Sunteți pe pagina 1din 506

Traian Ceaus u Nicolae Suciu

FUNCT II COMPLEXE
EXERCIT II SI PROBLEME
TIMISOARA 2003
Introducere
Analiza complex a ca parte a analizei matematice, joaca un rol important si
bine denit ntre disciplinele matematice clasice si moderne. Aceast a disciplina
ofer a at at rezultate clasice fundamentale pentru matematic a, c at si multiple
aplicat ii n diverse ramuri ale matematicii, zicii sau diferite domenii ingineresti.
Lucrarea de fat a este conceput a pentru a veni n sprijinul celor interesat i,
student i, profesori sau cercet atori, de a se introduce rapid si temeinic, prin
aplicat ii, n analiza funct iilor complexe de o variabila complexa, la nivelul
problematicii ei fundamentale.

In esent a, materialul expus are la baz a problemele
si exercit iile prezentate de autori ca subiecte de seminar, pe parcursul mai
multor ani si la diverse specializ ari: matematica, matematica pur a, matematici
aplicate, matematic a-zica, informatic a si matematic a-informatic a.
Num arul mare de probleme rezolvate n lucrare, acopera cu prisosint a
programa analitica a acestei discipline. Am selectat probleme si exercit ii de
diferite grade de dicultate, iar pentru a oferi cititorilor o nt elegere rapid a
si ecienta, rezolv arile sunt conduse p an a la detalii. Lucrarea presupune un
bagaj minim de cunostint e vizand funct iile complexe si face apel cu precadere
la terminologia folosita n monograa din lista bibliograc a, Analiza complexa,
a profesorilor Dumitru Gaspar si Nicolae Suciu.
Dorim s a mult umim si pe aceast a cale profesorului nostru Dumitru Gaspar,
1
pentruncurajarea permanenta si sprijinul concret oferit pe parcursul elaborarii
acestei lucrari. De asemenea, multumim tuturor colegilor, care prin discut ii
si sugestii ne-au sust inut n demersul nostru. Nu n ultimul rand, suntem
recunosc atori familiilor noastre, pentru sprijinul moral si nt elegerea cu care
ne-au ncurajat.
Autorii
Cuprins
0. Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1. Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
2. Transformari omograce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
3. Siruri si serii de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
4. Funct ii complexe elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
5. Ecuat ii, identitat i si aplicat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6. Produse innite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
7. Funct ii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
8. Funct ii armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
9. Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
10. Serii de funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
11. Integrale complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
12. Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville . . . . . . . . . . . . . . 250
13. Principiul maximului modulului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
14. Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
15. Singularitat i izolate pentru funct ii olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . 321
16. Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche. . . . . . . . . . 363
17. Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe . . . . . . . . 389
18. Funct ii univalente si izomorsme analitice. . . . . . . . . . . . . . . . . .406
19. Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski . . . . . . . . . . . . . . 417
20. Integrale reale, sume de serii si reziduuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 443
21. Probleme diverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 483
Bibliograe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 497
Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .501
1 Numere complexe
1.1. (a). Aratat i ca mult imea R
2
:= (x, y) : x, y R n raport cu
operat iile algebrice de adunare + si de nmult ire denite pentru orice
(x, y), (u, v) R
2
prin:
(x, y) + (u, v) = (x +u, y +v)
(x, y) (u, v) = (xu yv, yu +xv),
este corp comutativ.
Corpul comutativ (R
2
, +, ) se noteza prin Csi se numeste corpul numerelor
complexe, iar elementele sale se numesc numere complexe.
(b). Aratat i ca mult imea C
0
:= (x, 0) C : x R este subcorp al lui
C, iar aplicat ia : R C
0
, denita prin (x) = (x, 0), x R, este un
izomorsm de corpuri.
(c). Folosind identicarea x (x, 0), x R si notat ia i = (0, 1), sa se
verice ca i
2
= 1 si ca orice z = (x, y) C se poate reprezenta n mod unic
sub forma z = x+iy. (Evident, 0 este elementul nul si 1 este elementul unitate
atat n R cat si n C).
(d). Aratat i ca pe C nu exista o relat ie de ordine totala compatibila cu
operat iile algebrice.
Numere complexe 5
Indicat ie. (a). Se veric a cu usurint a c a (C, +) si (C (0, 0), ) sunt
grupuri comutative si c a nmult irea este distributiv a n raport cu adunarea.

In C, (0, 0) este elementul nul, iar (1, 0) este elementul unitate. Pentru z =
(x, y) C, z = (x, y) este opusul lui z, iar daca z C

:= C (0, 0),
atunci inversul lui z este
z
1
=
_
x
x
2
+y
2
,
y
x
2
+y
2
_
.
(b). Evident C
0
este subcorp al lui C, deoarece pentru orice (x, 0), (y, 0)
C
0
, (x, 0) +(y, 0) = (xy, 0) C
0
si (x, 0) (y, 0) = (xy, 0) C
0
, iar pentru
orice x R

inversul lui (x, 0) C


0
este (1/x, 0) C
0
. Se verica simplu ca
(x +y) = (x) +(y) si (xy) = (x)(y) pentru orice x, y R.
(c). Avem i
2
= (0, 1)(0, 1) = (1, 0) 1 si (0, 1)(y, 0) = (0, y), de unde
z = (x, y) = (x, 0) + (0, y) = (x, 0) + (0, 1)(y, 0) x +iy.
(d). Presupunem ca exista pe Co relat ie de ordine total a compatibila
cu structura sa de corp. Dac a (0, 0) (0, 1), atunci (0, 0) = (0, 0)(0, 1)
(0, 1)(0, 1) = (1, 0), de unde
(1, 0)=(1, 0)(1, 0)(0, 0)(1, 0)=(0, 0)
si (0, 0) = (1, 0) + (1, 0) (0, 0) + (1, 0) = (1, 0).
Prin urmare (0, 0) = (1, 0), care este o contradict ie. Dac a (0, 1) (0, 0), atunci
(0, 0) = (0, 0)(0, 1) (0, 1)(0, 1) = (1, 0), de unde
(1, 0)=(1, 0)(1, 0)(0, 0)(1, 0)=(0, 0)
si (0, 0) = (1, 0) + (1, 0) (0, 0) + (1, 0) = (1, 0).
Rezult a iar asi contradict ia (0, 0) = (1, 0). Prin urmare nici una din relat iile
6 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(0, 0) (0, 1) si (0, 1) (0, 0) nu poate avea loc.

In concluzie nu exist a o
relat ie de ordine total a pe C.
1.2. Pentru z = x + iy C, notam Rez = x partea reala, Imz = y
partea imaginara si z = x iy conjugatul lui z. Vericat i proprietat ile
aplicat iei de conjugare C z z C :
(a). Rez =
z +z
2
, Imz =
z z
2i
; (b). z +w = z +w;
(c). z w = z w; (d). zw = z w;
(e). z = z; (f). z = z daca si numai daca z R;
(g). zz 0; (h). zz = 0 daca si numai daca z = 0;
(i). (1/z) = 1/z, z ,= 0; (j). (z/w) = z/w, w ,= 0;
(k). (z
n
) = (z)
n
, z ,= 0, n Z;
(l). z = z daca si numai daca z iR.
O funct ie f : C C se numeste:
Aditiva, daca f(z +w) = f(z) +f(w) pentru orice z, w C;
C-omogena, daca f(z) = f(z) pentru orice , z C;
R-omogena, daca f(z) = f(z) pentru orice R si z C;
C-liniara, daca este aditiva si C-omogena;
R-liniara, daca este aditiva si R-omogena.
1.3. Sa se arate ca:
(a). Funct ia f este R-liniara daca si numai daca exista a, b C astfel
ncat f(z) = az +bz pentru orice z C;
Numere complexe 7
(b). Funct ia f este C-liniara daca si numai daca exista a C astfel ncat
f(z) = az pentru orice z C (n acest caz, a = f(1));
(c). O funct ie R-liniara f este C-liniara daca si numai daca ea verica
identitatea f(iz) = if(z) pentru orice z C.
Rezolvare. (a). Dac a a, b C, aplicat ia f
a,b
(z) = az + bz, z C este
R-liniar a, ntruc at pentru orice z, w C si pentru orice , R avem c a
f
a,b
(z +w) = a(z +w) +bz +w =
= a(z +w) +b(z +w) = (az +bz)+
+(aw +bw) = f
a,b
(z) +f
a,b
(w).
Reciproc, dac a f : C C este R-liniar a, atunci pentru orice z = x+iy C
avem c a
f(z) = f(x +iy) = f(x) +f(yi) = xf(1) +yf(i) =
=
z +z
2
f(1) +
z z
2i
f(i) =
_
f(1)
2
+
f(i)
2i
_
z +
_
f(1)
2

f(i)
2i
_
z =
= az +bz.
(b). Dac a a C, atunci f
a
(z) = az, z C este C-liniar a, deoarece pentru
orice z, w, , C,
f
a
(z +w) = a(z +w) = (az) +(aw) = f
a
(z) +f
a
(w).
Reciproc, dac a f : C C este C-liniar a, atunci pentru orice z C avem c a
f(z) = f(1z) = zf(1) = az.
8 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(c). Evident, orice funct ie C-liniar a satisface condit ia din enunt . Reciproc,
dac a f : C C este R-liniar a si satisface f(iz) = if(z), z C, atunci pentru
orice = +i C si z C, avem c a
f(z) = f(z +iz) = f(z) +f(iz) =
= f(z) +if(z) = f(z) +if(z) = f(z);
deci f este C-omogen a si cum este aditiva, este C-liniar a.
Daca z = x + iy C, atunci numarul real pozitiv [z[ :=

x
2
+y
2
se
numeste modulul lui z.
1.4. Aratat i ca aplicat ia modul C z [z[ [0, ) are proprietat ile:
(a). [z[ = 0 daca si numai daca z = 0;
(b). [z +w[ [z[ +[w[ (inegalitatea triunghiului);
(c). [zw[ = [z[[w[ (absolut omogenitatea);
(d). [z[ = [z[; (e). [z[
2
= zz;
(f). [[z[ [w[[ [z w[ (continuitatea modulului);
(g). max[Rez[, [Imz[ [z[ [Rez[ +[Imz[;
(h). [z +w[
2
= [z[
2
+[w[
2
+ 2Re(zw); (i).

z
w

=
[z[
[w[
, w ,= 0;
(j). [z +w[
2
+[z w[
2
= 2 ([z[
2
+[w[
2
) (identitatea paralelogramului).
Indicat ie. Fie z = x+iy C si w = u+iv C. Armat iile (a), (b), (c),
(d), (e) si (i) se veric a prin calcul. Armat ia (g) este imediata, ntruc at,
max[x[, [y[
_
x
2
+y
2
[x[ +[y[.
Cu (e) avem c a
[z +w[
2
= (z +w)(z +w) = zz +wz +zw +ww =
Numere complexe 9
= [z[
2
+[w[
2
+ 2Re(zw),
adic a (h). Analog avem ca
[z +w[
2
+[z w[
2
= [z[
2
+[w[
2
+ 2Re(zw) +[z[
2
+[w[
2
2Re(zw) =
= 2
_
[z[
2
+[w[
2
_
,
adic a (j). Din [z[ = [z w +w[ [z w[ +[w[ rezult a c a [z[ [w[ [z w[.
Schimband pe z cu w obt inem [w[ [z[ [wz[. Din ultimele doua inegalit at i
deducem ca [[z[ [w[[ [z w[, adic a (f).
1.5. Fie a, b, c trei numere complexe. Aratat i ca:
(a). Daca a +b +c = 0 si [a[ = [b[ = [c[, atunci
[a b[ = [b c[ = [c a[;
(b). Daca a +b +c = 0 si a
2
+b
2
+c
2
= 0, atunci [a[ = [b[ = [c[;
(c). Daca a
2
+b
2
+c
2
= ab +bc +ca, atunci [a b[ = [b a[ = [c a[.
Rezolvare. (a). Observ am mai ntai c a
[a b[ = [b c[ = [c a[ [a b[
2
= [b c[
2
= [c a[
2

(a b)(a b) = (b c)(b c) = (c a)(c a)


aa ba ab +bb = bb cb bc +cc = cc ac ca +aa. (1)

In mod analog, ipoteza [a[ = [b[ = [c[ este echivalenta cu aa = bb = cc.


Revenind n (1) obt inem ca
[a b[ = [b c[ = [c a[ ba +ab = cb +bc = ac +ca. (2)
10 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Din ipoteza avem c a b = ac. De aici obt inem c a prima egalitate din (2) este
echivalent a cu aa = cc, care este vericat a. Prin urmare [a b[ = [b c[.

In
mod analog, din c = ab obt inem ca a doua egalitate din (2) este echivalent a
cu aa = bb, care este de asemenea vericata. Asadar, [b c[ = [c a[.
(b). Avem c a 0 = (a + b + c)
2
(a
2
+ b
2
+ c
2
) = 2(ab + bc + ca), de unde
ab+bc+ca = 0. Acum, 0 = ab+c(a+b) = ab(a+b)(a+b) = aba
2
b
2
2ab,
de unde a
2
+ b
2
+ ab = 0. Deci 0 = (a
2
+ ab + b
2
)(a b) = a
3
b
3
, de unde
rezult a mai nt ai a
3
= b
3
, apoi [a[
3
= [b[
3
si n ne [a[ = [b[. Analog se arata
c a [b[ = [c[.
(c). Pun and x = a b, y = b c, z = c a avem x +y +z = 0. Condit ia
din enunt este echivalenta cu x
2
+ y
2
+ z
2
= 0. Folosind rezultatul de la (b)
obt inem c a [x[ = [y[ = [z[, relat ie echivalenta cu [a b[ = [b c[ = [c a[.
1.6. Fie P = a
n
X
n
+ a
n1
X
n1
+ + a
1
X + a
0
un polinom astfel ncat
a
k
R, k = 0, 1, . . . , n si a
n
,= 0. Aratat i ca:
(a). Pentru z C, P(z) = 0 daca si numai daca P(z) = 0;
(b). Daca 0 < a
0
< a
1
< . . . < a
n
, iar z C este o radacina a lui P,
atunci [z[ 1.
Indicat ie. (a).

Intruc at a
k
R, k = 0, n, P(z) = P(z), z C.
(b). Dac a P(z) = 0, atunci avem c a zP(z) P(z) = 0, ultima ecuat ie
ind echivalenta cu
a
n
z
n+1
= (a
n
a
n1
)z
n
+ (a
n1
a
n2
)z
n1
+ +
+(a
2
a
1
)z
2
+ (a
1
a
0
)z +a
0
.
Numere complexe 11
Deducem ca
a
n
[z[
n+1
(a
n
a
n1
)[z[
n
+ (a
n1
a
n2
)[z[
n1
+. . . +
+(a
2
a
1
)[z[
2
+ (a
1
a
0
)[z[ +a
0
,
de unde obt inem c a
a
n
[z[
n
([z[ 1) +a
n1
[z[
n1
([z[ 1) +. . . +a
1
[z[([z[ 1) +a
0
([z[ 1) 0,
sau echivalent, ([z[ 1)(a
n
[z[
n
+ a
n1
[z[
n1
+ . . . + a
1
[z[ + a
0
) 0. Aceasta
implic a [z[ 1 0, de unde armat ia cerut a.
1.7. (a). Aratat i ca aplicat ia p : C C C, p(z, w) = zw, z, w C
este un produs scalar complex pe C, adica are proprietat ile:
(a.1). p(z, z) 0, z C si p(z, z) = 0 daca si numai daca z = 0;
(a.2). p(z
1
+z
2
, w) = p(z
1
, w) +p(z
2
, w), z
1
, z
2
, w C;
(a.3). p(z, w) = p(z, w), , z, w C;
(a.4). p(z, w) = p(w, z), z, w C.
(b). Aratat i ca funct ia p nca verica:
(b.1). p(z, w
1
+w
2
) = p(z, w
1
) +p(z, w
2
), z, w
1
, w
2
C;
(b.2). p(z, w) = p(z, w), , z, w C.
(c). Aratat i ca funct ia d : CC [0, ) denita prin
d(z, w) = [z w[ =
_
p(z w, z w), z, w C
este o metrica pe C.
Metrica d se numeste metrica naturala sau metrica euclidiana pe C.
12 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
1.8. Fie z, w C. Aratat i ca:
(a). [zw + 1[
2
+[z w[
2
= (1 +[z[
2
) (1 +[w[
2
) ;
(b). [zw 1[
2
[z w[
2
= ([z[
2
1) ([w[
2
1) ;
(c). Daca r > 0, z ,= w, [w[ < r, [z[ < r, n N, n 2, atunci

z
n
w
n
z w
nw
n1

n(n 1)
2
r
n2
[z w[.
Rezolvare. (a). Avem ca
[zw + 1[
2
+[z w[
2
= (zw + 1)(zw + 1) + (z w)(z w) =
= (zw + 1)(z w + 1) + (z w)(z w) =
= (zw + 1)(zw + 1) + (z w)(z w) =
= zzww +zw +zw + 1 +zz wz zw +ww =
= [z[
2
[w[
2
+ 1 +[z[
2
+[w[
2
=
_
1 +[z[
2
_ _
1 +[w[
2
_
.
(b).

In mod analog, avem c a
[zw 1[
2
[z w[
2
= (zw 1)(z w 1) (z w)(z w) =
= (zw 1)(zw 1) (z w)(z w) = zzww zw zw + 1
zz +wz +zwww=[z[
2
[w[
2
+ 1 [z[
2
[w[
2
=
_
[z[
2
1
_ _
[w[
2
1
_
.
(c). Din
z
n
w
n
z w
= z
n1
+z
n2
w +... +zw
n2
+w
n1
rezult a c a
z
n
w
n
z w
nw
n1
= z
n1
w
n1
+z
n2
w w
n1
+...+
+zw
n2
w
n1
+w
n1
w
n1
=
Numere complexe 13
z
n1
w
n1
+w(z
n2
w
n2
) +w
2
(z
n3
w
n3
) +... +w
n2
(z w) =
= (z w)(z
n2
+wz
n3
+w
2
z
n4
+... +w
n4
z
2
+w
n3
z +w
n2
)+
+w(z w)(z
n3
+wz
n4
+... +w
n4
z +w
n3
)+
+w
2
(z w)(z
n4
+wz
n5
+... +w
n5
z +w
n4
)+
+... +w
n3
(z w)(z +w) +w
n2
(z w) =
= (z w)(z
n2
+wz
n3
+w
2
z
n4
+... +w
n4
z
2
+w
n3
z +w
n2
+
+wz
n3
+w
2
z
n4
+... +w
n4
z
2
+w
n3
z +w
n2
+
+w
2
z
n4
+... +w
n4
z
2
+w
n3
z +w
n2
+
................................................
+w
n3
z +w
n2
+
+w
n2
) =
= (z w)(z
n2
+ 2wz
n3
+ 3w
2
z
n4
+... + (n 2)w
n3
z + (n 1)w
n2
)
= (z w)
n1

k=1
kw
k1
z
nk1
,
de unde,

z
n
w
n
zw
n w
n1

[z w[
n1

k=1
k r
k1
r
nk1
=
= [z w[r
n2
n1

k=1
k =
n(n 1)
2
r
n2
[z w[.
14 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
1.9. (a). Fie z = a +ib C. Aratat i ca

z =
_

2
_
_
[z[ +a +i
_
[z[ a
_
, dac a b 0

2
_
_
[z[ +a i
_
[z[ a
_
, dac a b < 0.
(b). Aratat i ca pentru orice z, w C are loc egalitatea

z +

z
2
w
2

z
2
w
2

= [z +w[ +[z w[.


Rezolvare. (a). Fie x + iy =

a +ib, adic a (x + iy)


2
= a + ib. Atunci
x
2
y
2
= a si 2xy = b, de unde x
4
2x
2
y
2
+y
4
= a
2
si 4x
2
y
2
= b
2
. Adun and
cele dou a ecuat ii obt inem (x
2
+y
2
)
2
= a
2
+b
2
, de unde x
2
+y
2
=

a
2
+b
2
= [z[.
Deci
_

_
x
2
y
2
= a
x
2
+y
2
= [z[
implic a
_

_
x
2
=
[z[ +a
2
y
2
=
[z[ a
2
,
adic a x =

[z[ +a
2
si y =

[z[ a
2
. Din 2xy = b avem c a, dac a b < 0,
atunci x si y sunt de semne contrare, iar dac a b 0, atunci x si y au acelasi
semn.
(b). Conform identit at ii paralelogramului avem c a
[z +

z
2
w
2
[
2
+[z

z
2
w
2
[
2
= 2[z[
2
+ 2[

z
2
w
2
[
2
=
= 2[z[
2
+ 2

z
2
w
2
_
2

= 2[z[
2
+ 2[z
2
w
2
[.
Obt inem c a
_
[z +

z
2
w
2
[ +[z

z
2
w
2
[
_
2
2[z +

z
2
w
2
[[z

z
2
w
2
[ =
Numere complexe 15
= 2[z[
2
+ 2[z
2
w
2
[,
de unde
_
[z +

z
2
w
2
[ +[z

z
2
w
2
[
_
2
= 2[z[
2
+ 2[w[
2
+ 2[z
2
w
2
[ =
= [z +w[
2
+[z w[
2
+ 2[z +w[[z w[ = ([z +w[ +[z w[)
2
.
Prin urmare, [z +

z
2
w
2
[ +[z

z
2
w
2
[ = [z +w[ +[z w[.
1.10. Fie a, z C. Sa se arate ca:
(a). Daca [z[ = 1, atunci [z a[ = [1 az[;
(b). Daca [z[ 1, [a[ 1, atunci [z a[ [1 az[.
Rezolvare. (a). Dac a [z[ = 1, atunci 1 = [z[
2
= zz, de unde
[1 az[ = [zz az[ = [z(z a)[ = [z[[z a[ = [z a[.
(b). Inegalitatea [z a[ [1 az[ este echivalent a cu [z a[
2
[1 az[
2
,
adic a (z a)(z a) (1 az)(1 az). Aceast a ultim a inegalitate devine
(1 zz)(1 aa) 0, care este evident a n virtutea ipotezi [z[ 1 si [a[ 1.
1.11. Inegalitat i remarcabile. Aratat i ca pentru z
1
, z
2
, ..., z
n
,
w
1
, w
2
, ..., w
n
C au loc inegalitat ile:
(a). Inegalitatea lui CauchySchwarzBuniakowski:
_
n

k=1
[z
k
w
k
[
_
2

_
n

k=1
[z
k
[
2
__
n

k=1
[w
k
[
2
_
;
(b).
_
n

k=1
[z
k
[
_
2
n
n

k=1
[z
k
[
2
;
16 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(c).
_
1
n
n

k=1
[z
k
[
q
_
1/q

_
1
n
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
, 0 < q < p < ;
(d).
n

k=1
[z
k
[
p

_
n

k=1
[z
k
[
_
p
n
p1
n

k=1
[z
k
[
p
, 1 p < ;
(e).
_
n

k=1
[z
k
[
_
p

k=1
[z
k
[
p
n
1p
_
n

k=1
[z
k
[
_
p
, 0 < p 1;
(f). Inegalitat ile lui Holder:
(f.1).
n

k=1
[z
k
w
k
[
_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
_
n

k=1
[w
k
[
q
_
1/q
,
pentru 1 p < , 1 q < cu 1/p + 1/q = 1;
(f.2).
n

k=1
[z
k
w
k
[
_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
_
n

k=1
[w
k
[
q
_
1/q
,
pentru 0 < p < 1, q < 0 cu 1/p + 1/q = 1 si w
k
C

, k = 1, 2, ..., n;
(g). Inegalitat ile lui Minkowsky:
(g.1).
_
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p
_
1/p

_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
+
_
n

k=1
[w
k
[
p
_
1/p
, 1 p < ;
(g.2).
_
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p
_
1/p

_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
+
_
n

k=1
[w
k
[
p
_
1/p
,
0 < p < 1, daca z
k
, w
k
C

si [z
k
+w
k
[ = [z
k
[+[w
k
[ pentru orice k = 1, 2, ..., n;
(h). [z
1
z
2
...z
n
[
1/n

1
n
_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
,
daca 0 < p < si z
k
C

, k = 1, 2, ..., n;
(i). Inegalitat ile lui Cebasev:
(i.1).
1
n
n

k=1
z
k
w
k

_
1
n
n

k=1
z
k
__
1
n
n

k=1
w
k
_
,
daca z
1
z
2
... z
n
0 si w
1
w
2
... w
n
0;
(i.2).
k

j=1
z
j

k
n
,daca k = 1, 2, ..., nsi z
1
z
2
... z
n
0 cu
n

j=1
z
j
= 1.
Numere complexe 17
Rezolvare. (a). Pentru orice t R avem c a
0
n

k=1
([z
k
[ t[w
k
[)
2
= t
2
n

k=1
[w
k
[
2
2t
n

k=1
[z
k
w
k
[ +
n

k=1
[z
k
[
2
si prin urmare discriminantul trinomului (n t) este
= 4
_
n

k=1
[z
k
w
k
[
_
2
4
_
n

k=1
[z
k
[
2
__
n

k=1
[w
k
[
2
_
0,
de unde inegalitatea cerut a.
(b).

In (a) se ia w
k
= 1 pentru k = 1, 2, ..., n.
(c). Pentru > 1 funct ia (t) = t

, t > 0 este convexa, deoarece > 1


implic a
tt
(t) = (1)t
2
> 0, t > 0. Pun and = p/q > 1, din convexitatea
lui rezult a c a
_
1
n
n

k=1
[z
k
[
q
_
p/q

1
n
n

k=1
([z
k
[
q
)
p/q
=
1
n
n

k=1
[z
k
[
p
,
de unde
_
1
n
n

k=1
[z
k
[
q
_
1/q

_
1
n
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
.
(d). Inegalit at ile sunt evidente cand [z
k
[ = 0 pentru orice k = 1, 2, ..., n.
Presupun and contrariul, avem
n

k=1
[z
k
[ > 0. Deoarece 1 p < , cu (t) =
t
p
, t > 0, ca n (c), obt inem ca
_
1
n
n

k=1
[z
k
[
_
p

1
n
n

k=1
[z
k
[
p
,
de unde
_
n

k=1
[z
k
[
_
p
n
p1
n

k=1
[z
k
[
p
, care este a doua inegalitate din (d).
Acum pentru funct ia f(x) = (1 + x)
p
px 1, x > 1, avem c a f
t
(x) =
p(1 + x)
p1
p si f
t
(x) = 0 pentru x = 0. Mai mult, f are un minim absolut
18 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
n x = 0 cu f(0) = 0. Deci f(x) 0 pentru orice x > 1, adic a
(1 +x)
p
1 +px, x > 1, p 1.
Apoi pentru funct ia g(x) = pxx
p
, x [0, 1] avem ca g
t
(x) = p(1x
p1
) 0,
deci g este crescatoare, de unde g(x) g(0) = 0, x [0, 1]. Astfel,
px x
p
, x [0, 1], p 1.
Combin and cele dou a inegalitat i, obt inem c a pentru orice x [0, 1],
(1 +x)
p
1 +x
p
, p 1.
Consider am p [1, ) xat. Daca presupunem [z
1
[ [z
2
[ , = 0, atunci
(1 +[z
1
[/[z
2
[)
p
1 + ([z
1
[/[z
2
[)
p
,
de unde deducem c a ([z
1
[ + [z
2
[)
p
[z
1
[
p
+ [z
2
[
p
. (Aceeasi inegalitate rezulta,
prin simetrie, si n cazul [z
2
[ [z
1
[ , = 0).

In continuare avem c a
([z
1
[ +[z
2
[ +[z
3
[)
p
([z
1
[ +[z
2
[)
p
+[z
3
[
p
[z
1
[
p
+[z
2
[
p
+[z
3
[
p
si prin recurent a,
([z
1
[ +[z
2
[ +... +[z
n1
[ +[z
n
[)
p
([z
1
[ +[z
2
[ +... +[z
n1
[)
p
+[z
n
[
p

[z
1
[
p
+[z
2
[
p
+... +[z
n1
[
p
+[z
n
[
p
,
care este prima inegalitate din (d).
(e). Fie p (0, 1].

In (d) nlocuim p cu 1/p si [z
k
[ cu [z
k
[
p
.
Numere complexe 19
(f). Dac a z
k
= w
k
= 0 pentru orice k = 1, 2, ..., n, atunci inegalitatea (f.1)
devine egalitate. Presupunem c a
n

k=1
[z
k
[ > 0 si
n

k=1
[w
k
[ > 0. Fie p [1, ).
Consider am funct ia (t) = ln t, t > 0, care este convex a (deoarece
tt
(t) =
1/t
2
> 0, t > 0), deci satisface (t + (1 )s) (t) + (1 )(s), pentru
orice [0, 1] si t, s (0, ).

In particular, pentru = 1/p (deci 1/q = 1)


avem c a
ln
_
t
p
+
s
q
_

ln t
p

ln s
q
,
de unde t/p + s/q t
1/p
s
1/q
, pentru orice t, s (0, ). Pun and t = [z
k
[
p
/A
si s = [w
k
[
q
/B, unde A =
n

k=1
[z
k
[
p
si B =
n

k=1
[w
k
[
q
, rezult a c a
[z
k
[
A
1/p
[w
k
[
B
1/q

[z
k
[
p
pA
+
[w
k
[
q
qB
, pentru orice k = 1, 2, ..., n.
Prin nsumare obt inem c a
n

k=1
[z
k
w
k
[
A
1/p
B
1/q

n

k=1
[z
k
[
p
pA
+
n

k=1
[w
k
[
q
qB
=
A
pA
+
B
qB
=
1
p
+
1
q
= 1,
adic a inegalitatea (f.1).
Pentru (f.2) consider am p (0, 1) si funct ia h(x) = x
p
/p x, x > 0. Avem
c a h
t
(x) = x
p1
1 si h
t
(x) = 0 numai pentru x = 1.

In plus, h are un maxim
absolut n x = 1 cu h(1) = 1/p 1. Prin urmare
x
p
p
x
1
p
1 =
1
q
pentru x > 0,
adic a x
p
/p+1/q x, x > 0. Pentru x = ab
1q
avem c a a
p
b
ppq
/p+1/q ab
1q
si nmult ind cu b
q
obt inem c a
a
p
p
+
b
q
q
ab pentru a, b > 0.
20 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Pun and a =
[z
k
[
A
1/p
si b =
[w
k
[
B
1/q
, unde A =
n

k=1
[z
k
[
p
si B =
n

k=1
[w
k
[
q
, avem c a
1
pA
[z
k
[
p
+
1
qB
[w
k
[
q

[z
k
w
k
[
A
1/p
B
1/q
, k = 1, 2, ..., n.
Prin nsumare obt inem c a
1 =
1
p
+
1
q

1
A
1/p
B
1/q
n

k=1
[z
k
w
k
[,
adic a inegalitatea (f.2).
(g). Inegalitatea (g.1) pentru p = 1, rezult a din [z
k
+w
k
[ [z
k
[ +[w
k
[, k=
1, 2, ..., n, prin nsumare. Dac a 1<p<, atunci din (f.1) avem c a
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p
=
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p1
[z
k
+w
k
[
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p1
([z
k
[ +[w
k
[) =
=
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p1
[z
k
[ +
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p1
[w
k
[

_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
_
n

k=1
[z
k
+w
k
[
(p1)q
_
1/q
+
_
n

k=1
[w
k
[
p
_
1/p
_
n

k=1
[z
k
+w
k
[
(p1)q
_
1/q
=
=
_
n

k=1
[z
k
+w
k
[
(p1)q
_
1/q
_
_
_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
+
_
n

k=1
[w
k
[
p
_
1/p
_
_
.
T in and seama de faptul ca 1/p + 1/q = 1, deci (p 1)q = p si 1 1/p = 1/q,
deducem ca
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p

_
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p
_
11/p
_
_
_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
+
_
n

k=1
[w
k
[
p
_
1/p
_
_
,
inegalitate echivalenta cu inegalitatea (g.1).

In continuare presupunem ipotezele din (g.2). Atunci avem ca


n

k=1
[z
k
+w
k
[
p
=
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p1
([z
k
[ +[w
k
[) =
Numere complexe 21
=
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p1
[z
k
[ +
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p1
[w
k
[

_
n

k=1
[z
k
+w
k
[
(p1)q
_
1/q
_
_
_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
+
_
n

k=1
[w
k
[
p
_
1/p
_
_
,
adic a
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p

_
n

k=1
[z
k
+w
k
[
p
_
(p1)/p
_
_
_
n

k=1
[z
k
[
p
_
1/p
+
_
n

k=1
[w
k
[
p
_
1/p
_
_
,
inegalitate echivalenta cu (g.2).
(h). Fie p (0, ). Din inegalitatea mediilor avem c a
([z
1
[
p
[z
2
[
p
...[z
n
[
p
)
1/n

1
n
n

k=1
[z
k
[
p
,
de unde prin ridicare la puterea 1/p obt inem inegalitatea cerut a.
(i). Inegalitatea (i.1) o justic am prin induct ie. Pentru n = 1 inegalitatea
devine egalitate, iar pentru n = 2 inegalitatea
1
2
(z
1
w
1
z
2
w
2
)
1
2
(z
1
+z
2
)
1
2
(w
1
+w
2
)
este echivalent a cu (z
1
z
2
)(w
1
w
2
) 0, care este evident a ntruc at z
1

z
2
0 si w
1
w
2
0. Acum justicam inegalitatea
1
n + 1
n+1

k=1
z
k
w
k

_
1
n + 1
n+1

k=1
z
k
__
1
n + 1
n+1

k=1
w
k
_
.

Int ai o scriem sub forma echivalent a


(n + 1)
_
n

k=1
z
k
w
k
+z
n+1
w
n+1
_

_
n

k=1
z
k
+z
n+1
__
n

k=1
w
k
+w
n+1
_
,
adic a n
n

k=1
z
k
w
k
+
n

k=1
z
k
w
k
+nz
n+1
w
n+1
+z
n+1
w
n+1

_
n

k=1
z
k
__
n

k=1
w
k
_
+z
n+1
n

k=1
w
k
+w
n+1
n

k=1
z
k
+z
n+1
w
n+1
.
22 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Apoi t inand seama de ipoteza induct iei
n
n

k=1
z
k
w
k

_
n

k=1
z
k
__
n

k=1
w
k
_
,
deducem ca mai avem de aratat ca
n

k=1
z
k
w
k
+nz
n+1
w
n+1
z
n+1
n

k=1
w
k
+w
n+1
n

k=1
z
k
,
inegalitate pe care o scriem sub forma
n

k=1
(z
k
w
k
+z
n+1
w
n+1
w
k
z
n+1
w
n+1
z
k
) 0,
adic a
n

k=1
(z
k
z
n+1
)(w
k
w
n+1
) 0. Aceast a ultim a inegalitate este adev arat a
ntruc at z
1
z
2
... z
n
z
n+1
0 si w
1
w
2
... w
n
w
n+1
0.
Inegalitatea (i.2) rezult a din (i.1) pentru w
1
= w
2
= ... = w
k
= 1 si
w
k+1
= w
k+2
= ... = w
n
= 0.

Intr-adev ar,
k

j=1
z
j
=
n

j=1
z
j
w
j

1
n
_
_
n

j=1
z
j
_
_
_
_
n

j=1
w
j
_
_
=
k
n
.
1.12. (a). Fie mult imile C =
_
(, ) R
2
:
2
+
_

1
2
_
2
=
1
4
_
si
C

= C (0, 1). Aratat i ca funct ia g

: R C

denita prin
g

(x) =
_
x
1 +x
2
,
x
2
1 +x
2
_
, x R
este un homeomorsm al lui R pe C

, astfel ncat pentru (, ) C

,
(g

)
1
(, ) =
_

, ,= 0
0, = 0.
(b). Fie R

= R si g : R

C denita prin
g(x) =
_

_
g

(x), x R
(0, 1), x = .
Numere complexe 23
Aratat i ca funct ia d
0
: R

[0, ), denita prin


d
0
(x, y) = [[g(x) g(y)[[, x, y R

unde [[ [[ este norma euclidiana din R


2
, este o metrica pe R

.
(c). Aratat i ca metrica d
0
se exprima prin
d
0
(x, y) =
_

_
[x y[
((1 +x
2
)(1 +y
2
))
1/2
, x, y R
1
(1 +x
2
)
1/2
, x R, y = .
(d). Aratat i ca funct ia g este un homeomorsm al lui (R

, d
0
) pe C, astfel
ncat pentru (, ) C,
g
1
(, ) =
_

_
(g

)
1
(, ), (, ) C

, (, ) = (0, 1).
(e). Aratat i ca metrica d
0
este echivalenta topologic pe R cu metrica eucli-
diana d
1
.
(f). Aratat i ca metricile d
1
si d
0
nu sunt complet echivalente pe R.
(g). Aratat i ca (R

, d
0
) este un spat iu metric compact (deci complet), dar
spat iul metric (R, d
0
) nu este complet.
1.13. (a). Fie S =
_
(, , ) R
3
:
2
+
2
+
_

1
2
_
2
=
1
4
_
si S

=
S (0, 0, 1). Aratat i ca funct ia

: C S

denita prin

(z) =
_
x
1 +[z[
2
,
y
1 +[z[
2
,
[z[
2
1 +[z[
2
_
, z = x +iy C
este un homeomorsm al lui C pe S

, astfel ncat pentru (, , ) S

,
24 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(

)
1
(, , )=
_

_
_

2
+
2
,

2
+
2
_
,
2
+
2
>0
(0, 0) ,
2
+
2
=0.
(b). Fie C

= C si funct ia : C

S denita prin
(z) =
_

(z), z C
(0, 0, 1), z = .
Aratat i ca funct ia d
c
: C

[0, ), denita prin


d
c
(z, w) = [[(z) (w)[[, z, w C

,
unde [[ [[ este metrica euclidiana din R
3
, este o metrica pe C

.
Metrica d
c
se numeste metrica cordala pe C

.
(c). Aratat i ca metrica d
c
se exprima prin
d
c
(z, w) =
_

_
[z w[
((1 +[z[
2
)(1 +[w[
2
))
1/2
, z, w C
1
(1 +[z[
2
)
1/2
, z C, w = .
(d). Aratat i ca funct ia este un homeomorsm al lui (C

, d
c
) pe S, astfel
ncat pentru (, , ) S,

1
(, , ) =
_

_
(

)
1
(, , ), (, , ) S

, (, , ) = (0, 0, 1).
Numere complexe 25
(e). Aratat i ca metricile d si d
c
sunt echivalente topologic pe C (d ind
metrica naturala).
(f). Aratat i ca metricile d si d
c
nu sunt complet echivalente pe C.
(g). Aratat i ca (C

, d
c
) este un spat iu metric compact (deci complet), dar
spat iul metric (C, d
c
) nu este complet.
Rezolvare. (a). Fie A(x, y, 0) un punct n planul O din R
3
identicat
cu z = (x, y)C si N(0, 0, 1) polul nord al sferei S. Intersect am dreapta
AN :
0
x 0
=
0
y 0
=
1
0 1
(= t) cu S

:
2
+
2
+
2
= 0,
pentru a g asi coordonatele punctului M(, , ). Obt inem ecuat ia
t
2
(x
2
+ y
2
+ 1) t = 0, ale carei solut ii sunt t = 0 si t =
1
1 +x
2
+y
2
. Pentru
t = 0 obt inem punctul N S S

, iar pentru t =
1
1 +[z[
2
obt inem punctul
M de coordonate
=
x
1 +[z[
2
, =
y
1 +[z[
2
, =
[z[
2
1 +[z[
2
,
care sunt tocmai componentele funct iei

. Funct ia

este continua, deoarece


ecare component a a sa este continu a (ind funct ii rat ionale ale c aror numitori
nu se anuleaza). Pentru a determina pe (

)
1
(, , ) rezolvam sistemul
=
x
1 +[z[
2
, =
y
1 +[z[
2
, =
[z[
2
1 +[z[
2
,
n raport cu x si y. Dac a
2
+
2
= 0, atunci evident x = y = 0. Dac a

2
+
2
> 0, atunci avem ca

2
+
2
=

1 +[z[
2
, 1 +[z[
2
=

2
+
2
,
26 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
de unde x =

2
+
2
, y =

2
+
2
.
Evident (

)
1
este continu a n punctele (, , ) cu
2
+
2
> 0, ntruc at
componentele sale sunt funct ii rat ionale ale caror numitori nu se anuleaz a.
Continuitatea lui (

)
1
n (0, 0, 0) se justic a astfel:
lim
(,,)(0,0,0)
(,,)S

)
1
(, , ) (

)
1
(0, 0, 0)

=
= lim
(,,)(0,0,0)
(,,)S

2
+
2

2
(
2
+
2
)
2
= lim
0
>0

2
+
= lim
0
>0


1
= 0.

In concluzie

: C S

este un homeomorsm si armat ia (a) este


demonstrat a.
(b). Din injectivitatea funct iei si din proprietat ile normei euclidiene,
rezult a c a d
c
este o metric a pe C

.
(c). Avem ca
d
2
c
(z, ) = [[(z) ()[[
2
=
x
2
(1+[z[
2
)
2
+
y
2
(1+[z[
2
)
2
+
_
[z[
2
1+[z[
2
1
_
2
=
=
[z[
2
(1 +[z[
2
)
2
+
1
(1 +[z[
2
)
2
=
1
1 +[z[
2
.
Dac a w = u +iv C, atunci
d
2
c
(z, w) =
_
x
1 +[z[
2

u
1 +[w[
2
_
2
+
_
y
1 +[z[
2

v
1 +[w[
2
_
2
+
+
_
[z[
2
1 +[z[
2

[w[
2
1 +[w[
2
_
2
=
=
1
((1 +[z[
2
)(1 +[w[
2
))
2
_
(1 +[w[
2
)
2
(x
2
+y
2
+[z[
4
)+
Numere complexe 27
+(1 +[z[
2
)
2
(u
2
+v
2
+[w[
4
)2(1+[z[
2
)(1+[w[
2
)(xu+yv+[z[
2
[w[
2
)
_
=
=
1
(1+[z[
2
)(1+[w[
2
)
[(1+[w[
2
)[z[
2
+(1+[z[
2
)[w[
2
2(xu+yv+[z[
2
[w[
2
)] =
=
[z[
2
+[w[
2
2(xu +yv)
(1 +[z[
2
)(1 +[w[
2
)
=
[z w[
2
(1 +[z[
2
)(1 +[w[
2
)
.
(d). Observ am c a este biject ie de la C

pe S si c a este sucient s a
prob am continuitatea lui n z = si continuitatea lui
1
n (, , ) =
(0, 0, 1).

Intr-adev ar,
lim
z
(z) = lim
[z[+

(z) = (0, 0, 1)
si lim
(,,)(0,0,1)
(,,)S
d
c
(
1
(, , ),
1
(0, 0, 1)) =
= lim
(,,)(0,0,1)
(,,)S
d
c
((

)
1
(, , ), ) = lim
1
<1
_
1 = 0.
(e). Fie T
d
c
topologia generat a de metrica cordal a pe C

si T
d
topologia
natural a a lui C. Notam cu T
c
urma topologiei T
d
c
pe C. Evident d
c
(z, w)
[zw[ = d(z, w) pentru orice z, w C, de unde T
c
T
d
, adic a (pe C) topologia
natural a este mai n a dec at urma topologiei generate de metrica cordala. Dac a
G T
d
este m arginit a, atunci exist a r > 0 astfel nc at [z[ r pentru orice
z G. Rezult a ca
[z w[
1 +r
2
d
c
(z, w), adic a d(z, w) (1 + r
2
)d
c
(z, w) pentru
orice z, w G, de unde G T
c
. Deci orice mult ime m arginita din T
d
apart ine
si lui T
c
.

Intruc at orice G T
d
este o reuniune de mult imi deschise marginite,
G =

_
n=1
(G z C : [z[ < n) =

_
n=1
G
n
,
rezult a c a T
d
T
c
.

In concluzie T
d
= T
c
.
28 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(f). Trebuie s a ar at am c a nu exista o constanta k>0 astfel ncat kd(z, w)
d
c
(z, w) pentru orice z, w C. Presupun and contrariul, pentru z = 0 si w =
n N

, avem c a, kn
n
(1 +n
2
)
1/2
si trec and la limita pentru n rezult a
c a + 1, care este o contradict ie.
(g). Armat ia este evidentantrucat (C

, d
c
) este (prin ) imaginea home-
omorf a a compactului (S, [[ [[) din R
3
, iar pe de alt a parte C este densa n
C

.
Operat iile algebrice din C se extind la C

= C (prin convent ie)


astfel:
z += +z = , z C

;
z = z = , z C

= C

0;
z
0
= , z C

;
z

= 0, z C.
Este imposibil de a deni (ind cunoscute sub denumirea de operat ii fara
sens) urmatoarele operat ii algebrice:
;
0
0
;

; 0 sau 0.
Convent ia [[ = + extinde modulul de la C la C

, iar convent ia
z daca si numai daca [z[ + stabileste o imagine intuitiva dintre
innitul complex si plus innitul real.
1.14. (a). Fie S
0
= (, , ) R
3
:
2
+
2
+
2
= 1 si S

0
=
S
0
(0, 0, 1). Aratat i ca funct ia

0
: C S

0
denita prin

0
(z) =
_
2x
1 +[z[
2
,
2y
1 +[z[
2
,
[z[
2
1
[z[
2
+ 1
_
, z = x +iy C
Numere complexe 29
este un homeomorsm al lui C pe S

0
, astfel ncat pentru (, , ) S

0
,
(

0
)
1
(, , ) =
_

1
,

1
_
.
(b). Fie C

= C si funct ia
0
: C

S
0
denita prin

0
(z) =
_

0
(z), z C
(0, 0, 1), z = .
Aratat i ca funct ia d : C

[0, ), denita prin


d(z, w) = [[
0
(z)
0
(w)[[, z, w C

,
unde [[ [[ este norma euclidiana din R
3
, este o metrica pe C

.
(c). Aratat i ca metrica d se exprima prin
d(z, w) = 2d
c
(z, w), z, w C

.
(d). Aratat i ca funct ia
0
este un homeomorsm al lui (C

, d) pe S
0
,
astfel ncat pentru (, , ) S
0
,

1
0
(, , ) =
_

_
(

0
)
1
(, , ), (, , ) S

0
, (, , ) = (0, 0, 1).
(e). Aratat i ca metricile d si d sunt echivalente topologic pe C (d ind
metrica naturala).
(f). Aratat i ca metricile d si d nu sunt complet echivalente pe C.
(g). Aratat i ca (C

, d) este un spat iu metric compact (deci complet), dar


spat iul metric (C, d) nu este complet.
2 Transformari omograce
Fie a, b, c, d C astfel ncat ad bc ,= 0. Funct ia T : C

denita
prin
T(z) =
_

_
az +b
cz +d
, z C d/c
, z = d/c
a/c , z =
daca c ,= 0 si respectiv
T(z) =
_

_
az +b
d
, z C
, z =
daca c = 0, se numeste transformare omograca. Numarul det(T) = ad
bc se numeste determinantul lui T, iar unicul punct z
0
C

cu proprietatea
T(z
0
) = se numeste polul lui T. Pe scurt, o transformare omograca
T : C

o notam prin
T(z) =
az +b
cz +d
, z C

, ad bc ,= 0.
2.1. (a). Aratat i ca orice transformare omograca T : C

este o
biject ie bicontinua.
(b). Aratat i ca mult imea transformarilor omograce L(C

) formeaza grup
necomutativ fat a de compunerea funct iilor.
Transformari omograce 31
Rezolvare. (a). Condit ia det(T) ,= 0 asigura bijectivitatea aplicat iei T
pe C

, inversa lui T ind transformarea omograca


T
1
(z) =
dz b
cz +a
, z C

.
T in and cont de denit ia metricii cordale pe C

se verica simplu ca
lim
zz
0
T(z) = T(z
0
) si lim
zz
0
T
1
(z) = T
1
(z
0
), z
0
C

,
de unde continuitatea funct iilor T si T
1
.
(b). Dac a consider am transformarile omograce
T(z) =
a
0
z +b
0
c
0
z +d
0
, z C

, det(T) ,= 0
si S(z) =
a
1
z +b
1
c
1
z +d
1
, z C

, det(S) ,= 0,
atunci transformarea omograca ST : C

este
ST(z) =
(a
0
a
1
+c
0
b
1
)z +b
0
a
1
+d
0
b
1
(a
0
c
1
+c
0
d
1
)z +b
0
c
1
+d
0
d
1
, z C

si are determinantul, det(ST) = det(S) det(T) ,= 0. Se observ a c a transforma-


rea identitate E : C

, E(z) = z, z C

are proprietatea ET = TE =
T pentru orice transformare omograc a T : C

, deci E este elementul


neutru. T in and seama si de rezultatul de la (a), obt inem c a L(C

) formeaza
grup (necomutativ) fat a de operat ia de compunere a funct iilor.
2.2. (a). Aratat i ca doua transformari omograce sunt egale daca si numai
daca au coecient ii proport ionali.
(b). Aratat i ca o transformare omograca, diferita de identitate, are cel
mult doua puncte xe.
32 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. (a). Consider am transformarile omograce
T(z) =
az +b
cz +d
si S(z) =
a
0
z +b
0
c
0
z +d
0
, z C
unde a, b, c, d; a
0
, b
0
, c
0
, d
0
C satisfac ad cb ,= 0 si a
0
d
0
c
0
b
0
,= 0. Daca
exist a C astfel nc at a = a
0
, b = b
0
, c = c
0
si d = d
0
, atunci evident
T(z) = S(z) pentru orice z C

.
Reciproc, presupunem c a T(z) = S(z) pentru orice z C

, adica
az +b
cz +d
=
a
0
z +b
0
c
0
z +d
0
, z C

.
Atunci rezult a c a (az + b)(c
0
z + d
0
) = (a
0
z + b
0
)(cz + d), z C, de unde
prin identicarea coecient ilor, ac
0
= a
0
c, bc
0
+ ad
0
= b
0
c + a
0
d, bd
0
= b
0
d.
Dac a c = 0, atunci avem ca a ,= 0 ,= d, c
0
= 0, a
0
,= 0 ,= d
0
si pun and
= d/d
0
, obt inem c a a = a
0
, b = b
0
, c = c
0
si d = d
0
. Daca c ,= 0,
atunci cu = c
0
/c, avem c a a
0
= ac
0
/c = a si c
0
= c. Relat iile b
0
d = bd
0
,
b
0
c = bc
0
+ad
0
a
0
d, devin mai nt ai b
0
d = bd
0
, b
0
c = bc +ad
0
ad si apoi
b
0
ad = bad
0
, b
0
bc = b
2
c+abd
0
abd, care prin sc adere ne dau b
0
(ad bc) =
b(ad bc), de unde b
0
= b.

In continuare, din relat iile ad
0
= b
0
c +a
0
d bc
0
,
bd
0
= b
0
d obt inem c a add
0
= b
0
cd +a
0
d
2
bdc
0
, bcd
0
= b
0
cd, care prin sc adere
ne dau (ad bc)d
0
= d(a
0
d bc
0
) = d(ad bc) = d(ad bc), de unde
d
0
= d.
(b). Cu notat iile de la (a) ecuat ia T(z) = z, care da punctele xe ale lui
T, devine cz
2
+ (d a)z b = 0. Aceasta ecuat ie de gradul doi are n C o
r adacin a dac a c = 0, d a ,= 0, doua rad acini (posibil egale) dac a c ,= 0, trei
sau mai multe r adacini daca c = d a = b = 0, dar acest ultim caz se exclude,
Transformari omograce 33
deoarece T difer a de transformarea identitate.
2.3. Fie z
1
, z
2
, z
3
si w
1
, w
2
, w
3
doua triplete de puncte distincte doua cate
doua din C

.
(a). Aratat i ca exista o singura transformare omograca T

0
: C

astfel ncat
T

0
(z
1
) = 0, T

0
(z
2
) = 1, T

0
(z
3
) = .
(b). Aratat i ca exista o singura transformare omograca T

: C

astfel ncat
T

(z
1
) = w
1
, T

(z
2
) = w
2
, T

(z
3
) = w
3
.
Rezolvare. (a). Se observ a ca T

0
: C

cu propriet at ile cerute


este data de:
T

0
(z) =
z z
1
z z
3
:
z
2
z
1
z
2
z
3
, daca z
1
, z
2
, z
3
C;
T

0
(z) =
z
2
z
3
z z
3
, daca z
1
= ;
T

0
(z) =
z z
1
z z
3
, daca z
2
= ; T

0
(z) =
z z
1
z
2
z
1
, daca z
3
= .
Dac a ar mai exista o transformare omograca S

0
: C

astfel nc at
S

0
(z
1
) = 0, S

0
(z
2
) = 1 si S

0
(z
3
) = , atunci transformarea omograca
T

0
(S

0
)
1
are trei puncte xe distincte 0, 1 si . Cu exercit iul anterior T

0
(S

0
)
1
=
E, de unde T

0
= S

0
.
(b). Fie T

0
, T

1
dou a transform ari omograce astfel nc at
T

0
(z
1
) = 0, T

0
(z
2
) = 1, T

0
(z
3
) = ,
34 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
si T

1
(w
1
) = 0, T

1
(w
2
) = 1, T

1
(w
3
) = .
Atunci T

:= (T

1
)
1
T

0
satisface T

(z
j
) = w
j
, j = 1, 2, 3. Prin calcul, deoarece
T

0
= T

1
T

, se obt ine c a T

veric a relat ia
T

(z) w
1
T

(z) w
3
:
w
2
w
1
w
2
w
3
=
z z
1
z z
3
:
z
2
z
1
z
2
z
3
, z C

dac a w
1
, w
2
, w
3
si z
1
, z
2
, z
3
apart in lui C. Not am c a relat ia precedenta r am ane
valabil a si dac a unul din punctele z
j
si/sau w
k
este , forma ei particular a
obt in andu-se f acand ca z
j
si/sau w
k
s a tind a la . Daca ar mai exista o
transformare omograca S

: C

astfel nc at S

(z
j
) = w
j
, j = 1, 2, 3,
atunci ca la (a) am deduce c a T

si S

coincid.
Daca z
1
, z
2
, z
3
si z
4
sunt patru puncte distincte din C

, atunci numarul
complex (z
1
, z
2
; z
3
, z
4
) :=
z
2
z
1
z
4
z
1
:
z
2
z
3
z
4
z
3
se numeste raportul armonic sau biraportul celor patru puncte.
2.4. Aratat i ca orice transformare omograca invariaza biraportul (raportul
anarmonic) a patru puncte distincte doua cate doua.
Rezolvare. Fie T o transformare omograca si T
0
unica transformare
omograc a cu proprietatea T
0
(T(z
2
)) = 0, T
0
(T(z
3
)) = 1 si T
0
(T(z
4
)) = .
Se stie din exercit iul precedent c a
T
0
(z) = (z, T(z
2
); T(z
3
), T(z
4
)) =
zT(z
2
)
zT(z
4
)
:
T(z
3
)T(z
2
)
T(z
3
)T(z
4
)
, z C

.
De aici rezult a ca
T
0
(T(z)) = (T(z), T(z
2
); T(z
3
), T(z
4
)), z C

.
Transformari omograce 35
Evident T
0
T este transformarea omograca care duce tripletul z
2
, z
3
, z
4
n
tripletul 0, 1, . Deci
(T
0
T)(z) =
z z
2
z z
4
:
z
3
z
2
z
3
z
4
= (z, z
2
; z
3
, z
4
), z C

.
Prin urmare (T(z
1
), T(z
2
); T(z
3
), T(z
4
)) = (z
1
, z
2
; z
3
, z
4
),
adic a T invariaza biraportul celor patru puncte distincte doua cate dou a.
2.5. Forma canonica a transformarilor omograce cu doua puncte
xe. Fie T o transformare omograca care are doua puncte xe distincte
z
0
, z
1
C

. Aratat i ca:
(a). Daca z
0
, z
1
C, atunci exista a C 0 astfel ncat
T(z) z
0
T(z) z
1
= a
z z
0
z z
1
, z C

;
(b). Daca z
0
C si z
1
= , atunci exista a C 0, 1 astfel ncat
T(z) z
0
= a(z z
0
), z C

.
Rezolvare. (a). Fie z
2
C z
0
, z
1
si T transformarea omograc a care
duce tripletul z
0
, z
2
, z
1
n tripletul z
0
, w
2
= T(z
2
), z
1
.

Intruc at z
0
, z
1
C avem
c a cel put in unul din elementele z
2
si w
2
este diferit de . Prin urmare
T(z) z
0
T(z) z
1
= a
z z
0
z z
1
, z C

,
unde a C

este dat de relat ia


a =
_

_
z
2
z
1
z
2
z
0

w
2
z
1
w
2
z
0
, z
2
,= , = w
2
w
2
z
1
w
2
z
0
, z
2
= , = w
2
z
2
z
1
z
2
z
0
, z
2
,= = w
2
.
36 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b).

Intruc at z
1
= deducem c a pentru orice z C, T(z) =
a
0
z +b
0
d
0
,
unde a
0
, b
0
, d
0
C cu a
0
d
0
,= 0. Prin urmare, pentru a avea
T(z) z
0
=
a
0
z +b
0
d
0
z
0
= a(z z
0
), z C
este necesar ca a = a
0
/d
0
si b
0
= (d
0
a
0
)z
0
. Evident, din a
0
d
0
,= 0 rezult a c a
a ,= 0. Daca am avea a = 1, atunci b
0
= 0, de unde am deduce c a T(z) = z,
z C

, care este n contradict ie cu faptul c a T are doar dou a puncte xe.


2.6. Forma canonica a transformarilor omograce cu un punct
x. Fie T o transformare omograca care are un singur punct x z
0
C

.
Aratat i ca:
(a). Daca z
0
= , atunci exista a C

astfel ncat
T(z) = z +a , z C

.
(b). Daca z
0
C, atunci exista a C

astfel ncat
1
T(z) z
0
=
1
z z
0
+a , z C

.
Rezolvare. (a). Dac a T() = , atunci exista a
0
, b
0
, d
0
C cu a
0
d
0
,= 0
astfel nc at T(z) =
a
0
z +b
0
d
0
, z C

.
Dac a a
0
/d
0
,= 1, atunci z
1
=
b
0
d
0
a
0
C si satisface T(z
1
) = z
1
. Aceasta
contrazice faptul ca T are un singur punct x. Prin urmare T(z) = z + a,
z C

cu a = b
0
/d
0
. Evident a ,= 0, caci n caz contrar, T(z) = z, z C

,
deci T are o innitate de puncte xe, ceea ce contrazice ipoteza.
Transformari omograce 37
(b). Presupunem c a T(z) =
a
0
z +b
0
c
0
z +d
0
, z C

cu a
0
, b
0
, c
0
, d
0
C astfel
ncat a
0
d
0
b
0
c
0
,= 0. Consider am transformarile omograce
F(z) =
1
T(z) z
0
=
c
0
z +d
0
(a
0
c
0
z
0
)z +b
0
d
0
z
0
, z C

G(z) =
1
z z
0
, z C

si H := F G
1
.
Evident H() = , deoarece H() = F(G
1
()) = F(z
0
) =
1
T(z
0
) z
0
=
1
0
= . Din (a) rezult a ca H(z) = z + a, z C

cu a C

. Rezult a ca
F(z) =
1
T(z) z
0
= H(G(z)) = G(z) +a =
1
z z
0
+a, z C

.
Fie T = z C : [z[ = 1 torul unidimesional din planul complex.
Transformarea omograca T se numeste:
Translat ie, daca T(z) = z +a, z C

, a C;
Omotetie, daca T(z) = az, z C

, a C

;
Dilatat ie, daca T(z) = az, z C

, a (0, );
Rotat ie, daca T(z) = az, z C

, a T;
Inversiune, daca T(z) =
1
z
, z C

.
2.7. Pentru transformarea omograca T : C

aratat i ca:
(a). Daca T() ,= , atunci T este compusa din doua translat ii, omotetii
si o inversiune;
(b). Daca T() = , atunci T este o compunere dintr-o omotetie si o
translat ie.
Rezolvare. (a).

Intruc at c ,= 0 avem c a
C

z
omotetie
cz
translat ie
cz +d
inversiune
1
cz +d
38 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

omotetie
bc ad
c
1
cz +d

translat ie
a
c
+
bc ad
c
1
cz +d
=
=
az +b
cz +d
= T(z) C

.
(b).

In acest caz, ntruc at c = 0 avem c a
C

z
omotetie
az
d

translat ie
az +b
d
= T(z) C

.
Fie , R si C astfel ncat [[
2
> 0. Atunci mult imea
C := z C : zz +z +z + = 0
se numeste circloida. Daca = 0, atunci C este o dreapta, iar daca ,= 0,
atunci C este un cerc.
Punctele unei circloide C sunt punctele xe ale funct iei S
C
: C

denita prin S
C
(z) =
z +
z +
, z C

.
Funct ia S
C
se numeste funct ia de simetrie a lui C, iar pentru z C

,
S
C
(z) se numeste simetricul lui z fat a de C.
2.8. Aratat i ca orice transformare omograca aplica circloide pe circloide.
Rezolvare. Translat iile si omotetiile (deci n particular dilatat iile si rota-
t iile) aplic a circloide pe circloide.

Intr-adev ar, e C o circloid a denit a ca mai
sus si T(z) = z + a, H(z) = az, z C

cu a C

, o translat ie si respectiv o
omotetie. Dac a T(z) = w, atunci z = w a, de unde
T(C) = wC : ww + ( a)w + ( a)w +[a[
2
a a + = 0.
Evident T(C) este tot o circloida, deoarece , [a[
2
a a + R si
[a[
2
([a[
2
aa+) > 0 (a)(a)([a[
2
aa+) >
Transformari omograce 39
0 [[
2
> 0.

In mod analog, se obt ine c a
H(C) = w C : ww +aw +aw +[a[
2
= 0
este o circloid a, deoarece , [a[
2
R si [a[
2
[a[
2
= [a[
2
([[
2
) > 0.

In
continuare consider am cazul inversiunii. Prin inversiunea G(z) = 1/z, z C

,
circloida C trece n circloida
G(C) = w C : ww +w +w + = 0.

In cazul general se t ine seama de faptul c a orice transformare omograca este


o compusa de translat ii, omotetii si inversiuni.
2.9. Aratat i ca orice transformare omograca aplica semiplane, discuri si
complementare de discuri nchise n C, tot pe mult imi de acelasi tip.
Rezolvare. Fie C o circloida. Atunci C C are doua componente conexe:
dou a semiplane daca C este o dreapt a; un disc si exteriorul discului dac a C
este un cerc. Not and cu A si B cele dou a componente conexe, pentru ecare
transformare omograc a T, mult imile T(A) si T(B) sunt deschise, conexe,
disjuncte si C = T(A) T(B) T(C), ntruc at T este o biject ie bicontinu a.
Deci T(A) si T(B) sunt componentele conexe ale lui C T(C). Deducem c a
orice transformare omograc a aplic a componentele conexe ale complementarei
unei circloide, pe componentele conexe ale complementarei circloidei imagine.
2.10. Aratat i ca orice transformare omograca T aplica puncte simetrice
fat a de o circloida n puncte simetrice fat a de imaginea prin T a circloidei.
Rezolvare. Fiind date C C o circloida, C := z C : zz +z +z +
= 0 cu , R si C astfel nc at [[
2
> 0 si T : C

o
40 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
transformare omograc a, trebuie s a ar atam c a
T(S
C
(z)) = S
T(C)
(T(z)), z C

. (1)
Dac a T(z) = z +a, z C

, a C

este o translat ie, atunci


T(C) = wC : ww + ( a)w + ( a)w +[a[
2
a a + = 0.

In acest caz relat ia (1) este echivalent a cu

z +
z +
+a =
( a)(z +a) +[a[
2
a a +
(z +a) + a
, z C

.
Dup a efectuarea calculelor obt inem ca
(a )z +az
z +
=
(a )z +a
z +
, z C

In cazul n care T(z) = az, z C

, a C

este o omotetie, atunci


T(C) = w C : ww +aw +aw +[a[
2
= 0,
iar relat ia (1) este echivalent a cu

z +
z +
a =
aa z +[a[
2
a z +a
, z C

In ne, dac a T(z) = 1/z, z C

este o inversiune, atunci


T(C) = w C : ww +w +w + = 0,
iar relat ia (1) este echivalent a cu

z +
z +
=
/z +
/z +
, z C

.
Transformari omograce 41
2.11. Pentru circloida C C aratat i ca:
(a). Daca T este o transformare omograca ce aplica C pe R, atunci
S
C
(z) = T
1
(T(z)), z C

.
(b). Daca z
1
, z
2
, z
3
sunt trei puncte pe C, distincte doua cate doua, atunci
(z
1
, z
2
; z
3
, S
C
(z)) = (z
1
, z
2
; z
3
, z), z C

.
Rezolvare. (a). Simetria fat a de dreapta reala este data de aplicat ia de
conjugare. Prin urmare
T(S
C
(z)) = S
T(C)
(T(z)) = S
R
(T(z)) = T(z), z C

,
de unde relat ia din enunt .
(b). Fie H transformarea omograca cu proprietatea H(z
1
) = 0, H(z
2
) =
1, H(z
3
) = . Atunci H(C) = R. Din (a) rezult a c a daca z C

,
(z
1
, z
2
; z
3
, S
C
(z)) = (H
1
(0), H
1
(1); H
1
(), H
1
(H(z))) =
= (0, 1, , H(z)) = 1/H(z) =
z z
3
z z
1
:
z
3
z
2
z
1
z
2
= (z
1
, z
2
; z
3
, z).
2.12. (a). Aratat i ca o transformare omograca T aplica discul unitate
pe el nsusi daca si numai daca exista T si a D astfel ncat
T(z) =
_

z a
1 az
, z C 1/a
, z = 1/a
/a , z = .
42 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Aratat i ca mult imea transformarilor omograce care aplica discul
unitate D pe el nsusi este un subgrup al grupului transformarilor omograce.
Rezolvare. (a). Fie T(z) =
z +
z +
, z C

, , , , C, ,= 0.
Din T(D) = D rezult a c a exista unic a D astfel nc at T(a) = 0, de unde
a = /.

Intruc at 1/a este simetricul lui a fat a de T, iar este simetricul
lui 0 fat a de T, n mod obligatoriu T(1/a) = , de unde /a + = 0. Prin
urmare
T(z) =

z +/
z +/
=

z a
z 1/a
=
a

z a
1 az
, z C

.
Deoarece pentru [z[ = 1 rezulta c a [T(z)[ = 1, deducem ca 1 = [a/[. Prin
urmare = a/ T si transformarea omograc a T are expresia din enunt .
O astfel de transformare omograc a aplica bijectiv D pe D, ntruc at pentru
w D dat exist a unic z =
w b
1 bw
D, unde b = a D, astfel nc at
T(z) = w.
(b). Dac a T
1
si T
2
sunt dou a transform ari omograce care aplic a D pe el
nsusi, atunci T
2
T
1
este de asemenea o transformare omograc a care aplica
D pe el nsusi, deoarece (T
2
T
1
)(D) = T
2
(T
1
(D)) = T
2
(D) = D.

In plus dac a
T are expresia de la (a), atunci
T
1
(z) =
_

z b
1 bz
, z C 1/b
, z = 1/b
1/a , z =
unde b = a D. Prin urmare si T
1
este o transformare omograc a care
Transformari omograce 43
aplic a discul D pe el nsusi.
2.13. Fie r > 0 si a C. Aratat i ca daca [a[ , = r atunci transformarea
omograca T(z) =
r(z a)
r
2
az
, z C

aplica:
(a). Cercul C(0, r) pe cercul T;
(b). D(0, r) pe D si C

D(0, r) pe C

D, daca [a[ < r;


(c). C

D(0, r) pe D si D(0, r) pe C

D, daca [a[ > r.


Rezolvare. (a). Pentru orice w T exist a unic z =
r(rw+a)
r+aw
C(0, r)
astfel nc at T(z) = w.

Intr-adev ar, daca [w[ = 1, atunci
[z[
2
=
r(rw +a)
r +aw
r(rw +a)
r +aw
=
r
2
(r
2
+raw +raw +[a[
2
)
r
2
+raw +raw +[a[
2
= r
2
.
(b). Presupunem [a[ < r. Daca w D, atunci unicul z =
r(rw +a)
r +aw
,
cu proprietatea T(z) = w, apart ine lui D(0, r).

Intr-adev ar, [z[
2
< r
2
este
echivalent a cu 0 < (r
2
[a[
2
)(1 [w[
2
).
Fie A = D(0, r), C = C(0, r), B = C

D(0, r). Evident AC = AB =


B C = si C

= A C B. T ind biject ie, rezulta c a T(A) T(C) =


T(A) T(B) = T(B) T(C) = si C

= T(A) T(C) T(B).



Intruc at
T(A) = D, T(C) = T, avem ca T(B) = C

D.
(c). Presupunem [a[ > r. Dac a w D, atunci unicul z =
r(rw +a)
r +aw
, cu
proprietatea T(z) = w, nu apart ine lui D(0, r).

Intr-adev ar, [z[
2
> r
2
este
echivalent a cu 0 < ([a[
2
r
2
)(1 [w[
2
).

In continuare rat ionand ca la (b) si t in and seama de faptul c a T(B) = D


si T(C) = T obt inem T(A) = C

D.
2.14. (a). Aratat i ca orice transformare omograca T care aplica semiplanul
44 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
superior z C : Imz 0 pe discul unitate nchis D este de forma
T(z) =
z a
z a
, z C

, a C, Ima > 0, T.
(b). Aratat i ca orice transformare omograca T care aplica semiplanul
drept z C : Re z 0 pe discul unitate nchis D este de forma
T(z) =
z a
z +a
, z C

, a C, Re a > 0, T.
Rezolvare. (a). Fie a C cu Ima > 0. Transformarea omograca T cu
propriet at ile din enunt duce pe R n T, pe a n 0 si pe a n , deoarece a si
a sunt simetrice n raport cu R, iar 0 si sunt simetrice n raport cu T. Fie
b R astfel nc at T(b) = 1. Atunci T are forma
T(z) =
z a
z a
b a
b a
, z C

Intruc at b R,

b a
b a

b a
b a

= 1. Deci exista T astfel ncat T(z) =

z a
z a
, z C

. Pentru orice x R avem [T(x)[ = 1, deoarece


[T(x)[
2
=
(x Re a)
2
+ (Ima)
2
(x Re a)
2
+ (Ima)
2
= 1.
Acum pentru orice z C cu Imz > 0 avem [T(z)[ < 1, deoarece inegalitatea
(Re z Re a)
2
+ (Imz Ima)
2
(Re z Re a)
2
+ (Imz + Ima)
2
< 1
este echivalenta cu 4Imz Ima > 0 care este adev arata, ntruc at Ima > 0.
(b). Rotat ia R(z) = iz, z C

aplic a semiplanul drept z C : Re z


0 pe semiplanul superior z C : Imz 0, iar acesta este aplicat pe discul
Transformari omograce 45
unitate nchis D de transformarea
L(z) =
z b
z b
, z C

, b C, Im b > 0, T.
Prin urmare transformarea omograc a care aplica semiplanul drept z C :
Re z 0 pe discul unitate nchis D este T := L R. Rezult a c a
T(z) = L(R(z)) = L(iz) =
iz b
iz b
= i
z +ib
z +ib
=
z a
z +a
, z C

,
unde = i T, iar a = ib si Re a = Imb > 0.
2.15. Aratat i ca transformarea omograca
T(z) =
z( a) + 1 a
1 +a z( +a)
, z C

,
unde [[ = 1 si [a[ < 1, aplica discul D pe semiplanul drept S = z C :
Re z > 0.
Rezolvare. Rezolv and ecuat ia T(z) = w obt inem c a
T
1
(w) =
1 +a
+a
w
1 a
1 +a
w +
a
+a
, w C

.
Fie =
1 +a
+a
si b =
1 a
1 +a
. Avem [[ = 1, deoarece 1 = [[ = [[
2
=
implic a 1 = [[
2
= .

Intruc at b =
1 [a[
2
[1 +a[
2
2i
Im(a)
[1 +a[
2
si [a[ < 1,
deducem ca Re b > 0. Prin urmare
T
1
(w) =
w b
w +b
, w C

, unde [[ = 1 si Re b > 0.
Deci T
1
aplic a semiplanul S pediscul unitate D, sauechivalent, T aplic a DpeS.
46 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
2.16. Fie T o transformare omograca care aplica discul unitate D pe
semiplanul superior z C : Imz > 0, astfel ncat T(0) = i si T(1) = 0. Sa
se determine T(C(0, 2)).
Rezolvare.

Intruc at transformarea z w :=
z a
z a
cu T si Ima > 0
aplic a semiplanul superior z C : Imz > 0 pe discul unitate D, avem c a
transformarea T(z) =
az a
z
, z C

, T, Ima > 0 aplic a discul unitate


D pe semiplanul superior. Din T(0) = i avem c a a = i, iar din T(1) = 0 avem
c a = 1. Deci T(z) = i
1 z
1 +z
. Deoarece orice z C(0, 2) este de forma
z = 2, T rezult a c a T(2) = u + iv cu u =
4Im
5 + 4Re
si v =
3
5 + 4Re
.
Din
u
v
=
4
3
Im si (Re)
2
+(Im)
2
= 1 deducem c a u
2
+(v 5/3)
2
= (4/3)
2
.
Deci cercul cu centrul n (0, 0) si de raza 2 trece n cercul cu centrul n (0, 5/3)
si de raz a 4/3.
2.17. Fie T o transformare omograca cu determinantul det(T) = adbc,
a, b, c, d C. Aratat i ca:
(a). T aplica semiplanul superior pe el nsusi daca si numai daca a, b, c, d
R si det(T) = 1.
(b). Mult imea transformarilor omograce care aplica semiplanul superior
pe el nsusi este un subgrup al grupului transformarilor omograce L(C

).
Rezolvare. (a). Fie H semiplanul superior deschis si Gsemiplanul inferior
deschis. Dac a T este o transformare omograca care aplica H pe H, atunci
conform lui 2.9, T aplic a G pe G si R pe R. Presupunem ca T(z) =
az +b
cz +d
,
z C

, a, b, c, d C, ad bc ,= 0. Analiz am cazul c ,= 0. Simplic and cu c


Transformari omograce 47
obt inem c a T(z) =
z +
z +
, z C

, , , C, ,= 0.
Dac a = 0, atunci T(z) =
z +
z
, z C

. Din T(1) = + Rsi T(1) =


R, obt inem c a = (T(1) +T(1))/2 R si = (T(1) T(1))/2
R. Daca ,= 0, atunci din T(0) = / R, T(1) = ( + )/(1 + ) R si
T(1) = ( )/( 1) R rezult a c a
=
T(0)(T(1) +T(1))
2T(0) T(1) T(1)
R, =
T(0)(T(1) T(1))
2T(0) T(1) T(1)
R,
=
T(1) T(1)
2T(0) T(1) T(1)
R.

In cazul c = 0, simplicand cu d ,= 0 (deoarece ad bc = ad ,= 0), obt inem c a


T(z) = z +, z C

, C

, C.
Rezult a c a = T(0) Rsi T(1) = + R, de unde si = T(1)T(0) R.
Din cele de mai sus si din 2.2 (a) rezult a c a dac a T(H) = H, atunci a, b, c, d
pot alese reale astfel ncat ad bc = 1.
Reciproc, presupunem c a a, b, c, d R veric a ad bc = 1. Atunci din
relat ia T(z) = T(x +iy) =
a(x +iy) +b
c(x +iy) +d
=
=
(ax +b)(cx +d) +acy
2
(cx +d)
2
+c
2
y
2
+i
y
(cx +d)
2
+c
2
y
2
, z C

deducem ca Imz = y > 0 este echivalent a cu


ImT(z) =
y
(cx +d)
2
+c
2
y
2
> 0.
Prin urmare T(H) = H.
48 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Dac a transform arile omograce T si S au coecient ii reali si determi-
nant ii egali cu 1, transformarile omograce TS si T
1
au n baza exercit iului
2.1 aceleasi propriet at i.
2.18. Aratat i ca o transformare omograca aplica dreapta reala n ea nsasi
daca si numai daca coecient ii sai sunt reali.
Indicat ie. Fie a, b, c, d C cu ad bc ,= 0 si T transformarea omograca
denit a prin T(z) =
az +b
cz +d
, z C

.
Evident, dac a a, b, c, d R, atunci T(R) = R.
Reciproc, daca T(R) = R, pentru a arata c a coecient ii lui T sunt propor-
t ionali cu numere reale se procedeaza ca n exercit iul precedent.
2.19. Aratat i ca biraportul a patru puncte distincte doua cate doua este
real daca si numai daca cele patru puncte sunt pe o circloida.
Rezolvare. Fie z
1
, z
2
, z
3
, z
4
C patru puncte distincte dou a cate doua.
Fie T transformarea omograca cu proprietatea T(z
2
) = 0, T(z
3
) = 1, T(z
4
) =
. Prin urmare
T(z) = (z, z
2
; z
3
, z
4
) =
z z
2
z z
4
:
z
3
z
2
z
3
z
4
= (T(z), 0; 1, ), z C

.
De aici deducem c a z
1
, z
2
, z
3
si z
4
sunt pe o circloid a dac a si numai dac a
T(z
1
), 0, 1 si sunt pe o circloida. Prin urmare T(z
1
) = (z
1
, z
2
; z
3
, z
4
) R
dac a si numai dac a z
1
, z
2
, z
3
si z
4
sunt pe o circloid a.
2.20. Fie T o transformare omograca, diferita de identitateaE. Aratat i ca:
(a). T
2
= E daca si numai daca a +d = 0;
(b). T
3
= E daca si numai daca ad bc = (a +d)
2
.
Transformari omograce 49
Rezolvare (a). Dac a T(z) =
az +b
cz +d
, z C

, atunci
T
2
(z) = T(T(z)) =
z(a
2
+bc) +b(a +d)
zc(a +d) +bc +d
2
, z C

.
Deci T
2
(z) = z, z C

este echivalenta cu
z
2
c(a +d) +z(d a)(d +a) b(a +d) = 0, z C

,
care are loc daca si numai dac a a +d = 0.
(b). Evident T
3
= E este echivalenta cu T
2
= T
1
, care la r andul ei este
echivalent a cu
z(a
2
+bc) +b(a +d)
zc(a +d) +bc +d
2
=
zd b
a cz
, z C

.
Rezult a ca (z
2
c + z(d a) b)(a
2
+ d
2
+ ad + bc) = 0 pentru orice z C

.
Prin urmare T
3
= E este echivalent a cu a
2
+ d
2
+ ad + bc = 0, care la r andul
ei este echivalent a cu condit ia (a +d)
2
= ad bc.
2.21. Fie T si C doua transformari omograce. Aratat i ca:
(a). Daca T +S este transformare omograca, atunci T si S au acelasi pol;
(b). Daca T si S au acelasi pol, atunci T+S este o transformare omograca,
sau o funct ie constanta.
Rezolvare. Presupunem ca pentru orice z C

,
T(z) =
a
1
z +b
1
c
1
z +d
1
si S(z) =
a
2
z +b
2
c
2
z +d
2
,
unde a
1
, b
1
, c
1
, d
1
, a
2
, b
2
, c
2
, d
2
C satisfac a
1
d
1
b
1
c
1
,= 0 si a
2
d
2
b
2
c
2
,= 0.
Atunci pentru orice z C

(T +S)(z) =
(a
1
c
2
+c
1
a
2
)z
2
+ (b
1
c
2
+c
1
b
2
+a
1
d
2
+a
2
d
1
)z +b
1
d
2
+b
2
d
1
c
1
c
2
z
2
+ (c
1
d
2
+c
2
d
1
)z +d
1
d
2
.
50 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(a). Din cele de mai sus rezult a c a T + S este transformare omograca,
dac a a
1
c
2
+ c
1
a
2
= 0, c
1
c
2
= 0 si (b
1
c
2
+ c
1
b
2
+ a
1
d
2
+ a
2
d
1
)d
1
d
2
(b
1
d
2
+
b
2
d
1
)(c
1
d
2
+c
2
d
1
) = d
2
1
(a
2
d
2
b
2
c
2
) +d
2
2
(a
1
d
1
b
1
c
1
) ,= 0. Dac a c
1
= 0, atunci
din a
1
c
2
= 0 si a
1
d
1
,= 0 rezult a c a, c
2
= 0.

In mod analog, din c
2
= 0, c
1
a
2
= 0
si a
2
d
2
,= 0 rezult a c a, c
1
= 0. Prin urmare, dac a T + S este transformare
omograc a, atunci T si S sunt polinoame de gradul ntai si au acelasi pol, care
nu este decat punctul de la .
(b). Dac a T si S au ca pol comun punctul de la , atunci T si S sunt
polinoame de gradul ntai.

In acest caz T +S este sau polinom de gradul ntai
(deci transformare omograca) sau o funct ie constanta.
Dac a T si S au ca pol comun un punct din C, atunci acesta este punctul
z
0
= d
1
/c
1
= d
2
/c
2
. Prin urmare pentru orice z C

,
T(z) =
a
1
c
1
z +
b
1
c
1
z z
0
=
az +b
z z
0
si S(z) =
a
2
c
2
z +
b
2
c
2
z z
0
=
cz +d
z z
0
,
de unde (T +S)(z) =
(a +c)z +b +d
z z
0
, z C

In concluzie, daca transformarile omograce T si S au acelasi pol, atunci T +S


este o transformare omograc a, sau o funct ie constant a.
2.22. Determinat i subgrupul generat de transformarile omograce
T
1
(z) = 1/z si T
2
(z) = 1 z, z C

.
Rezolvare. Prin calcul direct se arata c a pentru orice z C

au loc
relat iile: (T
1
T
1
)(z) = (T
2
T
2
)(z) = z; (T
1
T
2
)(z) =
1
1 z
;
(T
2
T
1
)(z) =
z 1
z
; (T
1
T
2
T
1
)(z) = (T
2
T
1
T
2
)(z) =
z
z 1
.
Transformari omograce 51
Din cele de mai sus deducem ca subgrupul lui L(C

) generat de T
1
si T
2
are
sase elemente E, T
1
, T
2
, T
1
T
2
, T
2
T
1
, T
1
T
2
T
1
.
2.23. Demonstrat i ca L(C

) (grupul transformarilor omograce) este


izomorf cu grupul cat GL(2, C)/(U), unde GL(2, C) este grupul multiplicativ
al matricilor patratice, inversabile, de ordin 2, cu elemente din C, iar U este
matricea unitate.
Rezolvare. Fie A =
_
_
_
a b
c d
_
_
_ cu a, b, c, d C si det A = ad bc ,= 0.
Consider am transformarea omograc a corespunzatoare T
A
(z) =
az +b
cz +d
, z
C

. Folosind 2.1 se poate constata usor ca aplicat ia


GL(2, C) A

T
A
L(C

)
este un omomorsm surjectiv de grupuri. Nucleul omomorsmului este
format din acele matrici A pentru care T
A
= E. Aceasta are loc numai n
cazul c = b = 0 si a = d, adica A = U cu ,= 0.

Intruc at este omomorsm
surjectiv grupul cat GL(2, C)/(U) = GL(2, C)/Ker este izomorf cu grupul
L(C

).
2.24. Fie D
1
si D
2
doua discuri (n sens larg) si z
1
D
1
, z
2
D
2
. Aratat i
ca exista o transformare omograca T astfel ncat T(D
1
) = D
2
si T(z
1
) = z
2
.
Indicat ie. Fie T
1
transformarea omograc a cu proprietatea T
1
(D
1
) = D
si T
2
transformarea omograc a
T
2
(z) =
z T
1
(z
1
)
1 zT
1
(z
1
)
, z C

.
52 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Analog, se consider a transformarea omograc a S
1
cu proprietatea S
1
(D
2
) =
D si S
2
transformarea omograc a denit a prin
S
2
(z) =
z S
1
(z
2
)
1 zS
1
(z
2
)
, z C

In nal se constat a c a T = S
1
1
S
1
2
T
2
T
1
satisface cerint ele din enunt .
2.25. Aratat i ca o transformare omograca T pastreaza centrul unui cerc
daca si numai daca T(z) = az +b, z C

, cu a, b C, a ,= 0.
Rezolvare. Fie cercul C := z C : zz + z + z + = 0 unde
, R, C cu ,= 0 si [[
2
> 0. Atunci z = x + iy C dac a si
numai dac a
_
x +
Re

_
2
+
_
y +
Im

_
2
=
[[
2

2
.
Altfel spus z C dac a si numai dac a

z +

2
=
[[
2

2
. (1)
Dac a z C, atunci w = T(z) = az +b T(C). Prin urmare

w b
a
w b
a
+
w b
a
+
w b
a
+ = 0.
Dup a efectuarea calculelor obt inem ca
ww +w(a b) +w(a b) +[b[
2
ab ab +[a[
2
= 0,
relat ie echivalent a cu

w +
a

2
=
[a[
2
([[
2
)

2
.
Prin urmare dac a z C veric a (1), atunci T(z) T(C) veric a

T(z) T
_

2
=
[a[
2
([[
2
)

2
.
Transformari omograce 53
Reciproc, presupunem ca T este o transformare omograc a care pastreaz a
centrul unui cerc. Reamintim ca T este o compus a de translat ii, omotetii si
inversiuni. Pentru a ar ata c a T are forma din enunt este sucient sa dovedim c a
inversiunea T
0
(z) = 1/z, z C

nu p astreaza centrul cercului C. Dac a z C,


atunci w = T
0
(z) = 1/z T
0
(C), de unde
1
w
1
w
+
1
w
+
1
w
+ = 0. Rezult a
c a ww+w+w+ = 0. Centrul cercului C este /, iar centrul cercului
T
0
(C) este /. Deoarece egalitatea T
0
(/) = / este echivalent a cu
[[
2
= 0, care contrazice ipoteza, rezulta ca inversiunea T
0
nu invariaz a
centrul cercului C. Prin urmare T se compune doar dintr-o omotetie si o
translat ie, adic a are forma T(z) = az +b, a, b C, a ,= 0.
2.26. Fie z
1
, z
2
, z
3
, z
4
C

, respectiv w
1
, w
2
, w
3
, w
4
C

astfel ncat
z
k
,= z
j
, w
k
,= w
j
, pentru k, j = 1, 2, 3, 4, k ,= j. Aratat i ca exista o transformare
omograca T cu proprietatea T(z
k
) = w
k
, k = 1, 2, 3, 4 daca si numai daca
(z
1
, z
2
; z
3
, z
4
) = (w
1
, w
2
; w
3
, w
4
).
Rezolvare. Dac a T este o transformare omograca cu proprietatea T(z
k
)=
w
k
, k = 1, 2, 3, 4, atunci conform exercit iului 2.4, avem ca
(z
1
, z
2
; z
3
, z
4
) = (w
1
, w
2
; w
3
, w
4
).
Reciproc, presupunem c a cele doua birapoarte sunt egale si not am cu T
0
si S transform arile omograce care duc pe z
2
, z
2
, z
4
si respectiv w
2
, w
3
, w
4
n
0, 1, . Atunci
T
0
(z
1
) = (T
0
(z
1
), 0; 1, ) = (T
0
(z
1
), T
0
(z
2
); T
0
(z
3
), T
0
(z
4
)) =
= (z
1
, z
2
; z
3
, z
4
) = (w
1
, w
2
; w
3
, w
4
) =
54 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
= (S(w
1
), S(w
2
); S(w
3
), S(w
4
)) = (S(w
1
), 0; 1, ) = S(w
1
).
Deducem din cele de mai sus c a transformarea omograc a T = S
1
T
0
veric a
cerint a din enunt .
2.27. Fie T si S doua transformari omograce. Aratat i ca:
(a). Daca T si S au acelasi puncte xe, atunci T si C comuta;
(b). Daca T
2
,= E si S
2
,= E, iar T S = S T, atunci T si S au aceleasi
puncte xe.
(c). Exista transformari omograce care comuta fara a avea aceleasi puncte
xe.
Rezolvare. (a). Fie z
0
, z
1
C

punctele xe comune ale lui T si S.


Dac a z
0
, z
1
C, atunci exist a a, b C

astfel nc at
T(z) z
0
T(z) z
1
= a
z z
0
z z
1
si
S(z) z
0
S(z) z
1
= b
z z
0
z z
1
, z C

.
Rezult a c a
(T S)(z) z
0
(T S)(z) z
1
= a
S(z) z
0
S(z) z
1
= ab
z z
0
z z
1
, z C

si
(S T)(z) z
0
(S T)(z) z
1
= b
T(z) z
0
T(z) z
1
= ba
z z
0
z z
1
, z C

,
de unde T S = ST. Daca z
0
C, iar z
1
= , atunci exist a a, b C0, 1
astfel nc at T(z) z
0
= a(z z
0
) si S(z) z
0
= b(z z
0
), z C

.
Ca mai sus, avem c a
(T S)(z) z
0
= a(S(z) z
0
) = ab(z z
0
), z C

si (S T)(z) z
0
= b(T(z) z
0
) = ba(z z
0
), z C

,
de unde T S = S T. Presupunem acum ca S si T au un singur punct
Transformari omograce 55
x z
0
C

. Daca z
0
= , atunci exist a a, b C

astfel nc at pentru orice


z C

, T(z) = z +a si S(z) = z +b.



In acest caz T S = S T, deoarece
(T S)(z) = S(z) +a = z +b +a, z C

si (S T)(z) = T(z) +b = z +a +b, z C

In ne, dac a z
0
C, atunci exist a a, b C

astfel nc at
1
T(z) z
0
=
1
z z
0
+a si
1
S(z) z
0
=
1
z z
0
+b, z C

.
Si n acest caz T S = S T, deoarece
1
(T S)(z) z
0
=
1
S(z) z
0
+a =
1
z z
0
+b +a, z C

si
1
(S T)(z) z
0
=
1
T(z) z
0
+b =
1
z z
0
+a +b, z C

.
(b). Fie a C

un punct x pentru T. Rezult a ca S(a) = S(T(a)) =


T(S(a)), de unde deducem c a S(a) este punct x pentru T. Prin reducere
la absurd, presupunem ca S(a) ,= a.

Intruc at S este injectiv a, rezult a ca
S
2
(a) ,= S(a).

In continuare avem c a
T
2
(S
2
(a)) = T(S(T(S(a)))) = T(S(S(a))) =
= S(T(S(a))) = S(S(a)) = S
2
(a),
de unde rezult a ca S
2
(a) este punct x pentru T
2
. Evident a si S(a) sunt puncte
xe si pentru T
2
.

Intruc at T
2
,= E, din cele de mai sus deducem ca S
2
(a) = a
(deoarece T
2
are cel mult doua puncte xe). Observam c a a si b = S(a) veric a
S(a) ,= a, S
2
(a) = a si S(b) ,= b, S
2
(b) = b. Prin urmare putem presupune ca
56 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
a C. Daca S(z) =
z +
z +
, z C

unde , , , C veric a ,= 0,
atunci S
2
(a) = a este echivalent a cu ( + )(a
2
+ a( ) ) = 0, iar
S(a) ,= a este echivalent a cu a
2
+a( ) ,= 0. Rezult a c a + = 0, de
unde, n baza exercit iului 2.20, avem c a S
2
= E, care este n contradict ie cu
ipoteza.

In concluzie S(a) = a, astfel c a T si S au aceleasi puncte xe.
(c). Dac a a ,= 0 si a ,= 2b, atunci se constat a usor c a
T(z) =
z
az 1
si S(z) =
az 2
abz a
, z C

,
nu au aceleasi puncte xe, cu toate c a satisfac T
2
= S
2
= E si T S = S T.
2.28. Fie C
1
cercul unitate si C
2
cercul al carui diametru este segmentul
[x
1
, x
2
] cu 1 < x
1
< x
2
< +1. Determinat i o transformare omograca T care
aplica C
1
pe el nsusi, iar pe C
2
ntr-un cerc C
3
= z C : [z[ = R < 1,
aratand ca R = R(x
1
, x
2
).
Rezolvare. Vom ar ata c a transformarea omograc a T cu proprietat ile
T(1) = 1, T(1) = 1 si T(x
1
) = R, T(x
2
) = R satisface condit iile din
enunt .

Intruc at T are doua puncte xe, este dat a de relat ia
T(z) 1
T(z) + 1
= a
z 1
z + 1
, z C

cu a C

.
Deoarece
R 1
R + 1
= a
x
1
1
x
1
+ 1
si
R 1
R + 1
= a
x
2
1
x
2
+ 1
,
deducem ca a
2
(x
1
1)(x
2
1)
(x
1
+ 1)(x
2
+ 1)
= 1,
a =
(1 +R)(1 +x
1
)
(1 x
1
)(1 R)
=
(1 R)(1 +x
2
)
(1 +R)(1 x
2
)
> 0.
Transformari omograce 57
Rezult a c a a =

(1 +x
1
)(1 +x
2
)
(1 x
1
)(1 x
2
)
si prin urmare T(z) =
(1 +a)z + (1 a)
(1 a)z + (1 +a)
, z C

.
Este clar c a
[T(z)[
2
= T(z)T(z) =
(1 +a)
2
[z[
2
+ (1 a
2
)z + (1 a
2
)z + (1 a)
2
(1 a)
2
[z[
2
+ (1 a
2
)z + (1 a
2
)z + (1 +a)
2
,
de unde deducem ca [z[ = 1 implica [T(z)[ = 1, deci T duce C
1
pe el nsusi.
Avem c a
R = T(x
2
) =
(1 +a)x
2
+ 1 a
(1 a)x
2
+ 1 +a
=
(1 +x
2
) a(1 x
2
)
(1 +x
2
) +a(1 x
2
)
=
=
(1+x
2
)
_
(1x
2
1
)(1x
2
2
)
(1x
1
)
(1+x
2
)+
_
(1x
2
1
)(1x
2
2
)
(1x
1
)
=
_
(1x
1
)
2
(1+x
2
)
2

_
(1x
2
1
)(1x
2
2
)
_
(1x
1
)
2
(1+x
2
)
2
+
_
(1x
2
1
)(1x
2
2
)
=
=
_
(1 x
1
)(1 +x
2
)
__
(1 x
1
)(1 +x
2
)
_
(1 +x
1
)(1 x
2
)
_
_
(1 x
1
)(1 +x
2
)
__
(1 x
1
)(1 +x
2
) +
_
(1 +x
1
)(1 x
2
)
_ =
=
__
(1x
1
)(1+x
2
)
_
(1+x
1
)(1x
2
)
_
2
(1x
1
)(1+x
2
)(1+x
1
)(1x
2
)
=
1x
1
x
2

_
(1x
2
1
)(1x
2
2
)
x
2
x
1
.

In nal arat am ca T aplic a C


2
pe C
3
.

Intr-adev ar, daca z =
x
1
+x
2
2
+

x
2
x
1
2
C
2
, T, atunci, din cele de mai sus rezulta c a
[T(z)[
2
=
(1 +a)
2
[z[
2
+ 2(1 a
2
)Re z + (1 a)
2
(1 a)
2
[z[
2
+ 2(1 a
2
)Re z + (1 +a)
2
=
=
(1+a)
2
_
x
2
2
+x
2
1
2
+
x
2
2
x
2
1
2
Re
_
+2(1a
2
)
_
x
2
+x
1
2
+
x
2
x
1
2
Re
_
+(1a)
2
(1a)
2
_
x
2
2
+x
2
1
2
+
x
2
2
x
2
1
2
Re
_
+2(1a
2
)
_
x
2
+x
1
2
+
x
2
x
1
2
Re
_
+(1+a)
2
=
58 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
=
(1 +a)
2
(A +B) + 2(1 a
2
)(U +V ) + (1 a)
2
(1 a)
2
(A +B) + 2(1 a
2
)(U +V ) + (1 +a)
2
,
unde A =
x
2
2
+x
2
1
2
, B =
x
2
2
x
2
1
2
Re, U =
x
2
+x
1
2
si V =
x
2
x
1
2
Re.

In
continuare, din R =
1 a +x
2
(1 +a)
1 +a +x
2
(1 a)
rezult a c a
R
2
=
(1 a)
2
+x
2
2
(1 +a)
2
+ 2x
2
(1 a
2
)
(1 +a)
2
+x
2
2
(1 a)
2
+ 2x
2
(1 a
2
)
.
Observ am ca T aplic a C
2
pe C
3
este echivalenta cu identitatea [T(z)[
2
= R
2
pentru orice z C
2
. Aceasta la r andul ei este echivalenta cu
(1 +a)
2
(A +B) + 2(1 a
2
)(U +V ) + (1 a)
2
(1 a)
2
(A +B) + 2(1 a
2
)(U +V ) + (1 +a)
2
=
=
(1 a)
2
+x
2
2
(1 +a)
2
+ 2x
2
(1 a
2
)
(1 +a)
2
+x
2
2
(1 a)
2
+ 2x
2
(1 a
2
)
.
Identic and produsul mezilor cu produsul extremilor obt inem c a
(A +B)[(1 +a)
4
(1 a)
4
+ 2x
2
(1 a
2
)4a] + 2(U +V )[(1 a
2
)4a+
+x
2
2
(1 a
2
)(4a)] +x
2
2
[(1 a)
4
(1 +a)
4
] + 2x
2
(1 a
2
)(4a) = 0.
Dup a efectuarea calculelor si mp art ire cu 8a > 0 avem ca
(A+B)[1 +a
2
+x
2
(1a
2
)] +(U +V )(1a
2
)(1x
2
2
) x
2
(1a
2
) x
2
2
(1+a
2
)=0.

Intruc at 1 +a
2
= 2
1 +x
1
x
2
(1 x
1
)(1 x
2
)
si 1 a
2
= 2
x
1
+x
2
(1 x
1
)(1 x
2
)
egalitatea
precedent a este echivalent a cu
A +B (U +V )(x
1
+x
2
) +x
1
x
2
= 0.

Inlocuind pe A, B, U si V cu valorile lor obt inem identitatea


_
x
2
2
x
2
1
2

x
2
2
x
2
1
2
_
Re +
x
2
1
+x
2
2
2

(x
1
+x
2
)
2
2
+x
1
x
2
= 0.
3 Siruri si serii de numere complexe
3.1. Fie (z
n
)
n
un sir de numere complexe si z C. Sa se arate ca:
(a). z
n
z daca si numai daca Rez
n
Rez si Imz
n
Imz;
(b). Daca z
n
0 iar (w
n
)
n
C este un sir marginit, atunci z
n
w
n
0.
Indicat ie. Pentru (a) se folosesc inegalitat ile 1.4 (g). Pentru (b) e
c > 0 astfel ncat [w
n
[ c pentru orice n N. Atunci [z
n
w
n
[ c[z
n
[ 0,
de unde z
n
w
n
0.
3.2. Fie (z
n
)
n
si (w
n
)
n
doua siruri convergente de numere complexe astfel
ncat z
n
z si w
n
w. Sa se arate ca:
(a). z
n
+w
n
z +w; (b). Pentru orice C, z
n
z;
(c). z
n
z; (d). z
n
w
n
zw; (e). [z
n
[ [z[;
(f). Daca z ,= 0 si (z
n
)
n
C

, atunci
1
z
n

1
z
si
w
n
z
n

w
z
.
3.3. Sa se arate ca:
(a). Limita unui sir de numere complexe este unica;
(b). Orice subsir al unui sir convergent de numere complexe este conver-
gent si are aceeasi limita;
(c). Orice permutare a unui sir convergent de numere complexe este con-
vergent si are aceeasi limita;
(d). Oricesir convergent denumerecomplexeeste sir fundamental (Cauchy);
60 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(e). Orice sir fundamental de numere complexe este marginit;
(f). Lema lui Cesaro n C. Orice sir marginit de numere complexe
cont ine un subsir convergent;
(g). Orice sir fundamental de numere complexe care cont ine un subsir
convergent este convergent si are aceeasi limita;
(h). Criteriul lui Cauchy. Orice sir fundamental de numere complexe
este convergent;
(i). Un sir marginit de numere complexe este convergent daca si numai
daca are un singur punct limita.
3.4. Fie (z
n
)
n
un sir de numere complexe cu proprietatea ca sirul (z
2
n
)
n
este convergent si lim
n
z
2
n
= b ,= 0. Aratat i ca sirul (z
n
)
n
este convergent daca
si numai daca exista > 0 si n
0
N, astfel ncat [z
n
+ z
m
[ , pentru orice
n, m N cu proprietatea n, m n
0
.
Rezolvare. Presupunem c a (z
n
)
n
este convergent si e a = lim
n
z
n
.
Rezult a ca a
2
= b ,= 0, de unde a ,= 0. Fie (0, [a[) si n
0
N astfel
ncat [z
n
a[ < , pentru orice n N cu proprietatea n n
0
. Deci pentru
orice n, m N cu proprietatea n, m n
0
avem c a
[[z
n
+z
m
[ 2[a[[ [z
n
+z
m
2a[ [z
n
a[ +[z
m
a[ < 2.
Prin urmare 0 < 2([a[ ) < [z
n
+ z
m
[ < 2([a[ + ) pentru orice n, m N cu
proprietatea n, m n
0
, de unde = 2([a[ ).
Reciproc, presupunem condit ia din enunt ndeplinit a si e > 0. Din
lim
n
z
2
n
= b avem ca exista m
0
N astfel nc at pentru orice n, m N cu
Siruri si serii de numere complexe 61
proprietatea n, m m
0
are loc [z
2
n
z
2
m
[ < . Deci pentru orice n, m N cu
proprietatea n, m maxn
0
, m
0
avem c a
[z
n
z
m
[ =
[z
2
n
z
2
m
[
[z
n
+z
m
[
<
1

= .
De aici deducem c a (z
n
)
n
este un sir Cauchy, deci convergent.
3.5. Fie (z
n
)
n
si (w
n
)
n
doua siruri de numere complexe convergente n C
la z si respectiv w. Aratat i ca:
(a).
z
0
+z
1
+... +z
n
n + 1
z; (b).
[z
0
[
2
+[z
1
[
2
+... +[z
n
[
2
n + 1
[z[
2
;
(c).
z
0
w
n
+z
1
w
n1
+... +z
n1
w
1
+z
n
w
0
n + 1
zw;
(d). Daca (
n
)
n
R

+
satisface

n=0

n
= +, atunci

0
z
0
+
1
z
1
+... +
n
z
n

0
+
1
+... +
n
z.
Rezolvare. (a).

Intruc at z
n
= x
n
+ iy
n
z = x + iy dac a si numai
dac a x
n
x si y
n
y, aplic and teorema lui Stolz - Cesaro (din cazul real)
avem c a
z
0
+z
1
+... +z
n
n + 1
=
x
0
+x
1
+... +x
n
n + 1
+i
y
0
+y
1
+... +y
n
n + 1
x +iy =z.
(b).

Intruc at z
n
z, [z
n
[ [z[ si [z
n
[
2
[z[
2
, de unde cu teorema
Stolz - Cesaro obt inem c a
[z
0
[
2
+[z
1
[
2
+... +[z
n
[
2
n + 1
[z[
2
.
(c). Din (a) rezult a c a
z
0
+z
1
+... +z
n
n + 1
w zw. Deoarece w
n
w
este echivalent cu [w
n
w[ 0, din (b) avem c a
62 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
[w
0
w[
2
+[w
1
w[
2
+... +[w
n
w[
2
n + 1
0.

In continuare, cu inegalitatea Cauchy - Schwarz - Buniakowski obt inem c a

z
0
w
n
+z
1
w
n1
+... +z
n1
w
1
+z
n
w
0
n + 1
zw

=
=

z
0
(w
n
w) +z
1
(w
n1
w) +... +z
n1
(w
1
w) +z
n
(w
0
w)
n + 1
+
+
z
0
+z
1
+...z
n
n + 1
w zw

z
0
(w
n
w) +... +z
n
(w
0
w)
n + 1

+
+

z
0
+z
1
+... +z
n
n + 1
w zw

_
[z
0
[
2
+[z
1
[
2
+... +[z
n
[
2
n + 1
_
1/2

_
[w
0
w[
2
+[w
1
w[
2
+... +[w
n
w[
2
n + 1
_
1/2
+
+

z
0
+z
1
+... +z
n
n + 1
w zw

[z[ 0 + 0 = 0.
(d).

Intruc at

n=0

n
= +, cu teorema Stolz- Cesaro obt inem ca

0
x
0
+
1
x
1
+... +
n
x
n

0
+
1
+... +
n
x si

0
y
0
+
1
y
1
+... +
n
y
n

0
+
1
+... +
n
y,
de unde deducem c a

0
z
0
+
1
z
1
+... +
n
z
n

0
+
1
+... +
n
=

0
x
0
+
1
x
1
+... +
n
x
n

0
+
1
+... +
n
+
+i

0
y
0
+
1
y
1
+... +
n
y
n

0
+
1
+... +
n
x +iy = z.
3.6. Fie (z
n
)
n
C si w
n
=
1
n
(z
1
+z
2
+ +z
n
), n N

. Aratat i ca:
(a). Daca z
n
a C, atunci w
n
a;
Siruri si serii de numere complexe 63
(b). Daca (w
n
)
n
converge n C, atunci z
n
/n 0.
Rezolvare. (a).Dac a a = 0, atunci pentru orice > 0 exista n
0
N

astfel nc at pentru orice n N

cu proprietatea n n
0
avem c a [z
n
[ < /2.
Fie m N

astfel nc at
1
m
[z
1
+ z
2
+ + z
n
0
[ < /2. Atunci pentru orice
n N cu proprietatea n maxm, n
0
avem c a
[w
n
[
1
n
[z
1
+z
2
+ +z
n
0
[ +
1
n
[z
n
0
+1
+ +z
n
[

1
m
[z
1
+z
2
+ +z
n
0
[ +
1
n
([z
n
0
+1
[ + +[z
n
[) <
<

2
+
1
n
(n n
0
)

2
=
n
0
2n
< ,
de unde deducem c a w
n
0. Daca a ,= 0, din z
n
a 0 si din cele de mai
sus, rezulta c a
w
n
a =
1
n
(z
1
+z
2
+ +z
n
na) =
(z
1
a) + + (z
n
a)
n
0
de unde w
n
a.
(b). Convergent a n C a sirului (w
n
)
n
implic a,
w
n+1
w
n
0 si
w
n
n + 1
0.
Apoi din egalitatea
w
n+1
w
n
=
1
n + 1
(z
1
+z
2
+ +z
n
+z
n+1
)
1
n
(z
1
+z
2
+ +z
n
) =
=
z
n+1
n + 1

1
n(n + 1)
(z
1
+z
2
+ +z
n
) =
z
n+1
n + 1

w
n
n + 1
, n N

,
rezult a c a
z
n+1
n + 1
0.
64 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
3.7. Teorema lui Mertens. Aratat i ca daca seriile

n=0
z
n
,

n=0
w
n
de
numere complexe sunt convergente si au sumele z, respectiv w si cel put in
una din ele este absolut convergenta, atunci seria produs

n=0
_
n

k=0
z
k
w
nk
_
este
convergenta si are suma egala cu zw.
Rezolvare. Presupunem ca seria

n=0
z
n
este absolut convergenta si e
K =

n=0
[z
n
[. Cu notat iile
s
n
=
n

k=0
z
k
z =

n=0
z
n
, t
n
=
n

k=0
w
k
w =

n=0
w
n
,
u
n
=
n

k=0
z
k
w
nk
, v
n
=
n

k=0
u
k
, r
n
= w t
n
,
avem c a
v
n
= u
0
+u
1
+... +u
n
= z
0
w
0
+ (z
0
w
1
+z
1
w
0
) +... + (z
0
w
n
+z
1
w
n1
+
+... +z
n
w
0
) = z
0
(w
0
+w
1
+... +w
n
) +z
1
(w
0
+w
1
+... +w
n1
)+
+... +z
n
w
0
= z
0
t
n
+z
1
t
n1
+... +z
n
t
0
=
= z
0
(w r
n
) +z
1
(w r
n1
) +... +z
n
(w r
0
) =
= ws
n
(z
0
r
n
+z
1
r
n1
+... +z
n
r
0
).
Trebuie s a arat am ca
v
n
= ws
n
(z
0
r
n
+z
1
r
n1
+... +z
n
r
0
) zw.

Intruc at s
n
z, este sucient s a ar at am c a z
0
r
n
+z
1
r
n1
+... +z
n
r
0
0.
Fie > 0. Din t
n
w rezult a c a r
n
0. Deci exist a n
1
N

astfel nc at
Siruri si serii de numere complexe 65
pentru orice n N cu proprietatea n n
1
avem ca [r
n
[ <

2K
. Convergent a
seriei

n=0
z
n
implic a z
n
0. Prin urmare exista n
2
N

astfel nc at pentru
orice n N cu proprietatea n n
2
avem c a
[z
n
[ <

2([r
0
[ +[r
1
[ +... +[r
n
1
[)
.
Atunci pentru orice n N cu proprietatea n n
1
+n
2
avem c a

k=0
z
k
r
nk

k=0
r
k
z
nk

k=0
[r
k
[[z
nk
[ =
=
n
1
1

k=0
[r
k
[[z
nk
[ +
n

k=n
1
[r
k
[[z
nk
[ <
<
n
1
1

k=0
[r
k
[

2([r
0
[ +[r
1
[ +... +[r
n
1
[)
+
n

k=n
1

2K
[z
nk
[ <
<

2([r
0
[ +[r
1
[ +... +[r
n
1
[)
n
1
1

k=0
[r
k
[ +

2K

n=0
[z
n
[

2
+

2K
K = ,
deoarece
n
1
1

k=0
[r
k
[ = [r
0
[ +[r
1
[ +... +[r
n
1
1
[ [r
0
[ +[r
1
[ +... +[r
n
1
1
[ +[r
n
1
[.
3.8. Teorema lui Cauchy. Aratat i ca daca seriile

n=0
z
n
,

n=0
w
n
de numere
complexe sunt absolut convergente si au sumele z, respectiv w, atunci seria
produs

n=0
_
n

k=0
z
k
w
nk
_
este absolut convergenta si are suma egala cu zw.
Rezolvare.

Intruc at seriile

n=0
[z
n
[,

n=0
[w
n
[ sunt convergente, conform teoremei
lui Mertens, seria

n=0
_
n

k=0
[z
k
[[w
nk
[
_
este convergent a. Din

n=0

k=0
z
k
w
nk

n=0
_
n

k=0
[z
k
[[w
nk
[
_
< ,
66 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
n baza criteriului comparat iei, obt inem c a seria produs

n=0
_
n

k=0
z
k
w
nk
_
este absolut convergent a. Aplicand teorema lui Mertens obt inem c a seria
produs are suma egal a cu zw.
3.9. Teorema lui Abel. Aratat i ca daca seriile

n=0
z
n
,

n=0
w
n
de numere
complexe sunt convergente si au sumele z, respectiv w, iar seria produs

n=0
_
n

k=0
z
k
w
nk
_
este convergenta si are suma , atunci = zw.
Rezolvare. Cu notat iile de la 3.7, ntruc at s
n
z si t
n
w, folosind
3.5 (c), avem ca
s
0
t
n
+s
1
t
n1
+... +s
n
t
0
n + 1
zw.
Fie n N. Din v
n
=
n

j=0
z
j
t
nj
(relat ie aratat a n rezolvarea lui 3.7) rezult a c a
v
0
+v
1
+... +v
n
= z
0
t
0
+
z
0
t
1
+z
1
t
0
+
z
0
t
2
+z
1
t
1
+z
2
t
0
+
.........................................
z
0
t
n
+z
1
t
n1
+... +z
n
t
0
=
= t
0
(z
0
+z
1
+... +z
n
) +t
1
(z
0
+z
1
+... +z
n1
) +... +t
n
z
0
=
= t
0
s
n
+t
1
s
n1
+... +t
n
s
0
.

In nal, obt inem c a


lim
n
v
n
= lim
n
v
0
+v
1
+... +v
n
n + 1
= lim
n
t
0
s
n
+t
1
s
n1
+... +t
n
s
0
n + 1
=zw.
3.10. Fie sirurile (t
n
)
n
R si (z
n
)
n
C.
Siruri si serii de numere complexe 67
(a). Criteriul lui Dirichlet. Aratat i ca daca (t
n
)
n
este monoton descres-
cator si convergent la zero, iar (s
n
)
n
este marginit, unde s
n
:= z
1
+ z
2
+ ... +
z
n
, n N

, atunci seria

n=1
t
n
z
n
este convergenta.
(b). Criteriul lui Abel. Aratat i ca daca (t
n
)
n
este monoton si marginit,
iar seria

n=1
z
n
converge, atunci si seria

n=1
t
n
z
n
converge.
(c). Aratat i ca daca exista > 0 astfel ncat seria

n=1
n

z
n
converge,
atunci si seria

n=1
z
n
converge.
Rezolvare. (a). Fie w
n
=t
1
z
1
+ t
2
z
2
+ ... + t
n
z
n
, n N

si r > 0 astfel
ncat [s
n
[ r pentru orice n N

. Fie k, n N

. Din z
n
=s
n
s
n1
rezult a c a
w
n+k
w
n
= t
n+k
s
n+k
t
n+1
s
n
+
k1

j=1
(t
n+j
t
n+j+1
)s
n+j
,
de unde [w
n+k
w
n
[ 2rt
n+1
. De aici deducem c a (w
n
)
n
este sir Cauchy, deci
convergent. Prin urmare seria

n=1
t
n
z
n
este convergent a.
(b). Analiz am cazul (t
n
)
n
cresc ator, cazul (t
n
)
n
descresc ator tratandu-se
analog. Evident t
n
t, unde t = sup
nN
t
n
, iar (tt
n
)
n
este monoton descresc ator
si convergent la zero.
Din convergent a seriei

n=1
z
n
rezult a c a (s
n
)
n
este sir m arginit.

In baza
punctului (a) seria

n=1
(t t
n
)z
n
este convergent a.

In nal, seria

n=1
t
n
z
n
converge, ind diferent a a doua serii convergente

n=1
t
n
z
n
=

n=1
tz
n

n=1
(t t
n
)z
n
.
(c). Armat ia din enunt rezult a din faptul ca

n=1
z
n
=

n=1
(n

z
n
)/n

si
68 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
din (b), deoarece pentru > 0 sirul (1/n

)
n
este monoton descrescator si
convergent la zero.
3.11. Fie (t
n
)
n
C astfel ncat t
n
0 si

n=1
[t
n
t
n+1
[ < , si e
(z
n
)
n
C astfel ncat (s
n
)
n
C, denit prin
s
n
:= z
1
+z
2
+... +z
n
, n N

,
este marginit. Aratat i ca urmatoarele serii sunt convergente:
(a).

n=1
t
n
z
n
(b).

n=1
1
n

e
in
, > 0, , 2Z;
(c).

n=1
_
1 +
1
2
+... +
1
n
_
z
n
n
.
Indicat ie. (a). Fie w
n
= t
1
z
1
+t
2
z
2
+...+t
n
z
n
, n N

si r > 0 astfel ncat


[s
n
[ r pentru orice n N

. Pentru n, k N

cu k 2, din z
n+1
= s
n+1
s
n
rezult a c a
w
n+k
w
n
= t
n+k
s
n+k
t
n+1
s
n
+
k1

j=1
(t
n+j
t
n+j+1
)s
n+j
,
de unde [w
n+k
w
n
[ r
_
[t
n+k
[ +[t
n+1
[ +
n+k1

j=n+1
[t
j
t
j+1
[
_
.

Intruc at t
n
0 si

n=1
[t
n
t
n+1
[ < , pentru orice > 0 exist a n
0
N

astfel
ncat pentru orice n N cu proprietatea n n
0
si orice k N

cu k 2,
avem ca [t
n
[ <

3r
si
n+k1

j=n+1
[t
j
t
j+1
[ <

3r
. Atunci din evaluarea precedenta
obt inem c a [w
n+k
w
n
[ < pentru orice n N cu proprietatea n n
0
si orice
k N

.
(b). Armat ia rezulta din criteriul lui Dirichlet deoarece
_
1
n

_
n
este
Siruri si serii de numere complexe 69
monoton descrescator si convergent la zero pentru > 0, iar
s
n
= e
i
+e
i2
+... +e
in
=
sin(n/2)
sin(/2)
e
i(n+1)/2
, n N

este marginit de 1/[ sin(/2)[, ntrucat , 2Z.


(c). Convergent a seriei rezult a din criteriul lui Dirichlet deoarece
t
n
=
1
n
_
1 +
1
2
+... +
1
n
_
, n N

este un sir monoton descresc ator si convergent la zero.


3.12. Aratat i ca urmatoarele serii sunt absolut convergente:
(a).

n=1
(2n 1)!
(n!)
2
z
n
1 +z
n
, daca [z[
1
4
;
(b).

n=1
z(z + 1)...(z +n)
n!
, daca Rez < 1;
(c).

n=1
2
n
n!
(z + 1)(z + 3)...(z + 2n + 1)
, daca Rez > 1.
Indicat ie. Pentru (b) si (c) se utilizeaza criteriul lui Raabe - Duhamel
de convergent a absoluta care arma ca dac a lim
n
n
_
[z
n
[
[z
n+1
[
1
_
= > 1,
atunci seria

n=1
z
n
converge absolut. Justicam convergent a seriei (a). Pentru
[z[ = 1, din [1 + z
n
[ 1 + [z
n
[ = 2, pentru orice n N

, avem c a

n=1
(2n 1)!
(n!)
2
[z
n
[
[1 +z
n
[

n=1
(2n 1)!
(n!)
2
, ultima serie ind divergent a. Pentru
[z[ , = 1, cu criteriul raportului al lui d
t
Alembert avem ca
lim
n
[z
n+1
[
[z
n
[
= lim
n
2n(2n + 1)
(n + 1)
2

z +z
n+1
1 +z
n+1

=
_

_
4[z[, [z[ < 1
4, [z[ > 1.
70 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Deci seria (a) converge absolut pentru [z[ <
1
4
. Dac a [z[ =
1
4
, atunci

n=1
(2n 1)!
(n!)
2

e
int
4
n
+e
int

n=1
(2n 1)!
(n!)
2
1
4
n
1
,
de unde convergent a seriei date, deoarece seria majorant a este convergent a n
baza criteriului lui Raabe - Duhamel.
3.13. Fie

n=1
z
n
o serie convergenta de numere complexe. Aratat i ca sunt
convergente si seriile:
(a).

n=1
n + 1
n
z
n
; (b).

n=1
n

nz
n
; (c).

n=1
_
1 +
1
n
_
n
z
n
.
Indicat ie. Convergent a seriilor rezult a din criteriul lui Abel. De exemplu
n cazul (b) avem c a pentru orice n N cu proprietatea n 3,
n+1

n + 1
n

n
=
__
1 +
1
n
_
n
1
n
_
1/[n(n+1)]
<
_
e
n
_
1/[n(n+1)]
< 1.
3.14. Teorema lui Dirichlet. Aratat i ca daca seria de numere complexe

n=0
z
n
este absolut convergenta si are suma z, atunci pentru orice permutare
: NNseria

n=0
z
(n)
este de asemenea absolut convergentasi are tot suma z.
Rezolvare. Fie : N N o permutare. Evident, pentru orice n N
si m = max(0), (1), . . . , (n) avem c a
n

k=0
[z
(k)
[
m

j=0
[z
j
[.
De aici si din faptul c a seria

n=0
z
n
este absolut convergent a rezult a ca sirul
_
n

k=0
[z
(k)
[
_
n
este m arginit de S =

n=0
[z
n
[, de unde deducem c a seria

n=0
z
(n)
este absolut convergent a. Acum pentru orice nN punem
s
n
= z
0
+z
1
+ +z
n
si t
n
= z
(0)
+z
(1)
+ +z
(n)
.
Siruri si serii de numere complexe 71
Din faptul ca seria

n=0
z
n
este absolut convergenta rezult a ca pentru orice > 0
exist a n
0
N astfel nc at pentru orice k N

avem c a
k

j=1
[z
n
0
+j
[ < /2 si [z s
n
0
[ < /2.
Permutarea ind o biject ie, exist a m
0
N astfel nc at, pentru orice n N cu
proprietatea n m
0
avem ca 0, 1, . . . , n
0
(0), (1), . . . , (n). Atunci
pentru orice n N cu proprietatea n m
0
,
t
n
s
n
0
=
n

k=0
z
(k)

n
0

k=0
z
k
=
n

k=0
(k)>n
0
z
(k)
,
de unde [t
n
s
n
0
[ < /2. Prin urmare pentru orice n N cu proprietatea
n m
0
avem c a
[t
n
z[ [t
n
s
n
0
[ +[s
n
0
z[ < ,
care arata c a

n=0
z
(n)
=

n=0
z
n
.
4 Funct ii complexe elementare
4.1. Aratat i ca urmatoarele serii de numere complexe sunt absolut
convergente pe C:
(a). Exponent iala complexa: e
z
:=

n=0
z
n
n!
;
(b). Cosinus complex: cos z :=

n=0
(1)
n
z
2n
(2n)!
;
(c). Sinus complex: sin z :=

n=0
(1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
;
(d). Cosinus hiperbolic complex: ch z :=

n=0
z
2n
(2n)!
;
(e). Sinus hiperbolic complex: sh z :=

n=0
z
2n+1
(2n + 1)!
.
Indicat ie. Pentru z ,= 0 seriile din enunt sunt absolut convergente, n
baza criteriului raportului.
4.2. Aratat i ca au loc egalitat ile:
(a). e
z+w
= e
z
e
w
, z, w C; (b). e
iz
= cos z +i sin z, z C;
(c). e
0
= 1; (d). e
z
,= 0, z C;
(e). (e
z
)
1
= e
z
, z C; (f). e
iz
= cos z i sin z, z C;
(g). e
z
= e
x
(cos y +i sin y), z = x +iy C;
(h). e
z
= e
z
, z C; (i). e
z
= ch z + sh z, z C;
(j). e
z
= e
a

n=0
(z a)
n
n!
, z, a C.
Rezolvare. (c) este evident a, iar (i) este imediat a. Pentru orice k N
avem c a i
4k
= 1, i
4k+1
= i, i
4k+2
= 1 si i
4k+3
= i.
Deci (b) si (f) rezult a din reprezent arile
e
iz
=

n=0
(iz)
n
n!
si e
iz
=

n=0
(iz)
n
n!
.
Funct ii complexe elementare 73
Seriile e
z
si e
w
ind absolut convergente, cu teorema lui Cauchy obt inem
c a seria e
z
e
w
este absolut convergent a.

In plus,
e
z
e
w
=
_

n=0
z
n
n!
__

n=0
w
n
n!
_
=

n=0
_
n

k=0
z
k
k!
w
nk
(n k)!
_
=
=

n=0
_
1
n!
n

k=0
n!z
k
w
nk
k!(n k)!
_
=

n=0
_
1
n!
n

k=0
C
k
n
z
k
w
nk
_
=
=

n=0
1
n!
(z +w)
n
= e
z+w
,
de unde (a). Acum avem ca 1 = e
0
= e
zz
= e
z
e
z
, de unde (e). Evident e
z
=
e
x+iy
= e
x
e
iy
= e
x
(cos y+i sin y), adic a (g), si e
z
= e
xiy
= e
x
e
iy
= e
x
(cos y
i sin y), adic a (h). (d) se justica prin reducere la absurd. Presupunem e
z
= 0,
adic a e
x
cos y = 0 si e
x
sin y = 0. Rezult a cos y = 0 si sin y = 0 care este n
contradict ie cu cos
2
y + sin
2
y = 1.

In ne, (j) este imediat a ntruc at e
z
=
e
a
e
za
= e
a

n=0
(z a)
n
n!
.
4.3. Aratat i ca pentru orice z, w C au loc relat iile:
(a). sin z =
e
iz
e
iz
2i
; (b). cos z =
e
iz
+e
iz
2
;
(c). sh z =
e
z
e
z
2
; (d). ch z =
e
z
+e
z
2
;
(e). sin(z) = sin z; (f). cos(z) = cos z;
(g). sh (z) = sh z; (h). ch (z) = ch z;
(i). sin
2
z + cos
2
z = 1; (j). ch
2
z sh
2
z = 1;
(k). sin(iz) = ish z; (l). cos(iz) = ch z;
(m). sh (iz) = i sin z; (n). ch (iz) = cos z;
(o). sin z = sin z; (p). cos z = cos z;
(q). sh z = sh z; (r). ch z = ch z;
74 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(s). sin(z w) = sin z cos w cos z sin w;
(t). cos(z w) = cos z cos w sin z sin w;
(u). ch (z w) = ch z ch w sh z sh w;
(v). sh (z w) = sh z ch w ch z sh w.
Rezolvare. Din e
iz
= cos z + i sin z si e
iz
= cos z i sin z prin scadere si
adunare rezult a (a) si (b). Analog din e
z
= ch z + sh z si e
z
= ch z sh z
rezult a (c) si (d). Evident, (e) rezult a din (a), (f) din (b), (g) din (c) si (h)
din (d). Prin calcul
sin
2
z + cos
2
z =
_
e
iz
e
iz
2i
_
2
+
_
e
iz
+e
iz
2
_
2
= 1,
de unde (i) si analog
ch
2
z sh
2
z =
_
e
z
+e
z
2
_
2

_
e
z
e
z
2
_
2
= 1,
adic a (j).

In continuare, din (a) si (c) rezult a (k) si (m), iar din (b) si (d)
rezult a (l) si (n). Relat iile (o),(p),(q) si (r) se verica simplu. De exemplu
(r),
ch z =
e
z
+e
z
2
=
e
z
+e
z
2
= ch z.

In ne, avem c a
sin z cos w cos z sin w =
e
iz
e
iz
2i
e
iw
+e
iw
2

e
iz
+e
iz
2
e
iw
e
iw
2i
=
e
i(zw)
e
i(zw)
2i
= sin(z w),
adic a (s). Analog se justic a (t), (u), (v).
4.4. Vericat i ca pentru orice z C au loc relat iile:
Funct ii complexe elementare 75
(a). sin
_
z +

2
_
= cos z; (b). sin (z +) = sin z;
(c). sin(z + 2n) = sin z, n Z; (d). cos
_
z +

2
_
= sin z;
(e). cos(z +) = cos z; (f). cos(z + 2n) = cos z, n Z;
(g). e
z +i2n
= e
z
, n Z; (h). sh
_
z +
i
2
_
= i ch z;
(i). ch
_
z +
i
2
_
= i sh z; (j). sh (z +i) = sh z;
(k). ch (z +i) = ch z; (l). sh (z + 2ni) = sh z, n Z;
(m). ch (z + 2ni) = ch z, n Z.
Indicat ie. Armat iile (a), (b), (c), (d), (e) si (f) rezult a utiliz and
relat iile (s), (t), (u) si (v) de la exercit iul precedent. Evident, e
z+i2n
=
e
z
e
i2n
= e
z
(cos 2n + i sin 2n) = e
z
, de unde (g). Pentru relat iile (h), (i),
(j), (k), (l) si (m) folosim relat iile (a), (b), (c) si (d) din exercit iul precedent.
Evident, (g) arata ca funct ia exponent iala este periodica de perioada 2i,
iar (c) si (f), respectiv (m) si (l), arata ca funct iile sin si cos, respectiv ch si
sh , sunt periodice de perioada 2, respectiv 2i.
4.5. Fie z = x +iy C. Aratat i ca:
(a). Re sin z = sin x ch y, Imsin z = cos x sh y;
(b). Re cos z = cos x ch y, Imcos z = sin x sh y;
(c). Re sh z = sh x cos y, Im sh z = ch x sin y;
(d). Re ch z = ch x ch y, Im ch z = sh x sh y;
(e). [ sin z[
2
= ch
2
y cos
2
x = sin
2
x + sh
2
y =
1
2
(ch 2y cos2x);
(f). [ cos z[
2
= ch
2
y sin
2
x = cos
2
x + sh
2
y =
1
2
(ch 2y + cos 2x);
(g). [sh z[
2
= ch
2
x cos
2
y = sin
2
y + sh
2
y;
76 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(h). [ch z[
2
= ch
2
x sh
2
y = cos
2
y + sh
2
x.
Indicat ie. (a). Avem c a
sin z = sin(x +iy) = sin x cos(iy) + sin(iy) cos x = sin x ch y +i sh y cos x.
(d). Evident,
ch z = ch (x +iy) = ch x ch (iy) + sh x sh (iy) = ch x cos y +i sh x sin y.
Analog se veric a (b) si (c). Pentru relat iile (e), (f), (g) si (h) t inem seama
de armat iile (a), (b), (c), (d) si de formulele
cos
2
a + sin
2
a = 1 si ch
2
a sh
2
a = 1, a R.
De exemplu, pentru (f) avem c a
[ cos z[
2
= cos
2
x ch
2
y + sin
2
x sh
2
y = cos
2
x ch
2
y + sin
2
x(ch
2
y 1) =
=ch
2
y sin
2
x=
1
2
(1 + ch 2y)
1
2
(1 cos 2x)=
1
2
(ch 2y + cos 2x).
Daca z = x +iy C

atunci mult imea Argz := t R : z = [z[e


it

se numeste argumentul lui z. Mult imea (, ]Arg z are un singur element.


Acesta se noteaza cu arg z si se numeste argumentul principal al lui z C

.
4.6. Aratat i ca:
Funct ii complexe elementare 77
(a). Daca z = x +iy C

, atunci arg z este dat de:


arg z =
_

_
0 x > 0, y = 0
arctg
y
x
x > 0, y > 0

2
x = 0, y > 0
+ arctg
y
x
x < 0, y > 0
x < 0, y = 0
+ arctg
y
x
x < 0, y < 0

2
x = 0, y < 0
arctg
y
x
x > 0, y < 0;
(b). Arg z = arg z + 2k : k Z, z C

;
(c). Arg (zw) = Arg z + Arg w, z, w C

;
(d). Arg (1/z) = Arg z, z, w C

;
(e). Arg (z/w) = Arg z Arg w, z, w C

;
(f). z = [z[(cos t +i sin t), z C

, t arg z;
(g). Arg z = Arg z, z C

.
Indicat ie. Se veric a prin calcul.
4.7. Fie z, w C

. Aratat i ca:
(a). [z +w[ = [z[ +[w[ daca si numai daca Arg z = Arg w;
(b). [z +w[ = [[z[[w[[ daca si numai daca Arg z = +Arg w.
Rezolvare. Fie z = x +iy, w = u +iv C

.
78 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(a). Succesiv avem echivalent ele
[z +w[ = [z[ +[w[ [z +w[
2
= ([z[ +[w[)
2

zz +ww + 2Re(wz) = [z[


2
+[w[
2
+ 2[z[[w[
xu +yv = [z[[w[
x
[z[
u
[w[
+
y
[z[
v
[w[
= 1
cos(arg z) cos(arg w) + sin(arg z) sin(arg w) = 1
cos(arg zarg w)= 1arg zarg w=2k, kZ
Arg z = Arg w.
(b). Analog avem ca
[z +w[ = [[z[ [w[[ [z +w[
2
= ([z[ [w[)
2

zz +ww + 2Rezw = [z[


2
+[w[
2
2[z[[w[
xu +yv = [z[[w[
x
[z[
u
[w[
+
y
[z[
v
[w[
= 1
cos(arg z) cos(arg w) + sin(arg z) sin(arg w) = 1
cos(arg zarg w)=1arg zarg w=(2k+1), kZ
Arg z = + Arg w.
4.8. (a). Aratat i ca pentru orice z = x +iy C au loc relat iile:
(a.1). [e
z
[ = e
x
; (a.2). [ exp(e
z
)[ = exp(e
x
cos y);
(a.3). arg e
z
= y 2k, daca y ((2k 1), (2k + 1)] , k Z.
(b). Aratat i ca pentru orice z = x +iy C

au loc relat iile:


(b.1). Re
_
e
1/z
_
= e
x/[z[
2
cos (y/z
2
) ;
Funct ii complexe elementare 79
(b.2). Im
_
e
1/z
_
= e
x/[z[
2
sin (y/[z[
2
) ;
(b.3). arg e
1/z
=
_

y
[z[
2
, [z[ 1

y
[z[
2
2k ,
[z[ (0, 1), k Z,

y
[z[
2
2k (, ] .
Rezolvare. Dac a t R, atunci
[e
it
[ = [ cos t +i sin t[ =
_
cos
2
t + sin
2
t = 1.
Din e
z
=e
x+iy
=e
x
e
iy
=e
x
(cos y + i sin y) avem ca [e
z
[ =[e
x
[[e
iy
[ =e
x
, de unde
(a.1).
Evident Re e
z
=e
x
cos y =e
Re z
cos(Im z) si Im e
z
=e
x
sin y =e
Re z
sin(Im z).
Deoarece [e
z
[ = e
Re z
, avem ca [ exp(e
z
)[ = exp(Re e
z
) = exp(e
x
cos y), de unde
(a.2).

Intruc at Re(1/z) = x/[z[


2
si Im(1/z) = y/[z[
2
, din cele de mai sus rezult a
c a Re (e
1/z
) = e
Re(1/z)
cos (Im (1/z)) = e
x/[z[
2
cos (y/[z[
2
)
si Im
_
e
1/z
_
= e
Re(1/z)
sin (Im (1/z)) = e
x/[z[
2
sin (y/[z[
2
) ,
de unde (b.1) si (b.2).
Justic am n continuare armat ia (a.3). Fie y (, ]. Dac a y = /2
atunci Re e
xi/2
= 0 si Im e
xi/2
= e
x
, de unde arg e
xi/2
= /2.
Dac a y (, ] /2 , atunci
Im e
x+iy
Re e
x+iy
=
e
x
sin y
e
x
cos y
= tg y.
Calculul lui arg e
z
se face conform tabelului de mai jos.
80 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
y Re e
x +iy
Im e
x +iy
arg e
x +iy
y (, /2) < 0 < 0 + arctg (tg y) =
= + (y +) = y
y = /2 = 0 < 0 /2
y (/2, 0) > 0 < 0 arctg (tg y) = y
y = 0 > 0 = 0 0
y (0, /2) > 0 > 0 arctg (tg y) = y
y = /2 = 0 > 0 /2
y (/2, ) < 0 > 0 + arctg (tg y) =
= + ( +y) = y
y = < 0 = 0

In concluzie, dac a y (, ] atunci arg e


x+iy
= y.

In cazul general, dac a
y ((2k 1), (2k + 1)] , k Z, atunci exista un singur y
0
(, ] astfel
ncat y = y
0
+ 2k. Rezult a c a y 2k = y
0
= arg e
x+iy
0
= arg e
x+i(y
0
+2k)
=
arg e
x+iy
si armat ia (a.3) este demonstrata.
Acum (b.3) este o consecint a a lui (a.3).

Intr-adev ar, daca [z[ 1, atunci
y/[z[
2
(1, 1) (, ), de unde arg e
1/z
= y/[z[
2
.

In cazul 0 < [z[ < 1,
expresia y/[z[
2
poate n valoare absolut a oricat de mare, dar n acest caz
exist a k Z astfel ncat y/[z[
2
((2k 1), (2k + 1)] , de unde arg e
1/z
=
y/[z[
2
2k.
4.9. Sa se arate ca:
(a). Au loc formulele lui Moivre:
(cos x i sin x)
n
= cos nx i sin nx, x R, n Z;
Funct ii complexe elementare 81
(b).
_
1 +itg x
1 itg x
_
n
=
1 +itg nx
1 itg nx
, x R, n Z;
(c). [e
ix
e
iy
[ [x y[, x, y R; (e). [1 e
ix
[ = 2

sin
x
2

, x R;
(d). 1 e
ix
= 2i sin
x
2
e
i
x
2
, x R;
(f). arg(1 e
ix
) =
_

_
x
2
2k,
x
2
(2k, (2k + 1))
x +
2
2k,
x
2
((2k 1), 2k),
x R, x ,= 2k, k Z.
Rezolvare (a). Din formulele lui Euler e
ix
= cos x i sin x avem c a
(cos x i sin x)
n
= (e
ix
)
n
= e
inx
= cos nx i sin nx.
(b). Egalitatea cerut a este o consecint a a formulelor lui Moivre.
(c). Din e
ix
e
iy
= cos x cos y +i(sin x sin y) =
= 2 sin
x +y
2
sin
x y
2
+ 2i cos
x +y
2
sin
x y
2
=
= 2i sin
x y
2
_
cos
x +y
2
+i sin
x +y
2
_
= 2i sin
x y
2
e
i
x+y
2
,
rezult a c a
[e
ix
e
iy
[ = 2

sin
x y
2

x y
2

= [x y[.
(d). Folosind calculul precedent obt inem c a
1 e
ix
= e
i0
e
ix
= 2i sin
0 x
2
e
i
0+x
2
= 2i sin
x
2
e
i
x
2
.
(e). Evaluarea modulului se obt ine direct din identitatea (d).
82 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(f). Dac a x = 2k, k Z, atunci 1 e
ix
= 0, iar dac a x ,= 2k, k Z,
atunci 1 e
ix
= 1 cos x i sin x si
Im(1 e
ix
)
Re(1 e
ix
)
=
sin x
1 cos x
= ctg
x
2
= tg
_
x
2


2
_
.
De aici rezult a ca dac a
x
2
(2k, (2k +1)), atunci
x
2
2k
_

2
,

2
_
,
de unde
arg(1e
ix
)=arctg
Im(1e
ix
)
Re(1e
ix
)
=arctg
_
tg
_
x
2


2
__
=
x
2
2k,
iar daca
x
2
((2k 1), 2k), atunci
x +
2
2k
_

2
,

2
_
, de unde
arg(1 e
ix
) = arg(1 +e
i(x+)
) = arctg
Im
_
1 +e
i(x+)
_
Re (1 +e
i(x+)
)
=
= arctg
sin(x +)
1 + cos(x +)
= arctg
_
tg
_
x +
2
__
=
x +
2
2k.
4.10. Aratat i ca :
(a). T := z C

: [z[ = 1 este subgrup multiplicativ al lui C

.
(b). Aplicat ia : (R, +) (T, ) denita prin (t) = e
it
, t R este un
morsm de grupuri cu proprietatea Ker = 2Z.
Rezolvare. (a). Pentru z, w T avem ca zw T, deoarece [zw[ =
[z[[w[ = 1 si z
1
= 1/z T, ntruc at [z
1
[ = 1/[z[ = 1.
(b). Din [e
it
[ = 1 rezulta ca (t) T pentru orice t R. Evident
(t +s) = e
i(t+s)
= e
it+is
= e
it
e
is
= (t)(s), t, s R. Prin urmare
Ker = t R [ (t) = 1 = t R [ e
it
= 1 = 2Z.
Funct ii complexe elementare 83
4.11. Fie x, y, z R astfel ncat sin x + sin y + sin z = 0 si cos x + cos y +
cos z = 0. Aratat i ca:
sin 2x + sin 2y + sin 2z = 0 si cos 2x + cos 2y + cos 2z = 0.
Rezolvare. Pun and z
1
= cos x +i sin x, z
2
= cos y +i sin y si z
3
= cos z +
i sin z avem ca z
1
+ z
2
+ z
3
= 0; 1/z
1
= z
1
= cos x i sin x, 1/z
2
= z
2
=
cos y i sin y si 1/z
3
= z
3
= cos z i sin z, de unde 2 cos x = z
1
+ 1/z
1
,
2 cos y = z
2
+ 1/z
2
si 2 cos z = z
3
+ 1/z
3
. Rezult a c a
0 = cos x + cos y + cos z =
1 +z
2
1
2z
1
+
1 +z
2
2
2z
2
+
1 +z
2
3
2z
3
=
=
z
1
z
2
+z
2
z
3
+z
3
z
1
+z
1
z
2
z
3
(z
1
+z
2
+z
3
)
2z
1
z
2
z
3
=
z
1
z
2
+z
2
z
3
+z
3
z
1
2z
1
z
2
z
3
.
Deci z
1
z
2
+ z
2
z
3
+ z
3
z
1
= 0, de unde z
2
1
+ z
2
2
+ z
2
3
= (z
1
+ z
2
+ z
3
)
2
2(z
1
z
2
+
z
2
z
3
+z
3
z
1
) = 0.

In nal
0 = z
2
1
+z
2
2
+z
2
3
= (cos x +i sin x)
2
+ (cos y +i sin y)
2
+ (cos z +i sin z)
2
=
= cos 2x + cos 2y + cos 2z +i(sin 2x + sin 2y + sin 2z),
care este echivalent a cu
cos 2x + cos 2y + cos 2z = 0 si sin 2x + sin 2y + sin 2z = 0.
Funct iile tg : D C C, respectiv ctg : E C C denite prin
tg z =
sin z
cos z
, z D = C
_
(2k + 1)

2
C : k Z
_
,
respectiv ctg z =
cos z
sin z
, z E = C Z,
se numesc tangenta complexa, respectiv cotangenta complexa.
84 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
4.12. Sa se arate ca:
(a). tg (z) = tg z, ctg (z) = ctg z;
(b). tg
_

2
z
_
= ctg z, ctg
_

2
z
_
= tg z;
(c). tg ( z) = tg z, ctg ( z) = ctg z;
(d). tg (z +n) = tg z, ctg (z +n) = ctg z, n Z;
(e). tg (u v) =
tg u tg v
1 tg utg v
, ctg (u v) =
1 tg utg v
tg u tg v
;
(f). tg k = 0, ctg
2k + 1
2
= 0, k Z;
(g). Re tg z =
sin 2x
cos 2x + ch 2y
, Imtg z =
sh 2y
cos 2x + ch 2y
,
z = x +iy ,=
2k + 1
2
, k Z;
(h). Re ctg z =
sin 2x
ch 2y cos 2x
, Imctg z =
sh 2y
ch 2y cos 2x
,
z = x +iy ,= k, k Z;
(i). [tg z[
2
=
ch 2y cos 2x
ch 2y + cos 2x
, z = x +iy ,=
2k + 1
2
, k Z;
(j). [ctg z[
2
=
ch 2y + cos 2x
ch 2y cos 2x
, z = x +iy ,= k, k Z;
(k). tg z = tg z, ctg z = ctg z;
(l). Daca A=
_
z C : Re z
_

2
,

2
__

2
+iy C : y R

_
,
atunci tg : A C i, i este o biject ie;
(m). Daca B = z C : Re z (0, ) + iy C : y R

, atunci
ctg : B C i, i este o biject ie.
Indicat ie. Armat iile (a), (b), (c), (d), (e) si (f) sunt imediate.

In
Funct ii complexe elementare 85
continuare avem c a
tg z =
sin z
cos z
=
sin x ch y +i cos x sh y
cos x ch y i sin x sh y
=
=
(sin x ch y +i cos x sh y)(cos x ch y +i sin x sh y)
cos
2
x ch
2
y + sin
2
x sh
2
y
=
=
cos x sin x(ch
2
y sh
2
y) +i sh y ch y(cos
2
x + sin
2
x)
cos
2
x ch
2
y + (1 cos
2
x) sh
2
y
=
=
sin x cos x +i sh y ch y
cos
2
x + sh
2
y
=
sin 2x +i sh 2y
cos 2x + ch 2y
,
de unde rezult a egalit at ile (g). Armat ia (h) se justica analog, iar (i) si (j)
rezult a din (g) si respectiv (h). Pentru (k) avem c a
tg z =
_
sin z
cos z
_
=
sin z
cos z
=
sin z
cos z
= tg z,
ctg z =
_
1
tg z
_
=
1
tg z
=
1
tg z
= ctg z.
Dac a w Ci, i, atunci din w = tg z =
1
i
e
2iz
1
e
2iz
+ 1
rezult a c a e
2iz
=
i w
i +w
,
de unde avem ca Im 2iz = 2x (, ] si z ,=

2
. De aici rezult a (l), iar (m)
rezult a din (l) si (b).
Funct iile th : D C C, respectiv cth : E C C denite prin
th z =
sh z
ch z
, z D = C (2k + 1)

2
i C : k Z,
respectiv cth z =
ch z
sh z
, z E = C iZ, E = C iZ
se numesc tangenta hiperbolica complexa, respectiv cotangenta hiperbolica
complexa.
4.13. Sa se arate ca:
86 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(a). th (z) = th z, cth (z) = cth z;
(b). tg (iz) = i th z, ctg (iz) = i cth z;
(c). th (u v) =
th u th v
1 th uth v
, cth (u v) =
cth ucth v 1
cth v cth u
;
(d). th ki = 0, cth
2k + 1
2
i = 0, k Z;
(e). th (z +ki) = th z, cth (z +ki) = cth z, k Z;
(f). Re th z =
sh 2x
ch 2x + cos 2y
, Imth z =
sin 2y
ch 2x + cos 2y
,
z = x +iy D;
(g). Re cth z =
sh 2x
ch 2x cos 2y
, Imcth z =
sin 2y
ch 2x cos 2y
,
z = x +iy E;
(h). [th z[
2
=
ch 2x cos 2y
ch 2x + cos 2y
, z = x +iy D;
(i). [cth z[
2
=
ch 2x + cos 2y
ch 2x cos 2y
, z = x +iy E;
(j). cth z = cth z, th z = th z;
(k). Daca A =
_
z C : Imz
_

2
,

2
__

_
x +i

2
C : x R

_
,
atunci th : A C 1, 1 este o biject ie.
(l). Daca B = z C : Imz (0, )x +i C : xR

, atunci
cth : B C 1, 1 este o biject ie.
4.14. Fie z
n
, z C x R : x 0, z
n
= r
n
e
i
n
, z = re
i
cu
n
,
(, ). Aratat i ca z
n
z daca si numai daca r
n
r si
n
.
Rezolvare. Dac a r
n
r si
n
, atunci din continuitatea funct iilor
(reale) cosinus si sinus rezult a ca
z
n
= r
n
cos
n
+ir
n
sin
n
r cos +ir sin = z.
Funct ii complexe elementare 87
Reciproc, din z
n
z avem c a [z
n
[ [z[, adica r
n
r. Deoarece
z
n
z dac a si numai daca Re z
n
Re z si Im z
n
Im z, rezult a c a
sin
n
sin si cos
n
cos . Din cos
n
cos , obt inem mai nt ai,
cos
2

n
2
cos
2

2
si apoi, cos

n
2
cos

2
, ntruc at

n
2
,

2

_

2
,

2
_
, de
unde sin

n
2
=
sin
n
2 cos

n
2

sin
2 cos

2
= sin

2
si tg

n
2
tg

2
. Rezult a c a

n
2
= arctg
_
tg

n
2
_
arctg
_
tg

2
_
=

2
, deoarece funct ia arctg : R
_

2
,

2
_
este continu a.
4.15. Aratat i ca pentru orice z C, e
z
= lim
n
_
1 +
z
n
_
n
.
Rezolvare. Dac a z = x +iy C atunci
r
n
=

1 +
z
n

_
1 +
x
n
_
2
+
_
y
n
_
2
=

1 +
x
2
+y
2
+ 2nx
n
2
.

Intruc at Re
_
1 +
z
n
_
= 1 +
x
n
si Im
_
1 +
z
n
_
=
y
n
, exista n
0
N

astfel ncat
pentru orice n N cu proprietatea n n
0
,

n
= arg
_
1 +
z
n
_
= arg
y
n
1 +
x
n
= arctg
y
x +n
.
Fie n N cu proprietatea n n
0
. Rezult a c a
_
1 +
z
n
_
n
=
_
r
n
e
i
n
_
n
= r
n
n
e
in
n
.
Acum observam c a r
n
n
=
_
1 +
x
2
+y
2
+2nx
n
2
_
n
2
=
=
_

_
_
1 +
x
2
+y
2
+ 2nx
n
2
_
n
2
x
2
+y
2
+2nx
_

_
2n
2
x+n(x
2
+y
2
)
2n
2
e
x
.
88 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Cu regula lui l
t
H opital se arata ca lim
t
t arctg
y
x +t
= y. Rezult a c a n
n
=
narctg
y
x +n
y.

In nal obt inem c a
lim
n
_
1 +
z
n
_
n
= lim
n
r
n
n
e
in
n
= e
x
e
iy
= e
x+iy
= e
z
.
4.16. (a). Aratat i ca aplicat ia C z e
z
C

este o surject ie de la C
pe C

.
(b). Pentru n Z denim banda orizontala:
B
n
:= z = x +iy C : (2n 1) < y (2n + 1).
Aratat i ca aplicat ia B
n
z e
z
C

este o biject ie de la B
n
pe C

.
Rezolvare. (a) si (b). Mai nt ai arat am ca daca w = u+iv C

, atunci
ecuat ia w = e
z
are solut ii n C.

Intr-adev ar, deoarece ecuat ia u + iv = e
x+iy
este echivalent a cu sistemul u = e
x
cos y si v = e
x
sin y, avem ca u
2
+v
2
= e
2x
,
de unde
x =
1
2
ln(u
2
+v
2
) = ln(u
2
+v
2
)
1/2
= ln [w[.
Deci u = [w[ cos y si v = [w[ sin y, adic a cos y =
u
[w[
si sin y =
v
[w[
, de unde
y Arg w. Prin urmare pentru orice w C

ecuat ia w = e
z
are solut ii n C,
de unde (a).
Pentru a justica (b), trebuie s a arat am c a pentru orice w C

ecuat ia
w = e
z
are o singur a solut ie n B
n
. Din cele de mai sus, rezult a c a solut iile
ecuat iei precedente sunt de forma z = x + iy = ln [w[ + iy cu y Arg w.
Folosind periodicitatea funct iilor cosinus si sinus si faptul ca Arg w (, ]
se reduce la un singur punct, deducem c a ecuat ia w = e
z
are o singur a solut ie
n B
n
, pentru orice w xat n C

.
Funct ii complexe elementare 89
Funct ia multiforma Log : C

T(C) denita prin


Log z := ln [z[ +iArg z, z C

se numeste logaritmul complex, iar funct ia Log


n
: C

B
n
denita prin
Log
n
z := ln [z[ +i(arg z + 2n), z C

n Z,
se numeste determinarea de ordinul n a logaritmului complex.
Determinarea Log
0
se noteaza prin ln si se numeste determinarea prin-
cipala a logaritmului complex.
4.17. (a). Aratat i ca pentru orice n Z funct iile
B
n
z e
z
C

si C

z Log
n
z B
n
sunt inverse una alteia, adica
Log
n
exp = 1
B
n
si exp Log
n
= 1
C
.
(b). Aratat i ca daca z, w C

, atunci:
(b.1). Log (zw) = Log z + Log w; (b.2). Log z
k
= kLog z, kZ;
(b.3). Log
1
w
= Log w; (b.4). Log
z
w
= Log z Log w;
(b.5). Log z = ln [z[ iArg z = Log z.
Rezolvare. (a). Dac a z B
n
, atunci arg e
z
= y 2n, de unde
Log
n
e
z
=ln [e
z
[ +i(arg e
z
+ 2n)=ln e
x
+i(y 2n + 2n)=x +iy =z.
Reciproc, daca z C

, atunci exista n Z cu y B
n
, de unde
exp(Log
n
z) = exp(ln [z[ +i(arg z + 2n)) = e
ln [z[ +i(arg z + 2n)
=
90 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
= e
ln [z[
[cos(arg z + 2n) +i sin(arg z + 2n)] =
= [z[(cos(arg z) +i sin(arg z)) = z.
(b). Evident
Log z + Log w = ln [z[ +iArg z + ln [w[ +iArg w =
= ln [z[[w[ +i(Arg z + Arg w) = ln [zw[ +iArg (zw) = Log (zw),
de unde (b.1). Din Arg
1
w
= Arg w rezult a c a
Log
1
w
= ln
1
[w[
+iArg
1
w
= ln [w[ iArg w = Log w
de unde (b.3). Armat ia (b.2) rezult a succesiv prin induct ie din (b.1) pentru
k N si respectiv din (b.3) pentru k Z N. Evident
Log
z
w
= Log z
1
w
= Log z + Log
1
w
= Log z Log w,
de unde (b.4). Armat ia (b.5) este evident a.
4.18. (a). Aratat i ca aplicat ia
C

z arg z (, ]
este continua pe mult imea Cx R : x 0 si nu este continua pe mult imea
x R : x < 0.
(b). Aratat i ca pentru n Z, funct ia C x R : x 0 z
Log
n
z

B
n
este continua.
Funct ii complexe elementare 91
Rezolvare. (a). Fie a un punct arbitrar xat n mult imea
(, 0) = x R : x < 0. Consider am sirurile z
n
= a + iy
n
, w
n
= a iy
n
cu y
n
> 0 si y
n
0. Evident z
n
,= w
n
pentru orice n N.

Intruc at
arg z
n
= + arctg
y
n
a
= arg a
si arg w
n
= + arctg
y
n
a
,= arg a,
rezult a c a aplicat ia z arg z nu este continu a pe (, 0).
Acum e z
0
= a +ib un punct arbitrar xat n C x R : x 0. Dac a
ab ,= 0, atunci din denit ia argumentului principal si din operat ii cu funct ii
continue deducem c a funct ia z arg z este continu a n z
0
. Dac a a = 0 si
b > 0 atunci
lim
zz
0
arg z = lim
x0,x>0
yb
arctg
y
x
= arctg (+) =

2
= arg z
0
si
lim
zz
0
arg z = lim
x0,x<0
yb
arctg
y
x
+ = + arctg () =

2
=

2
= arg z
0
.

In cazul a = 0 si b < 0 avem ca


lim
zz
0
arg z = lim
x0,x<0
yb
_
+ arctg
y
x
_
=
= + arctg (+) = +/2 = /2 = arg z
0
si lim
zz
0
arg z = lim
x0,x>0
yb
arctg
y
x
= arctg () =

2
= arg z
0
.

In ne pentru a > 0 si b = 0 avem c a


lim
zz
0
arg z = lim
xa
y0,y>0
arctg
y
x
= arctg 0 = 0 = arg z
0
92 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
si lim
zz
0
arg z = lim
xa
y0,y<0
arctg
y
x
= arctg 0 = 0 = arg z
0
.
(b). Armat ia rezult a din denit ia lui Log
n
si din armat ia de la punctul
precedent (a), folosind operat ii cu funct ii continue.
Fie a C, n Z si funct ia p
a,n
: C

C denita prin
p
a,n
(z) := exp(aLog
n
z) = e
a(ln [z[ +i(arg z + 2n))
, z C

.
Funct ia multiforma p
a
: C

T(C) denita prin


p
a
(z) = p
a,n
(z) C : n Z, z C

se numeste funct ia putere de exponent a, iar funct ia p


a,n
se numeste
determinarea de ordinul n a funct iei putere p
a
.
Mult imea p
a
(z) se noteaza cu z
a
sau exp(aLog z) = e
aLog z
.
4.19. (a). Sa se arate ca pentru z C

si a, b C au loc relat iile:


(a.1). z
a
z
b
= z
a+b
; (a.2).
1
z
b
= z
b
; (a.3). (z
a
)
b
= z
ab
;
(a.4). Log z
a
= aLog z; (a.5).
z
a
z
b
= z
ab
;
(a.6). z
1/n
= [z[
1/n
exp
i(arg z + 2k)
n
, n N

si k = 0, 1, 2, ..., n 1.
(b). Aratat i ca daca n Z, atunci funct ia
C x R : x 0 z p
a,n
(z) C
este continua.
Rezolvare. (a). Avem c a
z
a
z
b
= e
aLog z
e
bLog z
= e
(a +b)Log z
= z
a+b
,
Funct ii complexe elementare 93
de unde (a.1). Evident, pe de o parte,
z
b
= e
bLog z
= e
b (Log z)
= e
bLog
1
z
=
_
1
z
_
b
,
iar pe de alta parte,
1
z
b
=
1
e
bLog z
= e
bLog z
= z
b
,
de unde (a.2).

In continuare avem c a
z
a
z
b
= z
a
1
z
b
= z
a
z
b
= z
ab
,
de unde (a.5). Evident din
exp Log
n
= 1
B
n
, Log
n
exp = 1
C
si z
a
= exp(aLog z)
rezult a c a Log z
a
= aLog z,
de unde (a.4). Acum (a.3) se justica astfel
z
ab
= e
abLog z
= e
a (Log z) b
= e
(
Log z
a
)
b
= e
bLog z
a
= (z
a
)
b
.
Pentru n N

xat si k Z avem c a
z
1/n
= e
(ln [z[+i(arg z+2k))/n
= e
ln [z[
1/n
e
i
arg z+2k
n
= [z[
1/n
e
i
arg z+2k
n
si t in and seama de faptul ca exponent iala complexa este periodic a de perioada
2i, n mod necesar, k 0, 1, 2, ..., n 1, de unde (a.6).
(b). Armat ia rezult a din 4.18(b), folosind operat ii cu funct ii continue.
4.20. Calculat i:
(a). (1 +i)

i
; (b). (i
i
)
i
; (c). (i
i
)
1+i
; (d).

i
; (e). (1 i)

1+i
.
94 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Avem ca (i
i
)
i
= i
1
=
1
i
= i, deci (b).

In continuare,
Log (1i)=ln [1i[+i(arg(1 i)+2n)=ln

2+i
_

4
+ 2n
_
, nZ;
Log i = ln [i[ +i(arg i + 2n) = i
_

2
+ 2n
_
, n Z.

Intruc at

i =
1 +i

2
si

1 +i =
__

2 + 1
2
+i
_

2 1
2
_
,
rezult a c a (1 +i)

i
= e

iLog (1 +i)
= e

1+i

2
(
ln

2+i
(

4
+2n
))
, n Z,
adic a (a).

In continuare avem c a
(i
i
)
1+i
= i
1+i
= i
1
i
i
= ie
iLog i
= ie

2
+2n
)
, n Z,
adic a (c). De asemenea,
(1 i)

1+i
= e

1+iLog (1i)
= e
(a+ib)
(
ln

2+i
(

4
+2n
))
, n Z,
unde a =

2 + 1
2
si b =

2 1
2
,
adic a (e).

In ne, deoarece

i
= e

iLog

i
si
Log

i =
_

_
i
_

4
+ 2n
_
, n Z
i
_

3
4
+ 2n
_
, n Z,
avem c a

i
= e

iLog

i
=
_

_
e
1+i

2
i
_

4
+ 2n
_
,

i =
1 +i

2
, n Z
e

1+i

2
i
_

3
4
+ 2n
_
,

i =
1 +i

2
, n Z,
adic a (d).
5 Ecuat ii, identitat i si aplicat ii
5.1. Aratat i ca pentru orice x, y R are loc relat ia
[ sin(x +iy)[ = [ sin x + sin iy[.
Rezolvare. Avem ca
[ sin(x +iy)[
2
=[ sin x cos iy+cos x sin iy[
2
=[ sin x ch y+i cos x sh y[
2
=
= sin
2
x ch
2
y + cos
2
x sh
2
y = sin
2
x ch
2
y + (1 sin
2
x) sh
2
y =
= sin
2
x(ch
2
y sh
2
y) + sh
2
y = sin
2
x + sh
2
y =
= [ sin x +i sh y[
2
= [ sin x + sin iy[
2
.
5.2. Rezolvat i n C ecuat iile:
(a). sin z = 0; (b). cos z = 0; (c). sh z = 0;
(d). ch z = 0; (e). sin z = 2; (f). sin z =
4i
3
;
(g). sh z =
i
3
; (h). ch z =
1
3
; (i). cos z =
3 +i
4
;
(j). cos z = 3.
Rezolvare (a). Fie z = x +iy C. Din sin z = (e
iz
e
iz
)/2i = 0
rezult a ca e
iz
= e
iz
sau e
2iz
= 1, adic a e
2y
e
2ix
= 1, de unde e
2y
cos 2x = 1 si
e
2y
sin 2x = 0.

Intruc at e
2y
> 0, deducem ca sin 2x = 0, deci 2x = k, k Z.
96 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezult a ca cos 2x = cos k = (1)
k
, deci e
2y
cos 2x = 1 devine (1)
k
= e
2y
>
0, de unde k = 2j. Acum din 1 = e
2y
avem c a y = 0. Prin urmare solut iile
ecuat iei sin z = 0 sunt numerele complexe z = j, j Z.
(b). Ca mai sus, ecuat ia cos z = (e
iz
+ e
iz
)/2 = 0 este echivalent a cu
ecuat ia e
2iz
= 1, care la r andul ei este echivalent a cu sistemul e
2y
cos 2x =
1 si e
2y
sin 2x = 0. Deducem ca sin 2x = 0 si cos 2x = e
2y
< 0, de unde
2x = (2k +1) si y = 0. Prin urmare solut iile ecuat iei cos z = 0 sunt numerele
complexe z = (2k + 1)/2, k Z.
(c). Din sh z = i sin(iz) = 0 rezulta c a iz = j, j Z, de unde z =
ij = ik, k Z.
(d). Din ch z = cos(iz) = 0 rezulta c a iz = (2j + 1)/2, j Z, de unde
z = i(2j + 1)/2 = i(2k + 1)/2, k Z.
(e). Ecuat ia sin z = (e
iz
+ e
iz
)/2i = 2 este echivalent a cu ecuat ia e
iz

e
iz
= 4i, adic a e
2iz
4ie
iz
1 = 0, de unde (e
iz
2i)
2
= 3. Deci e
iz
=
i(2

3), adic a e
y
cos x + ie
y
sin x = i(2

3), care este echivalent a cu


sistemul e
y
cos x = 0 si e
y
sin x = 2

3. Rezulta ca, cos x = 0 si sin x =


e
y
(2

3) > 0, deci x = (4k +1)/2, k Z si y = ln(2

3). Prin urmare


solut ia ecuat iei sin z = 2 este z = (4k + 1)/2 i ln(2

3), k Z.
(f). Ecuat ia sin z = 4i/3, adic a (e
iz
e
iz
)/2i = 4i/3 este echivalent a
cu ecuat ia 3e
2iz
+ 8e
iz
3 = 0, care are r adacinile e
iz
= 3, si e
iz
= 1/3.

In continuare, ecuat ia e
iz
= 3 este echivalenta cu sistemul e
y
sin x = 0 si
e
y
cos x = 3, care are solut iile x = (2k +1), k Z si y = ln 3; iar ecuat ia
e
iz
= 1/3 este echivalenta cu sistemul e
y
sin x = 0 si e
y
cos x = 1/3, care are
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 97
solut iile x = 2k, k Z si y = ln 3. Prin urmare solut iile ecuat iei sin z = 4i/3
sunt z = (2k + 1) i ln 3 si z = 2k +i ln 3, k Z.
(g). Ecuat ia (e
z
e
z
)/2 = i/3 devine e
2z
2ie
z
/3 1 = 0, de unde
e
z
= 2

2/3 + i/3. Deci e


x
cos y = 2

2/3 si e
x
sin y = 1/3. Ridic and la
p atrat si adun and avem ca e
2x
= 1, de unde x = 0 si tg y =

2/4.
(h). Din (e
z
+ e
z
)/2 = 1/3 rezult a c a e
2z
2e
z
/3 + 1 = 0, de unde
e
z
= 1/3 i2

2/3. Prin urmare e


x
cos y = 1/3 si e
x
sin y = 2

2/3. Ca mai
sus gasim ca x = 0 si tg y = 2

2.
(i). Din (e
iz
+ e
iz
)/2 = (3 + i)/4 rezult a c a e
2iz
(3 + i)e
iz
/2 + 1 = 0,
de unde e
iz
= (1 i)/2 si e
iz
= 1 + i. Rezult a sistemele e
y
cos x = 1/2;
e
y
sin x = 1/2 si e
y
cos x = 1; e
y
sin x = 1. Solut iile primului sistem sunt
date de e
2y
= 1/2, tg x = 1, iar ale celui de-al doilea de e
2y
= 1, tg x = 1.
Obt inem, z = /4 +k +i ln 2/2 si z = /4 +k, k Z.
(j). Din (e
iz
e
iz
)/2 = 3 rezult a ca e
2iz
6e
iz
+ 1 = 0, de unde e
iz
=
3 2

2. Deci e
y
cos x = 3 2

2 si e
y
sin x = 0. Obt inem, x = 2k, k Z
si y = ln(3 2

2), deci z = 2k +i ln(3 2

2), k Z.
5.3. Rezolvat i ecuat ia: cos z + sin z = 2, z C.
Rezolvare. Din
e
iz
+e
iz
2
i
e
iz
e
iz
2
= 2
rezult a c a (1 i)e
2iz
4e
iz
+ 1 +i = 0, de unde
e
iz
= (

2 1)
1 +i

2
= (

2 1)
_
cos

4
+i sin

4
_
.
Prin urmare e
iz
= (

2 1)e
i/4
= e
ln(

21)
e
i/4
= e
ln(

21)+i/4
, de unde
98 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
iz = ln(

2 1) +i/4 +i2k, k Z.

In nal,
z = /4 + 2k i ln(

2 1), k Z.
5.4. Sa se arate ca pentru orice x R au loc identitat ile:
(a). A(x) :=
n

k=1
sin kx=
_

_
sin
nx
2
sin
n + 1
2
x
sin
x
2
, x , 2Z
0 , x 2Z;
(b). B(x) :=
n

k=1
cos kx =
_

_
sin
nx
2
cos
n + 1
2
x
sin
x
2
, x , 2Z
n , x 2Z;
(c). C(x) :=
1
2
+
n

k=1
cos kx =
_

_
sin
2n + 1
2
x
2 sin
x
2
, x , 2Z
2n + 1
2
, x 2Z;
(d). D(x):=
n

k=1
k sin kx=
_

_
(n+1) sin nxnsin(n+1)x
4 sin
2
x
2
, x , 2Z
0 , x 2Z;
(e). E(x):=
n

k=1
k cos kx=
_

_
(n+1)cos nxncos(n+1)x1
4 sin
2
x
2
, x , 2Z
n(n+1)
2
, x 2Z;
(f). F(x):=
n

k=1
cos
2
kx=
_

_
n
2
+
sin nx cos(n+1)x
2 sin x
, x , Z
n , x Z;
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 99
(g). G(x):=
n

k=1
sin
2
kx=
_

_
n
2

sin nx cos(n+1)x
2 sin x
, x , Z
0 , x Z;
(h). H(x) :=
n

k=1
cos
3
kx =
1
4
(B(3x) + 3B(x)) ;
(i). I(x) :=
n

k=1
sin
3
kx =
1
4
(3A(x) A(3x)) .
Rezolvare. (a) si (b). Pun and z = cos x+i sin x = e
ix
, n baza formulelor
lui Moivre avem ca z
k
= cos kx +i sin kx = e
ikx
, de unde rezulta ca
B(x) +iA(x)=z +z
2
+... +z
n
= z(1 +z +... +z
n1
)=
_

_
z
1 z
n
1 z
z ,=1
n, z =1.
Evident pentru x = 2j, j Z avem c a z = 1, de unde A(2j) = 0 si
B(2j) = n, iar pentru x ,= 2j, j Z avem c a z ,= 1, de unde
B(x) +iA(x) = e
ix
1 e
inx
1 e
ix
= e
ix
1 cos nx i sin nx
1 cos x i sin x
=
=e
ix
2 sin
2
nx
2
2i sin
nx
2
cos
nx
2
2 sin
2
x
2
2i sin
x
2
cos
x
2
=
= e
ix
2i sin
nx
2
_
cos
nx
2
+i sin
nx
2
_
2i sin
x
2
_
cos
x
2
+i sin
x
2
_
=
e
ix
sin
nx
2
e
i
nx
2
sin
x
2
e
i
x
2
=
=
sin
nx
2
sin
x
2
e
i
n+1
2
x
=
sin
nx
2
cos
n + 1
2
x
sin
x
2
+i
sin
nx
2
sin
n + 1
2
x
sin
x
2
.
(c).

Intruc at C(x) =
1
2
+ B(x), egalitatea cerut a este evident a pentru
100 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
x = 2j, j Z, iar pentru x ,= 2j, j Z avem c a
C(x) =
1
2
+
sin
nx
2
cos
n + 1
2
x
sin
x
2
=
sin
x
2
+ 2 sin
nx
2
cos
n + 1
2
x
2 sin
x
2
=
=
sin
x
2
+ sin
_
nx
2
+
n + 1
2
x
_
+ sin
_
nx
2

n + 1
2
x
_
2 sin
x
2
=
=
sin
x
2
+ sin
2n + 1
2
x + sin
_
x
2
_
2 sin
x
2
=
sin
2n + 1
2
x
2 sin
x
2
.
(d) si (e). Pentru x = 2j, j Z avem, sin kx = 0 si cos kx = 1, de unde
D(2j) = 0 si E(2j) =
n

k=1
k =
n(n + 1)
2
. Pentru x ,= 2j, j Z observ am c a
D(x) = B
t
(x) si E(x) = A
t
(x). Efectu and calculele nt ai obt inem c a
D(x) = B
t
(x) =
_
_
_
_
sin
nx
2
cos
n + 1
2
x
sin
x
2
_
_
_
_
t
=
=
_
_
_
_
sin
2n + 1
2
x sin
x
2
2 sin
x
2
_
_
_
_
t
=
_
_
_
_
1
2

sin
2n + 1
2
x
2 sin
x
2
_
_
_
_
t
=
=
2n + 1
2
_
cos
2n + 1
2
x
_
2 sin
x
2
cos
x
2
sin
2n + 1
2
x
4 sin
2
x
2
=
=
sin
2n + 1
2
x cos
x
2
sin
x
2
cos
2n + 1
2
x 2nsin
x
2
cos
2n + 1
2
x
4 sin
2
x
2
=
=
sin
_
2n + 1
2
x
x
2
_
n(sin(n + 1)x sin(nx))
4 sin
2
x
2
=
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 101
=
sin nxnsin(n+1)x+nsin nx
4 sin
2
x
2
=
(n+1) sin nxnsin(n+1)x
4 sin
2
x
2
.
Apoi avem ca
E(x) = A
t
(x) =
_
_
_
_
sin
nx
2
sin
n + 1
2
x
sin
x
2
_
_
_
_
t
=
=
_
sin
2
nx
2
ctg
x
2
+sin
nx
2
cos
nx
2
_
t
=
_
1cos nx
2
ctg
x
2
+
1
2
sin nx
_
t
=
=
1
2
_
_
_nsin nxctg
x
2

1 cos nx
2 sin
2
x
2
+ncos nx
_
_
_ =
=
1
4 sin
2
x
2
_
cos nx 1 + 2nsin
x
2
sin nx cos
x
2
+ 2nsin
2
x
2
cos nx
_
=
=
1
4 sin
2
x
2
_
cos nx 1 + 2nsin
x
2
_
sin nx cos
x
2
+ sin
x
2
cos nx
__
=
=
1
4 sin
2
x
2
_
cos nx 1 + 2nsin
x
2
sin
2n + 1
2
x
_
=
=
1
4 sin
2
x
2
_
cos nx1+n
_
cos
_
2n+1
2
x
x
2
_
cos
_
2n+1
2
x+
x
2
___
=
=
1
4 sin
2
x
2
(cos nx 1 +ncos nx ncos(n + 1)x) =
=
(n + 1) cos nx ncos(n + 1)x 1
4 sin
2
x
2
.
(f) si (g). Din cos
2
kx = (1 + cos 2kx)/2 rezulta ca F(x) = n/2 + B(2x),
iar din sin
2
kx = (1 cos 2kx)/2 rezulta c a G(x) = n/2 B(2x).
(h) si (i). Armat iile din enunt sunt imediate, deoarece cos 3 = 4 cos
3

3 cos si respectiv sin 3 = 3 sin 4 sin


3
, R.
102 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
5.5. Rezolvat i ecuat ia tg z = z, stiind ca este un parametru real.
Indicat ie. Pentru z = x +iy ,=

2
+k, k Z, avem ca
tg z =
sin x ch y+i cos x sh y
cos x ch yi sin x sh y
=
sin x cos x+i sh y ch y
cos
2
x(1+sh
2
y)+(1cos
2
x)sh
2
y
=
=
sin 2x +i sh 2y
cos 2x + ch 2y
,
de unde
sin 2x
cos 2x + ch 2y
= x,
sh 2y
cos 2x + ch 2y
= y.

In cazul y = 0 ecuat ia devine tg x = x, iar n cazul x = 0 ecuat ia devine


th y = y, ecuat ii ale c aror solut ii se pot determina (eventual prin metoda
grac a).

In cazul xy ,= 0, din relat iile de mai sus obt inem ca
sin 2x
2x
=
sh 2y
2y
=

2
.

Intruc at pentru x ,= 0,

sin 2x
2x

< 1, iar pentru y ,= 0,

sh 2y
2y

> 1, deducem c a,
n acest caz, ecuat ia tg z = z este imposibila.
5.6. Fie z = x +iy C. Sa se arate ca:
(a). [e
z
[ e
[z[
; (b). [1 e
z
[ e
[z[
1 [z[e
[z[
;
(c). Daca 0 < [z[ < 1, atunci (3 e)[z[ < [1 e
z
[ < (e 1)[z[;
(d). [sh y[ [ sin z[ ch y; (e). [sh y[ [ cos z[ ch y;
(f). Daca x
_
0,

2
_
, atunci x < 2tg
x
2
< tg x;
(g). Daca x
_

4
,

4
_
, atunci [tg z[ 1;
(h). Daca a (, ), n N, atunci

sin az
sin z

ch ay
ch y
, pentru z = n +
1
2
+iy;
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 103
(i). Daca a (, ), n N, atunci

sin az
sin z

ch a (n + 1/2)
sh (n + 1/2)
, pentru z = x +i (n + 1/2) .
Rezolvare. (a). Din x [z[ rezult a c a [e
z
[ = e
x
e
[z[
.
(b).

Intruc at pentru orice n N

are loc
1
n!

1
(n 1)!
, rezult a c a
[1 e
z
[ =

n=1
z
n
n!

n=1
[z[
n
n!
= e
[z[
1 =
= [z[

n=1
[z[
n1
n!
[z[

n=1
[z[
n1
(n 1)!
= [z[e
[z[
.
(c).

Intruc at din 0 < [z[ < 1 rezulta [z[
n1
< 1, avem c a
[1 e
z
[ =

n=1
z
n
n!

n=1
[z[
n
n!
= [z[

n=1
[z[
n1
n!
< [z[

n=1
1
n!
= [z[(e 1).
Din acelasi motiv avem si

n=2
[z[
n1
n!
<

n=2
1
n!
= e 2,
de unde (3 e)[z[ = [z[(1 (e 2)) < [z[
_
1

n=2
[z[
n1
n!
_
<
< [z[
_
1

n=2
z
n1
n!

_
[z[

n=2
z
n1
n!

[z[

1 +

n=2
z
n1
n!

= [z[

n=1
z
n1
n!

n=1
z
n
n!

= [e
z
1[.
(d) si (e). Inegalit at ile cerute se bazeaz a pe [ sin z[
2
= ch
2
y cos
2
x =
sin
2
x+sh
2
y si [ cos z[
2
= ch
2
ysin
2
x = cos
2
x+sh
2
y.

Intr-adev ar, din ch y > 0


104 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
si ch
2
y [ sin z[
2
, rezult a c a, ch y [ sin z[, care este a doua inegalitate din
(d), iar prima rezult a astfel
[ sin z[ =
_
sin
2
x + sh
2
y
_
sh
2
y = [sh y[.
Inegalit at ile din (e) se justica analog.
(f). Evident, din x
_
0,

2
_
rezult a c a
x
2
< tg
x
2
si tg
x
2
(0, 1), deci
0 < 1 tg
2
x
2
< 1, de unde
tg x =
2tg
x
2
1 tg
2
x
2
> 2tg
x
2
.
(g). Avem c a 2x
_

2
,

2
_
, deci cos 2x [0, 1], de unde
[tg z[
2
=
ch 2y cos 2x
ch 2y + cos 2x

ch 2y
ch 2y + cos 2x
1.
Prin urmare [tg z[ 1.
(h). Din (d) obt inem c a

sin(an +a/2 +iay)


sin(n +/2 +iy)

ch ay
[ sin(n +/2 +iy)[
=
ch ay
[ cos(n +iy)[
=
=
ch ay
[(1)
n
cos iy[
=
ch ay
[ich y[
=
ch ay
ch y
.
(i). Din (d) si (e) rezult a c a

sin (ax +ia (n + 1/2))


sin (x +i (n + 1/2))

ch a (n + 1/2)
sh (n + 1/2)
.
Fie n N, n 2 si
U
n
:=
_

k
= cos
2k
n
+i sin
2k
n
C : k = 0, 1, ..., n 1
_
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 105
mult imea radacinilor de ordinul n ale unitat ii.
5.7. Aratat i ca:
(a).
k
=
k
, k = 0, 1, ..., n 1, unde
=
1
= cos
2
n
+i sin
2
n
= e
i2/n
.
(b). (U
n
, ) este subgrup ciclic al grupului T;
Rezolvare. (a). R adacinile ecuat iei z
n
= 1 = cos 0 +i sin 0 sunt

k
=
n

cos 0 +i sin 0 = cos


0 + 2k
n
+i sin
0 + 2k
n
=
= cos
2k
n
+i sin
2k
n
, k = 0, 1, 2, ...n 1.
Din formulele lui Moivre avem c a

k
= cos
2k
n
+i sin
2k
n
=
_
cos
2
n
+i sin
2
n
_
k
=
k
,
pentru orice k = 0, 1, 2, ..., n 1.
(b). Mult imea U
n
= 1, ,
2
, ...,
n1
este subgrup multiplicativ al torului
unidimensional T, deoarece pentru orice a, b U
n
avem [a[ = 1 si ab, 1/a
U
n
.

Intr-adev ar, dac a a si b sunt dou a r adacini ale ecuat iei z
n
= 1, atunci ab
si 1/a sunt de asemenea r ad acini ale aceleeasi ecuat ii.

In plus, pentru orice
k = 0, 1, 2, ..., n 1 avem ca [
k
[ =
_
cos
2
(2k/n) + sin
2
(2k/n) = 1.
5.8. Aratat i ca radacinile de ordinul n ale unitat ii verica identitat ile:
(a).
n1

k=0

k
= 0,
n1

k=1

k
= 1; (b).
n1

k=0
[1
k
[ = 2ctg

2n
,
n1

k=1
1
1
k
=
n 1
2
;
106 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(c). 1 +z +z
2
+... +z
n1
=
n1

k=1
(z
k
) =
n1

k=1
(z
k
), z C;
(d).
n1

k=1
(1
k
) = n; (e).
n1

k=1
sin
k
n
=
n
2
n1
;
(f).
n1

k=1
sin
k
2n
=

n
2
n1
; (g).
n1

k=1
sin
k
2n + 1
=

2n + 1
2
n
;
(h). z
2n
1 = (z
2
1)
n1

k=1
_
z
2
2z cos
k
n
+ 1
_
, z C;
(i). z
2n+1
1 = (z 1)
n

k=1
_
z
2
2z cos
2k
2n + 1
+ 1
_
, z C;
(j).
n

k=1
k
k1
=
n
1
,
n

k=1
k
2

k1
=
n
2
( 1) 2n
(1 )
2
;
(k).
n1

k=1

j
k
=
_

_
n 1,
j
= 1
1,
j
,= 1
j Z,
(l).
n

k=1

km
= 0, m, n N

, n nu divide pe m.
Rezolvare. (a). Scriind prima relat ie a lui Viete pentru ecuat ia z
n
1 = 0
avem c a 1 +
1
+
2
+... +
n1
= 0, de unde armat iile din enunt .
(c). Fie f(z) = 1 +z +z
2
+... +z
n1
, z C. Avem ca
(z 1)f(z) = z
n
1 = (z 1)(z
1
)(z
2
)...(z
n1
),
de unde dup a simplicare cu z 1, rezult a c a
f(z) = (z
1
)(z
2
)...(z
n1
) = (z )(z
2
)...(z
n1
).
(d). Folosind funct ia f de mai sus obt inem c a
n = f(1) = (1
1
)(1
2
)...(1
n1
).
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 107
(b). Avem c a
1
k
= 1 cos
2k
n
i sin
2k
n
= 2 sin
2
k
n
2i sin
k
n
cos
k
n
=
= 2i sin
k
n
_
cos
k
n
+i sin
k
n
_
= 2i sin
k
n
e
ik/n
,
de unde
n1

k=0
[1
k
[ = 2
_
sin

n
+ sin
2
n
+... + sin
(n 1)
n
+ sin
n
n
_
=
= 2
sin
n
2

n
sin
n + 1
2

n
sin

2n
= 2
sin
_

2
+

2n
_
sin

2n
=
2 cos

2n
sin

2n
= 2ctg

2n
.

In continuare, cu funct ia f de la (c), deducem c a


f
t
(z) = (z
2
)(z
3
)...(z
n1
) + (z
1
)(z
3
)...(z
n1
) +...+
+(z
1
)(z
2
)...(z
n2
),
de unde
f
t
(z)
f(z)
=
1
z
1
+
1
z
2
+... +
1

n1
, pentru orice z
1
,
2
, ...,
n1
.
Pe de alta parte
f
t
(z) = 1 + 2z + +3z
2
+... + (n 1)z
n1
, z C.
Rezult a c a
n1

k=1
1
1
k
=
f
t
(1)
f(1)
=
1 + 2 + 3 +... + (n 1)
n
=
n(n 1)
2n
=
n 1
2
.
108 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(e). Ca n demonstrat ia precedent a, avem ca
n =
n1

k=1
(1
k
) =
n1

k=1
(2i) sin
k
n
e
i
k
n
=
= (2i)
n1
_
n1

k=1
sin
k
n
_
e
i

n
(1 + 2 +... + (n 1))
,
de unde
n1

k=1
sin
k
n
=
n
(2i)
n1
e
i

n
n(n1)
2
=
n
(2i)
n1
e
i
(n1)
2
=
=
n
(2)
n1
_
e
i

2
_
n1
_
e
i

2
_
n1
=
n
(2)
n1
(e
i
)
n1
=
=
n
2
n1
(1)
n1
(1)
n1
=
n
2
n1
.
(h). R adacinile ecuat iei z
2n
1 = 0 sunt

k
=
2n

1 =
2n

cos 0 +i sin 0 = cos


2k
2n
+i sin
2k
2n
=
= cos
k
n
+i sin
k
n
, k = 0, 1, 2, ..., n 1, n, n + 1, ..., 2n 1.
Observ am c a

0
= 1,
n
= 1,
2n1
=
1
,
2n2
=
2
, ...,
n+1
=
n1
.
Rezult a c a
z
2n
1 = (z
2
1)
n1

k=1
((z
k
)(z
k
))=(z
2
1)
n1

k=1
(z
2
z(
k
+
k
)+
k

k
)=
= (z
2
1)
n1

k=1
_
z
2
2z cos
k
n
+ 1
_
,
deoarece
k
+
k
= 2Re
k
= 2 cos
k
n
si
k

k
= [
k
[
2
= 1.
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 109
(i). R adacinile ecuat iei z
2n+1
1 = 0 sunt

k
=
2n+1

1 =
2n+1

cos 0 +i sin 0 = cos


2k
2n + 1
+i sin
2k
2n + 1
,
unde k = 0, 1, 2, ..., 2n. Observ am ca
0
= 1,
2nk+1
=
k
pentru orice k =
1, 2, ..., n. Ca mai sus, rezult a c a
z
2n+1
1 = (z1)
n

k=1
((z
k
)(z
k
))=(z1)
n

k=1
(z
2
z(
k
+
k
)+
k

k
)=
= (z 1)
n

k=1
_
z
2
2z cos
2k
2n + 1
+ 1
_
,
deoarece
k
+
k
= 2Re
k
= 2 cos
2k
2n + 1
si
k

k
= [
k
[
2
= 1.
(f). Din (h) avem c a
n1

k=1
_
z
2
2z cos
k
n
+ 1
_
=
z
2n
1
z
2
1
=
(z
n
1)(z
n
+ 1)
(z 1)(z + 1)
=
=
(1 +z +... +z
n1
)(z
n
+ 1)
z + 1
.
Pentru z = 1 obt inem ca
n1

k=1
_
2 2 cos
k
n
_
= n, adic a
2
n1
n1

k=1
_
2 sin
2
k
2n
_
= n.
De aici rezult a ca
_
2
n1
n1

k=1
sin
k
2n
_
2
= n, de unde egalitatea cerut a.
(g). Din (i) avem c a
n

k=1
_
z
2
2z cos
2k
2n + 1
+ 1
_
=
z
2n+1
1
z 1
= 1 +z +z
2
+... +z
2n
,
110 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
de unde pentru z = 1 obt inem c a
2n+1=
n

k=1
_
22 cos
2k
2n+1
_
=
n

k=1
2
2
sin
2
k
2n+1
=
_
2
n
n

k=1
sin
k
2n+1
_
2
,
adic a

2n + 1 = 2
n
n

k=1
sin
k
2n+1
.
(j). Deriv and relat ia 1 +z +... +z
n
=
z
n+1
1
z 1
, z ,= 1 obt inem ca
1 + 2z +... +nz
n1
=
nz
n+1
(n + 1)z
n
+ 1
(z 1)
2
, z ,= 1. (1)
Atunci pentru z = , ntruc at
n
= 1, obt inem c a
n

k=1
k
k1
=
n (n + 1) + 1
( 1)
2
=
n( 1)
( 1)
2
=
n
1
.
Din (1) prin nmult ire cu z obt inem c a
z + 2z
2
+... +nz
n
=
nz
n+2
(n + 1)z
n+1
+z
(z 1)
2
, z ,= 1,
de unde prin derivare avem c a 1 + 2
2
z +... +n
2
z
n1
=
=
[n(n+2)z
n+1
(n+1)
2
z
n
+ 1](z1) 2[nz
n+2
(n + 1)z
n+1
+z]
(z 1)
3
,
pentru orice z ,= 1. Din aceasta relat ie pentru z = , deoarece
n
= 1, rezult a
c a
n

k=1
k
2

k1
=
[n(n+2)(n+1)
2
+ 1](1)2[n
2
(n+1)+]
(1)
3
=
=
n(n + 2)( 1)
2
2n( 1)
( 1)
3
=
n(n + 2)( 1) 2n
( 1)
2
=
n
2
( 1) 2n
(1 )
2
.
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 111
(k). Pentru z ,= 1 avem c a
z +z
2
+... +z
n1
= z(1 +z +... +z
n2
) = z
z
n1
1
z 1
=
z
n
z
z 1
.
Atunci pentru z =
j
, j Z avem c a
n1

k=1

j
k
=
j
+
2j
+... +
(n1)j
=
=
j
+ (
j
)
2
+... + (
j
)
n1
=
_

_
(
j
)
n

j
1
= 1, dac a
j
,= 1
n 1, dac a
j
= 1.
(l). Dac a n nu divide pe m rezult a c a
m
,= 1. Pentru z ,= 1 avem c a
z +z
2
+... +z
n
= z(1 +z +... +z
n1
) = z
z
n
1
z 1
=
z
n+1
z
z 1
,
de unde deducem c a
n

k=1

km
=
m
+
2m
+... +
nm
=
(
m
)
n+1

m
1
=
=
(
n+1
)
m

m
1
=

m

m
1
= 0.
5.9. Aratat i ca:
(a). Ecuat ia (z + 1)
n
(z 1)
n
= 0 are numai radacini complexe, iar
acestea sunt
z
k
= ictg
k
n
, k = 1, 2, ..., n 1;
(b). Ecuat ia (z + i)
n
(z i)
n
= 0 are numai radacini reale, iar acestea
sunt z
k
= ctg
k
n
, k = 1, 2, ..., n 1;
112 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. (a). Evident z = 1 nu este solut ie a ecuat iei
(z + 1)
n
(z 1)
n
= 0. Pentru z ,= 1 avem c a
z + 1
z 1
=
k
= cos
2k
n
+i sin
2k
n
, k = 1, 2, ..., n 1.
Cazul k = 0 se exclude. Rezulta ca r adacinile ecuat iei date sunt
z
k
=
1 +
k

k
1
=
1 + cos
2k
n
+i sin
2k
n
1 + cos
2k
n
+i sin
2k
n
=
=
2 cos
2
k
n
+ 2i sin
k
n
cos
k
n
2i sin
k
n
e
i
k
n
= ictg
k
n
, k = 1, 2, ..., n 1.
(b). Evident z = i nu este rad acina a ecuat iei date. Ca mai sus, avem ca
z +i
z i
=
k
= cos
2k
n
+i sin
2k
n
, k = 1, 2, ..., n 1.
Cazul k = 0 se exclude si aici. Prin urmare r ad acinile ecuat iei date sunt
z
k
=
i(1 +
k
)
1 +
k
= ctg
k
n
, k = 1, 2, ..., n 1.
5.10. Studiat i natura seriilor urmatoare n funct ie de valorile parametrului
real :
(a).

n=1
e
i/n
n

; (b).

n=1
e
i/n
1
(n
2
+ 1)

.
Rezolvare. (a). Avem ca

n=1
e
i/n
n

n=1
cos (/n)
n

+i

n=1
sin (/n)
n

=
=

n=1
cos (/n)
n

+i

n=1
sin (/n)
/n
1
n
+1
.
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 113
Acum observam c a seria

n=1
cos (/n)
n

converge pentru > 1 (av and aceeasi


natur a cu seria

n=1
1
n

), iar seria

n=1
sin (/n)
n

converge pentru > 0 (avand


aceeasi natur a cu seria

n=1
1
n
+1
). Deci seria converge daca > 1.
(b). Deoarece

n=1
e
i/n
1
(n
2
+ 1)

n=1
cos (/n) 1
(n
2
+ 1)

+i

n=1
sin (/n)
(n
2
+ 1)

=
=

2
2

n=1
_
sin(/2n)
/2n
_
2
1
(n
2
+ 1)

1
n
2
+i

n=1
sin (/n)
/n
1
(n
2
+ 1)

1
n
,
(ca la (a)) deducem ca partea real a converge dac a > 0, iar partea imaginara
converge dac a > 1/2.

In nal avem c a seria converge daca > 0.
5.11. Gasit i determinarile funct iilor:
(a). Arcsin; (b). Arccos; (c). Arctg; (d). Arcctg;
(e). Arcsh; (f). Arcch; (g). Arcth; (h). Arccth.
Rezolvare. (a).

Intruc at sin z = (e
iz
e
iz
)/2i, ecuat ia sin z = w este
echivalent a cu e
2iz
2iwe
iz
= 1, sau echivalenta cu (e
iz
iw)
2
= 1 w
2
, de
unde e
iz
= iw

1 w
2
. Prin urmare,
Arcsin w = i Log
_
iw

1 w
2
_
, pentru orice w C.
(b). Analog, ntruc at cos z = (e
iz
+e
iz
)/2, ecuat ia cos z = w este echiva-
lent a mai nt ai cu e
2iz
2we
iz
+ 1 = 0 si apoi cu (e
iz
w)
2
= w
2
1, de unde
e
iz
= w

w
2
1 = w i

1 w
2
. Prin urmare,
Arccos w = i Log (w i

1 w
2
), pentru orice w C.
114 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(c). Ecuat ia tg z = w este echivalenta cu e
2iz
=
1 +iw
1 iw
, de unde
e
iz
=

1 +iw
1 iw
, w C i, i.
Deci
Arctg w = i Log
_
_

1 +iw
1 iw
_
_
, pentru orice w C i, i.
(d). Din ctg z = w rezult a c a e
2iz
=
iw 1
iw + 1
, de unde
Arcctg w = i Log
_
_

iw 1
iw + 1
_
_
, pentru orice w C i, i.
(e). Din sh z = w rezult a c a e
z
= w

1 +w
2
, deci
Arcsh w = Log
_
w

1 +w
2
_
, pentru orice w C.
(f). Analog, ch z = w implic a e
z
= w

w
2
1, de unde
Arcch w = Log (w

w
2
1), pentru orice w C.
(g). Din th z = w avem c a e
2z
=
1 +w
1 w
, de unde
Arcth w = Log
_
_

1 +w
1 w
_
_
, pentru orice w C 1, 1.
(h).

In ne, cth z = w implic a e
2z
=
w + 1
w 1
, de unde
Arccth w = Log
_
_

w + 1
w 1
_
_
, pentru orice w C 1, 1.
5.12. Fie H = z C : Imz > 0 si f : H C continua astfel ncat
F(x) = lim
zx
zH
f(z) exista (n C) pentru orice x R.
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 115
(a). Aratat i ca F : R C este continua pe R;
(b). Studiat i daca F este marginita si uniform continua pe R.
Rezolvare. (a). Fie x
0
R si > 0. Exist a > 0 astfel nc at pentru
orice z D(x
0
, ) H avem c a [f(z) F(x
0
)[ < /2. Pentru x D(x
0
, ) R
alegem > 0 astfel ncat D(x, ) D(x
0
, ) si [f(w) F(x)[ < /2 pentru
orice w D(x, ) H. Din cele de mai sus deducem c a daca [x x
0
[ < si
[x w[ < , atunci
[F(x) F(x
0
)[ [F(x) f(w)[ +[f(w) F(x
0
)[ < /2 +/2 = ,
de unde continuitatea lui F.
(b).

In cazul f(z) = z
2
, z H avem F(x) = x
2
, x R. Funct ia F nu este
nici marginit a si nici uniform continu a pentru c a
[x
n
y
n
[ = [(n + 1/n) (n 1/n)[ = 2/n 0,
iar [F(x
n
) F(y
n
)[ = 4 ,0.
Dac a f(z) = sin z
2
, z H, atunci F(x) = sin x
2
, x R.

In acest caz F
este marginit a, dar nu este uniform continu a pentru c a
[x
n
y
n
[ =

_
(4n + 1)/2
_
(4n 1)/2

0,
iar [F(x
n
) F(y
n
)[ = 2,0.
5.13. (a). Fie d o dreapta care trece prin origine si care face cu Ox un
unghi si M o mult ime simetrica fat a de dreapta d. Aratat i ca
z M ze
2i
M.
116 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Aratat i ca daca M este simetrica fat a de Ox si fat a de prima bisectoare,
atunci M este simetrica si fat a de Oy.
Rezolvare. (a). Dac a M este simetric a fat a de dreapta d, atunci N :=
w = ze
i
: z M este simetrica fat a de Ox. Deci w N dac a si numai
dac a w N, adic a ze
i
N ze
i
N.

Inmult ind cu e
i
obt inem
z e
i
N = M ze
2i
e
i
N = M.
(b). Din M simetric a fat a de prima bisectoare si din faptul c a unghiul pe
care l face prima bisectoare cu Ox este /4, avem c a z M ze
i/2
M.
Pe de alta parte din M simetric a fat a de Ox rezult a c a, z M z M.
Prin urmare
z M ze
i/2
= iz M i z = iz M i
_
iz
_
= z M.
Deci z M z M, de unde deducem ca M este simetric a fat a de axa
Oy.
5.14. Fie f : C C continua aditiva si multiplicativa. Aratat i ca f 0
sau f(z) = z, pentru orice z C sau f(z) = z pentru orice z C.
Rezolvare. Evident pentru orice z, w C avem c a
f(z +w) = f(z) +f(w) (1)
si
f(zw) = f(z)f(w). (2)
Din (1) pentru z = w = 0 deducem c a f(0) = 0, iar pentru z = w obt inem
c a f(2z) = 2f(z). Prin induct ie f(nz) = nf(z) pentru orice n N si orice
Ecuat ii, identit at i si aplicat ii 117
z C. Din 0 = f(0) = f(z + (z)) = f(z) + f(z), z C obt inem
c a f(z) = f(z), z C. Prin urmare pentru orice n Z N si orice
z C avem ca f(nz) = f((n)z) = f(nz) = (n)f(z) = nf(z).
Concluzion am c a f(nz) = nf(z), n Z, z C. Din (2) pentru z = z = 1
avem ca f(1) = f(1)
2
, de unde f(1) = 0 sau f(1) = 1. Dac a f(1) = 0, atunci
f(z) = f(1z) = f(1)f(z) = 0f(z) = 0, z C, de unde f 0. Trat am n
continuare cazul f(1) = 1. Pentru orice z C

avem c a
1 = f(1) = f
_
z
1
z
_
= f(z)f
_
1
z
_
,
de unde f
_
1
z
_
= 1/f(z) si f(z) ,= 0 pentru orice z C

. Daca n Z

, atunci
f
_
z
n
_
= f(z)f
_
1
n
_
=
f(z)
f(n)
=
f(z)
nf(1)
=
1
n
f(z), z C.
Prin urmare pentru orice q Q si orice z C avem c a f(qz) = qf(z), de
unde n virtutea continuit at ii funct iei f, f(rz) = rf(z), pentru orice r R si
orice z C. Rezult a c a f(z) = f(x + iy) = f(x) + f(iy) = f(1x) + f(yi) =
= xf(1) +yf(i) = x +yf(i), pentru orice z = x +iy C. Din 1 = f(1) =
f(i
2
) = f(i)
2
rezult a c a f(i) = i sau f(i) = i.

In nal obt inem c a pentru
orice z C, f(z) =
_

_
z , f(i) = i
z , f(i) = i.
6 Produse innite
Fie (z
n
)
n1
un sir de numere complexe nenule. Sirul (w
n
)
n1
denit prin
w
n
= z
1
z
2
...z
n
, n N

se numeste produs innit de termen general


z
n
, n N

si se noteaza prin

n=1
z
n
. Daca sirul (w
n
)
n1
este convergent n
C

, atunci spunem ca produsul innit

n=1
z
n
este convergent si are limita
z := lim
n
w
n
.

In acest caz, scriem

n=1
z
n
= z.

In caz contrar spunem ca produsul
innit

n=1
z
n
este divergent.
6.1. (a). Aratat i ca o condit ie necesara, dar nu si sucienta, ca produsul
innit

n=1
z
n
sa e convergent, este ca sirul (z
n
)
n1
sa e convergent la 1.
(b). Aratat i ca produsul innit

n=1
z
n
converge daca si numai daca seriile

n=1
ln [z
n
[ si

n=1
arg z
n
converg, unde < arg z
n
, n N

.

In acest caz,
daca r =

n=1
ln [z
n
[ si t =

n=1
arg z
n
, atunci

n=1
z
n
= e
r+it
= e
r
(cos t +i sin t).
Rezolvare. (a). Dac a w
n
z C

, atunci z
n
=
w
n
w
n1

z
z
=
1, pentru n .
Produse innite 119
Acum e z
n
=
_
1 1/n +i/

n, n N

. Evident z
n
1, iar din [z
n
[ =
1, n N

avem c a

n=1
ln [z
n
[ = 0. Seria

n=2
arg z
n
=

n=2
arctg
1

n 1
diverge,
deoarece are aceeasi natur a ca si seria

n=2
1

n 1
.

In baza lui (b), produsul
innit

n=1
_
_
1 1/n +i/

n
_
diverge.
(b). Presupunem ca w
n
z C

. Scriem
z
n
= [z
n
[(cos
n
+i sin
n
),
n
(, ], n N

si w
n
= r
n
(cos
n
+i sin
n
),
n
(, ], n N

.
Din w
n
=z
1
z
2
...z
n
=[z
1
[[z
2
[...[z
n
[
_
_
cos
n

j=1

j
+i sin
n

j=1

j
_
_
, n N

rezult a ca r
n
= [z
1
[[z
2
[...[z
n
[ si
n

j=1

j
=
n
+ 2k
n
, k
n
Z, n N

Intruc at w
n
z rezult a c a r
n
= [w
n
[ [z[, de unde
ln [w
n
[ =
n

k=1
ln [z
k
[ ln [z[.
Pe de alta parte,
r
n
cos
n
= Re w
n
Re z si r
n
sin
n
= Im w
n
Im z.
Folosind reprezentarea n coordonate polare a lui w
n
, n N

obt inem c a

n
= arccos
Re w
n
r
n
arccos
Re z
[z[
si
n
= arcsin
Im w
n
r
n
arcsin
Im z
[z[
.
Pun and = lim
n

n
, avem ca
1
+
2
+... +
n
2k
n
. Dar [z
n
[ 1,
120 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
de unde cu reprezentarea n coordonate polare a lui z
n
, n N

avem c a

n
= arccos
Re z
n
[z
n
[
arccos 1 = 0
si
n
= arcsin
Im z
n
[z
n
[
arcsin 0 = 0.
Deducem ca
2(k
n+1
k
n
) =
n+1

n+1
+
n
0 + = 0,
de unde k
n+1
k
n
0.

Intruc at k
n
Z pentru orice n N

, aceasta este
posibil numai dac a (k
n
)
n
este sir constant. Deci
1
+
2
+...+
n
=
n
+2k
+ 2k cu k Z, k constant. Din cele de mai sus avem ca
r = ln [z[ =

n=1
ln [z
n
[ si t = + 2k =

n=1
arg z
n
,
de unde

n=1
z
n
= z = lim
n
w
n
= ( lim
n
r
n
)[cos( lim
n
(
n
+ 2k))+
+i sin( lim
n
(
n
+ 2k))] = [z[[cos( + 2k) +i sin( + 2k)] =
= e
ln [z[
(cos t +i sin t) = e
r
(cos t +i sin t).
Reciproc, presupunem ca seriile

n=1
ln [z
n
[ si

n=1
arg z
n
converg. Punand
r =

n=1
ln [z
n
[ si t =

n=1
arg z
n
, obt inem c a
w
n
= [z
1
[[z
2
[...[z
n
[[cos
n

j=1

j
+i sin
n

j=1

j
] =
= e
n

j=1
ln [z
j
[
[cos
n

j=1

j
+i sin
n

j=1

j
] e
r
(cos t +i sin t) = e
r +it
.
Produse innite 121
Spunem ca produsul innit

n=1
(1 +z
n
) este absolut convergent daca
produsul innit

n=1
(1 +[z
n
[) este convergent (evident, presupunem z
n
,= 1
pentru orice n N

).
6.2. (a). Aratat i ca produsul innit

n=1
(1 +z
n
) este absolut convergent
daca si numai daca seria

n=1
z
n
este absolut convergenta.
(b). Aratat i ca orice produs innit absolut convergent este convergent.
Rezolvare (a). Pun and a
n
= [z
n
[ 0, n N

, avem c a
a
1
+a
2
+... +a
n
(1 +a
1
)(1 +a
2
)...(1 +a
n
), n N

si ln((1+a
1
)(1+a
2
)...(1 +a
n
))=
n

j=1
ln(1 +a
j
)
n

j=1
a
j
, n N

,
de unde (1 +a
1
)(1 +a
2
)...(1 +a
n
) e
a
1
+a
2
+... +a
n
, n N

.
Prin urmare are loc dubla inegalitate
n

j=1
a
j
(1 +a
1
)(1 +a
2
)...(1 +a
n
) e
n

j=1
a
j
, n N

.
De aici rezult a ca sirurile
s
n
= [z
1
[ +[z
2
[ +... +[z
n
[ = a
1
+a
2
+... +a
n
, n N

si
p
n
= (1 +[z
1
[)(1 +[z
2
[)...(1 +[z
n
[) = (1 +a
1
)(1 +a
2
)...(1 +a
n
), n N

sunt simultan marginite si ind crescatoare, sunt simultan convergente.


122 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Pun and
p
n
= (1 +z
1
)(1 +z
2
)...(1 +z
n
), n N

si q
n
= (1 +[z
1
[)(1 +[z
2
[)...(1 +[z
n
[), n N

avem c a p
n
= p
n1
(1 +z
n
) si q
n
= q
n1
(1 +[z
n
[), n N

,
de unde p
n
p
n1
= p
n1
z
n
= (1 +z
1
)(1 +z
2
)...(1 +z
n1
)z
n
, n N

si q
n
q
n1
= q
n1
[z
n
[ = (1 +[z
1
[)(1 +[z
2
[)...(1 +[z
n1
[)[z
n
[, n N

.
Rezult a c a [p
n
p
n1
[ = [1 +z
1
[[1 +z
2
[[1 +z
n1
[[z
n
[
(1 +[z
1
[)(1 +[z
2
[)...(1 +[z
n1
[)[z
n
[ = q
n
q
n1
, n N

Intruc at

n=1
(1 +[z
n
[) = lim
n
q
n
, avem c a

n=2
(q
n
q
n1
)= lim
n
[(q
2
q
1
)+(q
3
q
2
) +... + (q
n
q
n1
)] =( lim
n
q
n
)q
1
.
Obt inem c a

n=2
[p
n
p
n1
[

n=2
(q
n
q
n1
) < ,
de unde convergent a seriei

n=2
(p
n
p
n1
). Convergent a sirului (p
n
)
n
rezult a
acum din

n=2
(p
n
p
n1
) = lim
n
[(p
2
p
1
) +... + (p
n
p
n1
)] = lim
n
(p
n
p
1
).
6.3. Aratat i ca produsul innit

n=1
(1 +z
n
) este absolut convergent daca si
numai daca seriile

n=1
ln [1 +z
n
[
2
si

n=1
arg(1 +z
n
), cu < arg(1 +z
n
)
pentru orice n N

, sunt absolut convergente.


Produse innite 123
Rezolvare. Pun and z
n
= a
n
+ ib
n
si 1 + z
n
= t
n
(cos
n
+ i sin
n
) cu

n
(, ], n N

avem ca a
n
= 1 + t
n
cos
n
, b
n
= t
n
sin
n
si t
2
n
1 =
b
2
n
+a
2
n
+ 2a
n
, n N

.
Presupunem ca produsul innit

n=1
(1 +z
n
) este absolut convergent. Atunci
convergent a produsului

n=1
(1 +[z
n
[) este echivalent a cu convergent a seriei

n=1
[z
n
[ care, lar andul ei, este echivalenta cu convergent a seriilor

n=1
[a
n
[,

n=1
[b
n
[.

Intruc at a
n
0 exist a n
1
N

astfel nc at pentru orice n Ncu proprietatea


n n
1
avem c a [a
n
[ < 1. Analog, deoarece b
n
0 exista n
2
N

astfel ncat [b
n
[ < 1 pentru orice n N cu proprietatea n n
2
. Deci
pentru orice n N cu proprietatea n maxn
1
, n
2
avem c a a
2
n
[a
n
[ si
b
2
n
[b
n
[, de unde convergent a seriilor

n=1
a
2
n
si

n=1
b
2
n
.

In continuare, mai
nt ai rezult a convergent a absoluta a seriei

n=1
(a
2
n
+ 2a
n
) si apoi convergent a
absolut a a seriei

n=1
(t
2
n
1) =

n=1
(b
2
n
+a
2
n
+2a
n
). Produsul innit

n=1
(1 +z
n
)
ind absolut convergent, este si convergent. Prin urmare 1 + z
n
1, de
unde t
n
1. Deducem ca
t
2
n
1
ln t
2
n
1, de unde
[t
2
n
1[
[ ln t
2
n
[
1 si astfel
obt inem c a seriile

n=1
[t
2
n
1[,

n=1
[ ln t
2
n
[ sunt simultan convergente. Asadar
convergent a absolut a a seriei

n=1
(t
2
n
1) implica convergent a absoluta a seriei

n=1
ln t
2
n
=

n=1
ln [1+z
n
[
2
. Din convergent ele a
n
= 1 + t
n
cos
n
0, b
n
=
t
n
sin
n
0 si t
n
1 rezulta c a
n
= arccos
1 +a
n
t
n
arccos 1 =
0, sau
n
= arcsin
b
n
t
n
arcsin 0 = 0. Astfel obt inem c a
b
n

n
= t
n
sin
n

n
1
124 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
de unde
[b
n
[
[
n
[
1. Deci seriile

n=1
[b
n
[,

n=1
[
n
[ sunt simultan convergente.
Prin urmare, din convergent a absolut a a seriei

n=1
b
n
deducem convergent a
absolut a a seriei

n=1

n
=

n=1
arg(1 +z
n
).
Acum presupunem ca seriile

n=1
ln [1 +z
n
[
2
si

n=1
arg(1 +z
n
) sunt absolut
convergente. Din convergent a seriei 2

n=1
ln t
n
=

n=1
ln t
2
n
=

n=1
ln [1 + z
n
[
2
rezult a c a ln t
n
0, ceea ce este echivalent cu t
n
1. Dar convergent a
seriei

n=1
arg(1 +z
n
) =

n=1

n
implic a
n
0. Deci
b
n

n
= t
n
sin
n

n
1, de
unde
[b
n
[
[
n
[
1. Prin urmare seriile

n=1
[b
n
[,

n=1
[
n
[ au aceeasi natura. Astfel
convergent a absoluta a seriei

n=1

n
o implica pe cea a seriei

n=1
b
n
. Evident
t
2
n
1
ln t
2
n
1 implica
[t
2
n
1[
[ ln t
2
n
[
1, de unde deducem ca seriile

n=1
[t
2
n
1[,

n=1
[ ln t
2
n
[ =

n=1

ln [1 +z
n
[
2

au aceeasi natur a. De data aceasta, convergent a


absolut a a seriei

n=1
ln t
2
n
implic a convergent a absolut a a seriei

n=1
(t
2
n
1).

In continuare, ca mai sus, din b


2
n
< [b
n
[ pentru n sucient de mare, rezult a
convergent a absolut a a seriei

n=1
b
2
n
. Apoi din a
2
n
+ 2a
n
= t
2
n
1 b
2
n
rezult a
convergent a absolut a a seriei

n=1
(a
2
n
+2a
n
) =

n=1
(t
2
n
1)

n=1
b
2
n
. Evident a
n
=
1+t
n
cos
n
1+1 cos 0 = 1+1 = 0, de unde
a
2
n
+ 2a
n
a
n
= a
n
+ 2 2,
care implica
[a
2
n
+ 2a
n
[
[a
n
[
2. Deci seriile

n=1
[a
2
n
+ 2a
n
[,

n=1
[a
n
[ au aceeasi
natur a.

In acest caz, convergent a absoluta a seriei

n=1
(a
2
n
+ 2a
n
) implic a
Produse innite 125
convergent a absolut a a seriei

n=1
a
n
. Acum convergent a absolut a a seriilor

n=1
a
n
,

n=1
b
n
implic a convergent a absolut a a seriei

n=1
z
n
, care este echivalenta
cu convergent a absolut a a produsului innit

n=1
(1 +z
n
).
6.4. Aratat i ca pentru orice z C N

produsul innit

n=1
_
1
z
n
_
e
z/n
este absolut convergent.
Rezolvare. Din
z
n
= 1 e
z/n
+
z
n
e
z/n
=

k=2
_
z
n
_
k
_
1
(k 1)!

1
k!
_
, n N

rezult a c a [z
n
[
1
n
2

k=2
[z[
k
_
1
(k 1)!

1
k!
_
, n N

Intruc at seria

n=1
1
n
2
converge, cu criteriul comparat iei rezult a ca seria

n=1
[z
n
[
convergesi cu6.2obt inemcaprodusul innit

n=1
(1 z
n
) esteabsolutconvergent.
6.5. Demonstrat i convergent a absoluta a urmatoarelor produse innite:
(a).

n=1
(1 +n

z
n
), [z[ < 1, z C, R;
(b).

n=1
_
1 +
z
2
n
2
_
, z C, z ,= in, n N

;
(c).

n=1
_
1 +
1
n
2
+z
2
_
, z C, z ,=in, z ,=i

n
2
+ 1, nN

;
(d).

n=3
cos

n
=

n=3
_
1 2 sin
2

2n
_
.
126 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Indicat ie. Se are n vedere faptul ca produsul

n=1
(1 + z
n
) este absolut
convergent daca si numai dac a seria

n=1
[z
n
[ converge.

In cazul (a) convergent a
seriei

n=1
[z
n
[ rezult a din criteriul r ad acinii al lui Cauchy sau din criteriul
raportului al lui d
t
Alembert, iar n cazurile (b), (c) si (d) convergent a seriei

n=1
[z
n
[ rezult a din criteriul comparat iei la limit a, comparat ia fac andu-se de
ecare data cu seria

n=1
1
n
2
.
6.6. Fie (z
n
)
n
un sir de numere complexe din D

. Aratat i ca seria cu
termeni pozitivi

n=0
(1[z
n
[) converge daca si numai daca, pentru orice z D,
produsul innit

n=0
z
n
[z
n
[
z
n
z
1 zz
n
converge absolut.
Rezolvare. Avem ca

z
n
[z
n
[
z
n
z
1 zz
n
1

([z
n
[ +zz
n
)(1 [z
n
[)
[z
n
[(1 zz
n
)

=
= (1 [z
n
[)
[ [z
n
[ +zz
n
[
[z
n
[ [1 zz
n
[
(1 [z
n
[)
1 +[z[
1 [z[
.
Prin urmare daca

n=
(1[z
n
[) < , atunci seria

n=0
_
z
n
[z
n
[
z
n
z
1zz
n
1
_
converge
absolut, de unde cu 6.2 avem convergent a absoluta a produsului innit

n=0
z
n
[z
n
[
z
n
z
1 zz
n
.
Reciproc, daca produsul innit din enunt converge absolut pe D, n particular
pentru z = 0, produsul innit

n=0
[z
n
[ =

n=0
(1+a
n
), unde a
n
= [z
n
[ 1, n N,
este absolut convergent. Din nou cu 6.2 obt inem c a seria

n=0
[a
n
[ =

n=0
(1[z
n
[)
converge.
Produse innite 127
6.7. Aratat i ca daca produsele innite

n=0
z
n
,

n=0
w
n
sunt convergente,
atunci si produsele innite

n=0
z
n
w
n
,

n=0
1
z
n
sunt convergente si au loc relat iile:
(a).

n=0
z
n
w
n
=
_

n=0
z
n
__

n=0
w
n
_
; (b).

n=0
1
z
n
= 1/

n=0
z
n
.
Rezolvare. (a). Avem ca
_

n=0
z
n
__

n=0
w
n
_
=
_
lim
n
(z
0
z
1
z
n
)
__
lim
n
(w
0
w
1
w
n
)
_
=
= lim
n
((z
0
z
1
z
n
)(w
0
, w
1
w
n
)) =
= lim
n
(z
0
w
0
)(z
1
w
1
) (z
n
w
n
)) =

n=0
z
n
w
n
.
(b). Egalitatea, lim
n
_
1
z
0
1
z
1

1
z
n
_
=
1
lim
n
(z
0
z
1
z
n
)
, arat a c a produ-
sul innit

n=0
1
z
n
este convergent ori de c ate ori produsul innit

n=0
z
n
este
convergent. Din (a) rezult a c a
_

n=0
z
n
__

n=0
1
z
n
_
=

n=0
z
n
1
z
n
=

n=0
1 = 1,
de unde relat ia cerut a.
6.8. Aratat i ca pentru sirul de numere reale (a
n
)
n
[0, 1) urmatoarele
armat ii sunt echivalente:
(a). Produsul innit

n=0
(1 a
n
) converge;
(b). Produsul innit

n=0
(1 +a
n
) converge;
(c). Seria

n=0
a
n
converge.
128 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Reamintim c a e
x
1 +x, pentru orice x R. Prin urmare
a
0
+a
1
+ +a
n
1 +a
0
+a
1
+ +a
n

(1 +a
0
)(1 +a
1
) (1 +a
n
) e
a
0
+a
1
++a
n
, n N.
Echivalent a lui (b) cu (c) este acum imediat a. Evident sirul (y
n
)
n
denit prin
y
n
= (1 a
0
)(1 a
1
) (1 a
n
), n N
este pozitiv si monoton descresc ator. Daca produsul innit

n=0
(1 a
n
) este
convergent, atunci lim
n
y
n
= w > 0. Pun and
s
n
= a
0
+a
1
+ +a
n
, n N
avem c a sirul (s
n
)
n
este pozitiv si monoton crescator. Acum din 1 x e
x
,
x R obt inem c a 0 < w y
n
e
s
n
, n N, de unde s
n
ln(1/w), n N.
Sirul (s
n
)
n
ind cresc ator si marginit este convergent, ceea ce este echivalent
cu convergent a seriei

n=0
a
n
. Prin urmare (a) implic a (c). Pentru a dovedi
c a (c) implic a (a), ntrucat sirul (y
n
)
n
este pozitiv si monoton descrescator,
este sucient s a arat am c a lim
n
y
n
> 0. Seria

n=0
a
n
ind convergent a, exista
m N

astfel nc at pentru orice k N

avem c a a
m
+a
m+1
+ +a
m+k
< 1/2.
Cu inegalitatea lui Bernoulli rezult a c a
y
m+k
y
m1
= (1a
m
)(1a
m+1
) (1a
m+k
)>1
m+k

j=m
a
j
>11/2=1/2.
Deci y
m+k
> y
m1
/2, si prin trecere la limita pentru k obt inem ca
lim
k
y
m+k
y
m1
/2 > 0.
Produse innite 129
6.9. Aratat i ca daca produsul innit

n=0
(1 + z
n
) este absolut convergent,
atunci pentru orice permutare : N N, produsul innit

n=0
(1 + z
(n)
) este
de asemenea absolut convergent si

n=0
(1 +z
(n)
) =

n=0
(1 +z
n
).
Rezolvare. Convergent a absolut a a produsului innit

n=0
(1 + z
n
) este
echivalent a cu convergent a absoluta a seriei

n=0
z
n
. Fie z =

n=0
z
n
. Atunci
pentru orice permutare : N N seria

n=0
z
(n)
este absolut convergent a si
are suma z. Prin urmare produsul innit

n=0
(1+z
(n)
) este absolut convergent.
Pun and
r =

n=0
ln [1 +z
n
[, t =

n=0
arg(1 +z
n
)
si
r

n=0
ln [1 +z
(n)
[, t

n=0
arg(1 +z
(n)
)
unde < arg(1 + z
n
), arg(1 + z
(n)
) , pentru orice n N, cu 6.3 avem
c a r = r

si t = t

, de unde cu 6.1 obt inem c a

n=0
(1 +z
(n)
) = e
r

+it

= e
r+it
=

n=0
(1 +z
n
).
7 Funct ii derivabile
7.1. Sa se studieze C- derivabilitatea funct iilor:
(a). f(z) = x; (b). f(z) = xy; (c). f(z) = x/y, y ,= 0;
(d). f(z) = z; (e). f(z) = [z[
2
; (f). f(z) = [z[,
unde z = x + iy C, iar n punctele n care este posibil sa se calculeze
derivatele lor.
Rezolvare. (a). Fie z = x + iy C. Avem c a f
t
x
(z) = 1, f
t
y
(z) = 0.
Deci f nu veric a condit iile Cauchy - Riemann si prin urmare f nu este C-
derivabila n nici un punct z C.
(b). Fie z = x + iy C. Avem ca f
t
x
(z) = y, f
t
y
(z) = x si f
t
y
(z) =
if
t
x
(z) x = iy z = 0. Acum deoarece [f(z)[ [z[
2
, sau [f(z)/z[ [z[
pentru orice z C

, rezult a c a lim
z0
f(z)
z
= 0, deci f este C- derivabil a doar n
z = 0 si f
t
(0) = 0.
(c). Pentru z C R avem c a f
t
x
(z) = 1/y, f
t
y
(z) = x/y
2
si
f
t
y
(z) = if
t
x
(z) x/y
2
= i/y x = iy z = 0 , C R.
Deci f nu veric a condit iile Cauchy - Riemann si prin urmare f nu este C-
derivabila n nici un punct z C R.
(d). Avem c a f
t
x
(z) = 1, f
t
y
(z) = i si f
t
y
(z) ,= if
t
x
(z) pentru orice
Funct ii derivabile 131
z C. Asadar, f nu veric a condit iile Cauchy - Riemann. Deci f nu este C-
derivabila n nici un punct din C.
(e).

In acest caz, f(z) = x
2
+ y
2
, f
t
x
(z) = 2x, f
t
y
(z) = 2y, z C, de unde
f
t
y
(z) = if
t
x
(z) y = ix z = 0. Deci, f ind de clas a C
1
este C-
derivabila numai n z = 0 si
f
t
(0) = lim
z0
f(z)
z
= lim
z0
z z
z
= 0.
(f). Din (e) avem c a f(z) = [z[, z C ar putea C- derivabil a numai n
z = 0.

Ins a
f(z)
z
, z C

nu are limita n z = 0 deoarece


lim
Rz0
z>0
f(z)
z
= 1 si lim
iRz0
Imz>0
f(z)
z
=
1
i
.
7.2. Studiat i continuitatea si C- derivabilitatea funct iilor f, g : C C,
unde:
(a). f(z) =
_

_
z
2
, (Rez, Imz) QQ
0, (Rez, Imz) , QQ;
(b). g(z) =
_

_
z, (Rez, Imz) QQ
1 z, (Rez, Imz) , QQ.
Rezolvare. (a). Fie a Csi (z
n
)
n
C astfel ncat z
n
a pentru n
. Atunci sirul (f(z
n
))
n
are cel mult dou a subsiruri convergente. Evident unul
converge la a
2
si cel alalt la 0. Prin urmare f este continu a n a dac a si numai
dac a a
2
= 0. Deci f este continu a numai n a = 0.

Intruc at C- derivabilitatea
implic a continuitatea, problema derivabilitat ii lui f se pune numai n origine.
132 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Evident avem c a
f(z) f(0)
z 0
=
_

_
z, (Rez, Imz) QQ
0, (Rez, Imz) , QQ,
de unde rezult a ca f este C- derivabil a n origine si f
t
(0) = 0.
(b). Procedand analog obt inem c a g este continua n a C dac a si numai
dac a a = 1 a, de unde rezult a ca g este continu a numai n a = 1/2. Prin
urmare g nu este C- derivabil a pe C 1/2.

Intruc at
g(z) g (1/2)
z 1/2
=
_

_
1, (Rez, Im)z QQ
1, (Rez, Imz) , QQ,
g nu este C- derivabil a nici n 1/2.
7.3. Se da funct ia f : C C denita prin
f(z) =
_

_
e
1/z
2
, z ,= 0
0, z = 0.
Aratat i ca:
(a). f nu este C- derivabila n z = 0; (b). f
[R
C

(R).
Rezolvare. (a). Funct ia f nu este C- derivabila n z = 0
ntruc at f
[iR
nu este continu a n z = 0.

Intradev ar, ntrucat
f
[iR
(iy) =
_

_
e
1/y
2
, y ,= 0
0, y = 0,
lim
y0
f
[iR
(iy) = , = 0 = f
[iR
(0).
Funct ii derivabile 133
(b). Armat ia se veric a simplu, ntruc at din analiza matematica real a se
stie c a
f
[R
(x) =
_

_
e
1/x
2
, x ,= 0
0, x = 0,
este un exemplu de funct ie nenula indenit derivabila a carei serie Taylor
centrat a n origine este seria nul a.
7.4. Pentru funct iile f, g : C C denite, prin
f(x +iy) =
_

_
xy
z
, z ,=0
0, z =0,
g(x +iy) =
_

_
x
3
(1 +i) y
3
(1 i)
x
2
+y
2
, z ,=0
0, z =0,
sa se studieze n z = 0 :
(a). Continuitatea part iala; (b). Continuitatea G ateaux;
(c). Continuitatea; (d). Derivabilitatea part iala;
(e). Valabilitatea condit iilor Cauchy - Riemann;
(f). Derivabilitatea complexa.
Rezolvare. Evident pentru z = x +iy ,= 0 avem,
[f(z) f(0)[ =

x
2
y
x
2
+y
2
+i
xy
2
x
2
+y
2

[y[ +[x[
si respectiv,
[g(z) g(0)[ =

(x y)
_
1 +
xy
x
2
+y
2
_
+i(x +y)
_
1
xy
x
2
+y
2
_

3
2
([x y[ +[x +y[) 3([x[ +[y[),
134 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
de unde continuitatea lui f si respectiv g n z = 0.

In particular f si g sunt
continue G ateaux si continue part ial n z = 0. Pentru x, y R

avem,
f(x)
x
= 0 =
f(iy)
y
si
g(x)
x
= 1 +i,
g(iy)
y
= iy,
de unde rezult a ca f si g au n z = 0 derivate part iale n raport cu x si y si
f
t
x
(0) = 0 = f
t
y
(0), g
t
x
(0) = 1 +i, g
t
y
(0) = 1 +i.

In plus derivatele part iale ale lui f si g n z = 0 veric a condit iile Cauchy -
Riemann
f
t
y
(0) = if
t
x
(0) = 0 si g
t
y
(0) = ig
t
x
(0) = 1 +i.
Fie h(z) =
f(z)
z
si w(z) =
g(z)
z
pentru z C

. Evident
h(z)=
xy
x
2
+y
2
si w(z)=
x
4
xy
3
+x
3
y +y
4
(x
2
+y
2
)
2
+i
x
4
+xy
3
x
3
y +y
4
(x
2
+y
2
)
2
,
de unde rezult a ca h si w nu au limita n z = 0, deoarece
h(x +i0) = 0, h(x +ix) =
1
2
si w(x +i0) = 1 +i, w(x +ix) =
1
2
(1 +i).
Prin urmare f si g nu sunt C-derivabile n z = 0.
7.5. Sa se arate ca funct ia f : C C denita prin:
f(z) =
_

_
sin z
z
, z ,= 0
1, z = 0
este C- derivabila pe C si sa se calculeze f
t
.
Rezolvare. Pentru z ,= 0, din operat ii cu funct ii derivabile avem c a f este
derivabila n z si f
t
(z) =
_
sin z
z
_
t
=
z cos z sin z
z
2
.
Funct ii derivabile 135
Pentru z = 0, din reprezentarea
sin z =

n=0
(1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
rezult a c a
f
t
(0) = lim
z0
f(z) f(0)
z 0
= lim
z0
_

z
3!
+
z
3
5!

z
5
7!
+...
_
= 0.
Prin urmare f este derivabil a pe C.

In plus
f
t
(z) =
_

_
z cos z sin z
z
2
, z ,= 0
0, z = 0.
7.6. Fie funct ia
f(z) =
_

_
x
3
yz
x
6
+y
2
, z = x +iy ,= 0
0, z = 0.
Aratat i ca:
(a). f este C- derivabila n z = 0 relativ la orice dreapta ce trece prin
origine; f are n z = 0 derivate part iale care verica condit iile Cauchy-
Riemann;
(b). f este continua, dar nu este C- derivabila, n z = 0;
(c). f nu este R- derivabila n z = 0.
Rezolvare. (a). Fie D
m
= z = x + iy C : y = mx, m R

, o
dreapt a ce trece prin origine. Avem c a
lim
D
m
z0
f(z)
z
= lim
x0
mx
4
x
2
(x
4
+m
2
)
= lim
x0
mx
2
x
4
+m
2
= 0,
136 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
deci f este Cderivabilan z = 0 relativ la D
m
si (f
[D
m
)
t
(0) = 0.

In continuare,
avem, f
t
x
(0) = lim
Rt0
f(t)
t
= (f
[D
0
)
t
(0) = 0
si f
t
y
(0) = lim
Rt0
f(it)
t
= 0,
de unde deducem c a f veric a condit iile Cauchy - Riemann n z = 0.
(b). Inegalitatea 2[x
3
y[ x
6
+ y
2
, implic a [f(z)[ [z[/2, z C

de unde
deducem ca f este continu a n z = 0. Acum avem ca
lim
x+yi0
y=x
3
f(x +yi)
x +yi
= lim
x0
x
6
2x
6
=
1
2
si cum (f
[D
m
)
t
(0) = 0, rezult a c a f(z)/z nu are limit a n z = 0, deci f nu este
C- derivabil a n z = 0.
(c). Armat ia (c) este consecint a a lui (a) si (b).
7.7. Fie o mult ime deschisa n C

= C 0 si f : C

o funct ie
olomorfa pe . Scriet i ecuat iile Cauchy - Riemann n ecare din cazurile:
(a). f(z) = u(x, y) +iv(x, y); (b). f(z) = u(r, t) +iv(r, t);
(c). f(z) = R(x, y)e
iT(x, y)
; (d). f(z) = R(r, t)e
iT(r, t)
,
unde z = x +iy = re
it
.
Rezolvare. (a). Evident
f
z
= 0 este echivalenta cu
u
x
=
v
y
si
u
y
=
v
x
.
(b). Consider and u = Ref si v = Imf, funct ii de variabile r si t, ntrucat
x = r cos t, y = r sin t, avem ca
u
r
=
u
x
x
r
+
u
y
y
r
= cos t
u
x
+ sin t
u
y
,
Funct ii derivabile 137
v
r
=
v
x
x
r
+
v
y
y
r
= cos t
u
x
+ sin t
v
y
,
u
t
=
u
x
x
t
+
u
y
y
t
= r sin t
u
x
+r cos t
u
y
,
v
t
=
v
x
x
t
+
v
y
y
t
= r sin t
v
x
+r cos t
v
y
.
Atunci din condit iile Cauchy - Riemann de la (a), rezulta c a
r
u
r

v
t
= 0 si r
v
r
+
u
t
= 0.
(c).

Intruc at u = Rcos T si v = Rsin T, sistemul
u
x
=
v
y
,
u
y
=
v
x
este echivalent cu sistemul
_

_
R
x
cos T
T
x
Rsin T =
R
y
sin T +
T
y
Rcos T
R
y
cos T
T
y
Rsin T =
R
x
sin T
T
x
Rcos T.
Prin eliminarea lui cos T si sin T rezult a c a
R
x
= R
T
y
si
R
y
= R
T
x
.
(d). Ca n (c), din u = Rcos T si v = Rsin T, sistemul
r
u
r

v
t
= 0, r
v
r
+
u
t
= 0
este echivalent cu sistemul
_

_
R
r
r cos T
T
r
Rr sin T =
R
t
sin T +
T
t
Rcos T
R
r
r sin T +
T
r
Rr cos T =
R
t
cos T +
T
t
Rsin T.
138 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Prin eliminarea lui cos T si sin T rezult a c a
r
R
r
= R
T
t
si
R
t
= Rr
T
r
.
7.8. Determinat i n ce puncte funct ia f : D C C este C- derivabila,
unde pentru z = x +iy D:
(a). f(z) = z
2
+zz z
2
+ 2z z; (b). f(z) = x +i sin x cos y;
(c). f(z) = x
2
cos y+iy; (d). f(z) =
1
2
ln(x
2
+y
2
)+iarctg
y
x
, x ,= 0;
(e). f(z) = x
2
+ 2xy y
2
+i(y
2
+ 2xy x
2
).
Indicat ie. Domeniul de denit ie D al funct iei f este o mult ime deschis a,
iar funct iile reale de dou a variabile reale u = Ref si v = Imf sunt de clas a C
1
pe D. Prin urmare, f este C- derivabil a n punctele z = x + iy D n care
sunt vericate condit iile Cauchy - Riemann, deci care sunt solut ii ale ecuat iei
f
z
(z) = 0, sau echivalent, ale sistemului
u
t
x
(x, y) = v
t
y
(x, y), u
t
y
(x, y) = v
t
x
(x, y).
Astfel, pentru (a) avem c a
f
z
(z) = z 2z 1 = 0, ecuat ie echivalent a cu
3iy x 1 = 0, de unde deducem c a f este C- derivabil a doar n z = 1.

In cazul (b) obt inem sistemul format din ecuat iile sin x sin y = 1 si
cos x cos y = 0.

Intruc at cos x = 0 sin x = 1 si cos y = 0 sin y = 1,


deducem ca sistemul precedent are solut iile
z = 2n +/2 +i (2k + 3/2) , z = 2n + 3/2 +i (2k +/2) , n, k Z.

In cazul (c), sistemul 2x cos y = 1 si x


2
sin y = 0 nu poate avea ca solut ie
pe x = 0. Deci sin y = 0 si cos y = 1, de unde x = 1/2. Prin urmare f este
Funct ii derivabile 139
C- derivabil a n punctele
z = 1/2 +i2n, z = 1/2 +i(2n + 1), n Z.

In cazurile (d) si (e) condit iile Cauchy - Riemann sunt vericate pe ntreg
domeniul de denit ie al funct iei f.
7.9. (a). Aratat i ca un polinom complex n doua variabile reale P(x, y)
este analitic (adica P(x, y) = Q(x + iy), z = x + iy C pentru un polinom
complex Q), daca si numai daca P
t
y
= iP
t
x
pe C.
(b). Folosind rezultatul de la (a) aratat i ca ecare din polinoamele urma-
toare sunt analitice si n ecare caz determinat i polinomul complex Q pentru
care are loc egalitatea P(x, y) = Q(x +iy), z = x +iy C :
(b.1). P(x, y) = x
3
3xy
2
x +i(3x
2
y y
3
y), z = x +iy C;
(b.2). P(x, y) = 2xy +i(y
2
x
2
), z = x +iy C.
Rezolvare. (a). Evident putem scrie P(x, y) = G(x, y) + iH(x, y),
z = x + iy C, unde G si H sunt doua polinoame reale cu coecient i reali.
Presupunem ntai c a
P(x, y) = G(x, y) +iH(x, y) = Q(x +iy) = Q(z), z = x +iy C.
Atunci, pentru orice z = x +iy C,
Q
t
(z) = Q
t
x
(z) = G
t
x
(x, y) +iH
t
x
(x, y) = P
t
x
(x, y)
si Q
t
(z) = iQ
t
y
(z) = i(G
t
y
(x, y) +iH
t
y
(x, y)) = iP
t
y
(x, y),
de unde P
t
x
(x, y) = iP
t
y
(x, y), care este echivalent a cu
iP
t
x
(x, y) = P
t
y
(x, y), z = x +iy C.
140 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Reciproc, din iP
t
x
(x, y) =P
t
y
(x, y) rezulta ca iG
t
x
(x, y)H
t
x
(x, y) =G
t
y
(x, y)+
iH
t
y
(x, y), de unde G
t
x
(x, y) = H
t
y
(x, y) si G
t
y
(x, y) = H
t
x
(x, y), z = x+iy C.
De aici si din faptul c a funct iile derivate part iale G
t
x
, G
t
y
, H
t
x
si H
t
y
sunt continue,
avem ca P(x, y) = G(x, y) + iH(x, y), z = x + iy C este funct ie ntreaga.
Prin urmare P(x, y) =

n=0
c
n
z
n
=: Q(z), z = x +iy C.
Evident, c
n
=
Q
(n)
(0)
n!
si Q
(n)
(0) =

n
P
z
n
(0), n N

. Dar pentru P(x, y) =


P
_
z +z
2
,
z z
2i
_
ca polinomn variabila z = x+iy C, exist a m N

astfel
ncat

k
P
z
k
(w) = 0 pentru orice k N

cu proprietatea k > m si orice w C.


Deci c
n
= 0 pentru orice n N

cu proprietatea n > m. Rezulta ca seria de


mai sus are numai un num ar nit de termeni nenuli, ceea ce este echivalent cu
faptul ca P este un polinom complex.
(b.1). Fie z = x + iy C.

Intruc at P
t
y
(x, y) = 6xy + i(3x
2
3y
2
1)
si iP
t
x
(x, y) = i(3x
2
3y
2
1 + i6xy), din (a) avem c a P(x, y) = Q(x + iy).
Dup a efectuarea calculelor, pentru z = x +iy, se obt ine c a,
Q(z) = Q(x +iy) = P(x, y) = P
_
z +z
2
,
z z
2i
_
= z
3
z.
(b.2). Fie z = x + iy C. Deoarece P
t
y
(x, y) = 2x + 2iy si iP
t
x
(x, y) =
i(2y 2ix), din (a) rezult a c a P(x, y) = Q(x+iy). Dup a efectuarea calculelor
rezult a c a
Q(z) = P
_
z +z
2
,
z z
2i
_
= iz
2
.
7.10. Aratat i ca funct ia f(z) = x
2
+ axy + by
2
, z = x + iy C, unde
a, b C, este olomorfa pe C daca si numai daca a = 2i, b = 1.
Funct ii derivabile 141
Rezolvare.

Intruc at derivatele part iale f
t
x
(z) = 2x + ay, f
t
y
(z) = ax +
2by, z = x + iy C, sunt continue pe C, funct ia f este olomorf a pe C numai
dac a f
t
y
(z) = if
t
x
(z), z C. Din ax+2by = i(2x+ay), pentru orice x+iy C,
rezult a c a a = 2i si 2b = ia, de unde b = 1.
Reciproc, dac a a = 2i si b = 1, atunci f(z) = z
2
, z C, care este olomorf a
pe C.
7.11. Aratat i ca polinomul P(x, y) = x
2
+ iH(x, y), x, y R nu este
analitic pentru nici o alegere a polinomului real H.
Rezolvare. Presupunem ca polinomul P este analitic, altfel spus P este
un polinom n z = x + iy C. Deci P satisface condit ia Cauchy - Riemann
P
t
y
(x, y) = iP
t
x
(x, y), adic a iH
t
y
(x, y) = i(2x + iH
t
x
(x, y)), z = x + iy C.

Intruc at H este polinom real, rezult a ca 2x = H


t
y
(x, y), H
t
x
(x, y) = 0, z = x+
iy C. Din H
t
x
(x, y) = 0 rezulta c a H(x, y) = Q(y), care este n contradict ie
cu faptul c a H
t
y
(x, y) = 2x. Prin urmare polinomul P nu este analitic.
7.12. Fie f : D C C o funct ie C- derivabila n z
0

D
si u(x, y) =
Ref(z), v(x, y) = Imf(z), z = x +iy D. Sa se arate ca:
(a). f
t
(z
0
)=f
t
x
(z
0
)=if
t
y
(z
0
)=u
t
x
(z
0
)iu
t
y
(z
0
)=v
t
y
(z
0
)+iv
t
x
(z
0
);
(b). [f
t
(z
0
)[
2
= (u
t
x
(z
0
))
2
+ (v
t
x
(z
0
))
2
= (u
t
x
(z
0
))
2
+ (u
t
y
(z
0
))
2
=
= (u
t
y
(z
0
))
2
+ (v
t
y
(z
0
))
2
= (v
t
x
(z
0
))
2
+ (v
t
y
(z
0
))
2
=

u
t
x
(z
0
) u
t
y
(z
0
)
v
t
x
(z
0
) v
t
y
(z
0
)

.
(c). Daca f este C- derivabila pe o vecinatate a punctului z
0

D
, atunci
f
tt
(z
0
) = u
tt
xx
(z
0
) +iv
tt
xx
(z
0
) = u
tt
yy
(z
0
) iv
tt
yy
(z
0
) = v
tt
xy
(z
0
) iu
tt
xy
(z
0
).
142 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. (a). Din existent a derivatei
f
t
(z
0
) := lim
0
C
f(z
0
+) f(z
0
)

,
rezult a existent a derivatelor part iale
f
t
x
(z
0
) = lim
t0
tR
f(z
0
+t) f(z
0
)
t
= f
t
(z
0
)
si f
t
y
(z
0
) = lim
t0
tR
f(z
0
+it) f(z
0
)
t
= i lim
t0
tR
f(z
0
+it) f(z
0
)
it
= if
t
(z
0
).

In continuare, din condit iile Cauchy - Riemann rezult a c a


f
t
x
(z
0
) := u
t
x
(z
0
) +iv
t
x
(z
0
) = u
t
x
(z
0
) iu
t
y
(z
0
) = v
t
y
(z
0
) +iv
t
x
(z
0
).
(b). Relat iile cerute rezult a din egalit at ile de la (a) si din faptul c a
[f
t
(z
0
)[
2
= f
t
(z
0
)f
t
(z
0
).
(c). Din condit iile Cauchy - Riemann u
t
x
(z
0
) = v
t
y
(z
0
) si u
t
y
(z
0
) = v
t
x
(z
0
)
si faptul c a f este de clas a C
2
pe o vecin atate a lui z
0
, rezulta c a
u
tt
xx
(z
0
) = v
tt
yx
(z
0
) = v
tt
xy
(z
0
) = u
tt
yy
(z
0
)
si v
tt
yy
(z
0
) = u
tt
xy
(z
0
) = u
tt
yx
(z
0
) = v
tt
xx
(z
0
).
Utiliz and (a) obt inem c a
f
tt
(z
0
) = (f
t
x
)
t
x
(z
0
) = f
tt
xx
(z
0
) = u
tt
xx
(z
0
) +iv
tt
xx
(z
0
) =
= u
tt
yy
(z
0
) iv
tt
yy
(z
0
) = v
tt
xy
(z
0
) iu
tt
xy
(z
0
).
7.13. Fie P un polinom complex de grad n 1. Aratat i ca:
(a). Daca P
(k)
(a) = 0, k = 0, 1, ..., n pentru un a C, atunci P este
identic nul;
Funct ii derivabile 143
(b). Daca a C, atunci P(z) =
n

k=0
P
(k)
(a)
k!
(z a)
k
pentru orice z C.
Rezolvare. (a). Dac a scriem P(z) =
n

k=0
a
k
z
k
, z, a
0
, a
1
, . . . , a
n
C, din
ipoteza avem c a P
(n)
(a) = n!a
n
= 0 implic a a
n
= 0, apoi P
(n1)
(a) = n!a
n
a +
(n 1)!a
n1
= 0 implica a
n1
= 0 si succesiv, a
n2
= 0, ..., a
1
= 0, a
0
= 0.
(b). Din (a) rezult a c a dou a polinoamele (de acelasi grad) P si Q coincid,
dac a si numai dac a pentru un a C, P
(k)
(a) = Q
(k)
(a) pentru k = 0, 1, ..., n.
Aceasta implica reprezentarea lui P din armat ia (b).
7.14. Aratat i ca o funct ie f : [a, b] R C de forma
f = u + iv cu u = Ref, v = Imf, este derivabila ntr-un punct
t
0
[a, b], daca si numai daca funct iile u si v sunt derivabile n t
0
si n acest
caz avem f
t
(t
0
) = u
t
(t
0
) +iv
t
(t
0
).
7.15. Teorema lui Lagrange. Fie f : [a, b] C C o funct ie
continua. Aratat i ca:
(a). Daca f este derivabila pe (a, b), atunci exista c (a, b) si D astfel
ncat :
[f(b) f(a)[ [b a[[f
t
(c)[ si f(b) f(a) = (b a)f
t
(c);
(b). Inegalitatea precedenta este stricta, n general.
Rezolvare. (a). Presupunem ntai c a [a, b] R. Dac a f(t) = (t) +
i(t), t [a, b], atunci funct ia : [a, b] R R denit a prin
(t) = (t)[(b) (a)] +(t)[(b) (a)], t [a, b]
este o funct ie real a de argument real continu a pe [a, b] si derivabil a pe (a, b).
144 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

In baza teoremei lui Lagrange exista c (a, b) astfel nc at


(b) (a) = (b a)
t
(c).
Evident
(b) (a) = [(b) (a)]
2
+ [(b) (a)]
2
= [f(b) f(a)[
2
si
t
(c) =
t
(c)[(b) (a)] +
t
(c)[(b) (a)].
Cu inegalitatea Cauchy - Schwarz - Buniakowski obt inem ca

t
(c) [
t
(c)[
_

t
(c)
2
+
t
(c)
2
_
[(b) (a)]
2
+ [(b) (a)]
2
=
= [f
t
(c)[[f(b) f(a)[.
Prin urmare,
[f(b) f(a)[
2
= (b) (a) = (b a)
t
(c) (b a)[f
t
(c)[[f(b) f(a)[.
Dac a f(b) = f(a), inegalitatea cerut a este evident a, iar dac a f(b) ,= f(a), a-
tunci aceasta rezult a din inegalitatea precedent a prin simplicarea cu
[f(b) f(a)[.

In cazul general, c and [a, b] C, consider am funct ia g : [0, 1] C


denit a prin g(t) = f((1 t)a + tb), t [0, 1]. Din cele de mai sus deducem
c a exist a t
0
(0, 1) astfel nc at [g(1) g(0)[ [g
t
(t
0
)[. Deci
[f(b) f(a)[ = [g(1) g(0)[ [g
t
(t
0
)[ = [b a[[f
t
(c)[
unde c = (1t
0
)a+t
0
b (a, b). Astfel inegalitatea cerut a are loc. Acum notam
c a egalitatea din enunt are loc pentru = 0, dac a f(a) = f(b), si respectiv
Funct ii derivabile 145
pentru :=

f(b) f(a)
(b a)f
t
(c)

e
i arg
f(b) f(a)
(b a)f
t
(c)
D,
dac a f(a) ,= f(b).
(b). Pentru a arata ca inegalitatea (a) poate strict a, consider am funct ia
f(t) = cos t +i sin t, t [0, /2] . Atunci inegalitatea
[f (/2) f(0)[ (/2)[ sin c +i cos c[, c (0, /2),
este strict a pentru orice c (0, /2) , ind echivalent a cu inegalitatea

2 <
/2.
7.16. Fie C un domeniu. Aratat i ca pentru f H() urmatoarele
armat ii sunt echivalente:
(a). f este constanta pe ; (b). [f[ este constanta pe ;
(c). u=Ref este constanta pe ; (d). v =Imf este constanta pe ;
(e). f
t
(z) = 0 pentru orice z .
Rezolvare.

Intruc at (a) implic a (e) este evident a, justic am (e) implic a
(a). Fie a si b = f(a). Evident A := f
1
(b) este o mult ime nchis a
n ntruc at este imaginea invers a a unei mult imi nchise printr-o funct ie
continua. Fie z
0
A si r > 0 astfel nc at D(z
0
, r) . Din teorema lui
Lagrange avem c a pentru orice z D(z
0
, r), f(z) = f(z
0
) = f(a) = b. Deci
D(z
0
, r) A, de unde deducem c a A este si deschis a n . Cum este conex a,
rezult a A = si prin urmare f este constant a pe .
Dac a una din funct iile u = Ref sau v = Imf este constant a pe , atunci
f
t
= f
t
x
= u
t
x
iv
t
y
= 0 sau f
t
= f
t
x
= v
t
y
+iv
t
x
= 0.
146 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Prin urmare at at (c) c at si (d) implic a (e).
Dac a funct ia [f[ este constant a pe , atunci deriv and n raport cu x si y
funct ia [f(x, y)[
2
= u
2
(x, y) +v
2
(x, y), g asim c a
u
u
x
+v
v
x
= 0, u
u
y
+v
v
y
= 0
pe . Folosind apoi condit iile Cauchy - Riemann, deducem c a
u
u
x
+v
v
x
= 0, v
u
x
u
v
x
= 0
pe , de unde (u
2
+v
2
)
u
x
= 0, (u
2
+v
2
)
v
x
= 0
pe . Atunci sau f = 0 pe , sau [f[
2
= u
2
+v
2
> 0 pe si
u
x
=
v
x
= 0 pe
, de unde f
t
= 0 pe . Prin urmare (b) implic a (a) dac a [f[ = 0 pe , sau
(b) implic a (e) dac a [f[ > 0 pe .

Intruc at (a) implic a (c) si (a) implic a (d) sunt evidente problema este
rezolvata.
7.17. Fie f o funct ie olomorfa pe un domeniu din C astfel ca n ecare
punct z avem f(z) = 0 sau f
t
(z) = 0. Aratat i ca f este constanta pe .
Rezolvare. Prima metoda. Presupunem c a f nu este constant a pe .
Deci exist a z, w cu f(z) ,= f(w). Cum este domeniu, exista un drum
poligonal n care are pe z ca punct init ial si pe w ca punct nal. Altfel
spus exist a z
1
, z
2
, ..., z
n1
astfel ncat segmentul [z
k1
, z
k
] = (1 t)z
k1
+
tz
k
: t [0, 1] pentru k = 1, 2, ..., n, unde z
0
= z si z
n
= w. Cum
f(z
0
) ,= f(z
n
), exist a k
0
0, 1, ..., n 1 astfel nc at f(z
k
0
) ,= f(z
k
0
+1
).
Punem a = z
k
0
, b = z
k
0
+1
. Atunci, nlocuind eventual funct ia f cu f f(a),
putem presupune ca f(a) = 0 si f(b) ,= 0 (deci f
t
(b) = 0.)
Funct ii derivabile 147
Fie A = t [0, 1] : f((1 t)a + tb) = 0. A ,= pentru c a 0 A.
Funct ia : [0, 1] C, (t) = f((1 t)a + tb), t [0, 1] este continu a, deci
A =
1
(0) este nchis a si prin urmare t
0
:= sup A A. Din f(b) ,= 0
rezult a t
0
[0, 1). Pun and a
0
= (1 t
0
)a + t
0
b, din cele de mai sus avem c a
f(a
0
) = (t
0
) = 0 si f(z) ,= 0 pentru orice z (a
0
, b]. Atunci din ipotez a
rezult a ca f
t
(z) = 0, z (a
0
, b]. Din inegalitatea lui Lagrange rezult a ca exist a
c (a
0
, b) astfel nc at
[f(b) f(a
0
)[ [b a
0
[[f
t
(c)[.
Cum f
t
(c) = 0, rezult a c a [f(b) f(a
0
)[ = 0, deci f(b) = f(a
0
) = 0 care este
n contradict ie cu f(b) ,= 0. Asadar, f este constant a pe .
A doua metoda. Consider am funct ia g := f
2
H(). Atunci g
t
(z) =
2f(z)f
t
(z) = 0, z . Cum este domeniu, g
t
= 0 pe , este echivalenta
cu, [g[ este constanta pe . Deci [f[ =
_
[g[ este constanta pe domeniul si
ntruc at f este olomorfa pe , aceasta la r andul ei este echivalent a cu, f este
constant a pe .
7.18. Aratat i ca exponent iala complexa f(z) = e
z
, z C este singura
funct ie ntreaga care verica ecuat ia funct ionala
f(z +w) = f(z)f(w), z, w C.
Rezolvare. Cunoastem deja c a exponent iala complex a f(z) =e
z
, z C
veric a ecuat ia de mai sus si extinde exponent iala reala. S a arat am c a f este
o funct ie ntreag a. Pentru z = x +iy C avem,
f(z) = e
x
(cos y +i sin y)
148 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
si f
t
x
(z) = e
x
cos y +ie
x
sin y, f
t
y
(z) = e
x
sin y +ie
x
cos y.
Deci f
t
y
(z) = if
t
x
(z), z C, adic a f veric a condit ia Cauchy - Riemann pe C
si cum funct iile f, f
t
x
si f
t
y
sunt continue pe C, rezult a ca f este C- derivabil a
pe C. Altfel spus f este o funct ie ntreag a.
Reciproc, dac a f este o funct ie ntreag a care verica f(z +w) = f(z)f(w)
pentru z, w C, atunci f(x) = e
x
pentru x R, iar pentru w C avem c a
f
t
(w) = lim
z0
f(z +w) f(w)
z
= lim
z0
f(z)f(w) f(w)
z
=
= f(w) lim
z0
f(z) 1
z
= f(w) lim
z0
f(z) f(0)
z 0
=
= f(w) lim
Rx0
f(x) f(0)
x 0
= f(w) lim
Rx0
e
x
1
x
= f(w).
Consider am acum funct ia : C C, (z) =
f(z)
e
z
, z C. Avem ca
H(C) si

t
(z) =
e
z
f
t
(z) e
z
f(z)
e
2z
= 0, z C.
Deci este constant a, adic a exist a c C astfel ncat f(z) = ce
z
, z C.

Intruc at 1 = f(0) = ce
0
= c, rezult a c a f(z) = e
z
, z C.
8 Funct ii armonice
Fie C o mult ime deschisa si f : CC o funct ie de clasa C
2
pe
. Funct ia f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
se numeste laplacianul lui f pe , iar funct ia

c
f =

2
f
zz
se numeste laplacianul complex al lui f pe .
Funct ia f se numeste armonica pe daca f = 0 pe . Daca f, g :
C sunt de clasa C
2
pe si C, atunci (f + g) = f + g si
(f) = (f). Prin urmare mult imea funct iilor armonice pe formeaza un
spat iu liniar peste corpul C.
8.1. Fie f C
2
(). Aratat i ca:
(a). f = 4
c
f;
(b). f =

2
f
r
2
+
1
r
2

2
f
t
2
+
1
r
f
r
, z = x +iy = re
it
;
(c). Daca f H(), atunci f si f sunt armonice pe .
Rezolvare. (a).

Intruc at f C
2
(), avem c a

2
f
x y
=

2
f
y x
, iar din
relat iile
f
z
=
1
2
_
f
x
i
f
y
_
si
f
z
=
1
2
_
f
x
+i
f
y
_
rezult a c a

c
f =

2
f
z z
=
1
2
_

x
f
z
i

y
f
z
_
=
=
1
4
_

2
f
x
2
+i

2
f
x y
i
_

2
f
y x
+i

2
f
y
2
__
=
1
4
_

2
f
x
2
+

2
f
y
2
_
=
1
4
f.
150 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Folosind regulile de derivare ale funct iilor compuse, pentru f(x, y) =
f(r(x, y), t(x, y)), avem ca
f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
=
=

2
f
r
2
_
_
_
r
x
_
2
+
_
r
y
_
2
_
_
+ 2

2
f
r t
_
r
x
t
x
+
r
y
t
y
_
+
+

2
f
t
2
_
_
_
t
x
_
2
+
_
t
y
_
2
_
_
+
f
r
_

2
r
x
2
+

2
r
y
2
_
+
+
f
t
_

2
t
x
2
+

2
t
y
2
_
=

2
f
r
2
(cos
2
t + sin
2
t)+
+2

2
f
r t
_
cos t
(sin t)
r
+ sin t
cos t
r
_
+

2
f
t
2
_
sin
2
t
r
2
+
+
cos
2
t
r
2
_
+
f
r
_
sin
2
t
r
+
cos
2
t
r
_
+
f
t
_
sin 2t
r
2
+
sin 2t
r
2
_
=

2
f
r
2
+
1
r
2

2
f
t
2
+
1
r
f
r
.
(c).

Intruc at f H() avem ca
f
z
= 0 si
f
z
= 0 pe . Rezult a ca
f = 4

z
_
f
z
_
= 0 si f = 4

z
_
f
z
_
= 0. Prin urmare f si f sunt
armonice pe .
8.2. Aratat i ca daca f = u +iv H(), atunci:
(a). u si v sunt armonice pe ; (c). [f[
2
= 4

f
z

2
.
(b). u +v si uv sunt armonice pe ;
Rezolvare. (a) si (b).

Intruc at u =
1
2
(f +f) si v =
1
2i
(f f), armat iile
din (a) si prima din (b) sunt evidente. Prin adunarea relat iilor
(uv)
tt
x
2 = (u
t
x
v +uv
t
x
)
t
x
= (v
t
y
v uu
t
y
)
t
x
= v
tt
yx
v +v
t
y
v
t
x
u
t
x
u
t
y
uu
tt
yx
Funct ii armonice 151
si (uv)
tt
y
2
= (u
t
y
v +uv
t
y
)
t
y
= (v
t
x
v +uu
t
x
)
t
y
= v
tt
xy
v v
t
x
v
t
y
+u
t
y
u
t
x
+uu
tt
xy
,
rezult a c a (uv) = 0, deci uv este armonica pe . Putem obt ine c a uv este
armonic a si altfel, observand c a 2uv = Im(f
2
), deci uv este partea imaginara
a funct iei olomorfe f
2
/2.
(c). Din [f[
2
= u
2
+v
2
rezult a c a
[f[
2
x
= 2uu
t
x
+ 2vv
t
x
, de unde

2
[f[
2
x
2
= 2
_
(u
t
x
)
2
+ (v
t
x
)
2
+uu
tt
x
2 +vv
tt
x
2
_
.
Analog obt inem ca

2
[f[
2
y
2
= 2
_
(u
t
y
)
2
+ (v
t
y
)
2
+uu
tt
y
2
+vv
tt
y
2
_
.

Intruc at u si v sunt armonice pe , rezulta c a


[f[
2
= 2[(u
t
x
)
2
+ (u
t
y
)
2
+ (v
t
x
)
2
+ (v
t
y
)
2
+uu +vv]
= 2[(u
t
x
)
2
+ (u
t
y
)
2
+ (v
t
x
)
2
+ (v
t
y
)
2
)].
Pe de alta parte avem ca
f
z
=
1
2
(u
t
x
+iv
t
x
i(u
t
y
+iv
t
y
)) =
=
1
2
(u
t
x
+v
t
y
+i(v
t
x
u
t
y
)) = u
t
x
iu
t
y
= v
t
y
+iv
t
x
,
de unde deducem c a

f
z

2
= (u
t
x
)
2
+ (u
t
y
)
2
= (v
t
x
)
2
+ (v
t
y
)
2
= [f
t
[
2
.
Din cele de mai sus obt inem relat ia cerut a, [f[
2
= 4

f
z

2
.
8.3. Fie f si g doua funct ii olomorfe ntr-un domeniu din C. Aratat i ca
daca funct ia [f[
2
+[g[
2
este constanta pe , atunci f si g sunt constante pe .
152 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare.

In baza armat iei (c) a exercit iului precedent avem ca
[f(z)[
2
= 4[f
t
(z)[
2
si [g(z)[
2
= 4[g
t
(z)[
2
, pentru orice z .

In virtutea ipotezei obt inem c a


4([f
t
(z)[
2
+[g
t
(z)[
2
) = ([f(z)[
2
+[g(z)[
2
) = 0, z ,
de unde [f
t
(z)[ = [g
t
(z)[ = 0, z .

Intruc at este domeniu, rezult a c a f si g
sunt constante pe .
8.4. Fie un domeniu n C. Aratat i ca:
(a). Daca este o funct ie reala armonica neconstanta pe , atunci
2
nu
este armonica pe ;
(b). Daca f = u + iv H() este neconstanta, atunci u
2
si v
2
nu sunt
armonice pe .
Indicat ie. (a). Deoarece nu este constanta, rezult a ca (
t
x
)
2
+(
t
y
)
2
,= 0.

Intruc at = 0 pe , avem relat ia,

2
= 2
_
(
t
x
)
2
+ (
t
y
)
2
_
+ 2 = 2
_
(
t
x
)
2
+ (
t
)
2
_
,= 0,
care arata c a
2
nu este armonica pe .
(b).

Intruc at f este olomorfa si neconstant a rezult a c a at at u c at si v
sunt armonice si neconstante.

In baza punctului (a), funct iile u
2
si v
2
nu sunt
armonice pe .
8.5. Fie o deschisa n C si f H(). Aratat i ca:
(a). Daca f(z) ,= 0, pentru orice z , atunci funct ia
u(z) = ln [f(z)[, z , este armonica pe ;
Funct ii armonice 153
(b). Daca f
t
(z) ,= 0 si [f(z)[ < 1 pentru orice z , atunci funct ia
v(z) = ln
[f
t
(z)[
1 [f(z)[
2
, z , verica (pe ) ecuat ia v = 4 exp(2v).
Rezolvare. (a). Fie z = x + iy . Punand f(z) = t(x, y) + is(x, y)
avem c a u(z) =
1
2
ln(t
2
(x, y) +s
2
(x, y)), de unde
u
x
=
1
t
2
+s
2
_
t
t
x
+s
s
x
_
=
1
[f[
2
_
t
t
x
+s
s
x
_
,

2
u
x
2
=
1
[f[
4
_
_
[f[
2
_
t

2
t
x
2
+s

2
s
x
2
_
+ (t
2
s
2
)
_
_
_
s
x
_
2

_
t
x
_
2
_
_
4ts
t
x
s
x
_
_
si analog
u
y
=
1
[f[
2
_
t
t
y
+s
s
y
_
,

2
u
y
2
=
1
[f[
4
_
_
[f[
2
_
t

2
t
y
2
+s

2
s
y
2
_
+ (t
2
s
2
)
_
_
_
s
y
_
2

_
t
y
_
2
_
_
4ts
t
y
s
y
_
_
.
Prin urmare
u=
1
[f[
4
_
_
[f[
2
(tt+ss)+(t
2
s
2
)
_
_
_
s
x
_
2
+
_
s
y
_
2

_
t
x
_
2

_
t
y
_
2
_
_

4ts
_
t
x
s
x
+
t
y
s
y
__
.

In continuare, n baza condit iilor Cauchy - Riemann avem,


t = s = 0, [f
t
[
2
=
_
t
x
_
2
+
_
t
y
_
2
=
_
s
x
_
2
+
_
s
y
_
2
si
t
x
s
x
+
t
y
s
y
= 0,
de unde u = 0.
(b). Evident v = ln [f
t
[ ln(1 [f[
2
), de unde v = (ln [f
t
[) (ln(1
[f[
2
)).

Intruc at g = f
t
este olomorf a pe , n baza punctului (a) avem ca
154 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(ln [f
t
[) = 0. Deci v = (ln(1 [f[
2
)). Dar

x
_
ln(1 [f[
2
)
_
= 2
t
t
x
+s
s
x
1 t
2
s
2
si

2
x
2
(ln(1 [f[
2
)) =
=
2
(1[f[
2
)
2
_
_
_
_
_
t
x
_
2
+t

2
t
x
2
+
_
s
x
_
2
+s

2
s
x
2
_
_
(1[f[
2
)+2
_
t
t
x
+s
s
x
_
2
_
_
.
Deoarece funct ia ln(1[f[
2
) = ln(1t
2
s
2
) este simetric an t si s,

2
y
2
(ln(1
[f[
2
)) se exprim a analog. Prin urmare,
v =
2
(1 [f[
2
)
2
_
(1 [f[
2
)([f
t
[
2
+tt +[f
t
[
2
+ss)+
+2
_
t
2
[f
t
[
2
+ 2ts
_
t
x
s
x
+
t
y
s
y
_
+s
2
[f
t
[
2
__
=
=
2
(1 [f[
2
)
2
(2[f
t
[
2
(1 [f[
2
) + 2[f[
2
[f
t
[
2
) =
4[f
t
[
2
(1 [f[
2
)
2
.
Aceasta mpreun a cu egalitatea 2v = ln
_
[f
t
[
1 [f[
2
_
2
conduce la rezultatul din
enunt .
8.6. Fie o deschisa n C si f : C o funct ie de clasa C
2
pe .
Aratat i ca:
(a). Funct ia g(z) = zf(z), z este armonica pe daca si numai daca
f este olomorfa pe .
(b). Funct ia h(z) = zf(z), z este armonica pe daca si numai daca
f este olomorfa pe .
Rezolvare. (a). Dac a scriem f(z) = u(x, y) + iv(x, y), z = x + iy ,
atunci g(z) = xu(x, y) yv(x, y) +i(yu(x, y) +xv(x, y)),
Funct ii armonice 155
de unde

2
g
x
2
= 2
u
x
+x

2
u
x
2
y

2
v
x
2
+i
_
y

2
u
x
2
+ 2
v
x
+x

2
v
x
2
_
,

2
g
y
2
= x

2
u
y
2
2
v
y
y

2
v
y
2
+i
_
2
u
y
+y

2
u
y
2
+x

2
v
y
2
_
.
Astfel obt inem ca
g =

2
g
x
2
+

2
g
y
2
=
= xu yv + 2
_
u
x

v
y
_
+i
_
yu +xv + 2
_
u
y
+
v
x
__
=
= 2
_
u
x

v
y
_
+ 2i
_
u
y
+
v
x
_
,
de unde deducem c a g = 0 pe este echivalent a cu
u
x
=
v
y
si
u
y
=
v
x
pe . Deci g este armonica pe dac a si numai dac a f satisface condit iile
Cauchy - Riemann pe , sau echivalent f H(), deoarece f C
2
().
(b). Evident h este armonic a pe daca si numai daca h(z) = zf(z), z
este armonic a pe . Aplic and (a), h este armonic a pe daca si numai daca
f este olomorfa pe .
8.7. Gasit i o funct ie armonica nenula pe care se anuleaza pe frontiera
lui , unde:
(a). = z C : Rez > 0, Imz > 0;
(b). = z C : 0 < Rez < , Imz > 0.
Rezolvare. (a). Consider am u(z) = xy, z = x + iy cu x, y 0. Evident
u = 0 pe , deci u este armonic a pe si u(0, y) = u(x, 0) = 0 pentru orice
x, y 0.
156 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Fie u(x, y) = sin x sh y pentru x [0, ], y 0. Avem u
tt
xx
=
sin x sh y, u
tt
yy
= sin x sh y, deci u = 0 pe . Dar u(0, y) = u(x, 0) =
= u(, y) = 0 pentru orice x [0, ] si orice y [0, ).
Doua funct ii armonice reale u si v pe o deschisa C se numesc conjugate
armonic pe daca funct ia f = u+iv este olomorfa pe .

In acest caz, spunem
ca v este un conjugat armonic al lui u.
Daca este un domeniu n C si v este un conjugat armonic al lui u n ,
atunci v este o primitiva a formei diferent iale totale exacte = v
t
x
dx+v
t
y
dy si
avem v(z) v(z
0
) =
_

, unde z
0
este un punct xat, iar este un drum
partial neted n care are pe z
0
ca punct init ial, iar pe z ca punct nal.

In
particular, daca z
0
= x
0
+ iy
0
, z = x + iy si z
1
= x + iy
0
, iar segmentele
[z
0
, z
1
] si [z
1
, z] sunt incluse n , atunci
v(z) v(z
0
) =
x
_
x
0
v
x
(t, y
0
)dt +
y
_
y
0
v
y
(x, t)dt =
=
x
_
x
0

u
y
(t, y
0
)dt +
y
_
y
0
u
x
(x, t)dt,
unde n a doua reprezentare am folosit condit iile Cauchy - Riemman pentru u
si v.
8.8. Determinat i funct ia olomorfa f = u + iv pe domeniul C, n
ecare din cazurile:
(a). u(z) =
x
x
2
+y
2
+x
2
y
2
, z = x +iy C

;
(b). u(z) = (x cos x y sin x)e
y
, z = x +iy C;
(c). u(z) = [(x
2
y
2
) sin y + 2xy cos y]e
x
, z = x +iy C;
Funct ii armonice 157
(d). u(z) = x sin x ch y y cos x sh y, z = x +iy C.
Rezolvare. (a).

Int ai se arata c a u este armonic a pe C

.

Intr-adev ar,
avem c a
u
t
x
=
y
2
x
2
(x
2
+y
2
)
+ 2x, u
tt
x
2 = 2 +
2x
3
6xy
2
(x
2
+y
2
)
3
si u
t
y
=
2xy
(x
2
+y
2
)
2
2y, u
tt
y
2 = 2 +
6xy
2
2x
3
(x
2
+y
2
)
3
,
de unde u = 0. Acum din
v(x, y) v(x
0
, y
0
) =
x
_
x
0
_
2y
0
+
2ty
0
(t
2
+y
2
0
)
2
_
dt +
y
_
y
0
_
t
2
x
2
(t
2
+x
2
)
2
+ 2x
_
dt =
=
_
2y
0
t
y
0
t
2
+y
2
0
_

x
x
0
+
_
2tx
t
t
2
+x
2
_

y
y
0
=
= 2xy
y
x
2
+y
2

_
2x
0
y
0

y
0
x
2
0
+y
2
0
_
,
deducem ca v(x, y) = 2xy
y
x
2
+y
2
+a, cu a R. Deci
f(z) =
x iy
x
2
+y
2
+x
2
y
2
+ 2ixy +ia =
1
z
+z
2
+ia, z C

, aR.
(b). Funct ia u este armonica pe C deoarece
u
t
x
= (cos x x sin x y cos x)e
y
, u
tt
x
2 = (y sin x x cos x 2 sin x)e
y
si u
t
y
= (y sin x x cos x sin x)e
y
, u
tt
y
2
= (2 sin x +x cos x y sin x)e
y
158 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
de unde u = 0. Prin urmare
v(x, y) v(x
0
, y
0
) =
x
_
x
0
(sin t +t cos t y
0
sin t)e
y
0
dt+
+
y
_
y
0
(cos x x sin x t cos x)e
t
dt =
e
y
0
(t sin t +y
0
cos t)

x
x
0
+
+
(x sin x cos x)e
t

y
y
0
+
(cos x)(te
t
+e
t
)

y
y
0
=
= (x sin x +y cos x)e
y
(x
0
sin x
0
+y
0
cos x
0
)e
y
0
.
Deducem ca
f(z) = (x cos x y sin x)e
y
+i(x sin x +y cos x)e
y
+ia =
= (x +iy)(cos x)e
y
+i(x +iy)(sin x)e
y
+ia =
= ze
y
e
ix
+ia = ze
iz
+ia, z C, a R.
(c). Vericam ntai c a u este armonica pe C.

Intr-adev ar din
u
t
x
= e
x
[(x
2
y
2
) sin y + 2xy cos y + 2x sin y + 2y cos y],
u
tt
x
2 = e
x
[(x
2
y
2
+ 4x + 2) sin y + (2xy + 4y) cos y]
si u
t
y
= e
x
[2y sin y + (x
2
y
2
) cos y + 2x cos y 2xy sin y],
u
tt
y
2 = e
x
[(y
2
x
2
2 4x) sin y (2xy + 4y) cos y],
Funct ii armonice 159
rezult a c a u = 0. Deci
v(x, y) v(x
0
, y
0
) =
x
_
x
0
((1 +t)2y
0
sin y
0
(t
2
+ 2t y
2
0
) cos y
0
)e
t
dt+
+
y
_
y
0
((x
2
+ 2x t
2
) sin t + (1 +x)2t cos t)e
x
dt =
(2y
0
sin y
0
)te
t

x
x
0
+
+
(y
2
0
cos y
0
)e
t

x
x
0

(cos y
0
)t
2
e
t

x
x
0
+
2xe
x
t sin t

y
y
0
+
e
x
t
2
cos t

y
y
0

x
2
e
x
cos t

y
y
0
= e
x
(y
2
x
2
) cos y + 2xye
x
sin y
e
x
0
(y
2
0
x
2
0
) cos y
0
2x
0
y
0
e
x
0
sin y
0
.
Obt inem c a
f(z) = e
x
(x
2
y
2
)(sin y i cos y) + 2xye
x
(cos y +i sin y) +ia =
= ie
x
(x
2
y
2
)e
iy
+ 2xye
x
e
iy
+ia = iz
2
e
z
+ia, z C, a R.
(d). Avem,
u
t
x
= sin x ch y +x cos x ch y +y sin x sh y,
u
tt
x
2 = 2 cos x ch y x sin x ch y +y cos x sh y
si u
t
y
= x sin x sh y cos x sh y y cos x ch y,
u
tt
y
2 = x sin x ch y 2 cos x ch y y cos x sh y,
de unde u = 0. Prin urmare
v(x, y) v(x
0
, y
0
) =
x
_
x
0
((cos t t sin t)sh y
0
+y
0
ch y
0
cos t)dt+
+
y
_
y
0
(sin x(ch t +tsh t) +x cos x ch t)dt =
(sh y
0
)t cos t

x
x
0
+
160 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
+
(y
0
ch y
0
) sin t

x
x
0
+
(sin x)t ch t

y
y
0
+
x cos x sh t

y
y
0
=
= y sin x ch y +x cos x sh y y
0
sin x
0
ch y
0
x
0
cos x
0
sh y
0
.

In nal, deducem c a
f(z) = u(z) +iv(z) = (x +iy) sin x ch y + (y +ix) cos x sh y +ia =
= z(sin x ch y +i cos x sh y) +ia = z sin z +ia, z C, aR.
8.9. Sa se determine funct ia olomorfa f = u + iv n semiplanul superior
= z = x +iy C : y > 0 stiind ca
lim
z /2
f(z) =
1 +i
2
si pentru orice z = x +iy ,
u(x, y) v(x, y) =
cos x + sin x e
y
2 cos x e
y
e
y
.
Rezolvare. Deriv and relat ia de mai sus n raport cu x si respectiv y
obt inem c a, pentru orice z ,
u
t
x
(x, y) v
t
x
(x, y) =
2 (cos x sin x)e
y
(cos x + sin x)e
y
(2 cos x e
y
e
y
)
2
si
u
t
y
(x, y) v
t
y
(x, y) =
2 + (cos x + sin x)e
y
+ (cos x sin x)e
y
(2 cos x e
y
e
y
)
2
Din condit iile Cauchy - Riemann, prin sc aderea si adunarea celor dou a relat ii,
avem c a
u
t
x
(x, y) = v
t
y
(x, y) =
2 (e
y
+e
y
) cos x
(2 cos x e
y
e
y
)
2
, x R, y > 0,
Funct ii armonice 161
u
t
y
(x, y) = v
t
x
(x, y) =
(e
y
e
y
) sin x
(2 cos x e
y
e
y
)
2
, x R, y > 0.

In alta form a, pentru orice z = x +iy ,


u
t
x
(x, y) =
1 cos x ch y
2(cos x ch y)
2
si u
t
y
(x, y) =
sin x sh y
2(cos x ch y)
2
,
de unde
u(x, y) u(x
0
, y
0
) =
x
_
x
0
u
t
x
(t, y
0
)dt +
y
_
y
0
u
t
y
(x, t)dt =
=
x
_
x
0
1 cos t ch y
0
2(cos t ch y
0
)
2
dt +
y
_
y
0
sin x sh t
2(cos x ch t)
2
dt =
=
x
_
x
0
cos t(cos t ch y
0
) + sin
2
t
2(cos t ch y
0
)
2
dt +
y
_
y
0
sin x sh t
2(cos x ch t)
2
dt =
=
sin t
2(cos t ch y
0
)

x
x
0
+
sin x
2(cos x ch t)

y
y
0
=
=
sin x
2(cos x ch y)

sin x
0
2(cos x
0
ch y
0
)
.
Deci, pentru orice z = x +iy ,
u(x, y) =
sin x
2(cos x ch y)
, v(x, y) =
e
y
cos x
2(cos x ch y)
.
Prin urmare, pentru orice z = x +iy ,
f(z) =
sin x i cos x +ie
y
2(cos x ch y)
+c =
i(e
y
e
ix
)
e
ix
+e
ix
e
y
e
y
+c =
=
i(e
y
e
ix
)
(e
y
e
ix
)(e
yix
1)
+c =
i
e
iz
1
+c.
Din ipoteza, lim
z/2
f(z) =
1 +i

2
= c
i
i + 1
, rezult a c a, c = 0, de unde
f(z) =
i
e
iz
1
=
ie
iz
1 e
iz
, z .
162 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
8.10. Sa se determine o funct ie olomorfa f = u+iv pe C care pentru orice
z = x +iy C verica
2xyu(x, y) + (y
2
x
2
)v(x, y) + 2xy(x
2
+y
2
)
2
= 0.
Rezolvare. Fie z = x + iy C. Deoarece y
2
x
2
+ 2xyi = (y +
ix)
2
= z
2
, relat ia data se scrie u(z)Im(z
2
) + v(z)Re(z
2
) = 2xy(x
2
+ y
2
)
2
,
sau Re[iz
2
f(z)] = Im[z
2
f(z)] = 2xy(x
2
+ y
2
)
2
. Vom determina ntai funct ia
g(z) = iz
2
f(z) stiind ca, pentru orice z = x +iy C,
Reg(z) = 2xy(x
2
+y
2
)
2
= 2
z +z
2
z z
2i
[z[
4
=
1
2i
(z
2
z
2
)[z[
4
=
i
2
(z
2
[z[
4
z
2
[z[
4
) =
i
2
(z
2
[z[
4
z
2
[z[
4
).
Deoarece g + g = 2Reg, rezult a ca g(z) = i(z
2
[z[
4
+ a), pentru z C, cu a
constant a real a. Pentru ca funct ia f s a e olomorfa pe C este necesar s a lu am
a = 0. Obt inem c a
f(z) =
1
iz
2
g(z) = z
4
, z C.
8.11. Stiind ca funct ia reala este din C
2
(R), sa se determine funct iile
armonice u : C R care pentru z = x +iy verica:
(a). u(z) = (ax +by) cu a, b R, a
2
+b
2
> 0;
(b). u(z) = (xy); (c). u(z) =
_
y
x
_
, x ,= 0;
(d). u(z) = (x +

x
2
+y
2
); (e). u(z) = (x
2
+y
2
);
(f). u(z) =
_
x
2
+y
2
x
_
, x ,= 0.
Funct ii armonice 163
Indicat ie. (a). Scriind ca u este armonica, avem c a
(a
2
+b
2
)
tt
(ax +by) = 0,
de unde u(z) = K
1
(ax + by) + K
2
, pentru z = x + iy C, K
1
si K
2
ind
constante reale.
(b). Proced and analog, obt inem c a u(z) = K
1
xy +K
2
, z = x +iy C.
(c).

In acest caz ecuat ia u = 0 este echivalenta cu
(1 +t
2
)
tt
(t) + 2t
t
(t) = 0
unde t =
y
x
. Deci ((1 + t
2
)
t
(t))
t
= 0, de unde (t) = K
1
arctg t + K
2
,
t R. Rezult a c a
u(z) = K
1
arctg
y
x
+K
2
, z = x +iy C, x ,= 0.
(d). Cu notat ia r =

x
2
+y
2
,= 0 avem c a
u
t
x
=
_
1 +
x
r
_

t
(x +r) si u
t
y
=
y
r

t
(x +r).
Rezult a c a
u = 2
_
1 +
x
r
_

tt
(x +r) +
1
r

t
(x +r) = 0,
adic a
2t
tt
(t) +
t
(t) = (2

t
t
(t))
t
= 0.
Prin urmare (t) = K
1

t +K
2
, t > 0, de unde
u(z) = K
1
_
x +
_
x
2
+y
2
+K
2
, z = x +iy C

.
164 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(e). Proced and ca mai sus, rezult a ca
u(z) = K
1
ln(x
2
+y
2
) +K
2
, z = x +iy C

.
(f).

In acest caz se obt ine ecuat ia diferent iala
t
2

tt
(t) + 2t
t
(t) = 0, t =
x
2
+y
2
x
,
de unde deducem c a
u(z) =
K
1
x
x
2
+y
2
+K
2
, z = x +iy C

, x ,= 0.
8.12. Precizat i constanta a > 0 pentru care funct ia u este armonica pe R
2
si apoi determinat i funct ia ntreaga f cu Re f = u, n cazurile:
(a). u(x, y) = ax
2
y
2
+xy, f(0) = 0;
(b). u(x, y) = e
x
(ax cos y y sin y), f(0) = i.
Rezolvare. (a). Fie z = x + iy C.

Intruc at u
t
x
= 2ax + y, u
tt
x
2
= 2a si
u
t
y
= x 2y, u
tt
y
2
= 2, solut ia ecuat iei 0 = u
tt
x
2
+ u
tt
y
2
= 2a 2 este a = 1, de
unde u(x, y) = x
2
y
2
+xy.
Fie v armonic a pe R
2
astfel nc at f = u + iv H(C). Din condit iile
Cauchy - Riemann avem c a v
t
x
= u
t
y
= 2y x, de unde v = 2xy
1
2
x
2
+c(y).

Intruc at v
t
y
= 2x + c
t
(y) = u
t
x
= 2x + y, avem ca c
t
(y) = y. Rezult a c a
v(x, y) = 2xy
1
2
x
2
+
y
2
2
+c. Din f(0) = 0 obt inem c a, c = 0.

In nal
f(x +iy) = (x
2
y
2
+xy) +i
_
1
2
y
2

1
2
x
2
+ 2xy
_
=
= (x
2
y
2
+ 2ixy)
i
2
(x
2
y
2
+ 2ixy), z = x +iy C,
Funct ii armonice 165
sau echivalent f(z) = (1 i/2) z
2
, z C.
(b). Fie z = x +iy C.

Intruc at
u
t
x
= e
x
(ax cos y y sin y +a cos y), u
tt
x
2 = e
x
(ax cos y y sin y + 2a cos y)
si
u
t
y
= e
x
(ax sin y sin y y cos y), u
tt
y
2 = e
x
(ax cos y 2 cos y +y sin y),
solut ia ecuat iei 0 = u
tt
x
2
+ u
tt
y
2
= (2a 2)e
x
cos y este a = 1, de unde u(x, y) =
e
x
(x cos y y sin y). Fie v armonic a pe R
2
astfel nc at f = u+iv H(C). Din
condit iile Cauchy - Riemann avem ca v
t
x
= u
t
y
= e
x
(x sin y + sin y + y cos y),
deci
v = e
x
((x 1) sin y + sin y +y cos y) +c(y) = e
x
(x sin y +y cos y) +c(y).
Deducem ca v
t
y
= e
x
(x cos y+cos yy sin y)+c
t
(y) = u
t
x
, care implica c
t
(y) = 0.
Prin urmare
v(x, y) = e
x
(x sin y +y cos y) +c.
Din f(0) = i obt inem c a, c = 1 si n nal, pentru orice z C,
f(z) = f(x +iy) = u(x, y) +iv(x, y) = xe
x
e
iy
+iye
x
e
iy
+i = ze
z
+i.
9 Serii de puteri
Daca a C, si (c
n
)
nN
C, atunci seria

n=0
c
n
(z a)
n
, z C se
numeste serie de puteri centrata n a generata de sirul (c
n
)
nN
. Termenii
sirului (c
n
)
n
se numesc coecient ii seriei de puteri, iar mult imea z C :

n=0
c
n
(z a)
n
converge se numeste mult imea de convergent a a seriei de
puteri. Raza de convergent a R a unei astfel de serii se deneste prin
R := sup
_
[z a[ [0, ) : z C,

n=0
c
n
(za)
n
converge
_
.
9.1. Teorema lui Abel. (a). Aratat i ca daca o serie de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
converge ntr-un punct z
0
C, z
0
,= a, atunci ea converge absolut pe discul
D(a, [z
0
a[).
(b). Aratat i ca daca o serie de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
diverge ntr-un punct
z
1
C, atunci ea diverge pe exteriorul discului D(a, [z
1
a[).
Rezolvare. (a). Dac a seria

n=0
c
n
(z
0
a)
n
converge, atunci termenii s ai
formeaz a un sir convergent la 0, deci marginit. Prin urmare exist a M > 0 astfel
ncat [c
n
(z
0
a)
n
[ M, n N.

Intruc at z
0
,= a, pentru orice z D(a, [z
0
a[)
si orice n N avem c a
[c
n
(z a)
n
[ = [c
n
(z
0
a)
n
[

z a
z
0
a

n
M

z a
z
0
a

n
.
Serii de puteri 167
Deoarece

z a
z
0
a

< 1 seria geometric a

n=0

z a
z
0
a

n
este convergenta. Cu
criteriul comparat iei obt inem c a seria

n=0
[c
n
(z a)
n
[ este convergenta. Prin
urmare seria

n=0
c
n
(z a)
n
este absolut convergent a.
(b). Dac a seria

n=0
c
n
(z
1
a)
n
diverge pentru z
1
C, atunci pentru orice
z C cu [z a[ > [z
1
a[ seria

n=0
c
n
(z a)
n
diverge.

In caz contrar, n baza
lui (a), seria

n=0
c
n
(z
1
a)
n
converge, ceea ce este n contradict ie cu ipoteza.
9.2. Fie R raza de convergent a a seriei de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
. Aratat i
ca daca R (0, ), atunci seria de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
converge absolut si
uniform pe orice compact din discul D(a, R) si diverge pe exteriorul discului
D(a, R).
Rezolvare. Fie K un compact nevid din D(a, R). Funct ia f(z) = [z
a[, z K ind continua, exista z
0
K astfel nc at pentru orice z K, [za[
[z
0
a[ < R. Din denit ia lui R, exista w C cu [z
0
a[ < : = [w a[
astfel c a seria

n=0
c
n
(w a)
n
converge. Atunci c
n
(w a)
n
0. Deci exista
M > 0 astfel nc at [c
n
[
n
M, n N. Atunci pentru orice z K si orice
n N, [c
n
(z a)
n
[ = [c
n
[
n
[z a[
n

n
M

z
0
a

n
. Deoarece
[z
0
a[

< 1,
seria

n=0

z
0
a

n
este convergent a. Cu criteriul lui Weierstrass obt inem ca
seria

n=0
c
n
(z
n
a)
n
este convergent a absolut si uniform pe K. Acum daca
[z a[ > R, atunci din denit ia lui R deducem c a seria

n=0
c
n
(z a)
n
este
168 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
divergenta.
Fie R raza de convergent a a seriei de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
. Daca R = 0,
atunci seria de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
converge numai n z = a, iar daca R = ,
atunci seria de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
converge pe C. Daca 0 < R < , atunci
seria de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
converge pentru orice z C cu [z a[ < R si
diverge pentru orice z C cu [z a[ > R.
Daca R > 0, atunci D(a, R) se numeste discul de convergent a al seriei
de puteri. Evident D(a, R) = C, daca R = +.
Daca 0 < R < +, atunci C(a, R) se numeste cercul de convergent a
al seriei de puteri.
Discul de convergent a este cea mai mare mult ime deschisa pe care seria
de puteri converge, dar n general, mult imea de convergent a nu se reduce la
D(a, R), aceasta mai putand cont ine si puncte din cercul C(a, R).
Problema determinarii razei de convergent a a unei serii de puteri este, n
multe cazuri, o problema dicila. Ment ionam acum doua formule de calcul
pentru R.
9.3. Formula lui Cauchy - Hadamard. Aratat i ca raza de convergent a
a seriei de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
este R = 1/ lim
n
n
_
[c
n
[.
Rezolvare. Dac a = lim
n
n
_
[c
n
[, atunci pentru orice z C avem ca
lim
n
n
_
[c
n
(z a)
n
[ = [z a[. Astfel, dac a 0 < < , atunci seria de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
converge (absolut) pentru orice z C care satisface [za[ < 1/
Serii de puteri 169
si diverge pentru orice z C care satisface [z a[ > 1/.

In cazul = 0, seria
converge (absolut) pentru orice z C, iar pentru = , seria converge numai
pentru z = a. Prin urmare R = 1/.
9.4. Aratat i ca daca pentru seria de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
exista
lim
n
[c
n+1
/c
n
[ =: R
+
, atunci raza de convergent a a seriei este R = 1/.
Rezolvare. Pentru z C, z ,= a avem ca lim
n

c
n+1
(z a)
n+1
c
n
(z a)
n

= [z a[.
Astfel, dac a 0 < < , atunci seria de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
converge (absolut)
pentru orice z C care satisface [z a[ < 1/ si diverge pentru orice z C
care satisface [z a[ > 1/.

In cazul = 0, seria converge (absolut) pentru
orice z C, iar pentru = , seria converge numai pentru z = a. Prin urmare
R = 1/.
Raza de convergent a a seriei de puteri

n=0
c
n
(z a)
n
depinde numai de
coecient ii c
n
C, n N, nu si de punctul a C.
9.5. Criteriul lui Picard. Aratat i ca o serie de puteri

n=0
c
n
z
n
cu raza de
convergent a R = 1 si cu (c
n
)
n
un sir de numere reale descrescator si convergent
la zero, este convergenta pe cercul unitate, exceptand eventual punctul z = 1.
Rezolvare. Consider am suma
R
n,k
(z) =
n+k

j=n+1
c
j
z
j
, k N

, [z[ = 1, z ,= 1.
Avem ca
(z 1)R
n,k
(z) = c
n+1
z
n+1
+c
n+k
z
n+k+1
+
n+k1

j=n+1
(c
j
c
j+1
)z
j+1
,
170 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
de unde
[z 1[[R
n,k
(z)[ c
n+1
[z[
n+1
+c
n+k
[z[
n+k+1
+
n+k1

j=n+1
(c
j
c
j+1
)[z[
j+1
,
deoarece c
j
0 si c
j
c
j+1
0.

Intruc at [z[ = 1, z ,= 1, deducem ca
[R
n,k
(z)[
1
[z 1[
[c
n+1
+c
n+k
+ (c
n+1
c
n+2
) + (c
n+2
c
n+3
)+
+... + (c
n+k1
c
n+k
)] =
2c
n+1
[z 1[
.

Intruc at c
n
0, pentru orice > 0 exista n
0
N astfel nc at pentru
orice n N cu proprietatea n n
0
si orice k N

avem c a [R
n,k
(z)[
2c
n+1
/[z 1[ < . Deci R
n,k
(z) 0 (n ) uniform n raport cu k N

si prin urmare seria

n=0
c
n
z
n
converge pentru z T 1.
9.6. Gasit i mult imile de convergent a si sumele seriilor:
(a).

n=0
z
n
(seria geometrica);
(b).

n=0
(n + 1)z
n
(derivata seriei geometrice).
Rezolvare. Ambele serii au raza de convergent a R = 1, deoarece
n

n
1. Seriile nu converg n punctele cercului unitate, ntruc at termenii generali nu
converg la zero. Pentru calculul sumei seriei (a) observ am c a

n=0
z
n
= 1 +z

n=0
z
n
, z D,
de unde

n=0
z
n
=
1
1 z
, z D.
Acum deoarece pentru k N avem c a
k

n=0
z
n
= 1 +z +... +z
k
=
1 z
k+1
1 z
=
1
1 z

z
k+1
1 z
, z ,= 1,
Serii de puteri 171
prin derivare, obt inem ca,
k

n=1
nz
n1
=
1
(1 z)
2

kz
k
1 z

z
k
(1 z)
2
, z ,= 1.
Trecand aici la limit a pentru k , g asim suma seriei (b):

n=0
(n + 1)z
n
=

n=1
nz
n1
=
1
(1 z)
2
, z D,
deoarece kz
k
0 si z
k
0 pentru [z[ < 1.
9.7. Fie f(z) =

n=0
c
n
z
n
, seria de puteri avand raza de convergent a R > 0.
Aratat i ca:
(a). Seria derivata

n=1
nc
n
z
n1
are raza de convergent a egala cu R;
(b). Funct ia f este indenit derivabila pe D(0, R), iar derivatele f
(k)
, k
N

au reprezetarile:
f
(k)
(z) =

n=k
n(n 1)...(n k + 1)c
n
z
nk
, [z[ < R, k N

.
Rezolvare. (a). Dac a R
t
este raza de convergent a a seriei derivate, atunci
1/R
t
= lim
n
n
_
(n + 1)[c
n+1
[ =
= lim
n
(
n+1

n + 1)
n+1
n
lim
n
(
n+1
_
[c
n+1
[)
n+1
n
= 1/R.
(b). Fie z D(0, R), ([z[, R) si w D(0, [z[).

Intruc at seria

n=0
c
n

n
converge, sirul (c
n

n
)
n
este marginit, deci exist a M > 0 astfel nc at
[c
n
[
n
M, n N. Apoi [z +w[ [z[ +[w[ < < R. Avem ca

f(z +w) f(z)


w

n=1
nc
n
z
n1

n=2
c
n
_
(z +w)
n
z
n
w
nz
n1
_

172 Traian Ceausu, Nicolae Suciu


M

n=2
1

(z +w)
n
z
n
w
nz
n1

= M

n=2
1

k=2
C
k
n
z
nk
w
k1

n=2
1

n
n

k=2
C
k
n
[z[
nk
[w[
k1
=M

n=2
1

n
_
([z[ +[w[)
n
[z[
n
[w[
n[z[
n1
_
=
=
M
[w[

n=1
__
[z[ +[w[

_
n

_
[z[

_
n

n[w[[z[
n1

n
_
=
=
M
[w[
_

n=0
_
[z[ +[w[

_
n

n=0
_
[z[

_
n

[w[

n=0
(n + 1)
_
[z[

_
n
_
=
=
M
[w[
_

[z[ [w[


[z[

[w[

2
( [z[)
2
_
=
=
M[w[
( [z[)
2
( [z[ [w[)

w0
0.
Rezult a c a f este derivabil an z si f
t
(z) =

n=1
nc
n
z
n1
.

In baza arbitrarit at ii
lui z, concludem c a f este derivabil a pe discul D(0, R). Procedand prin induct ie,
presupunem c a f este derivabila p an a la ordinul k pe D(0, R) si c a f
(k)
are
reprezentarea din enunt . Atunci, ind suma unei serii de puteri, f
(k)
este
derivabila pe D(0, R), deci f este derivabil a de ordinul k + 1 pe D(0, R).

In
plus avem ca
f
(k+1)
(z) =
_
f
(k)
_
t
(z) =

n=k+1
n(n + 1)...(n k)c
n
z
nk1
, [z[ < R.

In concluzie, f este indenit derivabila pe D(0, R) si derivatele ei veric a


relat ia ment ionat a.
9.8. (a). Aratat i ca daca f(z) =

n=0
c
n
z
n
, seria avand raza de convergent a
R > 0, atunci c
n
=
f
(n)
(0)
n!
, n N.
Serii de puteri 173
(b). Aratat i ca daca

n=0
c
n
z
n
=

n=0
a
n
z
n
, ambele serii avand aceeasi raza
de convergent a R > 0, atunci c
n
= a
n
pentru orice n N.
Rezolvare. (a).

In formula lui f
(n)
din 9.7 (b) facem z = 0 si gasim c a
f
(n)
(0) = n!c
n
, n N.
(b). Not and cu f suma comun a a celor dou a serii de puteri pe D(0, R),
rezult a c a, c
n
=
f
(n)
(0)
n!
= a
n
, n N.
9.9. Fie f(z) =

n=0
c
n
z
n
, seria de puteri avand raza de convergent a R > 0.
Aratat i ca:
(a). Seria

n=0
c
n
n + 1
z
n+1
are raza de convergent a egala cu R;
(b). Funct ia F(z) =

n=0
c
n
n + 1
z
n+1
, z D(0, R), este o primitiva a lui f pe
D(0, R), adica F
t
(z) = f(z), z D(0, R).
9.10. (a). Gasit i mult imea de convergent a si sumele seriilor:
(a.1).

n=0
_
z
z+1
_
n
; (a.2).

n=0
(n + 1)
_
z
z+1
_
n
;
(a.3).

n=0
(n + 2)(n + 1)
_
z
z+1
_
n
.
(b). Aratat i ca pe mult imea de convergent a avem
2

n=0
_
z
z + 1
_
n

n=0
(n + 1)
_
z
z + 1
_
n
=

n=0
(n + 2)(n + 1)
_
z
z + 1
_
n
.
Rezolvare. (a). Seriile sunt convergente dac a si numai daca

z
z + 1

< 1.
Rezult a ca mult imea de convergent a a seriilor este semiplanul deschis
z C : Rez > 1/2 .

Intruc at seria (a.1) este seria geometric a

n=0
w
n
cu
174 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
w = z(z + 1)
1
, rezult a c a

n=0
_
z
z + 1
_
n
=
1
1
z
z + 1
= z + 1, Rez >
1
2
.
Acum derivand n aceast a egalitate, obt inem c a
1 =

n=1
n
_
z
z + 1
_
n1
_
z
z + 1
_
t
=
1
(z + 1)
2

n=0
(n + 1)
_
z
z + 1
_
n
,
de unde

n=0
(n + 1)
_
z
z + 1
_
n
= (z + 1)
2
, Rez >
1
2
.
Deriv and din nou n aceast a egalitate, g asim c a

n=0
(n + 2)(n + 1)
_
z
z + 1
_
n
= 2(z + 1)
3
, Rez >
1
2
.
(b). Relat ia cerut a ntre serii se obt ine e av andn vedere sumele acestora,
e fac and produsul Cauchy al seriilor (a.1) si (a.2).
9.11. Determinat i raza de convergent a si suma seriei

n=0
c
n
z
n
, unde
c
n
=
_

_
2
n
, n 2N
3
n
, n N 2N.
Rezolvare. Deoarece lim
n
n
_
[c
n
[ = 3, raza de convergent a este
R = 1/3. Pentru [z[ < 1/3, folosind seria geometric a, avem ca

n=0
c
n
z
n
=

k=0
(2z)
2k
+

k=0
(3z)
2k+1
=

k=0
_
(2z)
2
_
k
+
+3z

k=0
_
(3z)
2
_
k
=
1
1 4z
2
+
3z
1 9z
2
.
Serii de puteri 175
9.12. Determinat i raza de convergent a a seriei de puteri

n=1
c
n
z
n
, unde
pentru orice n N

, c
n
este:
(a). c
n
= 1/n
2
; (b). c
n
= n!; (c). c
n
= 1/n
n
;
(d). c
n
=
_
1 +
1
n
_
n
2
; (e). c
n
= 1 +
(i)
n
n!
; (f). c
n
=
n
2n
(n!)
2
;
(g). c
n
= [i + 2(1)
n
]
n
; (h). c
n
= a
n
+b
n
, a > b > 0;
(i). c
n
=
3 5 7 ... (2n + 1)
4 7 10 ... (3n + 4)
.
Rezolvare. (a). Avem,
c
n+1
c
n
=
_
n
n + 1
_
2
1, deci R = 1. Deoarece
[z[
n
/n
2
1/n
2
pentru orice [z[ 1 si orice n N

, din convergent a seriei

n=1
1
n
2
rezult a ca, seria

n=1
1
n
2
z
n
converge absolut si uniform pe discul nchis
D.
(b). Avem,
c
n+1
c
n
= n + 1 , deci R = 0.
(c). Evident,
n

1
n
n
=
1
n
0, deci R = +.
(d). Evident,
n

_
1 +
1
n
_
n
2
=
_
1 +
1
n
_
n
e, deci R =
1
e
.
(e). Avem,
c
n+1
c
n
=

1 +
(i)
n+1
(n + 1)!
1 +
(i)
n
n!

1, deci R = 1.
(f). Avem,
c
n+1
c
n
=
_
n + 1
n
_
2n
=
__
1 +
1
n
_
n
_
2
e
2
, deci R =
1
e
2
.
(g). Avem, lim
n
n
_
[c
n
[ = lim
n
[i + 2(1)
n
[ = [i 2[ =

5, deci R =
1

5
.
(h). Deoarece,
n

a
n
+b
n
=
_
a
n
_
1 +
b
n
a
n
__
1
n
=a
_
1 +
_
b
a
_
n
_
1
n
a, avem
c a R = 1/a.
176 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(i). Evident,
c
n+1
c
n
=
2n + 3
3n + 7

2
3
, deci R =
3
2
.
9.13. Determinat i razele de convergent a ale seriilor:
(a).

n=1
n
2
z
2n
; (b).

n=1
n
2
n
z
n!
; (c).

n=1
1
n
n
z
n
n
.
Rezolvare. (a). Evident lim
n
n

n
2
= lim
n
(
n

n)
2
= 1, deci R = 1.
(b). Evident, lim
n
n
_
n/2
n
= lim
n
n

n/2 =
1
2
, deci R = 2.
(c). Evident, lim
n
n
_
1/n
n
= lim
n
1/n = 0, deci R = .
Este bine sa remarcam faptul ca n aceste trei cazuri o innitate dintre
termenii seriilor sunt nuli.
9.14. Determinat i razele de convergent a ale urmatoarelor serii de puteri:
(a).

n=1
n
n
n!
z
n
; (b).

n=0
sh n
ch
2
n
z
n
;
(c).

n=1
_
cos
1
n
_
n

z
n
, R; (d).

n=0
(1)
n
n!
z
n
;
(e).

n=1
n!
n
n
(z + 1)
n
; (f).

n=0
2
n
n!
(z i)
n
;
(g).

n=0
n
2
(2z 1)
n
; (h).

n=0
e
n
z
n
3
;
(i).

n=0
n!z
n
2
; (j).

n=0
e
nsin n
z
n
;
(k).

n=1
_
1 +
(1)
n
n
_
n
2
z
n
; (l).

n=0
q
n
2
z
n
, [q[ < 1;
(m).

n=0
n
k
z
n
, k N

;
(n).

n=0
a
n
z
n
, unde a
2n+1
= a
2n+1
, a
2n
= b
2n
cu a, b(0, 1).
Serii de puteri 177
Rezolvare. (a). Pun and a
n
=
n
n
n!
, n N

avem,
R = lim
n

a
n
a
n+1

= lim
n
1
(1 + 1/n)
n
=
1
e
.
(b). Dac a a
n
=
sh n
ch
2
n
, n N, atunci
a
n
a
n+1
=
sh n
sh (n + 1)
_
ch (n + 1)
ch n
_
2
=
=
e
n
e
n
e
n+1
e
n1
_
e
n+1
+e
n1
e
n
+e
n
_
2
=
1e
2n
ee
12n
_
e+e
12n
1+e
2n
_
2

1
e
e
2
=e,
de unde R = e.
(c). Fie n N

. Avem,
n
_
[a
n
[ =
_
cos
1
n
_
n

1
, de unde ln
n
_
[a
n
[ =
n
1
ln cos
1
n
=
1
n
1
ln cos
1
n
. Dac a 1, atunci ln
n
_
[a
n
[ 0, adic a
n
_
[a
n
[ 1, de unde R = 1. Dac a > 1, atunci
lim
x
x
1
ln cos
1
x
= lim
x
ln cos
1
x
1
x
1
=
= lim
x
1
1
1
cos
1
x
sin
1
x
1
x
x
3
=
_

_
0, (1, 3)

1
2
, = 3
, > 3
.
Astfel avem ca
lim
n
n
_
[a
n
[ =
_

_
1, < 3
1

e
, = 3
0, > 3
si R =
_

_
1, < 3

e, = 3
, > 3
.
178 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(d). Dac a a
n
=
(1)
n
n!
, n N, atunci

a
n
a
n+1

= n + 1 = R.
(e). Avem, R = lim
n

n!
n
n
(n + 1)
n+1
(n + 1)!

= lim
n
_
1 +
1
n
_
n
= e.
(f). Pentru a
n
=
2
n
n!
, n N avem,

a
n
a
n+1

=
n + 1
2
= R.
(g). Fie n N. Evident a
n
=2
n
n
2
, de unde

a
n
a
n+1

=
n
2
2(n + 1)
2

1
2
= R.
(h). Cu formula Cauchy - Hadamard avem c a
lim
n
n
_
[a
n
[ = lim
n
n

e
n
= e, de unde R =
1
e
.
(i). Tot cu formula Cauchy - Hadamard avem ca
lim
n
n
_
[a
n
[ = lim
n
n

n! = si prin urmare R = 0.
(j). Avem,
n

e
nsin n
= e
sin n
, n N

.

Intruc at mult imea punctelor limit a
ale sirului (sin n)
n
este [1, 1] deducem ca lim
n
n

e
nsin n
= e, de unde R = 1/e.
(k). Deoarece
n

a
n
=
_
1 +
(1)
n
n
_
n
, n N

, rezult a c a punctele limita


ale sirului (
n

a
n
)
n
sunt e si 1/e. Prin urmare R = 1/e.
(l).

Intruc at [q[ < 1 avem,
n
_
[q
n
2
[ = [q[
n
0, de unde R = .
(m). Avem,
n
_
[a
n
[ =
n

n
k
= (
n

n)
k
1, de unde R = 1.
(n). Evident,
n
_
[a
n
[ =
_

_
a, n = 2k + 1
b, n = 2k,
de unde deducem c a
R =
1
limsup
n
n
_
[a
n
[
=
1
maxa, b
.
Serii de puteri 179
9.15. Determinat i raza de convergent a a seriei

n=1
c
n
z
n
unde c
n
C,
n N

, este:
(a). c
n
=
1
n

, R; (b). c
1
= 1, c
n+1
=
2n
2
+ 1
n + 2
c
n
;
(c). c
n
= n + 2
n
; (d). c
1
= 1, c
n
=
1
n(log n)

, 1;
(e). c
n
= C
n
2n
; (f). c
3k
= 0, c
3k+1
= 2
2k+1
, c
3k+2
= 2
2k+2
.
Rezolvare. (a). Avem, R = lim
n

c
n
c
n+1

= lim
n
_
n + 1
n
_

= 1.
(b). Analog, R = lim
n
=

c
n
c
n+1

= lim
n
n + 2
2n
2
+ 1
= 0.
(c).

Intruc at n/2
n
0, rezult a c a
R = lim
n
n + 2
n
n + 1 + 2
n+1
= lim
n
1 +
n
2
n
2 +
1
2
n
+
n
2
n
=
1
2
.
(d). Avem, R = lim
n
n + 1
n
_
log(n + 1)
log n
_

= 1.
(e). Deoarece c
n
=
(2n)!
(n!)
2
, n N

, avem c a
R = lim
n
_
c
n
c
n+1
_
= lim
n
(n + 1)
2
(2n + 1)(2n + 2)
=
1
4
.
(f). Deoarece,
n
_
[c
n
[ =
_

_
0, n = 3k
2
2k+1
3k+1
, n = 3k + 1
2
2k+2
3k+2
, n = 3k + 1,
rezult a c a, lim
n
n
_
[c
n
[ = 2
2/3
=
3

4, de undeR = 1/
3

4.
180 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
9.16. (a). Aratat i ca daca a C

, atunci
1
z
=

n=0
(1)
n
a
n+1
(z a)
n
, z D(a, [a[);
(b). Exprimat i ntr-un mod asemanator funct ia
f(z) =
1
z
2
, z D(a, [a[).
Rezolvare. (a). Seria geometric a

n=0
(1)
n
a
n+1
(za)
n
=
1
a

n=0
_
az
a
_
n
conver-
ge numai pentru z C cu

a z
a

< 1, ceea ce este echivalent cu [z a[ < [a[.

In acest caz avem c a


1
a

n=0
_
a z
a
_
n
=
1
a

1
1
a z
a
=
1
z
.
(b). Deriv and egalitatea de la (a), pentru z D(a, [a[) avem ca

1
z
2
=
_
1
a
+

n=1
(1)
n
a
n+1
(z a)
n
_
t
=

n=1
(1)
n
a
n+1
n(z a)
n1
,
de unde
1
z
2
=

n=0
(1)
n
(n + 1)
a
n+2
(z a)
n
, z D(a, [a[).
9.17. Sa se determine raza de convergent a a seriei

q=0
_
_

p=1
w
p
_
_
q
2
z
q
, w D.
Rezolvare.

Intruc at

p=1
w
p
=
w
1 w
, [w[ < 1 avem ca

q=0
_
_

p=1
w
p
_
_
q
2
z
q
=

q=0
_
w
1 w
_
q
2
z
q
.
Serii de puteri 181
Evident
q

w
1 w

q
2
=

w
1 w

_
0,

w
1 w

< 1
1,

w
1 w

= 1
,

w
1 w

> 1.
Prin urmare pentru w D raza de convergent a a seriei este
R =
_

_
, Rew < 1/2
1, Rew = 1/2
0, Rew > 1/2.
9.18. Fie C

= C 0 o mult ime deschisa nevida si f : C


o funct ie continua pe astfel ncat (exp f)(z) = z, z . Aratat i ca f este
olomorfa pe .
Rezolvare. Fie a , discul D = D(a, [a[) si funct i g : D C denit a
prin
g(z) = f(a)

n=1
(1)
n
na
n
(z a)
n
, z D.
Funct ia g este corect denita ntruc at seria de puteri de mai sus converge pe
D.

In plus, g H(D) si avem,
g
t
(z) =

n=0
(1)
n
a
n+1
(z a)
n
=
1
z
, z D.

Intruc at funct ia exponent iala complex a exp este continua, exp


1
(D) este o
mult ime deschisa n C. Denim funct ia h(w) = g(e
w
) w, w exp
1
(D).
Evident h este olomorfa.

In plus
h
t
(w) = g
t
(e
w
)e
w
1 =
1
e
w
1 = 0, w exp
1
(D).
182 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Prin urmare h este constant a pe ecare component a conexa a lui exp
1
(D)
(aceste componente sunt deschise, deoarece exp
1
(D) este deschis a).

Intruc at
exp(f(a)) = a D, avem c a f(a) exp
1
(D). Fie G componenta conexa a
lui exp
1
(D) ce cont ine pe f(a). Deoarece
h(f(a)) = g[(exp f)(a)] f(a) = g(a) f(a) = 0,
rezult a c a h este identic nul a pe G, adica g(e
w
) = w, w G.

Intruc at f este
continua n a, exist a o vecinatate U D a lui a astfel nc at f(U) G.
Atunci pentru z U avem c a f(z) = g(exp(f(z))) = g(z), adic a f = g pe U.
Rezult a c a f este derivabil a pe U si n particular n punctul a.

Intruc at a este
arbitrar n , deducem ca f H().
Exercit iul precedent arata ca determinarile funct iei logaritm sunt olomorfe
pe submult imile deschise din C

pe care sunt continue. Mai mult, din cele de


mai sus rezulta ca pentru a ,= 0 astfel ca D(a, [a[) (, 0] = , determinarea
principala ln a funct iei logaritm admite reprezentarea n serie de puteri
ln z =

n=1
(1)
n
na
n
(z a)
n
, z D(a, [a[).
9.19. Gasit i mult imea de convergent a si suma seriei

n=1
1
n
z
n
(primitiva
seriei geometrice).
Rezolvare. Raza de convergent a a seriei este 1.

In baza exercit iului 9.5.
seria converge si pe T 1 si diverge n z = 1. Pun and f(z) =

n=1
1
n
z
n
, z D
avem c a f
t
(z) =
1
1 z
, z D. Cum z D implic a 1 z D(1, 1) obt inem
Serii de puteri 183
c a f
t
(z) = (ln(1 z))
t
, z D. Rezult a c a exist a c C astfel nc at f(z) +
ln(1 z) = c, pentru z D.

In particular avem c = f(0) = 0 si prin urmare

n=1
1
n
z
n
= ln(1 z), z D.
9.20. Determinat i raza de convergent a si suma seriei binomiale
1 +

n=1
( 1)...( n + 1)
n!
z
n
,
unde C

si aratat i ca pe discul de convergent a suma sa f verica:


(1 +z)f
t
(z) = f(z), f(0) = 1.
Rezolvare.

Intruc at

c
n+1
c
n

=
[ n[
n + 1
1, raza de convergent a a seriei
binomiale este R = 1. Deci suma f a seriei binomiale este olomorf a pe discul
unitate D. Avem ca
f
t
(z) =

n=1
( 1)...( n + 1)
(n 1)!
z
n1
, z D.
Atunci
(1+z)f
t
(z) =

n=0
(1)...(n)
n!
z
n
+

n=1
(1)...(n+1)
(n 1)!
z
n
= +

n=1
( 1)...( n + 1)
(n 1)!
_
n
n
+ 1
_
z
n
=
_
1 +

n=1
( 1)...( n + 1)
n!
z
n
_
= f(z),
pentru orice z D. Evident f(0) = 1 si f
t
(z) = f(z)

z + 1
, z D. Deoarece
z D implic a z+1 D(1, 1), iar determinarea principal a ln a funct iei logaritm
este olomorf a pe D(1, 1), funct ia h(z) = e
g(z)
, z D, unde g(z) = ln(z +
184 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
1), z D, este olomorfa pe D.

In plus h(0) = 1, h
t
(z) = h(z)

z + 1
, z D
si h(z) ,= 0 pentru orice z D. Funct ia f/h este olomorfa pe D.

Intruc at
(f/h)
t
= 0 pe D, funct ia f/h este olomorf a pe D. Rezult a ca f(z)/h(z) =
f(0)/h(0) = 1, z D. Prin urmare,
f(z) = e
ln (z + 1)
= (z + 1)

, z D.
9.21. Fie r > 0 si f H(D(0, r)). Sa se arate ca
f(z) = f(0) + 2

n=0
1
(2n + 1)!
_
z
2
_
2n+1
f
(2n+1)
_
z
2
_
, [z[ < r.
Rezolvare. Dac a z D(0, r), atunci D
_
z
2
, r
[z[
2
_
D(0, r). Prin
urmare f(w) =

n=0
f
(n)
_
z
2
_
n!
_
w
z
2
_
n
, w D
_
z
2
, r
[z[
2
_
.

Intruc at 0, z D
_
z
2
, r
[z[
2
_
din relat ia precedent a deducem,
f(z) =

n=0
f
(n)
_
z
2
_
n!
_
z
2
_
n
si f(0) =

n=0
f
(n)
_
z
2
_
n!
_

z
2
_
n
.
Sc azand cele doua relat ii obt inem armat ia din enunt .
9.22. Fie

n=0
a
n
z
n
o serie de puteri, cu raza de convergent a strict pozitiva
si a
0
,= 0,
(a). Aratat i ca exista K > 0 astfel ncat [a
n
/a
0
[ K
n
, n N.
Serii de puteri 185
(b). Pentru o serie de puteri

n=0
c
n
z
n
care satisface
_

n=0
a
n
z
n
__

n=0
c
n
z
n
_
= 1,
se cere:
(b.1). Formula de recurent a cu ajutorul careia se determina sirul coe-
cient ilor (c
n
)
nN
;
(b.2). Sa se arate ca [c
n
/c
0
[ 2
n
K
n
, n N;
(b.3). Sa se arate ca raza de convergent a a seriei

n=0
c
n
z
n
este strict
pozitiva.
Rezolvare. (a). Fie R > 0 raza de convergent a a seriei de puteri

n=0
a
n
z
n
. Pun and b
n
:= a
n
/a
0
, n N, seria de puteri

n=0
b
n
z
n
are de asemenea
raza de convergent a egala cu R, deoarece
lim
n
[b
n
[
1/n
= lim
n
[a
n
[
1/n
= 1/R.
Deci exist a n
0
N

astfel nc at [b
n
[ (1/R + 1)
n
pentru orice n N cu
proprietatea n > n
0
. Fie K := max [b
0
[, [b
1
[, ..., [b
n
0
[, 1/R + 1 . Atunci K 1
si [a
n
/a
0
[ = [b
n
[ K
n
pentru orice n N.
(b.1). Din produsul Cauchy al seriilor avem c a

n=0
_

k=0
a
nk
c
k
_
z
n
= 1,
de unde a
0
c
0
= 1 si
n

k=0
a
nk
c
k
= 0, n N

. De aici rezult a c a c
0
= 1/a
0
si
c
n
= c
0
n1

k=0
a
nk
c
k
pentru orice n N

.
186 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b.2). Inegalitatea [c
n
/c
0
[ 2
n
K
n
este evident a pentru n = 0. Fie n N

xat. Presupunem inegalitatea precedent a adevarat a pentru k = 0, 1, 2, ..., n


1. Rezult a c a

c
n
c
0

n1

k=0
[a
nk
[[c
k
[
n1

k=0
K
nk
[a
0
[2
k
[c
0
[K
k
=K
n
n1

k=0
2
k
=K
n
(2
n
1) 2
n
K
n
.
(b.3). Evident [c
n
[
1/n
2K[c
0
[
1/n
2K, de unde
1
lim
n
[c
n
[
1/n

1
2K
> 0.
9.23. Fie f(z) =

n=0
c
n
(z a)
n
, seria de puteri avand raza de convergent a
R > 0. Aratat i ca daca b D(a, R), atunci seria Taylor a lui f centrata n b
are raza de convergent a cel put in egala cu R[b a[ si converge la f pe discul
D(b, R [b a[).
Rezolvare. Dac a b D(a, R), atunci pentru orice z D(b, R [b a[)
avem c a [z a[ [z b[ +[b a[ < R[b a[ +[b a[ = R, de unde rezult a
c a D(b, R [b a[) D(a, R). Prin urmare
f(z) =

n=0
c
n
(z a)
n
=

n=0
c
n
(z b +b a)
n
=
=

n=0
c
n
n

k=0
C
k
n
(b a)
nk
(z b)
k
=

n=0
d
n
(z b)
n
,
unde
d
n
=

j=n
c
j
C
n
j
(b a)
jn
=

k=0
c
n+k
C
n
n+k
(b a)
k
, n N,
seria ind convergent a n virtutea ipotezei, deoarece
lim
k
k
_
[c
n+k
[C
n
n+k
= lim
k
k

[c
n+k
[
(k + 1)...(k +n)
n!
= lim
k
k
_
[c
n+k
[ =
1
R
.
Serii de puteri 187
9.24. Fie f(z) =

n=0
c
n
(z a)
n
si g(z) =

n=0
d
n
(z a)
n
doua funct ii
olomorfe pe discul D(a, R) C. Aratat i ca seriile de puteri

n=0
c
n
(za)
n
, C,

n=0
(c
n
d
n
)(za)
n
,

n=0
_
n

k=0
c
k
d
nk
_
(za)
n
,
sunt de asemenea convergente pe discul D(a, R) si au respectiv sumele f(z),
f(z) g(z) si f(z)g(z).
Indicat ie. Dac a z D(a, R), atunci din
s
n
(z) :=
n

k=0
c
k
(z a)
k
f(z) si t
n
(z) :=
n

k=0
d
k
(z a)
k
g(z)
rezult a c a s
n
(z) f(z) si (s
n
t
n
)(z) f(z) g(z). Convergent a
seriei

n=0
_
n

k=0
c
k
d
nk
_
(z a)
n
la f(z)g(z) rezulta din teorema lui Mertens.
9.25. Fie f(z) =

n=0
c
n
(z a)
n
o funct ie olomorfa pe discul D(a, R) astfel
ca f(a) ,= 0. Aratat i ca funct ia g := 1/f este olomorfa pe un disc D(a, r) cu
r (0, R) si determinat i seria Taylor a lui g pe discul D(a, r).
Rezolvare. Cum f H(D(a, R)) si f(a) ,= 0, exist a r (0, R) astfel nc at
f(z) ,= 0 pentru z D(a, r). Deci g := 1/f este olomorf a pe D(a, r) si prin
urmare exista (b
n
)
n
C astfel nc at
g(z) =

n=0
b
n
(z a)
n
, z D(a, r).
Calcul and produsul Cauchy al celor doua serii obt inem c a
1 = f(z)g(z) =

n=0
_
n

k=0
c
nk
b
k
_
(z a)
n
, z D(a, r),
188 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
de unde
b
0
c
0
= 1
b
0
c
1
+b
1
c
0
= 0
....................................................
b
0
c
n1
+b
1
c
n2
+... +b
n1
c
0
= 0
b
0
c
n
+b
1
c
n1
+... +b
n1
c
1
+b
n
c
0
= 0
....................................................
Determinarea coecient ilor b
n
, n Nse face succesiv prin rezolvarea sistemului
de mai sus. Rezult a b
0
=
1
c
0
, b
1
=
c
1
c
2
0
si n general (cu regula lui Cramer)
b
n
=
(1)
n
c
n+1
0

c
1
c
0
0 ... 0
c
2
c
1
c
0
... 0
.... .... .... .... ....
c
n1
c
n2
c
n3
... c
0
c
n
c
n1
c
n2
... c
1

.
9.26. Fie

n=0
a
n
(z a)
n
si

n=0
b
n
(z a)
n
doua serii de puteri cu razele de
convergent a R
1
si respectiv R
2
si e
c
n
=
n

k=0
a
k
b
nk
,
n
=
n

k=0
[a
k
[[b
nk
[, n N.
Aratat i ca seriile

n=0

n
(z a)
n
si

n=0
c
n
(z a)
n
au razele de convergent a cel
put in egale cu R
0
= minR
1
, R
2
.
Rezolvare. Pentru a ar ata ca seria

n=0

n
z
n
are raza de convergent a R
R
0
este sucient s a arat am ca seria converge pentru orice z D(a, R
0
). Alegem
Serii de puteri 189
astfel pe z si e ([z a[, R
0
).

Intruc at R
0
R
j
, j = 1, 2, seriile

n=0
a
n

n
si

n=0
b
n

n
sunt convergente.

In particular termenii lor generali sunt m arginit i.
Deci exista M > 0 astfel nc at [a
n
[
M

n
si [b
n
[
M

n
, n N. Atunci

n
[z a[
n

_
n

k=0
M
2

n
_
[z a[
n
= M
2
(n + 1)
[z a[
n

n
pentru orice n N. Cum seria

n=0
(n + 1)
_
z a

_
n
este convergent a, ind
derivata seriei geometrice

n=0
_
z a

_
n
cu
[z a[

< 1, folosind criteriul com-


parat iei rezult a ca seria de puteri

n=0

n
(z a)
n
este (absolut) convergent a si
prin urmare R R
0
. Acum deoarece [c
n
[
n
, n N, rezult a c a raza de
convergent a R
t
a seriei

n=0
c
n
(z a)
n
veric a R
t
R R
0
.
9.27. Fie S =

n=0
a
n
z
n
, T =

n=0
b
n
z
n
doua serii de puteri si
W =

n=0
(a
n
+b
n
)z
n
, P =

n=0
_
n

k=0
a
nk
b
k
_
z
n
,
U =

n=0
a
n
b
n
z
n
, V =

n=0
a
n
b
n
z
n
, b
n
,= 0, n N.
Notand razele de convergent a ale acestor serii respectiv cu R
S
, R
T
, R
W
,
R
P
, R
U
si R
V
sa se arate ca:
(a). R
W
minR
S
, R
T
; (b). R
P
minR
S
, R
T
;
(c). Daca R
S
R
T
,= 0 , atunci R
U
R
S
R
T
;
(d). Daca 0 < R
T
< , atunci R
V
R
S
/R
T
.
190 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Justic am doar (c), ntuc at (a) este evidenta, (b) a fost
demonstrat a la exercit iul anterior, iar (d) este o consecint a a lui (c).
Pentru orice r (0, R
S
) seria

n=0
[a
n
[r
n
converge. Deci exista M > 0 astfel
ncat [a
n
[ M/r
n
pentru orice n N. Rezult a c a
[a
n
b
n
z
n
[ M[b
n
[ [z/r[
n
, n N,
de unde deducem c a seria U converge absolut dac a [z/r[ < R
T
. Altfel spus
seria U converge absolut daca [z[ < rR
T
< R
S
R
T
si prin urmare R
U
R
S
R
T
.
9.28. Aratat i ca daca raza de convergent a R a seriei

n=0
a
n
z
n
este nenula,
atunci raza de convergent a R
P
a seriei

n=0
a
p
n
z
n
, cu p N, verica R
P
= R
p
.
Rezolvare. Din punctul (c) al exercit iului precedent avem c a R
P
R
p
.
Dac a inegalitatea precedenta este strict a, atunci pentru orice r (R
p
, R
P
)
seria

n=0
a
p
n
r
n
converge absolut. Deci exista M > 0 astfel ncat [a
n
[
p
r
n
M
pentru orice n N. Prin urmare
[a
n
z
n
[ < M
1/p

z
r
1/p

n
, n N, z C.
De aici deducem ca seria

n=0
a
n
z
n
converge absolut si pentru orice z C
care satisface R < [z[ < r
1/p
< R
1/p
P
, ceea ce este absurd. Prin urmare R
P
=R
p
.
9.29. Stiind ca raza de convergent a a seriei

n=0
c
n
z
n
este R ,= 0, determi-
nat i raza de convergent a a seriilor:
(a).

n=0
a
n
z
n
, unde a
n
=
n

k=0
c
k
; (b).

n=0
n

c
n
z
n
, unde R;
(c).

n=0
a
n
z
n
, unde a
n
=
c
n
n!
; (d).

n=0
a
n
n + 1
z
n
, unde a
n
=
n

k=0
c
k
.
Serii de puteri 191
Rezolvare. (a). Fie f(z) =

n=0
c
n
z
n
, [z[ < R si
1
1 z
=

n=0
z
n
, [z[ < 1.
Observ am c a g(z) :=

n=0
a
n
z
n
= f(z)
1
1 z
, de unde deducem c a raza de
convergent a R
1
a seriei

n=0
a
n
z
n
, satisface R
1
inf1, R > 0. Pe de alta parte
pentru orice z C cu [z[ < R
1
avem ca (1 z)g(z) = f(z) de unde R
1
R.

In cazul R 1, din cele de mai sus deducem c a R


1
R = inf1, R R
1
,
de unde rezult a ca R = R
1
.

In cazul 1 < R avem c a 1 = inf1, R R
1
R.
Dac a a
n
,0 atunci seria

n=0
a
n
z
n
diverge pentru z = 1, de unde deducem ca
R
1
1. Dac a a
n
0, adic a

k=0
c
k
= 0, atunci pentru (1, R) arbitrar xat,
avem ca seria

n=0
c
n

n
converge si prin urmare c
n

n
0. Deci exist a n
0
N
astfel nc at pentru orice n N cu proprietatea n > n
0
avem c a [c
n
[ <
1

n
. Din
a
n
=
n

k=0
c
k
=

k=n+1
c
k
deducem ca [a
n
[ <

k=n+1
1

k
=
1

n+1
1
1 1/
pentru
orice n N cu proprietatea n > n
0
. Prin urmare [a
n
z
n
[ <
1
1
[z/[
n
, pentru
orice n N cu proprietatea n > n
0
, de unde rezult a c a seria

n=0
a
n
z
n
converge
pentru [z[ < < R. Cum (1, R) este arbitrar, avem c a

n=0
a
n
z
n
converge
pentru [z[ < R, de unde R R
1
.

In concluzie avem ca
R
1
=
_

_
R, dac a R 1,
1, dac a 1 < R si a
n
,0,
R, dac a 1 < R si a
n
0.
(b). Din
n
_
[n

c
n
[ =
n
_
[c
n
[(
n

n)

si
n

n 1 rezulta c a lim
n
n
_
[n

c
n
[ =
192 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
lim
n
n
_
[c
n
[, de unde deducemca raza de convergent a a seriei de puteri

n=0
n

c
n
z
n
,
R, este tot R.
(c). Din R ,= 0 avem c a exist a z
0
C

cu [z
0
[ < R astfel nc at

n=0
c
n
z
n
0
converge, de unde c
n
z
n
0
0. Fie z C si u
n
(z) =
K
n!

z
z
0

n
, n N, unde
K = sup
nN
[c
n
z
n
0
[. Din
u
n+1
(z)
u
n
(z)
=
1
n + 1

z
z
0

0 avem c a

n=0
u
n
(z)<.

Intruc at
[a
n
z
n
[ < u
n
(z), n N, din criteriul comparat iei deducem ca seria

n=0
a
n
z
n
este
absolut convergenta. Cum z C este arbitrar, avem c a seria

n=0
a
n
z
n
converge
pe C.
(d). Din lim
n
n

[a
n
[
n + 1
= lim
n
n
_
[a
n
[ deducem ca raza de convergent a a
seriei

n=0
a
n
n + 1
z
n
coincide cu raza R
1
determinat a la (a).
9.30. Fie f(z) =

n=0
c
n
z
n
o serie de puteri cu raza de convergent a R > 0.
Aratat i ca f = u +iv, unde
u(z) =

n=0
Re(c
n
z
n
), z D(0, R)
si v(z) =

n=0
Im(c
n
z
n
), z D(0, R).
Rezolvare. Fie z D(0, R). Din f(z) =

n=0
c
n
z
n
= lim
n
n

k
c
k
z
k
rezult a
c a f(z) = lim
n
n

k=0
c
k
z
k
= lim
n
n

k=0
c
k
z
k
= lim
n
n

k=0
c
k
z
k
,
de unde

n=0
Re(c
n
z
n
) = lim
n
n

k=0
Re(c
k
z
k
) = lim
n
n

k=0
1
2
_
c
k
z
k
+c
k
z
k
_
=
1
2
_
lim
n
n

k=0
c
k
z
k
+ lim
n
n

k=0
c
k
z
k
_
=
1
2
_
f(z) +f(z)
_
= u(z)
Serii de puteri 193
si analog,

n=0
Im(c
n
z
n
) = lim
n
n

k=0
Im(c
k
z
k
) =
= lim
n
n

k=0
1
2i
_
c
k
z
k
c
k
z
k
_
=
1
2i
_
lim
n
n

k=0
c
k
z
k
lim
n
n

k=0
c
k
z
k
_
=
1
2i
_
f(z) f(z)
_
= v(z).
Evident, pentru orice z D(0, R) avem ca
u(z) +iv(z) =
1
2
_
f(z) +f(z)
_
+
1
2
_
f(z) f(z)
_
= f(z).
9.31. Fie R > 0 si f H(D(0, R)) astfel ncat f(x) R pentru orice
x (R, R). Aratat i ca:
(a). Tot i coecient ii seriei de puteri a lui f centrata n z = 0 sunt reali;
(b). f(z) = f(z) pentru orice z D(0, R).
Rezolvare. (a). Dac a punem f(z) =

n=0
c
n
z
n
, z D(0, R) si c
n
= a
n
+ib
n
cu a
n
, b
n
R, n N, rezulta c a f(x) =

n=0
a
n
x
n
+i

n=0
b
n
x
n
pentru orice
x (R, R). Cum f(x) R pentru x (R, R), avem c a
g(x) :=

n=0
b
n
x
n
= 0, x (R, R).
Funct ia g ind identic nul a si derivatele ei de orice ordin au aceeasi proprietate
pe (R, R). Prin urmare
b
n
=
g
(n)
(0)
n!
= 0, n N.
Deci c
n
= a
n
R pentru orice n N.
194 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Din f(z) =

n=0
c
n
z
n
cu c
n
R, n N, rezult a ca pentru z D(0, R),
f(z) = lim
n
n

k=0
c
k
(z)
k
= lim
n
n

k=0
c
k
z
k
= lim
n
n

k=0
c
k
z
k
=
= lim
n
n

k=0
c
k
z
k
= f(z).
9.32. Aratat i ca daca f este o funct ie ntreaga para: f(z) = f(z), z C,
respectiv impara: f(z) = f(z), z C, atunci seria de puteri centrata n
z = 0 a lui f are tot i coecient ii de indice impar, respectiv, de indice par, nuli.
Rezolvare. Dac a f(z) = c
0
+ c
1
z + c
2
z
2
+ ... + c
n
z
n
+ ..., z C, atunci
f(z) = c
0
c
1
z +c
2
z
2
c
3
z
3
+... +c
n
(1)
n
z
n
+..., z C. Dac a f este par a
atunci
0 = f(z) f(z) = 2c
1
z + 2c
3
z
3
+... + 2c
2n+1
z
2n+1
+..., z C
de unde, prin mpart ire cu 2z, rezult a c a
0 = c
1
+c
3
z
2
+... +c
2n+1
z
2n
+..., z C.
De aici, pentru z = 0 rezult a c
1
= 0.

Imp art im cu z
2
si avem c a
0 = c
3
+c
5
z
2
+... +c
2n+1
z
2n2
+..., z C.
Pentru z = 0 rezult a ca c
3
= 0. Continuand inductiv acest procedeu obt inem
c a c
2n+1
= 0, n N.

In cazul, f este impara, se procedeaza analog.
9.33. Gasit i o serie de puteri a carei suma f sa e solut ie a ecuat iei
diferent iale f
t
(z) = 2zf(z), cu condit ia f(0) = 1. Aratat i ca f este o funct ie
ntreaga.
Serii de puteri 195
Rezolvare. Punem f(z) =

n=0
c
n
z
n
, o serie de puteri cu raza de conver-
gent a R > 0 si c
0
= f(0) = 1. Atunci condit ia f
t
(z) = 2zf(z) devine

n=1
nc
n
z
n1
= 2

n=0
c
n
z
n+1
= 2

n=1
c
n1
z
n
, [z[ < R
si identicand coecient ii gasim c a, c
1
= 0 si (n + 1)c
n+1
= 2c
n1
, n N

.
Rezult a c a, c
2n+1
= 0 si n!c
2n
= c
0
= 1, de unde c
2n
= 1/n!, pentru orice
n N. Astfel obt inem seria de puteri
f(z) =

n=0
1
n!
z
2n
, z C.
9.34. Aratat i ca ecuat ia diferent iala w
tt
= w admite ca solut ie doua funct ii
ntregi f si g care verica condit iile init iale f(0) = 0, f
t
(0) = 1 si respectiv
g(0) = 1, g
t
(0) = 0.
Rezolvare. C autam f de forma f(z) =

n=0
c
n
z
n
, z C care s a verice
ecuat ia f
tt
(z) = f(z), z C si condit iile cerute. Avem c a

n=2
n(n 1)c
n
z
n2
=

n=0
c
n
z
n
, z C
de unde prin identicarea coecient ilor, c
n
= (n + 2)(n + 1)c
n+2
pentru orice
n N. Acum c
0
= f(0) = 0 implica c
2n
= 0, n N. Pe de alta parte, avem
c a 3 2c
3
= c
1
= f
t
(0) = 1, deci c
3
=
1
3!
, 5 4c
5
= c
3
, de unde c
5
= 1/5! si
inductiv, c
2n+1
= 1/(2n + 1)!, n N. Astfel obt inem ca
f(z) = sh z =

n=0
1
(2n + 1)!
z
2n+1
, z C,
seria ind convergenta (absolut) pe C, ntruc at raza de convergent a este R =
+.
196 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

In cazul funct iei g care veric a condit iile init iale g(0) = c
0
= 1 si g
t
(0) =
c
1
= 0, ca mai sus, obt inem c a c
2n+1
= 0 si c
2n
= 1/(2n)!, n N. Deci
g(z) = ch z =

n=0
1
(2n)!
z
2n
, z C.
9.35. Determinat i funct ia ntreaga f care verica ecuat ia diferent iala
f
ttt
(z) = f(z) cu condit iile init iale f(0) = 1, f
t
(0) = f
tt
(0) = 0.
Rezolvare. C autam f de forma f(z) =

n=0
c
n
z
n
, z C. Atunci condit ia
f
ttt
(z) = f(z), z Cmplic a

n=3
(n 2)(n 1)nc
n
z
n3
=

n=0
c
n
z
n
, z C
si prin identicarea coecient ilor obt inem c a 3!c
3
= c
0
= f(0) = 1, 4!c
4
= c
1
=
f
t
(0) = 0, 5!c
5
= 2!c
2
= f
tt
(0) = 0, 6!c
6
= c
0
= 1, ..., c
3n
= 1/(3n)!, c
3n+1
=
c
3n+2
= 0, n N. Deci
f(z) =

n=0
1
(3n)!
z
3n
, z C.
9.36. Gasit i o serie de puteri a carei suma f verica ecuat ia diferent iala
zf
tt
(z) + f
t
(z) + zf(z) = 0 si condit ia f(0) = 1. Aratat i ca aceasta serie
converge pe C.
Rezolvare. C autam f de forma f(z) =

n=0
c
n
z
n
= c
0
+ c
1
z + c
2
z
2
+ ... +
c
n
z
n
+ ..., cu f(0) = c
0
= 1, seria av and raza de convergent a strict pozitiva.
Atunci
f
t
(z) = c
1
+ 2c
2
z +... + (n + 1)c
n+1
z
n
+ (n + 2)c
n+2
z
n+1
+...,
zf
tt
(z) = 2c
2
z + 2 3c
3
z
2
+... +n(n + 1)c
n+1
z
n
+ (n + 1)(n + 2)c
n+2
z
n+1
+...
Serii de puteri 197
si
zf(z) = c
0
z +c
1
z
2
+c
2
z
3
+... +c
n1
z
n
+c
n
z
n+1
+... .
Din relat ia zf
tt
(z) + f
t
(z) + zf(z) = 0, care are loc pentru orice z din discul
de convergent a al seriei de puteri, prin identicarea coecient ilor, rezult a c a
c
1
= 0, 4c
2
+c
0
= 0, ..., (n +1)
2
c
n+1
+c
n1
= 0, (n +2)
2
c
n+2
+c
n
= 0, ... . Deci
c
n+2
=
1
(n + 2)
2
c
n
, n N. Evident, din c
1
= 0 rezult a c a, c
2n+1
= 0, n N.
Prin induct ie obt inem c a c
2n
= (1)
n
1
((2n)!!)
2
, n N. Deci seria de puteri
c autata este
f(z) =

n=0
(1)
n
1
((2n)!!)
2
z
2n
.
Convergent a absoluta pe C a acestei serii de puteri se justic a cu criteriul
raportului.
9.37. Sa se rezolve ecuat ia diferent iala w
tt
+aw
t
+bw = 0, unde a, b C.
Rezolvare. Evident, ecuat ia diferent ial a w
t
= w, C are o solut ie de
forma f(z) = e
z
, z C. Vom determina C astfel nc at f s a e solut ie a
ecuat iei date, deci s a avem,
2
e
z
+ae
z
+be
z
= 0, z C, sau echivalent,
deoarece e
z
,= 0, z C,
2
+ a + b = 0. Astfel g asim doua valori pentru ,
anume

0
=
a +

a
2
4b
2
2
,
1
=
a

a
2
4b
2
2
.
Deci f
0
(z) = e

0
z
si f
1
(z) = e

1
z
, z C, sunt solut ii ale ecuat iei date.
Evident orice combinat ie a lor f = c
0
f
0
+ c
1
f
1
cu c
0
, c
1
C, este nc a solut ie
a ecuat iei date.
9.38. (a). Rezolvat i ecuat ia diferent iala w
ttt
= w;
198 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Gasit i solut ia ecuat iei w
ttt
= w cu condit iile init iale w(0) = 1, w
t
(0) =
w
tt
(0) = 0 si exprimat i aceasta solut ie n serie de puteri.
Rezolvare. (a). Evident, exponent iala complex a veric a ecuat ia data.
Vom determina C astfel nc at g(z) = e
z
, z C s a e solut ie a ecuat iei
date. Astfel obt inem ca
3
e
z
= e
z
, z C de unde
3
= 1 ale carei solut ii
sunt
0
= 1,
1
= (1i

3)/2 si
2
= (1+i

3)/2. Atunci solut ia general a


a ecuat iei date este f(z) = ae
z
+be

1
z
+ce

2
z
, z C, unde a, b, c C.
(b). Condit iile f(0) = 1 si f
t
(0) = f
tt
(0) = 0 conduc la sistemul
a +b +c = 1, a +
1
b +
2
c = 0, a +
2
1
b +
2
2
c = 0,
care are solut ia a = b = c = 1/3. Astfel solut ia ecuat iei diferent iale date, ind
aceeasi cu solut ia din 9.35, este
f(z) =
1
3
_
e
z
+e
1+i

3
2
z
+e

1+i

3
2
z
_
=

n=0
1
(3n)!
z
3n
, z C.
10 Serii de funct ii
10.1. Determinat i mult imea de convergent a si suma seriei

n=1
(1)
n
n2
n/2
_
z + 1
z 1
_
n
.
Rezolvare. Pun and w =
z + 1

2(z 1)
seria devine

n=1
(1)
n
w
n
n
= ln(1 +w),
care este convergenta pentru [w[ 1 cu except ia lui w = 1. Deci seria data
converge pentru
(x + 1)
2
+y
2
2[(x 1)
2
+y
2
], x + 1 +iy ,=

2(x 1 +iy)
x
2
+y
2
6x + 10, z(1 +

2) ,=

2 1[z3[

8, z ,= 3 2

2.
Prin urmare

n=1
(1)
n
n2
n/2
_
z+1
z1
_
n
=ln
_
1+
z+1

2(z+1)
_
, [z3[ 2

2, z ,=32

2.
10.2. Sa se arate ca:
(a).

n=0
2
n
z
2
n
1 +z
2
n
=
z
1z
, [z[ < 1; (b).

n=0
2
n
1 +z
2
n
=
1
z1
, [z[ > 1;
200 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(c).

n=1
z
2
n1
1 z
2
n
=
_

_
z
1 z
, [z[ < 1
1
1 z
, [z[ > 1;
(d).

n=1
z
n
z
n1
(z
n
+z
n
)(z
n+1
+z
n1
)
=
z
(z 1)(z
2
+ 1)
, z ,= 0, [z[ , = 1.
Rezolvare. (a). Fie z D.

Inmult ind cu z identitatea (care se verica
prin induct ie)
1
z 1
+
1
z + 1
+
2z
1 +z
2
+... +
2
n1
z
2
n1
1
1 +z
2
n1
=
2
n
z
2
n
1
z
2
n
1
obt inem c a
s
n1
(z) :=
z
1 +z
+
2z
2
1 +z
2
+... +
2
n1
z
2
n1
1 +z
2
n1
=
2
n
z
2
n
z
2
n
1

z
z 1
.
Prin urmare

n=0
2
n
z
2
n
1+z
2
n
= lim
n
s
n1
(z) = lim
n
_
2
n
z
2
n
z
2
n
1

z
z1
_
=
z
1z
, [z[ < 1.
(b). Egalitatea rezult a din (a) nlocuind pe z cu 1/z.
(c). Prin induct ie se arat a ca sirul sumelor part iale al seriei este
s
n
(z) =
z
1 z
1 z
2
n
1
1 z
2
n
, [z[ , = 1.
Prin urmare

n=1
z
2
n1
1 z
2
n
= lim
n
s
n
(z) = lim
n
z
_
1 z
2
n
1
_
(1 z) (1 z
2
n
)
=
_

_
z
1 z
, [z[ < 1
1
1 z
, [z[ > 1.
(d). Fie z C

cu [z[ , = 1. Scriind termenul general sub forma


w
n
=
1
z 1
_
1
z
n
+z
n

1
z
n+1
+z
n1
_
Serii de funct ii 201
obt inem sirul sumelor part iale al seriei,
s
n
(z) =
1
z 1
_
1
z +z
1

1
z
n+1
+z
n1
_
.
Rezult a c a, pentru orice z C

cu [z[ , = 1,

n=0
z
n
z
n1
(z
n
+z
n
) (z
n+1
+z
n1
)
= lim
n
s
n
(z) =
= lim
n
1
z 1
_
1
z +z
1

1
z
n+1
+z
n1
_
=
z
(z 1)(z
2
+ 1)
.
10.3. Aratat i ca seria

n=0
z
n
1 +z
2n
este convergenta pe D si pe C D.
Rezolvare. Pun and a
n
=
z
n
1 +z
2
n
pentru [z[ < 1 si n N avem c a

a
n+1
a
n

= [z[

1 +z
2n
1 +z
2n+2

[z[,
de unde rezulta ca seria converge(absolut) pe D.

Inlocuind pe z cu 1/z seria
nu se schimb a si deci converge (absolut) si pe C D. Pentru [z[ = 1, z = e
it
,
termenul general este
a
n
=
e
int
1 +e
2int
=
e
int
2 cos nte
int
=
1
2 cos nt
, n N.
Dac a nt
_
(2k + 1)

2
R : k Z
_
, atunci termenul general a
n
, n N nu
este denit.

In caz contrar (a
n
)
n
nu tinde la zero, deci seria nu converge.
10.4. (a). Determinat i mult imea de convergent a si suma seriei

n=0
z(1 z
2
)
n
.
(b). Aratat i ca seria nu converge uniform pe mult imea de convergent a.
202 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. (a). Seria geometrica cu rat ia w = 1 z
2
, multiplicat a cu
z, este convergent a pentru [w[ < 1. Pun and z = re
it
inegalitatea [w[ < 1
este echivalenta cu r
2
< 2 cos 2t, t [0, 2], care este interiorul lemniscatei
r
2
= 2 cos 2t, t [0, 2]. Evident seria converge n z = 0. Suma ei este
f(z) =
_

_
0, z = 0
1
z
, [1 z
2
[ < 1
(b). Seria nu converge uniform ntruc at, 0 = f(0) ,= lim
z0
[1z
2
[<1
f(z) = .
10.5. Aratat i ca f(z) =
1
z
+2z

n=1
1
z
2
n
2
, z CZ este o funct ie olomorfa
si periodica de perioada 1.
Rezolvare. Fie R > 0 xat. Atunci pentru orice z (C Z) D(0, R) si
orice n N

cu n > R avem c a n
2
R
2
< n
2
[z
2
[ [z
2
n
2
[, adic a

1
z
2
n
2

<
1
n
2
R
2
.

In baza criteriului lui Weierstrass deducem ca seria


1
z
+ 2z

n=1
1
z
2
n
2
converge absolut si uniform pe (C Z) D(0, R). Fie
D =
_
z C Z :
1
z
+ 2z

n=1
1
z
2
k
2
converge
_
.
Fie z D. Punand
s
n
(z) :=
1
z
+ 2z
n

k=1
1
z
2
k
2
=
1
z
+
n

k=1
_
1
z +k
+
1
z k
_
,
Serii de funct ii 203
avem c a s
n
(z)
1
z n
= s
n
(z + 1)
1
z +n + 1
,
de unde, prin trecere la limita pentru n , rezult a c a z D dac a si numai
dac a z +1 D si f(z) = f(z +1). Fie z (CZ)D(0, R) si r > 0 astfel nc at
D(z, r) (C Z) D(0, R). Pun and n
0
= 1 + [R] ([R] ind partea ntreaga
a lui R) si observ and c a n N cu proprietatea n n
0
implic a n > R [z[,
obt inem c a
f(z) = s
n
0
1
(z) +

n=n
0
1
n
_
_
_
1
1 +
z
n

1
1
z
n
_
_
_ =
= s
n
0
1
(z) +

n=n
0
1
n
_

k=0
_

z
n
_
k

k=0
_
z
n
_
k
_
=
= s
n
0
1
(z) 2

n=n
0

k=0
z
2k+1
n
2k+2
= s
n
0
1
(z) 2

k=0

n=n
0
z
2k+1
n
2k+2
=
= s
n
0
1
(z) 2z

k=0
_

n=n
0
1
n
2k+2
_
z
2k
,
penultima egalitate ind scris a n baza teoremei seriei duble a lui Weierstrass.
De aici deducem c a f este olomorfa pe D(z, r). Rezum and cele de mai sus,
ntruc at R > 0 este arbitrar, obt inem c a D = C Z si c a f H(D).
10.6. Fie D un domeniu marginit n C cu proprietatea ca exista > 0
sucient de mic astfel ncat D D(n, ) = pentru orice n Z.
(a). Aratat i ca seria f(z) =

n=
1
(z n)
2
converge uniform pe D, iar f
este o funct ie continua pe C Z.
(b). Aratat i ca seria g(z) = 2

n=
1
(z n)
3
converge pentru orice z
204 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
C Z si ca
f(z +) f(z)

g(z) =

n=
3(z n) + 2
(z n)
3
(z n +)
2
daca z + , Z, ,= 0. Folosit i aceasta pentru a obt ine ca f este olomorfa pe
C Z.
Rezolvare. Fie z CZ. Evident
f(z) =

n=1
1
(z +n)
2
+

n=0
1
(z n)
2
si g(z) = 2

n=1
1
(z +n)
3
2

n=0
1
(z n)
3
.
Convergent a absoluta pe C Z rezult a acum din criteriul comparat iei la
limit a, compar and seriile modulelor cu

n=1
1
n
2
si respectiv cu

n=1
1
n
3
.

In ceea
ce priveste convergent a uniform a a lui f pe D ea rezult a din criteriul lui
Weierstrass, deoarece D ind marginit exist a n
0
N

astfel nc at pentru
orice n Z cu proprietatea [n[ n
0
si orice z D avem ca 1/[z n[
2
<
1/([n[ [z[)
2
< 4/n
2
.
Prin urmare f este continua pe D, deoarece este suma unei serii de funct ii
continue uniform convergenta pe D.

In continuare prin calcul direct obt inem
c a dac a C este astfel nc at z, z + CZ, atunci
f(z +) f(z)

g(z) =

n=1
2z + 2n +
(z +n)
2
(z + +n)
2
+
+2

n=1
1
(z +n)
3

n=0
2z 2n +
(z n)
2
(z + n)
2
+ 2

n=0
1
(z n)
3
=
Serii de funct ii 205
=

n=1
2
2
+ 3z + 3n
(z +n)
3
(z + +n)
2
+

n=0
2
2
+ 3z 3n
(z n)
3
(z + n)
2
Compar andu-le cu

n=1
1
n
4
, aceste serii sunt absolut convergente pe
C Z. Deducem ca
f
t
(z) = lim
0
f(z +) f(z)

= g(z), pentru orice z C Z.

In concluzie f este olomorfa pe C Z si f


t
= g.
10.7. Aratat i ca exista o funct ie olomorfa f pe D(0, ) astfel ncat
ctg z =
1
z
+f(z), 0 < [z[ < .
Rezolvare. Avem ctg z =
cos z
sin z
pentru z C, z ,= n, n Z. Scriem
sin z =

n=0
(1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
= z

n=0
(1)
n
z
2n
(2n + 1)!
= zg(z), z C,
unde g este o funct ie ntreag a cu g(0) = 1 si g(n) = 0, n Z. Atunci
1
g
H(D(0, )),
1
g(0)
= 1, deci
1
g
are forma
1
g(z)
= 1 +

n=1
a
n
z
n
, [z[ < .
Prin urmare, pentru 0 < [z[ < obt inem c a
ctg z =
1
z
cos z
g(z)
=
1
z
(1 + cos z 1)
_
1 +

n=1
a
n
z
n
_
=
1
z
=
1
z
+
cos z 1
z
+ cos z

n=1
a
n
z
n1
=
1
z
+f(z),
de unde deducem c a f este o funct ie olomorf a pe D(0, ).
Reamintim ca funct ia secanta complexa, sec este denita prin sec z =
1
cos z
, unde z D = C
_
2k + 1
2
C : k Z
_
.
10.8. Numerele (constantele) lui Euler. Aratat i ca:
206 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(a). Seria Taylor a funct iei secanta n D(0, /2) are forma
sec z = 1 +

n=1
E
n
(2n)!
z
2n
, [z[ <

2
unde numerele sau constantele lui Euler E
n
, n N

verica relat iile:


n

k=1
(1)
nk
C
2k
2n
E
k
+ (1)
n
= 0, n N

;
(b).
1
ch z
= 1 +

n=1
(1)
n
E
n
(2n)!
z
2n
, [z[ <

2
.
Rezolvare. (a). Secanta complexa este olomorfa pe mult imea deschis a D
si ind o funct ie para, dezvoltarea ei n serie Taylor n D(0, /2) este
sec z =

n=0
a
n
z
2n
, [z[ < /2
cu a
0
= sec 0 = 1. Fie z D(0, /2). Punand a
n
=
E
n
(2n)!
, n N, avem c a
1 = cos z sec z =
_

n=0
(1)
n
z
2n
(2n)!
__

n=0
a
n
z
2n
_
=
=

n=0
n

k=0
a
k
z
2k
(1)
nk
(2n 2k)!
z
2n2k
= a
0
+

n=1
z
2n
n

k=0
E
k
(2k)!
(1)
nk
(2n 2k)!
=
= 1 +

n=1
z
2n
(2n)!
n

k=0
(1)
nk
C
2k
2n
E
k
,
de unde
n

k=0
(1)
nk
C
2k
2n
E
k
= (1)
n
+
n

k=1
(1)
nk
C
2k
2n
E
k
= 0.
(b). Avem c a
1
ch z
= sec(iz) = 1 +

n=1
E
n
(2n)!
(iz)
2n
= 1 +

n=1
(1)
n
E
n
(2n)!
z
2n
, [z[ <

2
.
Serii de funct ii 207
10.9. Numerele lui Bernoulli. Aratat i ca:
(a). Funct ia
f(z) =
_

_
z
e
z
1
, z ,= 0
1, z = 0
este olomorfa pe discul D(0, 2), iar seria Taylor a lui f pe discul D(0, 2)
are forma

n=0
a
n
n!
z
n
, unde constantele a
n
, n N verica relat iile
n

k=0
C
k
n+1
a
k
=
0, n N

;
(b). Funct ia
g(z) =
_

_
f(z) +z/2 1, z ,= 0
0, z = 0,
este olomorfa si para pe D(0, 2), a
0
= 1, a
1
= 1/2, a
2n+1
= 0, n N

, iar
seria Taylor a lui g pe discul D(0, 2), are forma

n=1
(1)
(n1)
B
n
(2n)!
z
2n
, unde
B
n
= (1)
n1
a
2n
, n N

sunt numerele Bernoulli;


(c). zcth z = 1

n=1
B
n
(2n)!
(2z)
2n
, [z[ < ;
(d). zcth z = 1 +

n=1
(1)
n1
B
n
(2n)!
(2z)
2n
, [z[ < ;
(e). tg z = ctg z 2ctg 2z = 2

n=1
(2
2n
1)B
n
(2n)!
(2z)
2n1
, [z[ <

2
;
(f). th z = 2

n=1
(1)
n1
(2
2n
1)B
n
(2n)!
(2z)
2n1
, [z[ <

2
;
(g).
1
1 +e
z
=
1
2

n=1
(1)
n1
(2
2n
1)B
n
(2n)!
z
2n1
, [z[ < ;
208 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(h).
z
sin z
= zctg z +ztg
z
2
= 1 + 2

n=1
(2
2n1
1)B
n
(2n)!
z
2n
, [z[ < ;
(i).
z
sh z
= 1 + 2

n=1
(1)
n
(2
2n1
1)B
n
(2n)!
z
2n
, [z[ < .
Rezolvare. (a). Fie = D(0, 2). Evident funct ia f este olomorf a pe
0. Pentru z = 0 avem c a
f
t
(0) = lim
z0
f(z) f(0)
z 0
= lim
z0
z e
z
+ 1
z(e
z
1)
=
= lim
z0

z
2
2!

z
3
3!
...
z
n
n!
...
z
_
z +
z
2
2!
+
z
3
3!
+... +
z
n
n!
+...
_
=
1
2
.
Fie z .

Intruc at seria Taylor a lui f are forma f(z) =

n=0
c
n
z
n
=

n=0
a
n
n!
z
n
,
unde a
n
= n!c
n
, n N, calculand produsul Cauchy al seriilor
f(z) =

n=0
a
n
n!
z
n
si e
z
1 =

n=0
z
n+1
(n + 1)!
obt inem c a
z = f(z)(e
z
1) =
_

n=0
a
n
n!
z
n
__

n=0
z
n+1
(n + 1)!
_
=
=

n=0
n

k=0
a
k
k!
z
k
z
n+1k
(n + 1 k)!
=

n=0
z
n+1
(n + 1)!
n

k=0
C
k
n+1
a
k
,
de unde rezult a ca
n

k=0
C
k
n+1
a
k
= 0 pentru orice n N

.
(b). Evident g este olomorfa pe D(0, 2). Avem ca
g(z) =
_

_
z + 2 + (z 2)e
z
2(e
z
1)
, z ,= 0
0, z = 0
Serii de funct ii 209
pentru orice z D(0, 2), de unde rezult a ca g(z) = g(z) pentru orice
z C cu [z[ < 2. Funct ia g ind para, tot i coecient ii de indice impar din
dezvoltarea
g(z) =
z
2
1 +f(z) =
z
2
1 +

n=0
a
n
n!
z
n
= a
0
1 +
_
1
2
+a
1
_
z +

n=2
a
n
n!
z
n
, [z[ < 2,
sunt nuli, adic a a
2n+1
= 0, n N

si a
1
= 1/2.

Intruc at g(0) = 0, rezult a c a
a
0
= 1. Prin urmare, punand B
n
= (1)
(n1)
a
2n
, n N

, obt inem ca
g(z) =

n=1
a
2n
z
2n
(2n)!
=

n=1
(1)
n1
B
n
(2n)!
z
2n
, [z[ < 2.
(c). Pentru orice z D(0, ) avem ca
zctg z 1 = z
cos z
sin z
1 = z
e
iz
+e
iz
2
e
iz
e
iz
2i
1 =
=
(2iz 2)e
2iz
+ (2iz + 2)
2(e
2iz
1)
= g(2iz) =

n=1
(1)
n1
B
n
(2n)!
i
2n
(2z)
2n
,
de unde reprezentarea ceruta.
(d). Ca la (c) se arata c a dac a [z[ < , atunci zcth z 1 = g(2z).
(e). Dac a [z[ < /2, atunci
ztg z = zctg z 2zctg 2z = 1 +g(2iz) (1 +g(4iz)) =
= 1

n=1
B
n
(2n)!
(2z)
2n

_
1

n=1
B
n
(2n)!
(4z)
2n
_
=
=

n=1
B
n
(2n)!
(2z)
2n
(2
2n
1).
210 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Dup a simlicarea cu z, se obt ine relat ia din enunt .
(f). Armat ia rezult a din (e), ntrucat th z = tg (iz), [z[ < /2.
(g). Dac a [z[ < , atunci
1
2

n=1
(1)
n1
(2
2n
1)B
n
(2n)!
z
2n1
=
1
2

1
2
th
z
2
=
=
1
2
_
_
1
e
z/2
e
z/2
e
z/2
+e
z/2
_
_
=
1
1 +e
z
.
(h). Avem c a
z
sin z
= zctg z + 2
z
2
tg
z
2
= 1 +g(2iz) + 2(g(iz) g(2iz)) =
= 1 g(2iz) + 2g(iz), [z[ < ,
de unde, cu (b), obt inem reprezentarea ceruta.
(i). Din sh (iz) = i sin z, z C, deducem c a
z
sh z
=
z
i sin(iz)
=
iz
sin(iz)
= 1 + 2

n=1
(2
2n1
1)B
n
(2n)!
(iz)
2n
=
= 1 + 2

n=1
(1)
n
(2
2n1
1)B
n
(2n)!
z
2n
, [z[ < .
10.10. Fie z = re
it
D si n Z. Fie (c
n
)
nZ
un sir marginit de numere
complexe. Aratat i ca funct ia
f(z) =

n=
c
n
r
[n[
e
i[n[t
, z = re
it
D,
este olomorfa pe discul unitate D.
Rezolvare. Fie z = re
it
D si n Z. Pun and c
n
= a
n
+ib
n
avem c a
f(z) = a
0
+ib
0
+

n=1
r
n
(a
n
+ib
n
)(cos nt +i sin nt)+
+

n=1
r
n
(a
n
+ib
n
)(cos nt +i sin nt) = u(r, t) +iv(r, t),
Serii de funct ii 211
unde u(r, t) = a
0
+

n=1
r
n
[(a
n
+a
n
) cos nt (b
n
+b
n
) sin nt]
si v(r, t) = b
0
+

n=1
r
n
[(b
n
+b
n
) cos nt + (a
n
+a
n
) sin nt].
Avem ca
u
r
(r, t) =

n=1
nr
n1
[(a
n
+a
n
) cos nt (b
n
+b
n
) sin nt],
v
t
(r, t) =

n=1
nr
n
[(b
n
+b
n
) sin nt + (a
n
+a
n
) cos nt],
u
t
(r, t) =

n=1
nr
n
[(a
n
+a
n
) sin nt (b
n
+b
n
) cos nt],
v
r
(r, t) =

n=1
nr
n1
[(b
n
+b
n
) cos nt + (a
n
+a
n
) sin nt].
Deoarece sirurile (a
n
)
n
si (b
n
)
n
sunt m arginite, cu criteriul lui Weierstrass
rezult a ca toate seriile de mai sus sunt uniform continue pe submult imile
compacte ale discului unitate D, deci sumele lor sunt funct ii continue pe D.
Urmeaz a ca funct iile u si v sunt de clas a C
1
pe D si satisfac condit iile Cauchy
- Riemman n coordonate polare
r
u
r
=
v
t
; r
v
r
=
u
t
pe D.
Deci funct ia f este olomorfa pe D.
10.11. Fie f(z) =

n=0
z
2
n
, z D. Aratat i ca:
(a). Funct ia f este nemarginita pe raza
re
2ki/2
m
C : r (0, 1)
pentru orice k, m N

;
212 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Funct ia f nu poate prelungita prin continuitate pe D;
(c). Funct ia f este solut ie a ecuat iei funct ionale
f(z) = z +f(z
2
), z D.
(d). Orice alta solut ie g a ecuat iei precedente este de forma
g(z) = f(z) +g(0), z D.
Rezolvare. (a). Avem ca
f(re
2ki/2
m
) =

n=0
r
2
n
e
2ki2
n
/2
m
=
m1

n=0
r
2
n
e
ki2
n+1m
+

n=m
r
2
n
e
ki2
n+1m
. .
=1
=
=
m1

n=0
r
2
n
e
ki2
n+1m
+

n=m
r
2
n
.
Dac a a (0, ), iar b, c R, atunci [a +b +ic[ a [b +ic[. Rezult a c a
[f(re
2ki/2
m
)[

n=m
r
2
n

m1

n=0
r
2
n
e
ki2
n+1m

. .
m

n=m
r
2
n
m
q+1

n=m
r
2
n
m
r,1
q + 2 2m.
Deci exista (0, 1) astfel nc at pentru orice r (, 1) avem ca
[f(re
2ki/2
m
)[ q 2m
q
.
(b). Dac a f ar putea prelungit a prin continuitate la D, atunci f ar
m arginita, si aceasta ar contrazice rezultatul de la (a).
(c). Faptul c a f este solut ie a ecuat iei
f(z) = z +f(z
2
), z D
Serii de funct ii 213
rezult a astfel
f(z) =

n=0
z
2
n
= z +

n=1
z
2
n
= z +

n=0
z
2
n+1
= z +

n=0
z
22
n
=
= z +

n=0
(z
2
)
2n
= z +f(z
2
), z D.
(d). Pentru orice z D avem c a
g(z) = z +g(z
2
) = z +z
2
+g(z
2
2
) = z +z
2
+z
2
2
+g(z
2
3
) =
= z +z
2
+z
2
2
+ +z
2
n1
+g(z
2
n
).
Trecand la limita pentru n obt inem c a
g(z) = f(z) + lim
n
g(z
2
n
) = f(z) +g
_
lim
n
z
2
n
_
= f(z) +g(0), z D.
10.12. Stiind ca > 0 dezvoltat i n serie de puteri funct ia f si precizat i
valoarea razei de convergent a, unde:
(a). f(z) =
z sin
z
2
2z cos + 1
; (b). f(z) =
zsh
z
2
2zch + 1
.
Rezolvare. (a). Ecuat ia z
2
2z cos + 1 = 0 are r ad acinile w = e
i
.

Intruc at [w[ = 1 avem c a R = 1. Rezult a ca


f(z) =
1
2i
_
1
1 ze
i

1
1 ze
i
_
=
1
2i
_

n=0
z
n
e
in

n=0
z
n
e
in
_
=
=

n=1
z
n
e
in
e
in
2i
=

n=1
z
n
sin n, [z[ < 1.
(b). Ecuat ia z
2
2zch + 1 = 0 are r adacinile w = e

. Prin urmare
R = mine

, e

= e

. Rezult a c a
f(z) =
1
2
_
1
1 ze


1
1 ze

_
=
1
2
_

n=0
z
n
e
n

n=0
z
n
e
n
_
=
214 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
=

n=1
z
n
e
n
e
n
2
=

n=1
z
n
sh n, [z[ < R.
10.13. Determinat i razele de convergent a si sumele seriilor de puteri:
(a).

n=0
z
n
cos nt, t R; (b).

n=0
z
n
sin nt, t R.
Rezolvare. Pun and a = e
it
pentru [z[ < 1 avem ca

n=0
z
n
a
n
=
1
1 az
,

n=0
z
n
a
n
=
1
1 az
,
de unde prin adunare

n=0
z
n
cos nt =
1 z cos t
1 2z cos t +z
2
si respectiv prin scadere

n=0
z
n
sin nt =
z sin t
1 2z cos t +z
2
.

Intruc at seria geometrica converge doar pe D, din cele de mai sus deducem
c a razele de convergent a ale celor dou a serii sunt egale cu unu.
10.14. Dezvoltat i n serie de puteri funct ia:
(a). f(z) =
1
1 +z +z
2
; (b). f(z) =
_
1 +z
1 z
_
2
;
(c). f(z) =
1
(1 +z
2
)(1 z
3
)
; (d). f(z) =
1
(1 z)(1 z
3
)
;
(e). f(z) =
1
1 z z
2
; (f). f(z) =
1
(1 +z)(1 +z
2
)(1 +z
4
)
.
Rezolvare. (a). R adacinile ecuat iei z
2
+ z + 1 = 0, z
1
=
_
1 i

3
_
/2,
z
1
=
_
1 +i

3
_
/2 veric a [z
1
[ = [z
2
[ = 1. Deci pentru [z[ < 1 avem ca
f(z) =
1 z
1 z
3
= (1 z)

n=0
z
3n
=

n=0
(z
3n
z
3n+1
).
Serii de funct ii 215
(b). Dac a [z[ < 1, atunci
1
1 z
=

n=0
z
n
, de unde prin derivare gasim ca
1
(1 z)
2
=

n=0
(n + 1)z
n
. Prin urmare, dac a [z[ < 1, atunci
f(z) = (1 + 2z +z
2
)
1
(1 z)
2
= (1 + 2z +z
2
)

n=0
(n + 1)z
n
= 1 +

n=1
4nz
n
.
(c). Dac a [z[ < 1, atunci
f(z) =
1 z
2(1 +z
2
)
+
1 +z z
2
2(1 z
3
)
=
1
2
(1 z)

n=0
(1)
n
z
2n
+
1
2
(1 +z z
2
)

n=0
z
3n
.
Prin efectuarea calculelor se obt ine seria de puteri n care este reprezentata f
pe D.
(d). Evident pentru [z[ < 1 avem ca
f(z) =
1
(1 z)(1 z
3
)
=
_

n=0
z
n
__

n=0
z
3n
_
=

n=0
_
1 +
_
n
3
__
z
n
,
unde [x] reprezint a partea ntreag a a num arului real x.
(e). R adacinile ecuat iei 1 z z
2
= 0 sunt z
1
= (1

5)/2 si z
2
=
(1 +

5)/2. Deci f este olomorf a pe D


_
0,

5 1
2
_
. Descompun and n
fract ii simple avem ca
f(z)=
1
z
1
z
2
_
1
z
1
z

1
z
2
z
_
=
1
z
1
z
2
_
1
z
1

n=0
_
z
z
1
_
n

1
z
2

n=0
_
z
z
2
_
n
_
=
=
1
z
1
z
2

n=0
_
1
z
n+1
1

1
z
n+1
2
_
z
n
=
1

n=0
_
_
_
1+

5
2
_
n+1

_
1

5
2
_
n+1
_
_
z
n
.
Pun and a
n
=
1

5
_
_
_
1 +

5
2
_
n+1

_
1

5
2
_
n+1
_
_
, n N obt inem sirul lui
Fibonacci a
0
= a
1
= 1 si a
n+2
= a
n+1
+a
n
pentru orice n N.
216 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(f). Observ and c a f(z) =
1 z
1 z
8
pentru [z[ < 1, obt inem ca
f(z) = (1 z)

n=0
z
8n
=

n=0
(z
8n
z
8n+1
), [z[ < 1.
10.15. (a). Determinat i suma seriei de puteri

n=0
(n
3
+ 2n + 1)z
n
, z D.
(b). Stiind ca seria de puteri

n=0
a
n
z
n
are raza de convergent a R > 0,
determinat i suma seriei de puteri

n=0
n
3
a
n
z
n
, z D(0, R).
Rezolvare. (a). Pentru z D avem c a
1
(1 z)
2
=
_
1
1 z
_
=
_

n=0
z
n
_
=

n=1
nz
n1
=

n=0
(n + 1)z
n
,
de unde
2
(1 z)
3
=
_
1
1 z
_
=
_

n=0
(n + 1)z
n
_
=

n=1
(n + 1)nz
n1
=
=

n=0
(n + 2)(n + 1)z
n
si analog
6
(1z)
4
=
_
1
1z
_
=
_

n=0
(n + 2)(n + 1)z
n
_
=

n=1
(n + 2)(n + 1)nz
n1
=
=

n=0
(n + 3)(n + 2)(n + 1)z
n
.
Combin and aceasta cu
n
3
+ 2n + 1 = (n + 1)(n + 2)(n + 3) 6(n + 1)(n + 2) 9(n + 1) 2
Serii de funct ii 217
obt inem c a

n=0
(n
3
+ 2n + 1)z
n
=
6
(1 z)
4

12
(1 z)
3
+
9
(1 z)
2

2
1 z
, z D.
(b). Pun and f(z) =

n=0
a
n
z
n
, z D(0, R) avem ca
f
t
(z) =

n=1
na
n
z
n1
, zf
t
(z) =

n=0
na
n
z
n
, z D(0, R).
Analog din derivata
(zf
t
(z))
t
=

n=1
n
2
a
n
z
n1
, z D(0, R)
rezult a c a zf
t
(z) +z
2
f
tt
(z) =

n=0
n
2
a
n
z
n
, z D(0, R).

In nal avem c a
(zf
t
(z) +z
2
f
tt
(z))
t
=

n=1
n
3
a
n
z
n1
, z D(0, R),
si prin nmult irea cu z, deducem c a
z
3
f
ttt
(z) + 3z
2
f
tt
(z) +zf
t
(z) =

n=0
n
3
a
n
z
n
, z D(0, R).
10.16. (a). Sa se indice primii trei termeni nenuli ai dezvoltarii Taylor
pentru funct iile:
f(z) = e
e
z
, n z = 0 si z = 1;
g(z) = cos
z
1 z
, z ,= 1, n z = 0 si z = ;
h(z) = sin( cos z), n z = 0 si z = .
(b).

In ecare caz n parte sa se precizeze raza de convergent a a seriei
Taylor atasate.
218 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Funct ia f este ntreag a. Prin urmare pentru orice a C seria

n=0
f
(n)
(a)
n!
(z a)
n
are raza de convergent a egal a cu +. Avem ca
f(z) = e
e
z
1+1
= e

n=0
1
n!
(e
z
1)
n
= e

n=0
1
n!
_
z +
z
2
2!
+z
3
f
0
(z)
_
n
=
= e +e
_
z +
z
2
2!
+z
3
f
0
(z)
_
+
e
2!
_
z +
z
2
2!
+z
3
f
0
(z)
_
2
+ =
= e +ez +ez
2
+z
3
f
1
(z), z C,
cu f
0
si f
1
ntregi si nenule n 0. Acum din f
t
(z) = e
z
f(z) si f
tt
(z) = e
z
f(z)(1+
e
z
), z C deducem ca
f(z) = e
e
+e
e+1
(z 1) +
1 +e
2
e
e+1
(z 1)
2
+ (z 1)
3
f
2
(z), z C,
cu f
2
ntreag a si nenul a n 1.

Intruc at g H(C 1), seria

n=0
g
(n)
(0)
n!
z
n
converge pe D. Prin urmare
pentru [z[ < 1 avem ca
g(z) = cos
_

1 z

_
= cos

1 z
= cos[(1 +z +z
2
+z
3
g
0
(z))] =
= cos[ +(z +z
2
+z
3
g
0
(z))] = cos (z +z
2
+z
3
g
0
(z)) =
= 1

2
2
(z +z
2
+z
3
g
0
(z))
2
+ = 1

2
2
z
2

2
z
3
+z
4
g
1
(z),
cu g
0
, g
1
olomorme pe D si nenule n 0. Pentru [z[ > 1 si w = 1/z avem c a
g(z) = cos
/w
1 1/w
= cos

w 1
= cos

1 w
=
= cos (1 +w +w
2
+w
3
g
0
(w)) = cos (w +w
2
+w
2
g
0
(w)) =
= 1 +

2
2
w
2
+
2
w
3
w
4
g
1
(w) = 1 +

2
2z
2
+

2
z
3

1
z
4
g
1
_
1
z
_
,
Serii de funct ii 219
cu g
0
, g
1
olomorfe pe D si nenule n 0.
Funct ia h ind ntreag a, pentru orice a C seria

n=0
h
(n)
(a)
n!
(z a)
n
converge pe C. Deci pentru orice z C avem c a
h(z) = sin
_

_
z
2
2!

z
4
4!
+
z
6
6!
z
8
h
0
(z)
__
=
= sin
_
z
2
2!

z
4
4!
+
z
6
6!
z
8
h
0
(z)
_
=
_
z
2
2!

z
4
4!
+
z
6
6!
z
8
h
0
(z)
_

3
3!
_
z
2
2!

z
4
4!
+
z
6
6!
z
8
h
0
(z)
_
3
+ =
=

2
z
2


24
z
4
+

48
_
1
15

2
_
z
6
+z
8
h
1
(z),
cu h
0
si h
1
ntregi si nenule n 0.

In continuare pentru orice z C avem c a
h(z) = sin( cos(w +)) = sin( cos w) = h(w) =
=

2
w
2
+

24
w
4


48
_
1
15

2
_
w
6
w
8
h
1
(w) =
=

2
(z )
2
+

24
(z )
4
+

48
_

1
15
_
(z )
6
(z )
8
h
1
(z ),
cu h
1
ntreag a si nenula n 0.
10.17. Fie a R si f : D C C denita prin
f(z) =
1
1 2az +z
2
, z D.
(a). Determint i raza de convergent a R a seriei Taylor a lui f n punctul
z = 0.
(b). Scriind
f(z) =

n=0
P
n
(a)z
n
, [z[ < R,
220 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
aratat i ca P
n
sunt funct ii polinomiale de grad n care verica:
P
0
(a) = 1, P
1
(a) 2aP
0
(a) = 0,
P
n
(a) 2aP
n1
(a) +P
n2
(a) = 0, n 2.
(c). Aratat i ca pentru n N

funct ia polinomiala P
n
are toate radacinile
(reale) n (1, 1).
Rezolvare. (a). Pentru [a[ 1 r ad acinile ecuat iei z
2
2az + 1 = 0 sunt
w = a i

1 a
2
, care satisfac [w[ = 1, de unde deducem c a R = 1. Punand
a = cos , [0, ] avem ca
f(z) =
1
(1 ze
i
)(1 ze
i
)
=
1
2i sin
_
e
i
1 ze
i

e
i
1 ze
i
_
=
=
1
2i sin

n=0
z
n
[e
i(n+1)
e
i(n+1)
] =
1
sin

n=0
z
n
sin(n + 1), [z[ < 1.
Pentru [a[ > 1 rad acinile ecuat iei z
2
2az + 1 = 0 sunt reale w = a

a
2
1, de unde deducem c a R = [a[

a
2
1. Pun and a = ch , > 0,
= sgn a, avem ca
f(z) =
1
(1 ze

)(1 ze

)
=
1
2sh
_
e

1 ze

1 ze

_
=
=
1
2sh
_

n=0

n
z
n
e
(n+1)

n=0

n
z
n
e
(n+1)
_
=
=
1
sh

n=0

n
z
n
sh (n + 1), [z[ < R.
(b). Prin identicarea coecient ilor din produsul
(1 2az +z
2
)

n=0
P
n
(a)z
n
= 1, [z[ < R
Serii de funct ii 221
rezult a c a P
0
(a) = 1, P
1
(a) 2aP
0
(a) = 0,
P
n
(a) 2aP
n1
(a) +P
n2
(a) = 0, n N, n 2,
de unde, prin recurent a, se deduce c a P
n
este o funct ie polinomiala de grad
n, n N.
(c). Funct ia sinus hiperbolic real se anuleaz a numai n origine. Prin urmare
pentru [a[ > 1, punand a = ch , > 0, sgn a =: , avem ca
P
n
(a) =

n
sh
sh (n + 1) ,= 0, n N.
Pentru [a[ = 1, avem c a P
n
(1) = n + 1 = P
n
(1) ,= 0, n N.

In ne pentru [a[ < 1, cu schimbarea de variabil a a = cos , (0, ),


avem c a, dac a n N

, atunci
P
n
(a) = 0 sin(n + 1) = 0 =
k
n + 1
, 1 k n.
Prin urmare dac a n N

, atunci numerele cos


k
n + 1
, 1 k n, sunt, n
(1, 1), cele n r adacini distincte ale lui P
n
.
10.18. Determinat i sumele seriilor de puteri:
(a).

n=0
cos nt
n!
z
n
, t R, z C. (b).

n=0
sin nt
n!
z
n
, t R, z C.
(c).

n=0
(1)
n
9
n
+ 1
(2n)!
z
2n
, z C.
Rezolvare. (a) si (b). Pun and, pentru t R si z C,
f(z) =

n=0
cos nt
n!
z
n
si g(z) =

n=0
sin nt
n!
z
n
,
222 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
avem c a
f(z) +ig(z) =

n=0
z
n
n!
e
int
=

n=0
(ze
it
)
n
n!
= e
ze
it
= e
z(cos t+i sin t)
=
= e
z cos t
e
iz sin t
= e
z cos t
[cos(z sin t) +i sin(z sin t)], t R, z C.
Analog obt inem ca
f(z) ig(z) = e
z cos t
[cos(z sin t) i sin(z sin t)], t R, z C.

In nal rezult a ca
f(z) = e
z cos t
cos(z sin t), g(z) = e
z cos t
sin(z sin t), t R, z C.
(c). Evident

n=0
(1)
n
9
n
+ 1
(2n)!
z
2n
=

n=0
(1)
n
(3z)
2n
(2n)!
+

n=0
(1)
n
z
2n
(2n)!
=
= cos 3z + cos z, z C.
10.19. Fie f(z) = ln(1+z+z
2
), ln ind determinarea principala a funct iei
logaritm.
(a). Precizat i domeniul de olomore al funct iei f.
(b). Gasit i dezvoltarea n serie de puteri a funct iei f n z = 0, precizand
raza de convergent a.
Rezolvare. (a).

Intruc at funct ia ln este olomorf a pe C (, 0], funct ia
f este olomorfa pe C z C : 1 + z + z
2
= a 0.

Intruc at a
0, r ad acinile ecuat iei z
2
+ z + 1 a = 0, w = (1 i

3 4a)/2 verica
Serii de funct ii 223
Re w = 1/2, [Imw[

3/2. Prin urmare funct ia f este olomorfa pe C


_
1/2 +iy C : y R, [y[

3/2
_
.
(b).

Intruc at [w[ =

1 a 1, raza de convergent a a seriei de puteri n


care este dezvoltabila f este R = 1. Pentru z D avem c a
f
t
(z) =
1 + 2z
1 +z +z
2
=
1 +z 2z
2
1 z
3
= (1 +z 2z
2
)

n=0
z
3n
=
= 1 +z 2z
2
+z
3
+z
3
+z
4
2z
5
+ ,
de unde f(z) = z +
z
2
2
2
z
3
3
+
z
4
4

z
5
5
2
z
6
6
+ +c, z D.
Din f(0) = c = ln 1 = 0 deducem ca
f(z) = z +
z
2
2
2
z
3
3
+
z
4
4

z
5
5
2
z
6
6
+ , [z[ < 1.
10.20. Fie dezvoltarea n serie de puteri
ln(1 +e
z
) =

n=0
a
n
z
n
,
ln ind determinarea principala a funct iei logaritm.
(a). Determinat i raza de convergent a a seriei de puteri.
(b). Aratat i ca a
0
= ln 2; a
1
= 1/2, a
2n+1
= 0, n N

.
(c). Stabilit i o formula de recurent a pentru coecient ii a
2n
, n N.
Rezolvare. (a). Funct ia ln este olomorfa pe C (, 0]. Daca a 0,
atunci ecuat ia 1 +e
z
= a este echivalenta cu sistemul e
x
cos y = a 1 ( 1),
e
x
sin y = 0, unde z = x + iy, ale c arei solut ii sunt sin y = 0, cos y = 1,
e
x
=1 a (1). Deci funct ia f, denit a prin f(z) =ln(1 + e
z
), este olomorf a
pe := C z =x + i(2k + 1) C : x 0, k Z. Prin urmare raza de
convergent a a seriei de puteri este R = .
224 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Fie z . Evident a
0
= f(0) = ln 2, si cum f
t
(z) =
e
z
1 +e
z
avem ca
f
t
(0) =
1
2
= a
1
.

Intruc at ln(1 + e
z
) = ln
1 +e
z
e
z
= ln(1 + e
z
) z, deducem
c a z = f(z) f(z), de unde f
(2n+1)
(z) + f
(2n+1)
(z) = 0. Prin urmare
a
2n+1
= f
(2n+1)
(0)/(2n + 1)! = 0, n N.
(c). Fie z . Din e
z
= f
t
(z) +e
z
f
t
(z), cu formula lui Leibniz de derivare
a produsului obt inem c a
e
z
= f
(n+1)
(z) +
n

k=0
C
k
n
e
z
f
(k+1)
(z),
de unde pentru z = 0 avem c a
1 = (n + 1)a
n+1
+
n

k=0
C
k
n
(k + 1)!a
k+1
, n N

.
10.21. Polinoamele Bernoulli. Fie a C

si funct ia : D(0, 2) C
denita prin
(z) =
_

_
a , z = 0
e
za
1
e
z
1
, z ,= 0.
(a). Aratat i ca seria Taylor a lui n D(0, 2) are forma

n=0
Q
n
(a)
z
n
n!
unde Q
n
sunt polinoamele Bernoulli de grad n + 1.
(b). Vericat i ca polinoamele Q
n
satisfac
Q
n
(a + 1) Q
n
(a) = a
n
, n N.
Rezolvare. (a).

Intuc at funct iile g, h : C C, denite prin
g(z) =
_

_
e
z
1
z
, z ,= 0
1 , z = 0,
h(z) =
_

_
e
az
1
z
, z ,= 0
a , z = 0,
Serii de funct ii 225
sunt ntregi avem ca
e
z
1
z
=

n=0
z
n
(n + 1)!
,
e
az
1
z
=

n=0
a
n+1
(n + 1)!
z
n
, z C.
Funct ia 1/g poate dezvoltat an serie de puteri n discul D(0, 2) deoarece
g nu se anuleaza n acest disc. Deci pentru z D(0, 2) avem ca
(z) =
e
az
1
e
z
1
= h(z)
1
g(z)
=

n=0
Q
n
(a)
z
n
n!
,
de unde

n=0
a
n+1
(n + 1)!
z
n
=

n=0
z
n
(n + 1)!

n=0
Q
n
(a)
z
n
n!
.
Prin identicarea coecient ilor rezulta c a
a
n+1
(n + 1)!
=
n

k=0
Q
k
(a)
k!
1
(n + 1 k)!
=
1
(n + 1)!
n

k=0
C
k
n+1
Q
k
(a),
deci a
n+1
=
n

k=0
C
k
n+1
Q
k
(a), n N. De aici, prin recurent a se deduce c a
polinomul Q
n
are gradul n +1, n N.

In plus Q
n
(0) = 0 pentru orice n N.
(b). Acum din egalitatea
e
z(a+1)
1
e
z
1
=
e
az
e
z
1
e
z
1
= e
az
+
e
az
1
e
z
1
, [z[ < 2
avem c a

n=0
Q
n
(a + 1)
z
n
n!
=

n=0
a
n
z
n
n!
+

n=0
Q
n
(a)
z
n
n!
, [z[ < 2,
de unde prin identicarea coecient ilor obt inem c a
Q
n
(a + 1) = a
n
+Q
n
(a), n N.
Unghiul lui Stolz este unghiul cu varful n z = 1 din semiplanul z
C : Re z 1 ce are semiaxa (, 1) ca axa de simetrie si a carei masura
n radiani este strict mai mica decat .
226 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
10.22. Fie f(z) =

n=0
a
n
z
n
o serie de puteri cu raza de convergent a
R = 1 astfel ncat seria f(1) =

n=0
a
n
converge. Aratat i ca este uniforma
urmatoarea limita
lim
z1
zD
f(z) = f(1).
Rezolvare. Din convergent a seriei

n=0
a
n
rezult a c a pentru orice > 0
exist a n
0
N astfel ncat pentru orice n, p N cu proprietatea n
0
< n < p
avem ca

q=n+1
a
q

< . Fie n, p N si z D. Consider am A


n,p
=
p

q=n+1
a
q
si S
n
(z) =
n

k=0
a
k
z
k
. Atunci pentru n, m N cu proprietatea n
0
< n < m si
[z[ < 1, avem c a
S
m
(z) S
n
(z) = A
n,n+1
z
n+1
+
m

p=n+2
(A
n,p
A
n,p1
)z
p
=
=
m

p=n+1
A
n,p
(z
p
z
p+1
) +A
n,m
z
m
,
de unde deducem c a
[S
m
(z) S
n
(z)[ <
_
_
1 +
m

p=n+1
[z
p
z
p+1
[
_
_
.

Intruc at [z[ < 1, rezulta c a


m

p=n+1
[z
p
z
p+1
[ = [1 z[[z[
n+1
1 [z[
mn
1 [z[
<
[1 z[
1 [z[
.
Fie (0, /2) xat. Unghiul lui Stolz de marime 2 este m arginit de
semidreptele y = (x 1)tg t, cu x 1, t , . Deoarece consideram
z 1, putem presupune sin
2
< 1. Denim mult imea
S = x +i(x 1)tg t C : sin
2
x 1, [t[ .
Serii de funct ii 227
Evident S D(1/2, 1/2). Deci pentru orice z S, z ,= 1, avem c a
[1 z[
1 [z[

2
cos t

2
cos
.
Prin urmare pentru orice > 0 exist a n
0
Nastfel ncat pentru orice n, m N
cu proprietatea n
0
< n < m si orice z S cu z ,= 1 avem c a
[S
m
(z) S
n
(z)[ <
_
1 +
[1 z[
1 [z[
_
<
_
1 +
2
cos
_
.
Aceasta arat a c a sirul (S
n
)
n
este uniform fundamental pe S, de unde concluzia
cerut a.
11 Integrale complexe
Fie : [a, b] C un drum part ial neted si f : R() C o funct ie conti-
nua pe R() := ([a, b]). Atunci pot denite urmatoarele integrale complexe:
(a).
_

f(z)dz :=
b
_
a
f((t))
t
(t)dt; (b).
_

f(z)dz :=
_

f(z)dz;
(c).
_

f(z)[dz[ :=
b
_
a
f((t))[
t
(t)[dt;
(d).
_

f(z)dx :=
1
2
_
_
_

f(z)dz +
_

f(z)dz
_
_
;
(e).
_

f(z)dy :=
1
2i
_
_
_

f(z)dz
_

f(z)dz
_
_
.
11.1. Formula de integrare prin part i. Fie o deschisa n C, f, g
H(), a, b si un drum part ial neted n care are punctul init ial n a
si punctul nal n b. Aratat i ca:
_

f(z)g
t
(z)dz = f(b)g(b) f(a)g(a)
_

f
t
(z)g(z)dz.
Rezolvare. Fie : [, ] cu () = a si () = b si h : C
denit a prin h(z) = f(z)g(z), z . Avem c a
_

f(z)g
t
(z)dz +
_

f
t
(z)g(z)dz =
=
_

(f(z)g
t
(z) +f
t
(z)g(z)) dz =
_

h
t
(z)dz =

h
t
((t))
t
(t)dt =
Integrale complexe 229
=

(h )
t
(t)dt =
(h )

= h(()) h(()),
de unde formula din enunt .
11.2. Legatura dintre integrala complexa si integrala curbilinie
reala. Fie C o mult ime deschisa, un drum part ial neted n si
f : C o funct ie continua. Aratat i ca
_

f(z)dz =
_

u(x, y)dx v(x, y)dy +i


_

v(x, y)dx +u(x, y)dy,


unde u = Ref, v = Imf si z = x +iy.
Rezolvare. Pun and (t) = x(t) +iy(t), t [a, b] avem ca
_

u(x, y)dx v(x, y)dy +i


_

v(x, y)dx +u(x, y)dy =


=
b
_
a
[u(x(t), y(t))x
t
(t) v(x(t), y(t))y
t
(t)]dt+
+i
b
_
a
[v(x(t), y(t))x
t
(t) +u(x(t), y(t))y
t
(t)]dt =
=
b
_
a
[u(x(t), y(t)) +iv(x(t), y(t))]x
t
(t)dt+
+i
b
_
a
[u(x(t), y(t)) +iv(x(t), y(t))]y
t
(t)dt =
=
b
_
a
f((t))(x
t
(t) +iy
t
(t))dt =
b
_
a
f((t))
t
(t)dt =
_

f(z)dz.
230 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
11.3. Fie o deschisa n C si un drum part ial neted nchis n . Aratat i
ca daca f H(), atunci integrala
_

f(z)f
t
(z)dz este pur imaginara.
Rezolvare. Pun and f = u + iv, din condit iile Cauchy - Riemann u
t
x
=
v
t
y
, u
t
y
= v
t
x
rezult a c a
ff
t
= (u iv)(u
t
x
+iv
t
x
) = uu
t
x
+vv
t
x
+i(uv
t
x
vu
t
x
) =
= uu
t
x
+vv
t
x
i(uu
t
y
+vv
t
y
) = g
t
x
ig
t
y
,
unde g(x, y) =
1
2
(u
2
(x, y) +v
2
(x, y)), z = x +iy . Prin urmare
_

f(z)f
t
(z)dz =
_

g
x
(x, y)dx +
g
y
(x, y)dy +i
_

g
x
(x, y)dy
g
y
(x, y)dx,
de unde concluzia din enunt , ntrucat
_

g
x
dx +
g
y
dy =
g((t))

b
a
= g((b)) g((a)) = 0,
deoarece (a) = (b).
11.4. Fie > 0 si K

paralelogramul cu varfurile n: z
1
, z
2
, z
2
+, z
1
+. Fie
f o funct ie continua pe o mult ime deschisa, care cont ine paralelogramul K

,
mpreuna cu interiorul sau. Aratat i ca daca

este drumul poligonal nchis


determinat de varfurile paralelogramului K

, atunci
lim
0
_

f(z)dz = 0.
Rezolvare. Avem ca
_

f(z)dz =
_
z
1
z
2
f(z)dz +
_
z
2
,z
2
+
f(z)dz +
_
z
2
+,z
1
+
f(z)dz +
_
z
1
+,z
1
f(z)dz =
Integrale complexe 231
= (z
2
z
1
)
1
_
0
f(z
1
+t(z
2
z
1
))dt +
1
_
0
f(z
2
+t)dt
(z
2
z
1
)
1
_
0
f(z
1
+ +t(z
2
z
1
))dt
1
_
0
f(z
1
+t)dt =
= (z
2
z
1
)
1
_
0
(f(z
1
+t(z
2
z
1
)) f(z
1
+ +t(z
2
z
1
)))dt+
+
1
_
0
(f(z
2
+t) f(z
1
+t))dt.
Fie
0
> 0 xat. Din uniform continuitatea lui f pe compactul K

0
, rezult a
c a pentru orice > 0 exist a (0,
0
) astfel ncat pentru orice (0, )
si orice t [0, 1] avem c a [f(z
1
+ t(z
2
z
1
)) f(z
1
+ + t(z
2
z
1
))[ < .
Fie M

0
= sup
zK

0
[f(z)[. Deci pentru orice > 0 exista > 0 astfel nc at din
(0, ) rezulta ca

f(z)dz

[z
2
z
1
[ +2M

0
, de unde concluzia ceruta.
11.5. Calculat i
_

xdz, unde:
(a). este segmentul determinat de 0 si 1 +i;
(b). (t) = re
it
, t [0, 2].
Rezolvare. (a).

Intuc at (t) = t(1 +i), t [0, 1], rezulta c a
_

xdz =
1
_
0
t(1 +i)dt =
1 +i
2
.
(b). Prima metoda. Deoarece (t) = r cos t +ir sin t, t [0, 2], avem ca
_

xdz =
2
_
0
r cos tr(sin t +i cos t)dt =
232 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
= ir
2
2
_
0
_
1 + cos 2t
2
+i sin t cos t
_
dt = ir
2
.
A doua metoda. Observ am ca pe C

, deci si pe R(), x =
1
2
_
z +
r
2
z
_
si
ntruc at este nchis, avem c a
_

xdz =
_

z
2
dz +
r
2
2
_

dz
z
=
2
_
0
r
2
e
it
ire
it
dt+
+
r
2
2
2
_
0
1
r
e
it
ire
it
dt =
r
2
4
e
2it

2
0
+
r
2
2
it

2
0
= 0 +ir
2
= ir
2
.
11.6. Fie a, b C si un drum part ial neted n C care are punctul init ial
n a si punctul nal n b. Aratat i ca
_

zdz =
1
2
(b
2
a
2
).
Rezolvare. Fie : [0, 1] C un drum part ial neted cu (0) = a si
(1) = b. Atunci
_

zdz =
1
_
0
(t)
t
(t)dt =
1
2

2
(t)

1
0
=
1
2
(b
2
a
2
).
11.7. Calculat i n doua moduri ecare din integralele:
(a).
_

(z i)dz, unde (t) = t +it


2
, t [1, 1];
(b).
_

(z
3
i)dz, unde deneste frontiera mult imii
=
_
z C : 0 < [z[ < r, 0 < argz <

4
_
, r > 0.
Rezolvare. (a). Prima metoda. Avem ca
_

(z i)dz =
1
_
1
(t +it
2
i)(1 + 2it)dt =
1
_
1
(2t
3
+ 3t)dt +i
1
_
1
(3t
2
1)dt = 0.
Integrale complexe 233
A doua metoda. Funct ia F(z) =
z
2
2
iz, z C este o primitiv a a funct iei
f(z) = z i, z C, de unde rezult a ca
_

f(z)dz =
F(z)

(1)
(1)
= F(1 +i) F(1 +i) = 0.
(b). Prima metoda. Avem, =
1

2

3
, unde

1
: [0, 1] C,
1
(t) = tr, t [0, 1]

2
:
_
0,

4
_
C,
2
(t) = re
it
, t
_
0,

4
_

3
: [0, 1] C,
3
(t) = (1 t)
r

2
(1 +i), t [0, 1]. Atunci
_

(z
3
i)dz =
_

1
(z
3
i)dz +
_

2
(z
3
i)dz +
_

3
(z
3
i)dz =
=
1
_
0
(t
3
r
3
i)dt +
/4
_
0
(r
3
e
3it
i)rie
it
dt+
+
1
_
0
_
(1t)
3
r
3
2

2
(1+i)
3
i
__

2
(1+i)
_
dt =
_
r
4
t
4
4
irt
_

1
0
+
+
_
r
4
4
e
4it
ire
it
_

/4
0

2
(1 +i)
1
_
0
_
(1 t)
3
r
3

2
i(1 +i) i
_
dt =
=
r
4
4
ir +
r
4
4
e
i
ire
i

r
4
4
+ir+
+
_
r
4
8
i(1 +i)
2
(1 t)
4
+
r

2
(i 1)t
_

1
0
=
=
r
4
4
ir
_
cos

4
+i sin

4
_

r
4
8
i 2i +
r

2
(i 1) =
=
r
4
4

ir

2
(1 +i) +
r
4
4
+
r

2
(i 1) = 0.
234 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
A doua metoda. Funct ia F(z) =
z
4
4
iz, z C este o primitiv a a funct iei
f(z) = z
3
i, z C, de unde
_

f(z)dz =
F(z)

(a)
(b)
= 0, deoarece drumul
este nchis.
11.8. Calculat i
_

dz
z a
, unde a C iar
(t) = a +re
it
, 0 t t
0
< 2, r > 0.
Rezolvare.
_

dz
z a
=
t
0
_
0
1
re
it
rie
it
dt =
it

t
0
0
= it
0
.
11.9. Aratat i ca daca (t) = a cos t + bi sin t, t [0, 2], unde a, b R si
a
2
b
2
= 1, atunci integrala
_

dz

1 z
2
este egala cu 2 sau 2, respectiv
pentru cele doua determinari ale radicalului.
Rezolvare. Din a
2
b
2
= 1 rezult a ca 1
2
(t) = (a sin t bi cos t)
2
=
(a sin t +bi cos t)
2
. Deci
_

dz

1 z
2
=
2
_
0
a sin t +bi cos t
(a sin t bi cos t)
dt =
t

2
0
= 2.
11.10. Aratat i ca daca P este un polinom cu coecient i complecsi, atunci
_
D(a,r)
P(z)dz = 2ir
2
P
t
(a).
Rezolvare. Avem ca P(z) =
n

k=0
P
(k)
(a)
k!
(z a)
k
, z C. Prin urmare
_
D(a,r)
P(z)dz =
n

k=0
P
(k)
(a)
k!
_
D(a,r)
z a
k
dz =
=
n

k=0
P
(k)
(a)
k!
r
k+1
i
2
_
0
e
(1k)it
dt = i2r
2
P
t
(a),
Integrale complexe 235
ntruc at
2
_
0
e
(1k)it
dt =
_

_
0, k = 0, 2, 3, ..., n
2, k = 1.

In nal
_
D(a,r)
P(z)dz =
_
D(a,r)
P(z)dz = 2ir
2
P
t
(a).
11.11. Fie P un polinom de grad n si r > 0 astfel ncat n D(0, r) se
gasesc toate radacinile lui P. Aratat i ca
_
D(0,r)
P
t
(z)
P(z)
dz = 2ni.
Rezolvare. Dac a rad acinile lui P, z
1
, z
2
, ..., z
k
au ordinele de multiplicitate
respectiv
1
,
2
, ...,
k
, atunci n =
1
+
2
+... +
k
iar
P(z) = a(z z
1
)

1
(z z
2
)

2
...(z z
k
)

k
, z C.
Din
P
t
(z) = a
1
(z z
1
)

1
1
(z z
2
)

2
...(z z
k
)

k
+
+a
2
(z z
1
)

1
(z z
2
)

2
1
...(z z
k
)

k
+
....................................................................
+a
k
(z z
1
)

1
...(z z
k1
)

k1
(z z
k
)

k
1
rezult a c a
P
t
(z)
P(z)
=

1
z z
1
+

2
z z
2
+... +

k
z z
k
,
pentru orice z C z
1
, z
2
, . . . , z
k
. Deci
_
D(0,r)
P
t
(z)
P(z)
dz =
k

j=1

j
_
D(0,r)
dz
z z
j
= 2i
k

j=1

j
= 2ni.
11.12. Fie C un domeniu. Aratat i ca daca f H() verica
[f(z) 1[ < 1, z , atunci pentru orice drum part ial neted nchis din
are loc relat ia
_

f
t
(z)
f(z)
dz = 0.
236 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Funct ia ln : C (, 0] C (determinarea principala a
funct iei logaritm) este olomorf a pe C (, 0]. Din condit ia [f(z) 1[ <
1, z avem ca funct ia olomorf a f nu se anuleaz a si aplic a domeniul n
D(1, 1) C (, 0]. Deci funct ia g := ln f : C este, pe domeniul ,
o primitiva a funct iei f
t
/f si cum este nchis,
_

f
t
(z)
f(z)
dz = 0.
11.13. Calculat i integralele:
(a).
_
D(0,2)
dz
z
2
1
; (b).
_
D(0,2)
dz
z
2
+ 1
; (c).
_
D(0,1)
[z 1[[dz[;
(d).
_
D(0,1)
e
z
z
dz; (e).
_
D(0,1)
e
z
z
n
dz, n Z.
Rezolvare. (a).

Intruc at 1, 1 D(0, 2), rezult a c a
_
D(0,2)
dz
z
2
1
=
1
2
_
D(0,2)
dz
z 1

1
2
_
D(0,2)
dz
z + 1
=
1
2
(2i 2i) = 0.
(b). Analog, deoarece i, i D(0, 2), rezulta c a
_
D(0,2)
dz
z
2
+ 1
=
1
2i
_
_
_
_
D(0,2)
dz
z i

_
D(0,2)
dz
z +i
_
_
_ =
1
2i
(2i 2i) = 0.
(c). Avem ca
_
D(0,1)
[z 1[[dz[ =
2
_
0
[e
it
1[[ie
it
[dt =
=
2
_
0

2i sin
t
2
e
it/2

dt = 2
2
_
0
sin
t
2
dt =
4 cos
t
2

2
0
= 8.
Integrale complexe 237
(d). Pun and f(z) = e
z
, z C cu formula lui Cauchy obt inem c a
_
D(0,1)
e
z
z
dz = 2if(0) = 2i.
(e). Dac a n Z N

, atunci
_
D(0,1)
e
z
z
n
dz =

k=0
1
k!
_
D(0,1)
z
kn
dz = 0
ntruc at k n 0, iar pentru j Z,
_
D(0,1)
z
j
dz =
_

_
2i, j = 1
0, j ,= 1.
Dac a n N

, cu formula lui Cauchy avem ca


_
D(0,1)
e
z
z
n
dz =
2i
(n 1)!
(e
z
)
(n1)
z=0
=
2i
(n 1)!
.
11.14. Calculat i
_

_
z
z 1
_
n
dz, unde
(t) = 1 +e
it
, t [0, 2] iar n N

.
Rezolvare. Din formula lui Cauchy pentru discuri cu f(z) =z
n
, z C,
obt inem c a
_

_
z
z 1
_
n
dz =
2i
(n 1)!
f
(n1)
(1) =
2i
(n 1)!
n! = 2ni.
11.15. Calculat i:
(a).
_
D(1,1)
dz
z
2
1
; (b).
_
D(1,1/2)
z
1/n
dz
(z 1)
n
, n N

.
238 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. (a). Prima metoda. Din (t) = 1 +e
it
, t [0, 2] rezulta c a
_
D(1,1)
dz
z
2
1
=
2
_
0
ie
it
dt
e
it
(2 +e
it
)
=
2
_
0
i(2 + cos t i sin t)
5 + 4 cos t
dt =
=

sin tdt
5 + 4 cos t
+i

2 + cos t
5 + 4 cos t
dt = i

3 +u
2
9 +u
2
2du
1 +u
2
=
= 4i

_
0
_
3
4
1
9 +u
2
+
1
4
1
1 +u
2
_
du = i
_
arctg
u
3
+ arctg u
_

0
= i.
A doua metoda. Pun and f(z) =
1
z + 1
, z ,= 1, cu formula lui Cauchy
pentru discuri obt inem c a
_
D(1,1)
dz
z
2
1
= 2if(1) = i.
(b). Din formulele lui Cauchy pentru discuri
f
(n)
(a) =
n!
2i
_
D(a,r)
f(z)
(z a)
n+1
dz, n N
deducem ca
_
D(1,1/2)
z
1/n
(z 1)
n
dz =
2i
(n 1)!
f
(n1)
(1), unde f(z) = z
1/n
, n N

Intruc at
f
(k)
(z) =
1
n
_
1
n
1
__
1
n
2
_
...
_
1
n
(k 1)
_
z
1/nk
, k N

Integrale complexe 239


rezult a c a
2i
(n 1)!
f
(n1)
(1) =
2i
(n 1)!
n2

k=0
_
1
n
k
_
= 2i
n2

k=0
(1 nk)
(n 1)!n
n1
.
Deci
_
D(1,1/2)
z
1/n
(z 1)
n
dz = 2i
n2

k=0
(1 nk)
(n 1)!n
n1
.
11.16. Calculat i integrala
_
D(1,3/4)
ln z
(z 1)
2
dz, stiind ca ln 1 = 0.
Rezolvare. Pe C (, 0] determinarea principala a logaritmului ln z =
ln [z[ + iargz este o funct ie olomorf a.

Intruc at D(1, 3/4) C (, 0], n
baza formulei lui Cauchy avem ca
_
D(1,3/4)
ln z
(z 1)
2
dz = 2i(ln z)
t
z=1
= 2i.
11.17. (a). Sa se determine a C astfel ncat funct ia
f(z) =
1
1 +z
3

a
1 +z
, z ,= e
i/3
sa e olomorfa n z = 1.
(b). Sa se calculeze
_

dz
1 +z
3
, unde este drumul poligonal nchis negativ
orientat determinat de varfurile patratului de latura 1/2 cu centrul n 1.
Rezolvare. (a). Funct ia rat ional a
f(z) =
1 a(z
2
z + 1)
(1 +z)(z
2
z+)
, z ,= e
i/3
este olomorf a n z = 1, dac a numar atorul se anuleaz a pentru z = 1, de
unde a = 1/3. Rezult a c a
f(z) =
2 z
3(z
2
z + 1)
, z ,= e
i/3
.
240 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Evident =ADDCCBBA, undeA(5/4,1/4) ; B(3/4,1/4) ;
C (3/4,1/4) ; D(5/4, 1/4) . Din (a) rezult a c a
1
1 +z
3
=
1
3(1 +z)
+ f(z).
Este clar c a f este olomorf a n semiplanul stang z C : Rez < 0, de
unde
_

f(z)dz = 0. Din formula lui Cauchy pentru dreptunghiuri avem ca


_

dz
1 +z
= 2i. Prin urmare
_

dz
1 +z
3
=
2
3
i.
11.18. Calculat i
_
D(0,1)
f(z)dz unde:
(a). f(z) =
e
iz
z
2
; (b). f(z) =
sin z
z
3
; (c). f(z) =
e
z
e
z
z
n
, n N

.
(d). f(z) =
1
sin z
; (e). f(z) =
1

z
.
Rezolvare. Din formulele lui Cauchy pentru discuri
f
(n)
(a) =
n!
2i
_
D(a,r)
f(z)
(z a)
n+1
dz, n N
deducem ca
(a).
_
D(0,1)
e
iz
z
2
dz =
2i
1!
(e
iz
)
t
z=0
= 2i
2
e
i0
= 2.
(b).
_
D(0,1)
sin z
z
3
dz =
2i
2!
(sin z)
tt
z=0
= i(sin 0) = 0.
(c).
_
D(0,1)
e
z
e
z
z
n
dz =
_
D(0,1)
2sh z
z
n
dz = 2
2i
(n 1)!
(sh z)
(n1)
z=0
=
=
_

_
4i
(2k)!
sh 0 = 0, n = 2k + 1
4i
(2k 1)!
ch 0 =
4i
(2k 1)!
, n = 2k.
Integrale complexe 241
(d). Funct ia
g(z) =
_

_
z
sin z
, z ,= 0
1, z = 0
[z[ <
este olomorfa n discul D(0, ) si
g
t
(0) = lim
z0
z
sin z
1
z
= lim
z0
z sin z
z sin z
= lim
z0
z
_
z
z
3
3!
+
z
5
5!

z
7
7!
+...
_
z
_
z
z
3
3!
+
z
5
5!

z
7
7!
+...
_
= 0.
Rezult a c a
_
D(0,1)
dz
sin z
=
_
D(0,1)
z/ sin z
z
dz =
2i
0!
g(0) = 2i.
(e). Consider and cele dou a determin ari ale funct iei radical de ordinul doi,
_
D(0,1)
dz

z
=
2
_
0
ie
it
e
it/2
dt = i
2
_
0
e
it/2
dt =
2e
it/2

2
0
= 4,
sau
_
D(0,1)
dz

z
=
2
_
0
ie
it
e
i
t+2
2
dt = i
2
_
0
e
it/2
e
i
dt = 4.
11.19. Calculat i:
(a).
_
D(0,1)
e
z1/z
dz si

_
0
cos(t + 2 sin t)dt;
(b).
_
D(0,1)
e
1/z
dz si

_
0
e
cos t
cos(t sin t)dt.
Rezolvare. (a). Cu denit ia integralei complexe obt inem c a
_
D(0,1)
e
z 1/z
dz =
2
_
0
e
e
it
e
it
ie
it
dt = i
2
_
0
e
2i sin t
e
it
dt =
= i
2
_
0
(cos(t + 2 sin t) +i sin(t + 2 sin t))dt =
= i

cos(t + 2 sin t)dt

sin(t + 2 sin t)dt = 2i

_
0
cos(t + 2 sin t)dt,
242 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
deoarece funct ia g(t) = cos(t +2 sin t), t R este para si periodic a de perioad a
2, iar h(t) = sin(t + 2 sin t), t R este impar a si periodic a de perioada 2.
Pe de alta parte, ntruc at pentru n Z avem c a
_
D(a,r)
dz
(z a)
n
=
_

_
2i, n = 1
0, n ,= 1,
deoarece
e
z1/z
= e
z
e
1/z
=
_

n=0
z
n
n!
__

n=0
(1)
n
z
n
n!
_
=

n=
a
n
z
n
, z ,= 0,
rezult a c a
_
D(0,1)
e
z1/z
dz = 2ia
1
= 2i

_
0
cos(t + 2 sin t)dt.
Coecientul lui z
1
din seria produs
_
1+
z
1!
+
z
2
2!
+
z
3
3!
+...+
z
n
n!
...
_
_
1
1
1!
1
z
+
1
2!
1
z
2

1
3!
1
z
3
+
1
4!
1
z
4

1
5!
1
z
5
+...
_
este a
1
= 1 +
1
1!2!

1
2!3!
+
1
3!4!

1
4!5!
+... =

n=0
(1)
n
n!(n + 1)!
.
Deducem ca

_
0
cos(t + 2 sin t)dt =

n=0
(1)
n
n!(n + 1)!
.
(b). Avem e
1/z
=

n=0
1
n!
1
z
n
, z ,= 0. Seria ind uniform convergenta pe
cercul unitate rezulta ca
_
D(0,1)
e
1/z
dz = 2i 1 = 2i.
Pe de alta parte, cu denit ia integralei complexe,
_
D(0,1)
e
1/z
dz =

e
e
it
ie
it
dt = i

e
cos t
[cos(t sin t)+
+i sin(t sin t)]dt = 2i

_
0
e
cos t
cos(t sin t)dt,
Integrale complexe 243
deoarece funct ia g(t) = e
cos t
cos(t sin t), t R este par a si periodic a de
perioad a 2, iar h(t) = e
cos t
sin(t sin t), t R este impar a si periodica de
perioad a 2. Rezult a c a

_
0
e
cos t
cos(t sin t)dt = .
11.20. Aratat i ca pentru orice z C,
z
n
n!
=
1
2i
_
D(0,1)
e
zw
w
n+1
dw
si folosind aceasta deducet i ca

n=0
z
2n
(n!)
2
=
1
2
2
_
0
e
2z cos t
dt.
Rezolvare. Fie z C xat si funct ia f : C C, f(w) = e
zw
, w C.
Evident f H(C) si f
(n)
(w) = z
n
e
zw
, w C, n N

. Deci pentru orice a C


si orice r > 0 avem ca
f
(n)
(a) =
n!
2i
_
D(a,r)
f(w)dw
(w a)
n+1
.
Pentru a = 0 si r = 1 obt inem prima relat ie din enunt . Folosind aceasta,
rezult a c a

n=0
z
2n
(n!)
=

n=0
z
n
n!
z
n
n!
=

n=0
_
_
_
z
n
n!
1
2i
_
D(0,1)
e
zw
w
n+1
dw
_
_
_ =
1
2i
_
D(0,1)
_

n=0
e
zw
z
n
n!w
n+1
_
dw =
1
2i
_
D(0,1)
_
e
zw
w

n=0
(z/w)
n
n!
_
dw =
244 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
=
1
2i
_
D(0,1)
e
zw
e
z/w
w
dw =
1
2i
2
_
0
e
z
(
e
it
+
1
e
it
)
e
it
ie
it
dt =
1
2
2
_
0
e
2z cos t
dt.
11.21. Folosit i reprezentarea exponent ialei
e
z
=
n!
2i
_
D(z,r)
e
w
(w z)
n+1
dw, z C, r > 0,
pentru a arata ca
2
_
0
e
cos t
cos(sin t nt)dt =
2
n!
.
Rezolvare. Pentru z = 0 si r = 1 avem c a
1 = e
0
=
n!
2i
_
D(0,1)
e
w
w
n+1
dw =
n!
2i
2
_
0
e
e
it
ie
it
dt
e
i(n+1)t
=
=
n!
2
2
_
0
e
e
it
int
dt =
n!
2
2
_
0
e
cos t+i sin tint
dt =
=
n!
2
2
_
0
e
cos t
(cos(sin t nt) +i sin(sin t nt))dt =
=
n!
2
2
_
0
e
cos t
cos(sin t nt)dt,
deoarece funct ia continu a f(t) = e
cos t
sin(sin t nt), t R, ind impar a si
periodica de perioada 2, are integrala Riemann pe [0, 2] egala cu zero.
11.22. Identitatea lui Parceval. Fie f o funct ie olomorfa pe un disc
D(0, R) si 0 < r < R. Aratat i ca
1
2
2
_
0

f(re
it
)

2
dt =

n=0
[c
n
[
2
r
2n
,
Integrale complexe 245
unde (c
n
)
n
sunt coecient ii seriei Taylor a funct iei f n z = 0.
Rezolvare. Avem ca f(z) =

n=0
c
n
z
n
, [z[ < R, de unde
f(re
it
) =

n=0
c
n
r
n
e
int
, r (0, R), t [0, 2].

Intruc at, pentru r (0, R) si t [0, 2],

f(re
it
)

2
= f(re
it
)f(re
it
) =
_

n=0
c
n
r
n
e
int
__

n=0
c
n
r
n
e
int
_
=
=

n=0
_
n

k=0
c
k
r
k
e
ikt
c
nk
r
nk
e
i(nk)t
_
=

n=0
n

k=0
c
k
c
nk
r
n
e
i(2kn)t
,
obt inem c a
2
_
0

f(re
it
)

2
dt =

n=0
n

k=0
c
k
c
nk
r
n
2
_
0
e
i(2kn)t
dt =

n=0
w
n
,
unde w
n
=
n

k=0
c
k
c
nk
r
n
2
_
0
e
i(2kn)t
dt, n N.
Deoarece, pentru m Z,
2
_
0
e
imt
dt =
_

_
2, m = 0
0, m ,= 0,
rezult a c a
w
n
=
_

_
c
n/2
c
nn/2
r
n
2 , n 2N
0 , n N 2N
=
=
_

_
2

c
n/2

2
r
n
, n 2N
0 , n N 2N.
246 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Deci
2
_
0

f(re
it)

2
dt =

n=0
w
2n
= 2

n=0
[c
n
[
2
r
2n
,
adic a egalitatea cerut a.
11.23. Fie n N

. Aplicat i identitatea lui Parceval funct iei


f(z) =
n1

k=0
z
k
=
_

_
z
n
1
z 1
, z ,= 1
n , z = 1
si deducet i ca
2
_
0
sin
2
(nt/2)
sin
2
(t/2)
dt = 2n.
Rezolvare. Conform exercit iului precedent avem c a
1
2
2
_
0

f(re
it
)

2
dt =

n=0
[c
n
[
2
r
2n
, r > 0.
Consider and r = 1, ntruc at pentru k N,
c
k
=
_

_
1 , k = 0, n 1
0 , k n,
obt inem c a
2
_
0

f(e
it
)

2
dt = 2n.
Ultima egalitate este integrala cerut a deoarece
[f(e
it
)[
2
=

e
int
1
e
it
1

2
=

cos nt 1 +i sin nt
cos t 1 +i sin t

2
=
sin
2
(nt/2)
sin
2
(t/2)
.
11.24. Fie o deschisa n C, f, g H() si D un dreptunghi (sau un
disc) nchis inclus n . Aratat i ca:
1
2i
_
D
f(z)g(z) dz =
__
f
t
(z)g(z)dx dy.
Integrale complexe 247
Rezolvare. Dac a f = u +iv iar g = u
0
+iv
0
, atunci
f
t
=
u
x
+i
u
y
=
v
y
i
v
x
si 0 =
u
0
x

v
0
y
=
u
0
y
+
v
0
x
.
Cu formula lui Green (care stabileste legatura dintre integrala curbilinie si
integrala dubl a) obt inem c a
_
D
fg dz =
_
D
(u iv)(u
0
+iv
0
)(dx +idy) =
=
_
D
((uu
0
+vv
0
)dx + (vu
0
uv
0
)dy)+
+i
_
D
((uv
0
vu
0
)dx + (uu
0
+vv
0
)dy) =
=
__
D
_

x
(vu
0
uv
0
)

y
(uu
0
+vv
0
)
_
dx dy+
+i
__
D
_

x
(uu
0
+vv
0
)

y
(uv
0
vu
0
)
_
dx dy =
=
__
D
_
(u
0
+iv
0
)
v
x
+ (iu
0
v
0
)
u
x
+ (v +iu)
u
0
x
+ (iv u)
v
0
x

(u
0
+iv
0
)
u
y
+ (iu
0
v
0
)
v
y
+ (iv u)
u
0
y
(iu +v)
v
0
y
_
dx dy =
=
__
D
_
g
_
v
x
+i
v
y
_
+ig
u
x
+i
2
g
u
y
+ (iv u)
_
v
0
x
+
u
0
y
_
+
+ (v +iu)
_
u
0
x

v
0
y
__
dx dy =
=
__
D
_
ig
_
v
y
i
v
x
_
+ig
_
u
x
+i
u
y
__
dx dy =
=
__
D
_
igf
t
+igf
t
_
dx dy = 2i
__
D
f
t
gdx dy.
248 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Din cele de mai sus rezult a ca
2i
__
D
f
t
(z)g(z)dx dy =
_
D
f(z)g(z)dz.
11.25. Fie P(z) = a
n
z
n
+... +a
1
z +a
0
, z C cu a
0
, a
1
, . . . , a
n
C astfel
ncat a
n
,= 0. Aratat i ca pentru orice r > 0, are loc relat ia
__
D(0,r)
[P(z)[
2
dx dy =
n

k=0
[a
k
[
2
k + 1
r
2k+2
.
Rezolvare. Fie f(z) =
a
n
n + 1
z
n+1
+
a
n1
n
z
n
+ ... +
a
1
2
z
2
+ a
0
z si g(z) =
P(z), z C. Conform exercit iului precedent avem c a
__
D(0,r)
f
t
(z)g(z)dx dy =
__
D(0,r)
P(z)P(z)dx dy =
__
D(0,r)
[P(z)[
2
dx dy =
=
1
2i
_
D(0,r)
f(z)g(z)dz =
1
2i
_
D(0,r)
_
n

k=0
a
k
k + 1
z
k+1
_
_
_
n

j=0
a
j
z
j
_
_
dz =
=
1
2i
n

k=0
n

j=0
a
k
k + 1
a
j
2
_
0
r
k+1
e
i(k+1)t
r
j
e
ijt
rie
it
dt =
=
1
2
n

k=0
n

j=0
a
k
k + 1
a
j
r
k+j+2
2
_
0
e
i(jk)t
dt =
1
2
n

k=0
a
k
k + 1
a
k
r
2k+2
2
=
n

k=0
[a
k
[
2
k + 1
r
2k+2
.
11.26. Fie o deschisa n C si f H(). Aratat i ca funct ia g :
C denita prin
g(z, w) =
_

_
f(z) f(w)
z w
, z ,= w
f
t
(z) , z = w
Integrale complexe 249
este continua pe si olomorfa pe n raport cu ecare variabila.
Rezolvare. Evident g este continua n orice (z
0
, w
0
) cu z
0
,= w
0
. Fie
z
0
xat.

Intruc at f
t
este continua n z
0
, pentru orice > 0 exist a r > 0
astfel nc at D(z
0
, r) si pentru orice z D(z
0
, r) avem ca
[g(z, z) g(z
0
, z
0
)[ = [f
t
(z) f
t
(z
0
)[ < .
Acum e z, w D(z
0
, r) cu z ,= w si h(t) = (1 t)z + tw, t [0, 1]. Este clar
c a h(t) D(z
0
, r) si h
t
(t) = w z pentru orice t [0, 1]. Rezult a c a
[g(z, w) g(z
0
, z
0
)[ =

f(z) f(w)
z w
f
t
(z
0
)

=
=

f(h(1)) f(h(0))
w z
f
t
(z
0
)

1
w z
1
_
0
(f h)
t
(t)dt f
t
(z
0
)

=
=

1
_
0
f
t
(h(t))
h
t
(t)
w z
dt f
t
(z
0
)

1
_
0
f
t
(h(t))dt f
t
(z
0
)

=
=

1
_
0
(f
t
(h(t)) f
t
(z
0
))dt

1
_
0
[f
t
(h(t)) f
t
(z
0
)[dt < ,
de unde obt inem continuitatea lui g n (z
0
, z
0
).
Acum pentru w xat n funct ia g(, w) este continu a pe si olomorf a
pe w. Din teorema lui Cauchy-Goursat generalizata rezult a c a g(, w)
H(). Analog, pentru z xat n , avem ca g(z, ) H().
12 Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville
12.1. Reprezentarea Taylor. Fie C o mult ime deschisa, f H()
si a . Aratat i ca:
f(z) =

n=0
f
(n)
(a)
n!
(z a)
n
, z D(a, R),
unde R = d(a, C ) (este distant a de la a la C ).
Rezolvare. Fie r > 0 astfel ncat D(a, r) si z D(a, r). Dac a
r
0
([z a[, r), conform formulei integrale a lui Cauchy avem c a
f(z) =
1
2i
_
D(a,r
0
)
f(w)
w z
dw.

Intruc at [z a[ < r
0
= [w a[, deci

z a
w a

< 1, rezulta c a
1
w z
=
1
w a
1
1
z a
w a
= (w a)

n=0
_
z a
w a
_
n
=

n=0
(z a)
n
(w a)
n+1
,
seria n w ind uniform convergent a pe compactul C(a, r
0
), deoarece z si a
sunt xate.

Inlocuind n formula integral a, deducem c a
f(z) =

n=0
_
_
_
1
2i
_
D(a,r
0
)
f(w)
(w a)
n+1
dw
_
_
_(z a)
n
,
si ntruc at derivatele lui f n a veric a
f
(n)
(a) =
n!
2i
_
D(a,r
0
)
f(w)
(w a)
n+1
dw, n N,
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 251
obt inem reprezentarea cerut a. Evident, num arul r > 0 cu D(a, r) poate
maxim. Prin urmare, reprezentarea are loc pentru z D(a, R) cu R =
d(a, C ). Seria Taylor, de mai sus, a lui f n punctul a converge
uniform si absolut pe submult imile compacte ale discului maximal centrat n
a inclus n .

In particular, converge absolut pe acest disc.
12.2. Factorizarea funct iilor olomorfe. Fie C un domeniu,
f H() neidentic nula si a . Aratat i ca exista si sunt unice m N,
g H() astfel ncat g(a) ,= 0 si f(z) = (z a)
m
g(z), z .
Rezolvare. Ar atam c a mult imea n N : f
(n)
(a) ,= 0 este nevid a.
Presupun and c a f
(n)
(a) = 0 pentru orice n N, atunci mult imea
A = z : f
(n)
(z) = 0, pentru orice n N =

n=0
(f
(n)
)
1
(0)
este nevid a (pentru c a a A) si nchis a. Mult imea A este si deschisa.

Intr-
adev ar, dac a z A, atunci exist a r > 0 astfel nc at D(z, r) si
f(w) =

n=0
f
(n)
(z)
n!
(w z)
n
, w D(z, r).
Deci f(w) = 0 pentru orice w D(z, r), de unde f si toate derivatele sale sunt
nule pe D(z, r). Prin urmare D(z, r) A. Astfel A este nevida, deschis a
si nchisa n .

Intruc at este domeniu, rezulta c a A = . Prin urmare f 0
pe , care esten contradict ie cu ipoteza. Mult imea n N : f
(n)
(a) ,= 0 ind
nevid a, conform propriet at ii de buna ordonare a mult imii numerelor naturale,
exist a un prim element m N astfel nc at f
(m)
(a) ,= 0. Deci f
(k)
(a) = 0
pentru orice k = 0, 1, . . . , m1, daca m N

. Prin urmare dezvoltarea lui f


252 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
n serie de puteri n discul D(a, r) este
f(z) =

n=m
f
(n)
(a)
n!
(z a)
n
= (z a)
m

n=m
f
(n)
(a)
n!
(z a)
nm
, z D(a, r).
Pun and
g(z) =
_

_
f
(m)
(a)
m!
, z = a
f(z)
(z a)
m
, z a,
avem c a g H(), g(a) = 0 si f(z) = (z a)
m
g(z), z . Unicitatea lui m
rezult a din modul s au de determinare, iar unicitatea lui g rezult a din modul
s au de denire.
12.3. Principiul prelungirii analitice. Fie C un domeniu si
f H() astfel ncat mult imea zerorurilor lui f, Z(f) := z : f(z) = 0,
are puncte de acumulare n . Aratat i ca f este identic nula.
Rezolvare. Presupunem c a f nu este identic nula si e a Z(f)
t
.
Din continuitatea lui f rezult a f(a) = 0. Conform exercit iului precedent
exist a m N

si g H() cu g(a) ,= 0 astfel ncat f(z) = (z a)


m
g(z),
z . Deoarece a Z(f)
t
, exist a un sir (z
n
)
n
de puncte din Z(f), z
n
,= a,
n N, care are limita a.

Intruc at f(z
n
) = 0 si z
n
a ,= 0, n N, din
0 = f(z
n
) = (z
n
a)
m
g(z
n
), deducem c a g(z
n
) = 0 pentru orice n N. Acum
din continuitatea lui g rezult a c a g(a) = 0 care este n contradict ie cu g(a) ,= 0.
Prin urmare presupunerea c a f nu este identic nula, este falsa.
12.4. Fie C un domeniu si f H() neidentic nula. Aratat i
ca mult imea zerourilor lui f este cel mult numarabila si nu are puncte de
acumulare n .
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 253
Rezolvare. Din principiul prelungirii analitice rezult a ca Z(f) nu are
puncte de acumulare n . Pentru orice compact K , K Z(f) este
o mult ime nit a.

Intr-adev ar, dac a Z(f) K ar innita, atunci conform
teoremei lui Weierstrass-Bolzano Z(f) K ar avea puncte de acumulare n K,
deci n , ori aceasta este n contradict ie cu faptul c a Z(f) nu are puncte de
acumulare n . Acum cel mult num arabilitatea lui Z(f) rezult a din faptul ca
este reuniunea unei mult imi num arabile de compacte.
12.5. Fie un domeniu n C si f H(). Presupunem ca exista o
funct ie h : C continua pe astfel ncat f
t
(z) = f(z)h(z), z .
(a). Aratat i ca sau f este identic nula pe , sau f nu se anuleaza n nici
un punct din .
(b). Daca f este nenula si g H() verica de asemenea
g
t
(z) = g(z)h(z), z , atunci aratat i ca exista C cu g = f.
Rezolvare. (a). Ar atam c a daca f se anuleaz a ntr-un punct, atunci f
este identic nul a. Reducand la absurd, presupunem c a f(a) = 0 ntr-un punct
a si c a f nu este identic nul a pe domeniul . Cum a este punct izolat
pentru mult imea zerourilor lui f n , exista un disc D(a, r) astfel nc at
f(z) ,= 0 pentru orice z D

(a, r). Fie f(z) =

n=0
c
n
(z a)
n
, z D(a, r)
dezvoltarea n serie Taylor a lui f pe D(a, r) si k = infn N : c
n
,= 0.
Evident c
0
= f(a) = 0. Din f
t
(z) = f(z)h(z), z D(a, r) obt inem c a f
t
(a) =
0 = c
1
, deci k 2.

Intruc at f(z) ,= 0, z D

(a, r), avem ca, k < . Prin


urmare f(z) = (z a)
k
f
0
(z), z D(a, r), cu f
0
H(D(a, r)) si f
0
(a) = c
k
=
f
(k)
(a)/k! ,= 0.
254 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Acum relat ia f
t
(z) = f(z)h(z), z D(a, r) este echivalenta cu k(z
a)
k1
f
0
(z) + (z a)
k
f
t
0
(z) = (z a)
k
f
0
(z)h(z), z D(a, r), de unde kf
0
(z) +
(z a)f
t
0
(z) = (z a)f
0
(z)h(z), z D(a, r).

Intruc at h este continu a, prin
trecere la limit a pentru z a obt inem c a, kf
0
(a) = 0, care este o contradict ie,
deoarece kf
0
(a) = kc
k
,= 0. Prin urmare, dac a f se anuleaz a ntr-un punct,
atunci f este identic nula pe .
(b). Presupunem c a f nu are zerouri n si e g H() cu g
t
(z) =
g(z)h(z), z . Atunci funct ia g/f H(). Avem ca
_
g
f
_
=
g
t
f gf
t
f
2
=
ghf gfh
f
2
= 0 pe .
Cum este domeniu, g/f este funct ie constant a, adic a exista C astfel ca
g/f = , sau g = f pe .
12.6. Fie o mult ime deschisa n C si f, g H() neidentic nule.
Presupunem ca a este zerou de ordin k pentru f si de ordin m pentru
g.
(a). Precizat i daca a este zerou (si ce ordin de multiplicitate are) pentru
f +g, f g, fg si f/g.
(b).

In cazul g() , studiat i daca a este zerou (si ordinul sau de
multiplicitate) pentru f g.
(c). Determinat i zerourile si ordinele lor de multiplicitate pentru
f(z) = 1 +z
3
, g(z) = ze
z
+ 1, h(z) = z
2
(e
z
1), z C.
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 255
Rezolvare. Exist a f
1
, g
1
H() cu f
1
(a) ,= 0, g
1
(a) ,= 0 astfel nc at
pentru orice z avem c a f(z) = (z a)
k
f
1
(z), g(z) = (z a)
m
g
1
(z). Putem
alege r > 0 astfel nc at D(a, r) si f
1
(z) ,= 0, g
1
(z) ,= 0 pentru orice
z D(a, r).
(a). Din cele de mai sus deducem c a, pentru orice z D(a, r),
(f g)(z) =
_

_
(z a)
k
[f
1
(z) (z a)
mk
g
1
(z)] , k m
(z a)
m
[(z a)
km
f
1
(z) g
1
(z)] , m k,
(fg)(z) = (z a)
k+m
f
1
(z)g
1
(z),
(f/g)(z) =
_

_
(z a)
km
f
1
(z)/g
1
(z) , k > m
f
1
(z)/g
1
(z) , k = m
f
1
(z)
(z a)
mk
g
1
(z)
, k < m, z D

(a, r)
, k < m, z = a.
Din relat iile precedente rezult a cu usurint a dac a a este zerou si ordinul s au de
multiplicitate, pentru f +g, f g, fg si respectiv f/g.
(b). Evident din g() si g(a) = 0 rezulta c a 0 . Daca a = 0, atunci
f(g(z)) = (g(z))
k
f
1
(g(z)) = z
mk
g
k
1
(z)f
1
(z
m
g
1
(z)). Deci a = 0 este pentru f g
zerou de ordinul mk.

In cazul a ,= 0 avem c a f(g(a)) = (g(a) a)


k
f
1
(g(a)) = (a)
k
f
1
(0).
Deducem ca a este zerou de ordin q pentru f g dac a si numai dac a 0 este
zerou de ordin q pentru f
1
.
256 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(c). Evident z
1
= 1, z
2
=
1 i

3
2
si z
3
=
1 +i

3
2
sunt zerourile lui f,
ecare din ele av and ordinul de multiplicitate egal cu unu.
Este clar c a pentru h, punctul 0 este zerou de ordinul trei, iar 2ni, n Z

este zerou de ordinul unu.


Presupunem c a, k 1. Din f(z) = (z a)
k
f
1
(z), si f
t
(z) = (z
a)
k1
(kf
1
(z) + (z a)f
t
1
(z)), z deducem c a daca a este zerou de ordinul
k pentru f, atunci a este zerou de ordinul k 1 pentru f
t
.

Intruc at g
(n)
(z) = (z + n)e
z
, n N

, z obt inem c a g are eventual


zerouri de ordin unu.
Dac a z = x + iy, atunci ecuat ia ze
z
+ 1 = 0 este echivalent a cu sistemul
e
x
(x cos y y sin y) + 1 = 0; e
x
(y cos y +x sin y) = 0.
Dac a sin y = 0, ntrucat cos y = 1, din a doua ecuat ie rezult a y = 0.

In
acest caz, prima ecuat ie devine xe
x
+ 1 = 0, care n-are solut ii n R.
Dac a cos y = 0, ntruc at sin y = 1, din a doua ecuat ie rezulta c a x = 0.

In acest caz prima ecuat ie devine 1 = y = (2n + 1)/2, n Z, care este


imposibil a.
Pentru x = 0 obt inem sistemul 1 y sin y = 0; y cos y = 0, care este
incompatibil.

In nal, daca x sin y cos y ,= 0 obt inem c a tg y = y/x, ecuat ia este incom-
patibil a n cazul de fat a.

In concluzie, funct ia g nu are zerouri.
12.7. Fie o deschisa n C si f H(). Aratat i ca Z(f) := f
1
(0)
este reuniunea unor componente conexe ale lui cu o mult ime discreta.
Rezolvare. Reamintim c a orice mult ime deschis a din C este de forma
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 257
=

nA

n
, cu A cel mult numarabil a,
n
domeniu si componenta conexa a lui
pentru orice n A astfel nc at
n

m
= pentru orice n, m A cu n ,= m.
Fie n A. Pun and f
n
:= f
[
n
avem c a f
n
H(
n
) si Z(f) =

nA
Z(f
n
). Fie
A
0
:= n A : Z(f
n
) =
n
si A
1
:= n A : Z(f
n
) este discret a n
n
.
Evident A
0
A
1
= si A = A
0
A
1
. Prin urmare
Z(f) =
_
nA
0

_
nA
1
Z(f
n
)
si ntruc at

nA
1
Z(f
n
) este discret a armat ia din enunt este demonstrat a.
12.8. Fie r > 0 si f(z) =

n=0
a
n
z
n
, z D(0, r). Aratat i ca daca 0 Z(f)
t
,
atunci a
n
= 0, n N.
Rezolvare. Din principiul prelungirii analitice avem c a f este identic nula
pe D(0, r). Deci derivatele de orice ordin ale lui f sunt nule pe D(0, r).

In
particular a
n
=
f
(n)
(0)
n!
= 0, pentru orice n N.
12.9. Fie r > 1 si f H(D(0, r)). Aratat i ca exista n N

astfel ncat
f
_
1
n
_
,=
1
n + 1
.
Rezolvare. Prin reducere la absurd, presupunem c a f
_
1
n
_
=
1
n + 1
pentru orice n N

. Fie g : D C denit a prin g(z) = f(z)


z
z + 1
, z D.
Fie A = 1/n : n N

.

Intruc at A Z(g) si 0 A
t
Z(g)
t
deducem
Z(g)
t
,= , de unde Z(g) = D. Deci f(z) =
z
z + 1
, z D si cu principiul
prelungirii analitice f(z) =
z
z + 1
, z D(0, r). Din continuitatea lui f n z =
1 D(0, r) deducem ca f(1) = lim
n
f (1 + 1/n) = lim
n
(1 n) = ,
258 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
ceea ce este imposibil.

In concluzie, exist a n N

astfel nc at
f
_
1
n
_
,=
1
n + 1
.
12.10. Aratat i ca nu exista nici o serie de puteri pe D cu suma f(z) = 1
pentru orice z 1/n : n N, n 2 si f
t
(0) > 0.
Rezolvare. Presupunem c a f are proprietat ile de mai sus. Fie g : D C
denit a prin g(z) = f(z) 1, z D. Evident g H(D) si g (1/n) = 0,
n N, n 2, de unde deducem c a Z(g) are puncte de acumulare n D. Prin
urmare g 0 pe D ceea ce este echivalent cu f 1 pe D, de unde f
t
(z) = 0,
z D, care este n contradict ie cu ipoteza.
12.11. Aratat i ca daca este un domeniu si f, g H() au proprietatea
fg H(), atunci sau f este constanta, sau g este identic nula pe .
Rezolvare. Fie A = Z(g) si B = Z(f
t
) si z
0
. Dac a n relat ia
f(z)g(z) f(z
0
)g(z
0
)
z z
0
f(z)
g(z) g(z
0
)
z z
0
=
= g(z
0
)
_
f(z) f(z
0
)
z z
0
_
z z
0
z z
0
trecem la limit a pentru z z
0
, obt inem ca
(fg)
t
(z
0
) f(z
0
)g
t
(z
0
) = g(z
0
)f
t
(z
0
) lim
zz
0
z z
0
z z
0
.

Intruc at nu exist a lim


zz
0
z z
0
z z
0
, relat ia precedent a are loc numai daca
g(z
0
)f
t
(z
0
) = 0, de unde deducem c a z
0
A B. Prin urmare = A B.
Putem n unul din urm atoarele patru cazuri: A = B = ; A = , B =
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 259
discret a; A = discret a, B = ; A = discret a, B =discret a. Ultimul caz nu
poate avea loc, caci n caz contrar am avea c a = AB este nchis a, ceea ce
este n contradict ie cu faptul c a este un domeniu. Oricare din primele trei
cazuri ne asigur a ca, sau f este constant a, sau g este identic nula, pe .
12.12. Determinat i punctele de acumulare ale zerourilor funct iei
f(z) = cos
1 +z
1 z
, z C 1.
Rezolvare. Reamintim ca funct ia cosinus se anuleaz a n punctele w =

2
(1 + 4k), k Z. Deci f(z) = 0 daca si numai daca
1 +z
1 z
=

2
(1 + 4k),
k Z, de unde
Z(f) =
_
4k + 2
4k + + 2
: k Z
_
.
Evident f este olomorf a pe domeniul = C 1; Z(f) ; 1 = Z(f)
t
si
Z(f)
t
= . Ment ion am c a desi Z(f)
t
,= , funct ia f nu este identic nula
deoarece Z(f) nu are puncte de acumulare n domeniul = C 1.
12.13. Fie o deschisa n C, un drum part ial neted n si : R()
C o funct ie continua. Aratat i ca:
(a). Funct ia
f(z) =
_

(w, z)dw, z
este continua pe ;
(b). Daca

z
(w, z) exista n ecare punct (w, z) R(), atunci funct ia
f este olomorfa pe si
f
t
(z) =
_

z
(w, z)dw, z .
260 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. (a). Pentru z
0
arbitrar xat exista r > 0 astfel nc at
D(z
0
, r) . Funct ia ind continu a pe compactul K = R() D(z
0
, r),
este uniform continu a. Deci pentru orice > 0 exist a (0, r) astfel nc at
pentru orice (w, z), (w
t
, z
t
) K cu [w w
t
[ < , [z z
t
[ < are loc
[(w, z) (w
t
, z
t
)[ <

L() + 1
,
unde L() este lungimea drumului .

In particular pentru orice
z D(z
0
, ) avem ca
[f(z) f(z
0
)[ =

((w, z) (w, z
0
))dw

<

L() + 1
L() < .
(b). Prima metoda. Dac a R este un dreptunghi nchis (cu laturile paralele
cu axele de coordonate) inclus n , atunci din existent a lui

z
(w, z) pentru
orice (w, z) R() avem ca
_
R
(w, z)dz = 0. Rezult a c a
_
R
f(z)dz =
_
R
_
_
_

(w, z)dw
_
_
dz =
_

_
_
_
R
(w, z)dz
_
_
dw = 0.
si conform teoremei lui Morera f H().

In plus pentru orice z exist a
> 0 astfel nc at discul nchis D(z, ) . Din formulele lui Cauchy pentru
discuri avem ca

z
(w, z) =
1
2i
_
D(z,)
(w, u)
(u z)
2
du
si
f
t
(z)=
1
2i
_
D(z,)
f(u)
(uz)
2
du=
1
2i
_
D(z,)
_
_
1
(uz)
2
_

(w, u)dw
_
_
du=
=
_

_
_
_
1
2i
_
D(z,)
(w, u)
(u z)
2
du
_
_
_dw =
_

z
(w, z)dw.
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 261
A doua metoda. Fie z
0
si
1
: R() C denit a prin

1
(w, z) =
_

_
(w, z) (w, z
0
)
z z
0
, z ,= z
0

z
(w, z
0
) , z = z
0

Intruc at
1
((R() ) avem ca f
1
(() unde f
1
(z) =
_

1
(w, z)dw,
z . Rezult a c a
f
1
(z
0
) =
_

1
(w, z
0
)dw =
_

z
(w, z
0
)dw = lim
zz
0
f
1
(z) =
= lim
zz
0
_

1
(z, w)dw = lim
zz
0
_

(w, z) (w, z
0
)
z z
0
dw =
= lim
zz
0
1
z z
0
_

((w, z) (w, z
0
))dw = lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
= f
t
(z
0
).
12.14. Aratat i ca urmatoarele funct ii sunt olomorfe
(a). f(z) =
1
_
0
dt
t z
, z C [0, 1];
(b). f(z) =
1
_
0
dt
1 tz
, z C [1, ).
Rezolvare. Consider am drumul : [0, 1] C, (t) = t, t [0, 1]; deci
R() = [0, 1].
(a). Mult imea = C[0, 1] este deschis a, iar : R() C, (t, z) =
1
t z
este continu a si pentru orice (t, z) R() exista

z
(t, z) =
1
(t z)
2
.
Conform exercit iului precedent, f H(C [0, 1]) si
f
t
(z) =
1
_
0
dt
(t z)
2
, z C [0, 1].
262 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Mult imea = C [1, ) este deschisa, iar : R()
C, (t, z) =
1
1 tz
este continu a si pentru orice (t, z) R() exista

z
(t, z) =
t
(1 tz)
2
. Conform exercit iului precedent, f H(C [1, )) si
f
t
(z) =
1
_
0
t dt
(1 tz)
2
, z C [1, ).
12.15. Fie g : [0, 1] C o funct ie continua. Aratat i ca funct ia
f(z) =
1
_
0
g(t) dt
1 tz
, z C [1, )
este olomorfa, iar coecient ii c
n
C, n N, din dezvoltarea
f(z) =

n=0
c
n
z
n
, z D
se exprima prin
c
n
=
1
_
0
t
n
g(t)dt, n N.
Rezolvare. Mult imea = C [1, ) este deschis a, iar R() = [0, 1] este
suportul drumului : [0, 1] C, (t) = t, t [0, 1]. Funct ia : R()
C, (t, z) =
g(t)
1 tz
este continu a si pentru orice (t, z) R() exista

z
(t, z) =
tg(t)
(1 tz)
2
. Conform exercit iului 12.13 avem ca f H(C [1, ))
si
f
t
(z) =
1
_
0
tg(t)
(1 tz)
2
dt, z C [1, ).
Consider and
1
: R() C,
1
(t, z) =
tg(t)
(1 tz)
2
si rat ion and ca mai sus
deducem ca f
t
H(C [1, )) si
f
tt
(z) =
1
_
0
2t
2
g(t)
(1 tz)
3
dt, z C [1, ).
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 263
Prin induct ie obt inem ca
f
(n)
(z) = n!
1
_
0
t
n
g(t)
(1 tz)
n+1
dt, z C [1, ),
de unde f
(n)
(0) = n!
1
_
0
t
n
g(t)dt = n!c
n
, n N.
Deci pentru [z[ < 1 avem reprezentarea Taylor,
f(z) =

n=0
f
(n)
(0)
n!
z
n
=

n=0
c
n
z
n
, cu c
n
=
1
_
0
t
n
g(t)dt, n N.
12.16. (a). Aratat i ca funct ia
f(z) =
1
_
0
sin tz
t
dt, z C
este ntreaga.
(b). Deducet i ca reprezentarea Taylor a lui f este
f(z) =

n=0
(1)
n
2n + 1
z
2n+1
(2n + 1)!
, z C.
Rezolvare. (a). Consider am drumul : [0, 1] C, (t) = t, pentru
orice t [0, 1]; deci R() = [0, 1]. Funct ia
: R() C C, (t, z) =
_

_
sin tz
t
, t ,= 0
z , t = 0
este continu a. Avem ca pentru orice z C,

z
(t, z) = cos tz, t ,= 0
264 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
si

z
(0, z) = lim
wz
(0, w) (0, z)
w z
= lim
wz
w z
w z
= 1.
Prin urmare

z
(t, z) = cos tz pentru orice (t, z) R() C. Conform exerci-
t iului 12.13 avem c a f H(C) si
f
t
(z) =
1
_
0
cos tz dt, z C.
(b). Proced and ca la exercit iul precedent avem ca
f
(n)
(z) =
1
_
0
t
n1
cos
_
tz + (n 1)

2
_
dt, z C, n N

.
Rezult a c a f
(n)
(0) =
1
n
cos
_
(n 1)

2
_
, n N

,
de unde f
(2k+1)
(0) =
(1)
k
2k + 1
; f
(2k)
(0) = 0, k N.
Prin urmare reprezentarea Taylor a lui f este
f(z) =

n=0
(1)
n
2n + 1
z
2n+1
(2n + 1)!
, z C.
12.17. Derivarea integralelor Cauchy. Fie un drum part ial neted
n C si o funct ie continua pe R(). Aratat i ca funct ia
f(z) =
_

(w)
w z
dw z , R()
este olomorfa pe C R() si
f
(n)
(z) = n!
_

(w)
(w z)
n+1
dw, n N, z C R().
Rezolvare. Fie a CR() xat si r > 0 astfel ncat D(a, r) CR().

Intruc at R() si D(a, r) sunt compacte disjuncte


K := d(R(), D(a, r)) = inf
_
[w z[ w R(), z D(a, r)
_
> 0.
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 265
Pentru orice z D(a, r), z ,= a avem c a

f(z) f(a)
z a

_

(w)
(w a)
2
dw

(z a)(w)
(w a)
2
(w z)
dw

[z a[
K
3
L() sup
wR()
[(w)[
-
za
0.
Deducem de aici c a exist a f
t
(a) si
f
t
(a) =
_

(w)
(w a)
2
dw.
Cum a CR() este arbitrar avem c a f H(CR()). Observ am c a pentru
w R() xat, funct ia g
w
: C R() C denit a prin
g
w
(z) =
1
w z
, z C R()
este olomorfa pe C R() si
g
(n)
w
(z) =
n!
(w z)
n+1
, z C R(), n N.
Cu notat iile de mai sus, n baza formulelor lui Cauchy pentru discuri, cu
teorema lui Fubini avem ca
f
(n)
(a) =
n!
2i
_
D(a,r)
f(z) dz
(z a)
n+1
=
=
n!
2i
_
D(a,r)
_
_
1
(z a)
n+1
_

(w) dw
w z
_
_
dz =
=
_

(w)
_
_
_
n!
2i
_
D(a,r)
g
w
(z) dz
(z a)
n+1
_
_
_ dw =
_

(w)g
(n)
w
(a) dw =
=
_

(w)
n! dw
(w a)
n+1
= n!
_

(w) dw
(w a)
n+1
.
266 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
12.18. Criteriul de olomore al lui Weierstrass. Fie D C o
mult ime deschisa si (f
n
)
n
H(D) un sir de funct ii olomorfe astfel ncat seria
f(z) =

n=0
f
n
(z), z D (1)
este uniform convergenta pe orice submult ime compacta a lui D. Aratat i ca:
(a). f H(D); (b). f
(k)
(z) =

n=0
f
(k)
n
(z), z D, k N.
Rezolvare. (a). Fie a D un punct arbitrar si r > 0 astfel nc at
D(a, r) D. Conform ipotezei pe D(a, r) seria (1) converge uniform, iar
termenii ei sunt funct ii continue. Prin urmare f este continua pe D(a, r). Fie
= R un drum dreptunghiular, unde dreptunghiul R D(a, r) are laturile
paralele cu axele de coordonate. Seria (1), ind uniform convergent a pe R(),
poate integrat a termen cu termen. Rezult a c a
_

f(z)dz =

n=0
_

f
n
(z)dz.

Intruc at f
n
H(D), n baza teoremei lui Cauchy-Goursat, integralele din
dreapta egalitat ii precedente sunt nule. Prin urmare
_

f(z)dz = 0,
de unde n baza teoremei lui Morera f H(D(a, r)).

In virtutea arbitrarit at ii
lui a D avem c a f H(D).
(b). Fie a D un punct arbitrar si r > 0 astfel nc at D(a, r) D. Fie

r
(t) = a +re
it
, t [0, 2]. Din formulele lui Cauchy pentru discuri avem c a
f
(k)
(a) =
k!
2i
_

r
f(z)
(z a)
k+1
, k N.
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 267
Seria
f(z)
(z a)
k+1
=

n=0
f
n
(z)
(z a)
k+1
,
ind uniform convergenta pe R(
r
) poate integrata termen. Prin urmare
obt inem c a
f
(k)
(a) =
k!
2i
_

r
f(z)dz
(z a)
k+1
=
k!
2i

n=0
_

r
f
n
(z)
(z a)
k+1
=

n=0
f
(k)
n
(a).
Punctul a D ind arbitrar, formula obt inut a este valabil a pe D.
12.19. Teorema seriei duble a lui Weierstrass. Fie aC, R (0, )
si (f
n
)
n
H(D(a, R)) un sir de funct ii olomorfe cu reprezentarea Taylor
f
n
(z) =

k=0
c
n,k
(z a)
k
, z D(a, R).
Aratat i ca daca seria de funct ii
f(z) =

n=0
f
n
(z), z D(a, r)
este uniform convergenta pe D(a, r), pentru orice r (0, R) atunci:
(a). Seria

n=0
c
n,k
este convergenta pentru orice k N;
(b).

n=0
_

k=0
c
n,k
(z a)
k
_
=

k=0
_

n=0
c
n,k
_
(z a)
k
.
Rezolvare. (a). Din reprezentarea Taylor f
n
(z) =

k=0
c
n,k
(z a)
k
,
[z a[ < R avem c a f
(k)
n
(a)/k! = c
n,k
pentru orice n, k N. Aplic and
criteriul lui Weierstrass din exercit iul precedent obt inem c a

n=0
c
n,k
=

n=0
f
(k)
n
(a)
k!
=
1
k!

n=0
f
(k)
n
(a) =
1
k!
f
(k)
(a),
pentru orice k N.
268 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Pentru orice z D(a, R) exist a r (0, R) astfel nc at
z D(a, r). Atunci

n=0
_

k=0
c
n,k
(z a)
k
_
=

n=0
f
n
(z) = f(z) =
=

k=0
f
(k)
(a)
k!
(z a)
k
=

k=0
_

n=0
c
n,k
_
(z a)
k
.
12.20. Aratat i prin calcul direct cu serii de puteri, ca funct ia compusa a
doua funct ii olomorfe este tot olomorfa.
Rezolvare. Consider am funct ia h = g f unde w = f(z) =

n=0
a
n
(z a)
n
pentru z D(a, R
1
) si g(w) =

n=0
b
n
(w b)
n
pentru w D(b, R
2
) cu f(a) = b.
Folosind continuitatea lui f pe D(a, R
1
) si faptul c a f(a) = b, rezult a c a exist a
R (0, R
1
] astfel nc at pentru z D(a, R) avem c a f(z) D(f(a), R
2
).

Intruc at (f b)
n
H(D(a, R
1
)) pentru orice n N

, exist a (d
k,n
)
k
C astfel
ncat avem c a
(f(z) b)
n
=

k=0
d
k,n
(z a)
k
, z D(a, R
1
).
Prin urmare, pentru z D(a, R) D(a, R
1
), folosind exercit iul precedent,
obt inem c a
h(z) = g(f(z)) =

n=0
b
n
(f(z) b)
n
=

n=0
b
n
_

k=0
d
k,n
(z a)
k
_
=
=

k=0
_

n=0
b
n
d
k,n
_
(z a)
k
=

k=0
c
k
(z a)
k
,
unde c
k
=

n=0
b
n
d
k,n
, k N.

In concluzie h este olomorfa pe D(a, R).
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 269
12.21. (a). Determinat i mult imea deschisa D C astfel ncat seria de
funct ii f(z) :=

n=1
z
n
(1 z
n
)
2
sa convearga uniform pe compactele din D.
(b). Aratat i ca pentru z D,
f(z) =

n=1
nz
n
1 z
n
si deducet i dezvoltarea n serie de puteri a lui f pe D.
Rezolvare. (a). Pentru [z[ r < 1 si n N are loc majorarea

z
n
(1 z
n
)
2

r
n
(1 r
n
)
2

r
n
(1 r)
2
.
Prin urmare seria

n=1
z
n
(1 z
n
)
2
converge absolut si uniform pe orice compact
din discul unitate D.

Inlocuind z cu 1/z, termenul general al seriei nu se
schimb a, deci seria dat a converge absolut si uniform si pe compactele din
C D = z C : [z[ > 1. Deoarece termenul general al seriei nu are sens
pentru o parte dens a a lui T = z C : [z[ = 1 deducem ca D = C T.
(b). Dac a w D, atunci

m=1
mw
m
= w
_

m=1
w
m
_
= w
_
w
1 w
_
=
w
(1 w)
2
.
Deci pentru z D avem c a
z
n
(1 z
n
)
2
=

m=1
mz
nm
,
de unde deducem c a
f(z) =

n=1

m=1
mz
nm
=

m=1
m

n=1
z
nm
=

m=1
mz
m
1 z
m
,
270 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
intervertirea ordinei de sumare ind permis a de teorema seriei duble a lui
Weierstrass, ntruc at n baza punctului (a) seria

n=1
z
n
(1z
n
)
2
converge absolut
si uniform pe compactele din D. Din scrierea precedent a deducemsi dezvoltarea
n serie de puteri a funct iei f grup and dup a nm = k, adica
f(z) =

k=1
(k)z
k
= z + 3z
2
+ 4z
3
+ 7z
4
+ 6z
5
+ 12z
6
+ , [z[ < 1,
unde (k) reprezint a suma diviziunilor num arului k N

.
12.22. Pentru n N

e f
n
(z) =
z
2n
1 z
n
, [z[ , = 1.
(a). Aratat i ca f(z) =

n=1
f
n
(z), z D este olomorfa pe D si calculat i
f
t
(0).
(b). Studiat i daca f este marginita pe D.
(c). Studiat i daca seria

n=1
f
n
(z) este convergenta pe C D.
Rezolvare. (a). Pentru orice compact K D exist a r (0, 1) astfel
ncat K D(0, r) D. Dac a [z[ r atunci
[f
n
(z)[ =
[z[
2n
[1 z
n
[

[z[
2n
1 [z[
n

r
2n
1 r
n

r
2n
1 r
.

In baza criteriului lui Weierstrass seria de funct ii olomorfe

n=1
f
n
converge
absolut si uniform pe orice compact din D la f H(D), cu proprietatea
f
t
(z) =

n=1
f
t
n
(z), z D,
de unde f
t
(0) = 0, ntruc at f
t
n
(0) = 0, n N

.
(b). Funct ia f este nemarginit a pe Dntruc at pentru 0 < x < 1 avem ca
f(x) f
1
(x) =
x
2
1 x

x,1
.
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 271
(c). Pentru [z[ > 1 seria

n=1
f
n
(z) diverge, ntrucat
[f
n
(z)[ =
[z[
2n
[1 z
n
[

[z[
2n
1 +[z[
n

1
2
[z[
n
.
12.23. Fie C o mult ime deschisa si [a, b] un segment din . Aratat i
ca daca f : C este continua pe si olomorfa pe [a, b], atunci f este
olomorfa pe .
Rezolvare. Presupunem a ,= b si consideram homeomorsmul h(z) =
(b a)z + a, z C, care aplic a segmentul [0, 1] R pe segmentul [a, b] .

In acest caz, funct ia f este olomorfa pe , dac a si numai dac a funct ia g := f h


este olomorfa pe G := h
1
().

In baza teoremei lui Morera, g H(G), dac a
_
R
g(z)dz = 0, pentru orice drum dreptunghiular R, unde dreptunghiul R
G, are laturile paralele cu axele de coordonate.

In conformitate cu teorema lui
Cauchy-Goursat, condit ia precedent a este ndeplinita dac a R nu intersecteaza
segmentul [0, 1].
Acum presupunem ca frontiera lui R, R are puncte comune cu [0, 1]. Fie
> 0 sucient de mic. Translat and cu sau cu o latur a a lui R obt inem
dreptunghiul R

R cu proprietatea R

G [0, 1]. (Dreptunghiul R

este
strict inclus n unul din semiplanele: S
1
= z C : Imz > 0, S
2
= z
C : Re z < 0, S
3
= z C : Imz < 0, S
4
= z C : Re z > 1). Cum
g este continu a pe G si olomorf a pe G [0, 1] deducem c a
_
R
g(z)dz = lim
0
_
R

g(z)dz = 0.
272 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

In ne, daca

R intersecteaz a segmentul [0, 1], atunci avem R = R


1
R
2
cu R
1
S
1
, R
2
S
3
, R
1
si R
2
av and n comun latura situata pe dreapta
real a care intersecteaza segmentul [0, 1] n mai mult decat un punct. Aplicand
concluzia precedent a pentru R
1
si R
2
, obt inem
_
R
g(z)dz =
_
R
1
g(z)dz +
_
R
2
g(z)dz = 0.
Deci condit ia cerut a este vericata pentru g si prin urmare f H(). Dac a
a b atunci exista r > 0 astfel nc at D(a, r) . Fie a
0
D

(a, r). Atunci


f (() H( [a, a
0
]) si n baza celor de mai sus f H().
12.24. Aratat i ca daca funct ia f : C C este continua si marginita pe
C si olomorfa pe C [1, +1], atunci f este constanta.
Rezolvare.

Intruc at f ((C) H(C [1, +1]), conform exercit iului
12.23 f este olomorf a pe C. Funct ia f este ntreag a si m arginita pe C si
conform teoremei lui Liouville, f este constant a.
12.25. Aratat i ca pentru orice funct ie ntreaga f care verica f(z) =
f(z + 1) = f(z +i), z C este constanta.
Rezolvare. Din f(z) = f(z + 1) = f(z +i), z C, se deduce simplu ca
f(z) = f(z +m) = f(z +in), z C, m, n Z.

Intruc at orice a R se scrie sub forma a = [a] + a, unde [a] este partea
ntreag a, iar a este partea fract ionara a lui a, rezulta c a
f(z) = f(x +iy) = f([x] +x +i[y] +iy) =
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 273
= f(x +iy +i[y]) = f(x +iy)
pentru orice z = x + iy C. Prin urmare f(C) = f([0, 1] [0, 1]) este
compact a n C, deci m arginita. Deducem de aici ca f este marginit a pe C si
ind ntreaga, n baza teoremei lui Liouville, este constant a.
12.26. Fie f : C C o funct ie ntreaga. Aratat i ca f este constanta n
ecare din cazurile:
(a). f(C) z C : Imz > 0; (b). f(C) z C : Re z > 0;
(c). Re f este marginita; (d). Imf este marginita;
(e). Funct ia f are limita nita n punctul .
Rezolvare. (a). Funct ia g : z C : Imz > 0 D, denita prin
g(z) =
z i
z +i
, Imz > 0
este o biject ie olomorf a. Deci funct ia g f este olomorf a si marginit a pe C
si n baza teoremei lui Liouville ea este constant a. Prin urmare exista c D
astfel nc at (g f)(z) =
f(z) i
f(z) +i
= c, z C
de unde f(z) =
i(1 +c)
1 c
, z C.
(b). Dac a Re f > 0, atunci Im(if) > 0 si n baza lui (a), if este constanta,
de unde deducem c a f este constant a.
(c). Evident f H(C) implica g := e
f
H(C).

Intruc at Re f este
m arginita, rezult a c a [g[ = e
Re f
este m arginit a. Deci g este olomorfa si
m arginita pe C si n baza teoremei lui Liouville g este constant a.

Intruc at
C este domeniu, aceasta este succesiv echivalenta mai ntai cu [g[ = e
Re f
constant a, apoi cu Re f constant a si n nal cu f constant a.
274 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(d). Dac a Imf este marginit a, atunci Re(if) este m arginit a si n baza
lui (c), if este constant a, de unde deducem c a f este constant a.
(e). Dac a lim
z
f(z) = a C atunci exist a r > 0 astfel nc at din [z[ > r
aveam c a [f(z) a[ < 1.

Intruc at f H(C), f este continu a pe C, deci f a
este marginit a pe compactul D(0, r). Fie M
1
> 0 astfel nc at
[f(z) a[ < M
1
, [z[ r.
Pun and M = max1, M
1
, atunci pentru orice z C avem c a [f(z)a[ < M.
Deci funct ia f a este olomorf a si m arginita pe C si conform teoremei lui
Liouville ea este constant a, adic a f(z)a = c, z C. Deoarece lim
z
(f(z)a) =
0, rezulta c a, c = 0. Prin urmare f(z) = a, z C.
12.27. Fie un domeniu n C si f H(C) astfel ncat f() este o
submult ime a unui cerc. Aratat i ca f este constanta.
Rezolvare. Exist a a C si r > 0 astfel ncat f() Fr D(a, r). Fie
g : C denit a prin g(z) = f(z) a, z . Avem ca [g(z)[ = [f(z)
a[ = r, z . Din g H(), [g[ = constant si domeniu, deducem c a g
este constanta. Prin urmare f este constanta pe . Cu principiul prelungirii
analitice obt inem ca f este constant a pe C.
12.28. Teorema lui Cauchy-Liouville. Fie f H(C). Aratat i ca:
(a). Daca exista A > 0 si R > 0 astfel ncat [f(z)[ A[z[ pentru orice
z C cu [z[ < R, atunci f(z) = az +b, z C, a, b C;
(b). Daca exista A > 0, R > 0 si > 0 astfel ncat [f(z)[ A[z[

pentru
orice z C cu [z[ > R, atunci f este un polinom de grad 1 + [], unde []
este partea ntreaga a lui .
Reprezentarea Taylor si teorema lui Liouville 275
Rezolvare. (a). Pun and g(z) = f(z) f(0), z C avem c a g H(C)
si g(0) = 0, de unde g(z) = zh(z), z C cu h H(C). Din h ((D(0, R))
avem c a exist a M > 0 astfel ncat [h(z)[ M, z D(0, R). Pentru [z[ > R
avem c a
[f(z)[ =

g(z)
z

[f(z)[ +[f(0)[
[z[

A[z[ +[f(0)[
[z[
A +
[f(0)[
R
.
Prin urmare
[h(z)[ max
_
M, A +
[f(0)[
R
_
, z C
si cu teorema lui Liouville h(z) = a = constant, z C.

In concluzie
f(z) = g(z) +f(0) = zh(z) +f(0) = za +f(0), z C.
(b). Fie n = minm N : m , h(z) =
n1

k=0
f
(k)
(0)
k!
z
k
si g(z) =
f(z) h(z), z C. Evident g H(C) si g
(j)
(0) = 0, j = 0, 1, 2, . . . , n 1.
Prin urmare g(z) = z
n
w(z), z C cu w H(C).

Intruc at w ((D(0, R))
avem c a exist a M > 0 astfel ncat [w(z)[ M, z D(0, R). Pentru [z[ > 0
avem c a
[w(z)[ =
[f(z) h(z)[
[z
n
[

[f(z)[ +[h(z)[
[z[
n

A
[z[
n
+
[h(z)[
[z[
n

A
R
n
+
n1

k=0
[f
(k)
(0)[
k!
1
R
n
=: B.
Deci [w(z)[ maxM, B, z C si cu teorema lui Liouville, w(z) = c =
constant, z C.

In concluzie
f(z) = g(z) +h(z) = z
n
c +
n1

k=0
f
(k)
(0)
k!
z
k
, z C.
276 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
12.29. Teorema lui Liouville generalizata. Aratat i ca daca f H(C)
si exista z
0
C si R > 0 astfel ncat f(z) , D(z
0
, R), z C, atunci f este
constanta.
Rezolvare. Din f H(C) si [f(z) z
0
[ R > 0, z C rezult a c a
g(z) =
1
f(z) z
0
, z C este olomorfa pe C si m arginit a pe C de
1
R
. Conform
teoremei lui Liouville g este constant a, de unde rezulta c a f este constant a.
13 Principiul maximului modulului
13.1. Versiunea tare a principiului maximului modulului. Fie
C un domeniu si f H(). Aratat i ca daca exista a astfel ncat
[f(a)[ [f(z)[ pentru orice z , atunci f este constanta.
Rezolvare. Fie
0
= z : [f(z)[ = [f(a)[. Mult imea
0
,= pentru
c a a
0
, iar din continuitatea lui [f[ deducem c a
0
este nchisa n , ea
ind imaginea invers a a mult imii nchise [f(a)[ prin funct ia continu a [f[. Fie
w
0
si r > 0 sucient de mic astfel nc at D(w, r) . Atunci pentru orice
s (0, r) avem ca
f(w) =
1
2i
_
D(w,s)
f(z)
z w
dz,
de unde
[f(a)[ = [f(w)[ =

1
2
2
_
0
f(w +se
it
)dt

1
2
2
_
0
[f(a +se
it
)[dt

1
2
2
_
0
[f(a)[dt = [f(a)[.
Deci
2
_
0
[[f(a)[ [f(w +se
it
)[]dt = 0.
Funct ia de sub semnul integral ind pozitiv a si continu a, deducem c a [f(w +
se
it
)[ = [f(a)[, pentru orice t [0, 2] si pentru orice s (0, r). Rezult a c a
D(w, r)
0
. Prin urmare mult imea
0
este si deschis a n . Mult imea
278 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
ind domeniu, obt inem =
0
. Deci [f[ este constant a pe domeniul , de
unde deducem c a f este constant a pe .
13.2. Versiunea slaba a principiului maximului modulului. Fie
C o mult ime deschisa si marginita si f H() ((). Aratat i ca
sup
z
[f(z)[ = sup
zFr
[f(z)[.
Rezolvare. Mult imea ind compact a si [f[ ind continu a pe , exist a
a astfel nc at
[f(a)[ = sup
z
[f(z)[.
Dac a a , atunci not am cu
a
acea componenta conex a a lui care
cont ine punctul a. Conform exercit iului precedent, [f[ este constant a pe
a
.
Din continuitate deducem c a [f[ este constant a pe aderent a
a
=
a
Fr
a
n C a lui
a
.

Intruc at Fr
a
,= si Fr
a
Fr , deducem c a exist a b Fr
astfel nc at [f(b)[ = [f(a)[.
13.3. Versiunea tare a principiului minimului modulului. Fie
C un domeniu si f H(). Aratat i ca daca exista a astfel ncat [f(a)[
[f(z)[ pentru orice z , atunci e f(a) = 0, e f este constanta pe .
Rezolvare. Dac a f(a) ,= 0, atunci g : C denit a prin g(z) = 1/f(z),
z , este olomorf a pe .

Intruc at [g(a)[ [g(z)[, pentru orice z , din
versiunea tare a principiului maximului modulului rezult a ca g este constant a
pe , ceea ce este echivalent cu faptul c a f este constant a pe .
13.4. Versiunea slaba a principiului minimului modulului. Fie
Principiul maximului modulului 279
C o mult ime deschisa si marginita si f H() ((). Aratat i ca, e
exista a astfel ncat f(a) = 0, e inf
z
[f(z)[ = inf
zFr
[f(z)[.
Rezolvare. Presupunem c a f(z) ,= 0 pentru orice z . Daca exist a
b Fr astfel nc at f(b) = 0, atunci rezultatul este demonstrat.

In caz
contrar f(z) ,= 0 pentru orice z . Consider and g : C denit a prin
g(z) = 1/f(z), z , avem c a g H() ((). Aplicand funct iei g versiunea
slab a a principiului maximului modulului obt inem concluzia dorit a.
13.5. Fie o mult ime deschisa si marginita n C si f : C o funct ie
continua pe si olomorfa pe . Aratat i ca daca [f(z)[ = 1 pentru orice z
si f nu se anuleaza pe , atunci f este constanta pe ecare componenta
conexa a lui .
Rezolvare. Mai nt ai arat am ca dac a A este o componenta conexa a lui
, atunci Fr A Fr .

Intruc at A si sunt deschise avem ca Fr A = A

A=
A A A, Fr =

= = (. Dac a ar exista z
0
Fr A Fr ,
atunci z
0
si z
0
, A(, de unde z
0
. Prin urmare exist a o component a
conex a B a lui astfel ncat z
0
B.

Intruc at B este deschisa si z
0
Fr A A,
deducem ca B A ,= . Deoarece dou a componente conexe sau coincid sau
sunt disjuncte, B = A; deci z
0
A care e n contradict ie cu z
0
, A. Prin
urmare Fr AFr = , de unde Fr A Fr . Astfel avem ca [f(z)[ = 1 pentru
z Fr A.

Intruc at f, 1/f H(), din principiul maximului modulului rezulta c a


[f(z)[ 1, [1/f(z)[ 1, z A, de unde obt inem ca [f[ = 1 pe A.

In concluzie
f este constant a pe domeniul A.
280 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
13.6. (a). Fie R > 0 si f H(D(0, R)). Aratat i ca funct ia M denita
prin M(r) := sup
[z[=r
[f(z)[, r [0, R),este crescatoare si precizat i n ce caz este
strict crescatoare.
(b). Aratat i printru-un exemplu, ca armat ia de la (a) nu mai este
adevarata daca f H((0; R
1
, R
2
)) cu 0 R
1
< R
2
.
(c). Fie P o funct ie polinomiala de grad n si 0 < r
1
< r
2
< . Aratat i ca
r
n
2
M(r
1
) r
n
1
M(r
2
) si precizat i n ce caz are loc egalitatea.
Rezolvare. (a). Dac a 0 r
1
< r
2
< R, atunci D(0, r
1
) D(0, r
2
) si
din versiunea slab a a principiului maximului modulului deducem c a M(r
1
)
M(r
2
), altfel spus, M este cresc atoare. Din principiul prelungirii analitice
obt inem c a M este strict cresc atoare daca f nu este constanta.
(b). Armat ia de la (a) adev arata pe discuri nu mai este valabil a pe
coroane si ca exemplu se considera f(z) = 1/z, z C

= (0; 0, ).
(c). Fie a
0
, a
1
, . . . , a
n
C cu a
n
,= 0, P(z) = a
0
+a
1
z +. . . +a
n
z
n
, z C
si f(z) = a
n
+ a
n1
z + a
n2
z
2
+ . . . + a
1
z
n1
+ a
0
z
n
, z C. Prin urmare
f(z) = z
n
P(1/z) pentru orice z C

.
Din (a) avem c a sup
[w[=1/r
2
[f(w)[ sup
[w[=1/r
1
[f(w)[, egalitatea av and loc dac a
si numai dac a f este constant a. Pe de alt a parte
sup
[w[=1/r
[f(w)[ = sup
[w[=1/r
[w
n
P(1/w)[ = sup
[z[=r

P(z)
z
n

=
M(r)
r
n
.
Prin urmare
M(r
1
)
r
n
1

M(r
2
)
r
n
2
, egalitatea av and loc dac a si numai dac a f este
constant a, ceea ce este echivalent cu faptul ca P(z) = az
n
, z C cu a C

.
13.7. (a). Precizat i pe care din raze funct iile f(z) = e
z
, g(z) = sin z,
Principiul maximului modulului 281
h(z) = sin z
2
, z C sunt marginite.
(b). Determinat i sup[e
z
+ 1[ [0, ) : [z[ 1.
Rezolvare. (a). Pe axa Oy, ntrucat z = iy, avem ca
[f(iy)[ = [e
iy
[ = 1; [g(iy)[ =
1
2
[e
y
e
y
[
[y[
;
[h(iy)[ = [ sin y
2
[ 1, y R.
Pe dreapta y = mx, deoarece z = x +imx, rezulta c a
[f(x +imx)[ = e
x

x
;
[g(x +imx)[
2
= sin
2
x + sh
2
mx = sin
2
x +
1
4
(e
mx
e
mx
)
2
;
[h(x +imx)[
2
= sin
2
(x
2
m
2
x
2
) + sh
2
2mx
2
.
Evident [g(x)[
2
= sin
2
x 1, daca m = 0 si
[g(x +imx)[
2

1
4
(e
mx
e
mx
)
2

[x[
, dac a m ,= 0.
Analog pentru m = 0, [h(x)[
2
= sin
2
x
2
1, iar pentru m ,= 0,
[h(x +imx)[
2

1
4
(e
2mx
2
e
2mx
2
)
[x[
.
(b). Dac a z = x +iy D, atunci x [1, 1]. Avem ca 1 D si
e + 1 sup
zD
[e
z
+ 1[ sup
zD
([e
z
[ + 1) sup
x[1,1]
(e
x
+ 1) = e + 1.
13.8. Determinat i sup
[z[1
[ sin z[ si precizat i un punct n care acest maxim
este atins.
282 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Din versiunea slaba a principiului maximului modulului avem
c a sup
[z[1
[ sin z[ = sup
[z[=1
[ sin z[. Daca z = x + iy atunci [ sin z[
2
= sin
2
x + sh
2
y,
iar dac a [z[ = 1, atunci z = e
it
= cos t + i sin t. Deci [ sin(e
it
)[
2
= sin
2
(cos t) +
sh
2
(sin t) =: f(t), t [, ]. Evident
sup
[t[
f(t) = sup
t[0,]
f(t) = sup
t
[
0,

2
]
f(t)
si
f
t
(t) = 2 sin(cos t) cos(cos t)(sin t) + 2sh (sin t)ch(sin t) cos t =
= sh (2 sin t) cos t sin(2 cos t) sin t.
Avem f
t
(0) = f
t
_

2
_
= 0, iar din sin a < a < sh a, a (0, ) deducem c a
f
t
(t) > 2 sin t cos t 2 cos t sin t = 0, t
_
0,

2
_
.
Prin urmare
sup
t
[
0,

2
]
f(t) = f
_

2
_
=
e e
1
2
=
e
2
1
2e
,
iar maximul sup
[z[1
[ sin z[ este atins n punctele z = i.
13.9. Determinat i a > 0 astfel ncat [z a[ < a, sa implice [

z a[ < a.
Rezolvare. Vom determina numerele a > 0 cu proprietatea [z a[ =
a implic a [

z a[ a. Dac a [z a[ = a, atunci z = a + ae
i
= re
i/2
. Deci
r = a(e
i/2
+ e
i/2
) = 2a cos(/2). Prin urmare

z =
_
2a cos(/2)e
i/4
, de
unde

z a =
_
2a cos(/2) cos(/4) a +i
_
2a cos(/2) sin(/4).
Principiul maximului modulului 283
De aici rezult a ca:
[

z a[
2
= 2a cos

2
+a
2
2a
_
2a cos

2
cos

4
a
2

cos

2

_
2a cos

2
cos

4
cos
2

2
2a cos

2
cos
2

2

cos

2
2a cos
2

4
= a
_
1 + cos

2
_
(1 a) cos

2
a.
Aceast a inegalitate are loc pentru orice [, ] numai daca 1 a a
a 1/2. Fie = D(a, a) cu a [1/2, ) xat si f, g H() ((), unde
f(z) = z a, g(z) =

z a pentru z . Din cele de mai sus avem c a daca


z Fr , atunci [f(z)[ = a implic a [g(z)[ a. Combinand aceasta cu versiunea
slab a a principiului maximului modulului din sup
z
[f(z)[ < sup
zFr
[f(z)[ = a
rezult a sup
z
[g(z)[ < sup
zFr
[g(z)[ a. Cele doua cerint e din enunt sunt acum
evidente. Concludem c a implicat ia cerut a are loc pentru a 1/2.
13.10. Determinat i supremumul si inmumul modulului funct iei f(z) =
z
2
z, z C, n discul unitate D.
Rezolvare. Evident 0 inf
zD
[f(z)[ [f(0)[ = 0 si
2 = [f(1)[ sup
zD
[z(z a)[ sup
zD
[z 1[ sup
zD
([z[ + 1) 2.
Prin urmare inf
zD
[f(z)[ = 0 si sup
zD
[f(z)[ = 2.
13.11. Fie un domeniu n C si f, g H() astfel ncat funct ia [f[ +[g[
are un punct de maxim local n . Aratat i ca f si g sunt constante pe .
Rezolvare. Fie z
0
un punct de maxim local pentru [f[ + [g[. Deci
exist a r > 0 astfel nc at D(z
0
, r) si
[f(z)[ +[g(z)[ [f(z
0
)[ +[g(z
0
)[, z D(z
0
, r).
284 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Fie a, b C cu [a[ = [b[ = 1 astfel nc at [f(z
0
)[ = af(z
0
) si [g(z
0
)[ = bg(z
0
).
Funct ia h : C denit a prin h(z) = af(z) +bg(z), z este olomorf a pe
si m arginit a pe D(z
0
, r) deoarece
[h(z)[ [f(z)[+[g(z)[ [f(z
0
)[+[g(z
0
)[ = h(z
0
), z D(z
0
, r). (1)
Cu versiunea tare a principiului maximului modulului avem c a h este constanta
pe D(z
0
, r), de unde, cu principiul prelungirii analitice, obt inem ca h este
constant a pe domeniul . Atunci cu inegalit at ile (1), pentru orice z D(z
0
, r),
[h(z)[ = [af(z) +bg(z)[ [af(z)[ +[bg(z)[ = [f(z)[ +[g(z)[
[f(z
0
)[ +[g(z
0
)[ = h(z
0
) = [h(z)[,
de unde egalitatea [af(z) + bg(z)[ = [af(z)[ + [bg(z)[, care are loc, dac a si
numai dac a af(z) = 0 sau bg(z)/af(z) = R. Dac a h(z
0
) =0, atunci din
(1) rezult a c a f(z) =g(z) =0, z D(z
0
, r), de unde, cu principiul prelungirii
analitice, deducem c a f(z) = g(z) = 0, z . Dac a z D(z
0
, r) Z(f),
atunci bg(z) = h(z
0
) R. Daca z D(z
0
, r) Z(f), atunci ,= 1.

Intr-
adev ar, n cazul = 1 rezult a c a h(z) = 0 = h(z
0
), de unde f(z) = 0 care
este n contradict ie cu f(z) ,= 0. Prin urmare, n cazul z D(z
0
, r) Z(f),
avem c a bg(z) =

+ 1
h(z
0
) R. Deci bg ia valori reale pe D(z
0
, r) si ind
olomorf a este constant a. Cu principiul prelungirii analitice bg este constant a
pe . Obt inem ca af = h bg este constanta pe .

In nal rezult a c a f si g
sunt constante pe .
13.12. Fie un domeniu marginit n C si f H() cu proprietatea:
exista M > 0 astfel ncat pentru orice w si orice > 0 exista o
Principiul maximului modulului 285
vecinatate U a lui w astfel ncat [f(z)[ < M + , z U . Aratat i ca
[f(z)[ M pentru orice z .
Rezolvare. Fie := sup
z
[f(z)[.

Intruc at este punct aderent mult imii
[f(z)[ [0, ) [ z exist a un sir (z
n
)
n
astfel nc at [f(z
n
)[ .
Domeniul ind m arginit, sirul (z
n
)
n
este m arginit. Deci exista un subsir
(z
n
k
)
k
al sirului (z
n
)
n
astfel nc at z
n
k

k
a . Dac a a , atunci =
lim
k
[f(z
n
k
)[ = [f(a)[, deci [f[ are un punct de maximn , de unde deducem ca
f este constant a pe .

In acest caz concluzia este imediata. Acum presupunem
c a a = Fr . Conform ipotezei exista U o vecinatate a lui a astfel
ncat [f(z)[ < M + pentru orice z U . Din z
n
k

k
a avem ca exista
k
0
N

astfel ncat z
n
k
U pentru orice k N cu proprietatea k k
0
.
Deci [f(z
n
k
)[ < M + pentru orice k N cu proprietatea k k
0
. Trec and la
limit a pentru k obt inem ca M + . Acum trecand la limit a pentru
0 rezulta c a sup
z
[f(z)[ =M.
13.13. Fie P o funct ie polinomiala de gradul n astfel ca [P(z)[ 1 pentru
orice z D. Aratat i ca [P(z)[ [z[
n
pentru orice z C cu [z[ > 1.
Rezolvare. Fie a
0
, a
1
, . . . , a
n
C, cu a
n
,= 0 astfel ncat P(z) =
n

k=0
a
k
z
k
,
z C. Evident a
k
=
P
(k)
(0)
k!
, k = 0, 1, . . . , n. Din formulele lui Cauchy avem
c a a
k
=
1
2i
_
D(0,1)
P(z)
z
k+1
dz, k = 0, n, de unde cu ipoteza [P(z)[ 1, pentru
z = 1, deducem ca [a
k
[ 1, k = 0, 1, 2, . . . , n. Acum deoarece,
P(z)
z
n
= a
n
+
a
n1
z
+. . . +
a
1
z
n1
+
a
0
z
n

z
a
n
,
deducem c a pentru orice > 0 exista r > 1 astfel nc at pentru orice z C, cu
286 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
[z[ r, avem ca

P(z)
z
n

1 +
1
r
+. . . +
1
r
n1
+
1
r
n
< 1 +.
Evident, pentru [z[ = 1 avem c a

P(z)
z
n

= [P(z)[ 1. Prin urmare, din


versiunea slaba a principiului maximului modulului, pentru orice z (0; 1, r)
avem c a
[P(z)/z
n
[ < sup
wFr (0;1,r)
[P(w)/w
n
[ 1 +.

In concluzie pentru orice z C cu [z[ > 1 avem c a [P(z)[ < (1 + )[z[


n
. Prin
trecere la limit a pentru 0 obt inem concluzia ceruta.
13.14. Fie r > 1 si f H(D(0, r)) astfel ncat [f(z)[ = 1 pentru [z[ = 1.
Aratat i ca daca z
0
= (1 +i)/4 este un zerou simplu pentru f, iar z
1
= 1/2
este un zerou de ordinul doi pentru f, z
0
si z
1
ind singurele zerouri ale lui f,
atunci f(0) ,= 1/2.
Rezolvare. Consider am produsul Blaschke
B(z) =
z z
0
1 z
0
z
_
z z
1
1 z
1
z
_
2
, z D.
Atunci B este continu a pe D, olomorfa pe D, B(z
0
) = B(z
1
) = 0 si [B(z)[ = 1
pentru orice z DD. Din versiunea slab a a principiului maximului modulului
avem c a [f/B[ 1 si [B/f[ 1 pe D. Prin urmare f/B este o constant a
unimodular a. Deci f(z) = e
it
B(z), z D cu t R. Acum daca am avea
f(0) = 1/2, atunci 1/2 = e
it
B(0) = z
0
z
2
1
e
it
, de unde obt inem c a
1 = [e
it
[ =
1
2
1
[z
0
[[z
1
[
2
=
16
2

2
= 4

2,
Principiul maximului modulului 287
care este o contradict ie. Prin urmare f(0) ,= 1/2.
13.15. (a). Fie C un domeniu si f H() astfel ncat Re f (respectiv
Imf) si atinge maximul (sau minimul) ntr-un punct din . Aratat i ca f este
constanta pe .
(b). Fie f H(C) astfel ncat f(z) R pentru orice z C cu [z[ = 1.
Aratat i ca f este constanta pe C.
Rezolvare. (a). Observ am c a e
Re f
= [e
f
[, iar e
f
este olomorfa pe
domeniul si nu se anuleaz a. Dac a Re f si atinge maximul ntr-un punct
din , atunci [e
f
[ isi atinge maximul ntr-un punct din si cu versiunea tare
a principiului maximului modulului rezulta c a e
f
este constanta. Deci exista
c
1
si c
2
dou a constante reale astfel nc at
e
Re f
cos(Imf) = c
1
si e
Re f
sin(Imf) = c
2
,
de unde e
2Re f
= c
2
1
+ c
2
2
. Rezult a ca Re f este constant a, pe domeniul , sau
echivalent, f este constant a pe domeniul .
Dac a Re f si atinge minimul ntr-un punct din , atunci [e
f
[ si atinge
minimul ntr-un punct din si cum e
f
nu se anuleaz a, cu versiunea tare a
principiului minimului modulului, obt inem ca e
f
este constant a. Ca mai sus,
obt inem c a f este constant a pe domeniul .

In cazul n care Imf si atinge maximul (sau minimul) ntr-un punct din
, atunci, ca mai sus, din Imf = Re (if), deducem c a if, deci si f, este
constant a pe .
(b). Evident Imf(z) = 0 pentru orice z Fr D. Aplicand versiunea slab a
288 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
a principiului maximului, respectiv minimului, modulului avem,
sup
zD
[e
if(z)
[ = sup
[z[=1
[e
if(z)
[ = sup
[z[=1
e
Imf(z)
= 1,
respectiv
inf
zD
[e
if(z)
[ = inf
[z[=1
[e
if(z)
[ = inf
[z[=1
e
Imf(z)
= 1.
Deducem de aici c a e
if
este constant a pe D, deci f este constant a pe D si cu
principiul prelungirii analitice obt inem c a f este constant a pe C.
13.16. Fie C un domeniu si f H() o funct ie neconstanta. Aratat i
ca funct iile Re f si Imf nu au nici maxime si nici minime n .
Rezolvare. Funct iile e
f
si e
if
sunt olomorfe si neconstante pe .

Intruc at
este domeniu, funct iile [e
f
[ = e
Re f
, [e
if
[ = e
Imf
nu pot avea nici minime
si nici maxime n . (

In caz contrar ar rezulta c a Re f si Imf sunt constante


si cum f este olomorf a pe un domeniu am obt ine c a f este constant a, ceea ce
contrazice ipoteza). Prin urmare Re f si Imf nu au nici minime si nici maxime
n .
13.17. Fie C o mult ime deschisa astfel ncat (0; 1, 2) si f
H(). Aratat i ca daca [f(z)[ 1 pentru [z[ = 1 si [f(z)[ 4 pentru [z[ = 2,
atunci [f(z)[ [z[
2
pentru 1 [z[ 2.
Rezolvare. Pun and g(z) = f(z)/z
2
, z C

si
0
= (0; 1, 2) avem
c a g H(
0
) ((
0
). Evident
0
este o mult ime deschis a m arginita, iar
[g(z)[ 1 pentru orice z Fr
0
. Acum din versiunea slab a a principiului
maximului modulului obt inem concluzia din enunt .
Principiul maximului modulului 289
13.18. Fie H
0
(D) mult imea funct iilor olomorfe de la D la D. Aratat i ca
daca f H
0
(D) nu se anuleaza, atunci sup
[z[1/5
[f(z)[
2
inf
[z[1/7
[f(z)[.
Rezolvare. Inegalitatea din enunt este echivalent a cu
sup
[z[1/5
[f(z)[
2

1
inf
[z[1/7
[f(z)[
= sup
[z[1/5
[f(z)[
2
sup
[z[1/7
1
[f(z)[
1.
Din versiunea slaba a principiului maximului modulului deducem ca exist a
a Fr (0; 1/7, 1/5) = C(0, 1/7) C(0, 1/5), b C(0, 1/5) si c C(0, 1/7)
astfel nc at:
1
inf
[z[1/7
[f(z)[
= sup
[z[1/7
1
[f(z)[
= sup
[z[=1/7
1
[f(z)[
=
1
[f(c)[
;
sup
[z[1/5
[f(z)[
2
= sup
[z[=1/5
[f(z)[
2
= [f(b)[
2
;
1
[f(z)[
[f(z)[
2
= [f(z)[ [f(a)[ < 1,
pentru orice z (0; 1/7, 1/5). Deci pentru orice z (0; 1/7, 1/5) avem,
1
[f(z)[
[f(b)[
2
[f(a)[ < 1, de unde
1
[f(c)[
[f(b)[
2
[f(a)[ < 1.
13.19. Fie f H(C). Aratat i ca f este identic nula n ecare din cazurile:
(a). [f(z)[ [Imz[
1
, z C R. (b). [f(z)[ [Re z[
1
, z C iR.
(c). [f(z)[ [Re z[
2
, z C iR.
Rezolvare. (a). Fie r > 0 xat. Daca z = re
it
cu t [/2, 0) (0, /2],
atunci
[(z r)f(z)[
[z r[
[Imz[
=

ie
it/2
cos(t/2)

=
1
cos(t/2)

2,
290 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
deoarece cos
t
2

_
2
2
, 1
_
. Daca z = re
it
cu t (, /2] [/2, ), atunci
[(z +r)f(z)[
[z +r[
[Imz[
=

e
it/2
sin(t/2)

=
1
[sin(t/2)[

2,
deoarece sin
t
2

_
1,

2
2
_

_
2
2
, 1
_
. Evident din [z[ = r rezult a c a [z
r[ 2r, [z + r[ 2r. Prin urmare pentru orice [z[ = r, z ,= r avem c a
[(z
2
r
2
)f(z)[ 2

2r, de unde cu versiunea slab a a principiului maximului


modulului obt inem ca
[f(z)[
2

2r
[z
2
r
2
[
, z D(0, r) R.
Fie s (0, r) xat. Evident inegalitatea precedenta are loc pentru orice z
D(0, s) R. Fix and z n D(0, s) R si fac and r +obt inem ca f este nul a
pe deschisa D(0, s) R. Cu principiul prelungirii analitice obt inem c a f este
identic nul a pe C.
(b). Denind g : C C prin g(z) = f(iz), z C, avem, g H(C) si
[g(z)[ = [f(iz)[ [Re (iz)[
1
= [Imz[
1
pentru orice z C R. Conform
punctului (a), g este identic nula, iar din f(z) = g(iz), z C, deducem ca f
este identic nul a.
(c). Fie r > 0 xat. Daca z = re
it
cu t [0, /2) (/2, ], atunci
[(z ir)
2
f(z)[

z ir
Re z

2
=

cos t +i(sin t 1)
cos t

2
=
2(1 sin t)
cos
2
t
2.
Dac a z = re
it
cu t [, /2) (/2, 0], atunci
[(z +ir)
2
f(z)[

z +ir
Re z

2
=

cos t +i(sin t + 1)
cos t

2
=
2(1 + sin t)
cos
2
t
2.
Principiul maximului modulului 291
Evident din [z[ = r rezult a ca [z ir[
2
4r
2
, [z + ir[
2
4r
2
. Prin urmare
pentru orice [z[ = r, z ,= ir avem c a [(z
2
+ r
2
)
2
f(z)[ 8r
2
, de unde cu
versiunea slab a a principiului maximului modulului obt inem c a
[f(z)[
8r
2
[z
2
+r
2
[
2
, z D(0, r) iR.
Continuand ca la punctul (a), n nal, obt inem ca f este identic nula pe C.
13.20. Teorema celor trei linii a lui Hadamard. Fie banda := z =
x + iy C : 0 < x < 1 si f o funct ie complexa olomorfa pe , continua si
marginita pe . Aratat i ca funct ia M : [0, 1] [0, ), denita prin
M() := sup[f( +iy)[ : y R, [0, 1]
verica inegalitatea de logaritm convexitate,
M() M
1
(0)M

(1), [0, 1].


Altfel spus, ln M() (1 ) ln M(0) + ln M(1), [0, 1].
Rezolvare. Fie > 0 si R dou a numere arbitrar xate. Denim
f

: C prin f

(z) = e
z
2
+z
f(z), z . Fie K > 0 astfel nc at [f(z)[ K,
z . Deoarece
f

(z) = e
(x
2
y
2
)+x
e
i(2xy+y)
f(z), z
si
[f

(z)[ Ke
(x
2
y
2
)+x
K
_
sup
0x1
e
x
2
+x)
_
e
y
2
, z ,
292 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
rezult a c a este uniform a n raport cu x [0, 1] limita, lim
y=Imz
f

(z) = 0.

In
plus, avem, [f

(0 +iy)[ = e
y
2
[f(iy)[ M(0) si
[f

(1 +iy)[ = e
+
e
y
2
[f(1 +iy)[ e
+
M(1).
Alegem y
0
> 0 astfel ncat pentru orice z = x +iy cu [y[ y
0
avem c a
[f

(z)[ maxM(0), e
+
M(1). Fie A(0, y
0
), B(1, y
0
), C(1, y
0
) si D(0, y
0
).
Din versiunea slab a a principiului maximului modulului deducem c a inegali-
tatea precedent a are loc si pentru z din interiorul dreptunghiului ABCD.

In
baza celor de mai sus, rezult a ca
[f

(z)[ maxM(0), e
+
M(1), z .
Prin urmare, pentru orice [0, 1] si orice y R avem c a
[f( +iy)[ = e
(
2
y
2
)
[f

(z)[ e
(
2
y
2
)
maxM(0), e
+
M(1).
Trecand la limita pentru 0 obt inem ca
[f( +iy)[ maxM(0)e

, M(1)e
(1)
, +iy .
Acum alegand R astfel nc at e

= M(0)/M(1), obt inem ca


[f( +iy)[ maxM(0)(M(0)/M(1))

, M(1)(M(0)/M(1))
1
=
= M
1
(0)M

(1)
pentru orice +iy , de unde concluzia cerut a.
13.21. Teorema celor trei cercuri a lui Hadamard. Fie 0 R
1
<
R
2
, f ofunct ie olomorfa si neidentic nula n coroana circulara (0; R
1
, R
2
)
Principiul maximului modulului 293
si M(r) = sup
[z[=r
[f(z)[, pentru r (R
1
, R
2
). Aratat i ca daca R
1
< a < t < b <
R
2
, atunci
ln M(t)
ln(b/t)
ln(b/a)
ln M(a) +
ln(t/a)
ln(b/a)
ln M(b).
Altfel spus, punand F(ln t) = ln M(t), t [a, b] si =
ln(b/t)
ln(b/a)
avem,
1 =
ln(t/a)
ln(b/a)
, ln a + (1 ) ln b = ln t
si
F( ln a + (1 ) ln b) F(ln a) + (1 )F(ln b),
care arata ca ln M(t) este funct ie convexa n raport cu variabila ln t, t [a, b].
Rezolvare. Fe = (0; a, b) si R astfel ncat [[ (a, b). Funct ia
g(z) = z

f(z), z (0; R
1
, R
2
), unde z

= e
ln z
, este olomorf a pe si
continua pe . Aplic and versiunea slab a a principiului maximului modulului,
obt inem c a
[z[

[f(z)[ maxa

M(a), b

M(b), z ,
de unde, trec and n st anga la supremum dup a [z[ = t, deducem c a
t

M(t) maxa

M(a), b

M(b), t [a, b].


Aleg and asftel nc at a

M(a) = b

M(b), deci =
ln(M(b)/M(a))
ln(a/b)
si nlocu-
ind aceasta n inegalitatea precedenta obt inem inegalitatea cerut a.
13.22. Fie f H(D) si M > 0 astfel ncat [f(z)[ M pentru orice z D.
Stiind ca a
1
, a
2
, . . . , a
n
D sunt zerourile lui f, ecare zerou repetandu-se n
294 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
sirul nit a
1
, a
2
, . . . , a
n
de cate ori arata ordinul sau de multiplicitate, aratat i
ca
[f(z)[ M
n

k=1

z a
k
1 a
k
z

, z D.
Rezolvare. Fie r (0, 1) astfel nc at a
1
, a
2
, . . . , a
n
D(0, r). Punand
g(z) =
n

k=1
r
2
(z a
k
)
r
2
a
k
z
, z D(0, r) avem c a g este olomorf a pe D(0, r) si
continua pe D(0, r).

In plus pentru z C(0, r), [g(z)[ = 1, ntruc at ecare
factor al lui g este unimodular pentru [z[ = r. Funct ia f/g este olomorfa pe
D(0, r), continu a pe D(0, r) si din versiunea slab a a principiului maximului
modulului, pentru z D(0, r) avem ca

f(z)
g(z)

sup
[w[=r

f(w)
g(w)

M,
de unde
[f(z)[ M
n

k=1

r
2
(z a
k
)
r
2
a
k
z

, [z[ < r.
Prin trecere la limit a pentru r 1 obt inem inegalitatea dorita.
13.23. Fie a D, r
_
1,
1
[a[
_
si f H(D(0, r) a) astfel ncat a este
un pol de ordinul m pentru f si [f(z)[ 1 pentru orice z D D. Aratat i ca
[f(z)[

1 az
z a

m
; z D, z ,= a.
Rezolvare. Exist a g H(D(0, r)) cu g(a) ,= 0 astfel nc at
(z a)
m
f(z) = g(z), z D(0, r) a.
Evident funct ia
h(z) =
_

_
g(z)
(1 az)
m
, z D(0, r) a
g(a)
(1 [a[
2
)
m
, z = a
Principiul maximului modulului 295
este olomorfa pe D(0, r). Din versiunea slab a a principiului maximului modulului,
pentru orice z D, z ,= a avem c a
[h(z)[ =

z a
1 az

m
[f(z)[ sup
[w[=1

w a
1 aw

m
[f(w)[ = sup
[w[=1
[f(w)[ 1,
de unde inegalitatea din enunt .
13.24. Principiul aplicat iei deschise. Fie C un domeniu si f
H() neconstanta. Aratat i ca f este o aplicat ia deschisa.
Rezolvare. Fix am a si alegem r > 0 astfel nc at D(a, r) si
f(z) ,= f(a) pentru orice z cu proprietatea 0 < [z a[ r. Notam
= (1/2) inf
[za[=r
[f(z) f(a)[.
Funct ia g := [f f(a)[ este continu a si nu se anuleaz a pe compactul C(a, r).
Deoarece g si atinge minimul, care este strict pozitiv, avem c a > 0. Vom
ar ata ca D(f(a), ) f(D(a, r)). Fie w D(f(a), ), deci [f(a) w[ < .
Prin urmare pentru orice z C(a, r) avem ca
[f(z) w[ [f(z) f(a)[ [f(a) w[ 2 = .
De aici deducem c a modulul funct iei h(z) = f(z) w, z D(a, r), si atinge
minimul n D(a, r), si ntruc at h nu este constant a exist a z
w
D(a, r) astfel
ncat h(z
w
) = f(z
w
) w = 0. Incluziunea D(f(a), ) f(D(a, r)) este astfel
demonstrat a.
Ar atam c a f(D(a, r)) este o mult ime deschis a. Daca b f(D(a, r)), atunci
exist a c D(a, r) astfel nc at f(c) = b. Relu and rat ionamentul de mai sus
296 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
putem alege t > 0 si > 0 astfel ncat D(c, t) D(a, r), f(z) ,= f(c) dac a
0 < [z c[ t si D(b, ) = D(f(c), ) f(D(c, t)) f(D(a, r)), de unde
obt inem c a b este un punct interior pentru f(D(a, r)). Deci f(D(a, r)) este
deschis a n C.
Fie U o mult ime deschisa nevid a. Pentru orice a U putem alege
r
a
> 0 sucient de mic astfel nc at D(a, r
a
) U iar f(D(a, r
a
)) este mult imea
deschis a. Rezulta c a
f(U) = f
_
_
aU
D(a, r
a
)
_
=
_
aU
f(D(a, r
a
)).
Prin urmare f(U) este deschisa, ind reuniune de mult imi deschise.
13.25. Fie f : C R, denita prin f(z) = Re z, z C. Aratat i ca f
este o aplicat ie deschisa, dar nu este aplicat ie nchisa.
Rezolvare. Fie G C o deschis a si x
0
f(G). Exist a z
0
= x
0
+
iy
0
G astfel nc at f(z
0
) = x
0
. G ind deschis a exist a r
0
> 0 astfel nc at
D(z
0
, r
0
) G. Atunci I =
_
z
0
r
0

2/2, z
0
+r
0

2/2
_
D(z
0
, r
0
) G si
f(I) =
_
x
0
r
0

2/2, x
0
+r
0

2/2
_
f(G), de unde rezult a ca f(G) este
deschis a.
Fie g : R
2
R, g(x, y) = xy si F = z C : Re z Imz = 1. Din
F = g
1
(1) avem ca F este nchisa (ind imaginea invers a a unei mult imi
nchise printr-o funct ie continu a), iar din f(F) = R

, care este deschis a, avem


c a f nu este aplicat ie nchis a.
13.26. Fie P : C C o funct ie polinomiala. Aratat i ca P este o aplicat ie
nchisa.
Principiul maximului modulului 297
Rezolvare. Fie F C o mult ime nchis a si w P(F). Atunci exista un
sir (z
n
)
n
F astfel ncat P(z
n
) w pentru n . Daca (z
n
)
n
are un subsir
m arginit, atunci exist a un subsir (z
n
k
)
k
(al sirului (z
n
)
n
) astfel nc at z
n
k

z F pentru k . Rezult a c a P(z
n
k
) P(z) = w P(F). Dac a (z
n
)
n
nu are nici un subsir m arginit, atunci z
n
pentru n .

In acest caz,
dac a P este funct ie constant a, atunci pentru orice n N, w = P(z
n
) P(F).
Dac a P nu este funct ie constant a, atunci P(z
n
) pentru n , de unde
= w P(F) C ceea ce este imposibil. Deci n toate cazurile posibile
avem w P(F). Prin urmare P(F) este mult imea nchis a n C.
13.27. Pentru n N

e f
n
((D) H(D) cu f
n
(0) = 0 si f
n
(D
n
) D,
t
n
:= e
i2/n
si g
n
: D C denita prin
g
n
(z) = f
n
(t
n
z) +f
n
(t
2
n
z) + +f
n
(t
n
n
z), [z[ 1.
Studiat i convergent a seriei
F(z) :=

n=1
g
n
(z), z D (1)
parcurgand urmatoarele etape:
(a). Considerat i cazul particular f
n
(z) = z
n
, z D si aratat i ca
F(z) =
z
(1 z)
2
, z D;
(b). Aratat i ca pentru orice k = 1, 2, . . . , n 1,
1 +t
k
n
+ +t
(n1)k
n
= 0;
(c). Folosind (b) aratat i ca z = 0 este zerou de ordinul n pentru g
n
;
298 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(d). Aratat i ca h
n
(z) :=
g
n
(z)
nz
n
, z D este olomorfa pe D si
h
n
(D) D;
(e). Aratat i ca seria (1) converge uniform pe D(0, r), 0 < r < 1 si deducet i
ca F este olomorfa pe D.
Rezolvare. (a). Fie n N

. Dac a f
n
(z) = z
n
, z D, atunci din t
n
n
= 1
rezult a c a
g
n
(z) = (t
n
z)
n
+ (t
2
n
z)
n
+ + (t
n
n
z)
n
= z
n
(t
n
n
+ (t
n
n
)
2
+ + (t
n
n
)
n
) = nz
n
.
Evident seria de puteri

n=1
nz
n
are raza de convergent a egala cu 1. Deci pentru
orice z D,
F(z) =

n=1
nz
n
= z

n=1
nz
n1
= z
_

n=0
z
n
_
= z
_
1
1 z
_
=
z
(1 z)
2
.
(b). Fie n N

. Din formula sumei unei serii geometrice rezult a ca


1 +t
k
n
+ +t
(n1)k
n
=
1 t
nk
n
1 t
k
n
= 0,
ntruc at t
n
n
= 1 si t
k
n
,= 1 pentru k = 1, 2, . . . , n 1.
(c). Fie n N

. Din f
n
(0) = 0 rezult a g
n
(0) = 0.

In continuare avem c a
g
(k)
n
(z) = t
k
n
f
(k)
n
(t
n
z) +t
2k
n
f
(k)
n
(t
2
n
z) + +t
nk
n
f
(k)
n
(t
n
n
z), z D,
de unde cu (b) rezult a c a
g
(k)
n
(0) = f
(k)
n
(0)t
k
n
(1 +t
k
n
+ +t
(n1)k
n
) = 0
pentru k = 1, 2, . . . , n 1.
Principiul maximului modulului 299
(d). Fie n N

. Din (c) rezult a ca g


n
(z) = z
n
G
n
(z), z D cu G
n
olomorf a pe D. Deci h
n
= G
n
/n este olomorf a pe D. Din [f
n
[ 1 pe D
rezult a ca [g
n
[ n pe D. Pentru [z[ = 1 avem c a [h
n
(z)[ =
[g
n
(z)[
n
1.
Cu versiunea slaba a principiului maximului modulului rezult a c a [h
n
(z)[ 1,
z D.
(e). Fie n N

. Din 1 [h
n
(z)[ = [g
n
(z)[/n[z[
n
, [z[ 1, rezult a ca
[g
n
(z)[ n[z[
n
nr
n
pentru [z[ r < 1. Din criteriul lui Weierstrass
deducem ca (1) converge uniform pe D(0, r), 0 < r < 1. Evident seria de
funct ii olomorfe (1) are ca suma o funct ie olomorfa pe D .
14 Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare
14.1. Lema lui Schwarz. Fie f H(D) astfel ncat f(0) = 0 si [f(z)[
1 pentru orice z D. Aratat i ca:
(a). [f
t
(0)[ 1 si [f(z)[ [z[ pentru orice z D;
(b). Daca exista a D

astfel ncat [f(a)[ = [a[, sau daca [f


t
(0)[ = 1,
atunci exista t R astfel ncat f(z) = e
it
z, pentru orice z D.
Rezolvare. (a). Funct ia g : D C denit a prin
g(z) =
_

_
f(z)/z , z D

f
t
(0) , z = 0
este olomorf a pe D, deoarece este olomorf a pe D

si continu a n 0. Aplicand
funct iei g principiul maximului modulului relativ la discul D(0, r) cu r (0, 1),
obt inem ca [f(z)/z[ 1/r, pentru orice z C

cu [z[ r. Fixand z D
si f ac and r 1 obt inem ca [f(z)[ [z[, pentru orice z D. Inegalitatea
referitoare la derivat a rezult a din
[f
t
(0)[ = lim
z0

f(z) f(0)
z 0

= lim
z0

f(z)
z

1.
(b).

In ambele situat ii avem ca g H(D) are un maxim n domeniul D.
Aplic and versiunea tare a principiului maximului modulului, obt inem c a g este
constant a, de unde concluzia din enunt .
Lema lui Schwarz poate reformulata n urmatoarea varianta:
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 301
14.2. Fie f H(D(0, r)) astfel ncat f(0) = 0. Presupunem ca exista
M > 0 astfel ncat [f(z)[ M pentru orice z D(0, r). Aratat i ca:
(a). [f(z)[
M
r
[z[ pentru orice z D(0, r) si [f
t
(0)[
M
r
;
(b). Daca exista a D

(0, r), astfel ncat [f(a)[ =


M
r
[a[, sau daca
[f
t
(0)[ =
M
r
, atunci exista C cu [[ =
M
r
astfel ncat f(z) = z pentru
orice z D(0, r).
Rezolvare. Evident g(z) = f(rz)/M, z D veric a ipotezele lemei lui
Schwarz, iar g
t
(z) = rf
t
(rz)/M, z D. Deci f(z) = Mg(z/r) si f
t
(z) =
Mg
t
(z/r)/r pentru orice z D(0, r).
(a). Conform lemei lui Schwarz aplicata funct iei g avem c a
[f
t
(0)[ = M[g
t
(0)[/r M/r si [f(z)[ = M[g(z/r)[ M[z[/r,
pentru orice z D(0, r).
(b). Evident [f
t
(0)[ = M/r dac a si numai dac a [g
t
(0)[ = 1.

In plus,
pentru un a D

(0, r) avem c a [f(a)[ =


M
r
[a[ dac a si numai daca [g(a/r)[ =
[a[/r.

In ambele cazuri, conform lemei lui Schwarz, exist a t R astfel nc at
g(z) = f(rz)/M = e
it
z, z D de unde f(z) = Me
it
z/r = z, z D(0, r) cu
= e
it
M/r C.
14.3. Lema lui Schwarz generalizata. Fie f H(D(a, r)). Aratat i ca:
(a). Daca exista R > 0 astfel ncat f(D(a, r)) D(f(a), R), atunci pentru
orice r
0
(0, r), f(D(a, r
0
)) D(f(a), Rr
0
/r) si [f
t
(a)[ R/r.
(b). Pentru orice r
0
(0, r) egalitatea f(D(a, r
0
)) = D(f(a), Rr
0
/r) are
loc daca si numai daca exista t R astfel ncat f(z) = f(a) + e
it
R(z a)
r
302 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
pentru orice z D(a, r).
Rezolvare. (a). Denim g : D D prin
g(w) =
f(a +rw) f(a)
R
, w D.
Funct ia g veric a ipotezele lemei lui Schwarz. Rezult a ca [g
t
(0)[ 1 dac a si
numai dac a [f
t
(a)[ R/r.

In plus
[f(z) f(a)[ = R

g
_
z a
r
_

R
[z a[
r
< Rr
0
/r,
de unde f(D(a, r
0
)) D(f(a), Rr
0
/r).
(b). Presupunem c a f este ca n enunt si e w = f(a) + Rr
0
/r
D(f(a), Rr
0
/r) cu D. Atunci z := a +e
it
r
0
D(a, r
0
) si f(z) = f(a) +
e
it
R
r
e
it
r
0
= w, de unde D(f(a), Rr
0
/r) f(D(a, r
0
)), care n combinat ie
cu rezultatul de la (a) conduce la f(D(a, r
0
)) = D(f(a), Rr
0
/r).
Reciproc, daca egalitatea precedent a are loc, atunci funct ia [f f(a)[ si
atinge maximul Rr
0
/r pe C(a, r
0
). Prin urmare, pentru [z a[ = r
0
avem
c a [f(z) f(a)[ = R

g
_
z a)
r
_

= Rr
0
/r. Conform lemei lui Schwarz exista
t R astfel nc at g
_
z a
r
_
= e
it
z a
r
, de unde deducem armat ia din enunt .
14.4. Fie f : D D olomorfa astfel ncat f(1/2) = 0. Aratat i ca:
(a). [f(3/4)[ 2/5;
(b). Egalitatea [f(3/4)[ = 2/5 are loc daca si numai daca
f(z) =
2z 1
2 z
, z D, cu C, [[ = 1.
Rezolvare. (a). Funct ia g : D D denit a prin g(z) =
2z + 1
2 +z
, z D
este o biject ie olomorfa pe D, iar h := f g : D D veric a ipotezele lemei
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 303
lui Schwarz. Prin urmare
[h(z)[ =

f
_
2z + 1
2 +z
_

[z[, z D,
de unde pentru z = 2/5 obt inem [f (3/4)[ 2/5.
(b). Dac a f are forma din enunt , atunci evident [f (3/4)[ = 2/5.
Reciproc, dac a [f (3/4)[ =2/5=[h(2/5)[, atunci conform lemei lui Schwarz,
h(z) = z = f
_
2z + 1
2 +z
_
, z D cu C, [[ = 1. Prin urmare
f(z) = g
1
(z) =
2z 1
2 z
, z D, C, [[ = 1.
14.5. Fie f H(D) astfel ncat f(D) D. Aratat i ca daca exista
a, b D, a ,= b astfel ncat f(a) = a si f(b) = b, atunci f(z) = z, z D.
Rezolvare. Fie h : D D denit a prin
h(z) =
z +a
1 +az
, z D.
Funct ia h este bijectiva si olomorf a, inversa ei h
1
: D D ind,
h
1
(z) =
z a
1 az
, z D.
Consider am funct ia g := h
1
f h : D D. Evident g ndeplineste condit iile
din lema lui Schwarz: g(0) = 0 si [g(z)[ 1, z D.

Intruc at
g
_
b a
1 ab
_
=
b a
1 ab
,
n baza lemei lui Schwarz g(z) = z, z D. Deci h
1
(f(h(w)) = w, w D, de
unde mai nt ai f(h(w)) = h(w), w D, si apoi
f(z) = z, z = h(w) D.
304 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
14.6. Fie f H(D) cu f(D) D. Aratat i ca:
(a). Funct ia f are cel mult un punct x;
(b). Daca f(a) = a, atunci pentru orice z
0
D, z
n+1
= f(z
n
) a, pentru
n .
Rezolvare. (a). Dac a funct ia f ar avea cel put in dou a puncte xe, atunci
cu lema lui Schwarz f = 1
D
, de unde f(D) = D care este n contradict ie cu
ipoteza. Pe de alt a parte, f
0
: D D, f
0
(z) =
z + 1
2
, nu are puncte xe n D.
(b). Transformarea omograc a T(z) =
z a
1 az
, z C

invariaza discul u-
nitate. Atunci h = TfT
1
: D D veric a ipotezele lemei lui Schwarz. Re-
zult a [h(z)[ < [z[ pentru orice z D

. Dac a ar exista z

cu [h(z

)[ = [z

[,
atunci exist a t R astfel nc at h(z) = e
it
z, z D, de unde cu f = T
1
h T
deducem c a f(D) =D, care este n contradict ie cu ipoteza. Presupunem c a
z
0
,=a, deoarece n cazul z
0
=a avem ca z
n
=a pentru orice n N. Punand
T(z
n
) =w
n
avem ca h(w
n
) = (T f T
1
)(T(z
n
)) = T(f(z
n
)) = T(z
n+1
) =
w
n+1
, de unde [w
n+1
[ = [h(w
n
)[ < [w
n
[ pentru orice n N.
Fie r = [w
1
[ si w

C(0, r) astfel nc at M = sup


[w[r
[h(w)[ = sup
[w[=r
[h(w)[ =
[h(w

)[. Din cele de mai sus avem c a 0 <r <1, M =[h(w

)[ <[w

[ =r. Cu
varianta lemei lui Schwarz rezult a c a [h(z)[
M
r
[z[ pentru orice z D(0, r).
Prin urmare q = M/r (0, 1) si [w
n+1
[ q[w
n
[ q
2
[w
n1
[ . . . q
n
[w
1
[,
de unde deducem c a lim
n
w
n
= 0. Deci w
n
=
z
n
a
1 az
n
0, de unde z
n
=
a +w
n
1 +aw
n
a.
14.7. Fie f H(D) cu f(0) = 0. Aratat i ca

n=1
f(z
n
), z D converge
(pe D) la o funct ie olomorfa.
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 305
Rezolvare. Fie r (0, 1) si M(r) := sup
[z[r
[f(z)[. Conform lemei lui
Schwarz pentru orice z D(0, r) avem ca [f(z)[
M(r)
r
[z[. Prin urmare,
[f(z
n
)[
M(r)
r
[z
n
[ M(r)r
n1
, z D(0, r).

Intruc at

n=1
M(r)r
n1
= M(r)

n=0
r
n
=
M(r)
1 r
< , din criteriul lui Weierstrass
de convergent a uniforma a seriilor avem c a seria

n=1
f(z
n
) converge uniform
pe compactul D(0, r).

Intruc at r (0, 1) este arbitrar seria

n=1
f
n
converge
uniform pe compactele din D, unde pentru n N

, f
n
H(D), este f
n
(z) =
f(z
n
), z D.

In baza teoremei lui Weierstrass avem c a funct ia
_

n=1
f
n
_
(z) =

n=1
f(z
n
), z D este olomorfa pe D.
14.8. Fie f H(D) cu f(0) > 0 astfel ncat Re f 0 pe D. Aratat i ca:
(a). Re f > 0 pe D; (b).
1 [z[
1 +[z[

[f(z)[
f(0)

1 +[z[
1 [z[
, z D.
Rezolvare. (a). Evident g := e
f
H(D) si [g[ = e
Re f
e
0
= 1. Este clar
c a pe D, [g[ > 1 este echivalent a cu Re f > 0. Dac a exista z
0
D astfel ncat
[g(z
0
)[ = 1 [g(z)[, z D, atunci din versiunea slaba a principiului minimului
modulului e avem c a g(z
0
) = 0, e g este constanta pe D. Evident g nu este
constant a deoarece g(0) = e
f(0)
> 1 = [g(z
0
)[, iar cazul 0 = g(z
0
) = [g(z
0
)[ = 1
este o contradict ie.

In concluzie [g[ > 1 pe D.
(b). Fie = w C [ Re w > 0.

Intruc at : D, denita prin
(w) =
1 w
1 +w
, w este o biject ie, funct iile g, h : D D denite prin
g(z) := (f(z)/f(0)) si h(z) := (f(0)/f(z)) , z D
306 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
veric a ipotezele lemei lui Schwarz. Prin urmare [g(z)[ [z[ si [h(z)[ [z[,
z D. Deci pentru orice z D,
[f(z)[
f(0)
=
[1 g(z)[
[1 +g(z)[

[1 [g(z)[[
1 +[z[

1 [z[
1 +[z[
si
[f(z)[
f(0)
=
[1 +h(z)[
[1 h(z)[

1 +[z[
[1 [h(z)[[

1 +[z[
1 [z[
.
14.9. (a). Determinat i o funct iei f H(D) astfel ncat f(0) = 1/2,
f
t
(0) = 3/4 si [f(z)[ < 1 pentru orice z D.
(b). Studiat i unicitatea funct iei f cu proprietat ile de la (a).
Rezolvare. (a). Evident funct ia f : D D denit a prin f(z) =
2z + 1
2 +z
,
z D satisface cerint ele din enunt .
(b). Funct ia h : D D denit a prin h(z) =
2z 1
2 z
, z D este o biject ie
olomorf a. Fie f : D D olomorf a, astfel ncat f(0) = 1/2 si f
t
(0) = 3/4.
Atunci g : D D denit a prin
g(z) = h(f(z)) =
2f(z) 1
2 f(z)
, z D
veric a ipotezele lemei lui Schwarz: g(0) = 0; [g(z)[ < 1, z D si g
t
(0) = 1,
deoarece g
t
(z) =
3f
t
(z)
(2 f(z))
2
, z D. Prin urmare exista C, [[ = 1 astfel
ncat g(z) = z, z D, de unde f(z) =
2z + 1
2 +z
, z D. Evident f(0) =
1
2
si [f(z)[ < 1, z D, iar din f
t
(z) =
3
(2 +z)
2
, z D si f
t
(0) =
3
4
rezult a c a
= 1. Prin urmare exista o unic a funct ie cu propriet at ile de la (a) si aceasta
este f(z) =
2z + 1
2 +z
, z D.
14.10. Fie H
0
(D) mult imea funct iilor olomorfe de la D n D si a D un
punct xat. Determinat i sup
f1
0
(D)
[f
t
(a)[.
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 307
Rezolvare. Denim g : D D prin
g(z) =
f(z) f(a)
1 f(a)f(z)
, z D.

Intruc at g
t
(z) =
f
t
(z)(1 [f(a)[
2
)
[1 f(a)f(z)[
2
, z D, obt inem ca
g
t
(a) =
f
t
(a)
1 [f(a)[
2
.
Fie h : D D denit a prin h(z) =
z +a
1 az
, z D. Din h
t
(z) =
1 +[a[
2
(1 az)
2
,
z D, rezult a ca h
t
(0) = 1 + [a[
2
. Funct ia g h veric a ipotezele lemei lui
Schwarz. Deci 1 [(g h)
t
(0)[ = [g
t
(h(0))[[h
t
(0)[ = [g
t
(a)[(1 +[a[
2
), de unde
[f
t
(a)[ = (1 [f(a)[
2
)[g
t
(a)[
1 [f(a)[
2
1 +[a[
2

1
1 +[a[
2
.
Prin urmare sup
f1
0
(D)
[f
t
(a)[
1
1 +[a[
2
. Acum denim f
0
: D D prin f
0
(z) =
z a
1 +az
, z D. Evident f
t
0
(z) =
1 +[a[
2
(1 +az)
2
, z D, de unde f
t
0
(a) =
1
1 +[a[
2
.

In concluzie sup
f1
0
(D)
[f
t
(a)[ =
1
1 +[a[
2
.
14.11. Fie f H(D) astfel ncat f(D) D si a D cu f(a) ,= 0. Aratat i
ca exista g : D D olomorfa astfel ncat [g
t
(a)[ > [f
t
(a)[.
Rezolvare. Din [f(z)[ < 1, z D si f(a) ,= 0 avemnc at 1/f(a) C D.
Prin urmare g : D D denit a prin
g(z) =
f(z) f(a)
1 f(a)f(z)
, z D
este olomorf a pe D, satisface [g(z)[ < 1, z D deoarece [f(z) f(a)[ <
[1 f(a)f(z)[ este echivalenta cu 0 < (1 [f(a)[
2
)(1 [f(z)[
2
), iar
g
t
(z) = f
t
(z)
1 [f(a)[
2
(1 f(a)f(z))
2
, z D.
308 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Deci g
t
(a) =
f
t
(a)
1 [f(a)[
2
, de unde [g
t
(a)[ > [f
t
(a)[.
14.12. Inegalitatea lui Caratheodory. Fie r > 0 si f H(D(0, r))
o funct ie neconstanta, astfel ncat f(0) = 0 si Re f(z) M pentru orice
z D(0, r). Aratat i ca M > 0 si [f(z)[
2M[z[
r [z[
pentru orice z D(0, r).
Rezolvare. Fie f = u+iv. Cum u(0) = 0, avem c a M > 0, deoarece Re f
nu are maxime n D(0, r). Rezulta [2M f[
2
= 4M(M u) + u
2
+ v
2
> 0.
Pun and g(z) =
f(z)
2M f(z)
, z D(0, r)
avem c a g H(D(0, r)), g(0) = 0 si [g[ =
u
2
+v
2
4M(M u) +u
2
+v
2
< 1, de unde
0 < 1 [g(z)[ = [1 [g(z)[[ = [1 [ g(z)[[ [1 + g(z)[. Conform lemei lui
Schwarz, [g(z)[
[z[
r
, z D(0, r). Din f(z) =
2Mg(z)
1 +g(z)
, z D(a, r) rezult a
c a
[f(z)[ =
2M[g(z)[
[1 +g(z)[

2M[z[/r
1 [g(z)[

2M[z[
r

1
1 [z[/r
=
2M[z[
r [z[
, z D(0, r).
14.13. (a). Fie S = z C : Imz > 0, a S si f : S S o funct ie
olomorfa. Aratat i ca pentru orice z S are loc inegalitatea:

f(z) f(a)
f(z) f(a)

z a
z a

.
(b). Aratat i ca pentru orice a S are loc inegalitatea
[f
t
(a)[
Imf(a)

1
Ima
.
(c). Aratat i ca daca la (b) avem egalitate, atunci exista o transformare
omograca T astfel ncat T(z) = f(z), pentru orice z S.
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 309
Rezolvare. (a). Consider am transformarile omograce T
1
si T
2
denite
prin
T
1
(z) =
z a
z a
, T
2
(z) =
z f(a)
z f(a)
, z C

.
Avem T
1
(S) = D si T
2
(S) = D. Funct ia g := T
2
f T
1
1
: D D veric a
ipotezele lemei lui Schwarz. Deci [T
2
(f(T
1
1
(w))[ [w[, pentru orice w D,
de unde [T
2
(f(z))[ [T
1
(z)[, pentru orice z S. Prin urmare

f(z) f(a)
f(z) f(a)

z a
z a

, z S.
(b). Din g(z) =
f
_
za a
z 1
_
f(a)
f
_
za a
z 1
_
f(a)
, z D, deducem c a
g
t
(z) = f
t
_
za a
z 1
_
a a
(z 1)
2
f(a) f(a)
_
f
_
za a
z 1
_
f(a)
_
2
, z D,
de unde g
t
(0) = f
t
(a)
a a
f(a) f(a)
=
f
t
(a)Ima
Imf(a)
.
Conform lemei lui Schwarz [g
t
(0)[ 1, de unde rezult a c a
[f
t
(a)[
Imf(a)

1
Ima
, a S.
(c). Egalitatea de la (b) este echivalent a cu [g
t
(0)[ = 1 si conform lemei
lui Schwarz g(z) = z, z D cu C, [[ = 1. Acum din egalitatea
f
_
za a
z 1
_
f(a)
f
_
za a
z 1
_
f(a)
= z, z D
obt inem armat ia din enunt .
310 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
14.14. Teorema lui Pick. (a). Fie R > 0, M > 0, f : D(0, R)
D(0, M) o funct ie olomorfa si a D(0, R) xat. Aratat i ca pentru orice
z D(0, R) are loc inegalitatea:

M(f(z) f(a))
M
2
f(a)f(z)

R(z a)
R
2
az

.
(b).

In cazul R = M = 1, aratat i ca
[f
t
(a)[
1 [f(a)[
2

1
1 [a[
2
, a D.
(c). Aratat i ca daca la (b) avem egalitate, atunci exista o transformare
omograca T astfel ncat T(z) = f(z), pentru orice z D.
Rezolvare. (a). Consider am transformarile omograce T
1
si T
2
denite
prin T
1
(z) =
R(z a)
R
2
az
, T
2
(z) =
M(z f(a))
M
2
f(a)z
, z C

.
Avem c a T
1
(D(0, R)) = D si T
2
(D(0, M)) = D. Funct ia h := T
2
f T
1
1
:
D D veric a ipotezele lemei lui Schwarz. Deci [T
2
(f(T
1
1
(w)))[ [w[,
pentru orice w D, de unde [T
2
(f(z))[ [T
1
(z)[, pentru orice z D(0, R).
Prin urmare

M(f(z) f(a))
M
2
f(a)f(z)

R(z a)
R
2
az

, z D(0, R).
(b).

In cazul R = M = 1 avem c a
h
t
(z) =
f
t
_
z +a
1 +az
_
1 [a[
2
(1 +az)
2
(1 [f(a)[
2
)
_
1 f(a)f
_
z +a
1 az
__
2
, z D.
Conform lemei lui Schwarz avem ca [h
t
(0)[ 1, de unde
[f
t
(a)[
1 [f(a)[
2

1
1 [a[
2
, a D.
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 311
(c). Egalitatea de la (b) este echivalenta cu [h
t
(0)[ = 1 si conform lemei
lui Schwarz h(z) = z, z D cu C, [[ = 1. Acum din egalitatea
f
_
z +a
1 +az
_
f(a)
1 f(a)f
_
z +a
1 +az
_
= z, z D,
obt inem armat ia din enunt .
14.15. (a). Fie S = z C : Imz > 0 si f : D S o funct ie olomorfa.
Aratat i ca pentru orice z D are loc inegalitatea

f(z) f(0)
f(z) f(0)

[z[.
(b). Aratat i ca pentru orice z D(0, r), cu 0 < r < 1, are loc inegalitatea
1 r
1 +r
Imf(0) Imf(z)
1 +r
1 r
Imf(0).
(c). Aratat i ca [f
t
(0)[ 2Imf(0).
Rezolvare. (a). Transformarea omograc a T(z) =
z f(0)
z f(0)
, z C

aplic a semiplanul superior S pe D. Atunci g = T f : D D veric a


ipotezele lemei lui Schwarz. Evident g(z) =
f(z) f(0)
f(z) f(0)
, z D. Inegalitatea
[g(z)[ [z[, z D este echivalenta cu inegalitatea din enunt .
(b). Fie r (0, 1) xat si h(u) =
1 r
2
1 +r
2
2u
, u [r, r]. Evident
h(r) h(u) h(v) h(r) pentru r u v r.
Din f(z) =
f(0) g(z)f(0)
1 g(z)
, z D rezult a c a
Imf(z)
Imf(0)
=
1 [g(z)[
2
[1 g(z)[
2
=
1 [g(z)[
2
1 +[g(z)[
2
2Re g(z)
, z D.
312 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

Intruc at Re g(z) [[g(z)[, [g(z)[], din cele de mai sus rezult a c a


1 [g(z)[
1 +[g(z)[

Imf(z)
Imf(0)

1 +[g(z)[
1 [g(z)[
, z D.
Dac a [z[ r, atunci [g(z)[ [z[ r, de unde
1 r
1 +r

1 [g(z)[
1 +[g(z)[

Imf(z)
Imf(0)

1 +[g(z)[
1 [g(z)[

1 +r
1 r
.
(c). Avem c a g
t
(z)=
f
t
(z)(f(0) f(0))
(f(z) f(0))
2
, z D, de unde g
t
(0)=
f
t
(0)
2iImf(0)
.
Deci [g
t
(0)[ 1 este echivalent a cu [f
t
(0)[ 2Imf(0).
14.16. Formula lui Poisson. Fie f H(D) ((D). Aratat i ca:
(a). f(z
0
) =
1
2
2
_
0
1 [z
0
[
2
[z
0
e
it
[
2
f(e
it
)dt, z
0
D;
(b). 2 =
2
_
0
1 [z
0
[
2
[z
0
e
it
[
2
dt, z
0
D;
Rezolvare. (a). Transformarea omograca
w(z) =
z +z
0
1 z
0
z
, z C

aplic a Dn D, Fr Dn Fr D si 0 n z
0
. Evident z(w) =
w z
0
1 z
0
w
, w C

. Fie
g(z) = f(w(z)), z D.

Intruc at g H(D) ((D) avem ca
f(z
0
) = g(0) =
1
2i
_
D(0,1)
g(z)
z
dz =
1
2i
_
D(0,1)
f(w(z))
z
dz =
=
1
2i
_
D(0,1)
f(w)
w z
0
1 z
0
w
1 z
0
w +z
0
(w z
0
)
(1 z
0
w)
2
dw =
=
1
2i
_
D(0,1)
f(w)(1 [z
0
[
2
)dw
(w z
0
)(1 z
0
w)
=
1
2i
_
D(0,1)
f(w)(1 [z
0
[
2
)dw
(w z
0
)(ww z
0
w)
=
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 313
=
1
2i
_
D(0,1)
1 [z
0
[
2
[w z
0
[
2
f(w)
dw
w
=
1
2
2
_
0
1 [z
0
[
2
[e
it
z
0
[
2
f(e
it
)dt.
(b).

In particular pentru funct ia constant a f 1 rezulta c a
1 =
1
2
2
_
0
1 [z
0
[
2
[e
it
z
0
[
2
dt, z
0
D.
14.17. Fie f H(D) ((D). Aratat i ca daca f(T) R, atunci f este o
constanta reala.
Rezolvare.

Intruc at f(e
it
) R, t [0, 2] formula lui Poisson,
f(z) =
1
2
2
_
0
1 [z[
2
[e
it
z[
2
f(e
it
)dt, z D
implic a f(D) R. Deci Imf(z) = 0, z D. Prin urmare funct ia f, olomorf a
pe domeniul D, este constanta si f = Re f R.
14.18. Fie f H(D) cu M := sup
zD
[(f(z)[ < .
(a). Folosind formula lui Cauchy, aratat i ca
[f
t
(z)[
M
(1 [z[)
2
, z D;
(b). Folosind formula lui Poisson, aratat i ca
[f
t
(z)[
M
1 [z[
, z D.
Rezolvare. (a). Pentru z D e r > 0 astfel nc at [z[ < r < 1. Cu
formula lui Cauchy rezulta c a
f
t
(z) =
1
2i
_
[w[=r
f(w)
(w z)
2
dw =
r
2
2
_
0
f(re
it
)
(re
it
z)
2
e
it
dt.
314 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

Intruc at [re
it
z[
2
(r [z[)
2
obt inem c a
[f
t
(z)[
r
2
2
_
0
Mdt
(r [z[)
2
=
rM
(r [z[)
2
.
Trecand la limita pentru r 1 deducem c a [f
t
(z)[
M
(1 [z[)
2
, z D.
(b). Cu formula lui Poisson pentru f 1 si z
0
= z/r D,avem c a
2 =
2
_
0
1

z
r

2
dt

e
it

r
z

2
.
Prin urmare, aplicand formula lui Cauchy obt inem ca
[f
t
(z)[
rM
2
2
_
0
dt
[re
it
z[
2
=
rM
2
1
1

z
r

2
1
r
2
2
_
0
1

z
r

e
it

z
r

2
dt =
=
rM
(r +[z[)(r [z[)

M
r [z[
, z D.
Trecand la limita pentru r 1 deducem c a [f
t
(z)[
M
1 [z[
, z D.
14.19. Pentru funct ia f(z) = exp
_
1 +z
z 1
_
, z D aratat i ca:
(a). [f(z)[ 1, z D; (b). [f
t
(z)[ =
2
e
1
1 [z[
2
, z C
_
1
2
,
1
2
_
, z ,= 1.
Rezolvare. (a). Transformarea omograc a w(z) =
z + 1
z 1
, z C

aplic a discul unitate D pe semiplanul st ang w C : Re w < 0. Prin


urmare
[f(z)[ = e
Re
z+1
z1
< e
0
= 1, z D.
(b). Evident f
t
(z) =
2f(z)
(z 1)
2
, z D. Daca z C
_
1
2
,
1
2
_
1, atunci
z =
1
2
+
1
2
e
it
, t (0, 2). Rezulta ca w(z) = 1 2ictg
t
2
, [z 1[
2
= sin
2
t
2
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 315
si 1 [z[
2
= sin
2
t
2
, t (0, 2). Prin urmare pentru orice z C
_
1
2
,
1
2
_
1
avem c a [f
t
(z)[ =
2[f(z)[
[z 1[
2
=
2e
Re w(z)
1 [z[
2
=
2
e
1
1 [z[
2
=
2
e
1
sin
2
t
2
.
Funct ia : D D R denita pentru orice z, w D prin (z, w) =

z w
1 zw

se numeste metrica pseudohiperbolica pe discul unitate. Urma-


toarele exercit ii arata ca ntr-adevar, este o metrica pe D.
14.20. Aratat i ca pentru orice z, w D are loc inegalitatea
(z, w)
[z[ +[w[
1 +[z[ [w[
.
Rezolvare. Dac a [z[ < 1 si [w[ < 1, atunci
[z[
2
+[w[
2
=[z[
2
+[z[
2
[w[
2
+(1[z[
2
)[w[
2
[z[
2
+[z[
2
[w[
2
+1[z[
2
=1+[z[
2
[w[
2
.
Fie , R astfel ncat . Atunci funct ia g(t) =
+t
+t
,
t R este crescatoare atat pe intervalul (, ) c at si pe intervalul
(, ). Luand = [z[
2
+[w[
2
si = 1 +[z[
2
[w[
2
obt inem c a
(z, w)
2
=

z w
1 zw

2
=
(z w)(z w)
(1 zw)(1 zw)
=
=
[z[
2
+[w[
2
2Re(zw)
1 +[z[
2
[w[
2
2Re(zw)

[z[
2
+[w[
2
+ 2[z[[w[
1 +[z[
2
[w[
2
+ 2[z[ [w[
=
([z[ +[w[)
2
(1 +[z[ [w[)
2
,
de unde
(z, w)
[z[ +[w[
1 +[z[ [w[
.
14.21. Aratat i ca pentru orice funct ie olomorfa f : D D si orice
z, w D are loc inegalitatea
[f(z)[
[f(w)[ +(z, w)
1 +[f(w)[(z, w)
.
316 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Pentru f : D D olomorf a si z, w D punem a = f(w) si
b =
f(w) f(z)
1 f(w)f(z)
. Rezult a c a
a b
1 ab
=
f(w)
f(w) f(z)
1 f(w)f(z)
1 f(w)
f(w) f(z)
1 f(w)f(z)
=
=
f(w) f(w)f(w)f(z) f(w) +f(z)
1 f(w)f(z) f(w)f(w) +f(w)f(z)
=
f(z)(1 [f(w)[
2
)
1 [f(w)[
2
= f(z).
Din exercit iul precedent avem ca
[f(z)[ =

a b
1 ab

= (a, b)
[a[ +[b[
1 +[a[ [b[
=
=
[f(w)[ +(f(z), f(w))
1 +[f(w)[(f(z), f(w))
,
iar din exercit iul 14.14(a) avem c a
(f(z), f(w)) (z, w).
Dac a [0, 1), atunci funct ia h(t) =
+t
1 +t
, t 0 este crescatoare. Lu and
= [f(w)[, din cele de mai sus rezult a c a
[f(z)[
[f(w)[ +(f(z), f(w))
1 +[f(w)[(f(z), f(w))

[f(w)[ +(z, w)
1 +[f(w)[(z, w)
.
14.22. (a). Aratat i ca daca z
0
, z
1
, z
2
D, atunci
(z
0
, z
2
) (z
2
, z
1
)
1 (z
0
, z
2
)(z
2
, z
1
)
(z
0
, z
1
)
(z
0
, z
2
) +(z
1
, z
2
)
1 +(z
0
, z
2
)(z
1
, z
2
)

(z
0
, z
2
) +(z
1
, z
2
).
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 317
(b). Aratat i ca este o metrica pe D.
Rezolvare. (a). Ultima inegalitate din enunt este evident a. Pentru a
demonstra prima inegalitate observ am c a ea este echivalenta cu inegalitatea
din mijloc, dac a permut am pe z
1
si z
2
ntre ele.

In continuare consider am
f : D D denit a prin f(z) =
z z
1
1 z
1
z
, z D si inegalitatea din exercit iul
precedent [f(z)[
[f(z
2
)[ +(z, z
2
)
1 +[f(z
2
)[(z
1
, z
2
)
, z
1
, z
2
D.

In particular pentru z = z
0
, ntruc at [f(z
2
)[ = (z
2
, z
1
) = (z
1
, z
2
) si [f(z
0
)[ =
(z
0
, z
1
), obt inem ca (z
0
, z
1
)
(z
0
, z
2
) +(z
1
, z
2
)
1 +(z
1
, z
2
)(z
0
, z
2
)
.
(b). Din (a) si denit ia lui rezult a c a este o metric a pe D.
14.23. (a). Fie a D si 0 < r < 1. Aratat i ca D

(a, r) = D(z
0
, R), unde
z
0
=
(1 r
2
)a
1 r
2
[a[
2
si R =
(1 [a[
2
)r
1 r
2
[a[
2
.
(b). Aratat i ca pe D topologia generata de metrica coincide cu topologia
naturala.
Rezolvare. (a). Avem ca
z D

(a, r)

z a
1 az

2
< r
2

(z a)(z a)
(1 az)(1 az)
< r
2

[z[
2
+[a[
2
2Re(za) < r
2
(1 +[a[
2
[z[
2
2Re(za))
[z[
2
(1 r
2
[a[
2
) +[a[
2
r
2
2(1 r
2
)Re(za) < 0.
Pe de alta parte
z D(z
0
, R)

(1 r
2
)a
1 r
2
[a[
2
z

2
<
r
2
(1 [a[
2
)
2
(1 r
2
[a[
2
)
2

[(1 r
2
)a z(1 r
2
[a[
2
)][(1 r
2
)a z(1 r
2
[a[
2
)] < r
2
(1 [a[
2
)
2

318 Traian Ceausu, Nicolae Suciu


(1 r
2
[a[
2
)[[z[
2
(1 r
2
[a[
2
) +[a[
2
r
2
2(1 r
2
)Re(za)] < 0.

Intruc at a D si 0 < r < 1, din cele de mai sus rezult a c a z D

(a, r) daca
si numai dac a z D(z
0
, R), adica armat ia (a).
(b). Fie ( si T topologiile pe D generate respectiv de metrica si de
metrica natural a. Din

z a
1 az

< r rezult a ca [z a[ < r[1az[ < 2r, de unde


D

(a, r) D(a, 2r) ceea ce este echivalent cu T (. Fie m = inf


[z[1
[1 az[.
Dac a [z a[ < r, atunci

z a
1 a

<
r
m
, de unde D(a, r) D

(a, r/m) ceea ce


ste echivalent cu ( T.
Funct ia d
h
: DD R denita prin
d
h
(z, w) = ln
1 +(z, w)
1 (z, w)
, z, w D
se numeste metrica hiperbolica sau metrica lui Poincare pe discul unitate.
Spat iul metric (D, d
h
) se numeste planul hiperbolic.
14.24. Aratat i ca:
(a). Funct ia d
h
este o metrica pe D echivalenta cu metrica naturala;
(b). Spat iul metric (D, d
h
) este un spat iu metric complet.
Rezolvare. (a). Primele doua proprietat i ale metricii ind evidente,
ar atam doar inegalitatea triunghiului. Pentru orice z
0
, z
1
, z
2
D, n baza
exercit iului 14.22 (a), avem ca
1+(z
0
, z
1
)
1(z
0
, z
1
)

_
1+
(z
0
, z
2
)+(z
1
, z
2
)
1+(z
0
, z
2
)(z
1
, z
2
)
_
:
_
1
(z
0
, z
2
)+(z
1
, z
2
)
1+(z
0
, z
2
)(z
1
, z
2
)
_
=
=
[1 +(z
0
, z
2
)][1 +(z
1
, z
2
)]
[1 (z
0
, z
2
)][1 (z
1
, z
2
)]
,
Lema lui Schwarz si metrica lui Poincare 319
de unde prin logaritmare obt inem ca
ln
1 +(z
0
, z
1
)
1 (z
0
, z
1
)
ln
1 +(z
0
, z
2
)
1 (z
0
, z
2
)
+ ln
1 +(z
1
, z
2
)
1 (z
1
, z
2
)
ceea ce este echivalent cu
d
h
(z
0
, z
1
) d
h
(z
0
, z
2
) +d
h
(z
1
, z
2
).
Fie (z
n
)
n
D si w D. Dac a [z
n
w[ 0 atunci (z
n
, w) =

z
n
w
1 wz
n

[z
n
w[
1 [w[
0, de unde d
h
(z
n
, w) 0. Reciproc, dac a d
h
(z
n
, w) 0, atunci
(z
n
, w) = (e
d
h
(z
n
,w)
1)/(e
d
h
(z
n
,w)
+1) 0, de unde [z
n
w[ < 2(z
n
, w) 0.
Prin urmare metrica hiperbolic a si metrica natural a genereaz a pe D aceeasi
topologie.
(b). Fie (z
n
)
n
(D, d
h
) un sir fundamental.

Intruc at t < ln
1 +t
1 t
pentru
orice t (0, 1), avem ca
[z
n
z
m
[ < 2(z
n
, z
m
) < 2d
h
(z
n
, z
m
), n, m N,
de unde deducem c a (z
n
)
n
este fundamental, n particular marginit, si n
raport cu metrica natural a. Conform lemei lui Cesaro (z
n
)
n
cont ine un subsir
convergent.

Intruc at un sir fundamental care are un subsir convergent este
convergent, exista w
0
D astfel nc at [z
n
w
0
[ 0 pentru n .
Evident, existan
0
astfelnc at pentruoricenN cu proprietatea nn
0
avem c a
[z
n
z
n
0
[ < 2(z
n
, z
n
0
) < 2d
h
(z
n
, z
n
0
) < 1/2.
Dac a [w
0
[ = 1, atunci
1
4
> (z
n
, z
n
0
) =

z
n
z
n
0
1 z
n
z
n
0

w
0
z
n
0
1 w
0
z
n
0

= 1,
320 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
care este o contradict ie. Prin urmare [w
0
[ < 1 si proced and can demonstrat ia
lui (a), din [z
n
w
0
[ 0 rezulta ca d
h
(z
n
, w
0
) 0, care arat a c a spat iul metric
(D, d
h
) este complet.
15 Singularitat i izolate pentru funct ii olomorfe
Fie C o mult ime deschisa, a si f H(a). Daca exista, n C,
lim
za
f(z), atunci a se numeste punct singular aparent sau eliminabil pentru
funct ia f. Daca lim
za
f(z) = , atunci a se numeste pol pentru funct ia f, iar
daca nu exista n C

, lim
za
f(z), atunci spunem ca a este punct singular
esent ial pentru funct ia f.
15.1. Teorema lui Riemann. Fie C o mult ime deschisa, a si
f H( a). Aratat i ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(a). Punctul a este punct singular aparent pentru funct ia f;
(b). Funct ia f este marginita pe o vecinatate redusa a lui a;
(c). Funct ia f are o extensie

f H();
(d). Seria Laurent a lui f pe un disc redus centrat n a inclus n , are
partea principala nula;
(e). lim
za
(z a)f(z) = 0.
Rezolvare. Fie r > 0 astfel nc at D(a, 2r) .
(a) implica (e). Evident,
lim
za
(z a)f(z) = (z a) lim
za
f(z) = 0.
(e) implica (d). Denind g : C prin
g(z) =
_

_
(z a)f(z) , z ,= a
0 , z = a,
322 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
avem c a g (() H( a), de unde g H(). Prin urmare
g(z) =

n=0
a
n
(z a)
n
, z D(a, 2r).

Intruc at g(a) = a
0
= 0, rezult a c a
(z a)f(z) =

n=1
a
n
(z a)
n
, z D

(a, 2r).
Simplic and cu z a, deducem c a seria Laurent a lui f n D

(a, 2r) se reduce


la partea analitica.
(d) implica (c). Din f(z) =

n=1
a
n
(z a)
n1
, z D

(a, 2r) deducem c a


lim
za
f(z) = a
1
C. Atunci funct ia

f(z) =
_

_
f(z) , z a
lim
za
f(z) , z = a
este o extensie a lui f si

f H().
(c) implica (b). Consider and

f ca n (c) avem c a

f este continu a si m ar-
ginit a pe compactul D(a, r). Prin urmare f este m arginita pe discul redus
D

(a, r).
(b) implica (a). Funct ia g considerat a anterior este olomorfa pe .

Intru-
c at g(a) = 0 rezulta c a lim
za
f(z) =
g(z)
z a
= g
t
(a), de unde deducem ca a este
un punct singular aparent pentru f.
15.2. Fie C o mult ime deschisa, a si f H( a). Aratat i ca
urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(a). Punctul a este pol pentru funct ia f;
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 323
(b). lim
za
1
f(z)
= 0;
(c). Exista k N

astfel ncat seria Laurent a lui f pe un disc redus centrat


n a inclus n are coecient ii c
n
= 0 pentru orice n Z cu proprietatea
n < k iar c
k
,= 0;
(d). Exista k N

si o funct ie g
0
H() astfel ncat g
0
(a) ,= 0 si
f(z) = (z a)
k
g
0
(z) pentru orice z a;
(e). Exista un disc D(a, r) si doua funct ii g, h H(D(a, r)), astfel
ncat g(a) ,= 0, h(a) = 0, h ,= 0 pe D

(a, r) si hf = g pe D

(a, r).
Rezolvare. Evident,(a) este echivalenta cu (b).
(b) implica (c). Dac a lim
za
1
f(z)
= 0, atunci a este singularitate aparent a
pentru 1/f . Deci exista r > 0 astfel ncat D

(a, r) a si 1/f(z) =

n=0
a
n
(z a)
n
, z D

(a, r). Avem a


0
= lim
za
1
f(z)
= 0. Deci exista n
0
N

si
o funct ie olomorfa h
0
: D(a, r) C astfel nc at h
0
(a) ,= 0 si
1/f(z) = (z a)
n
0

n=n
0
a
n
(z a)
nn
0
= (z a)
n
0
h
0
(z), z D

(a, r).

Intruc at h
0
(a) ,= 0, l putem micsora pe r astfel ncat h
0
(z) ,= 0, z D(a, r).
Rezult a c a 1/h
0
H(D(a, r)) si
f(z) = (z a)
n
0
1
h
0
(z)
, z D

(a, r).

Inmult ind seria Taylor a lui 1/h


0
, centrat an a, cu (za)
n
0
obt inem armat ia
cerut a.
(c) implica (d). Fie k N

si D

(a, r) a astfel nc at
f(z) =

n=k
c
n
(z a)
n
= (z a)
k

j=0
c
k+j
(z a)
j
,
324 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
pentru orice z D

(a, r); deci c


n
= 0 pentru orice n Z cu n < k iar
c
k
,= 0. Atunci funct ia g
0
: C denit a prin
g
0
(z) =
_

_
(z a)
k
f(z) , z ,= a
c
k
, z = a,
este olomorfa pe , deoarece este olomorfa pe a si continua n a. Evident
g
0
(a) ,= 0 si f(z) = (z a)
k
g
0
(z) pentru orice z a.
(d) implica (e). Fie g
0
ca n (d) si D(a, r) astfel nc at g
0
(z) ,= 0
pentru orice z D(a, r). Atunci funct iile g, h : D(a, r) C denite prin
h(z) = (z a)
k
si g(z) = g
0
(z), pentru orice z D(a, r) veric a cerint ele din
enunt .
(e) implica (a).

In ipotezele de la (e) rezult a imediat ca lim
za
f(z) =
lim
za
g(z)
h(z)
=
g(a)
0
= , pentru ca g(a) ,= 0. Num arul k din armat iile (c)
si (d) ale exercit iului 15.2 este unic determinat de funct ia f si de punctul a.
Acest numar k se numeste ordinul polului a pentru f.
15.3. Fie C o mult ime deschisa, a si f H( a). Aratat i ca
urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(a). Punctul a este punct singular esent ial pentru f;
(b). Seria Laurent a lui f pe un disc redus centrat n a, inclus n , are o
innitate de termeni nenuli n partea principala;
(c). Exista b, c C

, b ,= c si doua siruri (z
n
)
n
, (w
n
)
n
a astfel
ncat z
n
a, w
n
a iar f(z
n
) b si f(w
n
) c.
15.4. Teorema lui Sohotsky - Casorati - Weierstrass. Fie C
o mult ime deschisa, a si f H( a). Aratat i ca daca a este punct
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 325
singular esent ial pentru f, atunci pentru orice b C

exista un sir (z
n
)
n

a astfel ncat z
n
a si f(z
n
) b.
Rezolvare. Rat ion am prin reducere la absurd. La nceput presupunem
c a exist a b C si R > 0 astfel nc at pentru orice r > 0 cu D(a, r) ,
[f(z)b[ R pentru orice z D

(a, r). Deci funct ia g :=


1
f b
este olomorfa
si marginit a pe D

(a, r). Prin urmare a este pentru g punct singular aparent.


Atunci, n baza teoremei lui Riemann, funct ia h : D(a, r) C denit a prin
h(z) =
_

_
(z a)g(z) , z D

(a, r)
0 , z = a
este olomorf a pe D(a, r), deoarece este olomorf a pe D

(a, r) si continu a n a.
De aici rezult a ca
lim
za
f(z) =
_

_
b +
1
h
t
(a)
, h
t
(a) ,= 0
, h
t
(a) = 0,
de unde deducem c a a este pentru f punct singular aparent sau pol, care este
n contradict ie cu ipoteza.

In nal, dac a b = , atunci exist a R > 0 astfel
ncat pentru orice r > 0 cu D(a, r) , [f(z)[ R pentru orice z D

(a, r).
Deci f este m arginit a pe D

(a, r) si prin urmare a este singularitate aparent a


pentru f, care este tot o contradict ie.
Fie D o vecinatate deschisa a punctului si f H(D). Fie G o vecinatate
deschisa redusa a lui 0 astfel ncat z G 1/z D si g : G C denita
prin g(z) =f(1/z), zG. Natura singularitat ii pentru f este, prin denit ie,
aceeasi cu natura singularitat ii (izolate) 0 pentru g.
326 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
15.5. Presupunem ca este singularitate izolata pentru f. Aratat i ca:
(a). Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(a.1). este singularitate aparenta pentru f;
(a.2). Exista n C, lim
z
f(z);
(a.3). lim
z
f(z)
z
= 0.
(b). Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(b.1). este pol (de ordinul n) pentru f;
(b.2). lim
z
f(z) = ;
(b.3). Pentru orice z D, f(z) = z
n
f
1
(z), cu f
1
H(D) si exista n C

limita lim
z
f
1
(z).
(c). Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(c.1). este singularitate esent iala pentru f;
(c.2). Pentru orice a C

exista (z
n
)
n
D cu z
n
astfel ncat
f(z
n
) a.
15.6. Fie f o funct ie ntreaga. Aratat i ca:
(a). este punct singular aparent pentru f, daca si numai daca f este
constanta;
(b). este pol de ordinul m pentru f, daca si numai daca f este polinom
de grad m.
Rezolvare. (a). este punct singular aparent pentru f dac a si numai
dac a exista n C limita lim
z
f(z). Conform teoremei lui Liouville, o funct ie
ntreag a cu aceast a proprietate este constant a.
Reciproc, dac a f este constant a atunci lim
z
f(z)
z
= 0 si conform exercit iului
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 327
precedent, este punct singular aparent pentru f.
(b). Conform exercit iului precedent, este pol de ordinul m pentru f
dac a si numai daca f(z) = z
m
f
1
(z), cu f
1
H(C) si exista n C

limita
lim
z
f
1
(z). Acum n baza punctului (a) avem c a f
1
este funct ie constanta.
Prin urmare f este polinom de gradul m.
Reciproc, dac a f este polinom de grad m atunci lim
z
f(z) = si conform
exercit iului precedent este pol de ordinul m pentru f.
15.7. Presupunem ca este pol de ordinul m pentru funct ia f si de
ordinul n pentru funct ia g. Aratat i ca este pol si pentru f g si g f si
determinat i n ecare caz ordinul.
Rezolvare. Dac a este pol de ordinul m pentru funct ia f, atunci
lim
z
f(z) = si f(z) = z
m
f
1
(z) cu f
1
olomorf a ntr-o vecin atate deschisa
a lui astfel nc at limita lim
z
f
1
(z) exista n C

. Analog lim
z
g(z) = si
g(z) = z
n
g
1
(z) cu g
1
olomorf a ntr-o vecinatate deschis a a lui astfel nc at
limita lim
z
g
1
(z) exista n C

. Prin urmare
h(z) := (f g)(z) = f(g(z)) = (g(z))
m
f
1
(g(z))
= (z
n
g
1
(z))
m
f
1
(g(z)) = z
nm
(g
1
(z))
m
f
1
(g(z))
= z
nm
h
1
(z), unde h
1
(z) = (g
1
(z))
m
f
1
(g(z)).
Din cele de mai sus rezulta c a exist a n C

limita, lim
z
(g
1
(z))
m
f
1
(g(z)). Prin
urmare este pol de ordinul nm pentru f g. Analog este pol de ordinul
mn pentru g f.
328 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
15.8. Fie C o mult ime deschisa, a si f H( a) o funct ie
neidentic nula.
(a). Aratat i ca daca una din condit iile
lim
za
[z a[

[f(z)[ = 0 (1)
sau
lim
za
[z a[

[f(z)[ = (2)
are loc pentru un R, atunci exista m Z astfel ncat (1) are loc pentru
orice > m, iar (2) are loc pentru orice < m.
(b).Fie m Z ca n concluzia lui (a). Aratat i ca:
(b.1). m = 0 daca si numai daca a este punct singular izolat aparent
pentru f si lim
za
f(z) C

;
(b.2). m < 0 daca si numai daca a este punct singular izolat aparent
pentru f si lim
za
(z a)
m
f(z) C

;
(b.3). m > 0 daca si numai daca a este pol de ordinul m pentru f.
(c). Aratat i ca a este singularitate esent iala pentru f daca si numai daca
nici una din condit iile (1) sau (2) nu au loc pentru nici un R.
Rezolvare. (a). Fie r (0, 1) astfel nc at D

(a, r) . Presupunem
c a exist a
0
R astfel nc at (1) are loc. Atunci pentru orice >
0
, (1) de
asemenea are loc, ntrucat
[z a[

[f(z)[ < [z a[

0
[f(z)[, z D

(a, r).
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 329
Dac a n Z satisface n >
0
, atunci funct ia g : C denit a prin
g(z) =
_

_
(z a)
n
f(z) , z ,= a
0 , z = a,
este olomorf a pe , ntrucat este olomorf a pe a si continu a n a.

In
plus a este r adacin a de ordinul k N

pentru g. Deci g(z) = (z a)


k
(z),
z D(a, r) cu H(D(a, r)) si (a) ,= 0. Fie m = n k Z. Dac a > m,
atunci = n k +t cu t > 0. Rezult a c a
[z a[

[f(z)[ = [z a[
t
[(z)[
za
0.
Dac a < m, atunci = n t s cu s > 0, de unde
[z a[

[f(z)[ =
[(z)[
[z a[
s

za
(a)
0
= .
Presupunem acum c a exist a
0
R astfel ncat (2) are loc.

In acest caz se
repeta rat ionamentul anterior nlocuind pe
0
cu
0
si pe f cu 1/f.
(b). Fie m Z astfel nc at
lim
za
[z a[

[f(z)[ =
_

_
0 , > m
, < m.
(b.1). Din lim
za
f(z) C

rezult a c a
lim
za
[z a[

[f(z)[ =
_

_
0 , > 0
, < m,
de unde deducem c a m = 0.
330 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Reciproc, dac a m = 0, atunci (z a)f(z)
za
0 si n baza teoremei lui
Riemann, z = a este pentru funct ia f punct singular aparent.

In plus, dac a
lim
za
f(z) = 0, atunci exista k N

astfel ncat f(z) = (z a)


k

0
(z), z
D

(a, r) cu
0
H(D(a, r)) si
0
(a) ,= 0, de unde rezult a ca
= lim
za
[z a[
k
[f(z)[ = [
0
(a)[
care este o contradict ie.
(b.2). Din lim
za
f(z) = lim
za
(z a)
m
f(z)
(z a)
m
C rezult a c a m < 0.
Reciproc, dac a m < 0, atunci (z a)f(z)
za
0 si n baza teoremei lui
Riemann, z = a este pentru funct ia f punct singular aparent. Daca am avea
lim
za
(z a)
m
f(z) = 0, atunci ar exista k N

,
1
H(D(a, r)) cu
1
(a) ,= 0
astfel nc at (z a)
m
f(z) = (z a)
k

1
(z), z D

(a, r), de unde am deduce ca


= lim
za
[z a[
mk
[f(z)[ = [
1
(a)[, care este o contradict ie.
(b.3). Dac a m > 0, atunci [f(z)[
za
, de unde deducem c a z = a este
pol pentru funct ia f. Deci exist a k N

si g
0
H() cu g
0
(a) ,= 0 astfel
ncat (z a)
k
f(z) = g
0
(z) pentru orice z a. Prin urmare
[g
0
(a)[ = lim
za
[z a[
k
[f(z)[ =
_

_
0 , k > m
, k < m.

Intruc at g
0
H() si g
0
(a) ,= 0 obt inem c a, k = m.
Reciproc, daca a este pol pentru funct ia f atunci
[f(z)[ = [z a[
0
[f(z)[
za
,
de unde rezult a ca m > 0.
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 331
(c). Armat ia de la (c) este o consecint a a propriet at ilor demonstrate la
(b.1), (b.2) si respectiv (b.3).
15.9.

In ecare din urmatoarele cazuri, aratat i ca pentru funct ia
f punctul a C

este punct singular eliminabil:


(a). f(z) =
z
2
1
z 1
, a = 1; (b). f(z) =
sin z
z
, a = 0;
(c). f(z) =
z
tg z
, a = 0; (d). f(z) =
(e
z
1)
2
1 cos z
, a = 0;
(e). f(z) =
1 cos z
z
2
, a = 0; (f). f(z) = ctg z
1
z
, a = 0;
(g). f(z) =
1
e
z
1

1
sin z
, a = 0; (h). f(z) =
z
2
1
z
3
+ 1
, a = ;
(i). f(z)=
1
cos
2
z

1
_
z

2
_
2
, a=

2
; (j). f(z) =
1 cos z
sin
2
z
, a = 0.
Rezolvare.

In ecare caz, vom ar ata c a exista, n C, limita lim
za
f(z).
(a). lim
z1
f(z) = lim
z1
(z + 1) = 2;
(b). lim
z0
f(z) = lim
z0
_
1
z
2
3!
+
z
4
5!

z
6
7!
+. . .
_
= 1;
(c). lim
z0
f(z) = lim
z0
cos z
1
sin z
z
= 1;
(d). lim
z0
f(z) = lim
z0
_
z
1!
+
z
2
2!
+
z
3
3!
+. . .
_
2
z
2
2!

z
4
4!
+
z
6
6!

z
8
8!
+. . .
= 2,
sau altfel
lim
z0
f(z) = lim
_
e
z
1
z
_
2
_
_
_
z/2
sin
z
2
_
_
_
2
2 = 2.
332 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(e). lim
z0
f(z) = lim
z0
2 sin
2
z/2
z
2
= 1/2.
(f). lim
z0
f(z) =
= lim
z0
z
_
1
z
2
2!
+
z
4
4!

z
6
6!
+. . .
__
z
z
3
3!
+
z
5
5!

z
7
7!
+. . .
_
z
_
z
z
3
3!
+
z
5
5!

z
7
7!
+. . .
_
= 0.
(g). lim
z0
f(z) = lim
z0
z
sin z
1 e
z
+ sin z
z(e
z
1)
=
= lim
z0

_
z
1!
+
z
2
2!
+
z
3
3!
+
z
4
4!
+. . .
_
+
_
z
z
3
3!
+
z
5
5!

z
7
7!
+. . .
_
z
_
z
1!
+
z
2
2!
+
z
3
3!
+
z
4
4!
+. . .
_
=
1
2
.
(h). lim
z0
f(1/z) = lim
z0
z(1 z
2
)
1 +z
3
= 0.
(i). lim
z/2
f(z) = lim
w0
w
2
sin
2
w
w
2
sin
2
w
=
= lim
w0
w
2

_
w
w
3
3!
+
w
5
5!

w
7
7!
+. . .
_
2
w
2
_
w
w
3
3!
+
w
5
5!

w
7
7!
+. . .
_
2
=
1
3
.
(j). lim
z0
f(z) = lim
z0
1 cos z
z
2
z
2
sin
2
z
=
1
2
.
15.10.

In ecare din urmatoarele cazuri, aratat i ca pentru funct ia f punctul
a C

este (un) pol:


(a). f(z) =
1
z
, a = 0; (b). f(z) =
z
z + 1
, a = 1;
(c). f(z) =
1
(z
2
+ 1)
2
, a = i, a = i;
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 333
(d). f(z) =
z
2
+ 1
z
3
+ 1
, a =
1 i

3
2
, a = 1;
(e). f(z) =
z
2
+ 1
z + 1
, a = , a = 1;
(f). f(z) =
z
1 cos z
, a = 0; (g). f(z) =
z
(e
z
1)
2
, a = 0;
(h). f(z) = ctg

z
, a = ; (i). f(z) =
z
e
z
+ 1
, a = i;
(j). f(z) = tg

z
, a =
2
1
,
2
3
,
2
5
, . . . .
Rezolvare.

In ecare caz, vom arata ca lim
za
f(z) = .

In cazurile (a),
(b), (c) si (d) acest fapt este evident deoarece f este funct ie rat ionala de
forma f = P/Q cu P(a) ,= 0 si Q(a) = 0.
(e). lim
z1
f(z) =
2
0
= si lim
z
f(z) = .
(f). lim
z0
f(z) = lim
z0
z/2
sin z/2
1
sin z
= 1 = .
(g). lim
z0
f(z) = lim
z0
1
e
z
1
1
e
z
1
z
= 1 = .
(h). lim
z
f(z) =
cos 0
sin 0
=
1
0
= .
(i). lim
zi
f(z) =
i
0
= .
(j). lim
za
f(z) =
1
0
= .
15.11.

In ecare din urmatoarele cazuri, aratat i ca pentru funct ia f punctul
334 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
a este punct singular esent ial:
(a). f(z) = e
z
, a = ; (b). f(z) = e
z
2
, a = ;
(c). f(z) = sin

z
2
, a = 0; (d). f(z) = z
2
cos

z
, a = 0;
(e). f(z) = e
tg z
, a =

2
; (f). f(z) = sin(e
z
), a = ;
(g). f(z) = cos
z
z + 1
, a = 1; (h). f(z) = sin

z
2
+ 1
, a = i.
Rezolvare.

In ecare caz, vom ar ata c a nu exista lim
za
f(z) sau ca seria
Laurent centrat a n a are la partea principal a o innitate de termeni nenuli.
Pentru orice z C

avem c a
(a). f(1/z) =

n=0
1
n!
1
z
n
. (c). f(z) =

n=0
(1)
n
(2n + 1)!
_

z
2
_
2n+1
.
(b). f(1/z) =

n=0
1
n!
_
1
z
2
_
n
. (d). f(z) = z
2

n=0
(1)
n
(2n)!
_

z
_
2n
.
(e). Nu exista lim
za
f(z) pentru c a:
f
_

2
+
1
n
_
= e
ncos
1
n
1/n
sin 1/n
e

= 0
si f
_

2

1
n
_
= e
ncos
1
n
1/n
sin 1/n
e

= .
(f). Analog nu exista lim
za
f(z) pentru c a f(2ni) = sin 1 sin 1 si
f((2n + 1)i) = sin(1) = sin 1 sin 1.
(g). f(z) = cos 1. cos
1
z + 1
+ sin 1 sin
1
z + 1
=
= cos 1

n=0
(1)
n
(2n)!
_
1
z + 1
_
2n
+ sin 1

n=0
(1)
n
(2n + 1)!
_
1
z + 1
_
2n+1
.
(h). Nu exista lim
za
f(z) pentru c a
f
_
_
i

1
1
n
_
_
= sin n = 0 0
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 335
si f
_
i

1
1
4n + 1
_
= sin
_
2n +

2
_
= 1 1.
15.12. Determinat i zerorurile si polii, precum si ordinele lor, pentru urma-
toarele funct ii:
(a). f(z) =
(1 +z
2
)
2
1 z
2
; (b). f(z) = ctg z; (c). f(z) = ztg
2
z;
(d). f(z)=sin 3z3 sin z; (e). f(z) =
1
z
2
e
1
z+1
; (f). f(z)=
ctg

z
;
(g). f(z) =

z
sh

z
; (h). f(z)=cos zch z.
Rezolvare. (a). Evident z = i sunt zerouri de ordinul doi, iar z = 1
sunt poli de ordinul unu. Din f(1/z) =
(z
2
+ 1)
2
z
2
(z
2
1)
rezult a c a z = este pol
de ordinul doi.
(b). Punctele z = n, n Z sunt poli de ordinul unu, iar punctele
z =
(2n + 1)
2
, n Z sunt zerouri de ordinul unu.
(c). Funct ia f(z) =
z sin
2
z
cos
2
z
are n z = 0 un zerou de ordinul trei. Punctele
z = n, n Z

sunt zerouri de ordinul doi, iar punctele


z =
(2n + 1)
2
, n Z sunt poli de ordinul doi.
(d).

Intruc at f(z) = 4 sin
3
z, punctele z = n, n Z sunt zerouri de
ordinul trei. Acum din
f
_
1
z
_
=

n=0
(1)
n
_
3
z
_
2n+1
(2n + 1)!
3

n=0
(1)
n
_
1
z
_
2n+1
(2n + 1)!
rezult a c a z = este punct singular esent ial.
(e). Evident z = 0 este pol de ordinul doi. Din f(1/z) = z
2
e
z
1+z
, rezulta
c a z = este zerou de ordinul doi. (Punctul z = 1 este punct singular
esent ial).
336 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(f). Din f(z) =
cos

z sin

z
=
cos

z
z

3
z
2
3!
+

5
z
3
5!
. . .
avem c a
Z(f) = z C : cos

z = 0 =
_
(2n + 1)
2
4
C : n N
_
si P(f) = z C :

z sin

z = 0 = n
2
C : n N.
Evident, ordinul de multiplicitate al ec arui zerou si al ecarui pol este unu.
(g). Din lim
z0
f(z) = lim
z0
e

z
e
2

z
1
2

z
= 1 deducem c a pentru funct ia f,
punctul 0 nu este nici zerou si nici pol. Prin urmare f nu are zerouri ci
numai poli, ecare av and ordinul de multiplicitate egal cu unu. Evident
P(f) = z C : e
2

z
= 1 = n
2

2
C : n N

.
(h). Funct ia f nu are poli. Este clar ca
Z(f) =
_
(2n + 1)

2
C : n Z
_

_
i(2n + 1)

2
C : n Z
_
.
Evident ordinul de multiplicitate al ec arui zerou este unu. Din
f
_
1
z
_
=
_

n=0
(1)
n
z
2n
(2n)!
__

n=0
1
z
2n
(2n)!
_
rezult a ca z = este punct singular
esent ial.
15.13. Determinat i si clasicat i punctele singulare ale urmatoarelor func-
t ii:
(a). f(z) =
z
sin z
; (b). f(z) =
ln(1 +z)
z
2
; (c). f(z) =
1 cos z
sin
2
z
;
(d). f(z) =
cos(1/z)
z
4
+z
2
; (e). f(z) = z
2
sin
z
z + 1
; (f). f(z) = ctg z;
(g). f(z)=
1
z
2
1
cos
z
z+1
; (h). f(z)=
e
1/z
2
zi
; (i). f(z)=ctg z
1
z
;
(j). f(z) = z +z

z; (k). f(z) = z
_
e
1/z
1
_
; (l). f(z) =
z
8
(z
4
1)
2
;
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 337
(m). f(z) = e
ctg (/z)
; (n). f(z) = ch(/z); (o). f(z) = sin
_
e
1/z
_
.
Rezolvare. (a). Punctele singulare ale funct iei f sunt de forma z = n,
n Z. Din lim
z0
f(z) = 1 deducem c a z = 0 este punct singular eliminabil, iar
din lim
zn,n,=0
f(z) = deducem ca z = n, n Z

este pol.
(b). Funct ia f este denita pe C ((, 1] 0). Dac a z D

, atunci
f(z) =
1
z

1
2
+
z
3

z
2
4
+
z
3
5
. . ., de unde deducem ca z = 0 este pol de
ordinul unu pentru funct ia f.
(c). Evident Z este mult imea punctelor singulare ale funct iei f. Din
f(z) =
1
2 cos
2
z
2
deducem c a, pentru ecare f, 2Z este mult imea punctelor
eliminabile, iar (2k + 1) C : k N este mult imea polilor.
(d). Evident f H(C 0, i). Se constat a usor c a, pentru funct ia f,
z = 0 este singularitate esent iala, iar z = i sunt poli. Din
lim
z0
f(1/z) = lim
z0
z
4
cos z
1 +z
2
= 0
deducem ca z = este pentru funct ia f punct singular eliminabil.
(e). Din egalitatea
f(z) = [(z + 1)
2
2(z + 1) + 1]
_
sin 1 cos
1
z + 1
cos 1 sin
1
z + 1
_
,
deducem ca z = 1 este pentru funct ia f punct singular esent ial.
Acum din f(1/z) =
1
z
2
sin
1
1 +z
deducem c a, pentru funct ia f, z = este
pol.
(f). Evident N este mult imea polilor lui f.
(g).

Intruc at f(z) =
1
(1 z)(1 +z)
cos

z + 1
, pentru funct ia f, z = 1
este punct singular esent ial, iar z = 1 este pol de ordinul unu.
338 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(h). Evident pentru funct ia f, z = 0 este punct singular esent ial, z = i
este pol, iar z = este punct singular aparent.
(i). Din f(z) =
cos z
sin z

1
z
deducem c a Z

formeaz a mult imea polilor lui


f, iar din
f(z) =
z cos z sin z
z sin z
=
=
z
_
1
z
2
2!
+
z
4
4!

z
6
6!
+. . .
_

_
z
z
3
3!
+
z
5
5!

z
7
7!
+. . .
_
z
_
z
z
3
3!
+
z
5
5!

z
7
7!
+. . .
_
,
rezult a lim
z0
f(z) = 0; deci z = 0 este punct singular aparent pentru funct ia f.
(j). Din lim
z0
f(1/z) = lim
z0
1 +

z
z

z
= , deducem c a este pol pentru
funct ia f.
(k). Evident pentru funct ia f, z = 0 este singularitate esent ial a, iar z =
este punct singular eliminabil.
(l). Pentru funct ia f, z = este punct singular aparent, iar z = i si
z = 1 sunt poli.
(m). Funct ia f este denita pe C (0
_
1
n
C : n Z

_
.

Intruc at
exponent ial a complexa este periodic a de perioada 2i, limita lim
w
e
w
nu exist a.
Prin urmare punctele 1/n, n Z

sunt puncte singulare esent iale, iar 0 este


limita acestui sir de puncte singulare esent iale.
(n). Din f(z) =

n=0
1
(2n)!
_

z
_
2n
deducem ca z = 0 este singularita-
te esent iala pentru f, iar din lim
z0
f(1/z) = lim
z0
e
z
+e
z
2
= 1 deducem ca
funct ia f are pol n z = .
(o).

Intruc at nu exist a limita lim
z0
f(z), z = 0 este pentru funct ia f punct
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 339
singular esent ial. Punctul z = este pentru funct ia f punct singular aparent
deoarece, lim
z0
f(1/z) = sin 1.
15.14. Fie a
0
, a
1
, . . . , a
n
si b
0
, b
1
, . . . , b
n
numere complexe astfel ncat a
j
,=
a
k
pentru j, k = 0, 1, . . . , n, j ,= k.
(a). Aratat i ca exista o unica funct ie polinomiala P de gradul n astfel
ncat P(a
k
) = b
k
, 0 k n.
(b). Notand P
k
(z) =
n

j=0
j=k
(z a
j
), z C, k = 0, 1, . . . , n, aratat i ca funct ia
polinomiala de la punctul (a) este data de formula de interpolare a lui
Lagrange,
P(z) =
n

k=0
b
k
P
k
(z)
P
k
(a
k
)
, z C.
Rezolvare. (a). Dac a funct ia polinomial a P de grad n
P(z) = p
0
+p
1
z +p
2
z
2
+. . . +p
n1
z
n1
+p
n
z
n
, z C
veric a P(a
k
) = b
k
, 0 k n, atunci p
0
, p
1
, p
2
, . . . , p
n1
, p
n
este o solut ie a
sistemului
n

j=0
p
j
a
j
k
= b
k
, k = 0, 1, 2, . . . , n. (1)

Intruc at a
j
,= a
k
pentru j, k = 0, 1, . . . , n, j ,= k, determinantul sistemului
precedent, ind de tip Vandermonde, este nenul

1 a
0
a
2
0
. . . a
n1
0
a
n
0
1 a
1
a
2
1
. . . a
n1
1
a
n
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
1 a
n
a
2
n
. . . a
n1
n
a
n
n

0j<kn
(a
k
a
j
) ,= 0.
340 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

In baza regulii lui Cramer sistemul (1) are solut ie unica, ceea ce este
echivalent cu unicitatea funct iei polinomiale P care satisface condit ia din
enunt .
(b).

Intruc at P
k
(a
k
) ,= 0 si P
k
(a
j
) = 0 pentru j, k = 0, 1, . . . , n, j ,= k,
funct ia polinomial a P(z) =
n

k=0
b
k
P
k
(z)
P
k
(a
k
)
, z C
veric a P(a
k
) = b
k
, k = 0, 1, 2, . . . , n. Altfel spus, numerele complexe a
0
, a
1
, ..,
a
n
si b
0
, b
1
, b
2
, . . . , b
n
determin an mod unic funct ia polinomiala P cu proprietat ile
de la (a).
15.15. Fie f o funct ie rat ionala ale carei zerouri si poli sunt simpli.
Presupunem ca f
1
(0) = a
1
, . . . , a
n
si P(f) = 1/a
1
, . . . , 1/a
n
si ca
[a
k
[ , = 1 pentru 1 k n. Aratat i ca [f[ este constanta pe T.
Rezolvare. Evident funct ia rat ionala ale c arei zerouri si poli sunt ca n
enunt este de forma
f(z) =
(z a
1
)(z a
2
) . . . (z a
n
)
(z 1/a
1
) (z 1/a
2
) . . . (z 1/a
n
)
, z C P(f).
Dac a [z[ = 1, atunci

z a
k
z 1/a
k

= [a
k
[ pentru orice k = 1, 2, . . . , n. Prin
urmare pentru orice z T avem c a [f(z)[ = [[ [a
1
a
2
. . . a
n
[.
15.16. Fie f o funct ie rat ionala. Aratat i ca exista o alta funct ie rat ionala
g care nu are poli n discul D, astfel ncat [g[ = [f[ pe T.
Rezolvare. Fie f(z) =
P(z)
Q(z)
, z C, Q(z) ,= 0, unde Q(z) = (za
1
)
k
1
(z
a
2
)
k
2
. . . (z a
n
)
k
n
, z C. Daca [a
k
[ 1 pentru orice k = 1, 2, . . . , n atunci
se ia g = f.
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 341
Dac a a
1
, a
2
, . . . , a
n
D ,= putem presupune c a (eventual le renumerot am)
a
1
, a
2
, . . . , a
p
D si a
p+1
, a
p+2
, . . . , a
n
C D. Consider am funct ia h :
C 1/a
1
, . . . , 1/a
p
C denit a prin
h(z) =
_

_
(z a
1
)
k
1
. . . (z a
p
)
k
p
_
z
1
a
1
_
k
1
. . .
_
z
1
a
p
_
k
p
,
a
k
D

,
k = 1, 2, . . . , p
z
k
1
(z a
2
)
k
2
. . . (z a
p
)
k
p
_
z
1
a
2
_
k
2
. . .
_
z
1
a
p
_
k
p
,
a
1
= 0, a
k
D

,
k = 2, 3, . . . , p.
Ca n exercit iul precedent [h(z)[ = [c[ = constant pentru orice z T
cu c ,= 0. Atunci funct ia rat ionala g :=
1
c
fh nu are poli n D si [g(z)[ =
1
c
[h(z)[ [f(z)[ = [f(z)[ pentru orice z T.
15.17. Fie C o mult ime deschisa, a si f, g H( a) astfel
ncat pentru f, a este singularitate esent iala, iar pentru g, a este singularitate
aparenta sau pol. Aratat i ca pentru fg, a este singularitate esent iala.
Rezolvare. Exist a r > 0 si n Z astfel ncat D(a, r) si g(z) =
(z a)
n
g
1
(z), z D

(a, r) cu g
1
H(D(a, r)) si g
1
(a) ,= 0. Prin urmare
limita lim
za
(fg
1
)(z) nu exista n C

, ceea ce este echivalent cu faptul c a a este


singularitate esent ial a pentru fg
1
. De aici deducem ca, n C

, nu exista nici
limita, lim
za
(fg)(z) = lim
za
(z a)
n
(fg
1
)(z), ceea ce este echivalent cu faptul ca
a este singularitate esent iala pentru fg.
15.18. Fie f H(C) cu proprietatea ca exista M > 0, n N si R > 0
astfel ncat [f(z)[ M[z[
n
, [z[ R. Aratat i ca f este o funct ie polinomiala
de grad cel put in n.
342 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Evident lim
z
f(z) = si cum f este ntreaga, ea este funct ie
polinomial a de grad m N.

In cazul n = 0 am deduce ca 1/f este ntreag a si m arginit a, de unde cu


teorema lui Liouville am obt ine ca f este constant a, altfel spus m = 0.

In
cazul n N

, daca m < n, atunci inegalitatea din enunt nu este posibila si


prin urmare grad f n.
15.19. Aratat i ca daca f este o funct ie ntreaga neconstanta atunci f(C)
este densa n C.
Rezolvare.

Intruc at f este neconstant a, nu este singularitate aparenta.
Dac a este pol atunci f este polinom. Din grad f 1, cu teorema fundamental a
a algebrei obt inem c a f(C) = C.

In ne, daca este pentru f punct singular
esent ial, atunci punand g(z) = f(1/z), [z[ > 1, cu teorema lui Sohotsky
CasoratiWeierstrass, avem ca C = g(D

) = f(C D) f(C), de unde


armat ia din enunt .
Fie o mult ime deschisa din C

. O funct ie complexa f se numeste


meromorfa pe , daca exista o mult ime discreta E , astfel ncat E
C si f H( E), iar E consta numai din singularitat i aparente sau poli
pentru f. (Reamintim ca o mult ime nchisa din se numeste discreta daca
ea este formata numai din puncte izolate).
Punctele din care nu sunt poli pentru o funct ie meromorfa f se numesc
puncte regulare pentru f. (Altfel spus, singularitat ile aparente si punctele
de olomore se numesc puncte regulare).
Vom nota cu /() mult imea funct iilor meromorfe pe .
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 343
Fie C o mult ime deschisa, E o mult ime discreta si f H(E).
Atunci f /() daca si numai daca pentru orice aE exista D=D(a, r)
si doua funct ii g, hH(D) astfel ncat h,=0 pe D si hf = g pe D

= D a.

In cazul = C, f /(C) daca si numai daca exista g, h H(C) astfel


ncat f = g/h. (Altfel spus, o funct ie este meromorfa pe C daca si numai
daca ea este catul a doua funct ii ntregi).
Daca = C

, atunci f /(C

) daca si numai daca f este funct ie


rat ionala. Echivalent, f /(C

) daca si numai daca f H(C E), unde


E C este o mult ime nita constand din polii lui f, iar este singularitate
aparenta sau pol pentru f.
Fie f /() cu C

si a , a ,= . Presupunem ca f este
neidentic nula si ca seria Laurent a lui f centrata n a are coecient ii c
n
,
n Z. Atunci
ord
a
(f) := infn Z : c
n
,= 0
se numeste ordinul (algebric) al lui f n a.

In cazul a = se considera
g(z) := f(1/z), daca 1/z si ord

(f) := ord
0
(g). Daca f este identic nula,
atunci punem ord
a
(0) = .
15.20. Aratat i ca daca f este o funct ie meromorfa nenula pe domeniul
C, atunci nici zerourile si nici polii lui f nu au puncte limita n .
Rezolvare. Exist a E discret a format a din singularit at ile aparente si
polii lui f astfel nc at E C si f H( E).
Fie P(f) mult imea polilor lui f. Evident P(f) E. Prin reducere la
absurd presupunem c a exist a b un punct limita pentru P(f).

Intruc at
344 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
P(f) este formata numai din puncte izolate, b , P(f). Daca b E P(f)
atunci b este singularitate aparenta pentru f; deci f este marginit a pe o
vecin atate redus a a lui b, iar aceasta e n contradict ie cu faptul c a n orice
vecin atate redusa a lui b exist a poli pentru f, deoarece b este punct limita
pentru P(f). Prin urmare b E.

In acest caz exist a r > 0 astfel nc at
D(b, r) E care e n contradict ie cu P(f) D(b, r) ,= .

In concluzie,
P(f) nu are puncte limit a n .
Fie Z(f) mult imea zerourilor lui f. Evident Z(f) este discreta n E.
Prin absurd presupunem ca exista a un punct limit a al lui Z(f).

Intruc at
Z(f) este n formata numai din puncte izolate, a , Z(f). Deoarece exist a
(z
n
)
n
Z(f), z
n
,= a, z
n
a, avem ca a Z(f) . Deci a E.

In
caz contrar din a Z(f) E si din continuitatea lui f am avea ca
f(a) = lim
n
f(z
n
) = 0, de unde a Z(f), care este o contradict ie. Nu putem
avea a P(f) pentru c a am obt ine 0 = lim
n
f(z
n
) = lim
za
f(z) = , care
este o absurditate. Prin urmare a este punct singular aparent pentru f. Fie

f : (E P(f)) C prelungita prin continutate a lui f n punctele ei


singulare aparente. Rezult a c a a Z(

f) Z(

f)
t
, care contrazice faptul c a
Z(

f) este discret a.

In concluzie, Z(f) nu poate avea puncte limit a n .
15.21. Fie C o mult ime deschisa, a si (a
n
)
n
astfel ncat
a
n
a. Fie F mult imea valorilor sirului (a
n
)
n
, E = aF si f H(E).
Aratat i ca daca pentru orice n N, a
n
este pol pentru f, atunci f(E) este
densa n C.
Rezolvare. Presupunem c a a este pol pentru f. Atunci f este meromorf a
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 345
pe si P(f) (mult imea polilor lui f) are puncte de acumulare n , ceea
ce este imposibil conform problemei precedente. Prin urmare punctul a este
singularitate esent iala pentru f si conform teoremei Sohotsky-Casorati-Weierstrass
f( E) este dens a n C.
15.22. (a). Aratat i ca f(D

P(f)) este densa n C, unde


f(z) = cosec
1
z
.
(b). Aratat i ca g(D

(1, 1) P(g)) este densa n C, unde


g(z) =
z
2
sin
2
1
z + 1
.
(c). Aratat i ca este pol de ordinul 4 pentru g.
Rezolvare. (a).

Intruc at f(z) =
_
sin
1
z
_
1
punctele z
n
=
1
n
, n Z

sunt poli simpli pentru f cu proprietatea z


n
0 pentru [n[ . Conform
exercit iului precedent f(D

P(f)) este dens a n C.


(b). Analog punctele z
n
= 1 +
1
n
, n Z

sunt poli dubli pentru g


cu proprietatea z
n
1 pentru [n[ . Prin urmare imaginea prin g a
mult imii D

(1, 1) P(g) este dens a n C.


(c). Din g(z) = z
4
_
z + 1
z
_
2
1
(z + 1)
2
sin
2
1
z + 1
si
lim
z
g(z)
z
4
= lim
z
_
z + 1
z
_
2
_
_
_
_
1
z + 1
sin
1
z + 1
_
_
_
_
2
= 1 C

deducem ca este pol de ordinul 4 pentru g.


346 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
15.23. Fie C

o mult ime deschisa, a si f, g /() neidentic


nule. Aratat i ca:
(a). a este punct regular pentru f, daca si numai daca ord
a
(f) 0;
(b). a este punct regular pentru f si lim
za
f(z) ,= 0, daca si numai daca
ord
a
(f) = 0;
(c). a este pol pentru f, daca si numai daca ord
a
(f) < 0;
(d). ord
a
(fg) = ord
a
(f) + ord
a
(g) si ord
a
(f) = ord
a
(f), daca C

;
(e). minord
a
(f), ord
a
(g)ord
a
(f +g)maxord
a
(f), ord
a
(g);
(f). Daca ord
a
(f) ,= ord
a
(g), atunci
ord
a
(f +g) = minord
a
(f), ord
a
(g);
(g). ord
a
(f/g) = ord
a
(f) ord
a
(g).
15.24. Fie C un domeniu si f, g H(). Aratat i ca ord
a
(f)
ord
a
(g) pentru orice a , daca si numai daca exista h H() astfel ncat
f = gh.
Rezolvare. Presupunem c a f = gh cu h H() si e a . Dac a
ord
a
(g) = 0, atunci evident ord
a
(f) ord
a
(g). Dac a ord
a
(g) 1 atunci exista
D(a, r) astfel nc at pe D(a, r), g(z) = (za)
ord
a
(g)
g
1
(z) cu g
1
H(D(a, r))
si g
1
(a) ,= 0. Rezult a ca
f(z) = (z a)
ord
a
(g)
(g
1
h)(z), z D(a, r) ,
de unde ord
a
(f) ord
a
(g), deoarece este posibil ca h(a) = 0.
Reciproc, e a si D(a, r) astfel nc at
f(z) = (z a)
ord
a
(f)
f
1
(z), g(z) = (z a)
ord
a
(g)
g
1
(z), z D(a, r)
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 347
cu f
1
, g
1
H(D(a, r)) si f
1
(a) ,= 0 ,= g
1
(a). Din ipoteza ord
a
(f) ord
a
(g)
rezult a c a exista n C limita
lim
za
f(z)
g(z)
=
_

_
0 , ord
a
(f) > ord
a
(g)
f
1
(a)
g
1
(a)
, ord
a
(f) = ord
a
(g).
Prin urmare funct ia f : C denit a prin
h(z) =
_

_
f(z)/g(z) , z Z(g)
lim
wz
f(w)/g(w) , z Z(g)
este continua pe si olomorf a pe Z(g).

Intruc at Z(g) este discret a, cu
teorema lui Morera, obt inem c a h H() si evident f = gh.
15.25. Aratat i ca funct iile tg, ctg, sec, cosec, th, cth, 1/ch , 1/sh (tangenta,
cotangenta, secanta, cosecanta, tangenta hiperbolica, cotangenta hiperbolica,
secanta hiperbolica, cosecanta hiperbolica) sunt meromorfe si determinat i punc-
tele singulare izolate ale lor.
Rezolvare. Fie P
1
=
_
(2k + 1)

2
C : k Z
_
. Evident tg, sec H(C
P
1
) si ecare punct din P
1
este pol de ordinul unu pentru tg si sec.

In plus P
1
este discreta n C.
Analog funct iile ctg si cosec sunt olomorfe pe C P
2
si ecare punct din
P
2
este pol de ordinul unu pentru ctg si cosec, unde P
2
= k C : k Z
este discreta n C.

In continuare P
3
=
_
i(2k + 1)

2
C : k Z
_
si respectiv P
4
= ik
C : k Z sunt discrete n C. Evident tg, 1/ch H(C P
3
) si ecare punct
348 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
din P
3
este pol de ordinul unu pentru th si 1/ch .

In ne cth, 1/sh H(CP
4
)
si ecare punct din P
4
este pol de ordinul unu pentru cth si 1/sh .
15.26. Fie C

un domeniu.
(a). Aratat i ca n raport cu adunarea si nmult irea funct iilor, /()
formeaza corp comutativ;
(b). Aratat i ca daca f /(), atunci si f
t
/();
(c).

In ipoteza de la (b) aratat i ca f
t
are aceiasi poli ca si f, ordinul
polului lui f
t
ind cu 1 mai mare ca ordinul polului lui f.
Rezolvare. (a). Fie a , f, g /() si r > 0 astfel ncat D(a, r) .
Exist a k, m Z si f
1
, g
1
H(D(a, r)) astfel nc at
f(z) = (z a)
k
f
1
(z) si g(z) = (z a)
m
g
1
(z)
pentru orice z D

(a, r), iar f


1
(z) ,= 0 ,= g
1
(z) pentru orice z D(a, r). De
aici deducem c a pentru z D

(a, r),
(f +g)(z) = (z a)
k
[f
1
(z) + (z a)
mk
g
1
(z)] =
= (z a)
m
[(z a)
km
f
1
(z) +g
1
(z)],
care arat a c a f +g are n punctul a un pol al carui ordin este cel mult egal cu
maxk, m. Prin urmare f +g /().
Analog f(z)g(z) = (z a)
k+m
f
1
(z)g
1
(z), z D

(a, r), care arat a c a fg


/(). Rezult a c a dac a A este mult imea polilor lui f, iar B este mult imea
polilor lui g, atunci f +g si fg au polii n mult imea AB (si evident nici AB
nu are puncte de acumulare n ).

In sf arsit dac a f nu este identic nul a n ,
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 349
din
1
f(z)
= (z a)
k
1
f
1
(z)
, z D

(a, r), deducem ca 1/f /(), avand un


pol n ecare zerou al lui f.
(b) si (c). Armat iile cerute rezulta din relat ia
f
t
(z) = (z a)
k1
[kf
1
(z) + (z a)f
t
1
(z)], z D

(a, r).

Intr-adev ar, funct ia h(z) = kf


1
(z) + (z a)f
t
1
(z), z D(a, r), este olomorf a
pe D(a, r), de unde (b), iar n cazul k < 0, din relat ia precedent a rezult a (c).
15.27. Fie f H((0; R
1
, R
2
)) cu 0 R
1
< R
2
. Aratat i ca
exista si sunt unic determinate funct iile olomorfe f
1
H(D(0, R
2
)) si f
2

H((0; R
1
, )), astfel ncat f = f
1
+f
2
si lim
z
f
2
(z) = 0.
Rezolvare. Funct ia f admite dezvoltarea n serie Laurent
f(z) =

n=
a
n
z
n
, z (0; R
1
, R
2
).
Atunci funct iile olomorfe f
1
si f
2
cu proprietatea f = f
1
+f
2
sunt
f
1
(z) =

n=0
a
n
z
n
, [z[ < R
2
; f
2
(z) =

n=1
a
n
_
1
z
_
n
, [z[ > R
1
.

In plus lim
z
f
2
(z) = lim
z0
f
2
_
1
z
_
= lim
z0

n=1
a
n
z
n
= 0.
Dac a funct iile g
1
si g
2
ar avea aceleasi proprietat i ca si f
1
si f
2
, atunci
F(z) =
_

_
f
1
(z) g
1
(z) , z D(0, R
2
)
g
2
(z) f
2
(z) , z (0; R
1
, )
este corect denit a si olomorf a pe C .

Intruc at lim
z
F(z) = 0, cu teorema lui
Liouville F 0, de unde f
1
= g
1
si f
2
= g
2
.
350 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
15.28. Aratat i ca daca f H(C

) si f este impara (respectiv para), atunci


tot i termenii de indice par (respectiv impar) din seria Laurent a lui f centrata
n z = 0 sunt nuli.
Rezolvare. Fie f(z) =
+

n=
c
n
z
n
, z C

dezvoltarea n seria Laurent a


lui f. Evident f(z) =
+

n=
c
n
(1)
n
z
n
, z C

. Daca f este impar a, atunci


f(z) = f(z), z C

, de unde c
n
(1)
n
= c
n
, n Z, ultima egalitate
rezult and din unicitatea dezvolt arii n serie Laurent. Acum din c
n
(1+(1)
n
) =
0 rezulta c a, c
2k
= 0, k Z.
Dac a f este par a, atunci f(z) = f(z), z C

. Folosind unicitatea
dezvolt arii n serie Laurent obt inem c a, c
n
(1)
n
= c
n
, n Z, de unde c
n
(1
(1)
n
) = 0, n Z. De aici rezult a ca, c
2k+1
= 0, k Z.
15.29. (a). Aratat i ca n discul D(0, 2) funct ia
f(z) =
1
sin z

1
z
+
2z
z
2

2
are numai singularitat i aparente.
(b). Deducet i coecient ii a
n
, n 0 ai dezvoltarii Laurent
1
sin z
=

n=
a
n
z
n
, z (0; , 2).
Rezolvare. (a). Evident 0, si sunt singularitat i izolate ale lui f n
D(0, 2).

Intruc at lim
z0
zf(z) = 0, lim
z
(z )f(z) = 0 si lim
z
(z + )f(z) = 0,
n baza teoremei lui Riemann, deducem c a f are n D(0, 2) doar singularit at i
izolate aparente.
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 351
(b). Din(a)deducemcaseriaLaurentalui f n coroana circulara (0; , 2)
are partea principal a nul a. T in and seama si de faptul c a lim
z0
f(z) = 0, pentru
z (0; , 2), obt inem ca
1
sin z
= f(z) +
1
z

2z
z
2

2
=

n=1
b
n
z
n
+
1
z
2
1
z
1
1
_

z
_
2
=
=

n=1
b
n
z
n
+
1
z
2
1
z

n=0
_

z
_
2n
.
15.30. Aratat i ca daca f este olomorfa pe D(0, 5/2), atunci seria Laurent
a funct iei f (z + 1/z) centrata n z = 0 converge n coroana (0; 1/2, 2).
Rezolvare. Pun andg(z)=z +1/z, z C

avemdear atatcag((0; 1/2, 2))


D(0, 5/2). Daca z = x+iy (0; 1/2, 2), atunci

z +
1
z

2
= x
2
+y
2
+
1
x
2
+y
2
+
2(x
2
y
2
)
x
2
+y
2
. Trec and n coordonate polare z = re
it
, r (1/2, 2), t [0, 2],
avem c a

z +
1
z

2
= r
2
+
1
r
2
+ 2 cos 2t.
Acum funct ia h(r) = r
2
+
1
r
2
+2 cos t
25
4
, r [1/2, 2], este strict descresc atoare
pe [1/2, 1] si strict cresc atoare pe [1, 2].

Intruc at h(1/2) = h(2) = 2(cos 2t 1),
avem c a h(r) < 2(cos 2t 1) 0, pentru orice r (1/2, 2), de unde concluzia
din enunt .
15.31. Dezvoltat i funct ia f(z) =
1
ln(1 +z)
n serie Laurent n coroana
circulara (0; 0, 1), determinand coecient ii a
1
, a
0
, a
1
si relat ia de recurent a
pentru calcularea coecientului general a
n
, n N

.
352 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Pentru [z[ < 1 avem ca
ln(1 +z) = z
z
2
2
+. . . +
(1)
n1
z
n
n
+. . . .
Deducem de aici c a z = 0 este pentru funct ia f pol de ordinul unu. Deci
f(z) =
1
ln(1 +z)
=
a
1
z
+a
0
+a
1
z +a
2
z
2
+. . . ,
de unde
1 =
_
z
z
2
2
+
z
3
3

z
4
4
+. . .
_
_
a
1
z
+a
0
+a
1
z +a
2
z
2
+. . .
_
.
Dup a efectuarea calculelor obt inem ca
1 = a
1
+
_
a
0

a
1
2
_
z +
_
a
1

a
0
2
+
a
1
3
_
z
2
+
+
_
a
2

a
1
2
+
a
0
3

a
1
4
_
z
3
+. . . ,
de unde a
1
= 1, a
0
=
1
2
, a
1
=
a
0
2

1
3
=
1
12
, a
2
=
a
1
2

a
0
3
+
1
4
=

1
24

1
6
+
1
4
=
1
24
.

In continuare avem c a
1 =
_

n=0
(1)
n
z
n+1
n + 1
__

n=0
a
n1
z
n1
_
=
=

n=0
n

k=0
(1)
k
z
k+1
k + 1
a
nk1
z
nk1
=
=

n=0
z
n
n

k=0
(1)
k
a
nk1
k + 1
=

n=0
b
n
z
n
unde b
n
=
n

k=0
(1)
k
a
nk1
k + 1
= 0, pentru orice n N

. De aici rezult a relat ia


de recurent a pentru calcularea coecientului general a
n
:
a
n1
+
n

k=1
(1)
k
a
nk1
k + 1
= 0, n N

.
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 353
15.32. Determinat i partea principala a funct iei f n punctul z = a, unde:
(a). f(z) =
1
(1 +z
2
)
2
, z = i; (b). f(z) =
1
sin
2
z
, z = n, n Z.
Rezolvare. (a). Deoarece polii lui f sunt i si i seria Laurent
+

n=
c
n
(z
i)
n
converge pentru orice z D

(i, 2)(i; 2, ). Din f(z) =


1
((z i)(z +i))
2
avem c a z = i este pentru f pol de ordinul doi. Deci c
n
= 0 pentru orice n Z
cu n 3. Evident c
2
= lim
zi
(zi)
2
f(z) = 1/4 si c
1
= lim
zi
((z i)
2
f(z))

=
i/4. Prin urmare partea principala a lui f n z = i este
1
4(z i)
2

i
4(z i)
.
(b). Evident polii lui f sunt punctele z = n, n Z, Deci seria Laurent
+

k=
c
k
(z n)
k
converge pentru orice z D

(n, ) (pentru orice n Z


xat). Din lim
zn
(z n)
2
f(z) = lim
zn
(z n)
2
sin
2
(z n)
= 1 rezulta ca z = n este,
pentru f, pol de ordinul doi si c
2
= 1.

In continuare avem c a
c
1
= lim
zn
_
(z n)
2
1
sin
2
z
_
=
= lim
zn
2(z n) sin
2
z (z n)
2
2 sin z cos z
sin
4
z
=
= 2 lim
zn
(z n) sin z
sin
2
z
lim
zn
sin z (z n) cos z
sin
2
z
=
= 2 lim
w0
w
(1)
n
sin w
(1)
n
lim
w0
sin w wcos w
sin
2
w
=
= 2 lim
w0
_
w
w
3
3!
+
w
5
5!
. . .
_
w
_
1
w
2
2!
+
w
4
4!
. . .
_
_
w
w
3
3!
+
w
5
5!
. . .
_
2
= 0.

In concluzie, partea principal a a lui f n z = n este


1
(z n)
2
.
354 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
15.33. Sa se dezvolte n serie Taylor sau Laurent funct ia
f(z) =
z
(z 2)(z 3)
, z C 2, 3
pe domneiul , unde:
(a). = D(0, 2); (b). = (0; 2, 3); (c). = (0; 3, ).
Rezolvare. Evident f(z) =
3
z 3

2
z 2
, z , 2, 3.
(a). Dac a [z[ < 2, atunci
f(z) =
1
1
z
2

1
1
z
3
=

n=0
_
z
2
_
n

n=0
_
z
3
_
n
.
(b). Pentru 2 < [z[ < 3, avem ca
f(z) =
1
1
z
3

2
z
1
1
2
z
=

n=0
_
z
3
_
n

2
z

n=0
_
2
z
_
n
.
(c).

In ne, dac a 3 < [z[, atunci
f(z) =
3
z
1
1
3
z

2
z
1
1
2
z
=
3
z

n=0
_
3
z
_
n

2
z

n=0
_
2
z
_
n
.
15.34. Determinat i natura punctelor singulare izolate si dezvoltarile Lau-
rent n punctele respective ale funct iilor:
(a). f(z) =
z
2
+ 1
z(z 1)
; (b). f(z) =
ln(z + 1)
z
2
.
Rezolvare. (a). Evident f H(C 0, 1), iar
lim
z0
f(z) = lim
z1
f(z) = .
Deci z = 0 si z = 1 sunt poli de ordinul 1 pentru f. Daca [z[ < 1 atunci
f(z) =
z 1
z

2
1 z
= 1
1
z
2

n=0
z
n
=
1
z
1 2

n=1
z
n
.
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 355

In cazul [z 1[ < 1 avem ca


f(z) =
2
z 1
+ 1
1
1 + (z 1)
=
2
z 1
+ 1

n=0
(1)
n
(z 1)
n
=
=
2
z 1

n=1
(1)
n
(z 1)
n
.

Intruc at lim
z
f(z) = 1, este singularitate aparent a pentru f. Dac a [z[ > 1,
atunci
f(z) =
z 1
z
+
2
z
_
1
1
z
_ = 1
1
z
+
2
z

n=0
_
1
z
_
n
=
= 1 +
1
z
+ 2
_
1
z
2
+
1
z
3
+
1
z
4
+. . .
_
.
(b). Determinarea principala a funct iei logaritm este olomorfa pe C
(, 0]. Prin urmare f H(C

(, 1]). Dac a z D

, atunci
f(z) =
1
z
2

n=1
(1)
n+1
z
n
n
=
1
z

1
2
+
z
3

z
2
4
+. . . +
(1)
n+1
z
n2
n
+. . . .
Deci z = 0 este pol de ordinul 1 pentru f.

Intruc at f nu este olomorf a pe
complementara unei mult imi compacte, nu este punct singular izolat pentru
f.
15.35. Fie f H(C

) astfel ncat [f(z)[


_
[z[ +
1
_
[z[
pentru z C

.
Aratat i ca f este constanta.
Rezolvare. Fie f(z) =

n=
c
n
z
n
, z C

seria Laurent a lui f. Din


c
n
=
1
2i
_
D(0,r)
f(z)
z
n+1
dz, r > 0, n Z
356 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
rezult a c a
[c
n
[
1
2
2r
1
r
n+1
sup
[z[=r
[f(z)[ <
1
r
n
_

r +
1

r
_
pentru orice n Z. Dac a n N

, atunci [c
n
[ lim
r
r + 1
r
n

r
= 0, iar daca
n Z N, atunci [c
n
[ lim
r0
r + 1
r
n

r
= lim
r0
r
n1/2
(r + 1) = 0. Prin urmare
c
n
= 0 pentru orice n Z

de unde concluzia din enunt .


15.36. Fie = C(12ki C : k Z) si f, g, h : C denite
respectiv prin:
f(z) =
z
(1 z)(e
z
1)
; g(z) =
z
(1 z)(e
z
1)
2
;
h(z) =
z
2
(1 z)(e
z
1)
3
.
(a). Aratat i ca z = 0 este pentru f punct singular aparent iar pentru g si
h pol de ordinul unu;
(b). Pentru ecare funct ie n parte sa se precizeze coroana circulara centrata
n zero pe care converge seria Laurent atasata;
(c).

In cazul funct iilor g si h sa se determine coecient ii c
1
, c
0
si c
1
.
Rezolvare. (a). Armat ia rezult a din lim
z0
f(z) = lim
z0
1
1 z
1
e
z
1
z
= 1,
lim
z0
zg(z) = 1 si lim
z0
zh(z) = 1.
(b). Din f, g, h H() deducem c a pentru ecare funct ie n parte seria
Laurent atasat a converge pe D

= D 0.
(c). Din (b) deducem ca pentru orice z C cu 0 < [z[ < 1 avem,
g(z) =
z(1 +z +z
2
+. . .)
_
z +
z
2
2!
+
z
3
3!
+. . .
_
2
=
1
z
1 +z +z
2
+. . .
1 +z +
7
12
z
2
+. . .
=
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 357
=
1
z
(1 +z +z
2
+. . .)
_
1 z +
5
12
z
2
+. . .
_
=
=
1
z
_
1 +
5
12
z
2
+. . .
_
=
1
z
+
5
12
z +. . .
si analog
h(z) =
z
2
(1 +z +z
2
+. . .)
_
z +
z
2
2!
+
z
3
3!
+. . .
_
3
=
1
z
1 +z +z
2
+. . .
_
1 +
z
2
+
z
2
6
+. . .
_
3
=
=
1
z
1 +z +z
2
+. . .
1 +
3
2
z +
5
4
z
2
+. . .
=
1
z
(1 +z +z
2
+. . .)
_
1
3
2
z +z
2
. . .
_
=
=
1
z
_
1
1
2
z +
1
2
z
2
+. . .
_
=
1
z

1
2
+
1
2
z +. . . .
15.37. (a). Dezvoltat i n serie Laurent n D

(0, r), 0 < r < 1 funct ia


f(z) =
z
(1 z) sin
2
z
;
(b). Calculat i coecientul lui z
1
si precizat i pentru ce valoare a lui r seria
Laurent atasata lui f converge pe D

(0, r) la f.
Rezolvare. Evident funct ia
f(z) =
z
(1 z) sin
2
z
este olomorfa pe C (1 k C [ k Z). Prin urmare seria Laurent
atasat a lui f pe D

(0, r) cu 0 < r < 1 converge la f pe D

= D 0. Din
lim
z0
zf(z) = lim
z0
1
(1 z)
_
sin z
z
_
2
= 1
358 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
avem c a 0 este pentru f pol de ordinul unu. Acum din
f(z) =
z(1 +z +z
2
+. . .)
_
z
z
3
3!
+
z
5
5!
. . .
_
2
=
1 +z +z
2
+. . .
z
_
1
1
3
z
2
+
2
45
z
4
. . .
_ =
=
1
z
(1 +z +z
2
+. . .)
_
1 +
z
2
3
+
z
4
15
+. . .
_
=
=
1
z
_
1 +z +
4
3
z
2
+
4
3
z
3
+
7
5
z
4
+. . .
_
=
=
1
z
+ 1 +
4
3
z +
4
3
z
2
+
7
5
z
3
+. . . , [z[ < 1
deducem ca 1 este coecientul lui z
1
.
15.38. Fie C. Aratat i ca:
(a). exp
_

2
_
z +
1
z
_
_
= a
0
+

n=1
a
n
_
z
n
+
1
z
n
_
, z ,= 0, unde
a
n
=
1

_
0
e
cos t
cos ntdt, n N;
(b). exp
_

2
_
z
1
z
_
_
= b
0
+

n=1
b
n
_
z
n
+
(1)
n
z
n
_
, z ,= 0, unde
b
n
=
1

_
0
cos(sin t nt)dt, n N.
Rezolvare. (a). Fie f : C

C, f(z) = exp
_

2
_
z +
1
z
_
_
, z ,= 0.

Intruc at f H(C

), f admite o reprezentare n seria Laurent n z = 0, adic a


f(z) = exp
_

2
_
z +
1
z
_
_
=

n=
a
n
z
n
, z ,= 0.
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 359
Pe de alt a parte, f(z) = f
_
1
z
_
=

n=
a
n
1
z
n
, z ,= 0 si din unicitatea repre-
zent arii avem c a a
n
= a
n
. Rezulta c a
f(z) = a
0
+

n=1
a
n
_
z
n
+
1
z
n
_
, z ,= 0
cu
a
n
=
1
2i
_
D(0,1)
f(z)
z
n+1
dz, n 0.
Avem ca
a
n
=
1
2i
2
_
0
exp
_

2
_
e
it
+e
it
_
_
ie
it
dt
e
i(n+1)t
=
=
1
2
2
_
0
exp(cos t)e
int
dt =
1
2
2
_
0
e
cos t
cos ntdt

i
2
2
_
0
e
cos t
sin ntdt =
1
2

e
cos t
cos ntdt

i
2

e
cos t
sin ntdt =
1

_
0
e
cos t
cos ntdt,
pentru c a h(t) = e
cos t
cos nt, t R este par a si periodica de perioad a 2, iar
g(t) = e
cos t
sin nt, t R este impar a si periodica de perioad a 2.

Intr-adev ar,
dac a = +i C, atunci
h(t) = cos(cos t) cos nt +i sin( cos t) cos nt, t R
si
g(t) = cos(cos t) sin nt +i sin( cos t) sin t, t R.
360 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Fie f : C

C, f(z) = exp
_

2
_
z
1
z
_
_
, z ,= 0. Din f H(C

)
avem c a f admite o reprezentare n serie Laurent n z = 0, adic a
f(z) = exp
_

2
_
z
1
z
_
_
=

n=
b
n
z
n
, z ,= 0.

Intruc at f(z) = f
_

1
z
_
=

n=
b
n
(1)
n
z
n
, z ,= 0, din unicitatea reprezent arii,
avem c a b
n
= (1)
n
b
n
. Rezult a c a
f(z) = b
0
+

n=1
b
n
_
z
n
+
(1)
n
z
n
_
, z ,= 0
cu
b
n
=
1
2i
_
D(0,1)
f(z)
z
n+1
dz =
1
2i
2
_
0
exp
_

2
_
e
it
e
it
_
_
ie
it
dt
e
i(n+1)t
=
=
1
2
2
_
0
exp(isin t)e
int
dt =
1
2

e
i(sin tnt)
dt =
=
1
2

(cos(sin t nt) +i sin(sin t nt)) dt =


=
1
2

cos(nt sin t)dt +


i
2

sin(sin t nt)dt =
=
1

_
0
cos(nt sin t)dt
pentru ca h(t) = cos(nt sin t), t R este para si periodic a de perioada
2, iar g(t) = sin(sin t nt), t R este impara si periodic a de perioad a 2.

Intr-adev ar, n acest caz dac a = +i C, atunci


h(t) = cos(nt sin t i sin t) = cos(nt sin t)ch ( sin t)+
Singularit at i izolate pentru funct ii olomorfe 361
+i sin(nt sin t)sh ( sin t), t R
si
g(t) = sin(sin t nt +i sin t) = sin(sin t nt)ch ( sin t)+
+i cos(sin t nt)sh ( sin t), t R.
15.39. (a). Determinat i cea mai mare mult ime deschisa G C pe care
seria de funct ii

n=0
(1)
n
z +n
are ca suma o funct ie olomorfa g.
(b). Calculat i
_
D(0,1/2)
g(z)dz si precizat i daca g este primitivabila pe G.
Rezolvare. (a). Punem M := 0, 1, 2, . . . = Z N

si arat am c a
G = C M.

Intr-adev ar, pentru orice z G avem c a
s
2n1
(z) =
2n1

k=0
(1)
k
z +k
=
n1

k=0
_
1
z + 2k

1
z + 2k + 1
_
=
=
n1

k=0
1
(z + 2k)(z + 2k + 1)
=:
n1

k=0
h
k
(z).
Pentru [z[ R < , z G si k N

cu proprietatea k n
0
= n
0
(R)
avem c a
2k [z[ [z + 2k[ si 2k [z[ < 2k + 1 [z[ < [z + 2k + 1[
de unde
[h
k
(z)[
1
(2k [z[)
2

1
(2k R)
2
=
1
4k
2
1
(1 R/2k)
2

1
2k
2
.
362 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

In baza criteriului lui Weierstrass rezulta c a seria

k=0
h
k
converge uniform pe
G D(0, R) ceea ce este echivalent cu faptul c a sirul (s
2n1
)
nN
converge
uniform pe GD(0, R).

Intruc at g
n
(z) =
(1)
n
z +n
0 pentru orice z G, din
egalitatea
s
2n
(z) = s
2n1
(z) +g
2n
(z), z G
avem c a (s
2n
)
nN
converge uniform pe GD(0, R). Din cele de mai sus rezulta
c a seria de funct ii olomorfe

n=0
g
n
converge uniform pe G D(0, R).

In baza
criteriului de olomore al lui Weierstrass obt inem ca g :=

n=0
g
n
este olomorf a
pe G. Fie k un punct xat n M. Ca mai sus se poate ar ata c a

n=0
n=k
g
n
nu este
olomorf a n k. Dac a g ar olomorfa n k, atunci din g

n=0
n=k
g
n
= g
k
, am
avea ca g
k
ar olomorf a n k care este n contradict ie cu faptul c a g
k
are n
k un pol de ordin unu.
(b). Pentru n N

, g
n
H(0, 3/4), de unde
_
D(0,1/2)
g
n
(z)dz = 0. Avem
c a
_
D(0,1/2)
g(z)dz =

n=0
_
D(0,1/2)
(1)
n
z +n
dz =
_
D(0,1/2)
dz
z
= 2i.
Integrala precedent a ind nenula funct ia g nu este primitivabil a pe G.
16 Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche
16.1. Fie C o mult ime deschisa, a si f H( a). Fie R > 0
astfel ncat D

(a, R) .
(a). Aratat i ca integrala
Rez (f, a) :=
1
2i
_
D(a,r)
f(z)dz
este independenta de r (0, R).
Numarul Rez (f, a) se numeste reziduul funct iei f n punctul a.
(b). Aratat i ca daca dezvoltarea n serie Laurent a lui f este
f(z) =

n=
a
n
(z a)
n
, z D

(a, R),
atunci Rez (f, a) = a
1
.
(c). Aratat i ca, daca a este punct singular aparent pentru funct ia f, atunci
Rez (f, a) = 0.
(d). Aratat i ca, daca a este pol de ordinul m N

pentru funct ia f, atunci


Rez (f, a) =
1
(m1)!
lim
za
((z a)
m
f(z))
(m1)
.
Deducet i n particular, ca daca a este pol simplu (de ordinul unu), atunci
Rez (f, a) = lim
za
(z a)f(z).
364 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(e). Aratat i ca Rez (f, a) este unicul numar complex b cu proprietatea ca
funct ia D

(a, R) z f(z)
b
z a
C este primitivabila pe
D

(a, R).
Rezolvare. (a). Denim funct ia g(z) = (z a)f(z), z a. Pentru
orice r (0, R) notam
r
= D(a, r) si avem,
_

r
f(z)dz =
2
_
0
f(a +re
it
)rie
it
dt = i
2
_
0
g(a +re
it
)dt.
Din formula de derivare a integralelor cu parametru (pentru funct ii reale)
deducem ca
d
dr
_
_
_

r
f(z)dz
_
_
= i
2
_
0
g
t
(a +re
it
)e
it
dt =
=
1
r
2
_
0
g
t
(a +re
it
)ire
it
dt =
1
r
2
_
0
(g
r
)
t
(t)dt =
1
r
(g(a +r) g(a +r)) = 0.
De aici deducem c a integrala
1
2i
_

r
f(z)dz este constanta ca funct ie de r pe
intervalul (0, R).
(b).

Intruc at
_

r
(z a)
n
dz =
_

_
2i , n = 1
0 , n ,= 1,
avem c a
_

r
f(z)dz =

n=
a
n
_

r
(z a)
n
dz = 2ia
1
.
(c). Armat ia din enunt , rezult a din (b) si din faptul c a daca a este
singularitate eliminabil a, atunci seria Laurent a lui f pe D

(a, R) are partea


principl a nula.
(d). Dac a a este pol de ordinul m N

pentru f, atunci seria Laurent a


Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 365
lui f pe D

(a, R) este
f(z) =
a
m
(z a)
m
+. . . +
a
1
z a
+

n=0
a
n
(z a)
n
, z D

(a, R).
Deci, pentru orice z D

(a, R),
(z a)
m
f(z) = a
m
+a
m+1
(z a) +. . . +a
1
(z a)
m1
+
+a
0
(z a)
m
+a
1
(z a)
m+1
+. . . +a
n
(z a)
m+n
+. . . .
Deriv and (termen cu termen) de m1 ori identitatea de mai sus obt inem c a
a
1
= Rez (f, a) =
1
(m1)!
lim
za
((z a)
m
f(z))
(m1)
.
(e). Dac a b = Rez (f, a), atunci funct ia
f(z)
b
z a
=

n=
n=1
a
n
(z a)
n
, z D

(a, R)
este primitivabil a pe D

(a, R), o primitiv a a sa ind funct ia


F(z) =

n=
n=1
a
n
n + 1
(z a)
n+1
, z D

(a, R).
Reciproc, dac a b
0
C are proprietatea ca f(z)
b
0
z a
este primitivabil a
pe D

(a, R), atunci exist a g H(D

(a, R)) astfel nc at g


t
(z) = f(z)
b
0
z a
,
z D

(a, R). Atunci pentru orice r (0, R) avem ca


0 =
_
D(a,r)
g
t
(z)dz =
_
D(a,r)
f(z)dz
_
D(a,r)
b
0
z a
dz =
=
_
D(a,r)
f(z)dz 2ib
0
,
366 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
de unde deducem c a b
0
= Rez (f, a).
16.2. Fie C o mult ime deschisa cu proprietatea ca exista R > 0 astfel
ncat (0; R, ) si f H().
(a). Aratat i ca integrala
Rez (f, ) :=
1
2i
_
D(0,r)
f(z)dz
este independenta de r (R, ).
Numarul Rez (f, ) se numeste reziduul funct iei f n punctul .
(b). Presupunand ca exista (n C) f() := lim
z
f(z), aratat i ca
Rez (f, ) = lim
z
z(f() f(z)).
(c). Punand g(z) =
1
z
2
f
_
1
z
_
, [z[ < 1/R, aratat i ca
Rez (f, ) = Rez (g, 0).
Rezolvare. (a). Consider am h(z) = zf(z), z (0; R, ) si
r
=
D(0, r) pentru orice r (R, ). Avem ca
d
dr
_
_
_

r
f(z)dz
_
_
=
d
dr
_
_
2
_
0
f(re
it
)rie
it
dt
_
_
=
=
d
dr
2
_
0
ih(re
it
)dt = i
2
_
0
h
t
(re
it
)e
it
dt =
=
1
r
2
_
0
(h
r
)
t
(t)dt =
1
r
(h
r
)(t)

2
0
=
1
r
(h(r) h(r)) = 0,
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 367
de unde deducem c a integrala
1
2i
_

r
f(z)dz este constant a ca funct ie de r
pe intervalul (R, ).
(c). Evident Rez (g, 0) =
1
2i
_
D(0,1/r)
1
z
2
f
_
1
z
_
dz =
=
1
2i
2
_
0
r
2
e
2it
f
_
r
e
it
_
1
r
ie
it
dt =
1
2i
2
_
0
ri
e
it
f
_
r
e
it
_
dt =
=
t=2s

1
2i
2
_
0
ire
is
f(re
is
)ds =
1
2i
_
D(0,r)
f(z)dz = Rez (f, ).
(b). Consider and funct ia h
0
: D(0, 1/R) C denit a prin
h
0
(z) =
_

_
f
_
1
z
_
, z ,= 0
f() , z = 0,
observ am c a lim
z
z(f() f(z)) = lim
z0
f() f(1/z)
z
=
= lim
z0
h
0
(z) h
0
(0)
z 0
= h
t
0
(0) =
1
2i
_
D(0,1/r)
h
0
(z)
z
2
dz =
=
1
2i
_
D(0,1/r)
1
z
2
f
_
1
z
_
dz = Rez (g, 0) = Rez (f, ).
Versiunea omologica a teoremei reziduurilor. Fie C o mult ime
deschisa si E o mult ime discreta. Fie un drum nul omolog n , astfel
ncat R() E = . Atunci:
(a). Mult imea a E : n(, a) ,= 0 este nita;
(b). Pentru orice f H( E),
_

f(z)dz = 2i

aE
n(, a)Rez (f, a).
368 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
16.3. (a). Fie C o mult ime deschisa, a si g, h H() astfel
ncat g(a) ,= 0, h(a) = 0 si h
t
(a) ,= 0. Aratat i ca z = a este un pol de ordinul
unu pentru funct ia f := g/h si
Rez (f, a) =
g(a)
h
t
(a)
.
(b). Aratat i ca daca f H(C a
1
, a
2
, . . . , a
n
) cu a
k
,= a
m
, k, m =
1, 2, . . . , n, k ,= m, atunci
Rez (f, ) +
n

k=1
Rez (f, a
k
) = 0.
Rezolvare. (a). Alegem r > 0 sucient de mic astfel ncat D(a, r) ,
h(z) = (z a)h
1
(z), z D(a, r) cu h
1
H(D(a, r)) si h
1
(z) ,= 0 pentru orice
z D(a, r). Rezult a c a
f(z) =
1
z a
g(z)
h
1
(z)
, z D

(a, r)
cu g/h
1
H(D(a, r)). De aici deducem ca z = a este pentru f pol de ordinul
unu. Evident
Rez (f, a) = lim
za
(z a)f(z) = lim
za
g(z)
h(z) h(a)
z a
=
g(a)
h
t
(a)
.
(b). Fie r > [a
j
[, j = 1, 2, . . . , n. Aplic and teorema reziduurilor pentru
= D(0, r), deoarece n(, a
k
) = 1 pentru orice k = 1, 2, . . . , n, obt inem ca
n

k=1
Rez (f, a
k
)=
n

k=1
n(, a
k
)Rez (f, a
k
)=
1
2i
_

f(z)dz =Rez (f, ).


Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 369
16.4. Aratat i ca daca o funct ie rat ionala f este derivata altei funct ii
rat ionale g, atunci toate reziduurile lui f sunt egale cu zero.
Rezolvare. Din g
t
= f deducem c a f are aceeasi poli ca g, ordinul polului
lui f ind cu 1 mai mare dec at ordinul polului lui g. Fie a C un pol al lui
g. Alegem r > 0 astfel ncat D(a, 2r) s a nu cont in a alt i poli ai lui g diferit i de
a. Atunci
Rez (f, a) =
1
2i
_
D(a,r)
f(z)dz =
1
2i
2
_
0
g
t
(a +re
it
)rie
it
dt =
=
1
2i
g(a +re
it
)

2
0
=
1
2i
(g(a +r) g(a +r)) = 0.
Dac a a
1
, a
2
, . . . , a
m
C este mult imea polilor lui g din C, atunci
Rez (f, ) =
m

k=1
Rez (f, a
k
) = 0.
16.5. Fie f(z) =
z
n
e
1/z
z + 1
, z C 0, 1. Calculat i:
Rez (f, 0), Rez (f, 1) si Rez (f, ).
Rezolvare. Scriind f(z) =
g(z)
h(z)
, z C 0, 1, unde g(z) = z
n
e
1/z
,
z ,= 0, h(z) = z + 1, z C, conform exercit iului precedent avem ca
Rez (f, 1) =
g(1)
h
t
(1)
= (1)
n
/e.
Pentru z D

avem c a
f(z) =
z
n
e
1/z
z + 1
= z
n
_
1 +
1
1!
1
z
+
1
2!
1
z
2
+. . .
_
_
1z +z
2
z
3
+. . .
_
.
370 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Coecientul lui 1/z din aceasta dezvoltarea este
1
(n + 1)!

1
(n + 2)!
+
1
(n + 3)!

1
(n + 4)!
+. . . .
Prin urmare Rez (f, 0) = (1)
n+1
_
1
e

n

k=0
(1)
k
k!
_
.

In continuare, pentru z D

avem c a

1
z
2
f
_
1
z
_
=
1
z
n+2
e
z
1 +
1
z

1
z
n+1
e
z
1 +z
=
=
1
z
n+1
_
1 +
z
1!
+
z
2
2!
+. . .
_
_
1 z +z
2
z
3
+. . .
_
.
Coecientul lui 1/z din aceasta dezvoltare este
Rez (f, ) =
n

k=0
(1)
nk
k!
= (1)
n+1
n

k=0
(1)
k
k!
.
16.6. (a). Fie C o mult ime deschisa si a . Aratat i ca daca
g H(), f H( a), iar a este pol de ordinul unu pentru f, atunci
Rez (fg, a) = g(a)Rez (f, a).
(b). Folosind (a), aratat i ca daca C este un domeniu, a
1
, a
2
, . . . , a
m

, g H(), f H( a
1
, a
2
, . . . , a
m
), iar a
k
, k = 1, 2, . . . , m sunt poli
simpli pentru f, atunci
1
2i
_

f(z)g(z)dz =
m

k=1
n(, a
k
)g(a
k
)Rez (f, a
k
),
unde este un drum nchis part ial neted si omolog cu zero n si
a
1
, a
2
, . . . , a
m
R() = , iar n(, a
k
) este indexul lui n a
k
, k = 1, 2, ..., m.
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 371
Rezolvare. (a). Fie R > 0 astfel nc at D

(a, R) a.

Intruc at a
este pol de ordinul unu pentru f, dezvoltarea n seria Laurent n D

(a, R) a
lui f este de forma
f(z) =
c
1
z a
+

n=0
c
n
(z a)
n
=
c
1
z a
+h(z), z D

(a, R).
Acum, deoarece gh H(D(a, R)), avem ca
Rez (fg, a) =
1
2i
_
D(a,r)
f(z)g(z)dz =
1
2i
_
D(a,r)
c
1
g(z)
z a
dz+
+
1
2i
_
D(a,r)
g(z)h(z)dz = c
1
g(a) + 0 = g(a)Rez (f, a).
(b). Aplic and versiunea omologic a a teoremei reziduurilor funct iei fg si
t in and seama de rezultatul de la (a) avem c a
1
2i
_

f(z)g(z)dz =
m

k=1
n(, a
k
)Rez (fg, a
k
) =
m

k=1
n(, a
k
)g(a
k
)Rez (f, a
k
).
16.7. Calculat i
_

f(z)dz, unde:
(a). f(z) =
1
z
2
+ 1
, z ,= i; (t) = 2[cos2t[e
it
, t [0, 2];
(b). f(z) =
1
z
2
+
2
, z ,= i; (t) =
_

_
te
it
, t [0, 2]
4 t , t [2, 4].
Rezolvare. (a). Punctele singulare ale lui f sunt punctele z = i si ecare
din ele este nconjurat o singura data de grumul . Deci n(, i) = n(, i) = 1.

In baza teoremei reziduurilor,


_

f(z)dz = 2i(Rez (f, i) + Rez (f, i)) = 0.


372 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Punctele singulare ale lui f sunt punctele z = i, nsa numai i se
a a n interiorul drumului .

Intruc at n(, i) = 1, cu teorema reziduurilor
_

f(z)dz = 2iRez (f, i) = 1.


16.8. Calculat i integralele:
(a).
_
D(0,1)
1
z
sin
1
z
dz; (b).
_
D(0,2)
ch
1
z
(z 3)(z
3
1)
dz;
(c).
_
D(0,1)
z
2
sin
1
z
dz; (d).
_
D(0,1)
ctg zdz;
(e).
_

ze
1/z
(z
2
1)
2
(z
2
+i)
dz, unde este elipsa 2x
3
+ 3y
2
= 6.
Rezolvare. (a). Pun and f(z)=
1
z
sin
1
z
, z ,=0 avem ca f H(C

) si
f(z) =
1
z
_
1
z

1
3!z
3
+
1
5!z
5

1
7!z
7
+. . .
_
z ,= 0.
Prin urmare z = 0 este punct singular esent ial pentru f si Rez (f, 0) = 0.

In
concluzie
_
D(0,1)
1
z
sin
1
z
= 0.
(b). Pun and f(z) =
ch
1
z
(z 3)(z
3
1)
avem c a
f H
_
C
_
0, 3, 1,
1 i

3
2
__
. Evident
_
0, 3, 1,
1

3
2
_
D(0, 2).
Reamintim ca daca funct ia f are un num ar nit de puncte singulare izolate,
atunci suma reziduurilor acestor funct ii relative la toate punctele singulare
(inclusiv punctul de la innit) este nul a. Prin urmare
_
D(0,2)
f(z)dz = 2iRez (f, ) = 2iRez (h, 0),
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 373
unde h(z) =
1
z
2
f
_
1
z
_
=
z
2
chz
(z
3
1)(1 3z)
, [z[ <
1
3
.

Intruc at h H(D(0, 1/3)), Rez (h, 0) = 0.



In nal avem c a
_
D(0,2)
ch
1
z
(z 3)(z
3
1)
dz = 0.
(c). Pentru orice z ,= 0 avem c a
f(z) = z
2
sin
1
z
= z
2
_
1
z

1
3!z
3
+
1
5!z
5

1
7!z
7
+. . .
_
=
= z
1
3!
1
z
+
1
5!
1
z
3

1
7!
1
z
5
+. . . .
Deci
_
D(0,1)
z
2
sin
1
z
dz = 2iRez (f, 0) =
2i
3!
=
i
3
.
(d). Funct ia f(z)=ctg z =
cos z
sin z
este olomorf a pe Cn C : n Z.

Intruc at z = 0 este singurul punct singular al lui f care apart ine discului
D(0, 1), avem ca
_
D(0,1)
ctg zdz = 2iRez (f, 0) = 2i
cos 0
cos 0
= 2i.
(e). Funct ia f(z) =
ze
1/z
(z
2
1)
2
(z
2
+i)
este olomorf a pe C
_
0, 1,
1 i

2
_
.
Deoarece punctele singulare izolate 0, 1,
1 i

2
ale lui f se a a n interiorul
elipsei
x
2
3
+
y
2
2
= 1, ca la punctul (b),
_

f(z)dz = 2iRez (f, ) = 2iRez (h, 0),


unde h(z) =
1
z
2
f
_
1
z
_
=
iz
3
e
z
(z
2
1)
2
(z
2
i)
, [z[ < 1.
374 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

Intruc at h H(D), Rez (h, 0) = 0.



In concluzie
_

ze
1/z
(z
2
1)
2
(z
2
+i)
dz = 0.
16.9. Calculat i
_
D(0,2)
1
z
2
sin
1
(z 1)
2
dz.
Rezolvare. Funct ia f(z) =
1
z
2
sin
1
(z 1)
2
este olomorfa pe C 0, 1.

Intruc at 0, 1 D(0, 2), avem ca


_
D(0,2)
f(z)dz = 2i(Rez (f, 0) + Rez (f, 1)).
Funct ia h(z) =
1
z
2
f
_
1
z
_
= sin
_
z
1 z
_
2
ind olomorf a pe C 1,
Rez (h, 0) = 0. Acum din Rez (f, ) = Rez (h, 0) = 0 si Rez (f, 0)+
+Rez (f, 1)+Rez (f, ) = 0 rezult a ca
_
D(0,2)
1
z
2
sin
1
(z 1)
2
dz = 2iRez (f, ) = 0.
16.10. Fie m si n numere naturale. Aratat i ca
1
2i
_
D(0,1)
(z
2
1)
m
z
m+n+1
dz =
_

_
(1)
k
C
k
n+2k
, m = n + 2k, k 0
0 , m ,= n + 2k, k 0.
Rezolvare. Fie f : C

C denit a prin
f(z) =
(z
2
1)
m
z
m+n+1
, z C

.
Evident f H(C

) si are pe z = 0 pol de ordinul m + n + 1. Cu teorema


reziduurilor, ntrucat n(D(0, 1), 0) = 1, avem c a
1
2i
_
D(0,1)
(z
2
1)
m
z
m+n+1
dz = Rez (f, 0)n(D(0, 1), 0) = Rez (f, 0) =
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 375
=
1
(m +n)!
lim
z0
(z
m+n+1
f(z))
(m+n)
=
1
(m +n)!
lim
z0
_
(z
2
1)
m
_
(m+n)
=
=
1
(m +n)!
lim
z0
_
m

k=0
(1)
k
C
k
m
z
2(mk)
_
(m+n)
=
=
1
(m +n)!
m

k=0
(1)
k
C
k
m
lim
z0
(z
2m2k
)
(m+n)
.
Deoarece pentru p, q N avem c a
(z
p
)
(q)
=
_

_
p!
(p q)!
z
pq
, q p
0 , p < q,
rezult a c a
lim
z0
(z
2m2k
)
(m+n)
=
_

_
(m +n)! , 2(mk) = m +n
0 , 2(mk) ,= m +n.
Prin urmare singurul termen nenul al sumei anterioare se obt ine pentru m =
2k +n; deci
Rez (f, 0) =
1
(m +n)!
(1)
k
C
k
n+2k
(m +n)! = (1)
k
C
k
n+2k
.
16.11. Fie f o funct ie ntreaga, r > 0 si a, b D(0, r).
(a). Calculat i integrala
_
D(0,r)
f(z)
(z a)(z b)
dz.
(b). Demonstrat i teorema lui Liouville folosind rezultatul de la (a).
Rezolvare. (a). Din a, b D(0, r) avem ca
n(D(0, r), a) = n(D(0, r), b) = 1.
376 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Dac a a ,= b atunci consideram g : C a, b C denit a prin
g(z) =
f(z)
(z a)(z b)
, z C a, b,
iar daca a = b atunci consideram h : C a C denit a prin
h(z) =
f(z)
(z a)
2
, z C a.
Evident Rez (g, a) =
f(a)
a b
; Rez (g, b) =
f(b)
b a
si Rez (h, a) = f
t
(a).
Cu teorema reziduurilor avem c a
_
D(0,r)
f(z)
(z a)(z b)
dz =
_

_
2i
a b
(f(a) f(b)) , a ,= b
2if
t
(a) , a = b.
(b). Fie f H(C) m arginita. Deci exista M > 0 astfel ncat [f(z)[ M
pentru orice z C. Presupunem c a exist a a, b C cu f(a) ,= f(b). Atunci,
aleg and r > 0 astfel nc at a, b D(0, r) avem ca
0 < 2

f(a) f(b)
a b

_
D(0,r)
f(z)
(z a)(z b)
dz

2r sup
[z[=r

f(z)
(z a)(z b)

2rM sup
[z[=r
1
[z a[[z b[

2rM
(r [a[)(r [b[)
,
ntruc at [[z[ [a[[ [z a[ si [[z[ [b[[ [z b[. Prin urmare
0 < [f(a) f(b)[
Mr[a b[
(r [a[)(r [b[)
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 377
pentru orice r > 0 cu [a[ < r si [b[ < r. F acand r rezult a 0 < [f(a)
f(b)[ = 0, care este o contradict ie. Deci f(a) = f(b) pentru orice a, b C,
care arata c a f este constant a.
16.12. Fie f o funct ie olomorfa pe o vecinatate deschisa a discului unitate
nchis D.
(a). Aratat i ca:
(1 [z[
2
)f(z) =
1
2i
_
D
f(w)
1 zw
w z
dw, [z[ < 1.
(b). Din (a) deducet i ca:
(1 [z[
2
)[f(z)[
1
2
2
_
0
[f(e
it
)[dt, [z[ < 1.
Rezolvare. (a). Fie z xat n D si C si deschis a astfel nc at D
si f H(). Atunci funct ia g : z C denit a prin
g(w) = f(w)
1 zw
w z
, w z
este olomorfa pe z si are ca pol simplu pe z. Prin urmare
Rez (g, z) = lim
wz
(w z)g(w) = lim
wz
f(w)(1 zw) = (1 [z[
2
)f(z).
Evident din z D rezult a ca n(D, z) = 1. Cu teorema reziduurilor obt inem
c a
1
2i
_
D
f(w)
1 zw
w z
dw = n(D, z)Rez (g, z) = (1 [z[
2
)f(z).
(b). Presupunem ca [z[ < 1. Din (a) avem c a
(1 [z[
2
)[f(z)[ =
1
2

2
_
0
f(e
it
)
1 ze
it
e
it
z
ir
it
dt

378 Traian Ceausu, Nicolae Suciu

1
2
2
_
0
[f(e
it
)[

1 ze
it
e
it
z

dt =
1
2
2
_
0
[f(e
it
)[dt,
ntruc at

1 ze
it
e
it
z

= [e
it
[

e
it
z
e
it
z

e
it
z
e
it
z

= 1.
16.13. Principiul variat iei argumentului. Fie C un domeniu si
f /() neidentic nula. Fie un drum part ial neted nul omolog n , astfel
ncat f n-are poli si nici zerouri pe suportul lui . Aratat i ca
1
2i
_

f
t
(z)
f(z)
dz =

aZ(f)P(f)
n(, a)ord
a
(f).
Altfel spus, integrala
1
2i
_

f
t
(z)
f(z)
dz reprezinta diferent a dintre numarul zerourilor
si numarul polilor funct iei f, situat i n interiorul lui , ecare cu multiplicitatea
respectiva.
Rezolvare. Fie a E := Z(f) P(f).

Intruc at E este nit a, exist a
r > 0 astfel ncat D(a, r) E, iar pe D

(a, r) funct ia f are urmatoarea


reprezentare
f(z) = (z a)
k
g(z), z D

(a, r),
unde k = ord
a
(f), iar g H(D(a, r)) cu g(z) ,= 0 pentru orice z D(a, r).
Prin urmare
f
t
(z)
f(z)
=
k
z a
+
g
t
(z)
g(z)
, z D

(a, r)
cu g
t
/g olomorf a pe D(a, r). Deci z = a este pol de ordinul unu pentru funct ia
f
t
/f si
Rez (f
t
/f, a) = k = ord
a
(f).
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 379

In continuare cu teorema reziduurilor avem c a


1
2i
_

f
t
(z)
f(z)
dz =

aE
n(, a)Rez (f
t
/f, a) =

aE
n(, a)ord
a
(f).
16.14. Teorema lui Rouche. Fie C un domeniu, f, g H() si
un drum part ial neted nchis nul omolog n astfel ncat [f(z)[ > [g(z)[ pentru
orice z R(). Aratat i ca

aZ(f+g)
n(, a)ord
a
(f +g) =

aZ(f)
n(, a)ord
a
(f).
Altfel spus, n condit iile din enunt , f si f +g au aceleasi numar de radacini.
Demonstrat ie. Funct ia F : [0, 1] Z
F(t) =
1
2i
_

(f +tg)
t
(z)
(f +tg)(z)
dz, t [0, 1]
este bine denit a si ia valori ntregi.

In plus, F ind continu a, este constant a.
Din F(0) = F(1) si din principiul variat iei argumentului rezulta ca
F(0) =
1
2i
_

f
t
(z)
f(z)
dz =

aZ(f)
n(, a)ord
a
(f)
F(1) =
1
2i
_

(f +g)
t
(z)
(f +g)(z)
dz =

aZ(f+g)
n(, a)ord
a
(f +g),
de unde deducem formula propus a n enunt .
16.15. Fie C un domeniu si f H() o funct ie neconstanta. Aratat i
ca pentru orice a exista k N

, U o vecinatate deschisa a lui a si


V o vecinatate deschisa a lui f(a) astfel ncat: pentru orice w V f(a),
mult imea z U : f(z) = w are exact k elemente.
380 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Deoarece f este neconstant a, n baza principiului prelungirii
analitice exista r > 0 astfel ncat D(a, r) , iar pentru orice z D(a, r),
z ,= a avem f(z) ,= f(a) si f
t
(z) ,= 0. Fie V componenta conexa a mult imii
C f(C(a, r)), care cont ine pe f(a). Pentru ecare w V , integrala
F(w) =
1
2i
_
D(a,r)
f
t
(z)
f(z) w
dz =
1
2i
_
D(a,r)
(f(z) w)
t
f(z) w
dz
exist a si conform principiului variat iei argumentului ea reprezint a diferent a
dintre num arul zerourilor si num arul polilor funct iei f w (ca funct ie de z),
situat i n D(a, r), ecare zerou sau pol cu multiplicitatea respectiva. Funct ia
f w ind olomorf a nu are poli. Prin urmare F(w) = card (z D(a, r) :
f(z) = w) N. Funct ia F : V N ind continu a (ca integral a cu
parametru) este constanta. Evident F(f(a)) > 0. Concluzia ceruta se obt ine
lu and U = D(a, r) si k = F(f(a)) = ord
a
(f f(a)). Ret inem ca f : U V
este o surject ie olomorf a.
16.16. Fie C un domeniu, a si f H(). Aratat i ca f
t
(a) ,= 0
daca si numai daca f este injectiva ntr-o vecinatate deschisa U a lui a.
Rezolvare. Fie U, V si k ca n exercit iul precedent. Evident f
t
(a) ,= 0 este
echivalent a cu ord
a
(f f(a)) = k = 1. Pe de alta parte, deoarece f : U V
este surjectiva, f : U V injectiv a este echivalent a cu f : U V bijectiv a.
Altfel spus, pentru orice w V , mult imea z U : f(z) = w are un singur
element, ceea ce este echivalent cu k = 1.
16.17. Principiul aplicat iei deschise. Fie C un domeniu si f
H() neconstanta. Aratat i ca f este o aplicat ie deschisa.
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 381
Rezolvare. Fie G o mult ime deschis a nevida. Conform exercit iului
16.15 pentru orice a G exist a U
a
G o vecinatate deschis a a lui a si V
f(a)
o vecin atate deschis a a lui f(a) astfel nc at f(U
a
) = V
f(a)
. Deci
f(G) = f
_
_
aG
U
a
_
=
_
aG
f(U
a
) =
_
ag
V
f(a)
este deschisa deoarece este o reuniune de mult imi deschise.
16.18. Teorema de inversare locala. Fie C o mult ime deschisa,
f H() si a astfel ncat f
t
(a) ,= 0. Aratat i ca exista U o vecinatate
deschisa a lui a si V o vecinatate deschisa a lui f(a), astfel ncat f : U V
este o biject ie olomorfa cu f
1
olomorfa pe V .
Rezolvare. Not am cu
a
componenta conex a a lui care cont ine pe
a. Din rezolvarea exercit iului 16.16, deoarece f
t
(a) ,= 0, deducem ca exist a
U
a
o vecin atate deschisa a lui a si V o vecinatate deschis a a lui f(a)
astfel nc at f : U V este o biject ie olomorf a.

Intruc at f
t
este continu a, iar
f
t
(a) ,= 0, putem alege pe U astfel ncat f
t
(z) ,= 0 pentru orice z U. Din
principiul aplicat iei deschise aplicat lui f :
a
C deducem ca f
1
: V U
este continua, deoarece pentru orice G U
a
, G deschis a, (f
1
)
1
(G) =
f(G) este deschisa. Olomora lui f
1
pe V rezult a din teorema de derivare a
funct iei inverse.
16.19. Versiunea tare a principiului maximului modulului. Fie
C un domeniu si f H(). Aratat i ca daca exista a astfel ncat
[f(a)[ [f(z)[, pentru orice z , atunci f este constanta.
Rezolvare. Cazul f(a) = 0 ind banal, presupunem ca f(a) ,= 0. Presupunem
382 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
c a f nu este constant a. Din principiul aplicat iei deschise deducem ca f()
este un domeniu. Deci f() este o vecin atate deschis a a lui f(a). Prin urmare
exist a r > 0 astfel nc at D(f(a), r) f(). Din

_
1 +
r
2[f(a)[
_
f(a) f(a)

< r
avem ca
_
1 +
r
2[f(a)[
_
f(a) D(f(a), r) f(). Deci exista z astfel
ncat f(z) =
_
1 +
r
2[f(a)[
_
f(a), de unde contradict ia
[f(z)[ =
_
1 +
r
2[f(a)[
_
[f(a)[ = [f(a)[ +
r
2
> [f(a)[.
16.20. Fie C o mult ime deschisa si f : C o funct ie univalenta
(olomorfa si injectiva). Aratat i ca f : f() este o biject ie olomorfa cu
f
1
olomorfa pe f().
Rezolvare. Reamintim c a orice mult ime deschis a din plan este reuniune
cel mult num arabila de domenii disjuncte dou a cate doua. Deci =

n

n
,

n
domeniu,
n

m
= pentru n ,= m. Punem f
n
= f[

n
si observam
c a f : f() este o biject ie olomorf a cu f
1
olomorf a pe f() daca si
numai dac a f
n
:
n
f
n
(
n
) este o biject ie olomorf a cu (f
n
)
1
olomorf a
pe f(
n
) pentru orice n N. Evident f() =

n
f(
n
), f(
n
) domeniu si
f(
n
) f(
m
) = pentru n ,= m. Acum, ca n teorema de inversare locala se
arat a c a f
n
:
n
f
n
(
n
) este o biject ie olomorf a cu (f
n
)
1
H(f
n
(
n
)).
16.21. Fie C o mult ime deschisa si f : f() un izomorsm
analitic. Aratat i ca pentru orice b f() exista o vecinatate V f() a lui
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 383
b, astfel ncat
f
1
(w) =
1
2i
_
D(a,r)
zf
t
(z)
f(z) w
dz, w V,
unde a = f
1
(b) si D(a, r) . Deducet i apoi ca
(f
1
)
t
(w) =
1
2i
_
D(a,r)
zf
t
(z)
(f(z) w)
2
dz, w V.
Rezolvare. Fie b f(), a cu f(a) = b si r > 0 astfel nc at
D(a, r) . Atunci V = f(D(a, r)) este o vecin atate deschis a a lui b n f().
Fie w V . Din f injectiv a rezulta c a f(z) ,= w pentru orice z D(a, r),
si exista unic z
0
D(a, r) astfel ncat f(z
0
) = w.

In plus, tot din f injectiv a
avem c a f
t
(z
0
) ,= 0. Din teorema reziduurilor avem ca
1
2i
_
D(a,r)
zf
t
(z)
f(z)w
dz =Rez
_
zf
t
(z)
f(z)w
, z
0
_
=
z
0
f
t
(z
0
)
f
t
(z
0
)
=z
0
=f
1
(w).
Not am acum cu drumul circular D(a; r).

Intruc at f este injectiv a R(f
) V = . Rezult a c a
f
1
(w) =
1
2i
_
f
f
1
(z)
z w
dz, w V.
Din f
1
H(f()), pentru w V obt inem c a
(f
1
)
t
(w) =
1
2i
_
f
f
1
(z)
(z w)
2
dz =
1
2i

f
1
(f((t)))f
t
((t))
t
(t)dt
(f((t)) w)
2
=
=
1
2i

(t)f
t
((t))
t
(t)
(f((t)) w)
2
dt =
1
2i
_

zf
t
(z)
(f(z) w)
2
dz.
384 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
16.22. Aratat i ca funct ia f : C

C, denita prin
f(z) = z
m
+
1
z
m
, z C

cu m xat n N

, ia orice valoare nereala din discul unitate D, exact de m ori.


Rezolvare. Dac a = D R atunci f(z) = este echivalent a cu z
2m

z
m
+1 = 0.

In baza teoremei fundamentale a alegbrei ultima ecuat ie are 2m
r adacini complexe. Fie z
1
una din ele si
t
m
= cos
2
m
+i sin
2
m
= e
i2/m
r adacina de ordinul m a unit at ii. Punand z
k
= z
1
t
k1
m
,k = 2, 3, . . . , m avem ca
z
2m
k
z
m
k
+ 1 = z
2m
1
(t
m
m
)
2k2
z
m
1
(t
m
m
)
k1
+ 1 = z
2m
1
z
m
1
+ 1 = 0.
Prin urmare f(z
1
) = f(z
k
) = , k = 2, 3, . . . , m. Din f(z) = f
_
1
z
_
, z C

deducem c a f
_
1
z
1
_
= f
_
1
z
k
_
= , k = 2, 3, . . . , m. R adacinile ecuat iei
z
2m
z
m
+ 1 = 0 nu au modulul 1.

In caz contrar, daca z C cu [z[ = 1 ar
solut ie a ecuat iei precedente, atunci am avea contradict ia
D R = f(z) = z
m
+
1
z
m
= z
m
+ (z)
m
= z
m
+z
m
R.

In concluzie, mult imile Dsi


_
z
1
, z
2
, . . . , z
m
,
1
z
1
,
1
z
2
, . . . ,
1
z
m
_
aun comun numai
m puncte distincte.
16.23. Fie n N

si P
n
(z) = 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+. . . +
z
n
n!
, z C.
Folosind teorema lui Rouche sa se arate ca pentru orice R > 0 exista N =
N(R) astfel ncat pentru orice n N cu proprietatea n > N, P
n
nu are
zerouri n D(0, R).
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 385
Rezolvare. Pentru (0, e
R
) exist a N = N() = N(R) astfel nc at
pentru orice n N cu proprietatea n N are loc inegalitatea

k=n+1
R
k
k!
< .
Fie f, g : C C astfel nc at f(z) = e
z
si g(z) +f(z) = P
n
(z). Pentru [z[ = R
si n N cu proprietatea n N avem c a

g(z)
f(z)

=
1
[e
z
[

k=n+1
z
k
k!

1
e
Rez

k=n+1
R
k
k!
<

e
Rez
<
< e
RRez
= e
R(1+cos t)
e
0
= 1,
unde Rez = Rcos t cu t R.

In baza teoremei lui Rouche, n discul D(0, R)
ecuat iile f(z) = 0 si P
n
(z)(= f(z) + g(z)) = 0 au acelasi numar de r ad acini.

Intruc at f(z) ,= 0 pentru orice z C, P


n
nu are rad acini n D(0, R).
16.24. Aratat i ca ecuat ia ze
z
= 1, unde > 1, are o unica solut ie n
discul unitate D si aceasta solut ie este pozitiva.
Rezolvare. Funct iile f(z) = ze
z
, g(z) = 1, z C sunt ntregi si
satisfac ze
z
1 = f(z) +g(z) = 0.

In plus pentru [z[ = 1 din Rez [1, 1]
si > 1 avem ca

g(z)
f(z)

=
1
[z[e
Rez
=
1
e
Rez
< 1,
de unde cu teorema lui Rouche ecuat iile f(z) = 0 si f(z) + g(z) = 0 au n D
acelasi num ar de r ad acini.

Intruc at e
z
,= 0, pentru orice z C, f(z) = 0
dac a si numai daca z = 0. Deci ecuat ia ze
z
= 1 are n D o singur a r ad acina.
Fie aceasta w = u +iv ,= 0. Din faptul ca
e

=
u iv
u
2
+v
2
e
u+iv
=
e
u
u
2
+v
2
[ucos v +v sin v +i(usin v v cos v)]
386 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
este real, avem c a usin v v cos v = 0, de unde
1
u
2
u
2
+v
2
= cos
2
v 1,
care este echivalent a cu v = 0. Prin urmare w = u D R.
16.25. (a). Aratat i ca pentru orice > 1 funct ia
f(z) = z +e
z
, z C
are un singur zerou real z

n semiplanul drept.
(b). Calculat i lim
1
z

.
Rezolvare. (a). Fie g, h : C C denite prin g(z) = e
z
si h(z) = z
cu 1 xat. Fie R > astfel nc at R > 1. Fie
C
1
= z C : Rez = 0, Imz [R, R],
C
2
= z C : [z[ = R, Rez 0 si C = C
1
C
2
.
Dac a Rez 0, atunci [g(z)[ = e
Rez
e
0
= 1. Dac a z C
1
, atunci
[h(z)[ = [iy [ =
_

2
+y
2
> 1 [g(z)[,
iar daca z C
2
, atunci
[h(z)[ = [z [ [[z[ [[[ = R > 1 [g(z)[.
Prin urmare dac a z C atunci [g(z)/h(z)[ < 1. Cum g, h H(C) n
baza teoremei lui Rouche ecuat iile h(z) = 0, f(z) = g(z) + h(z) = 0 au
(n interiorul curbei C) acelasi num ar de r ad acini, de unde concluzionam
Reziduuri si inversare locala. Teorema lui Rouche 387
c a f are n semiplanul drept un singur zerou z

. Din z

+ e
z

= 0
avem c a z

+e
z

= 0. Deci z

+ e
z

= z

+ e
z

, de unde
z

= e
z

e
z

. Dac a z

= x

+ iy

, atunci egalitatea precedenta


este echivalent a cu y

e
x

= sin y

. Daca y

,= 0, atunci din x

> 0 deducem
contradict ia 1 < e
x

=
sin y

< 1. Deci y

= 0.
(b). Din 1 = lim
1
= lim
1
(x

+e
x

), deducem c a lim
1
x

= lim
1
z

= 0.
16.26. Determinat i numarul radacinilor ecuat iei z
4
9z +1 = 0 cont inute
n coroana circulara (0; 1, 3).
Rezolvare. Aplic am teorema lui Rouche funct iilor g(z) = z
4
+1 si h(z) =
9z. Dac a [z[ = 1, atunci [g(z)/h(z)[ < 1. Deci ecuat ia g(z) + h(z) = 0 are
n D tot at atea r ad acini ca h(z) = 0, adica una. Observam ca ea este reala si
apart ine intervalului (0, 1).
Acum aplic am teorema lui Rouche funct iilor g
1
(z) = 1 9z si h
1
(z) = z
4
.
Dac a [z[ = 3, atunci [g
1
(z)/h
1
(z)[ < 1. Deci ecuat ia g
1
(z) + h
1
(z) = 0 are
n D(0, 3) tot atatea r ad acini ca h
1
(z) = 0, adica patru.

In concluzie ecuat ia
z
4
9z + 1 = 0 are n coroana circulara (0; 1, 3) trei rad acini. Una din ele
este reala si apart ine intervalului (1, 3).
16.27. Folosind teorema lui Rouche aratat i ca daca a > e, atunci ecuat ia
e
z
= az
n
are n D exact n radacini.
Rezolvare. Aplic am teorema lui Rouche funct iilor f(z) = e
z
si g(z) =
az
n
, z C.

Intruc at a > e pentru [z[ = 1, deci z = cos t +i sin t, t [0, 2],
avem ca [f(z)/g(z)[ = e
cos t
/a e/a < 1. Deci ecuat ia f(z) + g(z) = 0 are n
interiorul cercului unitate tot at atea rad acini ca g(z) = 0, adic a n.
388 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
16.28. (a). Fie a D. Folosind teoorema lui Rouche aratat i ca funct ia

a
(z) =
z a
1 az
aplica bijectiv discul D pe el nsusi.
(b). Generalizat i rezultatul de la (a), aratand ca daca a
1
, a
2
, . . ., a
n
D,
atunci funct ia f(z) =
n

k=1

a
k
(z), [z[ < 1,
aplica D pe D si ecare valoare din D este luata exact n n puncte din D.
Rezolvare. (a). Trebuie sa ar atam c a pentru orice w arbitrar xat n
D ecuat ia
a
(z) w = 0 are o singur a rad acin a n D. Pentru [z[ = 1 avem

a
(z)

=
[w[
1
= [w[ < 1.

In baza teoremei lui Rouche ecuat iile
a
(z) w = 0
si
a
(z) = 0 au n D acelasi num ar de r adacini, adic a una.
(b). Analog pentru w arbitrar xat n D si orice [z[ = 1, avem
[ w[
[f(z)[
=
[w[
1
= [w[ < 1.

In baza teoremei lui Rouche ecuat iile f(z) w = 0 si f(z) = 0
au acelasi num ar de r adacini.

Intruc at f(a
1
) = f(a
2
) = . . . = f(a
n
) = 0,
ecuat ia f(z) w = 0 are n D n r adacini, de unde concluzia cerut a.
16.29. Fie r > 1 si f H(D(0, r)) astfel ncat [f(z)[ < 1 pentru [z[ = 1.
Determinat i numarul solut iilor n D ale ecuat iei f(z) = z
n
, z C, unde
n N

.
Rezolvare. Consider and g(z) = z
n
, z D(0, r) avem ca
[f(z)/g(z)[ = [f(z)[ < 1, z T.
Conform teoremei lui Rouche g, f + g au n D acelasi num ar de rad acini.

In
concluzie ecuat ia f(z) = z
n
are n r adacini n D.
17 Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe
Fie C o mult ime deschisa. Sirul (f
n
)
n
H() se numeste echimar-
ginit daca pentru orice compact K exista o constanta pozitiva
K
> 0
astfel ncat pentru orice n N, are loc inegalitatea
|f
n
|
K
= sup
zK
[f
n
(z)[
K
.
Sirul (f
n
)
n
H() se numeste echicontinuu daca pentru orice a
si orice > 0 exista > 0 astfel ncat pentru orice z D(a, ) si orice
n N, rezulta ca [f
n
(z) f
n
(a)[ < .
17.1. Teorema lui Vitali. Fie C o mult ime deschisa, (f
n
)
n
H()
un sir echicontinuu si K un compact, astfel ncat pentru orice a K sirul
(f
n
(a))
n
este marginit. Aratat i ca (f
n
)
n
are un subsir care converge uniform
pe K.
Rezolvare. Pentru orice k N

si orice a K exist a r
k
> 0 astfel
ncat avem D(a, r
k
) G si [f
n
(z) f
n
(a)[ < 1/k, pentru orice z D(a, r
k
)
si orice n N.

Intruc at K este compact, iar familia (D(a, r
k
))
aK
este o
acoperire deschis a a lui K, rezult a ca exist a o mult ime nit a A
k
K astfel
ncat K

aA
k
D(a, r
k
). Mult imea A :=

k=1
A
k
este cel mult numarabila, ind
reuniune num arabila de mult imi nite. Rezulta A = a
1
, a
2
, . . . , a
m
, . . ..
390 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Sirul de numere complexe (f
n
(a
1
))
n
ind m arginit, cont ine un subsir con-
vergent. Altfel spus, exista un subsir, (f
n,1
)
n
, al sirului (f
n
)
n
, astfel ncat
(f
n,1
(a
1
))
n
converge.

In continuare, sirul (f
n,1
(a
2
))
n
, ind marginit, cont ine un
subsir convergent. Deci exist a un subsir, (f
n,2
)
n
, al sirului (f
n
)
n
, astfel ncat
(f
n,2
(a
2
))
n
converge. Evident, (f
n,2
(a
1
))
n
este de asemenea un sir convergent.
Astfel, vom construi un sir de subsiruri ((f
n,m
)
n
)
m
, ale sirului (f
n
)
n
, astfel ncat
sirul de rang m + 1 este subsir al sirului de rang m, iar sirul (f
n,m+1
(a
m+1
))
n
este convergent. De aici deducem ca sirul (f
n,n
(a))
n
converge pentru orice
a A.
Vom ar ata ca sirul (f
n,n
)
n
este uniform convergent pe K. Fie z K xat si
> 0. Pentru k N

cu 1/k < /3 exist a a


k
A
k
astfel ncat z D(a
k
, r
k
).
Deci pentru orice n N avem c a
[f
n,n
(z) f
n,n
(a
k
)[ < 1/k < /3.
Sirul (f
n,n
(a
k
))
n
ind convergent, este fundamental. Prin urmare, exist a n()
N, astfel ncat pentru orice n N cu proprietatea n n() si orice p N

avem c a
[f
n+p,n+p
(a
k
) f
n,n
(a
k
)[ < /3.
Din cele de mai sus deducem c a, pentru orice n N cu proprietatea n n()
si orice p N

, avem ca
[f
n+p,n+p
(z) f
n,n
(z)[ [f
n+p,n+p
(z) f
n+p,n+p
(a
k
)[+
+[f
n+p,n+p
(a
k
) f
n,n
(a
k
)[ +[f
n,n
(a
k
) f
n,n
(z)[ < /3 +/3 +/3 = .
Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe 391
Aceasta arata c a sirul (f
n,n
(z))
n
este fundamental, deci convergent.
Acum utiliz and faptul ca sirul (f
n
)
n
este echicontinuu, pentru orice z K
exist a () > 0 astfel nc at pentru orice n N si orice w D(z, ())
avem c a [f
n,n
(w) f
n,n
(z)[ < /3.
Familia (D(z, ()))
zK
este o acoperire deschis a a compactului K. Deci
exist a B = z
1
, z
2
, . . . , z
m
K astfel ncat
m

j=1
D(z
j
, ()) K. Evident
pentru orice z
j
B, j = 1, 2, . . . , m, sirul (f
n,n
(z
j
))
n
este convergent, deci
fundamental. Prin urmare exist a n() N astfel ncat pentru orice n N cu
proprietatea n n(), orice p N

si orice j = 1, 2, . . . , m are loc inegalitatea


[f
n+p,n+p
(z
j
) f
n,n
(z
j
)[ < /3.
Pentru orice z K exist a z
j
B astfel ncat z D(z
j
, ()). Deci pentru
orice n N cu proprietatea n n() si orice p N

avem c a
[f
n+p,n+p
(z) f
n,n
(z)[ [f
n+p,n+p
(z) f
n+p,n+p
(z
j
)[+
+[f
n+p,n+p
(z
j
) f
n,n
(z
j
)[ +[f
n,n
(z
j
) f
n,n
(z)[ < /3 +/3 +/3 = .
Deducem c a sirul (f
n,n
)
n
este uniform fundamental pe K, ceea ce este
echivalent cu faptul c a (f
n,n
)
n
este uniform convergent pe K.
17.2. Fie C o mult ime deschisa si (f
n
)
n
un sir de funct ii olomorfe pe
, uniform convergent pe orice compact din la f H(). Aratat i ca:
(a). Daca f nu este identic nula si exista un disc nchis D astfel
ncat f nu se anuleaza pe Fr D, atunci exista n
0
N astfel ncat pentru orice
n N cu proprietatea n n
0
, f si f
n
au acelasi numar de zerouri n D.
392 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Daca este domeniu si f
n
(z) ,= 0 pentru orice z si orice n N,
atunci funct ia f, e este identic nula, e nu se anuleaza.
Rezolvare. (a). Din convergent a uniforma a sirului (f
n
)
n
la f, pe
compactul Fr D si din faptul c a f nu se anuleaz a pe Fr D, exist a n
0
N astfel
ncat pentru orice n N cu proprietatea n n
0
si orice z Fr D, f
n
(z) ,= 0.
Fie n N cu proprietatea n n
0
. Cu principiul variat iei argumentului,
integralele
1
2i
_
D
f
t
n
(z)
f
n
(z)
dz, si
1
2i
_
D
f
t
(z)
f(z)
dz, reprezint a num arul de zerouri
din interiorul lui D ale funct iilor f
n
, si respectiv f.

Intruc at sirul de numere
naturale
_
_
1
2i
_
D
f
t
n
(z)
f
n
(z)
dz
_
_
nn
0
converge la
1
2i
_
D
f
t
(z)
f(z)
dz, n mod necesar
este constant, ncep and cu un anumit rang.
(b). Prin reducere la absurd, presupunem ca f nu este identic nula si ca
exist a a astfel nc at f(a) = 0. Din principiul prelungirii analitice deducem
c a exist a un disc nchis D centrat n a astfel nc at f(z) ,= 0 pentru orice
z D a.

Intruc at f nu se anuleaz a pe frontiera discului D, conform
punctului (a), f si f
n
(cu n sucient de mare) au acelasi numar de radacini n
interiorul lui D. Prin urmare f
n
(a) = 0, care este n contradict ie cu ipoteza.
17.3. Teorema lui Hurwitz.Fie C un domeniu si (f
n
)
n
un sir
de funct ii olomorfe pe , uniform convergent pe orice compact din la f
H(). Aratat i ca daca pentru orice n N, f
n
este injectiva, atunci f este,
e constanta, e injectiva.
Rezolvare. Presupunem ca f nu este injectiva. Deci exist a z
1
, z
2
,
z
1
,= z
2
cu f(z
1
) = f(z
2
) = . Presupunand ca f nu este constant a, deci f
Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe 393
nu este identic nul a, din principiul prelungirii analitice deducem c a putem alege
dou a discuri nchise disjuncte D
1
si D
2
incluse n , centrate respectiv n z
1
si z
2
, astfel ncat f nu se anuleaza nici pe Fr D
1
nici pe Fr D
2
. Conform
exercit iului 17.2 (a), pentru n sucient de mare, f
n
are rad acini si n

D
1
si n

D
2
, care contrazice faptul c a funct ia f
n
este injectiva.
17.4. Fie C o mult ime deschisa. Aratat i ca exista un sir (K
n
)
nN

de mult imi compacte cu proprietat ile:


(a). =

n=1
K
n
; (b). K
n

K
n+1
pentru orice n N

;
(c). Pentru orice compact K exista n N

astfel ncat K K
n
.
Rezolvare. (a) si (b). Pentru orice n N

punem
F
n
=
_
z : d(z, C )
1
n
_
,
unde d(z, C ) este distant a de la z la C . Avem =

n=1
F
n
, iar pentru
orice n N

, F
n
este nchis a si F
n

F
n+1
, deoarece daca z F
n
, atunci
D
_
z,
1
n

1
n + 1
_
F
n+1
.

Intr-adev ar, daca [z a[ <
1
n

1
n + 1
si
1
n

d(z, C ) [z w[ pentru orice w , , atunci
[a w[ [z w[ [z a[
1
n

1
n
+
1
n + 1
=
1
n + 1
,
de unde d(a, C )
1
n + 1
. Atunci pentru orice n N

, K
n
= F
n
D(0, n)
este compacta, K
n

K
n+1
si =

n=1
K
n
.
(c). Din (b) deducem c a pentru compactul K =

n=1

K
n
, exist a
o acoperire nit a

K
n
1
,

K
n
2
, . . . ,

K
n
m
a sa. Prin urmare K K
n
, dac a n =
maxn
1
, n
2
, . . . , n
m
.
394 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
17.5. Fie C o mult ime deschisa. Aratat i ca:
(a). Daca K
0
este un compact, atunci exista un compact K
1
si o
constanta
K
0
,K
1
> 0 astfel ncat pentru orice f H() are loc
|f
t
|
K
0

K
0
,K
1
|f|
K
1
.
(b). Daca sirul (f
n
)
n
H() converge uniform pe compactele din
la f H(), atunci sirul derivatelor (f
t
n
)
n
H() converge uniform pe
compactele din la f
t
H().
Rezolvare. (a). Fie (D(a, r
a
))
aK
0
familia discurilor cu proprietatea
D(a, 2r
a
) pentru orice a K
0
. Aceast a familie constituie o acoperire
deschis a a lui K
0
.

Intruc at K
0
este compact, exist a a
1
, a
2
, . . ., a
m
o mult ime
nit a de puncte din K
0
astfel nc at
K
0

m
_
j=1
D(a
j
, r
a
j
) K
1
:=
m
_
j=1
D(a
j
, 2r
a
j
).
Evident K
1
este un compact inclus n . Daca w K
0
, atunci exista j
1, 2, . . . , m astfel ncat w D(a
j
, r
a
j
). Din formula integral a a lui Cauchy
rezult a c a
[f
t
(w)[ =

1
2i

_
D(a
j
,2r
a
j
)
f(z)
(z w)
2
dz

1
2
|f|
Fr D(a
j
,2r
a
j
)
4r
a
j
r
2
a
j
=
=
2
r
a
j
|f|
Fr D(a
j
,2r
a
j
)

2
r
|f|
K
1
,
unde r = minr
a
1
, r
a
2
, . . . , r
a
n
. Luand
K
0
,K
1
= 2/r obt inem c a
|f
t
|
K
0

K
0
,K
1
|f|
K
1
.
Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe 395
(b). Din (a) deducem c a pentru orice K din exista un compact M din
si o constanta
K,M
> 0 astfel nc at pentru orice n N are loc inegalitatea
|f
t
n
f
t
|
K

K,M
|f
n
f|
M
.

Intruc at sirul (f
n
)
n
H() converge uniform pe
compactele din , lim
n
|f
n
f|
M
= 0, de unde deducem ca lim
n
|f
t
n
f
t
|
K
=
0. Compactul K ind arbitrar, rezulta concluzia dorita.
17.6 Fie C o mult ime deschisa. Aratat i ca orice sir echimarginit de
funct ii (f
n
)
n
H() este echicontinuu.
Rezolvare. Pentru a arbitrar alegem r > 0 astfel ncat K :=
D(a, r) . Exist a
K
> 0 astfel nc at pentru orice n N si orice z K,
[f
n
(z)[
K
. Rezult a [f
n
(z) f
n
(w)[ 2
K
pentru orice z, w K. Pentru
orice n N funct ia g
n
: D C, denit a prin g
n
(z) =
1
1 + 2
K
(f
n
(a + zr)
f
n
(a)), z D veric a g
n
(0) = 0 si [g
n
(z)[ < 1 pentru orice z D.

In baza
lemei lui Schwarz avem ca [g
n
(z)[ [z[, pentru orice n N si orice z D.
Prin urmare, pentru orice w D(a, r) si orice n N avem c a
[f
n
(w) f
n
(a)[ = (1 + 2
K
)

g
n
_
w a
r
_

(1 + 2
k
)
[w a[
r
.

In concluzie, pentru orice > 0 exist a = min


_
r,
r
1 + 2
K
_
astfel nc at
pentru orice z D(a, ) si orice n N avem c a [f
n
(z) f
n
(a)[ < .

Intruc at a este arbitrar, rezult a c a sirul (f


n
)
n
este echicontinuu .
17.7. Lema lui Montel. Fie C o mult ime deschisa. Aratat i ca daca
(f
n
)
n
H() este un sir echimarginit, atunci el are un subsir care converge
uniform pe orice compact din .
Rezolvare. Sirul (f
n
)
n
ind echimarginit este echicontinuu. Fie K
396 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
un compact xat. Tot din faptul ca (f
n
)
n
este sir echim arginit avem ca sirul
(f
n
(a))
n
este marginit pentru orice a K. Conform exercit iului precedent,
(f
n
)
n
are un subsir, dependent de K, care converge uniform pe compactul
K. Fie acum un sir de compacte (K
n
)
n
astfel ncat K
n

K
n+1
, pentru orice
n N

si =

n=1
K
n
. Inductiv construim sirul de subsiruri ((f
n,m
)
nN
)
mN

ale sirului (f
n
)
nN
astfel ncat sirul de rang m+1 este subsir al sirului de rang
m, iar (f
n,m+1
)
n
converge uniform pe compactul K
m+1
. Atunci sirul diagonal
(f
n,n
)
nN
converge uniform pe orice compact K
n
, n N

.

Intruc at orice
compact K este inclus ntr-un compact K
n
cu n sucient de mare, din
cele de mai sus rezulta c a (f
n,n
)
nN
converge uniform pe K.
Fie C o mult ime deschisa. O mult ime nevida T H() se numeste
echimarginita daca pentru orice compact K exista o constanta pozitiva

K
> 0 astfel ncat pentru orice f T, |f|
K

K
, unde |f|
K
= sup
zK
[f(z)[.
O mult ime nevida T H() se numeste relativ compacta daca orice sir
(f
n
)
n
T are un subsir (f
n
k
)
k
care converge uniform pe orice compact K .
17.8. Teorema lui Montel. Fie C o mult ime deschisa si T H()
o mult ime nevida. Aratat i ca T este relativ compacta daca si numai daca T
este echimarginita.
Rezolvare. Presupunem c a T H() este relativ compact a. Daca ea
nu ar echimarginit a, atunci ar exista un compact K cu proprietatea c a
pentru orice n N exist a f
n
T si z
n
K astfel nc at [f
n
(z
n
)[ > n. Pe de alt a
parte din sirul (f
n
)
n
se poate extrage un subsir (f
n
k
)
k
care converge uniform
pe compactele din la o funct ie f H().

In particular sirul (f
n
k
(z
n
k
))
k
este
Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe 397
convergent, deci marginit, care este n contradict ie cu [f
n
k
(z
n
k
)[ > n
k
k,
k N. Prin urmare din T relativ compact a rezult a T echim arginit a.
Reciproc, e T H() o mult ime echim arginit a. Atunci orice sir (f
n
)
n

T este un sir echimarginit.

In baza lemei lui Montel sirul (f
n
)
n
are un subsir
(f
n
k
)
k
care converge uniform pe orice compact K . De aici deducem c a
T H() este relativ compact a.
17.9. Fie C o deschisa nevida. Arat at i ca daca T H() este relativ
compacta, atunci T
t
:= f
t
: f T este de asemenea relativ compacta.
Rezolvare. Conform teoremei lui Montel trebuie sa ar atam ca T
t
este
echim arginit a. Pentru orice compact K
0
exista un compact K
1
si o
constant a
K
0
,K
1
> 0 astfel nc at orice f T H() veric a
|f
t
|
K
0

K
0
,K
1
|f|
K
1
.
Conform ipotezei exista o constant a
K
1
> 0 astfel nc at |f|
K
1
<
K
1
. Deci
pentru orice compact K
0
si orice f T exist a
t
K
0
=
K
0
,K
1

K
1
> 0
astfel nc at |f
t
|
K
0

t
K
0
, de unde rezult a ca T
t
este echim arginita.
17.10. Aratat i ca mult imea
T =
_
f H(D) : [f(z)[
1
1 [z[
, z D
_
este relativ compacta n H(D).
Rezolvare. Fie K D o mult ime compacta. Exista r := sup
zK
[z[ (0, 1)
astfel ncat K D(0, r). Atunci pentru orice f T exist a
K
=
1
1 r
> 0
398 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
astfel nc at |f|
K
= sup
zK
[f(z)[ sup
zK
1
1 [z[
<
1
1 r
,
de unde deducem c a T este relativ compacta.
Fie C o mult ime deschisa si un drum part ial neted nchis din .
Numarul n(, a) :=
1
2i
_

dz
z a
, a C R() se numeste indexul lui
n a. Drumul se numeste nul omolog sau omolog cu zero n daca
n(, a) = 0 pentru orice a C .
Un domeniu C se numeste simplu conex daca orice drum nchis
part ial neted n este nul omolog n .
17.11. Teorema lui Cauchy. Fie C o mult ime deschisa, f H()
si un drum partial neted nchis din nul omolog n . Aratat i ca:
(a). f(a)n(, a) =
1
2i
_

f(z)
z a
dz, a R(). (b).
_

f(z)dz = 0.
17.12. Criteriul lui Cauchy. Aratat i ca un domeniu C este simplu
conex daca si numai daca orice f H() este primitivabila.
Rezolvare. Dac a este un domeniu simplu conex, atunci orice drum
nchis part ial neted din este nul omolog n raport cu si conform teoremei
lui Cauchy, pentru orice f H(),
_

f(z)dz = 0. Orice funct ie f (() cu


aceast a proprietate este primitivabil a pe . Prin urmare orice funct ie f
H() este primitivabil a.
Reciproc, dac a orice funct ie olomorf a pe domeniul este primitivabil a,
atunci, deoarece pentru orice a C , funct ia f : C denit a prin
Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe 399
f(z) =
1
z a
, z apart ine lui H(), rezulta c a
n(, a) =
1
2i
_

dz
z a
= 0,
pentru orice drum part ial neted nchis din , ceea ce nseamn a c a este un
domeniu simplu conex.
17.13. Fie C un domeniu simplu conex si f : C

o funct ie
olomorfa. Aratat i ca
(a). Exista g H() astfel ncat f = e
g
;
(b). Pentru orice n N

exista g H() astfel ncat f = g


n
.
Rezolvare. (a). Fie h : C denit a prin h(z) = f
t
(z)/f(z),
z . Evident h H(), si cum este un domeniu simplu conex, h este
primitivabila, deci exist a h
0
H() astfel ncat h
t
0
= h = f
t
/f. Rezult a
c a
_
1
f
e
h
0
_
t
= 0, de unde e
h
0
= f cu constant a nenul a, deoarece este
domeniu. Prin urmare f =
1

e
h
0
= e
+h
0
= e
g
, unde e

=
1

. Rezult a c a
g = +h
0
H() satisface cerint a din enunt .
(b). Din (a) deducem c a exist a f
0
H() astfel nc at f = e
f
0
. Rezulta
c a g = e
f
0
/n
are proprietatea f = g
n
.
17.14. Aratat i ca daca C este un domeniu simplu conex astfel ncat
,= C, atunci exista f H() injectiva si marginita.
Rezolvare. Din ,= C deducem ca C are cel put in dou a puncte.

Intr-adev ar, daca C = a atunci f


a
: = C a C, f
a
(z) =
1
z a
,
z ,= a este olomorfa pe si pentru orice r > 0,
_
D(a,r)
f
a
(z)dz = 2i ,= 0, de
400 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
unde deducem ca nu este domeniu simplu conex, ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare exista a, b C cu a ,= b. Consider am h : C

denit a
prin h(z) =
z a
z b
, z . Evident h H() si cum este domeniu simplu
conex, exist a g H() astfel nc at g
2
(z) =
z a
z b
, z . Funct ia g este
injectiv a (din g(z
1
) = g(z
2
) rezulta g
2
(z
1
) = g
2
(z
2
) care este echivalenta cu
(b a)(z
2
z
1
) = 0, de unde z
1
= z
2
).

In plus g : C

, iar w g() este


echivalent cu w C g(). Dac a ar exista z
0
, z
1
astfel nc at g(z
0
) = w
si g(z
1
) = w, atunci w
2
=
z
0
a
z
0
b
=
z
1
a
z
1
b
, de unde z
0
= z
1
; deci w = w,
de unde w = 0, care contrazice faptul c a g ia valori n C

.
Fie w
0
g() un punct xat. Cum g() este domeniu exist a r > 0 astfel
ncat D(w
0
, r) g(). Din cele de mai sus rezult a ca D(w
0
, r) C g().
Prin urmare dac a z atunci g(z) , D(w
0
, r), de unde [g(z) + w
0
[ r
pentru orice z .

In nal obt inem ca f : C denit a prin f(z) =
1
g(z) +w
0
, z este injectiv a si marginit a.
17.15. Teorema lui Riemann. Fie un domeniu simplu conex astfel
ncat ,= C. Aratat i ca exista o transformare conforma (olomorfa si bijectiva)
a lui pe discul unitate D.
Rezolvare. Fie a si
T := f : D : f olomorf a si injectiv a cu f(a) = 0.
Punem M := sup[f
t
(a)[ : f T. Vom ar ata ca:
(a). T ,= ; (b). Exist a f
0
T cu [f
t
0
(a)[ = M < ;
(c). Funct ia f
0
este surjectiva.
Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe 401
(a). Conform exercit iului precedent, exist a g H() injectiv a si margini-
t a. Atunci funct ia f : D, denita prin f(z) = (g(z) g(a))/3 sup
w
[g(w)[,
z , apart ine mult imii T.
(b). Punctul M ind aderent mult imii [f
t
(a)[ : f T, exista un sir de
funct ii (f
n
)
n1
din T astfel ncat [f
t
n
(a)[ M, pentru n . Deoarece
ecare f
n
ia valori n D, sirul (f
n
)
n1
este echim arginit pe . Conform
teoremei lui Montel, exista un subsir de funct ii (f
n,k
)
k
al sirului (f
n
)
n
, uniform
convergent pe compactele din la o funct ie olomorf a f
0
: D. Evident
f
0
(a) = lim
k
f
n,k
(a) = 0.

Intruc at sirul derivatelor (f


t
n,k
)
k
este uniform convergent pe compacte la
f
t
0
avem c a [f
t
0
(a)[ = lim
k
[f
t
n,k
(a)[ = lim
n
[f
t
n
(a)[ = M < .
Conform teoremei lui Hurwitz, f
0
este: e injectiv a pe , e constanta pe
. Dac a f
0
ar constant a, atunci din cele de mai sus rezult a c a M = 0, de
unde deducem c a T nu cont ine funct ii injective, care esten contradict ie cu (a).
Prin urmare f
0
este injectiv a. Dac a ar exista z
0
astfel ncat [f
0
(z
0
)[ = 1,
atunci din principiul maximului modulului am deduce ca f
0
este constant a,
ceea ce este n contradict ie cu faptul ca f
0
este injectiv a. Prin urmare f
0
ia
valori n D si nu n D.
(c). Ar atam c a f
0
este surjectiv a, prin reducere la absurd. Presupunem
c a exist a b D f
0
(). Consider am transformarea omograca T denit a prin
T(z) =
z b
1 bz
, z C

care aplic a D pe D. Funct ia T f


0
: D este
olomorf a, injectiv a si (T f
0
)(z) =
f
0
(z) b
1 bf
0
(z)
,= 0 pentru orice z . Deci
exist a g : C olomorf a astfel nc at g
2
(z) = (T f
0
)(z), z . Funct ia g
402 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
este injectiva si ia valori n D. Acum consideram funct ia G : D denit a
prin G(z) =
g(z) g(a)
1 g(a)g(z)
, z .
Funct ia G este olomorf a, injectiv a si ia valori n D pentru c a g ia valori n D.

In plus G(a) = 0; deci G apart ine lui T. Evident


G
t
(z) =
g
t
(z)(1 [g(a)[
2
)
(1 g(a)g(z))
2
, z
si 2g(z)g
t
(z) = (T f
0
)
t
(z) =
f
t
0
(z)(1 [b[
2
)
(1 bf
0
(z))
2
, z ,
de unde G
t
(a) =
g
t
(a)
1 [g(a)[
2
si g
t
(a) =
(1 [b[
2
)f
t
0
(a)
2g
0
(a)
.
Din g
2
(a) = b si din cele de mai sus rezulta c a
[G
t
(a)[ =
(1 [b[
2
)[f
t
0
(a)[
(1 [b[)2
_
[b[
=
1 +[b[
2
_
[b[
M > M
care este n contradict ie cu G T.

In concluzie f
0
este surjectiva.
17.16. Caracterizarea domeniilor simplu conexe. Fie C un
domeniu. Aratat i ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(a). este un domeniu simplu conex;
(b). Pentru orice f H() si orice drum part ial neted nchis din ,
_

f(z)dz = 0;
(c). Orice f H() este primitivabila;
(d). Pentru orice f H() cu f(z) ,= 0, z , exista g H() astfel
ncat f(z) = e
g(z)
, z ;
Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe 403
(e). Pentru orice f H() cu f(z) ,= 0, z , exista g H() astfel
ncat f(z) = g
2
(z), z ;
(f). este homeomorf cu C.
Rezolvare. (a) implica (b). Armat ia rezult a din criteriul lui Cauchy.
(b) implica (c). Fie a si z dou a puncte din .

Intruc at este deschis a si
conex a prin linii poligonale, exista drumuri partial netede n care au pe a ca
punct init ial si pe z ca punct nal. Fie
a,z
si
a,z
dou a dintre ele. Rezult a c a
0 =
_

a,z

a,z
f(w)dw, de unde
_

a,z
f(w)dw =
_

a,z
f(w)dw.
Punem F
a
(z) =
_

a,z
f(w)dw, z . Fie r > 0 astfel nc at D(z, r) . Dac a
t R

satisface [t[ < r, atunci z +t, z +it D(z, r). Rezult a c a


F
a
(z +t) F
a
(z)
t
=
1
_
0
f(z +ts)ds
t0
f(z),
de unde
F
a
x
(z) = f(z), z . Analog
F
a
y
(z) = if(z). Deci F
a
(
1
() si
veric a condit iile Cauchy-Riemann. Rezult a c a F
a
H().

In plus F
t
a
(z) =
f(z), z . Prin urmare f are primitive.
(c) implica (d) si (d) implica (e). Cele dou a implicat ii constituie subiectul
problemei 17.13 de mai sus.
(e) implica (f). Cazul = C este evident, iar n cazul ,= C observ am
c a h : C D, h(z) =
z
1 +[z[
, z C este un homeomorsm. Ca n rezolv arile
problemelor 17.14 si 17.15 ar atam c a exista o biject ie olomorf a g : D.

In nal avem c a f := h
1
g : C este un homeomorsm.
404 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(f) implica (a). Armat ia este triviala.
17.17. Aratat i ca un domeniu C este simplu conex daca si numai
daca orice funct ie reala armonica pe are un conjugat armonic pe .
Rezolvare. Fie C un domeniu simplu conex si u : R o funct ie
armonic a. Deci u (
2
() si

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0. Atunci g =
u
x
i
u
y
: C
este continua si are derivate part iale continue n raport cu x si y pe .

In
plus
g
y
=

2
u
yx
i

2
u
y
2
=

2
u
xy
+ i

2
u
x
2
=

x
_
u
y
+i
u
x
_
= i
g
x
, de
unde deducem c a g veric a condit iile CauchyRiemann pe . Din cele de mai
sus deducem ca g H().

Intruc at este domeniu simplu conex, g este si
primitivabila pe . Fie h H() cu h
t
= g. Pun and u
1
= Re h si v
1
= Imh
avem c a
u
1
x
+i
v
1
x
=
h
x
= h
t
= g =
u
x
i
u
y
. Folosind condit iile Cauchy
Riemann pentru h obt inem c a pe ,
u
x
=
u
1
x
si
u
y
=
v
1
x
=
u
1
y
. De aici
deducem c a w = uu
1
+i(uu
1
) veric a condit iile CauchyRiemann pe si
ind de clas a (
2
pe , este olomorf a pe .

In plus, din w
t
=
w
x
= 0 si faptul
c a este domeniu avem ca w = (u u
1
)(1 + i) =: este funct ie constanta.
Evident u u
1
= /(1 + i) = R. Fie f = h + . Atunci f H(),
Re f = + Re h = + u
1
= u si Imf = Imh = v
1
, de unde deducem ca v
1
este un conjugat armonic al lui u pe .
Reciproc, presupunem c a orice funct ie real a armonica pe are un conjugat
armonic pe . Fie f H() cu f(z) ,= 0 pentru orice z . Atunci
u : R denit a prin u(z) = ln [f(z)[, z este armonic a pe si conform
ipotezei are un conjugat armonic v pe . Punand g := u + iv si h := e
g
avem, h H() si h(z) ,= 0 pentru orice z . Rezult a c a f/h H().

In
Siruri de funct ii olomorfe si domenii simplu conexe 405
plus

f(z)
h(z)

=
e
u(z)
e
u(z)
= 1, pentru orice z . Din [f/h[ = 1, f/h H() si
domeniu rezult a c a f/h este constanta. Fie
0
T astfel nc at f/h =
0
.
Rezult a c a f =
0
h =
0
e
g
= e
z
0
e
g
= e
z
0
+g
pe , unde z
0
C veric a e
z
0
=
0
.

In concluzie, pentru orice f H() cu Z(f) = exist a g H() astfel nc at


f = e
g
, de unde deducem ca este domeniu simplu conex n C.
18 Funct ii univalente si izomorsme analitice
18.1. Teorema lui Pompeiu. Aratat i ca daca C este un domeniu,
f H() si a , atunci pentru orice r > 0 cu D(a, r) , exista z
1
, z
2

D(a, r), z
1
,= z
2
astfel ncat
f(z
1
) f(z
2
) = f
t
(a)(z
1
z
2
).
Rezolvare. La nceput presupunem c a f
t
(a) = 0. (Reamintim ca f
t
(a) ,=
0 este echivalenta cu faptul c a f este injectiv a pe o vecin atate deschis a a
punctului a). Deci f nu este injectiv a pe nici un disc D(a, r) . Prin
urmare exista z
1
, z
2
D(a, r), z
1
,= z
2
, cu
f(z
1
) f(z
2
) = 0 = f
t
(a)(z
1
z
2
).
Dac a f
t
(a) ,= 0, atunci consider am funct ia g(z) = f(z) zf
t
(a), z .

Intruc at g
t
(a) = 0, exista z
1
, z
2
D(a, r), z
1
,= z
2
astfel nc at g(z
1
) = g(z
2
),
egalitate echivalenta cu f(z
1
) f(z
2
) = f
t
(a)(z
1
z
2
).
O funct ie injectiva si olomorfa pe domeniul C se numeste univalenta
pe .
18.2. Fie C un domeniu si f H() o funct ie univalenta. Aratat i
ca f
t
(z) ,= 0 pentru orice z .
Funct ii univalente si izomorsme analitice 407
Rezolvare. Fie a si r > 0 astfel nc at D(a, r) . Conform teoremei
lui Pompeiu exist a z
1
, z
2
D(a, r) cu z
1
,= z
2
astfel nc at
f(z
1
) f(z
2
) = f
t
(a)(z
1
z
2
).
Deoarece f este injectiva si z
1
,= z
2
, rezulta c a f
t
(a) ,= 0.
18.3. Fie a C, r > 0 si f H(D(a, r)) astfel ncat
[f
t
(z) f
t
(a)[ < [f
t
(a)[, z D

(a, r).
Aratat i ca f este injectiva pe D(a, r).
Rezolvare. Fie z
1
, z
2
D(a, r), z
1
,= z
2
si : [0, 1] D(a, r) denit prin
(t) = tz
2
+ (1 t)z
1
, t [0, 1]. Din ipotez a avem c a [f
t
(a)[ > 0.

Intruc at
R() este compact, exist a z
0
R() astfel nc at, pentru orice z R(),
[f
t
(z) f
t
(a)[ sup
zR()
[f
t
(z) f
t
(a)[ = [f
t
(z
0
) f
t
(a)[ < [f
t
(a)[.

In continuare avem c a
[f(z
2
) f(z
1
)[ = [f((1)) f((0))[ =

f((t))[
t=1
t=0

=
=

1
_
0
(f )
t
(t)dt

f
t
(z)dz

f
t
(a)dz
_

(f
t
(a) f
t
(z))dz

f
t
(a)dz

(f
t
(a) f
t
(z))dz

[z
2
z
1
[([f
t
(a)
sup
zR()
[f
t
(z) f
t
(a)[) = [z
2
z
1
)([f
t
(a)[ [f
t
(z
0
) f
t
(a)[) > 0.
Deci pentru orice z
1
, z
2
D(a, r) cu z
1
,= z
2
, avem ca f(z
1
) ,= f(z
2
), de unde
injectivitatea lui f pe D(a, r).
408 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
18.4. (a). Fie C o mult ime deschisa si convexa si f H() astfel
ncat Re f
t
(z) ,= 0 pentru orice z . Aratat i ca f este injectiva pe .
(b). Aratat i ca f(z) = 2 ln(1 +z) z, [z[ < 1 este injectiva.
Rezolvare. (a). Evident funct ia Re f
t
p astreaza semn constant pe . Fie
z
1
, z
2
, z
1
,= z
2
si : [0, 1] denit prin (t) = tz
2
+(1 t)z
1
, t [0, 1].
Rezult a c a
f(z
2
) f(z
1
) = f((1)) f((0)) = (f )(t)[
1
0
=
=
1
_
0
(f )
t
(t)dt =
1
_
0
f
t
((t))
t
(t)dt = (z
2
z
1
)
1
_
0
f
t
((t))dt,
de unde deducem c a
Re
f(z
2
) f(z
1
)
z
2
z
1
=
1
_
0
Re f
t
((t))dt ,= 0.
Deci f(z
1
) ,= f(z
2
), de unde injectivitatea lui f.
(b). Funct ia ln este olomorf a pe C (, 0]. Prin urmare pentru orice
z D, f
t
(z) =
1 z
1 +z
, de unde rezult a c a Re f
t
(z) =
1 [z[
2
[1 +z[
2
> 0 pentru orice
z D. Din (a) rezult a c a f este injectiva pe D.
18.5. Fie C un domeniu simplu conex si f H(). Aratat i ca daca
exista g H(), g univalenta pe , astfel ncat g() este un domeniu convex
si Re (f
t
/g
t
) > 0 pe , atunci f este univalenta pe .
Rezolvare. Deoarece g este univalent a, g : g() este biject ie
olomorf a, iar g
1
: g() este olomorf a. Deci h = f g
1
este o funct ie
olomorf a pe , iar pentru w = g(z) g() avem ca h
t
(w) = f
t
(g
1
(g(z)))
Funct ii univalente si izomorsme analitice 409
(g
1
)
t
(g(z)) = f
t
(z)/g
t
(z). Prin urmare Re h
t
(w) = Re
f
t
(z)
g
t
(z)
> 0, pentru orice
w = g(z) g(), de unde deducem c a h este injectiva pe g(). Acum din
g h = f, avem ca f este injectiva.
18.6. Aratat i ca daca f H(D) satisface Re ((1 z
2
)f
t
(z)) < 0, z D,
atunci f este univalenta.
Rezolvare.

Intruc at D este un domeniu simplu conex, exista
g H(D) astfel nc at e
2g(z)
=
1 +z
1 z
, z D. Rezulta c a 2g
t
(z)e
2g(z)
=
2
(1 z)
2
, z D, de unde g
t
(z) =
1
1 z
2
, z D. Consider am
0
= z
C : Re z > 0 si
1
=
_
z C :

4
< Imz <

4
_
. Atunci h : D
0
,
h(z) =
1 +z
1 z
, z D si g
0
:
0

1
, g
0
(z) =
1
2
ln z, z
0
sunt biject ii
olomorfe. Prin urmare g(D) = (g
0
h)(D) =
1
este un domeniu convex.
Conform exercit iului precedent, ntrucat
Re ((1 z
2
)f
t
(z)) = Re (f
t
(z)/g
t
(z)) > 0, z D,
f este univalent a pe D.
18.7. Fie : [0, 2] R continua si neconstanta, crescatoare pe [0, ] si
descrescatoare pe [, 2]. Fie f : D C denita prin
f(z) =
2
_
0
e
it
+z
e
it
z
(t)dt, z D.
Aratat i ca f este univalenta pe D.
Rezolvare. Din formula de derivare a integralelor cu parametru rezult a c a
f
t
(z) = 2
2
_
0
e
it
(t)
(e
it
z)
2
dt, z D.
410 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Folosind formula de integrare prin p art i de la integrala RiemannStieltjes avem
c a
f
t
(z) = 2i
2
_
0
d
dt
_
1
z e
it
_
(t)dt = 2i
_
(t)
z e
it

2
0

2
_
0
d(t)
z e
it
_
_
= 2i
_
_
(2) (0)
z 1

2
_
0
d(t)
z e
it
_
_
=
= 2i
_
_
2
_
0
d(t)
z 1

2
_
0
d(t)
z e
it
_
_
= 2i
2
_
0
(1 e
it
)d(t)
(z 1)(z e
it
)
.
De aici deducem c a
Re((1 z
2
)f
t
(z)) = Re
_
_
2i
2
_
0
(1 +z)(1 e
it
)
e
it
z
d(t)
_
_
=
= 2
2
_
0
Im[(1 +z)(1 e
it
)(e
it
z)]
[e
it
z[
2
d(t) =
= 2(1 [z[
2
)
2
_
0
sin td(t)
[e
it
z[
2
, z D.
Deoarece sin t 0, pentru orice t [0, ] si sin t 0, pentru orice t [, 2],
din condit ia impusa funct ie , rezulta c a
Re((1 z
2
)f
t
(z)) = 2(1 [z[
2
)
2
_
0
sin td(t)
[e
it
z[
2
> 0, z D,
de unde deducem c a f este univalent a pe D.
Fie C un domeniu. O funct ie f : olomorfa si bijectiva se
numeste automorsm analitic al domeniului . Notam cu /() mult imea
automorsmelor analitice ale lui .
Funct ii univalente si izomorsme analitice 411
Daca
0
C este un alt domeniu, atunci f :
0
olomorfa si bijectiva
se numeste izomorsm analitic al lui pe
0
, sau transformare conforma
a lui pe
0
.
18.8. (a). Aratat i ca /() are structura de grup necomutativ fat a de
compunerea funct iilor.
(b). Aratat i ca daca f
0
:
0
este un izomorsm analitic, atunci
: /() /(
0
) denita prin (f) = f
0
f f
1
0
, f /() este un
izomorsm ntre grupurile /() si /(
0
).
Rezolvare. (a). Evident, compusa a doua automorsme este tot un
automorsm, iar identitatea pe este elementul neutru din /().

In nal,
ntruc at inversa unei biject ii olomorfe este tot o biject ie olomorfa, rezulta
c a orice element din /() are un simetric n /().

In concluzie, /() are
structur a de grup necomutativ fat a de compunerea funct iilor.
(b). Evident pentru orice f, g /() avem ca
(f g) = f
0
f g f
1
0
= (f
0
f f
1
0
) (f
0
g f
1
0
) = (f) (g).
Aplicat ia este injectiva, deoarece dac a f, g /() sunt astfel nc at (f) =
(g), atunci f = f
1
0
(f) f
0
= f
1
0
(g) f
0
= g. Aplicat ia este si
surjectiv a, ntruc at pentru orice h /(
0
) exist a f := f
1
0
h f
0
/()
astfel nc at (f) = h. Din cele de mai sus rezult a c a este un izomorsm
ntre grupurile /() si /(
0
).
18.9. Aratat i ca f /(D) daca si numai daca exista a D si t R
412 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
astfel ncat,
f(z) = e
it
z a
1 az
, z D.
Rezolvare. Dac a f are forma de mai sus, atunci f este o transformare
omograc a olomorfa care aplic a bijectiv D pe D, de unde rezulta c a f /(D).
Reciproc, e f /(D). Din f bijectiv a deducem c a exist a a D cu f(a) =
0. Punand g(z) =
z a
1 az
, z D, din cele de mai sus rezult a ca g /(D).
Evident h := f g
1
si h
1
= g f
1
apart in lui /(D) si veric a ipotezele
lemei lui Schwarz. Rezult a c a [h(z)[ [z[ si [h
1
(z)[ [z[ pentru orice z D.
Prin urmare [z[ = [h
1
(h(z))[ [h(z)[ [z[, z D, de unde h(z) = e
it
z,
z D cu t R. Rezulta c a f(z) = (h g)(z) = h(g(z)) = e
it
z a
1 az
, z D
cu t R.
18.10. Aratat i ca automorsmele analitice ale semiplanului superior sunt
funct ii de forma
f(z) =
az +b
cz +d
, Imz > 0,
unde a, b, c, d R si ad bc = 1.
Rezolvare. Fie = z C : Imz > 0. Dac a a, b, c, d R sunt astfel
ncat ad bc = 1, iar f(z) =
az +b
cz +d
, z , atunci f /().
Reciproc e f /() si f
0
(z) =
z i
z +i
, z , transformarea omograc a
care aplica bijectiv pe D. Prin urmare f = f
1
0
gf
0
cu g /().

Intruc at
orice g /() este o transformare omograca, din cele de mai sus rezult a ca
orice f /() este o transformare omograca.

Intruc at orice transformare
omograc a care invariaza semiplanul superior are forma din enunt , problema
este rezolvat a.
Funct ii univalente si izomorsme analitice 413
18.11. Determinat i automorsmele primului cadran.
Rezolvare. Fie
0
= z = re
it
C : r > 0, t (0, /2) primul
cadran si
1
= z = re
it
C : r > 0, t (0, ) semiplanul superior. Evident
f :
0

1
, f(z) = r
2
e
2it
, z
0
aplic a conform
0
pe
1
, iar f
1
:
1

0
,
f
1
(z) =

re
it/2
, z
1
aplic a conform
1
pe
0
.
Reamintim c a orice h /(
1
) este de forma h(z) =
az +b
cz +d
, z
1
cu
a, b, c, d R, ad bc = 1. Deducem din cele de mai sus, c a g := f
1
h f :

0

0
este forma general a a unui automorsm analitic al primului cadran.
Deci g /(
0
) daca si numai daca
g(z) =
_
az
2
+b
cz
2
+d
_
1/2
, z
0
cu a, b, c, d R, ad bc = 1.
18.12. Fie G = z = re
i
C : 0 < < /2, r > 1 .
(a). Determinat i automorsmul analitic T /(G) care duce pe i, 1, n
1, , i.
(b). Determinat i T(d), unde d este semidreapta din G obt inuta pentru
= /4.
Rezolvare. (a). Transformarea omograc a T : C

care aplic a
punctele distincte z
1
, z
2
, z
3
n punctele distincte w
1
, w
2
, w
3
este data de
T(z) w
1
T(z) w
3
:
w
2
w
1
w
2
w
3
=
z z
1
z z
3

z
2
z
3
z
2
z
1
, z C

.
Pentru z
1
= i, z
2
= 1, z
3
si w
1
= 1, w
2
, w
3
= i obt inem c a
T(z) = i
z + 1
z 1
, z C

.
414 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Evident [T(z)[
2
= T(z)T(z) =
[z[
2
+ 2Re z + 1
[z[
2
2Re z + 1
, z C

. Dac a z = x+iy
G, adic a x > 0, y > 0 si x
2
+ y
2
> 1, atunci [T(z)[
2
> 1 este echivalent a cu
4x > 0.

In plus, Re T(z) =
2y
(x 1)
2
+y
2
> 0 si ImT(z) =
x
2
+y
2
1
(x 1)
2
+y
2
> 0.
Deci T aplic a Gn G. Analog se arata c a si T
1
aplic a Gn G, unde T
1
(z) =
z +i
z i
, z C

. Deci T aplic a G pe G.
(b). Pentru z = r

2
2
+ir

2
2
, r > 1, avem,
u = Re T(z) =
2r

2
(r

2)
2
+r
2
si v = ImT(z) =
2(r
2
1)
(r

2)
2
+r
2
,
de unde
_

_
2r
2
u 2r

2(u + 1) + 2u = 0
2r
2
(v 1) 2r

2v + 2(v + 1) = 0.
Prima relat ie o nmult im cu v 1, iar pe a doua o nmult im cu u; apoi le
sc adem si obt inem ca 2r

2 =
4u
u + 1 v
. Combin and aceasta cu
u
v
=
2r

2
2(r
2
1)
deducem c a (u1)
2
+v
2
= 2. Prin urmare semidreapta d trece prin T n arcul
de cerc din primul cadran al cercului w C : [w 1[ =

2.
18.13. Aratat i ca izomorsmele analitice ale semiplanului superior pe
discul unitate sunt funct ii de forma
f(z) = e
it
z a
z a
, z C, Imz > 0,
unde t R si Ima > 0.
Rezolvare. Fie H = z C : Imz > 0. Dac a f : H D este ca n
enunt , atunci f este un izomorsm analitic al lui H pe D.
Reciproc, e f : H D un izomorsm analitic.

Intruc at f este bijectiva,
exist a d H astfel nc at f(d) = 0. Atunci g : H D denit a prin g(z) =
Funct ii univalente si izomorsme analitice 415
z d
z d
, z H este un izomorsm analitic. Deci h := f g
1
/(D). Prin
urmare exista s R si b D astfel nc at
h(z) = e
is
z b
1 bz
, z D.

In concluzie
f(z) = h(g(z)) = e
is
zd
zd
b
1b
zd
zd
= e
is
1b
1b
z
ddb
1b
z
ddb
1b
= e
it
za
za
,
cu t R si a H, ntrucat Ima =
(Imd)(1 [b[
2
)
(1 Re b)
2
+ (Imb)
2
> 0.
18.14. Aratat i ca f /(C

) daca si numai daca f este transformare


omograca.
Rezolvare.

In ceea ce priveste automorsmele planului complex extins
convenim n mod special: f /(C

) dac a f : C

este o biject ie
meromorf a.
Evident orice transformare omograca T : C

este o biject ie
meromorf a.
Reciproc, e f : C

o biject ie meromorf a. Din f /(C

) avem
c a f este o funct ie rat ional a.

Intruc at o funct ie rat ional a este bijectiv a daca
maximul dintre gradul numitorului si al num ar atorului este unu, concluzionam
c a f este o transformare omograc a.
18.15. Aratat i ca f /(C) daca si numai daca exista a, b C cu a ,= 0,
asa ncat f(z) = az +b pentru orice z C.
416 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Evident orice funct ie polinomiala de gradul ntai apart ine lui
/(C).
Reciproc, e f /(C).

Intruc at f este neconstant a, deducem ca nu este
singularitate aparanta pentru f. Dac a ar singularitate esent iala, atunci
conform teoremei lui Sohotsky-Casorati-Weierstrass mult imea f(C D) este
dens a n C, care este n contradict ie cu f(D) f(C D) = . Din cele de mai
sus deducem c a este pol pentru f. Deoarece f H(C), obt inem c a f este
funct ie polinomial a. Fiind biject ie, gradul funct iei polinomiale f este egal cu
unu.
18.16. Aratat i ca n grupul /(C):
(a). Subgrupul translat iilor, T (C), este divizor normal;
(b). Subgrupul rotat iilor, 1(C), nu este divizor normal.
Rezolvare. Reamintim ca un subgrup H al unui grup G este divizor
normal daca pentru orice x G si pentru orice h H rezult a x
1
hx H.
(a). Fie f T (C) o translat ie si h /(C) o transformare an a, adic a
f(z) = z +a si h(z) = bz +c, z C cu a, b, c C, b ,= 0. Atunci
(h
1
f h)(z) = h
1
(bz +c +a) =
(bz +c +a) c
b
= z +a/b, z C
este tot o translat ie.
(b). Dac a f 1(C) este o rotat ie, f(z) = az, z C cu a T, iar h este
ca mai sus, atunci
(h
1
f h)(z) = h
1
(abz +ac) =
(abz +ac) c
b
= az + (a 1)c/b, z C
este o rotat ie numai dac a a = 1.
19 Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski
19.1. Fie f : C C, f(z) = z
2
, z C. Aratat i ca funct ia f:
(a). Este univalenta pe orice domeniu C cu proprietatea ca pentru
orice z
1
, z
2
, z
1
+z
2
,= 0;
(b). Aplica conform semiplanul superior deschis pe C [0, );
(c). Aplica conform semiplanul inferior deschis pe C [0, );
(d). Aplica conform sectorul circular
S
0
= z C : r
1
< [z[ < r
2
, 0 < arg z <
pe sectorul circular
S
1
= z C : r
2
1
< [z[ < r
2
2
, 0 < arg z < 2,
unde 0 r
1
r
2
;
(e). Aplica dreapta Re z = c (respectiv Imz = c) n parabola v
2
=
2p (p/2 u) (respectiv v
2
= 2p (p/2 +u)) unde p = 2c
2
, iar c este o
constanta reala nenula;
(f). Aplica conform semiplanul drept deschis pe C (, 0];
(g). Aplica conform semiplanul stang deschis pe C (, 0].
Rezolvare. (a). Dac a z
1
, z
2
C satisfac z
2
1
= z
2
2
, atunci (z
1
z
2
)(z
1
+
z
2
) = 0, de unde z
1
= z
2
sau z
1
= z
2
. Prin urmare f este univalenta (injectiv a
si olomorfa) pe orice domeniu C cu proprietatea din enunt .
418 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b) si (c). Fie
1
= z = re
it
C : r (0, ), t (0, ) si
2
= z =
re
it
C : r (0, ), t (, 0) = z = re
i(t)
C : r (0, ), t
(0, ). Atunci
f(
1
) = r
2
e
i2t
C : r (0, ), t (0, ) =
= se
i
C : s(0, ), (0, 2) = C [0, )
si
f(
2
) = r
2
e
i(2t2)
C : r (0, ), t (0, ) =
= r
2
e
i2t
C : r (0, ), t (0, )
= se
i
C : s (0, ), (0, 2) = C [0, ).
Cerint ele din enunt rezult a acum din faptul c a funct iile f :
1
C [0, ) si
f :
2
C [0, ) sunt surject ii univalente.
(d). Evident f : S
0
S
1
este o surject ie univalent a.
(e). Din w = u + iv = f(z) = (x + iy)
2
= x
2
y
2
+ 2ixy, rezult a
u = x
2
y
2
, v = 2xy, de unde v
2
= 4x
2
y
2
. Dac a c R

, p = 2c
2
, iar
x = c (respectiv y = c), atunci v
2
= 4c
2
(c
2
u) = 2p (p/2 u) (respectiv
v
2
= 4c
2
(c
2
+u) = 2p (p/2 +u)).
Evident f aplic a dreapta R pe semidreapta [0, ), iar dreapta iR pe
semidreapta (, 0].
(f) si (g). Pun and
1
= z = re
it
C : r (0, ), t (/2, /2) si

2
= z = re
it
C : r (0, ), t (/2, 3/2) avem c a
f(
1
) = r
2
e
i2t
C : r (0, ), t (/2, /2) =
= se
i
C : s (0, ), (, ) = C (, 0]
Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski 419
si
f(
2
) = r
2
e
i2t
C : r (0, ), t (/2, 3/2) =
= se
i
C : s (0, ), (, 3) =
= se
i
C : s (0, ), (, ) = C (, 0].
Concluzia rezulta acum din faptul c a funct iile f :
1
C (, 0] si f :

2
C (, 0] sunt surject ii univalente.
19.2. Fie f : C C, f(z) =

z, z C cu cele doua ramuri ale sale f
1
si f
2
, unde f
1
(x) =

x > 0, x (0, ) si f
2
(z) = f
1
(z), z C. Aratat i ca:
(a). Funct ia f este olomorfa pe C

;
(b). Ramura f
1
aplica conform C [0, ) pe semiplanul superior deschis;
(c). Ramura f
2
aplica conform C [0, ) pe semiplanul inferior deschis;
(d). Domeniul = z = x + iy C : y
2
> 2p(x + p/2), cu p > 0, este
aplicat conform de ramura f
1
(respectiv f
2
) pe semiplanul deschis S
1
= w =
u +iv C : v >
_
p/2 (respectiv S
2
= w = u +iv C : v <
_
p/2);
(e). Domeniul
0
= z C : Imz > 0 z = iy C : y [0, h], cu
h > 0, este conform echivalent cu semiplanul superior deschis.
Rezolvare. Fie g(z) = z
2
, z C. Armat iile (a), (b), (c) si (d) rezult a
din faptul c a f este inversa lui g si din exercit iul precedent.

In continuare
armat ia (e) rezult a din faptul ca funct ia a :
0

1
, unde
1
este semiplanul
superior deschis, denit a prin a(z) =

h
2
+z
2
, z
0
este un izomorsm
analitic. Fie a
0
:
0
C [h
2
, ), a
0
(z) = z
2
, z
0
si a
1
: C
[h
2
, ) C [0, ), a
1
(z) = z +h
2
, z C [h
2
, ).

Intruc at a
0
, a
1
si f
1
sunt izomorsme analitice si a = f
1
a
1
a
0
este de asemenea un izomorsm
420 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
analitic.
19.3. Fie
1
= z C : [z[ < 1, Re z > 0 si
2
= D (1, 0]. Aratat i ca
f :
1

2
, f(z) = z
2
, z
1
este o transformare conforma.
Rezolvare. Evident f este olomorf a. Injectivitatea lui f este imediat a,
deoarece dac a z
1
, z
2

1
satisfac f(z
1
) = f(z
2
), atunci (z
1
z
2
)(z
1
+z
2
) = 0,
de unde z
1
= z
2
pentru ca z
1
+z
2
,= 0 (evident Re (z
1
+z
2
) = Re z
1
+Re z
2
> 0).
Vericam surjectivitatea lui f. Daca
1
= z C : z = re
it
, r (0, 1), t
(/2, /2), atunci
2
= f(
1
) = z C : z = r
2
e
2it
, r (0, 1), t
(/2, /2) = z C : z = se
i
, s (0, 1), (, ). Altfel spus,
semidiscul de raz a 1 din semiplanul drept este conform echivalent cu discul
unitate, mai put in o raz a.
19.4. Fie Q = z C : Re z > 0, Imz > 0 primul cadran. Determinat i
un automorsm analitic f : Q Q astfel ncat funct ia g : Q C, denita
prin g(z) = f(z) z, z Q sa e marginita.
Rezolvare. Fie S = z C : Imz > 0 semiplanul superior. Funct ia
f
1
: Q S denit a prin f
1
(z) = z
2
, z Q este un izomorsm analitic. Daca
z = re
it
S (r (0, ), t (0, )), atunci f
1
1
: S Q denit a prin
f
1
1
(z) =

z =

re
it/2
, z S este de asemenea un izomorsm analitic.
Dac a a, b, c, d R sunt astfel ncat ad bc = 1, atunci transformarea
omograc a T : C

, denita prin T(z) =


az +b
cz +d
, z C

induce
un automorsm analitic al lui S pe el nsusi notat tot cu T. Prin urmare
f : Q Q denit a prin f = f
1
1
T f
1
, deci f(z) =

az
2
+b
cz
2
+d
, z Q, este
Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski 421
un automorsm analitic al lui Q pe Q. Din
f(z) z =
b + (a b)z
2
cz
4
z(cz
2
+d)
_
1 +

a +b/z
2
c +d/z
2
_, z Q,
deducem ca limita, lim
z
(f(z)z) exist a n C, dac a c = 0 si a = d.

In concluzie
f(z) =
_
z
2
+b/d, z Q, cu b/d R.
19.5. Fie S = z C : Re z > 0 semiplanul drept si G = S [0, 1/2].
Determinat i un izomorsm analitic f : G D astfel ncat f(1) = 0.
Rezolvare. Fie E = C (, 1/4] si F = C (, 0]. Evident f
1
: G
E, denita prin f
1
(z) = z
2
, z G, si f
2
: E F, denita prin f
2
(z) = z 1/4,
z E sunt izomorsme analitice. Daca z = re
it
F (r (0, ), t (, )),
atunci f
3
: F S, denita prin f
3
(z) =

z =

re
it/2
, z F, este de
asemenea un izomorsm analitic. Prin urmare g = f
3
f
2
f
1
: G S
este izomorsmul analitic dat de g(z) =
_
z
2
1/4, z G, cu proprietatea
g(1) =

3/2. Transformarea omograc a T, denita prin T(z) =


z

3/2
z +

3/2
,
z C

cu T, este un izomorsm analitic al lui S pe D. Deci funct ia


f = T g, data de
f(z) =

4z
2
1

4z
2
1 +

3
, z G
este un izomorsm analitic al lui G pe D cu f(1) = 0.
19.6. Fie [0, 1]. Aratat i ca funct ia
f(z) = z

1
2
+

1 z
2
, z C
aplica orice elipsa de focare 1 n ea nsasi.
422 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
Rezolvare. Reamintim c a o elipsa de focare 1 are ecuat ia
x
2
a
2
+
y
2
a
2
1
=
1 cu a > 1. Ecuat iile parametrice ale acestei elipse sunt x = a cos t, y =

a
2
1 sin t, t [0, 2]. Dac a z = a cos t + i

a
2
1 sin t, atunci 1 z
2
=
(a sin t i

a
2
1 cos t)
2
. Prin urmare pentru orice z = (x, y) = x + iy de pe
elipsa
E =
_
(x, y) R
2
:
x
2
a
2
+
y
2
a
2
1
= 1, a > 1
_
avem f(z) = a
_

1
2
cos t +sin t
_
+ i

a
2
1
_

1
2
sin t cos t
_
sau f(z) = a
_

1
2
cos t sin t
_
+i

a
2
1 (1
2
sin t +cos t) .

In ambele cazuri,
(Re f(z))
2
a
2
+
(Imf(z))
2
a
2
1
= 1.
19.7. Aratat i ca funct ia f(z) =

1 z
2
, z C aplica hiperbola 2x
2

2y
2
= 1 n ea nsasi.
Rezolvare. Ecuat iile parametrice ale hiperbolei
H = (x, y) R
2
: 2x
2
2y
2
= 1
sunt: x =

2
2
ch t, y =

2
2
sh t, t R. Evident z =

2
2
(ch t + ish t) H dac a
si numai dac a z H. Din ch
2
t sh
2
t = 1, t R rezult a c a 1 z
2
= z
2
. Prin
urmare, daca z H, atunci f(z) = z si problema este rezolvata daca t inem
seama si de faptul ca z H dac a si numai dac a z H.
Domeniul C marginit de doua arce de cerc care se intersecteaza n
doua puncte se numeste lunula.
19.8. Fie f(z) = z

, z C

, cu > 0 si sectoarele circulare


S
0
= z C : 0 < arg z < 2
Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski 423
si
S
1
= z C : 0 < arg z < ,
cu 2. Aratat i ca:
(a). Funct ia f aplica conform domeniul S
0
pe domeniul S
1
;
(b). Daca = /, atunci f aplica conform S
0
pe semiplanul superior
deschis;
(c). Orice lunula este conform echivalenta cu semiplanul superior deschis.
19.9. Aratat i ca f aplica conform domeniul pe semiplanul superior
deschis, unde:
(a). =
_
z D
_
1
2
(1 +i),
1

2
_
: Imz > 0
_
, f(z) =
_
z
1 z
_
4/3
, z ;
(b). = C z C : 0 Imz, [z[ 1, f(z) =
_
1 z
1 +z
_
2/3
, z ;
(c). = z C : Imz > 0 z D : Imz 0, f(z) =
_
z 1
z + 1
_
2/3
,
z ;
(d). = C [0, 1], f(z) =
_
z
1 z
_
1/2
, z ;
(e). = C z C : [z[ = 1, Imz 0, f(z) =
_
i
z + 1
z 1
_
1/2
, z ;
(f). = C ((, 1] [2, )), f(z) =
_
z 2
z 1
_
1/2
, z .
19.10. Fie f : D C

funct ia, f(z) =


z
(1 z)
2
, z D. Aratat i ca:
(a). f este univalenta pe D; (b). f(D) = C (, 1/4];
(c). f(T) = (, 1/4] ;
(d). f
1
(w) =

1 + 4w 1

1 + 4w + 1
, w C (, 1/4].
Rezolvare. (a). Din f(z) = f(w) avem (w z)(1 zw) = 0, de unde
z = w, ntrucat din z, w D rezult a c a 1 zw ,= 0.
424 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(b). Evident, 1 + 4f(z) =
_
1 +z
1 z
_
2
, z D. De aici deducem c a D este
aplicat conform pe C (, 1/4] de f =
g h 1
4
, unde h : D :=
z C : Re z > 0, h(z) =
1 +z
1 z
, z D, iar g : C (, 0], g(z) = z
2
,
z .
(c). Evident, f(1) = , f(1) = 1/4 si
f(e
it
) = 1/4 sin
2
t
2
, t (0, ) (, 2).

Intruc at
t
2

_
0,

2
_

2
,
_
, avem sin
2
t
2
(0, 1).

In nal, obt inem c a
f(T) = (, 1/4] .
(d). Expresia lui f
1
rezult a din identitatea
1 + 4f(z) =
_
1 +z
1 z
_
2
, z D.
19.11. Fie f : D C

funct ia, f(z) =


z
(1 +z)
2
, z D. Aratat i ca:
(a). f este univalenta pe D; (b). f(D) = C [1/4, ) ;
(c). f(T) = [1/4, ) ;
(d). f
1
(w) =
1

1 4w
1 +

1 4w
, w C [1/4, ).
Rezolvare. (a). Ecuat ia f(z) = f(w) este echivalent a cu (zw)(1zw) =
0, de unde z = w, ntrucat din z, w D rezult a c a 1 zw ,= 0.
(b). Evident
1
4
f(z) =
1
4
_
1 z
1 +z
_
2
, z D. De aici deducem c a D este
aplicat conform pe C [1/4, ) de f =
1 g f
4
, unde h : D := z
C : Re z > 0, h(z) =
1 z
1 +z
, z D, iar g : C (, 0], g(z) = z
2
,
z .
Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski 425
(c). Evident f(1) = 1/4, f(1) = si
f(e
it
) =
1
4 cos
2
t
2
, t (0, ) (, 2).

Intruc at
t
2

_
0,

2
_

2
,
_
, avem ca, cos
t
2
(0, 1) (1, 0), deci cos
2
t
2

(0, 1), de unde 4f(e
it
) (1, ).

In nal, obt inem c a
f(T) = [1/4, ) .
(d). Reprezentarea lui f
1
rezult a din identitatea
1 4f(z) =
_
1 z
1 +z
_
2
, z D.
19.12. Fie f : D C

denita prin, f(z) =


4z
(1 +z)
2
, z D. Aratat i
ca:
(a). f este univalenta pe D; (b). f(D) = C [1, );
(c). f(T)=[1, ); (d). f
1
(w)=
1

1w
1+

1+w
, wC[1, ).
Rezolvare. (a). Ecuat ia f(z) = f(w) este echivalent a cu (zw)(1zw) =
0, de unde z = w, deoarece din z, w D rezult a ca 1 zw ,= 0. Deci f este
injectiv a si ind olomorf a, este univalenta pe D.
(b). Scriind f(z) = 1
_
z 1
z + 1
_
2
, z D, deducem c a D este aplicat
conform pe C[1, ) de f = 1g h, unde h : D := z C : Re z < 0,
h(z) =
z 1
z + 1
, z D; g : C (, 0], iar g(z) = z
2
, z .
(c). Dac a z = e
it
, t (, ) atunci f(e
it
) =
ue
it
(1 +e
it
)
2
=
1
cos
2
t
2
[1, ).

Intruc at (, ) t cos
2
t
2
(0, 1] este surjectiva, rezult a ca f(T) =
[1, ) deoarece f(1) = .
426 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(d). Armat ia rezult a din identitatea
1 f(z) =
_
z 1
z + 1
_
2
, z D.
19.13. Aratat i ca funct ia f(z) = ln
1 z
1 +z
, z D este univalenta pe D si
ca f(D) = z C : /2 < Imz < /2.
Indicat ie. Funct ia ln este olomorfa pe C (, 0].

Intruc at pentru orice
z D, Re
1 z
1 +z
=
1 [z[
2
[1 +z[
2
> 0, f este olomorfa pe D. Univalent a lui f pe D
rezult a din faptul c a f
t
(z) =
2
z
2
1
,= 0, z D. Fie
0
= z C : Re z > 0
si
1
= z C : /2 < Imz < /2. Evident g : D
0
, g(z) =
1 z
1 +z
,
z D si h :
0

1
, h(z) = ln z, z
0
sunt biject ii olomorfe. Prin urmare,
f(D) = h g(D) = h(
0
) =
1
.
19.14. Fie
0
= z C : Imz > 0,
1
= z C : 0 < Imz < ,

2
= z C : < Imz < (, 0]. Aratat i ca funct iile de mai jos sunt
transformari conforme:
(a). f :
0

1
, f(z) = ln z, z
0
;
(b). g :
0

2
, g(z) = ln(1 z
2
), z
0
.
Indicat ie. (b). Se t ine seama de faptul c a h(z) = 1 z
2
, z C aplic a
bijectiv
0
pe C (, 0]. Armat ia rezulta din g(z) = ln h(z), z
0
si
din faptul c a funct ia logaritmic a ln este o transformare conforma a domeniului
C (, 0] pe domeniul
2
19.15. Funct ia lui Jukowski. Fie J : C

C denita prin J(z) =


1
2
_
z +
1
z
_
, z C

. Aratat i ca funct ia lui Jukowski J:


Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski 427
(a). Este univalenta pe orice domeniu C

cu proprietatea ca, pentru


orice z
1
, z
2
, z
1
z
2
,= 1;
(b). Aplica cercurile centrate n origine cu razele diferite de 1 n elipse cu
focarele n +1 si 1;
(c). Aplica dreptele care trec prin origine (diferite de axe) n hiperbole cu
focarele n +1 si 1;
(d). Aplica cercul unitate centrat n origine n segmentul [1, 1] parcurs
de doua ori (semicercul superior parcurs de la 1 la +1 pe segmentul [1, 1]
parcurs de la 1 la +1, iar semicercul inferior parcurs de la +1 la 1 pe
segmentul [1, 1] parcurs de la +1 la 1).
Rezolvare. (a). Evident J H(C

) si J
t
(z) =
1
2
_
1
1
z
2
_
, z C

. Dac a
z
1
, z
2
C

sunt astfel nc at J(z


1
) = J(z
2
), atunci
z
1
z
2
2
_
1
1
z
1
z
2
_
= 0, de
unde z
1
= z
2
sau z
1
z
2
= 1. Prin urmare J este univalenta (injectiv a si olo-
morf a) pe orice domeniu C

cu proprietatea c a, pentru orice z


1
, z
2
,
z
1
z
2
,= 1.
(b). Pun and z = re
it
, r > 0, t [0, 2) si J(z) = w = u +iv =
1
2
(re
it
+re
it
), obt inem c a u =
1
2
_
r +
1
r
_
cos t, v =
1
2
_
r
1
r
_
sin t; r > 0, t
[0, 2). Daca r (0, 1) (1, ) este constant, atunci ecuat iile precedente
reprezint a elipsa
E =
_
w = u +iv C :
u
2
a
2
r
+
v
2
b
2
r
= 1
_
,
unde a
r
=
1
2
_
r +
1
r
_
si b
r
=
1
2

r
1
r

, cu focarele n +1 si 1, deoarece
a
2
r
b
2
r
= 1.
428 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(c).

In acest caz, dac a t (0, 2) /2, , 3/2 este constant, atunci
aceleasi ecuat ii de mai sus reprezint a hiperbola
H =
_
w = u +iv C :
u
2
cos
2
t

v
2
sin
2
t
= 1
_
,
cu focarele n +1 si 1, deoarece cos
2
t + sin
2
t = 1.
(d). Armat iile din enunt rezult a din faptul ca J(e
i(t)
) = cos( t) =
cos t, t [0, ] si J(e
it
) = cos t, t [0, ].
19.16. Aratat i ca funct ia lui Jukowski J:
(a). Aplica conform domeniul = z C

: [z[ > r > 1 (respectiv


= z C

: [z[ < r < 1) pe exteriorul elipsei


E =
_
w = u +iv C :
u
2
a
2
r
+
v
2
b
2
r
= 1
_
,
unde a
r
=
1
2
_
r +
1
r
_
, b
r
=
1
2

r
1
r

;
(b). Aplica conform sectorul circular = z C

: < arg z < ,


cu 0 < < /2, pe exteriorul hiperbolei
H =
_
w = u +iv C :
u
2
cos
2


v
2
sin
2

= 1
_
;
(c). Aplica conform sectorul circular = z C

: 0 < arg z < , cu


0 < < /2, pe interiorul ramurei drepte a hiperbolei H, de la (b), mai put in
semidreapta [1, );
(d). Aplica conform sectorul circular = z C

: 0 < arg z < , [z[ >


1, cu 0 < < /2, pe interiorul ramurei drepte a hiperbolei H, de la (b),
din primul cadran.
Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski 429
Rezolvare. Este evident faptul c a J este univalent a pe .
(a). Dac a s > r > 1, atunci
1
2
_
r +
1
r
_
= a
r
< a
s
=
1
2
_
s +
1
s
_
si
1
2
_
r
1
r
_
= b
r
< b
s
=
1
2
_
s
1
s
_
.
Conform problemei precedente, J aplic a cercul C(0, s) pe elipsa
F =
_
w = u +iv C :
u
2
a
2
s
+
v
2
b
2
s
= 1
_
,
care se a a n exteriorul elipsei E, deoarece a
s
> a
r
si b
s
> b
r
.

In cazul
0 < s < r < 1, armat ia se justic a analog, ntruc at,
1
2
_
r +
1
r
_
= a
r
< a
s
=
1
2
_
s +
1
s
_
si
1
2
_
1
r
r
_
= b
r
< b
s
=
1
2
_
1
s
s
_
.
(b). Evident J aplic a semiaxa z = iy C : y > 0 pe dreapta iR. De
asemenea, este clar c a daca t (, /2) este xat, atunci J aplic a semidreapta
z = re
it
C : r (0, ) pe ramura dreapta a hiperbolei
G =
_
w = u +iv C :
u
2
cos
2
t

v
2
sin
2
t
= 1
_
.
Faptul ca ramura dreapta a hiperbolei G este n exteriorul ramurei dreptei
a hiperbolei H, rezult a din 1 > cos > cos t > 0, 0 < tg < tg t < ,
deoarece hiperbola G are varfurile n punctele (cos t, 0) si asimptotele y =
(tg t)x, iar hiperbola H are varfurile n punctele (cos , 0) si asimptotele
y = (tg )x.

In cazul t (/2, ) xat, J aplic a semidreapta z =
re
it
C : r (0, ) pe ramura st ang a a hiperbolei G, care este n exteriorul
ramuri st angi a hiperbolei H, ntruc at v arfurile si asimptotele sunt ca mai sus,
iar < tg t < tg < 0, 1 < cos < cos t < 0.
430 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(c). Evident J((0, )) = [1, ).

In continuare se procedeaz a ca la (b),
t in andu-se seama de faptul ca J ind injectiv a, aplic a mult imi disjuncte pe
mult imi disjuncte.
(d). Dac a z = re
it
cu r (1, ), 0 < t < < /2, atunci u = Re J(z) =
1
2
_
r +
1
r
_
cos t > 0 si v = ImJ(z) =
1
2
_
r
1
r
_
sin t > 0. Restul rezult a din
(c).
19.17. Aratat i ca funct ia lui Jukowski J:
(a). Aplica conform domeniului D

(respectiv C D) pe C [1, 1];


(b). Aplica conform semiplanul superior (respectiv inferior) deschis pe
C ((, 1] [1, ));
(c). Aplica conform domeniul = z C : Imz > 0, [z[ > 1 (respectiv
= z C : Imz < 0, [z[ < 1) pe semiplanul superior deschis;
(d). Aplica conform domeniul = z C : Imz > 0, [z[ < 1 (respectiv
= z C : Imz < 0, [z[ > 1) pe semiplanul inferior deschis.
Indicat ie. Se utilizeaza rezultatele din exercit iul precedent.
19.18. Inversa funct iei Jukowski. f
1
(z) = z +

z
2
1, f
2
(z) = z

z
2
1, z C cele doua ramuri ale inversei funct iei Jukowski. Aratat i ca:
(a). Ramura f
1
aplica conform C [1, 1] pe C D;
(b). Ramura f
2
aplica conform C [1, 1] pe D

;
(c). Ramura f
1
aplica segmentul [1, 1], parcurs de doua ori, pe cercul
unitate (segmentul [1, 1] parcurs de la stanga la dreapta pe semicercul superior
parcurs de la 1 la +1, iar segmentul [1, 1] parcurs de la dreapta la stanga
pe semicercul inferior parcurs de la +1 la 1);
Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski 431
(d) Ramura f
2
aplica segmentul [1, 1], parcurs de doua ori, pe cercul
unitate (segmentul [1, 1] parcurs de la stanga la dreapta pe semicercul inferior
parcurs de la 1 la +1, iar segmentul [1, 1] parcurs de la dreapta la stanga
pe semicercul superior parcurs de la +1 la 1);
(e). Ramura f
1
(respectiv f
2
) aplica conform C ((, 1] [1, )) pe
semiplanul superior (respectiv inferior) deschis;
(f). Ramura f
1
(respectiv f
2
) aplica conform semiplanul superior deschis
pe domeniul = z C : Imz > 0, [z[ > 1 (respectiv = z C; Imz <
0, [z[ < 1);
(g). Ramura f
1
(respectiv f
2
) aplica conform semiplanul inferior deschis
pe domeniul = z C : Imz < 0, [z[ > 1 (respectiv = z C : Imz >
0, [z[ < 1).
Indicat ie. Se t ine seama de faptul c a armat iile de mai sus constituie o
reformulare a unor proprietat i justicate n exercit iile anterioare.
19.19. Fie f : D C

denita prin, f(z) =


2z
1 +z
2
, z D. Aratat i ca:
(a). f este univalenta pe D; (b). f(D) = C ((, 1] [1, ));
(c). f(T) = (, 1] [1, ) ;
(d). f
1
(w) =
1

1 w
2
w
, w C ((, 1] [1, ) 0).
Indicat ie. Se observa ca f(z) = 1/J(z), z D, J ind funct ia lui
Jukowski.
19.20 (a). Fie c < d +, a < b cu b a < 2,

0
= z C : Re z (c, d), Imz (a, b) si
1
= z C : [z[ (e
c
, e
d
),
arg z (a, b). Aratat i ca f :
0

1
, f(z) = e
z
, z
0
este o transformare
432 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
conforma.
(b). Deducet i din (a) ca exponent iala complexa este o transformare con-
forma ntre:
(b.1).

0
= z C : 0 < Imz < si

1
= z C : Imz > 0;
(b.2).

0
= z C : 0 < Re z, 0 < Imz < si

1
= z C : Imz > 0, [z[ > 1;
(b.3).

0
= z C : Re z < 0, 0 < Imz < si

1
= z C : Imz > 0, [z[ < 1.
Rezolvare. (a). Reamintim c a exponent iala complexa g(z) = e
z
, z C
este o biject ie olomorfa de la mult imea = z C : < Imz la C

.
Armat ia rezult a din
0
, f = g[

0
si f(
0
) =
1
, deoarece [e
z
[ = e
Re z
,
arg e
z
= Imz, z
0
.
(b). Armat iile de la (b) rezult a din (a) astfel: (b.1) se obt ine pentru
c = , d = , a = 0, b = ; (b.2) se obt ine pentru c = 0, d = , a = 0,
b = ; (b.3) se obt ine pentru c = , d = 0, a = 0, b = .
19.21 (a). Fie
0
= z C : < Re z < 0, Imz > 0 si
1
= z C :
Imz > 0. Aratat i ca f :
0

1
, f(z) = cos z, z
0
este o transformare
conforma.
(b). Fie
0
= z C : /2 < Re z < /2, Imz > 0 si
1
= z C :
Imz > 0. Aratat i ca F :
0

1
. f(z) = sin z, z este o transformare
conforma.
Rezolvare. (a). Evident f este univalenta deoarece f
t
(z) = sin z ,= 0,
Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski 433
z
0
. Funct ia f :
0

1
este surjectiv a ntruc at f = J h g, unde
g :
0
A := z C : Re z < 0, < Imz < 0, g(z) = iz, z
0
,
h : A B = z C : [z[ < 1 < Imz < 0, h(z) = e
z
, z A, iar J : B
1
este funct ia lui Jukowski.
(b). Armat ia rezulta din (a), deoarece f(z) = sin z = cos (z /2),
z
0
.
19.22 (a). Fie
0
= z C : 0 < Imz < , Re z > 0 si
1
= z C :
Imz > 0. Aratat i ca f :
0

1
, f(z) = ch z, z
0
este o transformare
conforma.
(b). Fie
0
= z C : /4 < Re z < /4 si
1
= D. Aratat i ca
f :
0

1
, f(z) = tg z, z
0
este o transformare conforma.
(c). Fie
0
ca la (b) si f H(
0
) astfel ncat f(0) = 0 si [f(z)[ 1
pentru orice z
0
. Aratat i ca [f(z)[ [tg z[, pentru orice z
0
.
Rezolvare. (a). Armat ia rezult a din faptul c a f = J g, unde g :
0

A := z C : [z[ > 1, Imz > 0, g(z) = e
z
, z
0
, iar J : A
1
este
funct ia lui Jukowski.
(b). Armat ia este imediata, ntruc at
tg z =
sin z
cos z
=
1
i
e
iz
e
iz
e
iz
+e
iz
= (i)
e
2iz
1
e
2iz
+ 1
, z ,= (2k + 1)

2
, k Z
iar f = T h g, A := z C : /2 < Imz < /2, g(z) = 2iz, z
0
,
h : A B := z C : Re z > 0, h(z) = e
z
, z A, iar
T : B
1
, T(w) = i
w 1
w + 1
w B.
434 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
(c). Fie
0
ca la (b). Atunci g : D
0
, g(z) = arctg z, z D este o
transformare conform a. Evident, f g : D D satisface ipotezele lemei lui
Schwarz. Rezulta c a [f(g(w))[ [w[ pentru orice w D. Prin urmare, pentru
orice z = arctg w
0
, [f(z)[ = [f(g(w))[ [w[ = [tg z[.
19.23. Fie G =
_
z = x +iy C :
x
2
25
+
y
2
16
> 1
_
si H = C D(0, 3).
(a). Determinat i un izomorsm analitic f : G H;
(b). Determinat i a G astfel ncat f(a) = 4i;
(c). Determinat i G
0
G cu proprietatea f(G
0
) = (0; 3, 5).
Rezolvare. (a). Funct ia Jukowski J(z) =
1
2
_
z +
1
z
_
, z C

aplic a
cercul C(0, 3) pe elipsa
E =
_
z = x +iy C :
x
2
(5/3)
2
+
y
2
(4/3)
2
= 1
_
.
Prin urmare g : C

C, g(z) =
3
2
_
z +
1
z
_
, z C

, este un izomorsm
analitic al lui H pe G. De aici deducem ca f(z) = g
1
(z) =
1
3
_
z +

z
2
9
_
,
z G este un izomorsm analitic al lui G pe H.
(b). Evident a = f
1
(4i) = g(4i) = 45i/8.
(c). Funct ia g aplic a cercul C(0, 5) pe elipsa
F =
_
z = x +iy C :
x
2
(39/5)
2
+
y
2
(36/5)
2
= 1
_
.
Deducem ca
G
0
=
_
z = x +iy C :
x
2
25
+
y
2
16
> 1;
25x
2
39
2
+
25y
2
36
2
< 1
_
.
19.24. Determinat i o transformare conforma care aplica semidiscul S =
z C : [z[ < 1, Imz > 0 pe semiplanul drept H = z C : Re z > 0.
Transformari conforme. Funct ia lui Jukowski 435
Indicat ie. Se arat a c a f : S H, f(z) = iJ(z) =
i
2
_
z +
1
z
_
, z S, este
o transformare conforma care satisface cerint a din enunt .
19.25. Presupunem < a < b < +si e = C((, a][b, +)).
Aratat i ca este conform echivalent cu semiplanul superior deschis S = z
C : Imz > 0 utilizand:
(a). f : S, f(z) =

z b
z a
, z cu f
_
a +b
2
_
= i;
(b). f : S, f(z) = g(z) +
_
g
2
(z) 1, unde
g(z) =
_
z
a +b
2
_
2
b a
, z cu f(0) = i.
Rezolvare. (a). Pun and h(z) =
z b
z a
, z , avem c a h() = C[0, ).
Reamintim ca g(z) = z
2
, z C, aplic a conform S pe C [0, ). Din f(z) =
_
h(z), z , deducem c a f() = S.

Intruc at compusa a dou a transform ari
conforme este o transformare conform a, armat ia cerut a este demonstrat a.
(b). Evident g aplic a conform domeniul pe domeniul C ((, 1]
[1, )).

In continuare se t ine seama de faptul c a funct ia lui Jukowski J aplic a
semiplanul superior S pe domeniul C ((, 1] [1, )).
19.26. Fie = z C : Imz > 0 z C : z = e
it
, 0 < t < .
Aratat i ca este conform echivalent cu semiplanul superior deschis S = z
C : Imz > 0 utilizand:
(a) f : S, f(z) =

_
z 1
z + 1
_
2
+ tg
2

2
, z ;
(b). Funct ia lui Jukowski si oricare din funct iile de la exercit iul precedent.
Rezolvare. (a). Transformarea omograca T(z) =
z 1
z + 1
, z C

aplic a
conform S pe S. Pun and A = z C : z = e
it
, 0 < t < , avem ca
436 Traian Ceausu, Nicolae Suciu
T(A) =
_
z C : z = ih, h
_
0, tg

2
__
. Rezulta ca T() = T(S) T(A) =
S T(A), de unde obt inem c a F : S este o transforma