Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
!
Variante accentuale: n limbile cu accent liber, exist posibilitatea accenturii diferite a aceluiai cuvnt. Formele difereniate pot reprezenta: variante libere, literare (profsor/profesr, ntim/intm etc.), neliterare, neacceptate de norma n vigoare (nic/unc, prevedre/prevdere etc. a doua form fiind cea greit) sau neliterare, dar cu caracter regional (bolnv/blnav, dumn/dman, jilv/jlav etc. a doua form fiind cea regional).
!
A nu se confunda variantele accentuale cu omografele (cuvinte care se scriu la fel, dar se difereniaz ca sens dup accent): copi [pl. pentru biat sau fat n primii ani ai vieii (pn la adolescen)] cpii [reproduceri, transcrieri], fin [arbust] afn [rud prin alian], vestibl [hol] vestbul [canal auditiv] etc. FUNCIILE ACCENTULUI a) b) c) d) culminativ de punere n eviden a unei anumite silabe (accentul cuvntului); expresiv de reliefare a unei uniti semnificative (accentul sintactic); demarcativ de delimitare a cuvintelor dintr-un enun (accentul fix); distinctiv de difereniere morfologic (cnt cnt) sau semantic (copi cpii) a cuvintelor formate din aceleai sunete.
SINTEZ
n limba romn, accentul de cuvnt este: de intensitate, liber (stabil sau mobil); oxiton, paroxiton, proparoxiton n funcie de extensia radicalului; de regul, oxiton la cuvintele scurte (uneori, i la cuvinte mai lungi: cf. proparoxitn), paroxiton sau proparoxiton (la polisilabice); uneori, realizat n variante literare/nonliterare (fiind liber); uneori, difereniator la nivel morfologic sau semantic.
Cuvintele mprumutate din alte limbi dect latina i pstreaz, de regul, accentul din limba baz [cf. fin (< mgh.), sarm (< tc.), vatmn (< engl.) etc.], ns, n funcie de filiera, vechimea, frecvena utilizrii cuvntului i repartiia lui la ct mai multe i diverse categorii de vorbitori, accentul se poate muta [cf. avare (< fr.) > avrie (dup DOOM 2)] sau poate dezvolta variante accentuale [cf. trfic (var. nou, acceptat de DOOM 2) i trafc (varianta etimologic < fr. trafique)].