stiinta probarii

Samplingul de mediu/probarea mediului Analizele de mediu, ca orice alt proces analitic, se realizeaza prin parcurgerea a trei etape: prelevarea si pregatirea probelor n vederea masurarii (probarea propriu-zisa); trecerea lor n solutie (atunci cnd este cazul) si masurarea sau analizarea propriu-zisa; prelucrarea rezultatelor pentru atingerea scopului propus.

Probele reprezinta portiuni de mediu (biotopul reprezentnd apa, aerul si solul, sedimentele si biocenoza, reprezentnd plantele si animalele), reprezentative pentru locul si momentul colectarii. Strategiile de prelevare si de pregatire a probelor n vederea analizei trebuie sa garanteze integritatea chimica a componentilor de analizat ! i "i . #olectarea, conservarea si pregatirea probelor depind de natura componentilor de analizat ! i "i (organici sau anorganici), de concentratia lor (componenti ma$ori, minori sau urme) si de tehnica de masurare. %n acelasi timp, cunoasterea istoriei probei poate a$uta la alegerea optima a tuturor etapelor procesului analitic. Prelevarea probelor se impune a &i realizata dupa metode standardizate care sa asigure reprezentativitatea si sa corespunda metodei de analiza stabilita. Aceste metode de standardizare impun studii prealabile suplimentare, care sa stabileasca e'act metoda de prelevare adecvata scopului si metodei de analiza. #u toata rigurozitatea metodei de analiza, &ara o detaliere a metodei de prelevare, estimarea, asigurarea si controlul calitatii datelor este greu de realizat. (arietatea mediului este un element deloc negli$abil n stabilirea unui plan de prelevare. ) sursa de variatie este relie&ul, care poate duce la concentrarea sau diluarea poluantilor (de e'emplu, pe vai se concentreaza poluantii gazosi), o alta sursa este diversitatea mediului biologic din punct

de vedere al compozitiei, mobilitatii si habitatului; &ondul natural di&era n timp si spatiu, asa cum di&era sursele de emisie, vitezele de curgere si coe&icientii de dispersie. *in acest motiv, colectivul de prelevare a probelor cuprinde specialisti din mai multe domenii cone'e, chimisti, hidrologi, ingineri de mediu. %n principiu, indi&erent de natura probelor (aer, apa, sol, organisme), acestea trebuie sa &ie numerotate si etichetate. +tichetele trebuie sa contina: data si ora recoltarii; locul recoltarii; numele persoanei care a recoltat proba.

,roba este nsotita de un &ormular de nsotire, care trebuie sa contina: scopul prelevarii probei; observatii asupra indiciilor e'terioare de poluare si orientativ, categoria de analize ce urmeaza a &i e&ectuate; conditiile meteorologice; natura si marimea sursei de poluare. PROBAREA FACTORILOR DE MEDI Probarea apei ,robarea apei pentru analiza calitatii ei presupune o abordare generala a modului n care este ea utilizata -respectiv a necesitatii ei. %n &unctie de cerintele determinate de modul de utilizare, e'ista cerinte privind compozitia si puritatea &iecarui corp de apa supus interesului. Scopul analizei este acela de stabilire a con&ormitatii ei cu destinatia. .ipurile de analiza pot varia de la simpla testare n teren pe baza unui singur parametru (e'. p/-ul) pna la analiza instrumentala a componentilor multipli. Apa apare n toate &ormele, lichida n ruri, lacuri, apa subterana si apa de roci, solida n gheata si zapada si gazoasa n atmos&era. 0ici o apa nu este pura, ea contine o cantitate mai mare sau mai mica de substante dizolvate. Analiznd constituentii apelor de supra&ata curgatoare, descoperim:

ioni derivati din saruri anorganice: sodiu, calciu, cloruri, sul&ati; cantitati mai mici de ioni derivati din saruri anorganice mai putin comune, spalate din depozitele minerale strabatute; material solid insolubil, rezultat att din descompunerea plantelor ct si din particulele anorganice &urnizate de alterarea sedimentelor si rocilor; compusi solubili sau coloidali, derivati din descompunerea plantelor; gaze dizolvate.

#omparnd analize de apa de ru, apa de ploaie si apa de mare, vom gasi aceiasi ioni dar n concentratii di&erite, toate masurabile cu instrumentatie moderna. Situatia este usor di&erita pentru speciile mai putin comune. 1onii metalici de e'emplu, sunt mai limitati cantitativ n ruri, n &unctie de compozitia chimica a rocilor pe care le strabat. ,e de alta parte, apa de mare contine cantitati urma din orice element posibil, concentratia ma'ima &iind aproape de supra&ata si n zonele costiere. .oate aceste elemente trebuie luate n considerare la probarea apelor de supra&ata. Autoritatile responsabile cu gospodarirea apelor considera necesitatea probarii mai multor locatii pe cursul unui ru. Acest lucru se datoreaza &aptului ca niciodata compozitia apei nu este constanta. +a se schimba prin interactiune cu atmos&era si crusta si prin procesele chimice si biologice care se des&asoara n apa. Acest lucru nu e'clude si posibilitatea introducerii de materiale straine, sub &orma poluarii. Analiznd compozitia apei unui ru, chiar de la sursa, apa va contine saruri dizolvate datorita terenului pe care curge. ,rocesele naturale care i a&ecteaza compozitia sunt: alterarea rocilor, interactiunea cu substratul introduc saruri anorganice; argilele, &recvente pe &undul canalului, sunt schimbatori de ioni; sedimentarea materialului suspendat, mai ales n aval, prin pierderea capacitatii de suspensie datorita reducerii vitezei;

e&ectele vietii acvatice prin: consumul si producerea o'igenului si a dio'idului de carbon de plante, absorbtia nutrientilor (incluznd nitrati si &os&ati necesare cresterii); moartea si descompunerea organismelor cu eliberare de ioni si producerea de suspensii; la nceput se descompun n componenti chimici simpli, pentru ca apoi, n prezenta o'igenului, sa se produca dio'id de carbon si apa; n acelasi timp, scade concentratia o'igenului sau daca aceasta concentratie era scazuta, prdusele &inale erau amoniac si metan; pe de alta parte, strate dense de vegetatie actioneaza ca niste &iltre pentru suspensiile solide; aeratia: generarea de o'igen de catre plante nu este singura metoda prin care gazul intra n apa; e'ista un trans&er de gaze dintre atmos&era si apa; o'igenul introdus din atmos&era poate reumple o'igenul e'tras prin o'idarea materialului organic; volatilizarea si evaporarea: compusii organici cu masa moleculara relativ redusa au tendinta de a avea presiune de vapori ridicata si vor &i relativ pierduti din apa; si un procenta$ semni&icativ de apa poate &i pierdut prin evaporare (rata depinznd de temperatura ambientala), iar e&ectul va consta n cresterea concentratiei ntregului material dizolvat n apa rului; volume de apa aditionale: orice volum suplimentar de apa din a&luentii ariei de captare sau scurgeri din versanti vor altera concentratiile analitice aducnd noi constituenti n ru.

Analiznd n mod similar apa subterana sau apa de sub supra&ata, din soluri si &ormatiuni geologice saturate cu apa, luam n considerare care ar putea &i componentii la ne putem astepta n urma acestei analize. Apa subterana poate &i mai concentrata n saruri spalate din depozitele minerale. %n trecerea ei prin pamnt, apa este n contact cu materie organica degradabila, ceea ce duce la scaderea continutului de o'igen din apa. +'ista asadar o gama de componenti ma$ori care pot &i analizati n apele naturale. *esigur, se cunoaste n mare care ar &i acesti componenti, care ar putea duce la degradarea mediului daca depasesc anumite concentratii.

,ornind de la aceasta premiza, se dezvolta programe de probare a tuturor tipurilor de ape. 2n ast&el de e'emplu ar include programul de probare al unui ru, pentru determinarea concentratiei componentilor majori. ,roba sau probele se recolteaza n cantitate de 3!4-!44 ml &iecare, respectnd reprezentativitatea probei. ,astrarea probei implica necesitatea neschimbarii concentratiei speciilor care urmeaza a &i analizate, neschimbate n timpul transportului si al depozitarii. %nainte de a ncepe probarea, se decide ce tip de analize sunt necesare; tehnicile analitice care vor &i utilizate vor a&ecta marimea probei, tipul recipientului n care se colecteaza proba si metoda de stocare a probei; proba nu trebuie alterata, iar laboratorul trebuie avertizat ca urmeaza sa analizeze n cel mai scurt timp proba respectiva; pastrarea probei trebuie redusa la minim (ore sau zile, n &unctie de tipul analizei). *ecizia privind programul de probare se ia tinnd seama de modul n care se poate modi&ica n timp si spatiu compozitia apei: sezonier, saptamnal (emiterea de poluanti de la o sursa) sau zilnic (concentrarea unor componenti datorita proceselor biologice care necesita lumina solara).

%n general, se cauta sa se monitorizeze aceste &luctuatii regulate, dar mai ngri$oratoare sunt variatiile de concentratie pe termen lung. Ast&el, programul de probare depinde de numarul de probe si de momentul probarii. *aca domina interesul variatiilor pe termen lung, va &i indicat sa se probeze n acelasi stadiu al &iecarui ciclu periodic, iar daca e importanta probarea pe termen scurt, vor &i necesare mai multe probe n cadrul aceluiasi ciclu. Se decide asupra numarului total de probe, cu mentiunea ca n &iecare locatie de iau duplicate; desi sunt utile ct mai multe probe, se tine seama de timpul necesar pentru analiza si de costurile implicate; daca nsa se doreste o prelucrare statistica a rezultatelor, este nevoie de un numar relativ mare de probe de analizat. Se decide asupra locatiei de probare si a echipamentului; daca probele se iau regulat din aceeasi locatie, se ia n calcul accesul.

*atorita poluantilor de supra&ata, se cauta sa se scu&unde recipientul cu capul n $os imediat sub supra&ata apei, rotindu-l pna la umplere; toate probele se iau de la aceeasi adncime, din corpul curgerii. 5ecipientul poate &i o sticla cu un dop, uneori actionat de un cablu; recipientul de probare (an *orn prezinta cilindri deschisi, cu valve la &iecare capat, care nu tulbura apa n timpul probarii. +l se scu&unda cu a$utorul unei greutati care activeaza si mecanismul valvei. *aca se monitorizeaza e&ectul unui a&luent ntr-o vale, probele se vor lua ct mai n aval de con&luenta pentru ca apele sa &ie su&icient amestecate. Se decide asupra volumului probei care trebuie dusa la laborator si a containerelor de stocare. Aceste containere trebuie sa &ie din stica sau polietilena, desi nici ele nu sunt inerte. #ontainerele de polietilena pot introduce compusii organici n proba, cei de stica pot introduce compusii anorganici n proba (sodiu, silice din compozitia sticlei). +ste important ct se umple containerul pentru ca daca se analizeaza material volatil sau gaze dizolvate, containerul trebuie umplut complet. ,entru alti componenti, este necesar sa nu &ie plin, pentru a amesteca mai bine componentii nainte de analiza. +ste necesara veri&icarea echipamentului de probare pentru a evita eventuala contaminare. Se decide asupra metodei de stocare a probei. 6etodele standard cauta sa evite pierderile de substanta de analizat, &iind dependente de proprietatile &izice si chimice ale speciilor. *e e': nitratii se stocheaza la "7# pentru a reduce degradarea biologica; pesticidele se stocheaza la ntuneric pentru a evita descompunerea &otochimica; ionii metalici impun acidi&ierea probei pentru a preveni adsorbtia ionilor metalici pe peretii containerului; &enolii presupun adaugarea de hidro'id de sodiu pentru reducerea volatilitatii. ,entru anumite analize, cum este consumul de o'igen, nici o pastrare nu este posibila, proba necesitnd o analiza &oarte rapida si pastrarea la rece n timpul transportului la laborator.

Anumite metode speci&ice de stocare sunt necesare pentru poluantii organici urme (prezenti n cantitati &oarte reduse), din urmatoarele motive:

(olatilitatea compusilor organici (e'. pesticidele au mare presiune de vapori la temperatura camerei si de aceea se stocheaza n &rigider sau la "7#) *egradarea microbiana: stocarea la "7# va reduce activitatea microbiana, iar sub 47# o va reduce si mai mult *escompunerea &otolitica: stocarea la ntuneric se datoreaza &otosensibilitatii unor substante n solutie apoasa diluata (e'. pesticide organo-clorurate) #ontaminarea de pe container impune &olosirea &lacoanelor de sticla si nu de polimeri organici, care spala eventualii monomeri introducndu-i n proba ,ierderea substantei pe peretii recipientului-containerului: compusii organici cu solubilitate redusa pot &i adsorbiti pe peretii containerului si singurul mod n care se poate minimiza acest lucru este sa se analizeze ct mai rapid posibil.

Prelevarea probelor de apa se realizeaza n &unctie de tipul analizei ce urmeaza a &i e&ectuata: analize &izico-chimice; analize biologice; analize bacteriologice.

8iecare tip de probare se individualizeaza dupa modul de recoltare, cantitatea de apa necesara, recipientii utilizati si modul de conservare. -pentru determinarea indicatorilor fizico-chimici se recolteaza volume de apa cuprinse ntre 944 ml si : l. 5ecipientii de sticla incolora sunt mai potriviti si mai rezistenti la atac chimic, dar mai &ragili. 5ecipientii de polietilena sunt mai rezistenti si evita schimbul de ioni ntre apa si recipient, dar nu permit utilizarea n cazul gazelor dizolvate (sunt permeabili) si al &os&atilor, care se adsorb pe polietilena;

-pentru determinarea indicatorilor biologici se recolteaza de la 9 l pna la zeci de litri de apa; tehnicile de recoltare implica dragi pentru zoobentos (biotop de pe &undul apei) si &ileul planctonic con&ectionat din saci de sita de matase pentru &itoplancton (biotop din masa apei); -pentru determinarea indicatorilor bacteriologici se recolteaza volume de apa de 944-:44 ml, n vase de sticla per&ect sterilizate. *ispozitivele de prelevare sunt diverse dar trebuie sa ndeplineasca anumite conditii: -usor de transportat -sa permita colectarea de probe compozite -sa permita colectarea de probe n cantitati di&erite -sa permita prelevarea mai multor probe individuale n acelasi timp -sa &ie etans, usor de reparat si cu recipienti interschimbabili. Alegerea punctelor de prelevare 2n plan corect de prelevare o&era un instantaneu al situatiei sursei de apa din ziua n care s-a realizat operatia. ,relevarea se poate realiza: -cu rezultate discutabile, daca e'ista dubii cauzate de o valoare e'trem de di&erita a unui parametru, comparativ cu valorile masurate anterior, ale aceluiasi parametru; acest tip de prelevare se realizeaza n vecinatatea punctului de prelevare; -sistematic, prin mpartirea zonei monitorizate cu a$utorul unei grile imaginare si prelevarea din &iecare zona; -aleator, prin alegerea punctelor de prelevare &ara un model anume; -combinatia celor trei. Alegerea punctelor de colectare depinde de topogra&ia solului, sursele de poluare, natura poluantilor, modul n care migreaza si n ce masura vntul sau ploaia contribuie la migrarea lor. 5eteaua de prelevare se alege n asa &el nct sa se obtina evolutia tridimensionala a concentratiei poluantilor,

punctele critice de prelevare a&lndu-se n zonele de $onctiune cu a&luentii intens poluati. ;onele mai putin poluate vor &i probate pentru evaluarea compozitiei naturale a apei. ,entru monitorizarea calitatii apelor de supra&ata, se ia un punct de prelevare situat pe &iecare arie de 944-344 <m 3, dar pentru zonele industriale densitatea trebuie n mod cert marita. %n canalele mari, punctele de prelevare se situeaza n locuri n care apele sa &ie bine amestecate. ,oluantii cu variatii temporale ale concentratiilor trebuie probati ct mai aproape de punctul de descarcare. ,entru apele subterane se aleg cel putin doua puncte de prelevare, primul &iind la insertia cursului contaminat n apa &reatica, iar al doilea, la canalul de alimentare al contaminantului. *aca se urmareste poluarea datorata in&iltratiilor din vechi depozite, atunci probele trebuie prelevate n aval &ata de acestea, perpendicular pe directia de curgere a apei subterane. ,e ansamblu, posibilitatea de contaminare trebuie permanent evaluata, motiv pentru care se utilizeaza probe martor, e'terne mediului monitorizat. Acestea pot &i: -probe martor de pe teren, cnd contaminantii pot proveni din aer n timpul prelevarii; proba martor este un recipient cu apa demineralizata, luata la locul prelevarii si e'pusa la aer un timp identic cu proba de analizat; -probe martor pentru deplasare, cnd e'ista riscul contaminarii de la suportul de sustinere a sticlelor cu probe sau de la agentii de conservare adaugati n timpul transportului si al depozitarii; proba martor este un recipient cu apa demineralizata, luata la locul prelevarii si niciodata deschis; -probe martor pentru echipament, indicatoare ale posibilei contaminari de la echipamentul de prelevare; ele se iau prin clatirea echipamentului dupa ce a &ost curatat si se analizeaza apa de clatire; -probe martor pentru fondul natural, prelevate atunci cnd se urmareste e&ectul poluant al activitatii umane si consta n masurarea concentratiei naturale a respectivului poluant (este o proba prelevata lnga zona de interes, nu n interiorul ei). Proceduri de prelevare Prelevarea probelor din apele de suprafata

Apele de supra&ata sunt cele mai &avorabile pentru crearea aureolelor de dispersie a poluantilor n $urul unei surse de poluare. *esigur, concentratia elementelor n aceste aureole scade treptat pe masura ndepartarii de surse odata cu dilutia. Aceasta variatie depinde de mobilitatea elementelor chimice, de clima, de relie&.#olectarea probelor se &ace cu o densitate cuprinsa ntre 9-94 probe-<m n &unctie de reteaua hidrogra&ica, de &recventa izvoarelor si de sursele de poluare de pe traiectul caii respective. ,robele se recolteaza din izvoare, ape curgatoare, lacuri, ape de mina nainte si dupa epurare, &ntni si puturi. ,entru recoltare se &olosesc bidoane de plastic, cel mai simplu recipient, iar cantitatea deapa colectata trebuie sa asigure prin evaporare un reziduu solid de cel putin 9 g. =idoanele sunt n prealabil spalate cu solutii de /#l !>, apoi cu apa distilata si n &inal cu apa din care se va recolta proba. ,roba de apa trebuie sa &ie ct mai curata, &ara ml si resturi vegetale. =idoanele se eticheteaza cu numar, localizare, data. %n carnetul de teren se noteaza temperatura apei, p/-ul si diverse particularitati &izice; locurile de probare sunt apoi marcate pe harti. Probele din apele curgatoare se preleveaza n sens invers curgerii, introducnd vasul de colectare n asa &el nct gura lui sa &ie complet sub apa si mna sa &ie ct mai ndepartata. 0ivelul de colectare trebuie sa &ie cuprins ntre 4." si 4.? din adncimea rului. *aca se monitorizeaza sursele de preparare a apei potabile, atunci &recventa prelevarii este reglementata legal si este cu att mai mare cu ct debitul este mai mare sau cu ct este mai slaba calitatea apei. %n studii pro&esionale sau de cercetare este necesara caracterizarea mai e'acta a punctului si a adncimii de colectare, &iind necesare dispozitive cu absorbtie (vid) sau cu pompa peristaltica ce permit prelevari si de la adncimi de 94 m. Prelevarea probelor din apele statatoare sau din apele curgatoare line implica imersarea recipientului pentru proba sau a unei galeti. Se &olosesc sticle simple sau duble, apa patrunznd n sticla mare prin sticla mica dupa ndepartarea &urtunului de la capatul tubului lung.

Prelevarea probelor de apa subterana ,robarea apelor &reatice este esentiala pentru ca apa &reatica este sursa de apa n alimentarea cu apa potabila. ,oluarea pnzei &reatice este &oarte grava, rennoirea ei &iind &oarte lenta. ,lani&icarea probarii apelor &reatice ia n considerare &oarte multe variabile legate de amplasamentul hidrogeologic, de tipul de roca, porozitatea rocii respective si eventualele surse de poluare. .oate acestea sunt necesare pentru a alege o metoda optima de probare datorita potentialei reactivitati chimice si interactiunii biologice a contaminantilor individuali cu mediul de supra&ata. ,oluarea este complicata si comple'a, e'istnd posibilitatea contaminarii apei n timpul probarii. #ele mai utile sunt pompele si baloanele portabile, usor de reparat si care permit si colectarea constituentilor chimici volatili, &ara a modi&ica parametrii &izici si chimici ai probelor colectate. ,relevarea probelor de apa subterana se realizeaza n punctele de masurare stabilite, din gauri sapate sau puturi, cu galeata sau, de pre&erat, cu a$utorul pompelor. %ntre probe provenite din aceeasi pnza, colectate cu sonde, pot aparea di&erente datorate aerarii di&erite si ca urmare a o'idarii, precipitarii si adsorbtiei. *e aceea se recomanda pur$area pe sonda de colectare, pna cnd valorile caracteristice (temperatura, conductivitate, p/) ramn constante. Prelevarea probelor de apa potabila Se preleveaza mai multe probe de la robinet. 2rmnd teste biologice, se cauta ca robinetul sa &ie metalic pentru a putea &i sterilizat. Se lasa sa curga apa 9!-:4 min pentru a trece apa stationara, dupa care se preleveaza proba reprezentativa. Prelevarea probelor de ape uzate ,relevarea probelor de ape uzate urmareste procedurile obisnuite ale apelor de supra&ata. #olectarea probelor se &ace prin puturi sau de la conductele de drena$, iar daca acestea se deverseaza ntr-un canal colector, atunci se impune colectarea de probe din acest punct. ,relevarea din conductele de apa uzata se &ace cu un tub de prelevare, din zona de

turbulenta, n mi$locul &lu'ului de apa. @a o curgere lenta sau la variatii bruste ale vitezei apei, colectarea se realizeaza transversal, printr-o valva. %n &unctie de poluantii urmariti, se alege materialul din care este alcatuit recipientul. Prelevarea probelor continnd compusi organici volatili si semivolatili Aceste probe trebuie sa &ie prelevate n cantitati mari, de obicei 3 l, pentru ca ele contin doar cantitati reduse de contaminanti. +'empli&icam cu dio'inele si benzo&uranii clorurati. *aca se probeaza pentru determinarea continutului de pesticide care apar ca particule solide, atunci se impune &iltrarea probelor daca se urmareste dozarea compusilor real dizolvati. Acestia se e'trag apoi din &iltrat cu un solvent organic sau se separa prin adsorbtie pe substraturi de rasina, obtinndu-se o proba mai concentrata, gata pentru analiza. ) lista de control a operatiilor de prelevare a probelor de ape arata ce parametri se urmaresc si ce masuratori se e'ecuta (lucrari). Depozitarea si conservarea probelor ,entru pastrarea proprietatilor si compozitiei apei n momentul recoltarii se adauga substante conservante si se asigura pastrarea la temperatura scazuta pna ce a$ung la laborator asigurndu-se un transport ct mai rapid. *e e'emplu, probele prelevate pentru a identi&ica urmele de metale n apa se pastreaza la "7#, n timp ce sedimentele si materialul biologic se ngheata. #resterea bacteriana poate &i nhibata de acidularea apei, n conditiile n care se urmaresc specii total solubile n mediul acid. #hiar si asa, nu se recomanda depozitarea ndelungata a probelor. 5eglementarile din 5omnia vizeaza analiza n cel mult A3 de ore de la prelevare a apelor curate, " de ore a apelor mediu poluate si respective 93 ore a apelor poluate. .abelul urmator prezinta conservarea unor poluanti prezenti n ape (lucrari). Fisele nsotitoare ale probelor semnaleaza: locul, ziua, ora, adncimea de recoltare, aspectul, debitul sursei si conditiile meteorologice.