Sunteți pe pagina 1din 0

1

INTERPRETAREA UNEI ELECTROCARDIOGRAME NORMALE SI


PATOLOGICE
Dr. Laurentiu Lucaci

CALCULUL FRECVENTEI CARDIACE :
1. Pentru un ritm cu intervale RR regulate (in particular ritm sinusal), inregistrat cu
viteza standard de derulare a hartiei de 25 mm/secunda, frecventa cardiaca fc = 1500 /
distanta RR intre doua complexe QRS succesive (masurata in milimetri). De exemplu,
pentru RR = 25 mm, fc = 1500 / 25 = 60 batai/minut.
2. Pentru un ritm cardiac neregulat (in particular fibrilatie atriala), inregistrat cu viteza
standard de 25 mm/secunda, numara cateva intervale RR consecutive (fie n numarul
lor), masoara in milimetri distanta dintre primul si ultimul complex QRS care
delimiteaza sirul acelor intervale RR (fie z aceasta distanta). Frecventa cardiaca
medie in regiunea intervalelor RR analizate este fc medie = 1500 n / z. Cu cat
numarul intervalelor RR consecutive, luate in calcul, este mai mare, cu atat rezultatul
se apropie mai mult de frecventa cardiaca medie pe un minut. Exemplu : fibrilatie
atriala : 6 intervale RR consecutive se intind pe o distanta de 90 milimetri ; frecventa
cardiaca medie este fc = 1500 x 6 / 90 = 100 batai/minut.

Orice ritm ventricular cu frecventa mai mica de 60/minut se numeste bradicardie. Orice
ritm ventricular cu frecventa mai mare de 100/minut se numeste tahicardie.

DETERMINAREA AXEI ELECTRICE MEDII A COMPLEXULUI QRS IN PLAN
FRONTAL :
1. Cauta intre cele sase derivatii ale planului frontal, derivatia in care complexul QRS
este isoelectric sau echidifazic. Directia axei medii a complexului QRS in plan frontal
va fi perpendiculara pe aceasta derivatie, putand avea doar doua sensuri.
2. Observa complexul QRS in derivatia planului frontal perpendiculara in mod natural
pe derivatia in care QRS era isoelectric / echidifazic. Daca complexul QRS este
pozitiv in aceasta a doua derivatie, atunci axa sa in plan frontal coincide cu sensul
pozitiv al derivatiei. Dimpotriva, daca complexul QRS este negativ, atunci axa sa in
plan frontal coincide cu sensul negativ al derivatiei.
Exemplu : QRS este isoelectric in DIII, rezulta ca QRS este perpendicular pe DIII.
Derivatia perpendiculara in mod natural pe DIII este aVR. Cautam complexul QRS in
aVR si observam ca este negativ. Rezulta ca axa QRS in plan frontal coincide cu sensul
negativ al lui aVR, prin urmare AQRS = + 30.

CRITERII DE DIAGNOSTIC ELECTROCARDIOGRAFIC :
RITMUL SINUSAL :
1. Exista unde P, pozitive in derivatiile DII, DIII si aVF, cu morfologie si axa constante
in fiecare derivatie in parte.
2. Frecventa undelor P are o valoare cuprinsa intre 60/minut si 100/minut si este
constanta.
3. Fiecare unda P este urmata de cate un complex QRS, la un interval PR normal si
constant.

2


BRADICARDIA SINUSALA (BS):
Criteriul nr. 2 de diagnostic al ritmului sinusal se inlocuieste cu Frecventa undelor P
este mai mica de 60/minut si este constanta.


RITM SINUSAL
BRADICARDIE SINUSALA
3

TAHICARDIA SINUSALA (TS):
Criteriul nr. 2 de diagnostic al ritmului sinusal se inlocuieste cu Frecventa undelor P
este mai mare de 100/minut si este constanta.






ARITMIA SINUSALA : Criteriul nr. 2 de diagnostic al ritmului sinusal se inlocuieste cu
Frecventa undelor P este cuprinsa intre 60/minut si 100/minut si este variabila, astfel
incat intervalul PP maxim este mai mare cu cel putin 0 . 12 secunde (sau, in valoare
relativa, cu cel putin 10%) fata de intervalul PP minim, observate pe traseul analizat.











TAHICARDIE SINUSALA
4

EXTRASISTOLA ATRIALA (ESA):
Complex QRS prematur, cu morfologie similara, de obicei, cu morfologia restului
complexelor QRS de origine sinusala, precedat de o unda P cu morfologie adeseori
diferita de morfologia undelor P sinusale. In cazul in care unda P este foarte precoce, ea
poate gasi nodul atrioventricular in perioada refractara si se blocheaza, nemaifiind urmata
de complex QRS. Prin urmare, esenta extrasistolei atriale este unda P prematura, in
raport cu ritmul undelor P sinusale, indiferent daca ea este urmata de complex QRS sau
nu, in functie de precocitatea ei fata de unda P sinusala precedenta.



EXTRASISTOLA VENTRICULARA (ESV) :
Complex QRS prematur, cu morfologie si axa diferite de cele ale complexelor QRS de
origine sinusala, de obicei larg (durata > 0 . 12 secunde), neprecedat de unda P.
Extrasistolele pot avea aceeasi morfologie (se numesc monomorfe), sau cel putin doua
morfologii distincte (se numesc polimorfe). Pe baza morfologiei complexului QRS se
poate afirma, cu oarecare probabilitate, originea extrasistolei, si anume : ESV cu
morfologie de BRS are probabil originea in ventriculul drept, ESV cu morfologie de
BRD are probabil originea in ventriculul stang, ESV cu complex QRS pozitiv in toate
derivatiile precordiale are probabil originea in portiunea bazala a septului
interventricular, ESV cu complex QRS negativ in toate derivatiile precordiale are
probabil originea la varful inimii. Pot fi izolate (fie nesistematizate, fie sistematizate in
grupuri de cate doua batai (din care o bataie sinusala, o extrasistola = bigeminism) sau in
grupuri de cate trei batai (din care doua batai sinusale, o extrasistola = trigeminism)), sau
EXTRASISTOLE ATRIALE
5
grupate (doua extrasistole succesive = un cuplet ; trei extrasistole succesive = un triplet =
lungimea minima a tahicardiei ventriculare). Extrasistola ventriculara suficient de
precoce, astfel incat apare pe varful sau pe panta descendenta a undei T a bataii sinusale
precedente se numeste extrasistola ventriculara cu fenomen R / T . Extrasistolele
polimorfe, cele grupate si cele cu fenomen R / T sunt considerate cu risc de
declansare a unei tahicardii ventriculare / fibrilatii ventriculare, in special daca apar pe o
inima cu leziuni structurale semnificative.


EXTRASISTOLE VENTRICULARE
MONOMORFE BIGEMINATE
6

FLUTTER UL ATRIAL (FA): Unde F atriale regulate, fara linie isoelectrica intre
ele, avand forma unor dinti de fierastrau (observate cel mai bine in derivatiile DII,
DIII, aVF si V1), cu o frecventa constanta pentru un pacient dat, din intervalul 250350 /
minut si conduse la ventriculi intr-un raport aritmetic simplu 2 / 1 sau 3 / 1 sau 4 / 1, cu
complexe QRS cu morfologie similara cu cea a complexelor QRS de origine sinusala.


EXTRASISTOLE VENTRICULARE MONOMORFE, SISTEMATIZATE SUB
FORMA DE CUPLETE
FLUTTER ATRIAL
7

FIBRILATIA ATRIALA (fA): Unde f atriale neregulate, cu frecventa medie intre
400 si 600 / minut, conduse la ventriculi tot in mod neregulat, cu o frecventa medie mai
mica (de obicei sub 200 batai/minut), cu complexe QRS cu morfologie similara cu cea a
complexelor QRS de origine sinusala. Termenul paroxistica , folosit pentru
caracterizarea fibrilatiei atriale, inseamna un episod de fibrilatie atriala care se reduce
spontan, in mai putin de 7 zile (de obicei, reducerea spontana a unei fibrilatii atriale are
loc mai repede de 48 ore) si nu se refera la valoarea frecventei cardiace medii din timpul
episodului.


FLUTTER ATRIAL
FIBRILATIE ATRIALA
8

TAHICARDIA PAROXISTICA SUPRAVENTRICULARA (TPSV) (mai jos este
descrisa forma cea mai des intalnita a TPSV, realizata prin fenomenul de reintrare,
instituit in interiorul nodului atrioventricular, impulsul electric coborand spre ventriculi
pe calea intranodala rapida si urcand spre atrii pe calea intranodala lenta) :
Sir de cel putin sase complexe QRS, cu morfologie similara cu cea a complexelor QRS
de origine sinusala, cu frecventa mare (o valoare intre 140 si 220 batai/minut), cu ritm
regulat, cu debut si sfarsit bruste, cu unde P retrograde fie vizibile dificil, imediat dupa
complexul QRS in derivatiile II, III, aVF, V1), fie invizibile (atunci cand sunt ascunse in
totalitate sub complexele QRS). Termenul de paroxistica , folosit pentru
caracterizarea tahicardiei supraventriculare, inseamna tahicardie cu 1) debut si sfarsit
bruste, 2) frecventa mare (o valoare intre 140 si 220 batai/minut) si 3) ritm regulat ( ca
ceasul ). Toate cele trei elemente componente ale atributului de paroxistica sunt
consecinte logice directe ale fenomenului de reintrare. De cele mai multe ori, forma
TPSV descrisa mai sus survine pe un cord aparent normal. Termenul de
neparoxistica , adresat unei tahicardii supraventriculare, inseamna negarea celor trei
caractere elementare de mai sus, si anume : 1) debut si sfarsit progresive, 2) frecventa
mai redusa (intre 100 si 140 batai/minut) si 3) ritm usor neregulat. Tahicardia
supraventriculara neparoxistica este produsa prin automatism anormal.


FIBRILATIE ATRIALA
9




TAHICARDIA PAROXISTICA VENTRICULARA (TPV):
Sir de cel putin trei complexe QRS, cu morfologie si axa diferite de cele ale complexelor
QRS de origine sinusala, de obicei largi (durata > 0 . 12 secunde), cu frecventa mare (o
valoare intre 140 si 220 batai/minut), cu ritm regulat, cu debut si sfarsit bruste, cu
disociatie atrioventriculara, uneori intrerupt de capturi ventriculare sau fuziuni
ventriculare. Daca complexele QRS ale tahicardiei au forma de tip RS in cel putin o
derivatie precordiala, iar unda R in acea derivatie este larga (de la debutul R la varful S >
0 . 10 secunde, in timpul tahicardiei), sau, daca nu exista nici o derivatie precordiala cu
complexe de tip RS, atunci, cu atat mai mult, tahicardia este probabil ventriculara.
Termenii de paroxistica , respectiv neparoxistica au aceleasi semnificatii ca in
cazul tahicardiei supraventriculare. Tahicardia ventriculara paroxistica este o tahiaritmie
amenintatoare vital, se poate degrada oricand si rapid in fibrilatie ventriculara si, drept
urmare, reprezinta o urgenta medicala, avand nevoie de terminare rapida, fie
farmacologica, fie prin soc electric. Una dintre tahicardiile ventriculare neparoxistice
apare, insa, ca urmare a succesului reperfuziei miocardice in infarctul miocardic acut, se
numeste ritm idioventricular accelerat si, de cele mai multe ori, nu are nevoie de nici un
tratament.

TAHICARDIE PAROXISTICA
SUPRAVENTRICULARA
TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA, LA UN
PACIENT CU CARDIOMIOPATIE DILATATIVA
10



TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA, LA UN
PACIENT CU INFARCT MIOCARDIC ACUT
11





TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA
TAHICARDIE VENTRICULARA TERMINATA URGENT, PRINTR-UN
SOC ELECTRIC EXTERN
12




TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA, LA UN PACIENT
CU INFARCT MIOCARDIC ANTERIOR ACUT
ELECTROCARDIOGRAMA IN RITM SINUSAL A PACIENTULUI CU
INFARCT MIOCARDIC ACUT, DUPA REDUCEREA PRIN SOC
ELECTRIC A TAHICARDIEI VENTRICULARE DE MAI SUS
13
FIBRILATIA VENTRICULARA (fV):
Nu exista complexe QRS. Activitatea electrica este reprezentata de oscilatii cu
amplitudine, durata si frecventa variabile aperiodic (=haos). Intrucat nu exista complexe
QRS, nu exista activitate cardiaca mecanica eficienta si, prin urmare, nici debit cardiac.
Fibrilatia ventriculara este o aritmie amenintatoare vital, o urgenta medicala maxima. La
fel ca si tahicardia ventriculara paroxistica, ea trebuie redusa rapid, prin soc electric
extern.


BLOCUL ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I (BAV I) : Ritm sinusal, in care toate
undele P sunt conduse la ventriculi cu unul si acelasi interval PR > 0 . 20 secunde.


FIBRILATIE VENTRICULARA
BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I
(PR=0 . 28 secunde)
14




BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I
(PR = 0 . 48 secunde)

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I
(PR = 0 . 52 secunde)
15
BLOCUL ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL II (BAV II) : O singura unda P
blocata, la un moment dat. Dupa cum intervalele PR ale undelor P dinaintea celei blocate
se alungesc progresiv sau, dimpotriva, sunt egale intre ele, BAV II se imparte in tipurile
Mobitz I (=Luciani-Wenckebach) si Mobitz II. Oricarui bloc AV de gradul II
(indiferent de tip) i se descrie raportul de conducere a undelor P. De exemplu, daca intr-
un bloc AV de gradul II tip Mobitz II, dintr-un total de patru unde P, trei sunt conduse,
iar una este blocata, atunci el va fi descris drept : Bloc AV gradul II tip Mobitz II 4/1
sau, echivalent, BAV gradul II tip Mobitz II, cu conducere 4/3 . Intrucat blocul AV de
gradul II 2/1 nu are cel putin doua unde P conduse succesiv, pentru a putea sti daca
intervalele PR ale acelor unde P conduse se alungesc pana la pauza sau, dimpotriva,
raman egale, acest bloc se numeste simplu Bloc AV de gradul II 2/1 . In cazul in care
este definitiv, BAV II Mobitz II are nevoie de tratament de suplinire a frecventei
cardiace, prin implantarea unui stimulator cardiac.


BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL II, TIP MOBITZ I
(TIP LUCIANI-WENCKEBACH) :
o secventa 8 / 1, urmata de o secventa 3 / 1, apoi o secventa 4 / 1
16

BLOCUL ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL III (BAV III=TOTAL=COMPLET) :
Nu exista relatie intre activitatea electrica atriala si cea ventriculara (exista disociatie
atrioventriculara). Frecventa ventriculara este joasa si constanta si asigurata de un focar
de evadare. Frecventa atriala este constanta si mai mare decat frecventa ventriculara. Cu
cat sediul blocului este mai inalt (in jonctiunea atrioventriculara), frecventa de evadare a
focarului (jonctional) este mai inalta, iar complexele QRS sunt mai inguste. Cu cat sediul
blocului este mai apropiat de segmentele terminale ale sistemului de conducere, frecventa
de evadare a focarului (ventricular) este mai joasa, iar complexele QRS sunt mai largi.
Un complex QRS de evadare larg, cu morfologie de BRS indica originea probabila a
focarului de evadare in ventriculul drept, iar un complex de evadare larg, cu morfologie
de BRD indica originea probabila a focarului de evadare in ventriculul stang. Atat in
cazul in care este temporar, dar are frecventa ventriculara joasa si astfel amenintatoare
vital, dar mai ales in cazul in care este definitiv (amenintand in ambele situatii prin
sincope Adams-Stokes), BAV III are nevoie de tratament de suplinire a frecventei
cardiace, prin implantarea unui stimulator cardiac (temporar, in cazul unui bloc cu cauza
reversibila si permanent, in cazul unui bloc permanent).

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL II, 2 / 1
BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL III
17


HIPERTROFIA ATRIALA STANGA (HAS) :
Durata undei P in cel putin una dintre derivatiile DII / DI / aVL / aVF > 0 . 12 secunde si
cu forma bifida ( P Winternitz ). In derivatia V1, aria componentei negative a undei P
> aria unui patratel mic (0 . 04 mm x sec, la viteza standard si calibrarea normala a
milivoltului) ( P Cabrera ).


HIPERTROFIA ATRIALA DREAPTA (HAD) :
Inaltimea undei P in cel putin una dintre derivatiile DII / DIII / aVF > 0 . 3 mV. Inaltimea
componentei pozitive a undei P in V1 > 0 . 15 mV.


HIPERTROFIA VENTRICULARA STANGA (HVS) :
Criteriul Sokolow-Lyon : Suma dintre modulul adancimii undei S in V1 si inaltimea
undei R in V5 / V6 > 38 mm. Criteriul Cornell : (SV3 + RaVL + 8 mm la femei) x durata
QRS > 2440 mm x ms. Subdenivelarea ST descendenta, usor convexa superior, urmata de
unda T negativa si asimetrica, in V5, V6 defineste HVS de tip baraj . Segmentul ST
discret denivelat (sub / supradenivelat) orizontal, de mica adancime, sau isoelectric,
urmat de unda T pozitiva si mica, in derivatiile V5, V6, defineste HVS de tip volum .

BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL III
18




HIPERTROFIE VENTRICULARA STANGA
DE TIP BARAJ
HIPERTROFIE VENTRICULARA STANGA
DE TIP VOLUM
19
HIPERTROFIA VENTRICULARA DREAPTA (HVD) :
Raportul amplitudinilor R / S in derivatiile V1, V2 > 1, cu durata QRS < 0 . 10 secunde
(variante de prezentare : Rs, R, RR, qR, qRs toate indeplinesc acelasi raport R/S > 1).
Deviatie axiala dreapta in plan frontal > + 90. Subdenivelare ST si unda T negativa, in
opozitie de faza cu polaritatea principala a QRS in V1, V2.


BLOCUL DE RAMURA STANGA (BRS) :
1. Ritm supraventricular ;
2. Durata QRS > 0 . 12 secunde ;
3. Deflexiunea intrinsecoida in V5, V6 > 0 . 045 secunde ;
4. Unda R monofazica / crestata / in platou in DI, aVL, V5, V6 ;
5. Absenta undei q in DI, V5, V6 ;
6. Denivelarea segmentului ST si devierea undei T, in opozitie de faza cu polaritatea
principala (portiunea blocata) a QRS.
HIPERTROFIE VENTRICULARA
DREAPTA

BLOC DE RAMURA STANGA
20



BLOCUL DE RAMURA DREAPTA (BRD) :
1. Ritm supraventricular ;
2. Durata QRS > 0 . 12 secunde ;
3. Deflexiunea intrinsecoida in V1, V2 > 0 . 035 secunde ;
4. Aspect rsR / rSR in V1, V2 ;
5. Unda S larga in V5, V6, DI, aVL ;
BLOC DE RAMURA STANGA
21
6. Denivelarea segmentului ST si devierea undei T, in opozitie de faza cu polaritatea
principala (portiunea blocata) a QRS.


SINDROMUL Wolff-Parkinson-White (WPW) :
1. Ritm sinusal cu PR scurt (< 0 . 12 secunde) ;
2. Durata QRS > 0 . 12 secunde ;
3. Unda delta ;
4. Denivelarea segmentului ST si devierea undei T, in opozitie de faza cu unda delta.
5. Episod de tahicardie prin reintrare atrioventriculara pe cale accesorie, in antecedente.
BLOC DE RAMURA DREAPTA
BLOC DE RAMURA DREAPTA
22




SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE
ELECTROCARDIOGRAMA PACIENTEI DE MAI SUS, DUPA
ABLATIA CAII ACCESORII PRIN CURENT DE RADIOFRECVENTA
23



SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE

SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE

24
ISCHEMIA MIOCARDICA : Almost any ecg abnormality may occur in ischaemic
heart disease. Even in the presence of severe ischaemic heart disease, there may be no
ecg abnormality. Leo Schamroth
Modificarile caracteristice :
1. Ischemia subendocardica : subdenivelare ST tranzitorie, orizontala sau oblic
descendenta > 1 mm, masurata la 0 . 08 secunde dupa punctul J, in cel putin doua
derivatii adiacente, din acelasi grup topografic ;
2. Ischemia subepicardica / transmurala : supradenivelare ST tranzitorie, urmata de
unda T pozitiva, in cel putin doua derivatii adiacente, din acelasi grup topografic.
In cazul in care electrocardiograma de repaus este normala, la pacientul fara durere
toracica actuala, dar cu anamneza sugestiva pentru angina pectorala, pentru confirmarea
diagnosticului se indica efectuarea testului de efort, in absenta contraindicatiilor si cu
consimtamantul scris al pacientului.

TEST DE EFORT LA CICLOERGOMETRU.
ELECTROCARDIOGRAMA NORMALA INAINTEA INCEPERII
EFORTULUI
25





INFARCTUL MIOCARDIC :
1. Infarctul miocardic cu supradenivelare ST : supradenivelare ST (de obicei convexa
superior), precoce si persistenta de cel putin 1 mm, in cel putin doua derivatii
TESTUL DE EFORT ESTE POZITIV PENTRU ISCHEMIE MIOCARDICA
ANGINA PECTORALA DE REPAUS. NORMALIZAREA ELECTROCARDIOGRAMEI SI
DISPARITIA DURERII DUPA ADMINISTRAREA DE NITROGLICERINA
26
adiacente si orientate direct catre teritoriul infarctului, asociind optional si ulterior
unda Q patologica si inversiunea si simetrizarea undei T, in absenta blocului de
ramura stanga si a hipertrofiei ventriculare stangi ;
2. Infarctul miocardic fara supradenivelare ST : orice alta modificare a
electrocardiogramei, asociata cu cresterea enzimelor de citoliza miocardica, in afara
supradenivelarii ST (in particular subdenivelare ST persistenta sau variatii ale
orientarii si amplitudinii undelor T (eventual cu simetrizarea acestora)).
Pentru a permite afirmarea diagnosticului de infarct miocardic acut, fiecare dintre cele
doua imagini electrocardiografice descrise mai sus trebuie sustinuta de argumentul
biochimic al necrozei miocardice (cresterea enzimelor de citoliza miocardica). Acest
argument este necesar in special in cazul imaginii de la punctul 2, in care diagnosticul
infarctului miocardic fara supradenivelare ST, doar pe baza electrocardiogramei, este
foarte dificil de afirmat. Blocul de ramura stanga preexistent face dificil diagnosticul
electrocardiografic al infarctului miocardic ; pe de alta parte, blocul de ramura stanga nou
aparut, pe fondul durerii anginoase, este echivalent cu un infarct miocardic acut. In
ambele situatii, diagnosticul este sustinut prin cresterea enzimelor de citoliza miocardica.
Desi dovada definitiva a infarctului miocardic este oferita de cresterea enzimatica,
enzimele miocardice cresc abia la 23 ore de la debutul infarctului, astfel incat valoarea
diagnostica mare a electrocardiogramei consta in precocitatea semnelor electrice,
permitand castigarea de timp, pentru orientarea rapida a tratamentului (in special in cazul
IMA cu supradenivelare ST).
Succesiunea in timp a semnelor electrice ale infarctului miocardic cu supradenivelare ST
permite stadializarea acestuia, dupa cum urmeaza : stadiul electric acut = perioada
initiala, de la debutul infarctului, pana la revenirea segmentului ST la linia isoelectrica (in
timpul acestei perioade apare unda Q patologica) ; stadiul electric subacut = de la
normalizarea segmentului ST pana cand unda T devine negativa si mica / isoelectrica /
normala in totalitate ; stadiul electric cronic = dupa stadiul electric subacut.
Topografia infarctului miocardic = topografia undelor Q patologice :
Topografia infarctului miocardic Derivatiile in care se observa unda Q patologica
ANTEROSEPTAL V1, V2, V3
ANTEROLATERAL DI, aVL, V4, V5, V6
ANTEROEXTENSIV V1, V2, V3, V4, V5, V6
LATERAL DI, aVL
INFERIOR DII, DIII, aVF
INFEROBAZAL (posterior) R inalt si larg in V1, V2

27








INFARCT MIOCARDIC INFERIOR SI LATERAL, STADIUL ELECTRIC ACUT
28



PERICARDITA ACUTA :
INFARCT MIOCARDIC ANTEROSEPTAL, STADIUL ELECTRIC ACUT
INFARCT MIOCARDIC INFERIOR, STADIUL ELECTRIC SUBACUT
29
1. Supradenivelare ST concava superior, difuza si concordanta, in derivatiile care
privesc direct subepicardul ;
2. Inversiune difuza a undei T, in aceleasi derivatii, dupa normalizarea segmentului
ST ;
3. Subdenivelare PR, optional aritmii atriale ;
4. Microvoltaj QRS ;
5. Alternanta electrica.
Criteriile 1 si 2 sunt fundamentale. In functie de ele, se definesc stadiile electrice Spodick
de evolutie a pericarditei acute : stadiul 1 = supradenivelarea ST ; stadiul 2 = coborarea
ST spre linia isoelectrica si scaderea amplitudinii undei T (inca pozitiva) ; stadiul 3 =
inversiunea difuza a undei T, dupa normalizarea ST, in aceleasi derivatii care privesc
direct subepicardul ; stadiul 4 = ecg normala. Subdenivelarea PR este uneori mai greu de
observat. Microvoltajul QRS si alternanta electrica sugereaza un volum mare de lichid, cu
cresterea consecutiva a distantei intre epicard si electrozii precordiali, respectiv balansul
inimii in interiorul lichidului.


EMBOLIA PULMONARA (lista semnelor ecg, in ordinea descrescatoare a frecventei) :
1. Tahicardie sinusala ;
2. Unde T negative in derivatiile V1 V3 ;
3. Complexul QRS de tranzitie deplasat in derivatiile precordiale stangi ;
4. P pulmonar ;
5. Aspect S1Q3T3 ;
6. Bloc de ramura dreapta minor ;
7. Tahiaritmii atriale ;
8. qR in V1.



HIPOKALIEMIA < 3 . 5 mEq/l :
1. Aplatizarea undei T ;
2. Inaltarea undei U;
3. Subdenivelare ST.

30




Dr. Laurentiu Lucaci

HIPOKALIEMIE
HIPOKALIEMIE DUPA INCEPEREA CORECTIEI