Sunteți pe pagina 1din 53

PROCESARE DE TEXT

MICROSOFT WORD
Cuprins

III. PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD XP.........................................................3


3.1. Masa de lucru a editorului...................................................................................................3
3.2. Modurile de afişare a documentului....................................................................................6
3.3. Lista meniurilor şi comenzilor editorului............................................................................8
3.4. Introducerea şi editarea textului.........................................................................................12
3.4.1. Majuscule şi conversii de caz.....................................................................................12
3.4.2. Inserarea simbolurilor speciale...................................................................................13
3.4.3. Încărcarea şi salvarea documentelor...........................................................................15
3.4.4. Căutare şi înlocuire.....................................................................................................16
3.4.5. Corectarea şi reutilizarea informaţiilor.......................................................................19
3.4.6. Verificarea documentelor............................................................................................21
3.5. Formatarea caracterelor.....................................................................................................23
3.6. Formatarea paragrafelor.....................................................................................................26
3.6.1. Centrarea şi alinierea textului.....................................................................................26
3.6.2. Retragerea rândurilor..................................................................................................27
3.6.3. Tabulatorul şi poziţionarea lui....................................................................................28
3.6.4. Spaţierea rândurilor....................................................................................................29
3.6.5. Adăugarea contururilor şi efectul de umbră................................................................30
3.7. Formatarea paginilor..........................................................................................................31
3.7.1. Dimensiunea hârtiei şi orientarea paginii...................................................................32
3.7.2. Marginile.....................................................................................................................33
3.7.3. Antete şi subsoluri......................................................................................................35
3.7.4. Numerotarea paginilor................................................................................................36
3.7.5. Numerotarea rândurilor..............................................................................................38
3.7.6. Împărţirea unui document în secţiuni.........................................................................39
3.8. Gestionarea coloanelor......................................................................................................41
3.9. Gestiunea tabelelor............................................................................................................43
3.9.1. Crearea unei tabele.....................................................................................................44
3.9.2. Inserarea celulelor, rândurilor şi a coloanelor............................................................45
3.9.3. Ştergerea celulelor, rândurilor şi a coloanelor............................................................46
3.9.4. Mutarea şi copierea celulelor, rândurilor şi a coloanelor............................................47
3.9.5.Lăţimea unei coloane...................................................................................................47
3.9.6. Modificarea înălţimii unei rânduri..............................................................................47
3.9.7. Adăugarea rândurilor de contur la tabele şi efectul de umbră....................................48
3.9.8. Contopirea (interclasarea) şi fragmentarea celulelor..................................................49
3.9.9. Fragmentarea tabelelor...............................................................................................49
3.9.10. Repetarea antetelor de tabele pe mai multe pagini...................................................49
3.9.11. Note de picior şi de sfârşit........................................................................................49
3.10. Chenare........................................................................................................................50
3.11. Importarea imaginilor..................................................................................................51
3.12. Desenare în Word.........................................................................................................52
3.13. Utilitarul WORDART..................................................................................................52

2
III. PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD XP

Editorul Word este un program de dimensiune foarte mare (lucru normal având în vedere
marea diversitate a funcţiilor). Dacă se foloseşte o instalare completă, spaţiul necesar pe discul
fix este mai mult decât 26 megaocteţi.

Lansarea în execuţie a editorului


Editorul Word poate fi lansat în execuţie acţionând butonul de comandă Start, comanda
All Programs, iar în fereastra afişată se va aplica un clic pe comanda Microsoft Word.

Părăsirea editorului
În momentul părăsirii editorului vor fi închise toate documentele. Dacă un document sau
mai multe documente au fost modificate, dar nu au fost încă salvate, atunci editorul va afişa un
avertisment şi va cere confirmarea utilizatorului pentru efectuarea salvărilor necesare.
Răspunsurile posibile sunt:

- Da (efectuarea salvărilor şi părăsirea editorului);


- Nu (se părăseşte editorul fără salvare);
- Revocare (continuarea editării documentului actual fără nici o salvare).

3.1. Masa de lucru a editorului

Prin masa de lucru a editorului se înţelege orice obiect care este afişat pe ecran:

• zona rezervată documentului;


• meniurile;
• barele de unelte;
• linia de stare.

Componentele auxiliare ale mesei de lucru sunt comenzile diferitelor meniuri, ferestrele
de dialog şi fişele ferestrelor de dialog. În funcţie de modul de afişare utilizat vor fi accesibile
diferite componente ale mesei de lucru. Unele componente ale ecranului pot fi ascunse. Editorul
afişează pe ecran acele elemente care sunt utilizate cel mai frecvent.
În momentul lansării în execuţie a editorului, pe ecran apare un document nou, momentan
vid. Punctul de inserţie clipitor indică locaţia unde va începe textul care va fi introdus.
Prima linie a ecranului este bara de titlu. În centrul barei se afişează numele editorului şi
numele documentului. Numele implicit al primului document nou este Document 1; celelalte
documente noi vor avea numele Document 2, Document 3 ş.a.m.d. În colţul din stânga sus este
afişat simbolul grafic al meniului sistem (control) al aplicaţiei. În colţul din dreapta sus apar
butoanele de redimensionare a ecranului.
Dacă se dispune de un mouse, pentru lansarea în execuţie a comenzilor des utilizate se vor
folosi diferite bare de unelte. Ele conţin diferite butoane de comandă care sunt ataşate diferitelor
comenzi. Prin deplasarea cursorului pe un oarecare buton de comandă, pe ecran se va afişa
numele butonului respectiv precum şi (în linia de stare) descrierea succintă a comenzii aferente.
La o instalare standard, în momentul lansării editorului sub bara de titlu vor fi afişate două bare
de unelte: cea standard şi cea de formare.

3
Bara de unelte
standard
Linia de inserare Rigla
Bara de meniuri
Bara de unelte de Panou de activitate
formatare
Zona de editare
Bara de
desenare
Butoane de selectare
a modului de afisare
Linia de stare

În timpul sesiunii de lucru diferite bare de unelte pot fi afişate sau pot fi ascunse. De
exemplu, în timpul introducerii textului bara de formatare poate să fie ascunsă. Editorul – în
funcţie de activitatea actuală - afişează diferite bare de unelte. Astfel, de exemplu, dacă se dă
comanda de desenare a unei imagini grafice, atunci se va afişa bara de unelte de desenare. Dacă
este vizibilă cel puţin o bară de unelte, atunci se poate folosi şi un meniu local care permite
afişarea sau ascunderea diferitelor bare de unelte. În acest scop cu butonul din dreapta al mouse-
ului se va efectua un clic pe o bară de unelte. Ca urmare se va afişa o listă cu barele de unelte
disponibile. Barele deja afişate sunt marcate cu semnul √. Pentru afişarea (sau ascunderea) unei
bare de unelte se va efectua un clic pe numele barei respective. Dacă pe ecran nu este afişată
nici o bară de unelte, atunci se va da comanda Bare de Instrumente (meniul Vizualizare) –
Particularizare.

Din fereastra respectivă se pot selecta acele bare care se afişează sau se ascund, se poate
cere mărirea, colorarea şi ataşarea textelor explicative la diferite butoane. O altă posibilitate este
crearea barelor noi, anularea diferitelor modificări în structura barelor precum şi operarea
anumitor modificări în configurarea barei selectate.

4
Barele de unelte standard şi de formatare în mod normal sunt “ancorate” în partea
inferioară a liniei cu meniuri. Atât aceste bare, cât şi celelalte bare pot fi deplasate în diferitele
locaţii ale ecranului, deci pot fi afişate bare de unelte “flotante”, care pot fi şi redimensionate.
Pentru transformarea unei bare de unelte ancorată într-o bară flotantă, se va ţine apăsată tasta
SHIFT şi se va aplica un dublu clic într-o zonă liberă a barei. Pentru ancorarea unei bare de
unelte flotantă se va aplica un dublu clic fie într-o zonă liberă a barei, fie în linia de titlu a barei.
O bară flotantă poate fi deplasată (prin tragere cu mouse-ul a liniei de titlu) şi poate fi
redimensionată (prin tragere cu mouse-ul a muchiei sau colţului barei).

Meniul de lucru al editorului este prevăzut cu două rigle.


Rigla orizontală permite modificarea rapidă a retragerilor diferitelor paragrafe, stabileşte
marginile din stânga şi din dreapta, inserează sau şterge poziţiile stopurilor tabelare şi modifică
lăţimea coloanelor. Această riglă poate fi afişată indiferent de modul de afişare actual (cu
excepţia modului de afişare tip document principal şi tip rezumat).

Rigla verticală stabileşte marginile de sus şi de jos, poziţia antetului şi a subsolului precum
şi înălţimea rândurilor unei tabele. Această riglă este afişată numai în modurile de afişare tip
pagină şi tip afişare înainte de tipărire.

Cele două rigle pot fi afişate sau ascunse. În acest scop se va da comanda Rigla (meniul
Vizualizare).

Linia de stare (situată în partea inferioară a ferestrei editorului) afişează diferite informaţii
referitoare la documentul activ şi la activitatea curentă. Această linie este afişată implicit. Pentru
ascunderea liniei de stare se va da comanda Opţiuni (meniul Instrumente). Se alege fişa
Vizualizare, după care se va dezactiva opţiunea Bara de Stare.

În timpul sesiunii se poate trece rapid dintr-un mod de afişare într-un alt mod de afişare
(normală, de tip pagină sau de tip rezumat). În acest scop se va aplica un clic pe butonul de
comandă corespunzător modului de afişare. Cele trei butoane de selectare a modului de afişare
sunt situate deasupra liniei de stare, în colţul din stânga al barei de defilare orizontale.

Linia de stare conţine diferite informaţii despre textul afişat pe ecran, respectiv despre
regimul de editare utilizat.

Exemplu:
Informaţia afişată Semnificaţie
Pagină 4 Numărul paginii actuale a documentului. Dacă
documentul este numerotat, acest număr va juca rolul
numărului de pagină.
Secţiune 1 Numărul secţiunii curente în cadrul documentului.
4/19 Numărul paginii actuale / numărul total al paginilor din
document.
La 21.1cm Poziţia liniei faţă de muchia superioară a hârtiei.
Lin 39 Numărul liniei în cadrul paginii. Rândurile vide sunt
numerotate, însă rândurile din antet, subsoluri, note de
picior şi de sfârşit nu sunt numerotate.
Col 1 Poziţia cursorului în interiorul liniei. Caracterele de
tabelare şi de spaţiu sunt numerotate ca şi cum ar fi
caractere obişnuite.

5
REC Imprimarer-un clic dublu se afişează fereastra de
înregistrare a macrourilor.
TRK Imprimarer-un clic dublu se afişează fereastra de
înregistrare a reviziilor (comentariile ataşate documentului
de un revizor).
EXT Imprimarer-un clic dublu se activează modul de selecţie
extinsă (acelaşi efect poate fi realizat şi prin acţionarea
tastei F8). Decuplarea acestui mod se realizează similar.
OVR Imprimarer-un clic dublu se activează modul de
suprascriere (acelaşi efect poate fi realizat şi prin
acţionarea tastei INSERT). Decuplarea acestui mod se
realizează similar.

3.2. Modurile de afişare a documentului

Editorul permite utilizarea a următoarelor moduri de afişare a documentelor pe ecran:


• modul normal (Normal din meniul Vizualizare);
• modul Web (Aspect pagina Web din meniul Vizualizare);
• modul rezumat (Plan document din meniul Vizualizare);
• modul de afişare Aspect pagină imprimată;
• modul de afişare înainte de tipărire (Examinare înaintea imprimării);

În momentele în care se cuplează dintr-un mod de afişare într-un alt mod de afişare,
punctul de inserţie va rămâne în locaţia similară a documentului. În afară de aceste cinci moduri
de afişare mai există şi posibilitatea de a afişa documentul în diferite dimensiuni (focalizarea
documentului), este posibilă atribuirea ecranului întreg pentru documentul actual precum şi
împărţirea în două a ecranului (prin care documentul activ va fi afişat în două ferestre).

Modul normal

Este modul implicit de afişare a editorului. Se afişează o versiune simplificată a


documentului, astfel că viteza de editare creşte substanţial. De exemplu nu sunt afişate notele de
picior şi antetele, iar chenarele nu sunt afişate la locaţiile lor corecte din interiorul paginii. Acest
mod este cel mai frecvent utilizat în timpul introducerii, editării şi formatării. Pentru cuplarea în
modul de afişare Normal se va alege fie comanda Normal (meniul Vizualizare), fie se va acţiona
butonul Vizualizare Normală (din bara de defilare orizontală).

Modul Aspect pagina Web

Acest mod este folosit atunci când se doreşte afişarea documentului ca o pagină de Web.

Modul rezumat (Plan document din meniul Vizualizare)

Acest mod de afişare permite vizualizarea structurii documentului. Documentul poate fi


comprimat în aşa fel, încât sunt vizibile doar titlurile principale. Se permite şi dilatarea totală a
documentului, caz în care este vizibil întregul document. Acest mod uşurează copierea şi
deplasarea diferitelor porţiuni de text, precum şi rearanjarea documentelor de dimensiune mare.
Modul rezumat poate fi utilizat doar atunci când pentru diferitele titluri din document au fost
atribuite stilurile predefinite “titlu” (Heading de nivelele 1, 2, …., 9). Pentru a cupla la modul de
afişare Rezumat se va alege comanda Plan document (meniul Vizualizare).

6
Modul Aspect pagină imprimată

Este modul de vizualizare ce arată cum vor fi poziţionate pe hârtia tipărită elementele
documentului (text, grafice, etc.). Este folositor la editarea header-elor şi a footer-elor, la
ajustarea marginilor şi la lucrul cu coloane şi obiecte.

Modul - înainte de tipărire

Acest mod de afişare prezintă mai multe pagini complete ale documentului în dimensiune
redusă. În acest fel se poate analiza o pagină sau mai multe pagini. Se permite modificarea
trecerilor de la o pagină la altă pagină, însă este posibilă şi efectuarea ultimilor retuşări (editări)
ale documentului. Se foloseşte de regulă înainte de a da comanda de tipărire a documentului.
Pentru a cupla la modul de afişare Înainte de tipărire se va alege fie comanda Examinare
înaintea imprimării (meniul Fişier), fie se va acţiona butonul de comandă Examinare înaintea
imprimării (din bara de unelte standard).

Există posibilitatea afişării documentului pe ecranul întreg. În acest caz nu se afişează


rigla, barele de defilare, barele de unelte, meniurile şi alte elemente de ecran, adică întregul
spaţiu al ecranului va fi atribuit documentului activ. Pentru selectarea acestui tip de afişare se va
selecta comanda Ecran complet (meniul Vizualizare). Pe ecran va apare şi o mică fereastră de
dialog, care este prevăzută cu un buton de comandă intitulat Ecran complet.

Comanda Panoramare (meniul Vizualizare) permite controlul mărimii de afişare pe ecran a


unui document (focalizarea ecranului). Dacă se foloseşte o dimensiune de afişare mare, atunci se
va uşura citirea textului. Dacă se foloseşte o dimensiune de afişare mică, atunci poate fi
vizualizată o pagină întreagă. Comanda afişează o fereastră de dialog intitulată Panoramare.

Subfereastra Panoramare la conţine un şir de butoane de radio prin care se poate selecta
dimensiunea de afişare. Dacă se alege varianta Lăţime pagină, atunci editorul determină automat
procentajul de afişare necesar, în care lăţimea unei pagini încape pe ecran. Dacă se alege
varianta Pagină întreagă, atunci dimensiunea de afişare este redusă în aşa fel, încât marginile
secţiunii afişate încap în fereastra documentului. Opţiunea este folosită de regulă atunci când se
doreşte vizualizarea întregului text a unei pagini care foloseşte margini negative. Varianta Multe
Pagini afişează două sau mai multe pagini în modul de afişare înainte de tipărire. Pentru a
selecta numărul paginilor care se afişează simultan se va face un clic pe simbolul grafic Multe
Pagini şi se trage cursorul de mouse până când se selectează numărul dorit de pagini. Opţiunea
Pagină întreagă şi Multe Pagini pot fi aplicate numai în modul de afişare tip pagină.

7
Subfereastra Examinare vizualizează o mostră a modului de afişare selectat, fontul şi
dimensiunea de font utilizată.
Editorul permite împărţirea în două a ecranului, fiecare parte fiind prevăzută cu câte o bară
de defilare. Astfel, documentul activ poate fi afişat în două ferestre, iar cele două ferestre pot fi
defilate independent unul de altul, în acest mod putându-se lucra simultan cu diferite părţi ale
documentului. O altă utilizare a împărţirii ecranului este vizualizarea simultană a documentului
în două moduri de afişare distincte (de exemplu în partea superioară a ecranului se foloseşte
modul de afişare normală, iar în partea inferioară a ecranului modul de afişare tip pagină).
Împărţirea în două a ecranului poate fi realizată fie cu ajutorul mouse-ului, fie cu ajutorul
comenzii Scindare (meniul Fereastră).
Împărţirea în două a ecranului cu ajutorul comenzii SCINDARE se realizează astfel:
Se selectează comanda Scindare (meniul Fereastră). În urma acestei comenzi în mijlocul
ecranului va apare o linie orizontală.
Cu ajutorul tastelor ↑ (săgeată sus) şi ↓ (săgeată jos) se deplasează linia de despărţire în
locaţia dorită.
Se acţionează tasta ENTER.
Pentru a trece dintr-o fereastră în cealaltă subfereastră se va face un clic în interiorul
subferestrei inactive (sau se va acţiona tasta F6). Pentru reunificarea ferestrelor se va da
comanda Eliminare Scindare (meniul Fereastră).
Împărţirea în două a ecranului se foloseşte la documente de dimensiune mare în acele
momente, în care sunt mutate sau copiate diferite porţiuni de text. În acest caz în una dintre
ferestre se va afişa porţiunea de text sau imaginea grafică care urmează să fie mutată sau
copiată, iar în cealaltă fereastră se va afişa locaţia de destinaţie.

3.3. Lista meniurilor şi comenzilor editorului

Meniul SYSTEM (control) al editorului:


Deplasează, redimensionează sau închide fereastra documentului.

Restore (CTRL+F5) Restabilirea ferestrei la dimensiunea ei originală


Move (CTRL+F7) Deplasarea ferestrei cu ajutorul tastaturii.
Size (CRTL+F8) Redimensionarea ferestrei cu ajutorul tastaturii.
Minimize Reducerea ferestrei la un simbol grafic.
Maximize (CRTL+F10) Majorarea ferestrei la dimensiunea maximă.
Închidere (CTRL+W) Salvarea editărilor şi închiderea ferestrei active.

Meniul FIŞIER (fişiere):


Crează, deschide, salvează, tipăreşte documentul şi părăseşte editorul Word.

Nou … (CTRL+N) Crearea unui document sau model nou.


Deschidere … (CTRL+O) Deschiderea unui document sau unui model existent.
Închidere Închiderea tuturor ferestrelor documentului activ.
Salvare (CTRL+S) Salvarea documentului sau modelului activ.
Salvare Ca…. Salvarea unei copii a documentului într-un fişier
specificat (salvare sub nume nou).
Iniţializare Pagină … Stabilirea aspectului paginii secţiunii selectate.
Examinare înaintea Afişarea paginilor în forma în care ele vor fi tipărite.
imprimării
Imprimare… (CTRL+P) Tipărirea documentului activ
Ieşire Părăsirea programului Word şi solicitarea de a salva
documentul.

8
Meniul EDITARE:
Anulează, şterge, copiază, inserează, caută, înlocuieşte şi trece la o locaţie specificată a
documentului.

Anulare“acţiune’ (CTRL+Z) Anularea ultimei acţiuni.


Repetare (F4 sau CTRL + Y) Repetarea ultimei acţiuni.
Decupare (CTRL+X) Mutarea informaţiei selectate în zona Clipboard.
Copiere (CTRL+C) Copierea informaţiei selectate în zona Clipboard.
Lipire(CTRL+V) Inserarea conţinutului zonei Clipboard la punctul de
inserţie.
Lipire Specială … Inserarea conţinutului zonei Clipboard sub forma unui
obiect înlanţuit, încapsulat sau de alt format.
Golire (DEL) Ştergerea selecţiei. Selecţia nu se memorează în
Clipboard.
Selecţie totală(CTRL+A) Selectarea documentului întreg.
Găsire … (CTRL+F) Căutarea unui text sau unui format specificat.
Înlocuire … (CTRL+H) Căutarea şi înlocuirea unui text sau format specificat.
Salt la… (CTRL+G) Trecerea la un loc specificat al documentului activ.
Legături …. Vizualizarea, actualizarea, deschiderea sau
îndepărtarea unei înlănţuiri. Comanda este utilizată
numai în cazul în care documentul conţine obiecte
înlanţuite.
Obiect Deschiderea sau convertirea obiectului selectat într-un
alt tip de obiect.

Meniul VIZUALIZARE
Selectează diferite vizualizări, unelte de formatare sau procentajul de mărire / micşorare a
ecranului.

Normal Trecere la modul de afişare tip normal.


Aspect pagina Web Trecere la modul de afişare Aspect pagina Web.
Aspect pagină imprimată Trecere la modul de afişare Aspect pagină imprimată.
Schiţă Trecere la modul de afişare Schiţă
Panou Activitate Viyualiyare Panou activitate
Ecran complet Cuplarea / decuplarea modului de afişare tip ecran
întreg.
Bare de instrumente … Afişarea sau ascunderea diferitelor bare de unelte.
Riglă Afişarea sau ascunderea riglei.
Plan Document Trecere la modul de afişare Plan Document
Antet si subsol Afişarea ecranului de antete în modul de afişare tip
pagină.
Notă de Subsol Afişarea ecranului de editare şi de vizualizare al
notelor de picior. Comanda funcţionează în calitate de
comutator.
Marcaj de urmărire Afişarea ecranului de vizualizare a comentariilor
Panaromare Modificarea dimensiunii (focalizarea) ferestrei de
editare.

9
Meniul INSERARE:
Inserează diferite tipuri de texte şi imagini grafice.
Întrerupere … Trecere la o pagină, coloană sau secţiune nouă.
Numere de pagină… Adăugarea numerotării de pagină la partea superioară
sau inferioară a unei pagini.
Dată şi oră… Inserarea în documentul actual a datei calendaristice
şi/sau a orei curente.
Auto text Inserarea sau definirea unei intrări în Auto Text.
Câmp …. Inserarea unei instrucţiuni de câmp în document.
Simbol…. Inserarea unui simbol special.
Comentariu Inserarea unui comentariu.
Referinţă – Notă de subsol…. Inserarea unei referinţe de note de picior sau de sfârşit.
Referinţă - Legendă … Inserarea unui text explicativ (legendă) deasupra sau
dedesubtul obiectului selectat.
Referinţă – Referinţă Inserarea unei referinţe încrucişate.
încrucişată…
Referinţă - Index şi Tabele…. Inserarea în document a unui indice de noţiuni, a unui
cuprins, a unei tabele de figuri sau a unei tabele de
autorităţi.
Imagine… Inserarea unei imagini grafice.
Nomogramă Inserarea unei diagrame sau organigramă
Casetă text… Inserarea unui chenar vid sau includerea elementului
selectat într-un chenar.
Fişier … Inserarea conţinutului unui fişier extern în documentul
actual.
Obiect…. Inserarea unei ecuaţii, unui grafic, unui desen sau unui
alt obiect.
Marcaj în document Semn de carte. Atribuirea unui nume la o selecţie.
Hyperlink Inserarea unui link (legătură)
Meniul FORMAT (formatare):
Formatează texte şi imagini grafice.
Font… Modificarea aspectului exterior al caracterelor
selectate.
Paragraf… Modificarea aspectului exterior şi numerotării
rândurilor paragrafelor selectate.
Marcatori şi numerotare… Crearea unei liste marcate sau numerotate.
Borduri şi umbrire… Modificarea contururilor şi a efectelor de umbră a
paragrafelor, celulelor tabelare şi a imaginilor selectate
Coloane… Modificarea formatului tip coloană a secţiunilor
selectate.
Tabulatori…. Stabilirea şi ştergerea stopurilor tabelare pentru
paragrafele selectate.
Orientare Text Schimbarea orientării textului dintr-o celulă din tabel
Modificare după caz… Trecerea selecţiei în majuscule sau minuscule.
Fundal Alegerea unei culori de fundal a documentului
Temă… Aplicarea unei teme documentului
Auto Formatare … Formatarea automată a unui document.
Stiluri şi formatare … Aplicarea, crearea sau modificarea unui stil.
Dezvăluire formatare… Modificarea opţiunilor de formatare a chenarului
selectat.
Obiect Formatare formă automată

10
Meniul Instrumente (unelte):
Uneltele soft ale editorului.

Corectare ortografică si Testarea ortografică a documentului activ.


gramaticală …. (F7)
Limbă …. Modifică opţiunile referitoare la limba utilizată pentru
caracterele selectate.
Contor de cuvinte … Afişarea de statistici referitoare la numărul de cuvinte
al documentului activ.
Urmărire modificari Evidenţierea modificărilor cu culoare rosie si
subliniere
Protejare Document … Stabilirea tipului de protecţie al documentului activ.
Scrisori şi corespondente – Generarea unui document principal pentru procedura
Expertul imbinare de interclasare.
Corespondenta
Scrisori şi corespondente – Crearea sau tipărirea unui plic sau a unei etichete
Plicuri şi etichete
Opţiuni AutoCorectie …. Adăugarea sau ştergerea intrărilor în lista referitoare la
corectare automată.
Macrocomanda … Lansarea în execuţie, crearea, ştergerea sau editarea
unei macroinstrucţiuni.
Particularizare … Configurarea editorului Word (meniuri, tastatură şi
bare de unelte).
Optiuni … Modificarea diferitelor categorii de opţiuni ale
editorului Word.

Meniul TABEL (tabelă):


Creează, formatează şi editează o tabelă.

Inserare Inserarea unui tabel, coloane, randuri


Ştergere Ştergerea celulelor selectate dintr-o tabelă.
Selectare Selectarea tabelului curent, a randului sau coloanei
actuale dintr-o tabelă.
Imbinarea celule Contopirea celulelor unei tabele.
Scindare celule …. Desfacerea celulelor care au fost anterior contopite.
Scindare tabel Inserarea unei mărci de paragraf deasupra liniei
curente într-o tabelă.
AutoFormatare în tabel… Aplicarea unei formatări la o tabelă.
Potrivire automata Modificarea potrivirii tabelului la continut, fereastra,
stabilirea lăţimii fixe a coloanei, distribuirea rabdurilor,
coloanelor in mod egal.
Se face conversia Convertirea textului selectat într-o tabelă.
Sortare… Rearanjarea selecţiei într-o ordine specificată.
Formulă …. Inserarea unei formule într-o celulă a unei tabele.
Ascundere rânduri de grilă Cuplarea / decuplarea afişării rândurilor de reţea într-o
tabelă.
Proprietăţi tabel Modificare dimensiune coloane, aliniere, incadrare text
pe langa tabel.

11
Meniul FEREASTRĂ
Rearanjează ferestrele sau activează o fereastră specificată.

Fereastră Nouă Deschiderea unei ferestre noi pentru documentul activ.


Aranjare Totală Afişarea tuturor ferestrelor în stilul “cărămidă”.
Scindare Despărţirea orizontală a ferestrei actuale.
1. Nume document Numele documentului activ.

Meniul AJUTOR:
Afişează ferestre de ajutor soft sau lansează lecţiile interactive.

Ajutor pentru Microsoft Word Afişarea conţinutului sistemului de ajutor soft.


Ascundere/Afisare Asistent Afisarea sau ascunderea asistentului de office
Office
Ce este aceasta? (Shift +F1) Oferă informaţii despre obiectul selectat.
Office pe Web Sfaturi despre utilizarea editorului pe Internet.
Ajutor pentru WordPerfect Afişarea echivalentelor comenzilor editorului
WordPerfect.
Detectare şi reparare Afişarea informaţiilor despre asistenţa tehnică oferită
de firma MICROSOFT.
Despre Microsoft Word Afişarea informaţiilor despre editorul Word (numărul
de versiune şi numărul de serie al pachetului de
instalare).

3.4. Introducerea şi editarea textului

În procesul de editare uneori este mai uşor să se suprascrie peste caracterele existente,
deoarece ştergerea caracterelor nedorite şi introducerea caracterelor noi necesită mai mult timp.
Din acest motiv se va utiliza, în loc de modul de inserare, modul suprascriere. Modul de
suprascriere poate fi declanşat în două moduri:
fie se acţionează tasta Insert;
fie se face dublu clic pe inscripţia OVR din linia stare.
Atâta timp cât se utilizează acest mod, inscripţia OVR va fi afişată cu intensitate mare.
După ce se introduce noul text, se va acţiona din nou tasta Insert sau se va face un clic dublu pe
inscripţia OVR, moment în care inscripţia va fi afişată cu intensitate redusă.
În procesul de introducere a unui text, utilizatorul nu trebuie să se ocupe de divizarea
textului în rânduri. Această divizare este realizată automat de editor. Când se ajunge la sfârşitul
unei rânduri, editorul va întrerupe textul şi va transfera noul text la începutul liniei următoare.
Dacă se modifică textul prin inserări şi ştergeri, sfârşiturile de rânduri vor fi actualizate automat.
Dacă se doreşte trecerea forţată într-o nouă linie, adică când se doreşte începerea unui nou
paragraf, trebuie acţionată tasta ENTER. În acel moment editorul inserează în text o marcă de
paragraf ¶.
Dacă mărcile de paragraf nu sunt vizibile, atunci se va acţiona butonul de comandă
Show/Hide ¶ (bara de unelte standard). Acest buton este de fapt un comutator, care afişează sau
ascunde mărcile de paragraf.

3.4.1. Majuscule şi conversii de caz

Să presupunem că se doreşte ca un text deja existent să fie transformat în raport cu


utilizarea majusculelor sau minusculelor. În acest scop:
Se selectează textul care urmează să fie modificat.

12
Din meniul Format se alege comanda Modificare dupa caz, care va afişa o fereastră de
dialog cu acelaşi nume.

Se selectează opţiunea dorită, după care se acţionează butonul de comandă OK. Cele cinci
opţiuni posibile sunt:
• Caz propozitie: prima litără a fiecărui prim cuvânt al propoziţiei selectate se tranformă în
majusculă;
• minuscule: textul selectat este convertit în minuscule;
• MAJUSCULE: textul selectat este convertit în majuscule;
• Caz titlu: prima literă din fiecare cuvânt al selecţiei este convertit în majusculă;
• Caz comutare: fiecare minusculă a selecţiei este convertită în majusculă şi reciproc.

3.4.2. Inserarea simbolurilor speciale

In afara literelor, cifrelor şi semnelor de punctuaţie vizibile pe tastatură, fontul Simbol


comportă imaginile celor patru săgeţi utilizate şi încă multe altele. Aceste simboluri speciale pot
fi inserate cu ajutorul comenzii Simbol (meniul Inserare).

Pentru inserarea simbolurilor cu ajutorul comenzii Simbol:

Se poziţionează punctul de inserţie la locaţia la care se doreşte inserarea unui simbol (caracter)
special.

Din meniul Inserare se alege comenda Simbol. Această comandă afişează o fereastră de
dialog având numele Simbol (care are două fişe).
Se alege fişa Symbol, care afişează lista tuturor simbolurilor care sunt accesibile în fontul
curent. Dacă nu se găseşte simbolul căutat, atunci se alege un alt font din lista intitulată Font.
Această listă conţine toate fonturile care sunt instalate pe calculatorul utilizat. Prin efectuarea
unui clic pe un simbol oarecare se afişează o versiune majorată a simbolului respectiv. În

13
momentul în care se selectează un simbol, codul caracterului respectiv este afişat în linia de
stare a editorului. Dacă simbolului îi corespunde şi o cheie funcţională (o prescurtare), atunci
cheia respectivă este afişată în câmpul Tastă de comenzi rapide.
Se efectuează un dublu clic pe simbolul dorit ( sau se acţionează butonul de comandă
Inserare). Editorul inserează caracterul în document. Dimensiunea caracterului inserat va fi
egală cu dimensiunea textului care precede punctul de inserţie.
Dacă se doreşte inserarea şi a altor simboluri, atunci se poziţionează punctul de inserţie la
o nouă locaţie şi se repetă pasul anterior (fereastra de dialog rămâne deschisă până când se dă
comanda Închidere sau Revocare).
După ce se termină cu inserarea simbolurilor se va acţiona butonul de comandă Închidere.
Fişa Special Characters include caractere adiţionale des utilizate, de exemplu ©, ®, ™.
Dacă un simbol special este utilizat frecvent, atunci este avantajoasă asocierea unei chei
funcţionale (unei prescurtări) la simbolul respectiv. În felul acesta este posibilă inserarea
simbolurilor prin simpla acţionare a cheii funcţionale corespunzătoare, deci apelarea repetată a
comenzii Simbol poate fi evitată.

Pentru a asocia unui simbol o cheie funcţională:

1. Din meniul Inserare se alege comanda Simbol.


2. Se alege fontul care conţine caracterul sau simbolul dorit.
3. Se selectează caracterul necesar.
4. Se acţionează butonul de comandă Tastă de comenzi rapide, prin care se afişează
fereastra de dialog cu numele Particularizare tastatură.

5. Punctul de inserţie fiind în câmpul Apasaţi noua tastă comenzi rapide, se tastează
combinaţia de cheie care va fi utilizată în calitate de cheie funcţională (prescurtare).
6. Pentru atribuirea cheii se dă comanda Asociere.
7. Se repetă operaţiile anterioare pentru fiecare simbol pentru care se doreşte atribuirea
unei chei funcţionale.
8. După ce s-a terminat cu atribuirea simbolurilor la diferitele chei funcţionale se va alege
comanda Închidere (din fereastra de dialog Particularizare tastatură), după care comanda
Închidere (din fereastra de dialog Simbol).

Exemplu:
Se doreşte atribuirea caracterului românesc “ă” cheii funcţionale Alt+A. În acest scop se
dă comanda Simbol (meniul Inserare), şi se alege fontul Times Nou Roman. Se face un clic pe
14
caracterul “ă”. Codul caracterului în acest font este 00C3. Se dă comanda Tasta de comenzi
rapide. În câmpul Apasaţi noua tastă comenzi rapide se tastează (se acţionează simultan) tastele
Alt + A. Pentru a se reîntoarce în document se va da de două ori comanda Închidere. Informaţia
astfel introdusă va fi memorată în modelul NORMAL.DOT. Din acest moment (la toate
documentele care se bazează pe acest model) prin acţionarea tastelor Alt +A se va genera
caracterul “ă”.

3.4.3. Încărcarea şi salvarea documentelor

Crearea unui document nou


În momentul lansării în execuţie a editorului se deschide automat un nou document vid
care are numele Document1. Pentru a demara lucrarea se va începe cu tastarea documentului.
Acest document este bazat pe modelul implicit NORMAL.DOT, care conţine formatările
implicite de bază ale editorului.
În orice moment al sesiunii de lucru se poate crea un document nou, indiferent de faptul
dacă este activ sau nu un alt document.
Crearea unui document nou poate fi realizată fie cu butonul de comandă Nou (din bara de
unelte standard), fie cu ajutorul comenzii Nou (din meniul Fişier).
Pentru a crea un document nou folosind bara de unelte standard se va efectua un clic pe
butonul de comandă Nou. Noul document se va baza pe modelul NORMAL.DOT.

Deschiderea unui document existent


Editorul memorează numele documentelor cu care s-a lucrat recent (la o instalare standard
vor fi memorate numele ultimelor cinci documente deschise, dar editorul poate să memoreze
până la nouă nume de document). Aceste documente pot fi deschise rapid în felul următor: se
alege meniul Fişier, şi din partea inferioară a listei Imprimarer-un clic de mouse se alege numele
documentului care urmează a fi deschis. O altă variantă este tastarea numărului care corespunde
documentului dorit. Pentru modificarea numărului de documente din această listă se va alege
comanda Optiuni din meniul Instrumente, fişa General. Cu opţiunea Lista fişierelor recent
utilizate activată în câmpul corespunzător opţiunii se va preciza numărul documentelor afişate în
lista meniului Fişier.

Pentru a deschide un document (neafişat în lista meniului Fişier):


Fie se va acţiona butonul de comandă Deschidere (bara de unelte standard), fie se va da
comanda Deschidere (meniul Fişier). Această comandă afişează o fereastră de dialog intitulată
Deschidere.

15
În linia Nume Fişier se introduce (sau se selectează) numele documentului care urmează a
fi deschis. Lista corespunzătoare câmpului afişează toate documentele care au extensia selectată
în lista ascunsă Fişiere de tip. pentru a afişa lista fişierelor care au o extensie particulară se va
tasta un asterisc (*), un punct, extensia respectivă, după care se va acţiona tasta ENTER. Astfel,
de exemplu, dacă se doreşte vizualizarea tuturor fişierelor care au extensiile .DOC şi .XLS,
atunci se va tasta *.DOC; *.XLS.

Dacă documentul nu este afişat în lista Fişier Name, atunci se va alege unitatea necesară,
precum şi directorul utilizat din lista ascunsă Privire în. Editorul afişează implicit toate
documentele care au extensia .DOC, adică acele documente care au fost create cu editorul Word.
Dacă se doreşte afişarea tuturor fişierelor din unitatea şi directorul specificat, atunci din lista
ascunsă Fişier de tip se va alege varianta Toate Fişierele (*.*). celelalte variante sunt
următoarele:
Document Templates (*.DOT), care afişează modelele editorului;
Rich Text Format (*.RTF), fişierele create cu versiunile anterioare ale editorului;
Text Fişiers (*.TXT), fişiere text.

În timp ce se lucrează cu un document se poate crea un document nou (cu ajutorul


comenzii Nou) sau se poate deschide un alt document (cu ajutorul comenzii Deschidere). Pe
ecran se va deschide o fereastră nouă care afişează fie un ecran de editare vid, fie se afişează
documentul încărcat. Atât documentul nou sau încărcat, cât şi documentul cu care s-a lucrat
iniţial sunt în memorie. Când se lucrează cu mai multe documente deschise simultan, numai
unul dintre documente poate fi activ la un moment dat. Documentul activ este afişat deasupra
celorlalte documente. Toate operaţiunile de editare, formatare, tipărire sau orice altă activitate se
referă la documentul activ.
Pentru a comuta între diferitele documente deschise:

Se selectează meniul Fereastră, care afişează lista tuturor documentelor care sunt deschise
în momentul respectiv. Documentul activ este marcat cu caracterul .
Se alege numele documentului care urmează să fie activ. În acest scop se va face un clic
pe numele documentului sau se va introduce numărul care este afişat lângă numele
documentului.
Documentul selectat devine activ şi va fi afişat pe ecran.

Dacă sunt deschise mai multe documente, atunci între ele poate fi realizat un schimb de
informaţii, şi anume mutări şi copieri de texte.

3.4.4. Căutare şi înlocuire

În procesul de editare a documentelor de multe ori este necesară mutarea punctului de


inserţie la o anumită locaţie din document (la un cuvânt, la o întrerupere de coloană sau de
secţiune, la un oarecare format, la un caracter special). Pentru deplasarea rapidă a punctului de
inserţie pot fi folosite diferitele opţiuni ale comenzii de căutare Găsire.
Pentru căutarea unui text sau a unei formatări:
Din meniul Editare se alege comanda Găsire, care afişează o fereastră de dialog cu acelaşi
nume:

16
În câmpul De căutat se înscrie obiectul care se caută. Acest obiect poate să fie un text
neformatat, un text formatat sau un anumit tip de formatare.
Dacă se caută un text fără a ţine seama de formatarea lui, atunci în acest câmp se introduce
textul respectiv. Dacă în câmpul Format apar afişate nişte formate, se va da comanda Fără
Formatare.
Dacă se caută un text formatat, în acest câmp se introduce textul respectiv. În continuare
se acţionează butonul de comandă Format, prin care se poate specifica formatările referitoare la
font, paragraf, limba utilizată şi stil. După selectarea formatărilor necesare se dă comanda OK.
Dacă se caută un oarecare tip de formatare, prima dată din câmpul De căutat se şterge
orice informaţie. Se poziţionează cursorul în acest câmp şi se acţionează butonul de comandă
OK. Din ferestrele de dialog afişate se specifică formatările de font, paragraf, limbă şi stil,
căutate. După aceste selectări se dă comanda OK.
Câmpul De căutat este prevăzut şi cu lista istoricului ultimelor patru căutări (care poate fi
afişată Imprimarer-un clic aplicat pe săgeata jos situată în partea dreaptă a câmpului), din care se
poate selecta un element.
Se selecteză oricare din opţiunile care controlează procesul de căutare.
Se acţionează butonul de comandă Următorul Găsit. Dacă editorul găseşte textul respectiv
sau formatarea respectivă, documentul se deFişierază şi se afişează pagina unde a fost
descoperită informaţia căutată. În acest moment se poate edita documentul, în timp ce fereastra
de dialog Găsire rămâne deschisă. După ce editarea a fost terminată, procesul de căutare poate
fi continuat, prin acţionarea butonului de comandă Următorul Găsit.
Pentru închiderea ferestrei de dialog sau pentru a anula un proces de căutare în progres, se
va tasta ESC sau butonul de comandă Revocare.
Implicit editorul caută informaţiile specificate în documentul întreg, inclusiv adnotările
(comentariile), notele de picior, notele de sfârşit, antete şi subsoluri. Domeniul de căutare poate
fi restrâns prin selectarea unui bloc de text şi/sau prin specificarea unui domeniu în lista ascunsă
Search. Valorile posibile sunt:
Toate (document întreg);
În sus (numai documentul principal, fără note, antete, subsoluri, de la locaţia actuală a
cursorului spre începutul documentului);
În jos (numai documentul principal, de la locaţia actuală a cursorului spre sfârşitul
documentului).
Dacă se activează opţiunea Potrivire litere mari şi mici, atunci se va face distincţie între
majuscule şi minuscule. Astfel, cuvântul “Alfa” nu va fi găsit într-un document în care s-a
folosit forma “alfa”.
Dacă se activează opţiunea Numai cuvinte complete, atunci va fi căutată prima apariţie,
care este un cuvânt întreg, nu doar o parte dintr-un cuvânt mai lung.

17
Dacă se activează opţiunea Utilizare metacaractere, atunci se pot utiliza şi operatori
speciali de căutare.
În cazul activării opţiunii Pronunţie apropiată vor fi căutate şi cuvintele care se pronunţă
asemănător cuvântului căutat, dar se foloseşte o ortografie diferită, de exemplu “Kathy” şi
“Cathy” sau “colour” şi “color”.
Dacă se activează opţiunea Se găsesc toate formele cuvăntului, atunci vor fi căutate şi
formele conjugate ale cuvântului specificat în linia De căutat.
De multe ori intervine problema schimbării într-un document a unui cuvânt (neformatat
sau formatat) cu un alt cuvânt (neformatat sau formatat), sau a unei formatări cu o altă
formatare. De exemplu, în documentul iniţial în locul cuvântului “London” sistematic s-a scris
“Paris”. Pentru efectuarea căutărilor şi înlocuirilor se va folosi comanda Înlocuire.
Pentru înlocuirea textului şi a formatării fie se alege comanda Înlocuire din meniul
Editare, fie în fereastra de dialog Găsire se acţionează butonul de comandă Înlocuire. Comanda
va afişa o fereastră de dialog având titlul Înlocuire.

Câmpul De căutat se completează cu informaţia care se caută, iar în câmpul Înlocuire cu


se înscrie informaţia înlocuitoare. Se poziţionează opţiunile de căutare necesare. În continuare
se va da comanda Următorul găsit. Dacă editorul găseşte textul specificat sau formatarea
specificată, atunci se afişează pagina în care a fost găsită informaţia. În continuare pot fi luate
următoarele hotărâri:
• înlocuirea textului sau a formatării şi căutarea unei instanţe noi prin acţionarea
butonului de comandă Înlocuire;
• înlocuirea tuturor instanţelor fără confirmare prin acţionarea butonului de comandă
Înlocuire peste tot;
• se lasă textul sau formatarea nemodificată şi se trece la căutarea unei instanţe noi,
folosind comanda Găsire Next.
Pentru anularea unei căutări în progres sau pentru a închide fereastra de dialog se va alege
comanda Revocare sau Close, fie se va acţiona tasta ESC.

Trecerea la o locaţie specificată în cadrul unui document

Comanda Salt la permite deplasarea rapidă a cursorului la o locaţie specificată a


documentului: la o pagină, secţiune, semn de carte, adnotare, notă de picior, notă de sfârşit,
câmp, tabelă, imagine grafică, ecuaţie sau obiect. Comanda Salt la poate fi folosită - de exemplu
- şi în context cu numerele de pagini relative, pentru a deplasa cursorul cu un număr de pagini
înainte sau înapoi în raport cu pagina actuală. De exemplu o deplasare la numărul de pagină +3
înseamnă trecerea înainte cu 3 pagini, -2 trecere înapoi cu 2 pagini, faţă de pagina actuală.

Pentru activarea comenzii de trecere la o locaţie oarecare:

18
Din meniul Editare se alege comanda Salt la, prin care se afişează o fereastră de dialog cu
acelaşi nume.

Din lista intitulată De sărit la se alege tipul obiectului la care se va face deplasarea.

Dacă se doreşte trecerea la o locaţie specifică, se introduce numărul sau numele articolului
respectiv, după care se acţionează butonul de comandă Salt la.

Dacă se doreşte deplasarea la următoarea sau precedenta apariţie a articolului respectiv (de
exemplu la ecuaţia următoare sau la ecuaţia precedentă), atunci se acţionează butonul de
comandă Salt la sau Anteriorul.

După ce s-a ajuns la articolul dorit se dă comanda Închidere.

3.4.5. Corectarea şi reutilizarea informaţiilor

Corectarea informaţiilor cu funcţia AutoCorrect

Prin AutoCorecţie se înţelege o facilitate a editorului prin care se construieşte o listă care
conţine acele cuvinte, care au şanse mari să fi tastate eronat. Când editorul descoperă un cuvânt
tastat eronat, atunci automat va trece la corectarea cuvântului, deja în proces de inserare a
informaţiilor. De exemplu utilizatorul a constatat că deseori scrie în locul cuvântului “calcul”
cuvântul “calclu”. În acest caz în lista gestionată de AutoCorecţie se va introduce atât forma
eronată, cât şi forma corectă a cuvântului.

Pentru a crea o intrare de tip AutoCorecţie:


Din meniul Instrumente se alege comanda AutoCorecţie. Comanda afişează o fereastră de
dialog cu AutoCorecţie.

19
Se activează opţiunea Înlocuire text în timpul tastării, prin care se cere înlocuirea automată
a cuvintelor care au ortografie eronată deja în timpul editării.
În câmpul Înlocuire se introduce cuvântul care are ortografie greşită, de exemplu “calcul”.
Numele unei astfel de intrări de tip AutoCorecţie poate să aibă cel mult 31 de caractere.
Utilizarea caracterului spaţiu este interzisă.
În câmpul Cu se va introduce textul care va înlocui automat textul introdus în câmpul
Înlocuire (de exemplu “calcul”). Este permisa utilizarea caracterului spaţiu. Textul înlocuitor
poate să fie formatat (opţiunea Text cu Formate) sau neformatat (opţiunea Text simplu).
Se acţionează butonul de comandă Adăugare, după case se dă comanda OK.
O intrare tip AutoCorecţie poate fi modificată ori de câte ori se doreşte redenumirea
intrării sau modificarea conţinutului intrării.

Pentru a modifica un nume sau conţinutul unei intrări în AutoCorecţie:


• Din meniul Instrumente se alege comanda AutoCorecţie.
• Pentru modificarea numelui, se selectează numele respectiv din coloana Înlocuire, după
care se dă comanda Ştergere. Se tastează un nume nou în coloana Înlocuire, după care se
alege butonul de comandă Adăugare.
• Dacă se doreşte modificarea conţinutului unei intrări memorată sub forma unui text
neformatat, se selectează intrarea respectivă din coloana Cu. Se tastează noua intrare,
după care se alege butonul de comandă Înlocuire.
• Acele intrari, care nu mai sunt necesare, pot fi şterse.

Pentru a şterge o intrare AutoCorecţie inutilă:


• Din Meniul Instrumente se alege comanda AutoCorecţie.
• Din coloana Înlocuire se selectează intrarea care urmează să fie ştearsă.
• Se dă comanda Ştergere, după care comanda OK.
20
• Dacă nu se mai doreşte folosirea funcţiei AutoCorecţie, din meniul Instrumente se alege
comanda AutoCorecţie, iar în fereastra de dialog afişată se dezactivează opţiunea
Înlocuire text în timpul tastării.
• În momentul părăsirii editorului, modelul NORMAL.DOT sau modelul ataşat
documentului deschis va fi automat actualizat cu modificările efectuate cu intrările
AutoCorecţie.
Funcţia AutoCorecţie mai permite şi specificarea unui număr de opţiuni care prezintă o
importanţă mai redusă. Aceste opţiuni se referă la forma caracterului apostrof utilizat, la
descoperirea a două majuscule folosite la începutul unui cuvânt, la nefolosirea majusculelor
pentru primul caracter al unei propoziţii, la nefolosirea majusculelor la numele zilelor
săptămânii. Toate aceste opţiuni afectează doar textele nou inserate în document. Textele deja
existente nu sunt corectate.

3.4.6. Verificarea documentelor

Instrumentele de verificare ale editorului permit scrierea textelor englezeşti corecte şi


lizibile. Aceste instrumente pot să efectueze următoarele:
• verificarea ortografiei;
• verificarea gramaticală;
• găsirea sinonimelor şi antonimelor cuvintelor;
• despărţirea automată a textului;
• verificarea textelor scrise într-o altă limbă decât limba engleză (în cazul existenţei unui
dicţionar aferent limbii respective);
• obţinerea diferitelor statistici referitoare la documentul analizat.
Verificarea ortografiei
Editorul poate să detecteze diferite erori ortografice, prin utilizarea unui dicţionar
principal, care conţine cele mai uzuale cuvinte. Dacă se descoperă un cuvânt care nu aparţine
dicţionarului principal, atunci cuvântul respectiv va fi afişat într-o fereastră de dialog specializat,
şi se fac diferite sugestii pentru corectarea cuvântului. Utilizatorul poate să ignore eroarea, poate
să înlocuiască cuvântul respectiv sau poate să ceară adăugarea cuvântului la dicţionarul
utilizatorului. Verificarea ortografică a documentului se demarează de la locaţia actuală a
cursorului. Astfel, dacă se doreşte verificarea documentului întreg, atunci prima dată se va
deplasa cursorul la începutul documentului (adică se va actiona combinaţia de taste
CTRL+HOME). Dacă în prealabil a fost selectat un text, verificarea ortografică se va referi doar
la textul selectat.

Pentru demararea procesului de verificare ortografică:

21
Din meniul Instrumente se alege comanda Corectare ortografică şi gramaticală (sau se
acţionează tasta F7).

O altă variantă este acţionarea butonului de comandă Corectare ortografică şi gramaticală


(bara cu unelte standard).
Dacă se detectează un cuvânt care nu aparţine dicţionarului, se afişează o fereastră de
dialog intitulată Corectare ortografică şi gramaticală, iar câmpul Nu este în dicţionar va conţine
cuvântul negăsit.
Dacă în dicţionar au fost găsite cuvinte asemănătoare, ele vor fi afişate în fereastra
Sugestii. În continuare utilizatorul poate să aleagă din mai multe varinate.

Scopul urmărit Acţiune


Acceptarea formei corecte specificată în câmpul Se va acţiona butonul de
Modificare, înlocuirea cuvântului eronat cu o altă comandă Modificare.
selecţie din lista de sugestii sau înlocuirea cuvântului
eronat cu un cuvânt care se tastează în câmpul
Modificare.
Adăugarea cuvântului la dicţionarul utilizator, selectat Se va acţiona butonul de
în câmpul Adăugare în dicţionar. comandă Adăugare în dicţionar.
Păstrarea formei actuale a cuvântului. Se va acţiona butonul de
comandă Ignorare o dată.
Păstrarea formei actuale a cuvântului în toate Se va acţiona butonul de
documentele nou create, până la relansarea editorului. comandă Ignorare Totală.
Se va acţiona butonul de comandă Ignorare Totală.
Adăugarea cuvântului eronat şi a cuvântului corector la Se va acţiona butonul de
lista corecturilor automate (AutoCorecţie). comandă AutoCorecţie.
Selectarea diferitelor opţiuni referitoare la verificarea Se va acţiona butonul de
ortografică. comandă Optiuni.

Editorul va continua verificarea documentului. După terminarea verificării gramaticale


prin acţionarea butonului de comandă OK se va reîntoarce la documentul utilizat. Dacă se
doreşte abandonarea verificării, în fereastra de dialog afişată se acţionează butonul de comandă
Cancel.

Verificarea gramaticală
Verificarea gramaticală a documentului se demarează de la locaţia actuală a cursorului.
Astfel, dacă se doreşte verificarea documentului întreg, atunci prima dată se deplasează cursorul
la începutul documentului (adică se acţionează combinaţia de tasta CTRL+HOME). Dacă în
prealabil a fost selectat un text, verificarea gramaticală se va referi doar la textul selectat.

Pentru demararea procesului de verificare gramaticală:


Din meniul Instrumente se alege comanda Corectare ortografică şi gramaticală.
Dacă se detectează o propoziţie care are o gramatică sau un stil disDecupareabil,
propoziţia este afişată în fereastra de dialog intitulată Grammar, câmpul Sentence.

Verificarea textelor editate într-o limbă diferită de engleza americană

Testarea lingvistică a textului scris într-o altă limbă decât engleza este posibilă doar atunci
când limba respectivă are un dicţionar, care a fost pregătit pentru editor.
Pentru testarea unui text scris într-o limbă diferită de engleza americană:

22
Se selectează textul care urmează să fie analizat.
Din meniul Instrumente se alege comanda Limbă – Stabilire limbă.

Din fereastra de dialog care se afişează se alege limba în care a fost scris textul respectiv,
după care se dă comanda OK.
Pentru verificarea ortografică a textului se va acţiona butonul de comandă Corectare
ortografică şi gramaticală (din bara cu unelte standard).

Statisticile elaborate de editor

Editorul determină numărul paginilor, cuvintelor, caracterelor, paragrafelor, a rândurilor


dintr-un document sau dintr-o selecţie. Această numerotare însă nu se referă la textele din antete
şi din subsoluri, însă pot fi incluse în numerotare textele din notele de picior şi de sfârşit. Pentru
declanşarea procesului de numerotare din meniul Instrumente se va alege comanda Contor de
cuvinte.

Statistica referitoare la numărul caracterelor sunt incluse atât caracterele numerice, cât şi
cele de punctuaţie. Rândurile goale care sunt inserate după paragrafe sunt incluse în contorul
referitor la numărul de rânduri, dar nu şi în cele referitoare la numărul de paragrafe.
Pentru includerea în numerotare a textelor notelor de picior şi de sfârşit în fereastra de
dialog care se afişează se va activa opţiunea Incl. Note de subsol şi de final.
3.5. Formatarea caracterelor

Prin caractere se înţeleg litere, cifre, semne de punctuaţie, spaţii şi caractere speciale (de
exemplu caracterele specific româneşti). Termenul de formatare se referă la atributele care se
atribuie diferitelor caractere (de exemplu font = corp de literă, dimensiune, aspect exterior).

23
Formatarea poate fi aplicată unui singur caracter, unui grup de caractere sau chiar unui
document întreg.
Atributele de formatare pot fi aplicate unui text introdus (existent), însă se poate cere
aplicarea atributelor de formatare şi unui text care urmează să fie introdus. În primul caz textul
care urmează să fie formatat trebuie să fie selectat. În al doilea caz se mută cursorul la locaţia de
unde va începe noul text şi în continuare se aplică comenzile necesare efectuării formatărilor de
caractere. De exemplu, se ştie că urmează introducerea unui text care trebuie să aibă aspectul
exterior “caractere înclinate (cursive)”. Se dă comanda necesară acestei formatări, după care se
începe introducerea textului (evident celelalte porţiuni de text ale documentului nu vor fi
afectate). Pentru a termina aplicarea acestei formatări, se va da din nou comanda care a
declanşat aplicarea formatării “caractere înclinate”.
Comenzile necesare aplicării diferitelor tipuri de formatări pot fi date în trei feluri:
1. cu ajutorul comenzii Font din meniul Format;
2. cu ajutorul tastaturii;
3. cu ajutorul barei de unelte de formatare.
Se menţionează însă că toate atributele de formatare sunt accesibile numai prin intermediul
comenzii Font.
Comanda Font (meniul Format) afişează o fereastră de dialog care are trei fişe:
1. fişa cu numele Font;
2. Fişa cu numele Spaţiere caractere;
3. Fişa cu numele Efecte text
La ambele fişe, dacă se acţionează butonul de comandă Implicit, atunci toate modificările
efectuate în fişele respective vor deveni valori implicite atât documentului actual, cât şi tuturor
documentelor noi care se bazează pe modelul actual. În momentul modificării editorul salvează
noile valori în modelul curent şi vechile valori sunt suprascrise.
Fişa Font a ferestrei de dialog Font stabileşte sau modifică fontul, aspectul exterior,
dimensiunea fontului, tipul de subliniere, culoarea, precum şi anumite efecte speciale.
Lista derulantă Font afişează numele tuturor fonturilor accesibile imprimantei actuale
precum şi fonturile adiţionale instalate pe calculatorul utilizat. Lista Stil font stabileşte stilul
(aspectul exterior) al fontului utilizat. Pot fi selectate din variantele:
• Obişnuit (stilul implicit);
• Cursiv (înclinat);
• Aldin (îngroşat);
• Aldin Cursiv (îngroşat şi înclinat).
Lista derulantă Dimensiune permite introducerea sau selectarea dimensiunii caracterelor.
Dimensiunea caracterelor se defineşte în puncte (1 inch = 72 puncte = 2,54 cm, adică un punct
este aproximativ 0,352 mm). Această dimensiune se referă la înălţimea caracterelor. A nu se
confunda dimensiunea specificată în puncte cu o altă unitate tipografică, numită cpi (caracter
per inch). Unitatea cpi este utilizată pentru a măsura numărul caracterelor care pot fi aplicate pe
un segment de lăţime egală cu 1 inch.
Dacă se utilizează o imprimantă de tipul HP LaserJet III, atunci în principiu se poate folosi
orice dimensiune (chiar dacă dimensiunea respectivă nu este afişată în listă). Dimensiunea foarte
des utilizată este cea de 12 puncte.
Lista ascunsă Stil Subliniere selectează tipul de subliniere care va fi utilizat. Valorile
posibile sunt nici una, Doar cuvinte. Dacă se foloseşte varianta nici una, textul nu va fi subliniat.
La varianta Doar cuvinte cuvintele sunt subliniate, dar nu şi spaţiile dintre cuvinte..
Lista ascunsă Culoare font permite selectarea unei culori din cele 16 culori predefinite.
Culoarea poate fi afişată numai atunci când monitorul utilizat este de tip color. Culoarea poate fi
tipărită numai atunci când imprimanta este de tip color. Dacă se selectează varianta Auto, atunci
textul va fi afişat în culoarea care a fost selectată pentru afişarea textelor de către componenta
Control Panel a mediului Windows. De regulă pentru tipărire se foloseşte culoarea neagră.

24
Fişa Efecte text conţine diverse opţiuni referitoare la efecte speciale. Opţiunile din această
subfereastră pot fi combinate.

Subfereastra Examinare arată efectele formatării specificate, înainte de a trece la


formatarea efectivă a documentului.
Fişa Spaţiere caractere a ferestrei de dialog Font permite specificarea opţiunilor referitoare
la poziţionarea verticală a caracterelor, la spaţierea utilizată între toate caracterele textului
selectat precum şi cele referitoare la procesul “kerning”

Câmpul Spaţiere indică cantitatea de spaţiu folosită între toate caracterele textului selectat.
Dacă se doreşte utilizarea spaţierii implicite pentru fontul selectat, atunci se va alege valoarea
Normal. Dacă se doreşte condensarea spaţierii caracterelor, atunci se va alege varianta
Condensat, iar dacă se doreşte dilatarea spaţierii caracterelor, atunci se va alege varianta Extins.

25
Valorile utilizate în spaţierea condensată respectiv dilatată trebuie să fie specificate în câmpul
La; ele sunt date în puncte. Valorile permise sunt între 0.25 şi 14 puncte.
Valoarea implicită la spaţierea condensată este 1.75 puncte, iar la spaţierea extinsă 3
puncte.
Câmpul Poziţie indică modul în care va apare textul faţă de linia de bază. Linia de bază
este o linie orizontală imaginară în imediata apropiere a unei rânduri de text. Valorile posibile
sunt:
• Normal;
• Ridicată;
• Coborâtă..

3.6. Formatarea paragrafelor

Aspectul exterior al unui document în mare măsură depinde de formatarea aplicată


diferitelor paragrafe. În viziunea editorului Word prin paragraf se înţelege o cantitate de text,
imagini grafice, obiecte (de exemplu ecuaţii) sau alte articole, care sunt urmate de o marcă de
paragraf. Înserarea unei mărci de paragraf se realizează atunci când se acţionează tasta ENTER.
Dacă pe ecran nu sunt vizibile mărci de paragrafe, atunci se va acţiona butonul de comandă
Afişare/Ascundere ¶ (bara cu unelte stantard). Mărcile de paragraf nu numai că semnalează
sfârşitul unui paragraf; ele conţin informaţii şi despre formatarea paragrafului aferent. Astfel,
când se mută sau se copiază un paragraf, utilizatorul trebuie să aibă grijă să includă în selecţie şi
marca de paragraf. În caz contrar formatarea paragrafului se pierde, textul paragrafului respectiv
devine o parte a paragrafului următor. Editorul Word, spre deosebire de alte editoare, cum este şi
WordPerfect – nu utilizează coduri „ascunse” referitoare la formatarea textului. Textul este afişat
în forma în care va fi tipărit (dacă se foloseşte modul de afişare tip pagină imprimată).
Pentru modificarea formatării unui paragraf prima dată se va selecta paragraful respectiv,
după care vor fi aplicate formatările necesare. Nu este obligatorie selectarea paragrafelor întregi,
este suficient dacă se selectează doar o parte din paragraf, deoarece formatările care vor fi
aplicate se vor referi la paragrafe întregi.

Unui paragraf selectat îi pot fi aplicate următoarele categorii de formatări:

• centrarea şi alinierea textului;


• retragerea rândurilor text;
• defilarea şi ştergerea stopurilor tabelare;
• spaţierea rândurilor;
• spaţierea între paragrafe;

3.6.1. Centrarea şi alinierea textului

Editorul aliniază implicit rândurile la marginea din stânga, iar marginea din dreapta este
neuniformă. Pot fi utilizate însă şi următoarele tipuri de alinieri: la dreapta, centrat şi aliniere în
ambele sensuri. Alinierea selectată afectează tot textul din paragraful selectat.

Aliniere la La Aliniere la Stânga


stânga centru dreapta Dreapta

26
Pentru a centra sau alinia un text:

Se selectează paragrafele care urmează să fie centrate sau aliniate.


În bara cu unelte de formatare se face un clic pe butonul de aliniere de tipul dorit. În cazul
alinierii în ambele sensuri, dacă este cazul, spaţiile dintre cuvinte vor fi comprimate sau dilatate.

3.6.2. Retragerea rândurilor

Această funcţie permite retragerea (poziţionarea, identarea) rândurilor unui paragraf sau a
mai multor paragrafe faţă de marginile din stânga şi din dreapta, fără să fie necesară modificarea
marginilor laterale actuale. Prin aplicarea acestei funcţii textul paragrafului (şi nu numai al unei
rânduri) va fi deplasat până la următorul sau până la precedentul stop tabular. Subliniem faptul
că prin acţionarea tastei TAB numai linia curentă este retrasă, deci nu întregul paragraf.
Un text poate fi retras prin trei metode:
• cu ajutorul barei de unelte de formatare;
• cu ajutorul riglei orizontale;
• cu fereastra de dialog corespunzătoare comenzii Paragraf (meniul Format).

Pentru retragerea rândurilor unui paragraf sau a unor paragrafe


cu ajutorul riglei orizontale se va proceda astfel:

Pentru a realiza: Se va trage simbolul grafic:

Retragerea primei rânduri

Retragerea din stânga (triunghi superior)

Retragerea primei rânduri şi


Retragerea din stânga (dreptunghi inferior)

Retragerea din dreapta

Pentru retragerea rândurilor unui paragraf sau a unor paragrafe


cu ajutorul barei de unelte de formatare:

Se selectează paragrafele care urmează să fie retrase.


Pentru retragerea rândurilor la următorul stop tabelar se va acţiona butonul de comandă Mărire
Indent. Pentru retragerea rândurilor la stopul tabelar precedent se va acţiona butonul Micşorare
Indent.

Pentru retragerea rândurilor unui paragraf sau a unor paragrafe


cu ajutorul comenzii Paragraf:

1. Se selectează paragraful sau paragrafele pentru care se doreşte modificarea retragerii


rândurilor.
2. Din meniul Format se alege comanda Paragrapf
3. Se alege fişa Indentări şi spaţiere.
În subfereastra Indentare în câmpul La stânga se introduce sau se selectează distanţa cu
care se doreşte retragerea rândurilor faţă de marginea din stânga. Dacă se specifică o valoare
negativă, atunci textul va apare în zona rezervată marginii din stânga. În câmpul La dreapta se

27
introduce sau se selectează distanţa cu care se doreşte retragerea rândurilor faţă de marginea din
dreapta. Dacă se specifică o valoare negativă, atunci textul va apare în zona rezervată marginii
din dreapta.

În câmpul Specială se va introduce tipul de retragere care va fi utilizat în primele rânduri


ale paragrafelor selectate. Această retragere este măsurată faţă de retragerea actuală din stânga.
Valorile posibile sunt Nici una, Prima linie şi Agăţat. Dacă se alege varianta Nici una, atunci
primele rânduri ale paragrafelor selectate se vor alinia cu retragerea din stânga. Dacă se alege
varianta Prima linie, atunci primele rânduri ale paragrafelor selectatevor fi retrase cu cantitatea
specificată de câmpul Cu. În cazul în care se alege varianta Agăţat, rândurile situate după
primele rânduri ale paragrafelor selectate vor fi deplasate spre dreapta cu cantitatea specificată
de câmpul Cu.

3.6.3. Tabulatorul şi poziţionarea lui

Stopurile tabulare (tab-urile) oferă un mod convenabil şi precis de aliniere a textului. Ele
sunt nişte măsurători pentru retragerea rândurilor unui paragraf sau mai multe paragrafe într-un
text. În special sunt utilizate atunci când se doreşte alinierea verticală a textului. Stopurile
tabulare sunt poziţionate la o distanţă de 1/2" (1,27 cm). Pentru a muta punctul de inserţie la
următorul stop tabular al paragrafului, se va apăsa tasta TAB. Prima linie de text care se
introduce este aliniată la primul stop tabular. Se subliniază faptul că stopurile tabulare afectează
numai paragrafele selectate. Pentru definirea poziţiei stopurilor tabulare sau pentru modificarea
formei de afişare a textului trebuie să fie afişată rigla (meniul Vizualizare, comanda Riglă).
Pentru a indica locaţiile stopurilor tabulare editorul inserează în document un caracter tabular
(sub forma unei săgeţi). Cu toate că acest caracter este vizibil pe ecran, el nu este tipărit. Pentru
afişarea sau ascunderea stopurilor tabulare se va acţiona butonul de comandă Show/Hide ¶ (bara
cu unelte standard).

Pentru a insera stopurile tabulare cu ajutorul riglei orizontale:


Se selectează paragrafele în care se doreşte definirea sau modificarea stopurilor tabulare
(trebuie selectate paragrafe întregi).

28
Pentru a defini sau modifica alinierea stopurilor tabulare se va efectua un şir de cicluri pe
butonul de comandă care este situat în partea din stânga riglei, până când se obţine alinierea
dorită.

Tipul alinierii: Se face un şir de cicluri pe butonul de


aliniere tabulară până când se va afişa
simbolul:
Stopuri tabulare aliniate la stânga (la
care textul este aliniat la stânga
stopului tabular)
Stopuri tabulare centrate (la care textul
este aliniat centrat faţă de stopul
tabular)
Stopuri tabulare aliniate la dreapta (la
care textul este aliniat la dreapta
stopului tabular)
Stopuri tabulare aliniate la punctul
zecimal (la care textul este aliniat la
punctul stopului tabular zecimal)

3.6.4. Spaţierea rândurilor

Această funcţie permite majorarea şi micşorarea cantităţii de spaţiu dintre două rânduri;
funcţia determină înălţimea fiecărei rânduri ale textului din paragraf. Valoarea implicită este
spaţierea simplă. În acest caz înălţimea depinde de dimensiunea caracterelor fontului utilizat. De
exemplu, dacă se folosesc caractere de dimensiune 10 puncte, spaţierea dintre fiecare linie va fi
cu ceva mai mare decât 10 puncte: la dimensiunea reală a caracterelor se mai adaugă un spaţiu
care depinde de tipul fontului utilizat. Dacă se foloseşte spaţierea dublă la rânduri care au
caracterele de dimensiune 10 puncte, spaţierea va fi aproximativ 20 puncte.
Dacă o linie conţine un caracter de o dimensiune mare, un articol de tip ecuaţie sau o
imagine grafică, atunci în cazul folosirii spaţierii simple editorul va majora automat spaţierea
pentru linia respectivă. Dacă se doreşte ca toate rândurile să fie spaţiate uniform, atunci în
câmpul Spaţiere se va alege varianta de spaţiere Exact în acest caz în câmpul La se va introduce
o valoare destul de mare care va permite includerea în paragraf a celui mai înalt caracter.

La un rând Exact la 26pt

Pentru modificarea spaţierii rândurilor:

1. Se selectează paragraful sau paragrafele pentru care se doreşte modificarea spaţierii


dintre rânduri.
2. Din meniul Format se alege comanda Paragraf.
3. Se alege fişa Indentări şi Spaţiere.
Din lista ascunsă Spaţiere se alege tipul spaţierii de rânduri. Valorile posibile sunt:

29
• La un rând;
• La 1,5 rânduri;
• La doua rânduri;
• Cel puţin;
• Exact;
• Multiplă.
Dacă se alege una din variantele Cel puţin sau Exact, atunci în câmpul La se va introduce
cantitatea dintre rânduri, în puncte sau în rânduri (1li = 12pt). Dacă valoarea este introdusă în
rânduri, editorul va converti automat rândurile în puncte. Dacă se alege varianta Multiplă, atunci
spaţierea de rânduri poate fi micşorată sau majorată cu un procentaj arbitrar. De exemplu, dacă
se alege un multiplu de 1.2, atunci spaţierea va creşte cu 20%; dacă se alege un multiplu de 0.8,
atunci spaţierea va descreşte cu 20%. Aceste valori trebuie să fie inserate în câmpul La. Valoarea
implicită este 3.

3.6.5. Adăugarea contururilor şi efectul de umbră

Editorul permite aplicarea diferitelor tipuri de rânduri de contur şi a efectelor de umbră


care sunt asociate paragrafelor, celulelor unei tabele, chenarelor şi imaginilor grafice. Aceste
funcţii pot fi activate prin două căi: cu bara de unelte specializat Umbrire sau cu ajutorul
comenzii Borduri şi umbrire(meniul Format).

Pentru aplicarea contururilor sau pentru ştergerea lor folosind bara de unelte:
Se selectează paragrafele, celulele de tabele sau chenarele pentru care se adaugă sau se
şterge linia de contur, astfel: dacă se aplică o linie de contur unui paragraf, se selectează
paragraful; dacă se aplică o linie de contur unei celule a unei tabele, atunci se selectează întreaga
celulă inclusiv indicatorul de sfârşit de celulă; dacă se aplică o linie de contur unei imagini
grafice sau unui chenar, se face un clic pe imagine sau pe chenar.
În bara cu unelte de formatare se face un clic pe butonul de comandă Umbrire. Editorul
afişează bara cu unelte având numele Umbrire.
Listele şi comenzile barei afişate sunt următoarele: lista ascunsă referitaore la stilul liniei
de contur, şase butoane referitoare la modelul conturului, un buton pentru ştergerea rândurilor de
contur existente şi o listă ascunsă referitaore la efectul de umbră utilizat. Rândurile de contur
aplicabile sunt:
în partea de sus, jos, stânga, dreapta a paragrafului, celulei sau chenarului;
între paragrafe sau între celulele unei tabele;
în exteriorul paragrafelor, celulelor sau chenarelor selectate.
Comanda Borduri şi umbrire (meniul Format) permite un control mai mare asupra
contururilor şi efectelor de umbră. Comanda afişează o fereastră de dialog, care are trei fişe.
Fişa Umbrire este specializată în prelucrarea rândurilor de contur.
Aici editorul (în subfereastra Setare) oferă cinci tipuri predefinite pentru conturare.
• fără conturare;
• conturare dreptunghiulară;
• conturare cu marginea umbrită la muchiile din dreapta şi de jos ale conturului;
• conturare în 3-D;
• conturare liberă (fiecare margină cu rânduri diferite).
În subfereastra Examinare se poate stabili care anume muchie va fi conturată şi care nu,
prin efectuarea unui clic pe muchia respectivă. Listele Lăţime şi Culoare stabilesc stilul şi
culoarea liniei de contur.
Fişa Umbrire este specializată în prelucrarea efectului de umbră utilizat în interiorul
rândurilor de contur. Din listele afişate se poate stabili modelul de umbră (de haşurare), culoarea
de fond şi de scris.

30
Fişa Borduri de pagină este specializată în conturarea paginilor, listele afişate stabilind
stilul, culoarea, mărimea liniei de contur.

3.7. Formatarea paginilor

În momentul în care se începe tastarea unui document nou, editorul va utiliza diferite
valori implicite referitoare la dimensiunea hârtiei, la orientarea paginilor, la marginile utilizate şi
la alte opţiuni. Aceste valori în timpul sesiunii de editare pot fi modificate oricând. Dacă se ştie
de la început viitorul aspect exterior al documentului, atunci este preferabil specificarea, din
momentul iniţial, a următoarelor şapte categorii de elemente de formatare, care se referă la
implementarea paginii:
dimensiunea hârtiei;
• orientarea hârtiei;
• marginile;
• antete şi subsoluri;

31
• numerotarea paginilor;
• numerotarea rândurilor;
• numărul de coloane de tip ziar.
Documentul poate fi împărţit în mai multe secţiuni. Toate elementele de formatare mai sus
amintite vor fi aplicate numai la o anumită secţiune precizată.

3.7.1. Dimensiunea hârtiei şi orientarea paginii

Editorul dispune de o listă de tipuri de hârtie de diemnsiuni predefinite pentru fiecare tip
de imprimantă. Astfel, de regulă, utilizatorul nu trebuie să aibă grijă de selectarea hârtiei
adecvate, cu rezerva că dimensiunile hârtiei sunt cele standardizate în Statele Unite (8.5” x 11”).
Utilizatorului din ţară - cu standardele eurDeschideree diferite – îi revine sarcina să selecteze o
dimensiune adecvată de hârtie, în majoritatea cazurilor formatul A4 (210mm x 297mm). Dar şi
acest standard este “cunosDecupare” de Word, deci activitatea utilizatorului revine la selectarea
acestui tip standard. Există însă şi posibilitatea introducerii şi a unei dimensiuni definită de
utilizator.

Paginile pot fi orientate:

Titlu Titlu

Tip portret (verical); - Tip vedere (orizontal).

Pentru selectarea dimensiunilor hârtiei şi a orientării paginii:


Se selectează textul pentru care se va folosi o dimensiune şi o orientare nouă, sau se
poziţionează punctul de inserţir într-o secţiune în care vor fi operate diverse modificări.
Din meniul Fişier se alege comenda Iniţializare Pagină, după care se selectează fişa
Hârtie. În urma acestei comenzi se afişează fereastra de dialog intitulată Hârtie.

32
Din lista ascunsă Hârtie se alege o dimensiune predefinită (de exemplu A4), sau se alege
varianta Dimensiune hârtie. În acest caz dimensiunile hârtiei utilizate vor fi specificate de către
utilizator, în câmpurile Lăţime şi Înălţime.
Din fereastra Margini - Orientare se alege orientarea hârtiei.
Din lista ascunsă Se aplică pentru se alege cantitatea de text care urmează să fie
modificată (documentul întreg sau de la punctul actual încolo).
Se dă comanda OK.
Dacă noua dimensiune de hârtie şi noua orientare de pagină este aplicată unui text selectat,
atunci editorul va insera întreruperi de secţiuni înainte şi după textul selectat. Dacă din lista
ascunsă Se aplică pentru s-a ales varianta “de la punctul actual încolo”, atunci editorul va insera
o întrerupere de secţiune în faţa punctului de inserţie.

3.7.2. Marginile
La editorul Word cele patru margini sunt măsurate de la muchiile hârtiei utilizate. Ele nu
depind de dimensiunea fontului utilizat. Marginile implicite sunt următoarele:
Dacă orientarea hârtiei este Portrait, marginile de sus şi de jos sunt egale cu 1”=2.54cm,
cele din stânga şi din dreapta sunt egal cu 1.25”=3.17cm; astfel, la o hârtie tip 8.5” x 11”
(standard american) spaţiul rezervat textului are dimensiunea 6” x 9”.
Dacă orientarea hârtiei este Landscape, marginile de sus şi de jos sunt egale cu
1.25”=3.17cm, cele din stânga şi din dreapta sunt egale cu 1”=2.54cm; astfel, la o hârtie tip 11”
x 8.5” spaţiul rezervat textului are dimensiunea de 9” x 6”.

Pentru stabilirea marginilor cu ajutorul riglei:


În modul de afişare normală sau în modul de afişare înainte de tipărire, se poziţionează
punctul de inserţie în secţiunea ale cărei margini urmează să fie modificate. Dacă documentul nu
are secţiuni multiple, modificările de margine se vor referi la documentul întreg.
Se afişează rigla (meniul Vizualizare, comanda Riglă). În continuare se trag rândurile de
semnalare ale marginilor pe rigla orizontală (pentru modificarea marginii din dreapta şi din
stânga). Dacă cursorul de mouse este poziţionat corect pe o linie de semnalare a marginilor,
cursorul va avea forma unei miniuţe prevăzute cu două săgeţi. Editorul va actualiza afişarea
paginii în acel moment, în care se eliberează butonul de mouse. Dacă în timpul tragerii se ţine
apăsată tasta ALT, atunci pe riglă vor fi afişate şi măsurători exacte (numerice).
Pentru stabilirea marginilor cu ajutorul comenzii Iniţializare Pagină:
Se selectează textul pentru care se schimbă marginile sau se poziţionează punctul de
inserţie în secţiunea în care se schimbă marginile.

33
Din meniul Fişier se alege comanda Iniţializare Pagină, fişa Margini. Această comandă
afişează o fereastră de dialog.
În câmpurile Sus, Jos, Stânga, Dreapta se introduce sau se selectează măsurătorile
referitoare la marginea de sus, jos, din stânga şi din dreapta.

Câmpul Pt. îndoire permite rezervarea unei margini suplimentare necesară la legarea
documentului. Valoarea implicită este 0cm. În cazul în care se introduce aici o altă valoare,
textul din paginile impare va fi deplasat spre dreapta, iar textul din paginile pare va fi deplasat
spre stânga.

6 7 6 7

Margini în oglindă Pt. indoire

Dacă se doreşte tipărirea pe ambele feţe ale hârtiei, atunci se va selecta opţiunea Margini
în oglindă din lista ascunsă Pagini multiple, caz în care marginile interioare au aceeaşi lăţime şi
marginile exterioare de asemenea au aceeaşi lăţime.
Din lista ascunsă Se aplică pentru se alege cantitatea de text care urmează să fie
modificată (documentul întreg sau de la punctul actual încolo).
Se dă comada OK.
Dacă noua margine este aplicată unui text selectat, atunci editorul va insera întreruperi de
secţiuni înainte şi după textul selectat. Dacă din lista ascunsă Se aplică pentru s-a ales varianta
“de la punctul actual încolo”, atunci editorul va insera o întrerupere de secţiune în faţa punctului
de inserţie.

34
Dacă după alegerea noilor margini se dă comanda Implicit, valorile introduse vor deveni
valori implicite (se va cere o confirmare din partea utilizatorului, care poate fi realizată prin
alegerea comenzii Da).

3.7.3. Antete şi subsoluri

Deseori se doreşte ca pe fiecare pagină a documentului sau pe pagini pare şi/sau impare să
fie tipărite informaţii identice, la începutul şi/sau la sfârşitul paginii. De exemplu se poate cere
ca la începutul fiecărei pagini să apară titlul capitolului, iar la sfârşit să apară numărul de pagină
şi o imagine grafică. Aceste informaţii sunt denumite antete (situate la începutul paginii),
respectiv subsoluri (situate la sfârşitul paginii). Se pot specifica un antet şi un subsol diferit
pentru pentru pagini pare şi impare, sau pentru prima pagină a unei secţiuni şi restul paginilor
din secţiune. Antetul întotdeauna este plasat în zona dintre muchia superioară a hârtiei şi
marginea se sus; un subsol este plasat între marginea de jos şi muchia inferioară a hârtiei.
Un antet sau un subsol poate fi creat prin comanda Antet şi subsol (meniul Vizualizare). În
urma acestei comenzi editorul va trece automat în modul de afişare tip pagină, după care va
afişa bara de unelte aferentă comenzii.

Semnificaţia butoanelor acestei bare de comenzi sunt centralizate în tabela următoare:

Buton Funcţie
Comută între antet şi subsol Trecere din zona de antet în zona de
subsol şi invers.
Afişare anterior Trecere la antetul sau subsolul precedent
diferit de antetul sau subsolul actual).
Afişare următor Trecere la antetul sau subsolul următor
(diferit de antetul sau subsolul actual).
La fel ca cel anterior Înlănţuirea antetului sau subsolului
actual la secţiunea anterioară, sau
anularea acestei înlănţuiri.
Inserare număr de pagină Înserarea numărului de pagină sub
(ALT+SHIFT+P) forma unei instrucţiuni de câmp.
Inserare dată Înserarea datei calendaristice sub forma
(ALT+SHIFT+D) unei instrucţiuni de câmp.
Inserare oră Înserarea orei exacte sub forma unei
(ALT+SHIFT+T) instrucţiuni de câmp.
Iniţializare Pagină Afişarea ferestrei de dialog referitoare la
stabilirea opţiunilor ale paginii utilizate
(Fişier / Iniţializare Pagină).
Afişare/Ascundere Document text Afişarea / ascunderea textului
documentului în timpul editării
antetului/subsolului.
Închidere Reîntoarcerea la textul documentului.
Pentru ştergerea unui antet sau a unui subsol creat anterior, se poziţionează punctul de
inserţie în secţiunea care conţine antetul sau subsolul respectiv, din meniul Vizualizare se alege
comanda Antet şi subsol, se selectează toată informaţia din antet sau subsol, după care se
acţionează tasta BACKSPACE sau ŞTERGERE.
35
Implicit editorul foloseşte acelaşi antet şi acelaşi subsol în întreaga secţiune a
documentului. Există însă posibilitatea de a crea antete şi subsoluri care variază astfel:

• un anumit antet/subsol pentru pentru prima pagină a secţiunii şi un alt antet//subsol


pentru restul paginilor secţiunii (documentului);
• un anumit antet/subsol pentru pagini pare şi un alt antet/subsol pentru pagini
impare (în cadrul secţiunii actuale sau în cadrul documentului).
Pentru crearea antetelor/subsolurilor diferite pe prima pagină
şi în restul paginilor secţiunii (documentului):

Se poziţionează punctul de inserţie în secţiunea în care se doreşte crearea


antetelor/subsolurilor de acest gen.
Se alege comanda Antet şi subsol(meniul Vizualizare). Din bara de unelte pentru antete şi
subsoluri se alege comanda Iniţializare Pagină. Din fereastra de dialog afişată se selectează fişa
Aspect.
În zona Anteturi şi subsoluri se activează opţiunea Prima pagină diferită (antet/subsol
diferit pe prima pagină şi restul paginilor), după care se dă comanda OK.
Dacă este necesar, se face un clic pe butoanele Afişare urmator sau Afişare anterior, prin
care se trece la primul antet/subsol al documentului sau al secţiunii.
Se creează antetul sau subsolul care va apare pe prima pagină. Dacă se doreşte ca în prima
pagină să nu apară nici un antet sau subsol, atunci se lasă necompletată zona
antetului/subsolului.
Se efectuează un clic pe butoanele de comandă Afişare urmator şi Comută între antet şi
subsol, prin care se trece la următoarea zonă de antet/subsol, după care se creează antetul sau
subsolul care va apare în restul documentului sau secţiunii.
Pentru o reîntoarcere la document se va acţiona butonul de comandă Închidere.

Pentru crearea antetelor/subsolurilor diferite pe pagini pare şi impare:

Se poziţionează punctul de inserţie în secţiunea în care se doreşte crearea


antetelor/subsolurilor de acst gen.
Se alege comanda Antet şi subsol (meniul Vizualizare). Din bara de unelte pentru antete şi
subsoluri se alege comanda Iniţializare Pagină. Din fereastra de dialog afişată se selectează fişa
Aspect.
În zona Antete şi subsoluri se activează opţiunea Pagina pară diferă de cea impară
(antet/subsol diferit pe pagini impare şi pare), după care se dă comanda OK.
Dacă este necesar, se face un clic pe butoanele Afişare următor sau Afişare anterior, prin
care se trece la un antet/subsol corespunzător unei pagini pare.
Se crează antetul sau subsolul care va apare pe fiecare pagină pară.
Se face un clic pe butonul Afişare următor, prin care se trece la un antet/subsol
corespunzător unei pagini impare.
Se crează antetul sau subsolul care va apare pe fiecare pagină impară.
Pentru reîntoarcerea la document se va acţiona butonul de comandă Închidere.

3.7.4. Numerotarea paginilor

Această funcţie permite numerotarea paginilor unui document. Pot fi alese numere arabe
(de exemplu 1, 2, 3), numere romane (ex. i, ii, iii sau I, II, III), minuscule (ex. a, b, c), majuscule
(ex. A, B, C) care pot fi afişate atât în partea superioară a paginii sau în partea inferioară.
Numerele de pagini pot fi aliniate în cinci moduri. Dacă documentul este format din mai multe
secţiuni, atunci în diferitele secţiuni pot fi folosite diferite formate de numerotare.
Funcţia de numerotare de pagini poate fi declanşată prin două metode:

36
• prin comanda Antet şi subsol(meniul Vizualizare);
• prin comanda Numere de pagină(meniul Insert).

Pentru inserarea numerelor de pagini cu ajutorul meniului Insert:

Se poziţionează punctul de inserţie în secţiunea în care se doreşte adăugareea numerelor de


pagini şi se alege comanda Numere de pagină, care afişează o fereastră de dialog cu acelaşi
nume.

Din lista ascunsă Poziţie se alege locul de plasare a numerelor de pagină (antet sau
subsol), iar din lista Aliniere alinierea utilizată (stânga, dreapta, centrat, în interior sau în
exterior). Dacă nu se doreşte tipărirea numărului de pagină pe prima pagină a documentului, va
fi dezactivată opţiunea Afişare număr pe prima pagină.
Se dă comanda OK, prin care numărul de pagină va fi adăugat documentului.

Dacă se doreşte modificarea aspectului exterior al numerelor de pagină, din lista ascunsă
Format… se alege formatul numerelor utilizate (cifre arabe, romane, minuscule sau majuscule).

Pornire de la - se va înscrie numărul de început de pagină.


Alinierea verticală a textului pe o pagină
Editorul are trei opţiuni referitoare la alinierea textului pe o pagină.
• Top (sus);
• Center (centrat);
• Justified (cadrat).
Aceste opţiuni stabilesc modul în care editorul aliniază între marginea se sus şi marginea de jos
un text care ocupă doar o parte dintr-o pagină.
Pentru modificarea alinierii verticale:

37
1. Se selectează textul sau se poziţionează punctul de inserţie în secţiunea în care se doreşte
modificarea alinierii verticale.
2. Din meniul Fişier se alege comanda Iniţializare Pagină, fişa Aspect.

3. Din lista ascunsă Aliniere verticală se alege tipul alinierii verticale (sus, centru,stânga
dreapta, jos).
4. Din lista ascunsă Se aplică pentru se alege cantitatea de text care urmează să fie
modificată (documentul întreg sau de la punctul actual încolo), după care se dă OK.

3.7.5. Numerotarea rândurilor

Editorul poate să numeroteze rândurile unui document şi să tipărească numărul


corespunzător rândurilor într-un loc specificat al paginii. Numerele nu sunt afişate pe ecran, ele
pot fi însă tipărite sau vizualizate cu comanda Examinare înaintea imprimării (meniul Fişier).

Pentru a adăuga numere de rânduri:


Din meniul Fişier se alege comanda Iniţializare Pagină, fişa Aspect.
În fereastra de dialog care se afişează se dă comanda Numere de linie.

38
Se activează opţiunea Adăugare numerotare linie. În acest moment se activează cele trei
câmpuri care se referă la numerotarea rândurilor. În câmpul Pornire de la se introduce numărul
de început folosit la numerotarea rândurilor, care are valoarea implicită 1. Câmpul De la text
stabileşte distanţa dintre numărul de linie şi marginea din stânga. Dacă se alege varianta
Automat, această distanţă va fi 1/4”. Câmpul Incrementare cu stabileşte pasul la care se afişează
numerele de rânduri. Valoarea implicită este egală cu 1, caz în care în fiecare linie va fi afişat
numărul de linie. Opţiunile de numerotare de rânduri sunt următoarele:
Dacă se ale opţiunea Reluare la fiecare pagină, numerotarea va începe cu 1 sau cu numerul
specificat în câmpul Pornire de la, la începutul piecărei pagini. Această opţiune este implicită.
Opţiunea Se reia la fiecare secţiune este similară opţiunii precedente, cu deosebirea că
numerotarea va reîncepe la fiecare secţiune nouă.
Dacă se alege varianta Continuu, atunci rândurile sunt numerotate în continuare, fără a
ţine seama de întreruperile de pagină sau de secţiune. Numerotarea se face până la 32767, după
care se reia cu 1.
Se dă comanda OK.
Pentru a şterge numerotarea de rânduri, se alege secţiunea sau secţiunile respective şi se
anulează opţiunea Adăugare numerotare linie.

3.7.6. Împărţirea unui document în secţiuni

Un document poate fi împărţit într-un număr arbitrar de secţiuni. Fiecare secţiune a


documentului poate fi formatată separat. De exemplu se poate cere ca în prima secţiune să nu fie
folosit regimul de coloane (adică numărul coloanelor să fie egal cu unu), în secţiunea doi să fie
utilizat regimul de trei coloane, iar în ultima secţiune să fie folosit regimul de două coloane.
Lungimea minimă a unei secţiuni este egală cu lungimea unui paragraf, iar lungimea
maximă coincide cu lungimea documentului. Când se începe un document nou, nu există nici o
întrerupere de secţiune, deoarece întregul document constă dintr-o singură secţiune. Scopul
secţionării unui document este modificarea pentru o parte a documentului a unui element de
formatare, din următoarele elemente:
• dimendiunea hârtiei şi orientarea paginii;
• marginile;
• numărul coloanelor;
• poziţia, aspectul exterior şi secvenţa numerelor de pagină;
• conţinutul şi poziţia antetelor şi subsolurilor;
• numerotarea rândurilor;
• locul de tipărire al notelor de picior şi al notelor de sfârşit;
• alinierea verticală a textului pe pagină.
Dacă se selectează un text şi se schimbă numărul de coloane, sau când se creează un
cuprins, un indice de noţiuni sau o listă de figuri, editorulo va crea automat o întrerupere de
secţiune.
Pentru crearea unei secţiuni noi:
Se poziţionează cursorul la locaţia în care se doreşte să înceapă noua secţiune.
Din meniul Insert se alege comanda Întrerupere. În urma acestei comenzi se afişează o
fereastră de dialog intitulată Întrerupere.

39
Din câmpul Tipuri de sfârşit de secţiune se alege una din cele patru opţiuni, care definesc
modul în care va începe următoarea secţiune.
Se dă comanda OK.
În modul de afişare normală editorul afişează o linie dublă punctată cu textul Sfârşit de
secţiune, care însă nu va fi tipărit.
Pentru a şterge o întrerupere de secţiune în modul de sfişare normală, se selectează
întreruperea de secţiune şi se apasă tasta DELETE sau BACK-SPACE. Informaţiile de
formatare referitoare la secţiunea care precede întreruperea de secţiune (numărul de coloane,
dimensiunea de pagină, etc.) sunt memorate în “articolul” de sfârşit de secţiune. Astfel, dacă se
şterge o întrerupere de secţiune, în fond se şterg informaţiile de formatare ale secţiunii care
precede întreruperea secţiunii. Textul devine o parte a secţiunii următoare şi va moşteni toate
formatările secţiunii următoare. Operaţiunea de ştergere a întreruperii de secţiune poate fi
anulată prin comanda Anulare (meniul Editare).
În momentul introducerii unei întreruperi de secţiune se stabileşte modul în care va începe
noua secţiune. Cele patru opţiuni existente sunt următoarele:
Opţiunea Pagina următoare
Editorul va întrerupe pagina actuală în momentul în care se dă comanda de întrerupere de
secţiune. Noua secţiune va începe la pagină nouă.

Opţiunea Continuu
Editorul inserează o întrerupere de secţiune, şi începe o nouă secţiune în aceeaşi pagină.
Dacă în secţiunea precedentă sunt coloane multiple, editorul echilibrează coloanele situate
deasupea întreruperii de secţiune, şi noua secţiune va folosi spaţiul liber al paginii.

Opţiunea Pagină impară

40
Editorul începe noua secţiune în următoarea pagină impară. Acest tip de întrerupere se
foloseşte de exemplu atunci când se doreşte ca fiecare capitol să înceapă la pagină impară.

Dacă întreruperea de secţiune se efectuează la o pagină impară, atunci editorul nu va scrie


nimic în urmtoarea pagină pară.

4
5

Opţiunea Pagină pară


Este similară cu opţiunea Pgonă impară, cu deosebire că noua secţiune va începe la următoarea
pagină pară.

3.8. Gestionarea coloanelor

Editorul Word permite crearea documentelor reprezentate sub formă de coloane. Mai mult,
un text introdus poate fi transformat în aşa fel, încât să fie reprezentat sub formă de coloane.
În regimul de coloane textul este introdus în mod continuu până la sfârşitul paginii, după
care se începe o coloană nouă. După ce s-a completat şi ultima coloană, textul va fi reînceput de
la prima coloană a paginii următoare.
Cantitatea de text care se formează în mod coloane poate fi determinată cu ajutorul
secţiunilor. Fiecare secţiune poate să conţină un număr diferit de coloane. Editorul aplică
regimul de coloane pentru secţiunea în care se găseşte punctul de inserţie. Dacă documentulm
nu este divizat în secţiuni, atunci regimul coloană va afecta întregul document. Dacă
documentul conţine întreruperi de secţiuni, atunci se poziţionează punctul de inserţie în
interiorul secţiunii pentru care se va aplica regimul de coloane.
Există posibilitatea formatării doar a unei părţi a unuim document în coloane. În acest
scop se selectează textul respectiv, după care se aplică o formatare de coloane. În acest caz
editorul va insera automat întreruperi de secţiune la începutul şi sfârşitul textului şi va aplica
regimul de coloane. Dacă textul astfel formatat este necorespunzător, prin comanda Anulare se
poate reveni la situaţia anterioară.
Pentru vizualizarea întreruperilor de secţiune din meniul Vizualizare trebuie selectat
modul de vizualizare normală. Întreruperile de secţiune pot fi vizualizate şi în modul de afişare

41
tip pagină; pentru aceasta se va face clic pe butonul de comandă Afişare/Ascundere ¶ din bara
de unelte standard.
Modurile de afişare tip pagină şi tip vizualizare înainte de tipărire vor prezenta coloanele
multiple în felul în care ele vor fi tipărite. În modul de afişare normală coloanele sunt “ascunse”,
în sensul că se afişează doar o singură coloană.

Pentru a crea coloane cu lăţimi egale (în mod de afişare tip pagină):

Dacă documentul are doar o singură secţiune şi dacă se doreşte formatarea întregului
document în regim de coloane, se poziţionează punctul de inserţie într-un loc arbitrar al
documentului. Dacă se doreşte formatarea în coloane doar a unei părţi a documentului, se
selectează textul care va fi transformat în coloane. Dacă documentul este formatat din mai multe
secţiuni, se poziţionează punctul de inserţie în secţiunea în care se doreşte formatarea textului în
coloane.
În bara de unelte standard se face un clic pe butonul de comandă Coloane.
Se trage mouse-ul pentru selectarea numărului de coloane dorit, după care se eliberează
butonul. În acest fel pot fi selectate de la 1 la 7 coloane de lăţimi egale.

Textul poate fi formatat şi în două coloane a căror lăţimi nu sunt egale. În acest scop:
Din meniul Format se alege comanda Coloane, prin care se afişează o fereastră de dialog
cu acelaşi nume.

Din câmpul Presetări se alege varianta Stânga (coloana din stânga este mai îngustă) sau
Dreapa (coloana din dreapta este mai îngustă).
Se dă comanda OK.
Dacă nu se preferă utilizarea formatelor predefinite de coloane, atunci în câmpul Numar
de coloane se va introduce numărul necesar de coloane (între 1 şi 45). În acest caz editorul
presupune implicit că lăţimile coloanelor vor fi egale. Dacă utilizatorul doreşte să definească
lăţimea diferitelor coloane precum şi a spaţiului dintre coloane, atunci se va dezactiva opţiunea
Coloane de lăţimde egală, iar în continuare se vor introduce măsurători exacte pentru fiecare
coloană şi pentru fiecare spaţiu situat în dreapta coloanei.
Plasarea rândurilor verticale de despărţire între coloane uşurează lizibilitatea textului.
Pentru adăugarea acestor rânduri se va activa opţiunea Linie între. Lungimea unei astfel de
rânduri este egală cu lungimea maximă a coloanelor din pagină. Rândurile sunt afişate numai în
modul de afişare tip pagină sau în modul de afiare tip vizualizare înainte de tipărire.
Prin întrerupere de coloană se înţelege acel punct din text, în care se termină o coloană şi
se începe o coloană nouă. Editorul distribuie automat coloanele pe pagină, însă se poate trece
forţat la o nouă coloană, prin inserarea unei întreruperi de coloană.

42
Pentru întreruperea forţată a unei coloane:
În modul de afişare tip pagină, se poziţionează punctul de inserţie la locaţia unde se
doreşte să înceapă o nouă coloană.
În continuare se poate alege una din următoarele trei variante:
• se acţionează combinaţia de taste CTRL+SHIFT+ENTER.
• din meniul Insert se alege comanda Întrerupere. Din fereastra de dialog care se
afişează se alege opţiunea Sfârşit de coloană, după care se dă comanda OK.
• din meniul Format se alege comanda Coloane. În fereastra de dialog afişată se
activează opţiunea Se aplică pentru – de la acest punct înainte, Coloană nouă şi se
dă comanda OK.

La sfârşitul unei secţiuni sau la sfârşitul unui document se poate întâmpla ca textul să nu
fie uniform repartizat între coloane. Pentru a echilibra lungimea coloanelor, la sfârşitul textului
se va insera o întrerupere de secţiune tip continuă, care va distribui uniform coloanele, iar noua
secţiune va începe pe aceeaşi pagină. Pentru acest scop din meniul Insert se alege comanda
Întrerupere. Din fereastra de dialog care se afişează se activează opţiunea Continuu, după care
se dă comanda OK.

Dacă în noua secţiune se renunţă la regimul de multicoloane, atunci se va da din nou


comanda Coloane, şi din fereastra de dialog afişată se va alege modelul Una (subfereastra cu
titlul Presetări).

Observaţie:
Există posibilitatea combinării imaginilor grafice cu coloane de text. O imagine grafică
care este inserată în interiorul unui chenar poate să ocupe o porţiune a unei coloane, o coloană
întreagă sau poate să ocupe chiar mai multe coloane.

3.9. Gestiunea tabelelor

43
Funcţia de gestiune a tabelelor permite crearea şi editarea datelor organizate în rânduri şi
coloane, care pot fi despărţite de rânduri. Structuyra de bază a tabelelor este următoarea: ele sunt
formate din rânduri (pe orizontală) şi din coloane (pe verticală). Aceste elemente în general sunt
delimitate de rânduri, care formează dreptunghiuri, numite celule. Numerotarea celulelor se face
de la stânga spre dreapta (cu litere), şi de sus în jos (cu numere).

3.9.1. Crearea unei tabele

Pentru crearea unei tabele:


Se poziţionează punctul de inserţie la locaţia din document unde se doreşte crearea tabelei.
Din meniul Tabel se alege comanda Inserare Tabel. În urma acestei comenzi se afişează o
fereastră de dialog intitulată Inserare Tabel.

Se introduce numărul de coloane şi numărul de rânduri ale tabelei.


Se dă comanda OK.
Crearea unei tabele poate fi realizată şi prin acţionarea butonului de comandă Inserare
Tabel (bara de unelte standard). Prin procedeul de tragere a mouse-ului pot fi generate tabele de
cel mult 23 rănduri şi 21 coloane.

Editorul inserează în document o tabelă vidă şi poziţionează punctul de inserţie în prima


celulă. În continuare se inserează textul; dacă în interiorul celulei se doreşte trecerea la un nou
paragraf, atunci se va acţiona tasta ENTER. Pentru introducerea informaţiilor într-o oarecare
celulă prima dată se face clic pe celula respectivă şi în continuare se tastează textul sau se
inserează imaginea grafică. În funcţie de cantitatea de informaţie introdusă, înălţimea celulei va
creşte automat. Pentru inserarea unui caracter de tabulare se va acţiona combinaţia de taste
SHIFT+TAB. Deplasarea între celule poate fi realizată şi cu ajutorul tastelor cu săgeţi sau cu
tasta TAB. În celulele unei tabele pot fi inserate şi imagini grafice. Dacă imaginea nu încape în
celula respectivă atunci se va modifica înălţimea liniei sau lăţimea coloanei.

Pentru a tipări rândurile dintre celule şi pentru a adăuga rânduri de contur se va da


comanda Tabel AutoFormat (meniul Tabel) sau comanda Borduri şi umbrire(meniul Format).

Selectarea celulelor, rândurilor şi a coloanelor

Cu mouse-ul selectarea într-o tabelă poate fi realizată în felul următor:

Pentru a selecta Acţiune


44
O celulă Se face clic pe bara de selecţie a celulei (poziţie
apropiată de marginea din stânga a celulei, în
interiorul ei).
Un rând Se face clic pe bara de selecţie a rândului (poziţie
apropiată de marginea din stânga a rândului, în
exteriorul lui).
O coloană Se face un clic pe linia directoare superioară a
coloanei. Dacă cursorul de mouse ajunge într-o
poziţie corectă, corsorul se transformă într-o săgeată
în jos ↓.
Celule, rânduri sau Se trage cursorul de mouse peste celule, rânduri sau
coloane multiple coloanele necesare. O altă modalitate este selectarea
unei celule, rânduri sau coloane şi în timp ce se ţine
apăsată tasta SHIFT se face un clic într-o altă celulă,
linie sau coloană.

Selectarea rândurilor, coloanelor sau a tabelei întregi poate fi realizată şi prin poziţionarea
punctului de inserţie în tabelă şi selectarea comenzii Selectare Rând, Selectare Coloană sau
Selectare Tabel din meniul Tabel.

3.9.2. Inserarea celulelor, rândurilor şi a coloanelor

Înainte de a insera celule, rânduri au coloane noi, prima dată trebuie selectată o celulă,
linie sau coloană deja existentă. Editorul inserează o nouă linie în faţa (deasupra) linie selectate,
o nouă coloană în stânga coloanei existente, iar o nouă celulă la locaţia specificată de utilizator.
De exemplu dacă se doreşte adăugarea a două coloane, atunci se selectează două coloane din
tabelă, după care se dă comanda Insert Columns din meniul Columns.

Pentru a adăuga celule noi la o tabelă:

1. Se selectează o celulă (sau un număr de celule) în apropierea căreia se va insera o celulă


(sau un număr de celule).
2. Din meniul Tabel se alege comanda Inserare Celule şi este afişată o fereastră de dialog
cu titlu Inserare celule.

3. Se alege una dintre cele patru opţiuni posibile.


4. Se dă comanda OK.

Scopul urmărit: Opţiunea care trebuie selectată:


Inserarea noilor celule în stânga Deplasare celule la dreapta
celulelor selectate.
Inserarea noilor celule deasupra Deplasare celule în jos

45
celulelor selectate.
Inserarea unei rânduri sau mai multor Inserare rând întreg
rânduri.
Inserarea unei coloane sau mai multor Inserare coloană întreagă
coloane.

Pentru a adăuga rânduri noi la o tabelă:


Se selectează linia (sau rândurile) deasupra căreia se va insera noul rând (noile rânduri).
Numărul rândurilor care ce se inserează coincide cu numărul rândurilor selectate.
Din meniul Tabel se alege comanda Inserare – Rânduri deasupra. Editorul inserează o linie
sau mai multe rânduri deasupra liniei selectate (rândurilor selectate).

Dacă se doreşte adăugarea unui rând la sfârşitul tabelei, se poziţionează punctul de inserţie
la celula din colţul dreapta jos şi se acţionează tasta TAB.

Pentru a adăuga coloane noi la o tabelă:


Se selectează o coloană (sau un număr de coloane) în stânga căreia va fi inserată o nouă
coloană (noile coloane). Numărul coloanelor care se inserează coincide cu numărul coloanelor
selectate.
Din meniul Tabel se alege comanda Inserare Coloane la stânga. Editorul inserează o
coloană sau mai multe coloane în stânga coloanei selectate (coloanelor selectate). Numărul
maxim de coloane este 31.
Dacă se doreşte adăugarea unei coloane după ultima coloană din tabelă, se selectează toate
mărcile de sfârşit de rând şi se face un clic pe butonul Inserare Cololoane (bara de unelte
standard).

3.9.3. Ştergerea celulelor, rândurilor şi a coloanelor

Editorul permite ştergerea conţinutului celulelor (texte, numere, imagini grafice), dar pot
fi şterse chiar şi celule. Pentru ştergerea conţinutului celulei se selectează celula respectivă, după
care se folosesc metodele obişniute de ştergere de texte.
Pentru ştergerea celulelor unei tabele:
Se selectează celula (sau celulele) care urmează a fi ştearsă.

Din meniul Tabel se alege comanda Ştergere Celule şi se afişează o fereastră de dialog cu
titlu Ştergere Celule.
Se alege una dintre cele patru opţiuni.
Se dă comanda OK.

Pentru ştergerea rândurilor sau coloanelor unei tabele:


Se selectează rânduri sau coloanele care urmează a fi şterse.
Din meniul Tabel se alege comanda Ştergere Rânduri sau Ştergere Coloane.

46
3.9.4. Mutarea şi copierea celulelor, rândurilor şi a coloanelor
Pentru a muta sau deplasa celule, rânduri sau coloane prima dată se selectează elementele
necesare. Se poziţionează cursorul de mouse în selecţie, moment în care cursorul se transformă
într-o săgeată înclinată spre stânga. Pentru mutarea elementelor respective se va trage cursorul la
noua locaţie, după care se eliberează butonul mouse-ului. Dacă se doreşte copierea elementelor,
se procedează la fel, dar în timpul tragerii se va ţine apăsată tasta CTRL.

3.9.5.Lăţimea unei coloane


Editorul poate determina automat lăţimea tuturor coloanelor. În acest scop se selectează
prima dată întreaga tabelă. Din meniul Tabel se alege comanda Proprităţi Tabel, fişa Coloană.
Lăţimea coloaneloe selectate poate fi modificată prin introducerea unei măsurători exacte în
câmpul Lăţime preferată.
Există posibilitatea modificării lăţimii coloanelor prin tragerea cu mouse-ul a liniei de
despărţire verticală a unei coloane, coloanele situate la dreapta vor fi redimensionate
proporţional, lăţimea totală a tabelei rămâne nemodificată. Dacă în timpul tragerii liniei de
despărţire verticală se ţine apăsată tasta SHIFT, atunci va fi redimensionată numai coloana care
este situată în dreapta liniei de despărţire. Dacă se ţin apăsate tastele SHIFT şi CTRL, atunci
coloanele situate la dreapta vor păstra lăţimea lor, dar lăţimea totală a tabelei va fi modificată.

3.9.6. Modificarea înălţimii unei rânduri

Fiecare celulă a unei rânduri are aceeaşi înălţime determinată automat de editor, dar care
poate fi specificată şi de utilizator.

Pentru a modifica înălţimea unui rând:


Se selectează linia sau rândurile respective.
Din meniul Tabel se alege comanda Proprietăţi tabel, fişa Rând.

47
Dacă se doreşte evitarea fragmentătii celulelor liniei selectate de o trecere la o nouă
pagină, atunci se va dezactiva opţiunea Rândul poate fi pe pagini diferite.
Se dă comanda OK.

3.9.7. Adăugarea rândurilor de contur la tabele şi efectul de umbră

Editorul nu tipăreşte rândurile directoare care împart tabela în celule, dar care sunt vizibile
pe ecran.
Pentru tipărirea rândurilor orizontale şi verticale între celule,
precum şi pentru obţinerea unui efect de umbră:

Se poziţionează punctul de inserţie în interiorul tabelei.


Din meniul Tabel se alege comanda Autoformatare în Tabel şi se afişează fereastra de
dialog Autoformatare în Tabel.

Din lista Stiluri tabel se alege arhitectura de tabelă dorită. Pentru indepărtarea tuturor
formatelor se alege varianta Nici una.
Se dă comanda OK.

48
Pentru a adăuga rânduri de contur şi umbre doar la anumite celule se va aplica comanda
Borduri şi umbrire (din meniul Format).

3.9.8. Contopirea (interclasarea) şi fragmentarea celulelor

Pentru contopirea orizontală a mai multor celule vecine din cadrul unei rânduri se face cu
comanda Îmbinare celule din meniul Tabel, selectând în prealabil celulele respective. Editorul
converteşte conţinutul fiecărei celule într-un paragraf.
Există posibilitatea fragmentării celulelor. În acest scop se selectează celulelel care
urmează a fi fragmentate şi din meniul Tabel se alege comanda Scindare Cells.

3.9.9. Fragmentarea tabelelor

Dacă se doreşte inserarea unui text între două rânduri ale unei tabele, se poziţionează
cursorul în rândul în faţa căreia se va insera textul respectiv şi se alege comanda Scindare Tabel
din meniul Tabel. Această comand1ă fragmentează tabela în două părţi şi inserează o marcă de
paragraf ¶ între cele două rânduri şi în continuare se poate insera textul respectiv.

3.9.10. Repetarea antetelor de tabele pe mai multe pagini

Unele tabele pot avea dimensiuni mari, astfel ele se întind pe mai multe pagini. Există
posibilitatea repetării antetului tabelei la începutul fiecărei pagini noi. în acest scop se selectează
prima linie care va juca rolul antetului de tabelă şi se dă comanda Repetare rânduri titlu din
meniul Tabel. Dacă se trece la pagină nouă, antetul desemnat va fi repetat automat la începutul
paginii noi.

3.9.11. Note de picior şi de sfârşit

Editorul permite crearea şi editarea notelor de picior (plasate la marginea inferioară a


paginii) şi de sfârşit (plasate la sfârşitul documentului). Aceste informaţii sunt numerotate
automat.
Fiecare notă de picior are două părţi: o marcă de referinţă1 care apare în textul
documentului şi care identifică nota precum şi textul notei propriu zise. Editorul numerotează
notele de picior cu cifre arabe (1, 2, 3), iar cele de sfârşit cu minuscule romane (i, ii, iii). Notele
sunt separate de textul documentului Imprimarer-o linie orizontală.

Pentru a insera o notă de subsol sau de final:

Se poziţionează punctul de inserţie la locaţia unde se doreşte inserarea mărcii de referinţă.


Din meniul Inserare se alege comanda Referinţă – Notă de subsol şi se afişează o fereastră
de dialog intitulată Notă de subsol şi notă de final .
Din zona Amplasare se alege butonul Notă de subsol (dacă se doreşte crearea unei note de
picior), fie butonul Notă de final (dacă se doreşte crearea unei note de sfârşit).
1
Not` de picior
49
Zona Format de număr stabileşte modul de numerotare a notelor. Dacă se doreşte folosirea
unei mărci de referinţă stabilită de utilizator, atunci se va alege butonul Marcaj particularizat şi
în câmpul ataşat se introduce un text de cel mult 10 caractere. O altă posibilitate este alegerea
butonului de comandă Simbol, selectarea unui caracter special şi selectarea comenzii OK.
Se alege butonul OK. Editorul inserează marca de referinţă a notei şi deschide panoul destinat
notelor.
În continuare se introduce textul notei.
Pentru a închide panoul de note şi pentru reîntoarcerea în documentul principal se va alege
butonul de comandă Revocare.

3.10. Chenare

Prin chenar se înţelege un container în care poate fi depusă o imagine grafică, o tabelă, un
text sau un obiect. În chenar nu se poate depune o notă de picior, o notă de sfârşit sau un
comentariu. După ce chenarul a fost încărcat cu o anumită informaţie, el poate fi tras cu mouse-

ul în orice poziţie a paginii.

Textul documentului poate să se oprească deasupra marginii superioare a chenarului şi să


se continue dedesubtul marginii inferioare a chenarului, marginile din stânga şi din dreapta
rămânând libere.

O altă posibilitate este atunci când textul documentului foloseşte spaţiul


liber din exteriorul marginii din stânga şi din dreapta a chenarului, ocolind
însă informaţia depusă în chenar.

Pentru inserarea unui chenar în jurul unor elemente selectate:

Se trece la modul de afişare tip pagină şi se selectează elementele care vor fi introduse în
chenar.
50
Din meniul Inserare se alege comanda Casetă text. Editorul inserează având muchiile
formate din rândurile haşurate cu opt mânere în jurul selecţiei.

Pentru inserarea, dimensionarea şi poziţionarea unui chenar vid:

Se asigură de faptul că nu este selectat nici un text şi nici o imagine grafică. În modul de
afişare tip pagină se alege comanda Casetă text din meniul Inserare. Cursorul de inserare tip
liniuţă se transformă într-un semn plus (+).
Se poziţionează cursorul la locaţia din pagină unde se va găsi colţul stânga sus al
chenarului.
În timp ce se ţine apăsat butonul mouse-ului se trage chenarul până când ajunge la
dimensiunea dorită, apoi se eliberează mouse-ul pentru inserarea chenarului.

Pentru deplasarea sau redimensionarea unui chenar, prima dată trebuie selectat chenarul
respectiv, poziţionând cursorul mouse-ului pe o muchie a chenarului. În acel moment cursorul
mouse-ului se transformă într-un semn plus prevăzut cu patru săgeţi; în continuare se face un
clic de mouse.
Un chenar se redimensionează prin aşezarea cursorului mouse-ului pe unul din mânerele
aşezate pe rândurile haşurate ale chenarului selectat. Cursorul se transformă într-o liniuţă
prevăzută cu două săgeţi, moment în care se trage mouse-ul până când chenarul ajunge la
dimensiunea dorită. Pentru dimensionarea precisă a chenarului se selectează chenarul şi în
continuare se alege comanda Casetă text din meniul Format unde se introduc dimensiunile
exacte ale chenarului.
Pentru a deplasa un chenar se aşează cursorul mouse-ului pe o muchie a dreptunghiului;
cursorul mouse-ului se transformă într-un semn plus prevăzut cu patru săgeţi. În continuare se
trage chenarul în noua poziţie şi se eliberează butonul mouse-ului.
Pentru ştergerea unui chenar fără a şterge şi conţinutul său, se selectează chenarul, după
care se alege din meniul Format comanda Casetă text. Din fereastra de dialog afişată se alege
din zona Linie, lista ascunsă Culoare – Fără linie . Dacă se doreşte ştergerea unui chenar,
inclusiv conţinutul său, atunci după selectarea chenarului se acţionează tasta BACKSPACE sau
tasta DELETE.
Pentru informaţii precise referitoare la un chenar, se selectează chenarul respectiv, după
care se alege comanda Casetă text din meniul Format şi se afişează o fereastră de dialog Casetă
text.

Zona intitulată Aspect se referă la comportamentul textului înconjurător faţă de chenar.


3.11. Importarea imaginilor

51
Editorul Word poate să importe imagini grafice de o mare varietate de formate.
Programele denumite “filtre grafice” permit editorului interpretarea şi afişarea imaginilor
grafice create de alte aplicaţii.
Pentru a importa o imagine grafică (fără a părăsi editorul Word):
Se poziţionează punctul de inserţie la locaţia din document unde se doreşte inserarea
imaginii.
Se selectează comanda Imagine  Miniatură din meniul Inserare. În urma acestei
comenzi se deschide pe panoul de activitate fereastra cu numele Insert – Clip Art din care se
selectează Clip Organizer urmând a copia o imagine si apoi a o lipi în documentul Word.
Importarea unei imagini grafice majorează substanţial dimensiunea documentului Word,
deoarece inaginea grafică este memorată în interiorul documentului.

3.12. Desenare în Word

Editorul Word este şi un program de desenare care poate să creeze în interiorul


documentelor imagini grafice. Pentru a lansa componenta de desenare a editorului, în bara cu
unelte standard se va face un clic pe butonul de comandă Desenare.

3.13. Utilitarul WORDART

Editorul Word conţine o aplicaţie specială numită WordArt, care este destinată adăugării
documentului actual diferitelor texte, care au diferite efecte speciale.
Pentru lansarea în execuţie a utilitarului WordArt prima dată se poziţionează cursorul la
locaţia din document unde se doreşte inserarea textului cu efect special, după care din meniul
Inserare se alege comanda Imagine - WordArt.

52
În fereastra de dialog cu titlu Textul introdus se introduce textul care urmează să fie
prelucrat de WordArt şi apoi se acţionează tasta Enter.
Din bara de unelte se selectează diferitele efecte speciale care urmează a fi aplicate
textului.
După ce se termină, se efectuează un clic în exteriorul obiectului WordArt şi se continuă
editarea cu Word.

53

S-ar putea să vă placă și