Sunteți pe pagina 1din 2

Rosia Montana si halloweenul sant manifestari inacelasi criza spirituala.

Amandoua manifesta criza constiintei omului, in raport cu adancurile sale. Aurul este simbol transcendent, simbol al centrului adancurilor, care in prezent a devenit un simbol al crizei numai, pierzand semnul centralitati. Unde se pierde atractia centrului, ca principiu organizatoriu al spiritul omului, vieti omului, apar fortele distrugatoare ale demonicului, in chipul halloweenului. Adica nu se poate amesteca aurul cu halloweenul, daca vrem sa luptam autentic pentru Rosia Montana. In prezent, la foarte multi, este compatibil halloweenul, cu aurul. Asta inseamna, ca viata omului, a societati a pierdut atractia centrului ontologic, ca principiu organizatoriu a vieti. Pentru Rosia Montana trebuie luptat pe baza ontologica, ca conflictul Rosiei Montana, reprezinta o criza ontologica a omului, cu adancurile sale, care a pierdut centrul sau ontologic, si din cauza asta a devenit inconstient. Aurul trebuie sa reprimeasca adevarata sa semnificatie, ca simbol arhetipar al centrului ontologic, ca criza are la fond, si pierderea semnificatiei al aurului, ca face trimitere la Centru Ultim. Adica aurul are sens adevarat, nu ca materie, are sens, ca simbol deschis, catre infinit, catre umnezeu, catre transcendent. !oate crizele sant crizele imaginarului, ca omul crede, ca se poate domina imaginarul, ca pe toatele, prin stiinta sa pur rationala, dar din cauza asta devine posedat a imaginarului. Apocalipsa este un crizis al imaginarului. Imaginarul intra in criza cand se pierde rolul sau, raportare la Centru Ultim al e"istentei. Cand nu se indeplineste rolul sau ontologic al imaginarului, omul devine posedat al imaginarului, care inseamna manifestarea imaginarului ca forta distrugatoara, in loc de creatoare. !rimitere la Centru Ultim al fiintei, de catre imaginar nu inseamna ca imagine semnalizeaza numai directia centrului. In imaginar este prezent mod activ, transfigurator, si Centrul, se manifesta intr#un mod activ, prin ele. Asa se transfigureaza omul, dupa imaginea centrului, ca imaginarul este imaginea Centrului, ca sa reintegrezen in Centru, ca sa uneasca cu Centru, care este scopul vieti omului, ca candva pornise tot de la Centru, si reintoarce de unde provenea. Putem vorbi de apocalipsa, cand oameni nu mai raporteaza cu vieti lor la Centru, si devin posedatii imaginarului, posedare, care este distrugator. Conflictul cu imaginarul devine pe prim plan, dar oameni, din cauza ca sant posedati, ca nu sant constienti de Centru, sant inconstienti de semnificatia crizelor. Adevarata problema a crizei aicea este, inconstienta fata de esenta crizei. Ca si la Rosia Montana, semnificatia spirituala a crizei, este total incosntient, acopera problemele pur practice, economice, si de interese. ar orice distrugere, apocaliptica are un scop ultim, orice apocalipsa are scopul, ca sa reintre, in viata oamenilor, Centrul Ultim ale fiintei. In orice apocalipsa, punctul culminant, final, este, o noua aparitia a Centrului. Mielul ocupa tronul sau, locul sau ontologic, care Ii revine. In timpurile apocaliptice omul intra in conflict cu semnele adancurilor, cu semnele pamantului, si cu semnele Centrului, in prezent, in cazul rosiei Montana cu aurul, ca semn al Centrului, semn al transcendentei, fara ca sa faca semnele trimitere la transcendent. Chiar asta este esenta crizei, ca imaginarul, semnele nau posibilitate, ca sa $oace rolul lor, si rolul pierdut se manifesta in tensiuni enorma in om si in societate. Imaginarul $oaca rolul sau in comunitate, ca comunitate este semnul Centrului, care raporteaza la Centru, de unde primeste identitatea. in cauza asta comunitatea este o realitate deschisa fata de Centru, prin care primeste, si asa se reinnoieste constant identitatea sa spirituala. %ocietatea inseamna a fi fara Centru, inseamna comunitatile dizolvate, unde imaginarul, din cauza ca nu are posibilitate de a $uca rolul sau, devine forta tensiunilor, care creste si prin posesivitatea omului, si societatea terenul fortei distrugatoare. Arhetipul, imaginarul, care reprezinta, inseamna, un mare cantitate de energie, care nu este o energie statica, este o energie circulara. &nergia imaginarului, mod separat, se constitue din doua energi. &nergia creatoare ale divinului, omnului, care a creat imaginarul, arhetipul si reprezentarile sale, adica energiile necreate ale omnului. Al doilea este energia proprie,

naturala ale arhetipului, imaginarului. Astia doua se amesteca intr#un 'mod natural(, printr# o circulatie intre divin, intre omnu si om, intre creatie si umnezeu. Asta presupune, ca omul este deschis, prin natura sa adevarata, spre divin, spre umnezeu. )atura adevarata a imaginarului, inseamna ca este deschis, spre infinit, spre transcendenta. Cand imaginarul nu indeplineste rolul sau ca sa fie deschis, spre transcendent, cand nu este un tunel deschis spre transcendent, prin care se circula energiile necreate ale omnului, si a naturi create, ca sa reintegreze omul si creatia, in totalitatea divinului, energiile se acumuleaza in tunelul imaginarului, care a devenit inchis fata de scopul sau ultim, asa devenind o forta a tensiuni distrugatoare. Rationalismul omului occidental, chiar incepand de la greci tarzii, %ocrate, Platon, Aristotel, au gandit imaginarul, prin notiuni inchise, au inchis in notiuni, imaginea, care era deschis spre transcendent, asa a pierdut imaginarul, rolul sau deschis, spre transcendenta, scopul final al e"istentei omului, si asa a pierdut omul occidental sensul dat nemi$locit al vieti sale, prin imaginar deschis, spre transcendent. Cultura occidentala, asa devenit o cultura inchisa, fata de transcendent, si in sine ceva inchis. Asa numitul societate deschisa, este o gluma proasata a omului modern, care prin artificialitatea notiunilor inchise, iluzorie din cauza asta, compenseaza pierderea deschizatura sa spre infinit, cu iluzia societati deschise, care este o lume inchisa in sine, pe care pana acuma nu mai vazuse omenirea. Adevarata societate deschisa, este comunitatea, care este organizat, pe baza imaginarulului deschis spre transcendenta. Criza omului inseamna imaginar inchis, inchis fata de umnezeu, fata de realitatea ontologica. Crizele sant totdeauna ontologice.