER Rudolf (1862— 1945) pictor si grafician austriac: p. 165 BAILIE-SCOTT Mackie Hugh ar- hitect britanic, activ pe la 1900: p. 85, 166 BAKEMA Jacob B. (n. 1914) arhitect olandez:’p. 57, 156 BAKST Léon (pseudonimul lui Lev Samoilovici Rozenberg) (1866— 1924) pictor scenograf francez de origine rusi: p. 26, 27, 96, 97, 129; pl. 42 BALASZ Zoltan (n. 1932) arhitect roman: p. 124 BALDESSARI Luciano (n. 1896) arhitect italian: p. 10 BALLU Albert (1849-1930) arhi tect francez, activ si in Roménis p. 120 BALOGH Angela (n. 1929) grafi- cian’ gi tapisieri roman’: p. 151 151 BALTAZAR Apcar_(1880—1909) pictor roman: p. 18 BARCHIN S&. arhitect sovietic con- temporan: p. 138 BARDU Valentina (n. 1915) picto- titi, grafician’ si scenografii ro- : p. 141 BARLO Elena (n, 1905) pictoriti costumieri romani: p. 141 BARTNING Otto (1883—1959) ar- hitect german: p. 57 BASILE Ernesto (1857—1932) arhi- tect italian: p. 73, 74 BASILE Giovanni Battista Filippo (1825 — 1891) arhitect italian: p. 74 BAUCHANT André (1873—1958) Pictor si scenograf francez: p. 28 BAUER Leopold (1872— 1938) arhi tect austriac: p. 164 BAUMGARTEN Sfndor (1864 1928) arhitect ungur: p. 16, 9 BAYER Herbert (n. 1900) pictor, gra fician si designer american (S.U.A ) de origine german’: p. 30, 31, 6) BADESCU Niculaie (n. 1912) arhi tect roman: p. 122, 123 BANULESCU Ion (a. 1935) pict roman: p. 152 (1871—1928) t roman: p. 121 JBI Radu (1915—1975) arhi- ‘roman: p. 124 i. Hendrik Petrus (1856— wrhitect olandez: p. 9, 78, 114, 147, 161; pl. 23 D Emile (1868— 1941) pic- yncez: p. 146 \T'ZIG Wilhelm (1853— 1906) (i grafician austriac: p. 165, BEAUDOIN Paul Albert (1844 , 1931) bijutier francez: pl. 4/ §U Alfred om de teatru si BEARDSLEY Aubrey Vince jetor austriac, activ pe Ia (1872— 1898) grafician britanic: ee 20 84, 96, 99, 102, 107 BEGGARSTAFF Fratit ~; psevs nimul a doi graficieni britan\ William Nicholson (1872— 194) si James Pryde (1866—1941): , 0 BEGLER Maria pictotita german) activ’ pe la 1900: p. 74 BEHMER Marcus (1879— 1958) tor gi grafician german: p. 34 BEHRENS Peter (1868-1940) 1) tect german: p. 29, 34, 54, 59, 60, 62, 63, 66, 70, 103 BELANGER sau BELLANGER Fra), gois Joseph (1744-1818) axhitert frances: p. 38 BELDIMAN Alexandru (a. 19/)) athitect roman: p. 124 BELDIMAN Ana V. tapis ‘mfnk, activi intre cele do boaie’ mondiale: p. 148 BELEA Liliana (p. 1935) azhivov romfini: p. 124 BELEA Romeo (a. 1932) arhivoe) romin: p. 124; pl. 15 BELLER Lucia artist decora roman&, activi intre cele rizboaie mondiale: P. 148 BENE Iosif (n. 1903) pictor rom) p. 152 BENEDEK Tiberiu (n, 1922) ahi tect roman: p. 125 BENIS C. (7 ~1896) arhitect man: p. 143 BENOIS Alexandre _(1870—194\)) pictor scenograf francez de ori Tus: p. 26, 27, 96, 97, 129 fontemporan: pl. ICH Tadek (nm. 1922) tapi- itunic de origine polonezi : (1962-1927) ceramist fran- athitect sovietic contem- 1p. 138 (n. 1908) pictor, sculptor t elvetian: p. 149 “Gavril (n. 1919) arhitect 1p. 124 I Leonardo (1859-1933) gi grafician italian: p. illiam (1757—1827) pictor in britanic: p. 13, 99 ouls Pierre (1860— 1903) romain de origine elve- 120 ndré (1896-2) arhitect, Wl sculptor frances: p. I Vaind Alfred ) ie si tapisier fin- p47 Frangois (1617— 1686) francez: p. 108 | Umberto (1882-1916) W peulptor irlian: p. 47, ge Frederick (1827— Iiivect britanic: p. 101 Index BOEHM. Adolf (1861—1927) pictor gi grafician austriac: p. 165 BOGARDUS James (1800-1874) constructor american (S.U.A.): p. 38 BOILEAU Louis Auguste (1812— 1896) arhitect francez: p. 38 BOITO Camillo (1834—1911) arhi- tect italian: p. 73 BONNARD Pierre (1867 — 1947) pic- tor francez: p. 18, 28, 128 BONNAT Yves (n. 1912) scenograf francez: p. 135 BORDENACHE Richard (n. 1905) arhitect roman: p. 122, 124 BORGOVAN Anca (n. 1932) arhi- tectli romana: p. 124 BORISSOV-MUSSATOV Victor (1870-1905) pictor rus: p. %, 97, 98 BORNER Helene maestri festitoare german’, activa pe la inceputul secolului 20: p. 149 BOROVSKI David (n. 1934) sce- nograf sovietic: p. 136 BORTNOVSKI Paul (n. 1922) arl tect, designer si scenograf romé: p. 141, 1425 pl. 51 BOSSELT Rudolf (1871-1938) 1904) sculptor german: p. 63 BOSSULAIEV Anatoli (n. regizor sovietic: p. 135 BOULTON Matthew constructor englez, activ la inceputul secolului 19: p. 38 BOURGEOIS Victor (1897-1962) arhitect belgian: p. 42, 62 BRAGAGLIA Anton Giulio (1890— 1960) artist decorator, regizor gi scenograf italian: p. 22, 131; pl. 52 BRAGAGLIA Natalia (1905—1972) pictorigi gi scenografé romani: p. 141 4 BRANDT Edgar (1880—1960) deco- rator francez: p. 21 BRANGWYN Frank (1876—1956) pictor si gravor britanic: p. 99, 101, 102, 147 BRAQUE Georges (1882—1963) pic- tor francez: p. 27, 53, 54, 1295 pl. 5