Sunteți pe pagina 1din 9

Inchirierea bunurilor ce fac parte din domeniul public

Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt prevute in Constituie, legi organice i legi ordinare. Astfel, in alin. 4 al art. l3 din Constituie se prevede ca Bogiile de orice natur ale subsolului, cile de comunicaie, spaiul aerian, apele cu potenial energetic valorificabil i acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritorial, resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental, precum i alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietii publice. Enumerarea fcuta de Constituie bunurilor ce formeaz obiectul dreptului de proprietate publica nu este exhaustiv, de indat. ce face precizarea el pot constitui obiect al acestui drept i alte bunuri stabilite de lege. Legea fondului funciar in art. 5 enumer categoriile de terenuri ce formeaz obiectul dreptului de proprietate public: terenurile pe care sunt amplasate construcii de interes public, piee, cubi de comunicaie, regle stradale i parcuri publice, porturi i aeroporturi, terenurile cu destinaie forestier, albiile rurilor i fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare i ale mrii teritoriale, rmurile Mrii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaii naturale i parcuri nationale, monumentele, ansamblurile i isturile arheologice i istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apWirii sau pentru alte folosine care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care prin natura lor, sunt de uz sau interes public. Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse in circuitul civil decat daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public. Dreptul de proprietate publica este, de asemenea, i insesizabil n sensul ca bunurile ce alctuiesc obiectul acestui drept nu pot fi urmarite de ctre creditori pe cale de executare silit. Dreptul de proprietate publica se deosebete de dreptul de proprietate privat i sub aspectul caracterelor juridice proprii pe care le prezint, caractere ce-i contureaz un regim juridic propriu i distinct fa de dreptul de proprietate private Intr-adevr, potrivit art. 135 alin. 5 din Constitute, Bunurile proprietate de publica sunt inalienabile. In dezvoltarea prevederilor constiionale, in art. 74 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 cu privire la administraia publica local se prevede c bunurile ce fac parte din doweniul public sunt inalienabile, imprescriptibiie i insesizabile. Dreptul de proprietate public este imprescriptibil i sub aspectul prescripiei extinctive, titularii acestui drept putand exercita oricand aciunea in revendicare pentru aprarea dreptului lor. Dreptul de proprietate public este imprescriptibil, neputand fi opuse proprietarului nici prescripia achizitiv i nici, dup caz, posesia de banca ,credint. Astfel dreptul de proprietate

asupra bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate public nu poate fi dobindit de nici o alth persoan prin prescripia achizitiv, in cazul bunurilor imobile sau proc posesia de buncredin, in cazul bunurilor mobile. n legtur cu aceasta in art. 1844 C.civ. se prevede c. Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaraie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate private, ci sunt scoase afar din comeg". In conformitate cu prevederile art. 135 alin. 3 din Constituie, proprietatea publica aparine statului sau unitailor administrativ-teritoriale, adica comunei, oraului, municipiului i judelui. Din acest text de lege rezulta ca subiecte ale dreptului de proprietate publica sunt statul i unitaile administrativ- teritoriale. n conformitate cu prevederile art. 13 alin. 5 din Constituie, bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica pot fi date in administrarea regiilor autonome ori a instituiilor publice. Asupra acestor bunuri ele dobindesc un drept de gospodrire, exploatare i gestionare, sintagm prin care sunt desemnate atribuiile i imputernicirile acordate organelor de conducere ale regiilor autonome i instituiilor de stat privind pstrarea, aprarea i punerea in valoare a acestor bunuri n funcie de intinderea utilitii i interesului public, un bun ce alctuiete obiectul dreptului de proprietate publica poate fi clasificat ca fiind bun de interes national, caz n care proprietatea asupra sa, in regim de drept public, aparine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea, de asemenea, n regim de drept public, azine comunelor, oraelor, muncipiilor sau judeelor se precizeaz in art. 4 alin. 2 din Legea fondului funciar. Pentru delimitarea bunurilor de interes national de cele de interes local i judeean a fast adoptat Hotrrea Guvernului nr. 113/1992 in care in funcie de uzul i interesul pe care l prezint aceste bunuri au fost enumerate bunurile de interes national i cele de interes local. In legtur cu obiectul dreptului de proprietate public se impune o precizare de ordin terminologic. Astfel, dei Constituia utilizeaz termenul de proprietate public, in unele legi speciale se foloseste expresia de domeniul public. Desi bunurile publice nu pot trece in domeniul privat acestea pot fi instrainate pe o perioada determinata prin concesionare , inchiriere sau pot fi date in folosinta gratuita. Modalitile pe care legea le prevede pentru exploatarea privat a bunurilor proprietate public sunt concesiunea i nchirierea.

Inchirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativteritoriale se aproba prin hotarrea Guvernului, a consiliului judetean sau a consiliului local. Contractul de nchiriere se poate ncheia cu orice persoana fizica sau juridica, romna sau straina, fie de catre titularul dreptului de proprietate, fie de catre titularul dreptului de administrare.

Contractul de nchiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului nchiriat, potrivit specificului acestuia. nchirierea se poate face numai prin licitatie publica. n consecin, prin raportare la cadrul legal existent, nchirierea bunurilor aparinnd proprietii publice este circumscris de cteva prevederi cu caracter de norm imperativ, respectiv: 1. nchirierea bunurilor publice se face numai prin licitaie public potrivit legii. 2. nchirierea bunurilor publice se aprob dup caz prin hotrre a guvernului sau a consiliului local. 3. Contractul de nchiriere se poate ncheia de ctre titluarul dreptului de proprietate sau de administrare cu orice persoan fizic sau juridic romn sau strin. 4. Contractul de nchiriere va cuprinde n mod obligatoriu clauze de natur s asigure exploatarea bunului nchiriat potrivit specificului acestuia. 5. Sumele ncasate din nchirierea bunurilor publice se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local dupa caz. 6. Prin hotrrea de aprobare a nchirierii se poate decide ca o cot cuprins ntre 20% i 50% din chirie s revin titluarului dreptului de administrare, n cazul n care contractul de nchiriere se ncheie de ctre acesta. Lipsa unui suport legal similar celui prevzut n cazul concesiunii se resimte i la nivelul condiiilor care se cer ndeplinite de participanii la licitaiile pentru atribuirea unui contract de nchiriere, dar i la cel al condiiilor privind modul de exploatare i ntreinere a acestor bunuri, termenul minim de nchiriere etc. Singurele prevederi n acest sens le ofer tot art. 14 din Legea nr. 241/2003, unde se arat c n contractul de nchiriere se vor cuprinde clauze de natur s asigure exploatarea bunului nchiriat potrivit specificului acestuia. (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A COMERCIALA, DECIZIA COMERCIALA NR. 132 din 24.03.2011) Prin cererea nregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala la 02.02.2010 sub nr.5765/3/2010, reclamantul CLUBUL SPORTIV O a chemat - o n judecata pe prta SC G I SRL , solicitnd ca , prin hotarrea ce se va pronunta, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de nchiriere nr.18/03.01.2005, precum si a actelor aditionale la acesta ncheiate de parti, sa se dispuna repunerea partilor n situatia anterioara ncheierii contractului de nchiriere nr.18/03.01.2005 si a actelor aditionale sus mentionate; cu cheltuieli de judecata. n motivarea cererii, reclamantul a aratat ca la 03.01.2005 a ncheiat cu parata SC G I SRL contractul nr.18/03.01.2005 prin care nchiria paratei, pentru o perioada de 18 ani, un numar de 5 terenuri de tenis (numerotate 2, 3, 4, 5 si 6) situate n incinta Bazei Sportive V din Calea V. Partile, a aratat n continuare reclamantul , au perfectat n perioada 2005-2008 cinci acte

aditionale la contractul de nchiriere , prin care , pe lnga modificarea cuantumului chiriei , a fost prelungita si durata nchirierii cu nca 15 ani, ajungndu-se la o durata totala de 33 ani, respectiv de la 03.01.2005 pana la 31.12.2037. Reclamantul mai arata ca ntreaga suprafata de teren aferenta "Bazei Sportive V" apartine domeniului public de interes national, fiind cuprins in inventarul centralizat de catre Ministerul Finantelor Publice, la pozitia nr.35317 din anexa 30-33, inventar ce face parte integranta din H.G. nr. 1705/2006 si ca acesta se gaseste in patrimoniul Ministerului Tineretului si Sportului (fosta Agentia Nationala pentru Sport, fostul Consiliu National pentru Educatie Fizica si Sport C.N.E.F.S.) care are dreptul de administrare potrivit art.18 lit. f din legea 69/2000, art.2 lit. c din HG nr.1721/2008 si Hot. nr.497/25.04.1970 a CM al RSR, drept de administrare ce se exercita, potrivit art.80 alin.9 din Legea nr.69/2000, prin Clubul Sportiv O, club aflat in subordinea acestuia. Precizeaza reclamantul ca, dat fiind regimul juridic al bunului, reglementarile n vigoare (art.11, art.15 din Legea nr.213/1998, art.80 alin. (3) din Legea 69/2000, Ordinul nr.148/2003 al A.N.S - actualmente MTS, Ordinul nr.444/07.09.2006 al A.N.S,) impuneau ca nchirierea lui sa se faca prin licitatie publica, procedura care nu a fost respectata la data ncheierii contractului de nchiriere nr.18/03.01.2005. n drept , reclamantul a indicat prevederile art.11 din Legea nr.213/1998, art.15 din Legea nr.213/1998, art.80 alin. (3) din Legea 69/2000, Ordinul nr.444/07.09.2006 al A.N.S, Ordinul nr.148/2003 al A.N.S, Art.21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, Art.2 alin.2, art.10, art.26 din Legea nr.219/1998. La 06.05.2010 prta SC G I SRL a depus ntmpinare si cerere reconventionala. n aparare, prin ntmpinare, prta a solicitat respingerea cererii de chemare n judecata ca nentemeiata , aratnd ca ntre parti a fost ncheiat initial (11.08.2003) un contract de asociere n participatiune n cadrul caruia partile urmau sa desfasoare in comun activitati sportive constnd in tenis de cmp, popularizare, initiere si performanta, n care reclamantul, n calitate de asociat prim , aducea ca aport "... dreptul de folosinta asupra terenului de tenis nr.2, nr.3 si nr.4 din incinta BAZEI SPORTIVE V, fiecare avnd dimensiunile de 37,5 x 15 mp ..." n timp ca asociatul secund - prta - se obliga la investitii n cuantum de 150.000.000 lei (rol) n: teren, mprejmuiri, refacere drenaj, zgura, instalatii sanitare si de iluminat, anexele - vestiare ale sectiei de pentathlon si personal calificat...". La data perfectarii acestui contract , arata prta, potrivit Ordinului Ministrului Tineretului si Sportului nr.475/2001 nchirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate in patrimonial Ministerului Tineretului si Sportului, se facea pe baza de contract, respectiv se efectua pe baza de licitatie publica, in conditiile legii. Prta arata n continuare ca la 03.01.2005 partile au convenit sa transforme contractul de asociere n participatiune nr.3178 din 11.08.2003 n contractul de nchiriere nr.18/03.01.2005 , obiectul acestuia din urma constnd n nchirierea de catre locatorul CLUBUL SPORTIV O a "... unui numar de 5 terenuri de tenis (nr.2, nr.3, nr.4, nr.5 si nr.6) situate in B, fiecare avnd dimensiunile de 37,5 x 15 mp ...". n opinia prtei , prin invocarea nulitatii absolute a contractului reclamantul nu face altceva dect sa-si invoce propria culpa la data ncheierii contractului de nchiriere.

Pe cale reconventionala , prta a solicitat obligarea reclamantului-parat CLUBUL SPORTIV O la plata sumei de 30.000 lei stabilita cu titlu provizoriu, reprezentnd investitiile pe care le-a efectuat n baza contractului de nchiriere nr.18/03.01.2005, precum si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata. La 10.06.2010 , reclamantul CLUB SPORTIV O a formulat ntmpinare la cererea reconventionala formulata de S.C. G I S.R.L., prin care a solicitat respingerea n parte a cererii reconventionale ca nentemeiata. n aparare reclamantul-prt a aratat ca , desi prin cererea reconventionala se solicita contravaloarea investitiilor efectuate , prta nu arata n concret care sunt aceste investitii, respectiv n ce constau ele, cnd ar fi fost efectuate si din ce probe rezulta acestea. Prin sentinta comerciala nr. 9486/08.10.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala n dosarul nr.5765/3/2010, a fost admisa n parte actiunea, a fost constatata nulitatea absoluta a contractului de nchiriere nr.18/03.01.2005 si a actelor aditionale, a fost respins ca nentemeiat capatul de cerere privind repunerea partilor n situatia anterioara ncheierii contractului de nchiriere nr.18/03.01.2005 si a fost disjunsa cererea reconventionala, formnduse un nou dosar cu termen la 22.11.2010. Pentru a hotar astfel, prima instanta a retinut urmatoarele: Potrivit dispozitiilor art.78 din legea nr.69/2000, cu modificarile si completarile n vigoare la data perfectarii de catre partile n litigiu a contractului de nchiriere nr.18/03.01.2005, " baza materiala sportiva cuprinde totalitatea terenurilor si spatiilor, precum si amenajarile, instalatiile si constructiile care sunt destinate organizarii si desfasurarii activitatii de educatie fizica si sport", bunurile respective apartinnd dupa caz proprietatii publice sau private a statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. Sustinerile reclamantei n sensul ca terenurile de tenis nchiriate societatii prte, fac parte din domeniul public al statului si se afla n patrimoniul Ministerul Tineretului si Sportului care le administreaza prin Clubul Sportiv O, institutie publica cu personalitate juridica aflata n subordinea acestuia, sunt confirmate de prevederile art.80 alin.1, 9, art.18 lit. f si art. 26 din legea nr.69/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, art.14 si anexa 2 pct.42 din H.G. nr. 759/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Sport, art.14 si anexa 2 pct.42 din HG nr.1721/2008 privind organizarea si functionarea Ministerul Tineretului si Sportului, HG nr.2060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului abrogata prin HG nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, de extrasul de carte funciara aflat la fila 39 din dosar si, de altfel, nu au fost contestate de prta. n conformitate cu dispozitiilor art.80 alin.3 din legea nr.69/2000, cu modificarile si completarile n vigoare la data perfectarii de catre partile n litigiu a contractului de nchiriere " nchirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate n patrimoniul Ministerului Tineretului si Sportului, se face pe baza de contract ncheiat n conditiile legii, cu revizuirea anuala a acestuia, numai n conformitate cu metodologia stabilita prin ordin al ministrului tineretului si sportului".

Prin Anexa 1 la Ordinul Agentiei Nationale pentru Sport nr.148/2003 (filele 22-30) era stabilita metodologia nchirierii bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate n patrimoniul ANS stipulndu-se expres ca nchirierea se facea prin licitatie publica (art.3). Conform art.3 din HG nr.759/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Sport (devenita prin art.16 din OUG nr.221/2008 Ministerul Tineretului si Sportului - fila 45) de la nfiintare aceasta exercita atributiile stabilite prin art.18 din legea nr.69/2000, prin urmare si pe cea viznd administrarea patrimoniului din domeniul public al statului (lit. f). Dispozitiile anterior mentionate erau n vigoare la data perfectarii contractului de nchiriere nr.18/03.01.2005 prin care reclamanta transmitea prtei dreptul de folosinta asupra a 5 (cinci) terenuri de tenis situate n incinta Bazei Sportive V. De altfel , nchirierea bunurilor proprietatea publica prin licitatie era si modalitatea reglementata, la data avuta n vedere, de art.15 din legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Fata de situatia de fapt retinuta si de dispozitiile legale invocate , tribunalul a constatat ca la data perfectarii de catre partile n litigiu a contractului de nchiriere nu au fost respectate prevederi legale imperative care permiteau transmiterea folosintei unor bunuri proprietatea publica a statului numai printr-o procedura de licitatie , motiv pentru care a apreciat ca este ntemeiata cererea reclamantei de constatare a nulitatii absolute a contractului de nchiriere nr.18/03.01.2005 precum si a actelor aditionale prin care acesta a suferit modificari, motiv pentru care o va admite. n ceea ce priveste capatul de cerere privind repunerea n situatia anterioara , tribunalul a constatat ca este nentemeiat , avnd n vedere ca locatiunea este un contract cu executare succesiva si ca restabilirea situatiei anterioare ar presupune restituirea folosintei bunului catre locator , ceea ce nu este posibil , cu consecinta ca nu se poate pretinde nici restituirea chiriei (contraprestatia) achitate n temeiul contractului de nchiriere declarat nul. mpotriva acestei sentinte, n termen legal a declarat apel nemotivat prta, cauza fiind nregistrata sub acelasi numar unic la 20 decembrie 2010 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a V- a Comerciala . Motivele de apel au fost depuse la 15 decembrie 2010, cu respectarea termenului prevazut de dispozitiile articolului 287 alin. 2 Cod procedura civila. n motivarea apelului au fost prezentate situatia de fapt pe care s-a grefat litigiul partilor, precum si n sinteza solutia primei instante. A fost criticata aceasta solutie pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinndu-se n primul rnd ca prima instanta a constatat n mod gresit ca ar fi incidenta vreo cauza de nulitate absoluta a contractului si a actelor aditionale, avnd n vedere ca relatiile contractuale au fost initiate printr-un contract de asociere n participatiune care nu intra sub incidenta prevederilor legii nr. 69/2000. De asemenea, a aratat apelanta prta, aceasta modalitate de exploatare a bunului respectiv nu intra nici sub incidenta articolului 15 din Legea nr. 312/1998.

Subsumat aceleiasi critici, apelanta prta a aratat ca ulterior, respectiv n anul 2005, cele doua parti contractante au realizat o novatie obiectiva n conditiile codului civil, astfel cum rezulta din chiar continutul clauzei 2.2 din contract, ca si din continutul articolului I din contract, fiind incidente prevederile articolului 1130 Cod civil. Din acest punct de vedere, apelanta prta a sustinut ca ncheierea contractului de asociere sa facut cu deplina respectare a prevederilor legale incidente, astfel nct o operatiune ulterioara, n speta o novatie, realizata cu scopul de a transforma respectivele obligatii a sumate nu poate afecta valabilitatea contractului de asociere n participatiune. A mai aratat apelanta prta ca o operatie de licitatie publica nu se putea realiza n cazul de fata, ntruct bunul constituia deja un aport n folosinta, conform contractului de asociere n participatiune. Privitor la acest prim motiv de apel, apelanta prta a aratat ca prima instanta a facut o eronata interpretare si aplicare a dispozitiilor articolului 80 alin. 3 din Legea nr. 69/2000 si a dispozitiilor articolului 15 din Legea nr. 213/1998, pe care nu le-a raportat la situatia de fapt. A doua critica se ntemeiaza pe neobservarea de catre prima instanta a unui principiu de drept care nlatura de la aplicare principiul "quod nullum est, nullum producit effectum". Sub acest aspect, apelanta prta a sustinut ca, si daca s-ar accepta prin absurd ca sunt incidente prevederile legale invocate la primul motiv de apel ca fiind ncalcate, nu se putea consta nulitatea absoluta a contractului si a actelor aditionale n raport de prevederile articolelor 998 - 999 Cod civil, ntruct presupusa cauza de nulitate absoluta a aparut n urma culpei intimatului reclamant, care se afla n subordinea unor autoritati publice si care ar fi trebuit sa aiba cunostinta de obligatia initierii procedurii de licitatie publica, intimatul reclamant fiind tinut a cunoaste dispozitiile legale, conform principiului "nemo censetur ignorare legem". Nesocotind acest aspect, prima instanta a pronuntat o hotarre cu ncalcarea principiului de drept "nemo auditur propriam turpitudinem allegans". Apelul este ntemeiat n drept pe dispozitiile articolelor 998 - 999 Cod civil, ale articolelor 1128 - 1137 cod civil si ale articolului 287 alin. 2 Cod procedura civila. La 3 februarie 2011, intimatul - reclamant a depus ntmpinare, prin care s-a aparat n fapt si n drept fata de motivele de apel, solicitnd respingerea apelului ca nentemeiat. Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate n cauza, Curtea a apreciat apelul ca nefondat si l-a respins cu aceasta motivare si pentru urmatoarele considerente: Prima critica este nefondata. Indiscutabil ca, n cauza, contractul de nchiriere a carui nulitate absoluta s-a constatat s-a ncheiat prin novatie obiectiva, respectiv prin novatia contractului de asociere n participatiune nr. 3178 din 11 august 2003, astfel cum rezulta din preambulul contractului.

Novatia obiectiva, prevazuta de articolul 1128 pct. 1 Cod procedura civila , este reputata drept o modalitate de transformare a conventiilor, fiind definita drept conventia prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, nlocuind-o cu alta obligatie. Ca orice conventie, novatia trebuie sa respecte ntrutotul cerintele de validitate prevazute de articolul 948 Cod civil pentru toate tipurile de conventii, dar si cerintele specifice noului raport juridic obligational. n speta, aceste cerinte se refera , asa cum a retinut si instanta de fond, la organizarea unei licitatii publice pentru ncheierea contractului de nchiriere, astfel cum prevedeau dispozitiile legale aplicabile la momentul respectiv, anume articolul 80 alin. 3 din legea nr. 69/2000, Anexa I Ia Ordinul Agentiei Nationale pentru Sport nr.148/2003, articolul 3 din H.G. nr. 759/2003, raportat la articolul 18 din Legea nr. 69/2000. Cerinta nchirierii bunurilor proprietate publica prin licitatie era prevazuta, cum a retinut si prima instanta , si de prevederile articolului 15 din legea nr. 213/1998. Este dincolo de orice ndoiala ca aceasta procedura a licitatiei publice nu a fost respectata, desi ea era imperios necesara chiar si n caz de novatie, ntruct dispozitiile legale precitate nu excepteaza novatia si nici situatia n care novatia vizeaza transformarea unei asocieri n participatiune n care bunurile sunt aduse ca aport n folosinta . Ca atare, conform principiului general de drept ubi lexi non distinguit, nec nos distinguere debemus, la momentul novarii asocierii n participatiune n nchiriere trebuia parcursa formalitatea licitatiei publice, novatia opernd numai daca apelanta prta ar fi fost cstigatoarea licitatiei. A admite n sensul dorit de apelanta prta echivaleaza cu denaturarea naturii juridice a operatiunii de novare si respectiv cu recunoasterea posibilitatii de a eluda dispozitii imperative ale legii prin intermediul unui mijloc de transformare a obligatiilor, ceea ce, desigur, este de neacceptat, prin raportare la articolul 969 Cod civil, care fac referire doar la conventiile legal ncheiate. Din acest punct de vedere , critica adusa de apelanta prta, fundamentata pe un pretins regim juridic aparte al novatiei, este apreciata de Curte ca nefondata si a fost nlaturata. n plus fata de argumentele deja expuse, Curtea a apreciat ca ntemeiata si apararea formulata de intimata - reclamanta n legatura cu faptul ca prin novatie s-a transformat asocierea n participatie n nchiriere doar pentru un numar de 3 terenuri de tenis, n timp ce contractul de nchiriere viza un numar de 5 terenuri, iar prin actul aditional nr.4 la acest contract s-au mai nchiriat, tot fara licitatie publica , si doua ncaperi din magazia C 8 . Prin urmare, contractul de nchiriere, astfel cum a fost modificat prin actul aditional, viza si 2 ncaperi ce nu au facut obiectul asocierii, pentru nici unul din aceste bunuri proprietate publica nerespectndu-se cerinta scoaterii la licitatie publica. Normele legale invocate n precedent facnd referire la bunuri proprietate publica, sunt imperative, iar pentru nesocotirea lor prima instanta a aplicat sanctiunea adecvata, respectiv nulitatea absoluta.

n ceea ce priveste argumentul adus n cadrul aceleiasi critici, referitor la subzistenta obligatiei vechi n cazul n care obligatia noua este nula absolut, Curtea la apreciat ca ntemeiat, dar fara vocatie de a schimba solutia atacata. Fapt este ca prima instanta nu a fost nvestita de niciuna din parti cu o cerere de constatare a subzistentei vechii obligatii, astfel nct , n conformitate cu dispozitiile articolului 129 alineatul ultim Cod procedura civila, nu a avut a se pronunta pe acest aspect, sentinta fiind la adapost de critica si din acest punct de vedere. A doua critica este nefondata Indiscutabil ca intimatul - reclamant se afla la rndul sau n culpa, fiind tinut , ca si apelantaprta de altfel , sa cunoasca dispozitiile legale aplicabile contractelor care au ca obiect bunuri proprietate publica. Din acest punct de vedere, Curtea a retinut culpa ambelor parti litigante n ncheierea unui contract cu nesocotirea unor dispozitii legale imperative. Numai ca aceasta culpa nu o ndeparteaza pe intimata-reclamanta din categoria persoanelor care au legitimatio ad causam , cta vreme doctrina si jurisprudenta sunt unanime n a recunoaste dreptul oricarei persoane interesate de a solicita constatarea nulitatii absolute a unei conventii. Asadar singura conditie pe care trebuie sa o dovedeasca titularul unei astfel de cereri este ce a interesului, iar sub acest aspect Curtea a constatat ca prin motivele de apel nu s-a discutat si nici contestat lipsa interesului reclamantului, ci doar culpa acestuia la ncheierea contractului. Se cuvine subliniat faptul ca apelanta - prta, invocnd pe de o parte principiul general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, ca si ndeplinirea conditiilor prevazute de articolele 998- 999 Cod civil privind raspunderea civila delictuala, ncearca sa extinda sfera de aplicare si sa le confere vocatie de a paraliza actiunea n nulitate absoluta. Or, doctrina si jurisprudenta sunt unanime n a considera ca aceste doua mprejurari sunt de natura a paraliza doar actiunea ntemeiata pe principiul restitutio in integum (adica repunerea partilor n situatia anterioara), care este subsecventa actiunii n constatarea nulitatii absolute, lasnd, nsa, neatinsa aceasta din urma actiune care, asa cum s-a aratat n precedent, este la ndemna oricarei persoane interesate, fie ea tert de contract sau chiar parte contractanta. Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curtii ca instanta de fond a stabilit corect situatia de fapt si ca a facut o riguroasa aplicare a dispozitiilor legale n materie, astfel ca, n conformitate cu dispozitiile articolelor 295 si 296 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.

Popa Eliana Pavel Mircea Grupa 212 - Cartografie

S-ar putea să vă placă și